Sunteți pe pagina 1din 45

1.Enzime.Consideratii generale.

Enzimele reprezinta catalizatorii reactiilor din sistemele biologice.Activitatea catalitica a


enzimelor reprezinta modalitatea majora a expresiei genetice si depinde de integritatea
nativa a proteinei care intra in componenta enzimei.
Proprietati:
-catalizeaza numai reactii posibile din pct de vd termodinamic
-nu influenteaza echilibrul reactiilor
-nu se consuma
- sunt sensibili la actiunea inhibitorilor
Enzimele au o structura proteica si o eficienta deosebita(un ml de cataliza are activitate
echivalenta a 2 kg de Fe.

2.Activitatea catalitica.Structura enzimelor.


Enzimele se comporta conform legilor care guverneaza reactiile chimice.Daca enzima
este o proteina simpla,atunci isi exercita actiunea catalitica prin ea insasi(ribonucleaza).
Majoritatea lor sunt heteroproteine(apoenzima + cofactor=enzima)
Cofactorii au rolul de a transfera diferite grupari de la donori la acceptori.
Criterii de clasificare :
1.dupa natura gruparii transferate
a) Cofactori care transporta hidorgen :acid lipidic ,NAD+, NADP+, FAD ,Coenzima
Q
b) Cofact care transp alte grupari : coenzima A ,biotina,vitamina B12
2.dupa natura legaturii dintre cofactor si apoenzima:
a) coenzime considerate ca al 2lea substrat
b)grupari prosteice(biotina)
Unul dintre cofactori sunt ioni metalici: Fe +2, Fe+3, Cu+2, Zn+2, Mg+2 ,Mn+2
Substratul se combina temporar numai cu o prtiune din enzima.Legarea enzimei de
subtract se realizeaza prin legaturi necovalente.Exista putine enzyme care fixeaza
subtstratul prin leg cov puternice.Specificitatea legarii si actiunii enzimei e explicate prin
2 metode:
1.Modelul lacat cheie(centrul active al enzimei e complementar in conformatie cu
substratul)
2.Modelul Koshland(enzima isi schimba conformatia in centrul activ dupa ce subtratul a
fost legat).

3.Exprimarea activitatii enzimatice


[U.I] =reprezinta cantitatea de enzima care determina transformarea unui micromol de
substrat intr`un minut in conditii optime de temperatura si substrat.Activitatea specifica
reprez nr de [U.I] pe miligrame proteina din compozitia enzimei
Katalul reprez cantitatea de enzima care transforma un mol e substrat intr`o secunda.

4.Nomenclatura si clasificarea enzimelor


Pt denumirea enzimelor se fol denumirea uzuala in care numele enzimei se formeaza din
numele substratului la care se adauga sufixul `aza`.
Cresterea nr de anzime cunoscute a impus necesitatea unei clasificari rationale a enimelor
.
Exista 6 clase de enzime :
1.oxidoreductaze
2.transferaze
3.hidrolaze
4.liaze
5.izomeraze
6.ligaze
Denumirea rationala a ATP-glucoza indic aca aceasta enzima catalizeaza transferul unui
rest fosfat de pe ATP pe glucoza Cifra de cod e :-2(clasa transferaze)
-7(subclasa fosfotransferaze)
-1(subsubclasa fosfotransferaze cu o grupare
hidroxil ca acceptor)
-1 (prima enzima)
(2.7.1.1)
Subclasa se imparte in subsubclase dupa natura substratului
5.Specificitatea enzimelor
=reprezinta o proprietate a enzimelor care se refera la abilitattea undei enzime de a
distinge intre 2 substraturi
Aceasta proprietate e consecinta interactiunii enzima-substrat la nivelul centrului activ al
enzimei
Specificitetea e de mai multe feluri :
1.absoluta(enzima catalizeaza o anumita reactie catalizand asupra unui singur
substrat,ex :ureaza)
2.de grup(enzima catalizeaza acelasi tip de reactie,ex :carboxipeptidaza )
3.larga(enzima catalizeaza asupra unui tip de legatura din compusi cu structuri
diferite,ex :lipaza)
4.stereospecificitate(enzima actioneaza numai asupra unei reactii in care se obtine numai
un anumit tip de stereoizomer,ex :succinatdehidrogenaza,fumaraza)

6.Cinetica reactiilor enzimatice


Cinetica enzimatica se ocupa cu studiul reactiilor enzimatice si cu reactia dintre acestea si
diferiti parametrii.Puterea catalitica a enzimei se realiz prin scaderea energiei de activare
a reactiilor si prin dirijarea acestora pe cai noi.Energia de activare e energia necesara
formarii starii de tranzitie.

Victor Henri a postulat ca: enzima se combina cu substratul formand un complex


enxima-substrat.
Michaelis Menten a postulat ca : enzima se combina reversibil cu substratul pt a forma
complexul enzima-substrat,care in etapa 2 se transforma in enzima si produsi de reactie.
Dintre cele 2 etape,etapa 2 are loc cu viteaza mai mica,iar viteza de reactie a intregului
proces va fi determinata de reactia 2.
Etapa 2 e detrminata de vteaza de reactie si are loc mai lent.
Viteaza procesului enzimatic va fi proportionala in fiecare moment cu concentratie proc.
Es
V=K3 [Es]
Viteaza e maxima cand intreaga cantitate de enzima va fi sub forma de complex Es
Etapa 1 e mai rapida deoarece enzima e specifica pt substrat prin complementaritate
structurala.
7.Influenta concentratiei substratului asupra vitezei de reactie-premizele teoriei
Michaelis Menten
Aceasta teorie se bazeaza pe urmatoarele primize :
1.Concentratia substratului[S] e foarte mare comparativ cu concentratia enzimei.Toata
enzima e legata pt a forma complexul enzima-subtrat.
2.Viteza de formare a complexului Es e egala cu viteaza de defacere a complexului
enzima-subtrat practic conc Es=constanta
Pe baza acestor premize se obtine ecuatia Mickaelis Menten :
Vmax . [S]
V=---------------KM + [S]
Vmax=viteza maxima
KM=constanta M.M
Din aceasta ecuatie rez ca la valori mici viteaza de reactie e direct prop cu concentratie
substratului in timp ce la valori normale ale [S] viteaza de reactie tinde sa atinga valoare
maxima si devine independenta de [S].
Teoria M-M introduce si parametrii cu care se pot reprezenta proprietetile catalitice :Km
sau eficienta enzimei si Vmax sau putrea catalitica.
8.Semnificatia si determinarea KM si Vmax din ecuatia Michaelis Menten.
KM=[S]
KM= valoare egala cu concentratia substratului
KM,permite o determinare a afinitatii unei enzime pentru substrat. Daca KM are o
valoare mare,atunci enzima are afinitate mica.
KM valoare mica=afinitate mare si viteaza mare
Ex : reactia de fosforilare a glucozei e catalizata de hexokinaza si glucokinaza.
1. KM a hexokinazei e de 0,15 mM(enzima functioneaza cu Vmax la toate

2. KM=10(enzima are o viteaza de reactie suficient de mare,fenomen care are loc in


sangele venos portal in timpul absorbtiei glucozei la nivel intestinal.

9.Complexe multienzimatice
Aceste complexe catalizeaza reactiile succesive dintr`o anumita cale
metabolica.Eficienta enzimelor e realizata prin transferul rapid al produsului de reactie al
primei enzime la centrul catalitic al enzimei urmatoare pt care acesta devine substart. Ex :
complexul piruvat dehidrogenazei.

10.Izoenzime
Reprezina forme multiple ale unei enzime care catalizeaza aceeasi reactie dar difera una
de alta prin secventa de alfaaminoacizi ,prin structura si prin urmatoarele proprieteti :
1.afinitatea pt substart
2.KM
3.Vmax
4.proprietatile reglatorii
5.specificitatea fata de cofactori
6. punctul izoelectric
Rolul izoenzimelor :-diferentiere celulara
- o modalitate de adaptare la conditiile metabolice ale fiecarui
tesut.
- Sunt enzime oligomere,alcatuite din protoneuroni diferiti,aflati
intr`un rap bine determinat
Toate enzimele catalizeaza aceasi reactie,transforma acidul piruvic in lactic.
LDH transforma mai usor acidul lactic in piruvic
-are KM cu valoare mare
-Vmax mai mica
-predomina muschiul cardiac
LDH5-favorizeaza transferal ac piruvic in lactic
-KM cu valoare mica
-Vmax mai mare
- ficat
Proprietatile diferite ale LDH reflecta deosebirile metabolismului oxidativ al miocardului
intens si aerob de cele ale muschilor scheletici anaerobi.
11.Factori care influenteaza viteza de reactie
Influenta PHului :

Pt fecare enzima e caracteristic un PH optim la care viteaza reactiei enzimatice e


maxima.Activitatea enzimatica e maxima.PH ul modifica gradul de ionizare al
substratului si al resturilor de alfaaminoacizi din centrul activ si conformatia enzimei. PH
urile extrem de acide,bazice inactiveaza enzima iar PH ul optim al enzimei reflecta
mediul celular :
-pepsina are PHul optim :2
-fosfataza alcalina :10
-fosfataza enzima :5
celelalte enzime :7
Temperatula influenteaza viteaza reactilor enzimatice.Majoritatea enzimelor sunt
termolabile.Viteza reactiei enzimatice creste cu temperatura si devine maxima la temp
optima.La temperaturi mai mici sau mai mari actiunea enzimatica scade.
12.Metabolismul energetic.Consideratii generale.
Metabolismul reprezinta toatalitatea reactiilor si proceselor care se desfasoara in
organismele vii si include transformarile chimice propriu-zise si transformarile
energetice. El e alcatuit din secvente de reactii metabolice care pot fi succesiuni
liniare,ciclice,ramificate de reactii biochimice.Produsii succesivi sunt cunoscuti sub
numele de metaboliti.
Metablismul presupune 2 procese mari :
1.Catabolismul(totalitatea proceselor de biodegradare a constituentilor celulari in
substante mai simple)
2.Anabolismul(totalitatatea proceselor de biodegradare a biomoleculelor organice)
Aceste 2 procese nu sunt identice.
Reactiile metabolice se deruleaza coordonat sub actiunea unui control riguros mtabolic si
sunt asociate si cu schimburi enzimatice(absorbtie)
Energia solara este sursa primara de enrgie pentru toate organsmele vii.
Elementele organogene din costituenta organismelor vii :
1.organisme antotrofe(lumea vegetala +unele microorganisme)
2.organisme heterotrofe(organsimele animale

13.Principii generale care guverneaza schimburile energtice


Principiile generale care guverneaza schimburile energetice :
1.Principiul 1 al termodinamicii(in orice proces energia totala se conserva)
2.Orice transformare libera sau spontana se poate face in directia cresterii entropiei
ansamblului constituit din sistem si mediul inconjurator.Entorpia reda gradul de
dezordine al unui sitem.
Energia libera este parametrul termodinamic cel mai util pentru aprecierea din pct de
vedere energetil al sistemelor vii.Ea e capabila sa efectueze un lucru mecanic asupra
mediului in conditii constante de temperatura si presiune.
Avantajul utilizarii energiei libere se datoreaza :
1.dependentei de cantitate de substanta care e o marine extensiva

2.caracteristicii de marine adutiva


3.energia libera depinde numai de starea initiala si finala si nu depinde de calea urmata.
14.Cuplarea reactiilor endergonice cu reactiile exogonice.
Transferul energiei libere rezultate din reactiile exogonice si cele consumatoare de
energie trebuie sa se analizeze cu mare eficienta.
In sistemele bilogice ,temperatura e constanta si transformarea de energie e posibila
numai prin reactiile cuplate.
O reactie endergonica poate fi cuplata cu una exogonica atunci cand :
1.unul din produsii reactiei exogonice e reactant in reactia endergonica
2.cuplarea reactiilor endergonice cu exogonice au loc printr`un intermediar energetic
comun.

15.Intermediarul energetic comun


Intermediaulr energetic comun are 2 stari:
-neenergizata
-energizata
Aceste stari sunt interconvrtibile prin absorbtie.Starea energizanta contine legaturi
macroergice
Adenozintrifosfatul nu se depoziteaza si concentratia lui nu depaseste 1 milimol.
ATPul se poate scinda in 2 moduri :
ATP --- ADP + Pi
ATP --- AMP+PP
16.FACTORII CARE DEFINESC CARACTERUL MACROERGIC
1)Prin hidroliza se diminueaza repulsiile electrostatice din molecula. La ph 7
ATP-ul are 4 sarcini negative care se resping mai puternic decat cele 3 sarcinie negative
din ADP.
2) Reactia de hidroliza
Multiplicitatea formelor mezomere mai stabile;
Cazul leg macroergice de tip anhidrida acida pe care le intalnim in ATP si pirofosfat
PPI.
3) Prezenta cationilor Mg in celule reprez un factor important in definirea
caracterului macroergic al ATP. Deoarece afinitatea fata de Mg este 6 ori mai mare
decat afinitatea ATP-ului fata de cationii de Mg sensul reactiei este dublu favorizat spre
dreapta, formare ADP.
4) Disparitia din sistem a unuia dintre produsi favorizeaza deplasarea
echilibrului spre dreapta.
17. Modalitati de utilizare ale ATP-ului in organism
1) ATP + H2O = ADP + Pi

In maj caz ATP se utiliz in acest mode


2) Reactia ATP+H2O AMP + PPi
PPi+H2O-2Pi
In acest mod se utilizeaza ambele leg macroergice din ATP si procesul se
utilizeaza , reactie endorgonica cuplata, are o val a lui delta G mai mare de 7,3
kcal/mol
3) ATP + AMP 2 ADP
4) Un alt tip de reactie este schimbul de leg fosfat macroergic intre ATP si alte
tipuri de nucleozide.
ATP + NDP = ADP + NTP
Cu o sg exceptie nucleotidele trifosforilate nu se sintetizeaza direct prin reactie.
Maj se obtin prin reactii de schimb cu ATP
ATP+UDP=ADP +UTP
5) Si alte nucleotide trifosforilate ppot indeplini rolul ATPului cum ar fi : GTP,
UTP, CTP.
18. Digestia, absorbtia, transportul glucidelor
30-50% din totalul caloriilor ratiei alimentare este reprezenttat de glucide. Sursele de
glucide din alimente sunt : amidonul, zaharoza, lactoza, glucoza, fructoz, pentoze.
In procesele de digestie, prima etapa e reprez de hidroliza polizaharidelor si
dizaharidelor din Fe. Forba absorbabila este glucoza. Glucidul majoritar este amidonul.
Alfa amilaza salivara ( ptialina) ; ph inactiveaza enzima
Stomac IS bicarbonatul secretat de pancreas asigura un ph optim de actiune pt
enzimele intestinale.
Alfa amilaza secretata de pancreas.
Prezinta o activitate enzimatica mica in primele luni de viatza si devine normala la 6
luni.
Amidonul este indrodus mai tarziu in alimentatia sugarului.
Dextrinile limita ; alfa glucozidaza
Digestia dizaharidelor ce provin din alimente sau din amidon are loc in IS sub actiunea
dizaharidazelor cu specificitate pentru monozaharidul si pt leg glicozidice. In aceest mod
maltoza este scindata de maltaza, zaharoza-zarahaza, lactoza-lactaza. Laztaza are act
catalitica mai mare la sugari si mai scazuta la adulti.
Absorbtia monoglucidelor este dependenta de cationii de Na +
Sistemul port hepatic 2 mecanisme :
1) transport activ-energodependent
2) difuzie care nu este dependenta de energie.
Difuzia specifica structurilor furanozice.
Difuzia mediata de un transportor, cationul de Na+ fiind expulzat contra gradientelor de
concentratie prin intermediul ATP-azei.
19. Fosforilarea glucozei si formarea glucozei din glucoza-6-fosfat
Prima etapa a met glucozei are loc imediat dupa absorbtie deoarece este o reactie
nefavorabila dpdv termodinamic.
Glucoza+ATP- Glucoza GO

Necesar de ATP este redus.


O mare parte de molecule-glicogen
Dace este necesara o mare cant de ATP.
GLucoza fosforilata nu poate traversa membr celulara pt a trece in mediul ext si ca
urmare tre sa piarda gruparea fosfat. Nu este un proces reversibil
Glucoza 6 fosfat cel hepatice
20.Biosinteza glicogenului ( glicogenogeneza)
1)Sinteza Glicogenului are loc progresiv in etape prin legarea unei noi unitati de glucoza
prin intermediul grup OH-glicozidice ce se afla in extremitatea unei catene de glicogen
preexistent sau glicogen primar. Nu are loc spontan.
2)Formarea uridin difosfat glucoza. UDP glucoza sau UDPG
Reactia este catalizata de enzime.
UDP transfera restul de glucoza la capatul nereducator al glicogenului primar sub act
enzimei glicozen sintetaza.
Glicogen sintetaza nu catalizeaza decat formarea leg alfa 1-4 glicozidice. Noul pct de
ramificare este la cel putin 4unitati de glucoza si in medie 7-11 unitati de glucoza fata de
pct de ramifiere.
21. Degradarea glicogenului(glicogenoliza)
Nu are loc in sens invers sintezei. Glicogenoliza debuteaza cu scindarea fosforilitica a
leg alfa 1-4 glicozidice de la capatul nereducator al lantului poli glucidic. Glicogenul
este scindat simultan in mai multe pcte dinspre capatul nereducator. Enzima care
catalizeaza aceasta reactie este glicogen-fosforilaza :
a) este enzima cheie in glicogenoliza glicogen fosforilaza
b) glicogen fosforilaza utilizata pt activare fosfat
In vitro aceasta reactie este reversibila pe cand in vivo ireversibila
Derafierea se realizeaza prin transferul celor 4 unitati de glucoza de catre enzima de
ramifiere care este bifunctionala. Procesul se repeta.
Degradarea nu este completa de fiecare data si depinde de necesitatile tisulare de
glucoza. Rest de glicogen primar care va fi pct de plecare in biosinteza.
Moleculele de glicogen sunt sintetizate si degradate prin procese diferite.
Oxidarea glucozei :
1) este ettapa extramitocondriala (citosolica)
2) este etapa intramitocondriala
faza anaeroba de oxidare a glucozei
bilantul este de 2moli ATP/mol de glucoza
Piruvat kinaza este o enzima alosterica care constituie un pct de control al glicolizeieste inhibata de ATP, alanina, acizii grasi si acetil coenzima A. Inhibitia declanseaza
gluconeogeneza.
Lactatul ajuns pe cale sangvina la ficat si rinichi este reoxilat la piruvat. In conditii
aerobe piruvatul este transf in acetil coenzima A care este substrat al ciclului KREBS.
Celula hepatica utilizeaza acetil coenzima A obtinuta din glucoza pe calea ciclului Krebs
pt biosinteza lipidelor

22. Glicoliza
Glicoliza elibereaza o cant relativ mica de energie din energia chimica a glucozei
deoarece produsul final, acidul piruvis este un compus complex
Pt degradarea prin glicoliza a unui mol de glucoza se obtin 4 moli de ATP din care se
scad cei 2 moli de ATP utilizati pt fosforilarea glucozei in etape la defructoze 1.6bisfosfat. Beneficiul net al glicolizei este de 2 moli de ATP pe mol de glucoza. Importanta
glicolizei :
Se obtine ATP in absenta oxigenului
Unii intermediare ai glicolizei sunt utilizati pt obtinerea altor compusi.
23.Ciclul Krebs
Ciclul acizilor tricarboxilici sau ciclul acidului citrice.
Are loc in mitocondrie fiind un proces aerob
Reprez o succesiune de reactii acetil coenzima A este degradata. Reprez o cale comuna
de degradare a glucidelor, proteinelor si lipidelor
Furnizeaza intermediare dif cai metabolice
Reactiile ciclului KREBS
Etapa 1:Condensarea aldolica : se obtine citrate si coenzima A. Proces ireversibil
Etapa 2 : citratul este izomerizat la izocitrat cu obtinere intermediare a cis aconitratului.
De la izocitrat la alfa cetoglutarat se obtine 1 mol de NADH+ +H+
Obtinere de succinil coenzima A.
Reactia este ireversibila, in aceasta etapa se obtine al 2lea mol de NADH+ + H+
Succinatul se transf prin oxidare in fumarat
Fumaratul reversibil
Fumaratul se hidrateaza/aditioneaza o mol de H2O si se transf in malat. In prez
fumarazei exceptie fata de substrat fata de prod de reactie. => al3la mol de NADH+ +
H+
Refacanduse astfel ciclul KREBS. Conditii de aerobioza ; echivalentul energetic pt un
mol de NADH+ + H+ este de 3 moli de ATP.
Pt fiecare tura 12 moli de ATP
Importanta ciclului KREBS :
Indicat atat in procese catabolice cat si anabolice : gluconeogeneza, transaminarea,
dezaminarea, biosinteza ac grasi.
Cresterea conc de acetil coE-A va favoriza accesul acestuia in ciclul KREBS, dar
scaderea conc de acetil coE-A va activa piruvat dehidrogenaza, enzima care catalizeaza
form de acetil coA.
In procesele anabolice ciclui Krebs furnizeaza diferiti intermediare pt dif procese
biosintetice.
In procesele catabolice ciclul K. este o cale comuna de degradare a glucide proteine
lipide.
24. DIGESTIA, ABSORBTIA SI TRANSPORTUL LIPIDELOR

Trigliceridele sau grasimile sunt principalele componente ale ratiei alimentare. La


acestea se adauga colesterolul si fosfolipidele. Vitaminele liposolubile sunt dizolvate in
grasimi si ca urmare, prezenta grasimilor este indispensabile in dieta.
Digestia si absorbtia grasimilor include dispersarea solubilizarea si hidroliza grasimilor.
Lipaza linguala si lipaza gastrica initiaza digestia lipidelor. Substratul ideal al acestor
enzyme par a fi grasimile din lapte.
Enzimele sunt inactivate de catre pH-ul acid din stomac. Acizii grasi cu catena scurta si
medie rezultati sunt absorbiti prin peretele stomacal si trec in vena porta. Restul
grasimilor trec in intestinul subtire.
In intestin, lipidele alimentare vin in contact cu bila, aceasta dispersand grasimile sub
forma unei solutii coloidale (emulsii) asupra careia actioneaza hidrolazel epancreatice
specifice dupa cum urmeaza:
1. Fosfolipazele
2. Lipaza
3. Colesterolesteraza pancreatica
In momentul in care sarurile biliare ating diameter foarte mici, patrund in spatiile
intervilozitare de la nivelul jejunului proximal unde lipidele sunt absorbite din micelii.
Sarurile biliare se absorb printr-un mechanism active in portiunea distala a ileonului si
prin sistemul port ajung la ficat unde sunt remaniate si deversate din nou impreuna cu
bila in intestinul subtire realizandu-se astfel circuitul enterohepatic al sarurilor biliare.
Lipidele resintetizate impreuna cu cantitati mici de proteine, formeaza particule
lipoproteice, denumite chilomicroni si apoi prin sistemul limfatic trec in circulatia
sanguina, reprezentand astfel forma de transport a lipidelor exogene spre tesuturi.

25. CATABOLISMUL ACIZILOR GRASI


Acizii grasi sunt molecule energogene si ca urmare au capacitatea de a inmagazina
energie si de a o elibera prin catabolizare. Aceasta proprietate a acizilor grasi confera
trigliceridelor functia energogena si metabolismul lor este subordonat acestei functii.
Celelalte lipide au roluri structurale specifice. Acizii grasi constituie substratul
energogen pentru tesuturi cum ar fi miocardul si muschii scheletici. Creierul nu
utilizeaza direct acizi grasi. In inanities au diabet creierul utilizeaza drept sursa de
energie corpii cetonici care provin din acizii grasi.
Acizii grasi reprezinta 90% din masa moleculara a unui triglicerid.. In cazul acizilor
grasi energia este inmagazinata in catenele hidrocarbonate de unde este eliberata prin
catabolizare la bioxid de carbon si apa, process cuplat cu biosinteza de ATP. Efectul
energetic este foarte ridicat comparative cu glocoza.
Oxidarea completa a unui acid gras se realizeaza in timpul a trei procese metabolice:
I.
Beta oxidarea
II.
Ciclul Krebs
III.
Lantul respirator
Prin Catabolizarea unui mol de acid palmitic se obtin 16 moli de bioxid de carbon si 16
moli de apa.
Cele trei procese au loc in mitocondrie si sunt asociate structural si functional.

26. BETA OXIDAREA ACIZILOR GRASI (SPIRALA LYNEN)


Acest process metabolic consta din repetarea de n/2-1 ori a unei secvente de 4 reactii cu
formare de acetilCoA; n reprezinta numarul de atomi de carbon al acidului gras.
Etapele procesului metabolic sunt urmatoarele:
1. Activarea acidului gras
2. Transferul Acil-CoA in mitocondrie. Carnitina este purtatorul resturilor acil din
citozol prin membrane mitocondriala in mtocondrie.
Bilant energetic beta oxidare
Catabolizarea cizilor grasi prin beta oxidare conduce la ATP care este un compus ce
prezinta legaturi macroergice.
Totalizarea molilor de ATP se realizeaza astfel:
1. Activarea acidului palmitic prin cuplare cu CoA-SH si formare de palmitoil-CoA
are loc cu consumarea unui mol de ATP;
2. Degradarea palmitoil-CoA prin beta oxidare conduce la formarea a 8 moli de
acetil CoA. Deoarece spirala lui Lynen pentru acidul palmitic are 7 spire
numarul total de moli de ATP este 7 x 5 = 35 moli;
3. Catabolizarea unui mol de acetil CoA pana la bioxid de carbon si apa in ciclul
Krebs produce 12 moli de ATP, deci totalul de moli de ATP va fi 8 x 12 = 96 moli.
Se totalizeaza numarul de moli de ATP din etapele 1 si 2 si se scade ATP-ul
folosit la activarea unui mol de acid palmitic: 35 + 96 1 = 130 moli de ATP/mol
de acid palmitic.
27. BIOSINTEZA ACIZILOR GRASI
Biosinteza acizilor grasi reprezinta o modalitate prin care este depozitat excesul caloric
sub forma de triacilgliceroli. Capacitatea organismului de a depozita glucide sub forma
de glicogen este limitata, dar a tesutului adipos este nelimitata. Acest process are loc in
toate tesuturile, dar ficatul este organul central.
Acizii grasi sunt sintetizati in principal din glucoza, de aceea sinteza acizilor grasi si
incorporarea lor in triacilgliceroli (trigliceride) constituie principala modalitate de
stocare a glucidelor alimentare.
Biosinteza acizilor grasi se realizeaza pe doua cai:
1. Carboxilareaa acetil CoA cu bioxid de carbon activate si formare de malonil
CoA, la care se ataseaza o noua molecula de acetil CoA. Aceasta cale se
numeste calea malonil CoA sau calea citoplasmatica
2. Fixarea la o catena deja existenta de acid gras a unor resturi acetil, realizanduse astfel o alungire a catenei acidului pre-existent cu 2 atomi de carbon. Aceasta
cale npoarta denumirea de calea mitocondriala deoarece are loc in mitocondrie.

28. BIOSINTEZA ACIZILOR GRASI PE CALEA CITOPLASMATICA


BIOSINTEZA ACIDULUI PALMITIC
Acidul palmitic ocupa un loc central in metabolismul lipidelor, deoarece prin elongare se
obtine acid stearic, prin dehidrogenare se obtine acid palmitoleic, oleic, lignoceric.
Biosinteza are loc in citozol si ficatul detine rolul principal. La biosinteza participa un
complex multienzimatic numit acidgrassintetaza.
Etapele biosintezei:
1. Transferul acetil CoA din mitocondrie in citozol
2. Sinteza de malonil CoA
3. Transferul unui rest acetil si al unui rest malonil pe PTA-SH (fosfopanteteina)
4. Condensarea restului malonil-SPTA cu restul acetil SPTA
5. Reducerea restului beta cetoacil SPTA la beta hidroxiacil SPTA
6. Deshidratarea beta hidroxiacil SPTA la enoil SPTA in prezenta unei
hidrataze
7. Hidrogenarea restului enoil SPTA la acil sub actiunea enoilreductazei..

29. BIOSINTEZA ACIZILOR GRASI PE CALEA MITOCONDRIALA SAU CALEA


ELONGATIEI
Aceasta cale consta in atasarea la o catena preexistenta de acid gras a unor resturi
acetil, realizandu-se astfel o alungire cu 2 atomi de carbon a acidului initial. In
principiu, acest process de biosinteza urmeaza calea inverse beta oxidarii.
30. METABOLISMUL GLICEROLULUI
Glicerolul este un component al acilglicerolilor si fosfoacilglicerolilor. Se formeaza prin
hidroliza tisulara a triacilglicerolilor si intra in fluxul metabolic numai sub forma
fosforilata. Reactia de fosforilare are loc sub actiunea glicerolkinazei care este foarte
active in ficat. Aceasta enzima lipseste in adipocit si muschi.
In tesutul adipos singura sursa de gliocerol 3 P necesar in lipogeneza este glucoza.
Glicerol 3 P poate evolua pe mai multe cai metabolice:
- sinteza de triacilgliceroli, fosfoacilgliceroli;
- gluconeogeneza
- in scop energetic prin transformare in bioxid de carbon, apa si energie
31.METABOLISMUL TRIACILGLICEROLILOR(TRIGLICERIDE)

HIDROLIZA TRIACILGLICERORILOR(TG)
Triacilglicerolii reprezinta forma de depozitare in tesutul adipos a excesului caloric din
organism.degradarea tisulara a triacilglicerolilor are loc printr-un process hidrolitic in
etape cand la finalul procesului rezulta acizi grasi liberi si glicerol.
Triacilglicerollipaza este cea mai importanta enzima din tesutul adipos si ea este
responsabila de mobilizarea rezervelor lipidice ale organismului prin lipoliza.Enzima
este controlata hormonal, motiv pentru care se mai numeste lipaza hormonesensibila. Activitatea enzimei creste sub actiunea catecolaminelor si glucagonului care
sunt hormoni lipolitici.Insulina si prostaglandinele au un effect inhibitor.Glicerolul este
captat de catre ficat unde va servi ca substrat pentru gluconeogeneza.
Acizii grasi rezultati in urma hidrolizei triacilglicerolilor sunt utilizati in urmatoarele cai
metabolice:
- Catabolizarea cu eliberare de ATP;
- Sinteza de triacilgliceroli, proces dependent de glicemie si insulinemie;
- Eliberarea acilglicerolilor in plasma.
32.BIOSINTEZA TRIACILGLICEROLILOR(TRIGLICERIDELOR)
Incorporarea acizilor grasi in triglyceride se realizeaza sub forma active de acil-CoA.
Biosinteza trigliceridelor are loc pe doua cai care difera intre ele prin natura
precursorului glicerolului active.
1. Calea monogliceridelor: functioneaza in enterocite, fiind cea mai rapida si
economica cale de resinteza a trigliceridelor.
2. Calea glicerolfosfatului: are loc in celelalte tesuturi, in special in tesutul
adipos(lipogeneza) si ficat.
Lipogeneza reprezinta modalitatea de stocare a excesului caloric, glucidic sau lipidic al
organismului si este dependent de glicemie si insulinemie. Trigliceridele biosintetizate in
ficat sunt exportate in plasma sub forma de VLDL( very low density lipoproteinslipoproteine cu densitate foarte joasa).

33.METABOLISM PROTEIC
METABOLISMUL PROTEINELOR SI AL ALFA-AMINOACIZILOR
STAREA DINAMICA A PROTEINELOR.
Proteinele predomina cantitativ in organism si se remarca prin diversitate structurala si
specifitate functionala.Proteinele in organismul uman sunt catabolizate si anabolizate
continuu.Vitezele de degradare si biosinteza ale proteinelor in organism trebuie sa fie
egale pentru a mentine constanta proportia lor in tesuturi.In conditii de normalitate
exista o stare dinamica stationara in ceea ce priveste metabolismul proteinelor.
Alfa-aminiacizii sunt produsii de degradare ai proteinelor tisulare, participa la urm
procese:
- O parte sunt utilizati pt sinteza de proteine;
- O parte sunt biodegradati cu formare de ammoniac;

Si o alta parte sunt utilizati pt biosinteza unor compusi foarte importanti pt


organism.
Proteinele sunt compusi nutritive indispensabili organismului si nutritia proteica are
aspect calitativ si cantitativ.Cea mai mare valoare nutritive o au proteinele de origine
animala.Necesarul proteic la adult este de 200-300 g/zi.In perioada de dezvoltare acest
necesar se dubleaza.
Totalitatea alfa-aminoacizilor liberi constituie fondul metabolic comun de alfaaminoacizi.In compartimentele intracelulare concentratia alfa-aminoacizilor este
considerebil mai mare decat in compartimentele extracelulare.
Alfa-aminoacizi esentiali: histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina,
treonina, triptofanul si valina.
Azotul eliminate prin piele sau fecale este nesemnificativ din punct de vedere cantitativ
comparative cu cel urinar.
Bilantul azotatat este pozitiv in perioadele de crestere si convalescenta adica cantitatea
de azot ingerat este mai mare decat azotul eliminate.Bilantul azotat este negative in
malnutritie, hemoragii, traumatisme, boli infectioase, adica cantitatea de azot ingerat
este mai mica decat cantitatea de azot excretata.
34.DIGESTIA PROTEINELOR SI ABSORBTIA ALFA-AMINOACIZILOR
Proteinele alimentare sunt degradate hidrolitc la alfa-aminoacizi in tubul digestiv .Alfa
aminoacizii reprezinta forma sub care proteinele sunt absorbite.Hidroliza legaturilor
peptidice este catalizata de peptidase care prezinta specificitate:
- Endopeptidaze- catalizeaza scindarea peptidice din interiorul unui lant
polipeptidic;
- Exopeptidaze- catalizeaza scindarea legaturilor peptidice terminale.
Exopeptidazele se diferentiaza in:
- Aminopeptidaze- au specificitate pentru capatul N-terminal;
- Carboxipeptidazele- au specificitate pentru capatul C-terminal.
Activarea proenzimelor se realizeaza prin hidroliza.
Enzimele proteolitice digestive
Enzimele proteolitice digestive sunt localizate in sucul gastric, sucul pancreatic si sucul
intestinal.pH-ul:
- Sucul gastric: 1,5-2.5
- Sucul pancreatic: 7,5-8,0
- Sucul intestinal: 6,2-7,3
In sucul gastric sunt secretate urmatoarele proenzime: pepsinogen, prolabferment.
Pepsinogenul se activeaza cu obtinere de pepsina active.Proteinele reprez substratul
asupra caruia actioneza iar polipeptidele reprez produsii de reactie. Prolabfermentul
active numai in sucul gastric al sugarilor.
In sucul pancreatic: tripsinogenul se activeaza cu obtinere de tripsina, pepsina este o
endopeptidaza al carui substrat este reprez de polypeptide iar produsii de reactie sunt
polypeptide si peptide mai mici.Chimotripsinogenul se activeaza cu obtinere de
chimotripsina, enzima este o endopeptidaza al carui substrat de actiune este reprez de

un amestec de polypeptide si peptide iar produsii de reactie sunt peptide mai mici.
Proelastaza se transf in elastaza, este o endopeptidaza care are ca substrat elastina iar
ca produsi de reactie peptide si alfa-aminoacizi.Procarboxipeptidaza se transf in
carboxipeptidaza, este o exopeptidaza care are ca substrat proteine si polypeptide iar ca
produsi de reactie: polipeptide, peptide si alfa-aminoacizi.
In sucul intestinal sunt prezente enzimele active: aminopeptidazele si
dipeptidazele.Substartul este reprez de peptide si dipeptide iar produsii de reactie sunt
peptide mai mici si alfa-aminoacizi.
Absorbtia alfa-aminoacizilor are loc la nivelul intestinului subtire iar alfa-aminoacizii
ajung la ficat prin sangele portal.Absorbtia se realizeaza in principal prin transport
mediat de proteine specializate numite translocaze.
Absorbtia alfa-aminoacizilor se realizeaza prin transport active cu consum de energie si
in prezenta cationilor de sodium.
35.DECARBOXILAREA ALFA-AMINOACIZI-AMINE BIOGENE
Un mare numar de alfa-aminoacizi sufera in tesuturi decarboxilari, obtinadu-se amine
primare corespunzatoare, numite amine biogene.
Aminele biogene indeplinesc numeroase roluri:
- Colina si colamina sunt constituenti ai unor lipide complexe
- Beta-alanina constituenti ai CoA-SH;
- Noradrenalina si adrenalina sunt hormone proveniti de la tirozina;
- Putresceina si cadaverina participa la procesul de reglare a replicarii si
biosintezei proteinelor.
36.CATABOLIZAREA AZOTULUI ALFA-AMINOACIZILOR
DEZAMINAREA
Procesul de dezaminare presupune indepartarea gruparii alfa- aminice din molecula
alfa-aminoacidului sub forma de ammoniac.La realizarea acestui process participa
reactii de trasminare si dezaminare oxidative.In aceste reactii un rol important il
indeplineste acidul glutamic.
Transaminarea- consta din schimbul de grupari alfa-amino cu grupari alfa-carbonil
intre un alfa-aminoacid si un alfa-cetoacid.
Reactiile de trasminare sunt reversibile.Transaminazele sunt : GPT/(ALAT/ALT),
GOT/ASAT.
Alfa-cetoacizii care participa la trasminare sunt: acidul piruvic, acidul oxaloacetic si
acidul alfa- cetoglutaric.
Intensitatea mai mare a reactiilor de trasminare justifica si activitatea mai pronuntata a
GPT(ALAT) si GOT(ASAT) in ser.
Aproape toti alfa-aminoacizii participa la reactii de trasminare, exceptie o constituie
treonina si lizina.
37.DEZAMINAREA OXIDATIVA

Acidul glutamic format prin transaminare este dehidrogenat sub actiunea


glutamatdehidrogenazei a carei activitate enzimatica este ridicata in ficat, rinichi si
muschi.Aceasta enzima are ca si coenzima atat NAD+ cat si NADP+.
Glutamatdehidrogeneza este implicate nu numai in degradarea alfa-aminoacizilor dar si
in biosinteza lor.
Din cuplarea reactiilor de trasminare cu cele de dezaminare oxidative a acidului
glutamic, rezulta un procesc ciclic care produce ammoniac.Procesul este denumit
transdezaminare.
38.BIOSINTEZA PROTEINELOR
Biosinteza proteinelor este un process foarte complex denumit si traducere, deoarece
presupune traducerea secventelor de nucleotide de pe AND in secvente de alfaaminoacizi.
Procesul are loc la nivelul ribozomilor si consta in 3 etape principale la care alfaaminoacizii participa sub forma activate:
- Initierea lantului polipetidic;
- Elongarea lantului polipeptidic;
- Reactia de incheire
39.INITIEREA LANTULUI POLIPEPTIDIC
Aceasta etapa consta dintr-un ansamblu de procese prin care se formeaza complexul de
initiere.Sinteza proteinelor are loc la nivelul ribozomilor care sunt alcatuiti din 2
subunitati de sedimentare diferite.Etapa de initiere are loc in 2 subetape:
1. subunitatea 30S pentru procariote si 40S pt eucariote se fizeaza pe ARNm.Citirea
ARNm de catre ribozomi se realizeaza in sensul 5-3 iar proteina se edifice de la
capatul N- terminal spre capatul C-terminal;
2. pe aceeasi unitate ribozomala se fixeaza si un ARNt care transfera pentru
procariote un rest de N-formilmetionina iar pentru eucariote un rest de metionina
necilata.Citirea ARNt se realizeaza in sensul 3-5.
40. ELONGAREA LANTULUI POLIPEPTIDIC
Aceasta etapa consta in adaugarea succesiva de alfa-aminoacizi la aminocil-ARNt de
initiere pana la formarea proteinei si include subetapele:
1. la complexul de initiere se aditioneaza subunitatea ribozomala,rezultand
ribozomul functional care are 2 situsuri:
- un situs in care se formeeza prin elongatie catena polipeptidica- situs
polipetidic(P)
- un situs in care se fixeaza noul aminoacil-ARNt ,numit situs
aminoacidic(A).
2. ca urmare a respectarii regulii complementaritatii dintre codonul urmator din
ARNm si anticodonul unui al doilea ARNm, aceasta va lega un anume alfaaminoacid.
3. dupa fixarea aminoacil-ARNt2

4. are loc apoi eliberarea primului ARNt1


5. imediat dupa formarea dipeptidil- ARNt2, se fixeaza pe ribozomul functional in
situsul A
6. se formeaza o noua legatura peptidica
7. subetapele se repeat pana la formarea lantului polipeptidic.
Lantul polipeptidic ia forma tridimensionala desi continua sa fie atasat d\la ribozomul
functional.Ribozomii se deplaseaza de-a lungul moleculei de ARNm, formandu-se un
triplet din ARNm care nu mai codifica nici un alfa-aminoacid(UAA, UAG, UGA).
41.INCHEIEREA BIOSINTEZEI PROTEINEI
Imediat dupa semnalizarea sfarsitului sintezei, restul de N- formilmetionina si metionina
din capatul N- terminal al catenei polipetidice formate, este indepartat si are loc si
disocierea fractiunii.Fractiunile devin apte pentru biosinteza unei noi proteine prin
participarea la prima etapa ce consta in fixarea la un nou ARNm.Pentru sinteza unui
anumit lant polipeptidic Indus de o molecula de ARNm, participa mai multi
ribozomi.Deci se poate spune ca o molecula de ARNm este traversata de 5-10
ribozomi.Un asemenea complex de ribozomi se numeste poliribozom sau polizom.
Fraagmentele de AND cromozomial care determina secventa de alfa-aminoacizi din
proteine sunt prezente in toate celulele organismului toata viata dar sunt active numai in
anumite momente fapt ce demonstreaza ca biosinteza proteinelor nu se face oricum si
oricand ci un process reglat.
42.Repartitia si rolul calciului si fosforului in organism
Pt adult 70kg-continut Ca-1100gr ; P 700g
Ca si P in oase si dinti
Componenta minrala a tes dentare si osoase este alc in principal din cristale de
hidroxiapatita care sunt sub f cristalizata cu 2 molecule de apa. Fluoroapatita care se
gaseste in smalt in cant variabila in fctie de conc fluor in apa de baut. Se poate
concluziona ca masa osoasa pe langa fctia de sustinere a organismului are si un rol de
rezervor fosfo-calcic.
Ca si P in plasma :
Ca este transportat de sg, iar calcemia este una din constantele biologice cele mai
stricte. In plasma Ca sub 3 forme :
din cant totala- fixata pe proteine sub f neionizata si nedifuzibila (forma inactiva) ;
Difuzabila,dar neionizata , reprez de citrati si carbonati de Ca ;
Restul de Ca plasmatic in conc de 0,95-1,25mM se gaseste sub f ionica si constituie
fractiunea fiziologica activa in procesele de hemostaza si reglare a excitabilitatii neuromusculare.
Ca si P in lichidele interstitiale
Prez Ca si P in LI se datoreaza ionilor difuzabili din plasma prin intermediul lor se
realizeaza schimburi ionice intre plasma si tesuturi in mod deosebit cu tesutul osos la niv.
Coloanei hidratante ionizante.
Ciclul Ca si P in organism

Echilibrul existent intre aportul de Ca si P si pierderile acestor elemente. Intensitate 100300mg/h


Aportul de Ca si P : este in fctie de regimul alimentar si absorbtia intestinala ;
necesitatile de Ca pt adult 600-800mg/zi iar de P : 800-1000mg/zi. Alimentele bogate in
Ca lactate oua carne fructe uscate
43-44. Absorbtia intestinala de Ca si P
Ca si P nivele dif si cant neechivalente fiind dirijate de mecanisme diferite.
Ca este absorbit in segmentele superioare ale intestinului subtire la ph acid. Abs are loc
prin proces de transport activ. Abs este dubla :
1) Ca provenit pe cale exogena prin aport alimentar
2) Ca provenit pe cale endogena ca urmare a reabsorbtiei cationilor de Ca
Cam din Ca plasmatic este eliminat prin fecale, cealalta parte prin transpiratie si
urina. Se poate face un bilant intre intrarea si iesirea Ca din org, bilant in mod normal
nul. Fondul comun de Ca
Abs de Ca este dependenta de numerosi factori cum ar fi fiziologici, hormonali,dietei.
Factori fiziologici : viteza tranzitului intestinal, integritatea celuleor, ph Acid-maxim de
absorbtie ;
Compozitia dietei : o dieta saraca in Ca va accelera absorbia de Ca ; Prezenta unei cant
mari de oxalati(spanac) fosfati, acid (cereale) si fibre alimentare diminua abs de Ca. Vit
D3- transport activ.
Absorbtia P se realizeaza in segmentele distale ale IS si aprox 2/3 din P ingerat este
absorbit in jejun printr-un proces activ energo dependent. P neabsorbit 1/3 se elimina
prin fecale ; la mentinerea homeostaziei P : IS,rinichi, scheletul

45. Schimburile ionice ( Ca si P) de la nivelul osului si dintelui


Schimburile ionice la niv osului : tes osos este intr-o stare de reinnoire continua, cant de
Ca schimbata 300-500mgCa in 24h.
Transformarile sunt rezultatul a 2 procese : procese fizico chimice si celulare
Procesele fizico chimice : au loc prin intermediul coroanei hidratante ionizate
In tes osos de disting zone profunde cu schimburi ionice si zone superficiale suma de
coroane hidratante ionizate. Odata cu inaintarea in varsta tes osos se deshidrateaza si
transferurile ionice se dezechilibreaza in favoarea decalcifierii. Pirofosfatilor organici
rol reglator local al fenomenului de absorbit si resorbtie.
Odata ce mineralizarea tes dentare este desavarsita schimburile ionice sunt inexistente.
Dintii nu constituie o rezerva de Ca. Apar lacune, hipoplazie,linii.
Prop met fosfo calcic : constanta biologica ;
PP factori de reglare : h parotidei, Pth, calcitonina
Vit D3 creste absorbia din intestin

46.Mineralizarea tesuturilor calcificate-consideratii generale


Depunerea unei faze solide anorg(saruri de Ca) in int unor tes ale org vii este denumita
calcificare sau mineralizare. Mineralizarea( atat in reg vegetal & animal) proces
complex in care intervin diferite tes si cel, fct de orig celulara si reactii bioch asociate
acestor cel.
Min-elaborarea unei matrice organice care se incarca secundar cu saruri de Ca care
provin dintr-o solutie. Acumulare masiva de saruri de Ca- prop mecanice particulare
indispensabile anumitor fctii biologice. Numeroase fluide tisulare, sg sau saliva sunt
suprasaturate cu saruri de Ca. Mineralizarea 2 scoli :
1) mineralizarea ar fi initiata prin nucleatia heterogena a colagenului, singur sau
asociat proteinelor tes conj
2) implica mai mult si mai direct, organitele celulare (mitocondrie, veziculele)
Explicarea mecanismullui prin care bariera termodinamica este invinsa la conversia
ionilor de Ca si fosfat din solutie in ioni minerali ai fazei solide. Mineralizarea cel
bacteriene formarea tartrului dentar.
47. Teoria fosfatazei alcaline
Zonele de mineralizare sunt bogate in fosfataza alcalina care este capabila sa catalizeze
r bioch de hidroliza a leg de tip ester ale fosfatilor anorganici. Numeroase obiectii
majore au fost emise impotriva teoriei fosfatazei alcaline :
1) conc plasmatica a fosfatilor organici este prea scazuta pt a fi responsabila pt
asemenea aprovizionare in anioni fosfat ;
2) anumite tes sau organe cum este rinichiul sunt f bogate in fosfataze alcaline si
totusi in cond fiziologice nu se mineralizeaza ;
3) faza anorganica prez o organizare f stricta care e cu greu compatibila cu process
de precipitare
4) anumiti inhibitori enzimatici care nu afecteaza fosfataza alcalina in vitro
blocheaza mineralizarea.
48. Teoria nucleatiei
Trecerea de la faza lichida la statusul solid se numeste nucleatie. In biologie, in mediile
calcificabile se intalnesc numeroase particule straine care au prop de a scadea val
energiei de activare. 2 tipuri de nucleatii primarenucleatii heterogene.
In struct bio, nucleatia e urmata de fenomenul de epitaxie care consta in cresterea unui
cristal in contact cu un material cristalin diferit.
Se pare ca natura moleculelor ce alc locul de mineralizare ar conditionara atat proc de
mineralizare ( nucleatia heterogena) cat si cresterea cristalelor ( epitaxia) si chiar
sistarea acestei cresteri. Se supozeaza ca distributia sarcinilor electrice si config spatiala
a unei moleculre org date contribuie la formarea de particule anorg solide pornindu-se
de la sol stabile/metastabile. Un rol imp il au constituentii matricei organice.

49. Rolul constituentilor matricei organice la mineralizare


Natura unei matrice organice susceptibile de mineralizare depinde de tesutul careia ii
apartin. Colagenul numeroase date care demonstreaza acumularea de subst minerale
de-a lungul fibrelor de colagen. In vitro colagenul prezent in sol metastabile de fosfat de
Ca induc precipitarea acestuia. Totusi este dificil de imaginat ca toate tip de colagen
indiferent de origine s-ar putea mineraliza la fel de bine ca cele de orig osoasa. Se pare
ca in cazul tes mineralizate colagenul este mai putin dens decat in cazul altor tes sa prez
leg intermoleculare puternice diferite de cele care se gasesc in tes moi. E adevarat ca
numeroase tes cu exceptia smaltului poseda in matricea lor extracel o prop imp de
colagen de tip 1. 3 ipoteze :
1) mineralizarea ar putea debuta in spatiile/santurile existente in fibrilele de
colagen adica in zonele existente intre mol de tropocolagen.
Min matricei colagen ar putea fi initiata prin nucleatie secundara.
2) Colagenul struct calficicabile contine fosfat sub f de glutamil fosfat care ar putea
constitui situsuri de initiere ale mineralizarii.
3) Colagenul s-ar putea lega la anumite proteine care prez afinitate pt apatite.
Se poate concluziona ca struct colagenice tes mineralizate e mai putin un initiator, insa
poate fi un receptor si propagator al mineralizarii.
Proteoglicanii se gasesc in mare masura in cartilagii ; in os sau dentina, struct conj din
tes mineralizate ; pt cartilaj, proportia de PTG creste inaintea proces de calcificare, si
scade dupa incetarea acestui proces datorita actiunii unor enzime. PTG ca atare inhiba
initierea sau cresterea fazei minerale. Rol PTG osului si dentinei este mai putin cunoscut,
insa contributia lor la struct spatiala a matricei compatibila cu depunerea de mineral e
probabil imp.
Fosfoproteinele din subst F a os,dentinei, cementului si smaltului s-au izolat peptide cum
ase moleculare intre 12000-30000Da.
Dentina mineralizata e mai bogata in fosfoproteine decat predentina nemineralizata si sar pare aca fosfoprot se leaga in proximitatea sant de colagen avand rol in amorsarea
mineralizarii.. Fosfoprot se leaga la cristalul nou format limitandu-se astfel cresterea .
Pe de alta parte conc in fosfoprot a tes mineralizate cum ar fi os,dentina,scad in rahitism
sau i ncaz dentinogenezei imperfecte ereditare.
Acidul carboxiglutamic
Glicoproteinele struct smalt, os, dentina, cartilaj ; evidentiate gprot necolagenice :
Unele cu act enzimatica/ mare afinitate pt Ca fosfata alcalina
In smalt se pare ca glicoprot sunt primele macromolecule secretate de ameloblaste
inaintea proc de min si deci ele glicoproteinele ar putea intra in struct situsurilor de
nucleatie.
Lipidele fosforilate cu caracter acid par sa fie implicate in proc de min.Ipoteza
contributiei lipidelor la proc de min au fost intarita dupa descoperirea complexelor Cafosfolipide acide fosfat anorganic. Val raport fosfolipide complexe/lipide totale si
fosfolipide complexe/colagen e f ridicata in tes in curs de mineralizare comparativ cu tes
matura sau mineralizate.

Se poate admite faptul ca cel participa la min prin producerea de precursori prin
asamblarea lor si apoi prin modificarea compozitiei matricei.
Calcificarea smaltului incepe de la niv smalt dentina spre ext. Cristalele de HAPT au
dimensiuni mai mare in smalt decat in os.
50. Inhibitorii proceseului de mineralizare
Existenta unor subst cu posibila act a nucleatiei a condus la supozitia existentei si a
inhibitorilor. Acestia pot bloca situsurile de nucleatie prevenind precipitarea fosfat de
Ca, cresterea cristalului sau agregarea cristalelor.
1)pirofosfatii conc scazuta- inhiba precipitarea fosfat de Ca fixandu-se pe un situs
ocupat in mod normal de un anion fosfat
Fosfataza alcalina implicata frecvent in mineralizare prezinta si o act pirofosfatica, pot
distruge pirofosfat.
Veziculele prez o act pirofosfatazica si ATP-azica puternica deoarece numeroase tes
necalcificabile contin fosfataze alcaline trebuie admis faptul ca inhibitia prin pirofosfat
nu e sg sistem inhibitor.
2)Mg si citratul contribuie la prevenirea conversiei fosfat de Ca din f amorfa in f
cristalina. Reglarea veziculelor ca urmare a act fosfolipazei det o pierdere de cationi de
Mg ceea ce pericliteaza cristalizarea.
Macromoleculele de proteoglicani se comporta ca inhibitori in timp ce produsii de
polimerizare enzimatica au rol stimulant in ceea ce priveste mineralizarea.
Citratii,pirofosfatii, ptg sunt considerate a fi inhibitori puternici ai agregarii cristalelor
in proc de mineralizare.
51.COMPONENTA ANORGANICA A SMALTULUI
Potrivit datelor experimentale obtinute prin metode analitice moderne , compozitia
anorganica a smaltului uman matur difera de la un individ la altul si chiar de la un dinte
la altul in functie de substantele de natura anorganica continute in solul si apa potabila
din regiunea respective precum si de conditile metabolice si de gradul de mineralizare.
Calciu si Fosforul
Faza minerala a smaltului este alc in cea mai mare parte din Ca si F , 36,5 % si
respective 17,05% . S`a constatat ca raportul Ca/P poate varia intre valorile 1,86-1.95.
In struct smaltului Ca se afla sub forma de cation de Ca2+ si fosforul ca anion PO4 3-.
Fractiunea minerala a smaltului este apatita.
Apatita este numele pt o clasa de minerale cu un aranjament cristalin specific . Au
compozitii variate ale formule D5T3M.
La baza structurilor microcristalelor din smalt sta hidroxiapatita .
Mai recent , se considera ca la baza cristalelor de fosfata de Ca din smalt sta un amestec
de hidroxiapatita si fosfat octocalcic.
-la suprafata smaltului raportul Ca/P are val 2.16.
-intr`un strat interior al smaltului ,raportul Ca/P are val mai mica de 2.07 iar
hidroxiapatita este mai saraca in calciu.

52.CONSTIUTUIENTI ANORGANICI AI SMALTULUI UMAN A CAROR


CONCENTRATIE SCADE DE LA SUPRFATA SPRE INTERIOR.
Exista elemente care incep sa se concentreze pe suprafata smaltului inca inainte de
eruptie, imediat dupa calcificarea completa a smaltului, prin contactul direct al acestuia
cu ionii din lichidele tisulare. Acest process se continua post eruptive prin contantact
permanent al suprafetei smaltului cu ionii din saliva. Fluorul , ZINCUL, plumbul fierul
sunt elemente care manifesta cea mai mare tendinta de a se concentra la suprafara
smaltului.
CONSTITUIENTI AI SMALTULUI UMAN UNIFORM DISTRIBUITI IN SMALT
Dintre acesti constituienti cei mai importanti sunt ionii de strontium si cupru . De ex
cationii de cupru au rol carioprotectiv . Depinde f de mult de conditiile geografice.
Dintre constituentii anorganici ai smaltului a caror concentratie este mai mica la
suprafata decat in straturile interioare alea smaltului sunt mai reprez : bioxidul de
carbon si cationii de magneziue ,mercur,mangan , sodium, potasiu.
53. CONTINUTUL , DISTRIBUTIA SI TIPUL DE APA LIBERA SAU LEGATA DIN
SMALT.
Un interes deosebit il prezinta distributia apei in smalt . Apa se afla in cantitate mica la
suprfata smaltului, iar cea mai mare cantinate este localizata in straturile interioare
alea smaltului .
Mineralizarea smaltui implica deplasarea apei de catre constituentii minerali, motiv pt
care exista o relatie de invers proportionalitate intre gradul de mineralizare si continutul
in apa al smaltului.
O cantitate destul de mare de apa poate traversa smaltul dentar in ambele sensuri.
In smalt apa se afla sub 3 forme:
-apa libera (30%).
-apa asociata cu faza organica
-apa de hidratare.
54.CONSTITUIENTI ORGANICI AI SMALTULUI IN DEZVOLTARE
Proteine : se disting 2 clase de proteine amelare : amelogenine si enameline .
Amelogeninele: reprezinta 90% din proteinele matricei organice initiale si au urmatoare
caracteristici:
-au character basic
-nu sunt legate de cristatele de apatite .
-impiedica fusionarea intre ele a cristalelor de apatite
-nu se regasesc in smaltul matur .

Enamelinele: sunt glicoproteine acide fosforilate care sunt secretate in acelasi timp cu
amelogeninele , dar ai lent . Caract:
- sunt puternic associate cu structurile cistaline.
- Initial contribuie la cresterea in lungime a cristalelor si apoi la cresterea in
latime si grosime insa fara a initia nucleatia.
- Se regasesc in struct smaltului matur.
Lipidele: concentratia lor este de aprox 0.8% in smaltul in curs de formare. In cazul
smaltului ,lipidele nu au rol in mineralizare.
Secretia matricei : proteinele sunt legate de molecule de natura glucidica . Continul de
proteine scade chiar in aceasta faza secretorie.
Fosfataza alcalina joaca un rol fiziologic in mineralizare.
55. CONSTITUIENTI ORGANICI AI SMALTULUI MATUR
Aproximativ 2/3 din totalitatea subst organice din constitutia smaltui matur sunt solubile
in acizi si dintre acestea cele mai importante sunt : acidul citiric, peptidele , proteinele
solubile, colagenul solubil . Restul de substante organice sunt insolubile . Din aceasta
categorie fac parte : colagenul insolubil si 2 tipuri de keratina specifica smaltului :
eukeratina si pseudokeratina .
Proteinele din smaltul matur : maturizarea smaltului se caract prin pierderea selective a
anumitor proteine si prin mentinerea altora cu cresterea numarului de alfa aminoacizi .
Disparitia a 90% dintre proteinele secretate in etapa de formare a smaltului se datoreaza
ameloblastelor a caror structura se preteaza la reabsorbtie.
Lipidele din smaltul matur: lipidele simple,trigriceridele,cholesterol,esteri ai
colesterolului,mono si digliceride , lipide complexe. Concentratia lipidelor in smalt este
mai mica decat in cazul dentinei . Din aceasta categorie fac parte : acidul oleic,acidul
linoleic.
Glucidele din smaltul matur : sunt concentrate in straturile superficiale ale coroanei
dentare mai mult decat in straturile profunde. Glucidele prezenet in smaltui matur
apartin clasec aldolazelor : glucoza , galactoza, manoza.
56. CONSTITUIENTI ORGANCI DENTINEI
Sunt aceeasi ca si in cazult smaltului . Substanta anorganica predominanta este tot
apatite si in special hidroxiapatita. Cristalele de apatite sunt de 200 de ori mai mici
decat cele din smalt . Calciul si fosforul sunt principalele componente ale fractiunii
minerale a dentinei si valoarea raportului Ca/P este de 1,62 ,deci mai mica decat in
cazul smaltului. Magneziu si fluorul se gasesc in cantitate mai mare decat sin smalt.
Bioxidul de Ca , cantitatea sa este mai crescuta decat in smalt.
57.CONTINUTUL DE APA SI LIMFA DENTINARA

Continutul de apa libera asociata fractiunii ogranice este mai mare in cazul dentinei
decat in cazul smaltului. Dentina contine asa numita limfa dentinara .
Limfa dentinara este un lichid clar , lipsit de cellule si prine compozitia sa se deosebeste
de plasma sanguina si de limfa. Limfa dentinaracontine atat saruri minerale cat si
substante organice . Tipul si proportia proteinelor dim limfa dentinara coincide cu cel al
proteinelor serice , insa alfa aminoacizii liberi si ionii minerali se afla in proportii
diferite.
Calciu si fosforul din limfa dentinara se gaesc in cantitati mici .
58. Matricea organica
Cuprinde o proportie mare si variata de subst org : Proteine,lipide,glucide,acid
citric,acid lactic.
Proteine
Sunt cele mai imp subst org din dentina si se gasesc intr`o cant de aprox 100 de ori mai
mare decat in smalt. Prin demineralizarea dentinei cu acizi organici se obtin 2 fractiuni
proteice:
1. Fractiunea proteica solubila , are 2 fractiuni la randul ei : fractiunea dializabila
si fractiunea nedializabila.
2. Fraciunea proteica insolubila .
Colagenul
Confera tesuturilor unde se gaseste anumite prop specifice. Colagenul se gaseste atat la
nivelul dure ale odontonului : smalt,dentina ,os, cat si la niv tesuturilor mor : pulpa
dent , corion gingival , ligamente periodontale.
Structura primara o cologenului are mare importanta pentru prop si rolul sau biologic.
Proteine necolagenice
In comp dentinei exista si alte tipuri de catene polipeptidice necolagenice din care se
amintesc : elastinele si peptide caracteristice dentinei
1. Elastinele dentinei- au o mare elasticitate.
2. Peptidele dentinei
3. Glicoproteinele dentinei in deninta exista 2 fraciuni de glicoproteine:
glicoproteine slab acide si glicoproteine slab bazice .
Proteoglicanii dentinari
Proteoglicanii se gasesc in substanta fundamentala care umple spatial dintre cellule si
cartilagii , tendoane,piele , lichid sinovial , tesuturi dentare.Se cunosc 2 mari clase de
glicozaminoglicani : de structura si de secretie.
Lipidele dentinei : reprez 2% din matricea organica a dentinei .
Dentina calcificata si dentina decalcificata.
59.Pulpa dentara-consideratii generale

Tesut conj lax specializat de origine mezenchimatoasa si ocupa camera pulpara si


canalele radiculare. Consistenta moale,elastica
Pulpa dentara separata de alte tes moi din cav bucala ; este legata de acestea prin
compozitie, structura, functie si patologia sa. Pulpa este organul formator al
dentinei(aceeasi compozitie aminoacidica)
P.D. nr restrans de celule cu o adaptare remarcabila la anumite functiuni :
arhitecturala, nutritiva, senzoriala, protectiva.
60.Compozitia chimica a substantei fundamentale
Subst fundamanetala a pulpei dentare, este alc din lichidul pulpar care este derivat din
plasma sangvina la care se mai adauga unii constituenti produsi de celulele pulpei
dentare cum ar fi : glicozaminoglicanii, acizii. Subst fund. Consistenta amorfa, f
vascoasa.
Subst Fund. Consistenta gelatinoasa : 90% apa, 10% componenta organica (proteine
libere, glicoproteine, proteoglicani, lipide) + comp anorganica ( K,Mg,P,Ca, C, F)
Ca si F creste odata cu varsta ;
Subst Fund contine 25% proteine ( din comp organica). Continutul proteic din lichid
pulpar mai mare decat in lichid dentinal.
Glicozaminoglicanii din SF ( acid hialuronic, condroitin sulfati) sub f de :
-macromolecule fibroase (retea)
- macromlecule globulare (ochiurile retelei)
Fctiile GAG din SF pulpara sunt : fixarea si stabilirea fibrelor de colagen, legarea Ca in
zonele de mineralizare, participa la proces calficiere, legarea si retinerea apei permitand
interconversia sol-gel.
PD. Rezistenta crescuta fata de difuziunea microorg si a subst toxice exogene. SF toate
clasele de lipide fosforilate sau nefosforilate. Lipidele si in mod deosebit acizii grasi sunt
susceptibili de a interveni in :
1)procesul de mineralizare peripulpara
2) procesul de biosinteza a prostaglandinelor
Continut de apa din SF variaza in fctzie de varsta . SF asigura homeostazia org pulpar ;
constituie mediul intercelular al pulpei in care circula sub nutritive, metaboliti, electroliti
si reprez rezervorul de apa di electroliti al pulpei dentare.
61.Metabolismul pulpei dentare
PD marea maj a proceselor metabolice la niv odontoblastelor.
Metabolismul colagenului una din functiile majore ale odontoblastelor o reprez
biosinteza fibrelor de colagen. (transcriere, translatie) In per de intensa biosinteza de
colagen conc ARN in odontoblaste e crescuta si scade in per cand nu are loc biosinteza
de colagen. In odontoblaste se regasesc proteaza si peptidaze. Biosinteza colagenului
este mult influentata de acidul ascorbic.
Metabolismul glucidelor : nu exista date in care sa se confirme ca odontoblastele sunt
sediul biosintezei unor glucide cu masa moleculara mica. Se procura pentoze in special
riboza.

Metabolismul lipidelor : in cel pulpare se biosintetizeaza permanent acizi grasi,


trigliceride, fosfolipide si colesterol. Lipidele din PD pot functiona fie ca forma de
depozitare energetica fie ca material pt biosinteza altor compusi. Nivelul colesterolului
din pulpa dentara creste odata cu varsta. Din colesterol se biosintetizeaza diversi
compusi steridici.
Consumul de oxigen din PD : 1) populatia de cel pulpare este responsabila de intregul
consum de O al pulpei dentare care este mai mic in comparatie cu alte tesuturi. 2)
coeficientul respirator al pulei definiti prin raportul volumic : Vco2/Vo2=0,9.
3) Consumul de O2 este mai mare in cursul dentinogenezei aprox 2.04 , scade pana la
0.47 in stadiul de inactivitate celulara. Se poate concluziona ca met glucidelor din PD
difera de met glucidelor din cele mai multe dintre tesuturi.
Metabolismul Fosfo-Calcic
Ca,P 2 dintre cele mai abundente el din org dupa constituentii organici. 2% din greutate
Preponderent in tes mineralizate ; sub f cristalizata/ionizata, absorbtie, reglare eliminare
62. Saliva consideratii generale si provenienta salivei
Constanta, secretie variabila dpdv cantitativ, dar este permanenta
Este eferemera, inghitita rapid.
Saliva e un fluid complex implicat in masticatie, deglutitie , retentie dentara, vorbire si
probabil in comunicarea chimica. Alternativa noninvaziva pt biochimia clinica.
Monitorizarea unor med, dozare de markeri bioch, a unor hormoni determinare de
naticorpi si pt identif ADN si ARN.
Provenienta salivei : 2 tipuri de gl majore (P,SM,SL) minore (buze, limba,muc orala )
Contributia gl salivare este inegala
Saliva pura / saliva mixta / saliva totala
63. Mecanismele secretiei glandelor salivare- consid gen
Cuplu stimulare-secretie ;
Tehnici de biologie moleculara, tehnici patch-clamp ; masurarea schibarilor f mici ale
capac electrostatice ale membr plasmatice asociate cu fuziunea veziculelor secretoare.
Aprecierea mod de functionare in cond normale si patologice
Mec de reglare a fctiei gl salivare : 1954 saliva se form in 2 etape :
1) Saliva se form la niv cel acinale salivare ca o solutie izotonica f asemanatoare cu
serul
2) La niv ductilor striati se reabsorb unii ioni si se secreta altii
Saliva rezultata hipotonica comparativ cu serul
Stimulate de prezenta hranei in cav bucala
Functionarea gl salivare e reglata prin stimularea ParaS/Simp.
64. Secretia apei si electrolitilor
Transportul sarurilor si apei din sg in lumenul canalului gl salivare. Sarurile si apa trec
prin strat de cel epitealiale (transport transepitelial) prin jonctiunile etanse(transp
paracelular/ambele variante) Transportul paracelular e mereu pasiv si deseori scade

gradientul electrochimic creat de cel epiteliale. Stratul lipidic al membr plasmatice e


impenetrabil, electrolitii necesita canale transportoare pt transportul transcelular.
(canalul pt sodiu). Zone hidrofile si hidrofobe.
Transportul prin canale ionice este intotdeauna pasiv motiv pt care cel trebuie sa fol 1
mecanism de transport activ pt a crea gradiente electrochimice. Transportul activ este
realizat prot care pot utiliza energie metabolica atat direct cat si indirect pt deplasarea
de substraturi contra gradientului electrochimic.
Pompa de Na scoate cationi de Na din cel si introduce cationi de K.
Membr bazolaterala a cel epiteliale ; energia metabolica prin hidroliza ATP. Cresterea
conc K intracel comparativ cu extracel.
Cationii de K parasesc celula prin canal de K creand astfel un potential de membr.
Pompa de Na creeaza gradient de cationi de Na spre int celulei. Contransportul
bazolateral.
65. Ipoteza in 2 etape a producerii de saliva primara
Pt a crea o saliva hipotonica ar fi direct sa compeze in canalele salivare mai multa apa,
si mai putine saruri. Cel nu au nici un mecanism pt transportul fluidelor care sa nu
implice si transportul electrolitilor. Secretie izotona cu sg. Mecanisme de deplasare a
ionilor din fluidul secretat far aca apa sa se deplaseze.
2etape :
1) cel acinale secreta saliva izotonica primara ;
2) cel canalelor striate/ductele extrag activ ioni pt a face saliva progresiv mai
hipotonica in timpul trecerii prin canale in cav bucala ;
mitocondrii- ATP pompei de Na- scoate cationi de Na din saliva primara si ii trece in
sange.
Anionii de Cl vor trece pasiv, iar apa este blocata deoarece membr apicala este
impermeabila.
66. Saliva primara mecanismele secretiei fluidelor si electrolitilor, secretia
bicarbonatului
Cel nu pot produce o secretie hipotonica deoarece transportul fluidului urmeaza
transportului electrolitilor. Sunt transp catre lumen acinului ceea ce face ca lumenul sa
devina hipertonic fata de sg. Apa trece apoi prin osmoza pt a redresa echilibrul. Motiv pt
care controlul secretiei sal primare se face prin mecanismele secretiei cationului de Na si
a anionilor de Cl.
Na+/K +/ATP-aza
astfel se creeaza gradientul de Na
Electroneutralitatea
Mecanismul secretiei bicarbonatului : reabsorbit impreuna cu cationii de Na si anionii
de Cl de cel ductului salivar si in cazul unei salive nestimulate conc sa fiind f scazuta 1-2
mNormali.
In saliva stimulata conc HCO3- creste cu cresterea fluxului salivar pana la 60mN.
67. Controlul secretiei fluidului si electrolitilor

Ca2+ mesager secund


Act canal de Cl- e reglata de conc cationilor de Ca intracelular.
Conc cat de Ca din citosol e mentinuta la val f scazuta=>o crestere usoara a conc
acestora poate action aca 1 semnal intracelular. Etapele ce se desf pe parcursul cupului
stimulare-secretie :
1)legarea acetil colinei de receptorii muscalinici
2) activarea proteinei G
3) fosfolipaza C calizeaza transformarea
4) IP3 mesager secundar citoplasmatic
5) golirea depozitelor de Ca2+
Secretia de fluide
Ca2+ intracel se leaga da calmodulina. Complex Ca-calmodulina activeaza o kinaza
Rezultatul net al acestor cai e cresterea conc cationilor de Ca intracel care activeaza
canalul de K+ si iesirea lui din cel. Conc cationilor de Na+ intracel creste, iar conc de
K- scade.
68. Secretia proteinelor, mecanisme secretorii ale proteinelor
Polipeptidele si prot sunt sintetizate si eliminate de cel acinale. Una dintre dif existente
intre gl salivare e tipul de prot sintetizate si secretate. Saliva secretata de gl SL e bogata
in glicoprot si ca urmare este o saliva vascoasa. Gl P. produce in deosebi alfa amilaza
salivara. Gl SM genereaza o saliva intermediara ca aspect.
Sinteza prot are loc pe ribozomi atasati pe member RE. De aici prot sunt introduse in
lumenul RE de catre o secventa lider si transportul e mediat de receptori specifici. In
lumen, prot sunt supuse unor modificari (glicozilare, fosforilare) apoi exportate spre Ap
Golgi sau alte organite membranare. Atasarea lanturilor de oligoglucide-semnale de
directionare sau sortare a acestor proteine
Transportul e asigurat de vezicule. Prot parasesc Ap Golgi ; Veziculele secretoare
fuzioneaza cu membr plasmatica si va descarca continut proteic in afara cel procesul
secretor cuprinde 3 etape : sinteza, impachetarea si depozitarea ; apoi secretia prot
exocitoza.
69. Controlul secretiei proteinelor salivare : AMPc ca mesager secund
AMPciclic ca mesager secund
Fiecare din etapele proc secretor ar prot e reglata printr-un proces de
fosforilare/defosforilare(activare/inactivare) a enzimelor implicate. Proteinkinaza A e
activata de catre AMPciclic.
Se poate afirma ca AMPciclic :
1)stimuleaza transcriptia genei pt biosinteza prot salivare
2) stimuleaza modificarea struct post-translatie
3) stimuleaza maturarea si translocarea veziculelor secretoare catre membr plasmatica
apicala
4) stimuleaza exocitoza.
Nivel crescut de AMPc in cel va stimula fiecare etapa componenta a proc de secretie
Controlul secretiei va fi realizat prin reglarea nivelului de AMPc ciclic celular.

Incetinirea proc secretor ar prot se realizeaza prin inhibarea act enzimatice adelin
ciclazei de catre o prot.
70. CONSTITUIENTII ANORGANICI AI SALIVEL CALCIU SI FOSFOR
Cationii de Ca si anionii fosfat , alaturi de ei in saliva se mai gasesc : NA,K,CL,I,
F,SCN,HCO3.
CALCIUL
Concentratie medie a calciului in saliva nestimulata este de 1,35 mmoli/l . Jumatate din
calciul salivar se gaseste sub forma ionica , 40% sub forma de saruri si 10 %este legat
de proteine.
Concentratiile sunt semnificativ mai mici in saliva comparative cu fluidul placii dentare.
In saliva totala , concentratia calciului descreste cu cresterea fluxului salivar , iar in
unele cazuri poate creste odata cu fluxul salivar. Calciul se poate lega cu proteinele in
special cu alfa amilaza salivara. Legarea de aceasta nu e influentata de ph.
FOSFORUL
Fosforul se gaseste in saliva sub mai multe forme : fosfati anorg,fosfati organici,fosfat de
calciu fixat pe proteine cu greutate moleculara mica. Prezinta o corelatie intre fosfatul
salivar sic el existent in fluidul plactii bacteriene.
Concentratia fosfatului din saliva are o concentratie dubla comparative cu cea din
fluidul placii dentare.
Aceasta mentinere in solutie de catre saliva a formelor de fosfat de calciu prezinta interes
legat de existentaa 2 procese chimie foarte importante si anume , formarea cariilor
dentare si formarea calculilor dentari.
Toti fosfatii sunt acizi solubili.
Se poate concluziona ca modficare ale concentratiei salivare de calciu si fosfat
determina procese de mineralizare sau demineralizare direct la nivelul dintelui. In saliva
unor personae au fost evidentiate cantitati mici de pirofosfat care inhiba mineralizarea
dintilor.
71. ALTI CONSTITUIENTI ORGANICI
Na, K , Mg, Cl-, SCN-,HCO3- in cantitati detectabile
F,I,Br,NO3, sub forma de urme.
Saliva reprezinta un system active de transport pt anionii halogeni si nitrat. Foarte
importanti sunt iodul si fluoarul. Glandele salivare au capacitatea de a fixa iodul .
Fluoarul reprezinta un interes deosebit,deoarece blocheaza cariogeneza. El se gaseste in
saliva intr`o concentratie aprox egala cu cea din plasma.
Flurul din saliva nestimulata se gasete in concentratie mai mare decat cel ce se gaseste
in saliva nestimulata.
Cresterea fluxului salivar creste de asemenea concentratia bicarbonatului.
Saliva contine in urme si fier , zinc,crom ,cupru , magneziu , oxid de azot care este un
mediator al inflamatiei.
Saliva contine dizolvate gaze cum ar fi O2,N2,Co2.

Constituientii organici sunt cantitativ mai putin importanti in saliva comparative cu


plasma sanguina: 3-3,4 g/l in saliva si 70 g/l in plasma sanguina .
72. PROTEINELE SALIVARE
Concentratia proteinelor salivare poate fi intre 1 si 3 g/l in functie de stimularea secretiei
sau metoda de dozare. Saliva parotidiana s-a dovedit a fi mai bogata in proteine decat
saliva submandibulara. Proteinele sunt f diverse , includ proteine sintetizate de glandele
salivare si proteine de origine sanguina.
UN procent f mare e reprezentat de prolina .
Proteine cu continut mare de prolina.
-proteine glicozilate 17%
-proteine cu caract basic 23%
-proteine cu caract acid 30%
Aceste categorii de proteine reprezinta deci 70% din totalul de proteine din saliva
parotidina si submandibulara.
Proteine glicozilate
Proteine cu character acid A B C D.
Proteine cu character bazic.
73. GLICOPROTEINE
a) Glicoproteine salivare sunt mucinele sunt constituientii majori ai mucusurilor
epiteliale si au un aspect foarte vascos si se regasesc in tractul traheo-bronhial,
gastro intestinal. Demn de amintit este acidul sialic identificat in glicoproteinele
salivare . De altfel, microorganismele patogene si virusurile din tractul respirator
si digestive contin sialidaze ce detaseaza acizii sialici din catena oligoglucidica
astfel incat mucina isi pierde caracterul sau vascos. Glicoproteinele sunt
sintetizate in reticulul endoplasmatic rugos al celulelor mucoase seroase.
Glicoproteinele salivare indeplinesc mai multe roluri:
-acopere si lubrifiaza bolul alimentar pana in stomac.
-aglutineaza germenii orali impiedicand astfel colonizarea lor pe epithelium si astefel
faciliteaza eliminarea lor.
-aglutineaza microorganismele de la suprfata dintelui.
b) Imunoglobulinele sunt glicoproteine cu structura globulara . In saliva cant cea
mai mare se gaseste IgA dar si gasesc de asemenea si IgM, IgG.
Imunoglobulinele de tip IgA se gasesc in lapte,saliva,secretia bronsica.
c) Glicoproteine de grup sangvin-aceasta activitate de grup sangvin are o mare
importanta in medicina legala deoarece permite stabilirea grupei sangvine a unui
individ folosind urme de saliva lasate pe obiecte.
74.ENZIME DIN SALIVA

Enzimele din saliva sunt diverse si ele joaca un rol important in mediul bucal. Demn de
remarcat este faptul ca activitatea enzimatica globala a salivei totale este crescuta la
persoanele cu afectiuni parodontale.
a) alfa amilaza salivara este enzima caracteristica din saliva . Este singura enzima
cu rol digestive din saliva. Ph`ul optim de actiune este de 6,8.
b) Kalicreina este o enzima elaborate in glandele salivare si prin actiunea
vasodilatatoare activeaza secretia glandelor salivare. Activitatea kalicreinei nu
variaza in timpul starii inflamatorii a parodontului ,insa, din contra concentratia
substratului asupra caruia actioneaza kininogen- creste.
c) Sistemul peroxidaza acest system este unui dintre factorii de aparare nespecifica
ai salivei. El permiet formarea hipotiocianatilor care sunt forme puternic
oxidante si deci cu actiune puternic antibacteriana. Peroxidazele se pot adsorbi
pe suprafata smaltului si in prezenta cofactorilor lor, pot inhiba cateva enzyme
cheie din glicoliza.
d) Lizozimul sau muramidaza este o enzima care catalizeaza scindarea legaturilor
B 1,4 glicozidice are o puternica actiune antibacteriana.
e) Alte enzyme in saliva au fost evidentiate si alte enzyme care isi au originea in
leucocite ,bacteriile sau tesuturile orale.
75. LIPIDELE SALIVARE
Concentratia lipidelor salivare oscileaza intre 20 si 30 mh/l saliva, comparative cu
plasma 5-7g/l. Glandele salivare pot sintetiza numeroase lipide si acizi grasi pornindu`se
de la precursorii simpli. Acest metabolism este dependent de regimul alimentar.
Unii acizi grasi au proprietatea de a inhiba adsorbtia bacteriilor pe hidroxiapatita.
Lipidele salivare ar putea contribui la mineralizarea placii dentare. Cercetari recente au
aratat ca indivizii care au o concentratie mai mare de lipide in saliva sunt
cariorezistenti.
Eicosanoizii salivary ar putea participa la procesele de aparare din cavitatea bucala si
la fenomenele de absorbtie in tractul gastro-intestinal.
76.HORMONII DIN SALIVA
Concentratia hormonilor din saliva este foarte mica . Cei mai abundenti sunt hormonii
liposolubilo: corticosteroizii si sexuali. Numeroase date experimentale pledeaza pt
existenta unui metabolism si in glanda submandibulara si parotida. Testosteronul liber
salivar este corelat semnificativ cu testosteronul plasmatic liber si reflecta bine variatiile
fiziologice si patologice. Dozarea in saliva a unor hormone ca o alternative pt biochimia
clinica.
GLUCOZA DIN SALIVA
Glucoza se gaseste libera in concentraii mici in saliva parotidiana si submandibulara .
Alaturi de glucoza se mai gaseste si fucoza. Concentratia glucidelor libera in saliva si in
special a hexozelor este mai mare in saliva mixta. Concentraia glucozei din saliva
prelevata la iesirea din canalul glandei parotide este de 5-10 mg/l. De remarcat este
faptul ca la o crestere voluntara a glicemiei s`a observat o crestere proportionala a
concentratie glucozei in saliva recoltata la iesirea din canalul glandei parotide. Deci
nivelul glucozei din saliva parotidiana se coreleaza cu glicemiu atat in conditii

fiziologice cat si patoligice, de aceea poate constituii un parametru util pt monitorizarea


glicemiei la diabetici.
77.COMPUSI CU MASA MOLECULARA MICA
AMINOACIZII
Saliva totala contine aproximativ 18 aminoacizi,dintre care glicocolul se gaseste in
cantitate mai mare. Concentratia salivare este mai mica . Nu s`au observat variatii ale
concentratiei aminoacizilor nici in timpul aparitiei cariilor nici in cursul dezvoltarii lor .
De asemenea concentratia aminoacizilor salivari nu variaza cu varsta si nici cu sexul/
Compusi azotati neproteici
In compozitia salivei itnra si compusi azotati neproteici cum ar fi : urea , acidul uric si
amoniacul . Deoarece urea sanguina trece din sange in saliva prin difizuie , in anumite
cazuri cand nu se pot lua prize de sange, se poate determina concentratia ureei sangvine
prin corelare cu concentratia ureei din saliva. Concentratia de uree din saliva este
implicate in formarea calculilor salivary. Amoniacul se gaseste in cantitate mare la
nivelul placii dentare si se obtine prin procesul de dezaminare a aminoacizilor. Acidul
uric este antioxidantul major din saliva.
78. FACTORI CARE INFLUENTEAZA COMPOZITIA SALIVEI
Compozita salivei variaza de la individ la individ si este influentata de diversi factori
cum ar fi : fluxul salivare , durata stimularii,natura stimulilor,ritmul circadian,
concentratia plasmatica , varsta si dieta, hormonoo.
Fluxul salivar si durata stimularii
Fluxul salivar este factorul principal care contriubie la modifcarea compozitiei salivei.
Cresterea fluxului determina cresterea ph`ului, a concentratiei proteinelor totale, a Na ,
a CL, a bicarbonatului . Concentratia magneziului,aminoacizlilor, acidului uric , urea
descresc cu cresterea fluxului salivar. Daca fluxul salivare este constanta atunci
compozitia salive depinde de durata stimularii.
La fluxuri mici predomina constituientii salivei submandibulare in timp ce la fluxiri mari
predomina constituientii salivei parotidiene. Un alt ex il constituie modificare
echilibrului dintre alfa amilaza salivare si glicoproteine in saliva totala, la cresterea
fluxului salivar.
Natura stimulilor
Saliva stimulate este secretata ca raspuns la stimulari masticatorii sau gustastive. Acidul
(gust acru) este cel mai puternic dintre cei patru stimuli gustativi de baza , ceilalti 3 fiind
sarac , amar si dulce.
Diferitii stimuli au un effect asupra compozitiei salivei in principal datorita efectului lor
asupra ratei debitului. Gustul sarat insa, a stimulat secretia de proteine cu toate
componentele proteice. Acidul este stimulul cel mai puternic pt secretia salivara si duce
la producerea unei salive alkaline.

Ritmul circadian
Studiile effectuate au evident,deosebire de efecte intre saliva totala ,stimulate si
nestimulata precum si itnre saliva provenita din glanda submandibulara si parotida. In
general concentratia proteinelor este maxima in timpul zilei si ea este influentata de
alimente folosite in timpul meselor.
Efectul hormonilor
Hormonii sexuali sutn cei mai importanti hormone care influenteaza atat ritmul secretiei
salivare cat si compozitia salive. Aldosterona influenteaza transportul de Na si K.
Influenta hormonilor sexuali feminini asupra secretiei salivare a fost pusa in evidenta
mai cu seama in cursul ciclui menstrual. Sarcina induce modificari multiple in ceea ce
priveste compozitia salive . De ex , creste nivelul progesteronului si al estrogenilor
precum si al IgA`ului.
Dieta
Dieta exercita influente diferite asupra multor constituienti salivary si ea este adesea
sinergica cu cea a fluxului salivar. Influenta dietei se rasfrange in primul rand asupra
ph`ululi mediului bucal si implicit asupra capacitatilor tampon ale salive. Capacitatea
tampon creste si se mentine intre limite normale dupa consumul zilni si indelungat de
proteine sau vegetale, in special spanac. In urma consumul de zaharuri capacitatea
tampon a salivei scade. O dieta bogata in calciu si fosfati se pare ca nu induce
modificari la nivelul concentratiilor in saliva . Dupa administrarea unei doze de fluor ,
se remarca o crestere tranzitorie atat a a fluorului plasmatic cat si a celui salivar.
Varsta
Viteza de secretie a salivei este mai mare la copii in compartie cu adultii . La persoanele
in varsta fluxul salivar este , in general ,redus si acest fapt conduce la concentratia
scazuta de Na/
79.PROPRIETATILE SALIVEI
Volumul si fluxul salivar
Secretia salivare medie este de 0.5-1.01l/24 ore. Exista variatii normale de la individ la
individ. 90% din acest volum este secretat in timpul mesei. In diferite afectiuni voluml si
fluxul salivar se modifica semnificativ astfel : in infectii ale gl salivare scade si creste in
leziuni ale mucoasei bucale si faringiene.
Densitatea salivara
Saliva normala are o densitate medie cuprinsa intre 1.002- 1.008 g/dm cub. Densitatea
salive depinde de fluxul salivar si de natura glandei secretoare si valoarea ei refleca un
continut mai mic de substante comparative cu sangele.
Presiunea osmotica
Saliva totala sau mixta este hipoosmotica . In cazul salivei sublinguale valorea presiunii
osmotice este aproximativ egala cu cea a sangelui.

Vascozitatea
Saliva,ca si consistenta este un lichid vascos. Contine 99,5% apa. Continut bogat in
glicoproteine este acela care confera salive un aspect vascos. Vascozitatea salive
normale are valori cuprinse intre 1.08 si 1.32 unitati comparative cu apa ,care are o
unitate.
-saliva parotidiana este putin vascoasa 1.5 unitati.
-saliva submandibulara are vascozitate medie 3.4 unitati.
-saliva sublinguala este foarte vascoasa 13.4 unitati.
Capacitatea reducatoare si antioxidanta a salivei.
Saliva este un system biologic complex si ca urmare este sediul unor procese chimice
oxdante sau reducatoarea. Saliva mixta are prop preponderant reducatorare.
Determinarea concentratiei acidului uric ,acidului ascorbic si albuminei au arata ca ea
este mai mare in cazul salivei nestimulate decat in cazul celei stimulate,atat in cazul
persoanelor sanatoase cat si celor cu afectiune parodontale. In cazul salive stimulate se
produce mai mult urat decat in cazul celei nestimultae.
Concluzia final ace se poate desprinde este ca nu s-au obtinuit rezultate care sa indice
modificari semnificative ale capacitatii antioxidante totale ale salive in afectiuni
parodontale, comparative cu persoanele sanatoase.
Ca urmare ,apare idea ca alte componente ale salive cum ar fi peroxidaza salivara si
lactoferina sunt mult mai eficiente in protejarea tesuturilor orale fata de stresul oxidatitv
din afectiunile parodontale.
Forta ionica a salivei
Ph`ul salive
Saliva totala normala are pH= 7,85 6,90 dar variatiile pot fi intre 6 si 8. Ph`ul salivar
poate fi influentat de variatiile fluxului salivar . Acest fenomen se observa cel mai bine in
saliva parotidiana.Exista si alti factori care influenteaza ph`u salivei:
-ph`ul salivei totale scade in timpul somnului, cand ritmul fluxului este aproape nul.
-ph`ul salivei totale creste in cursul ingerarii alimentelor cand fluxul salivar creste.
Exista modificari ale ph`ului salivar in unele stari patologice cand se modifica echilibrul
acido-bazic al sangelui sau in afectiuni orale.
Se obseva ca ph`ul salivar este influentat de concentratia bicarbaonatului. Ph`ul salivei
este determinat frecvent cu ajutorul hartiei indicatoare de ph.
Capacitatea tampon a salivei
Saliva dispune de o remarcabila capacitate tamponm datorata sistemelor tampon cu
componente anorganice acid carbonic/bicarbonate, fosfati monobazici/fosfati dibazici si
sisteme tampon cu componente organice cum ar fi proteinele . Sistemul acid
carbonic.bicarbonat este cel mai important . H2CO3 reversibil HCO3- +H.
Capaticatea tampon a salivei este mare dupa clatirea cavitatii bucale si in timpul zilei
comparative cu seara sau dupa micul dejun . Capacitatea poate influentata de :
-capacitatea tampon este mai scazuta la femei decat la barbati,probabil datorita fluxului
salivar mai scazut.

-varsta influenteaza capacitatea tampon a salive pt intervalul 15-44 ani.


-o dieta bogata in proteine,legume si grasim dar saraca in glucide creste capacitatea
tampon a salivei , in schimb o dieta bogata in glucide are o influenta negative.
-capacitatea tampon a salivei eset diminuata de unele medicamente analgezice.
-fumatul scade capacitatea tampon a salivei.
80.FUNCTIILE SALIVEI.
Functia de nutritie
Functia de nutritie incepe prin cautarea si procurarea alimentelor si in acest sens saliva
este indispensabila pentru senzatia gustative . Saliva asigura lubrifierea bolului
alimentar digestia si la mentinerea echilibrului hidric.
Functia de solvent si gustative
Saliva dizolva alimentele si astfel contribuie la procesul de digestie . Este indispensabila
pentru senzatia gustative ca urmare a solubilizarii substantelor si a dispersarii acestora
pe suprafata limbii. Unele dintre substante prin intermediul papilelor gustative sunt
aduse in contact cu mugurii gustastivi.
Functia gustativa a salivei ajuta si al depistarea unor contaminate care ar putea exista in
alimente. Saliva si gustul sunt interconectate prin acelasi mechanism relex si anume
senzatia gustative si salivatia sunt stimulate.
Functia lubrifianta si de umectare
Lubrifierea favorizeaza masticatia , ajuta la formarea bolului alimentar si usureaza
deglutitia. Lubrifierea faciliteaza vorbirrea. Asocirea functiilor de lubrifiere si umectare
apare evidenta in cazul stresului cand fluxul salivar scade , masticatia si deglutitia
alimentelor sunt ingreunate iar vorbirea este anevoioasa.
Functia digestive
Saliva are o importanta functie digestive datorata in primul rand alfa amilzei salivare
care catalizeaza procesul de degradare al amidonului.
Functia digestive a salivei este corelata pozitiv cu ritmul de secretia al glandelor
salivere. Nivelul ph`ului bolului alimentar ramane neutru mai mult timp circa 30minute.
Functia tampon
Datorita existentei sistemelor tampon datorate unor substante , saliva indeplineste
functia tampon care impiedica aparitia unor variatii ale ph`ului mediului. Ca urmare
sunt inlaturate conditiile defavorabile ce ar pueta afecta tesuturile existente in cavitatea
orala.
Functia coagulanta
Saliva totala contine factori de coagulare care se gasesc in mod constant in sange , motiv
pt care factorii de coagulare salivary accelereaza coagularea sangelui in cavitatae orala.
Functia antibacteriana.
Se stie ca saliva contine in compozitia sa bacterii si totusi , rareori plagile tesuturilor
bucale se pot infecta . Aceste observatii au condos la concluzia ca saliva are o actiune

antibacetriana ca urmare a unor componente ce exsita in compozitia sa cum ar fi :


lizozimul,lactoferina,peroxidaza , IgAs si mucinenele.
Functia antivirala
Imunoglobulinele au contributia principala in ceea ce priveste functia antivirala a
salivei. In saliva se gasesc IgA,IgG si IgM. IgA salivar este componentul major din
saliva si ca urmare ,functia antivirala a salivei i se datoreaza.
Functia antifungica
A fost identificat in saliva in grup de peptide neuter si bazice cu actiune antifungica.
Functia de inhibare a cresterii cristalelor
Saliva, in conditii de normalitate ,este suprasaturata in sarurile care compun smaltul.
Din punct de vedeer termodinamic, gradul de suprasaturare al salive explica
remineralizarea. Explicatia consta in aceea ca saliva contine substante cu rol inhibitor in
ceea ce priveste precipitarea sarurilor.
Substantele cu rol inhibitor sunt proteine care actioneaza prin 2 mecanisme:
-inhibarea precipitarii spontane a sarurilor.
-inhibarea dezvoltarii cristalelor prin atasare la suprafata lor.

81. FLUIDUL GINGIVAL


Fluidul gingival este lichidul ce se prelinge din zona coletului unui dinte dupa uscare si
izolare de fluxul salivar. Acest fluid poate fi considerat ca un element propriu mediului
bucal. El este un vector al multor constituienti de origine serica si totodata este un
element ce exista provizoriu in mediul bucal deoarece este rapid inghitit o data cu saliva
cu care, de altfel se si amesteca. Fluidul gingival este inconstant din punct de vedere
cantitativ ca urmare a unor factor fiziologici sau patologici
Santul gingival
Fluidul gingival se gaseste in zona santului gingival , care este spatiul situate intre
suprafata dintelui si epiteliul care captuseste marginea gingivala de la creasta acesteia
pana la epiteliul jonctional : epiteliul sulcular .
Provenienta fluidului gingival
La nivelul epiteliului jonctional ,exista o vascularizatie de tip venule asezate in straturi
dense foarte permeabile .
Trebuie inteles faptul ca exista 2 tipuri de fluide gingivale:
-un fluid gingival de origine interstitiala datorat unei diferente de presiune osmoticatranssudat.
- un fluid gingival inflamator exsudat- care este bogat in proteine , substante cu rol in
aparare si produsi ai catabolismului elementelor conjunctive , distruse in procesul
inflamator.

Cresteri ale volumului fluidului gingival ca transsudat se constata diminaeta , in cursul


masticatiei,prin masaj gingival, prin periaj , in sarcina, in perioada de vindecare dupa
tratament chirugical
Debitul variaza in cursul ciclui menstrual , fiind maxim in momentul menstruatiei.
Ca exudat volumul fluxului gingival creste in cursul inflamatiei si in general in cazul
afectiunilor parodontale acute si cornice.
82. CONSTITUIENTI ORGANICI AI FLUIDULUI GINGIVAL
PROTEINELE
In cazul in care se vorbeste despre fluidul gingival ca exudat , atunci concentratia
proteinelor este crescuta comparative cu fluidul gingival ca transsudat.
Concentratia medie a proteinelor totale din lichidul gingival este in jur de 70g/l, si nu se
modifica semnificativ in functie de gradul de inflamatie al gingiei.
Proteinele care se gasesesc in fluidul gingival sunt de origine plasmatica . In fluid exista
alfa globuline, beta globuline , alfa 1 globuline,alfa 1 antichimotripsine , glicoproteine ,
hemopoietinine ,albumine.
Fluidul gingival contine imunoglobulinele IgG care provin din plasma. Fluidul gingival
este un mediu ce contine markeri a caror monitorizare poate evidential boala
parodonatala.
LIPIDELE
Lipidele au fost reperate prin histochimie si identificate prin nanocromatografie pe strat
subtire, in fluidul gingival provenit de la copii. Au fost decelate numeroase fosfolipide si
lipide nefosforilate. Aceste lipide sunt probabil de provenienta serica dar nu se poate
exclude nici provenienta gingivala sau bacteriana.
Concentratia prostaglandinei creset o data cu evolutia parodontopatiei.
GLUCIDELE
In fluidul gingival concentratia glucidelor este de 3-4 ori mai mare decat in serul
sanguine . Se pare ca existenta acestor glucide este rezultatul metabolismului florei
bacteriene si mai putin a unui mechanism metabolic tisular.
In fluidul gingival s`a gasit glucoza , a carei concentratie poate sa creasca in cazul
persoanelor cu diabet.
83.ENZIME
Fluidul gingival contine numeroase enzyme a caror importanta este evidenta pentru ca
unele sunt implicate in procesele distructive ale tesuturilor adiacente iar altele
contribuie la cresterea potentialului antibacterian al fluidului gingival.
Enzima patogene
-ele pot contribui la distrugerea unor elemente ale tesuturilor parodontale . Originea lor
poate fi tisulara ca raspuns inflamaotr sau bacteriana .
-Hialuronidazele sunt enzyme ce catalizeaza degradarea unor glicozaminoglicani.

Unele de origine lizozomala altele de origine bacteriana.


-Arisulfataza degradarea glicozaminoglicanilor.
In fluidul gingival au fost gasite diverse proteinaze.
-Colagenaza- originea acestei enzyme este multipla: tisulara ,bacteriana.
-Elastaza originea ei este dominant lizozomala (leucocite).
-Catepsina G
-Catepsina D
-Aminopeptidaza B
-Fosfataza acida este o enzima lizozomala.
-Fosfataza alcalina catalizeaza hidroliza diversilor esteri de tip fosfat.
-Lactatdehidrogenaza LDH catalizeaza procesul reversibil de reducere a piruvatului la
acid lactic.
Enzime antibacteriene
Lizozimul este o enzima glicozidica. Are prop antibact.
Peroxidazele sulculare au o actiune antibact,antifungica. Ajuta la degradarea
leucocitelor.
84. Placata dentara consideratii generale
Placa dentara este in mare masura responsabila pt dezv bolilor orale. E bine cunoscut
faptul ca in cav orala exista conditii de mediu propice pt cresterea si dezv unui mare nr
de microorg diverse aflate in relatii parazitare cu gazda. Cav bucale diversitate de
habitacle-conditii specifice de micromediu. Situsuri : p dorsala a lb, sant gingival, muc
palatinala, supr neteda a dintilor. ; microflore
Placa dentara constituie o pelicula form din bacterii si componente salivare care se
ataseaza pe supr dintilor sau pe supr situsurilor amintite anterior
Placa bacteriana dentara reprez o struct bacteriana puternica formata pe supr dintilor si
nu poate fi indepartata cu mijl obisnuite. ( interfatza interna, supr ext spalata de saliva)
Placa salivara, placa gingivala
85. Morfogeneza placii dentare
Pt intelegerea bioch placii dentare si a implicarii ei in ceea ce priveste sanatatea orala
trebuie cunoscute : 1) stadiile de formare a placii
2) compozitia placii dentare
Pelicula dobandita
Initial pelicula dobandita de orig salivara si este formata prin absorbtia selectiva a
HAPT smaltului a unor glicoproteine specifice din saliva. Daca timpul se mareste cond
de umezeala si caldura precum si ph favorizeaza colonizarea selectiva a bacteriilor la dif
situsuri pe supr dintilor. Dupa o zi sau 2 o aglomerare de prot salivare si saruri anorg
salivare vor acoperi aceste struct bacteriene. Devine neted
Dupa 6-9 zile nu mai are loc nici o acumulare, se mentine grosimea.
Mai ales in santurile si fisurile d p supr dintelui.

Bacteriile in placa dentara in gen sunt atasate la 1 filtru de origine salivara pelicula
dobandita,dar sunt situsuri pe supr dintelui- bacterii atasate direct pe struct de HAPT a
smalt. Placa dentara nu poate fi ushor dislocata de procesele de masticatie sau
procedurile de origine orala.Compozitia placii dentare variaza de la persoana, situs,
localizare pe supr dintelui. Aparitia unor boli la niv cav orale=parodontopatii.
86. Caracteristicile si compozitia peliculei si a placii bacteriene dentare
Dintre cele 2 pelicula dobandita a fost mai greu de studiat avand in vedere grosimea.
Compozitia si originea peliculei dobandite : experimente in vivo/in vitro. Aceeasi
compozitie cu saliva=> sugereaza ca toti componentii gasiti in pel dob isi au orig in
saliva si pel dob nu contine bacterii si metaboliti ai acestora. HAPT leaga selectiv
diferite proteine in fctie de incarcatura lor +/-.
Legarea sau respingerea prot salivare specifice. Care tip de proteine au efect protector
si care dintre ele daca exista maresc viteza de demineralizare.
Comp ch a placii dentare aglomerare densa de cel si putin mat intercelular. Placa
dentara 2 componente : componenta apoasa ( placa salivara/fluida) si o faza celulara.
Faza extracel/salivara ; faza apoasa ;
Toate componentele cu exceptia pH sunt modificate avand val mai mari in placa fluida
decat in saliva.
87. Componentele organice ale placii dentare
Imunoglobulinele IGA, IGK, IGM
Lizozim , amilaza
Tirozina, alfa alanina, treonina, metionina, valina, prolina
Carbohidratii/glucide: glucoza, fructoza, manoza, galactoza, glicozamine; bacterii
Polizah cel sunt imp in procesele de adeziune dintre cel si alte struct dentare cum ar fi :
pelicula dobandita si HAPT din smalt
Polizaharidele bariere de difuzie de protejeaza cel de efectele osmotice datorate conc
mari de ioni si in acelasi timp interfera in difuzia nutrientilor sau a prod finali metabolici
din/sau in afara placii. Toti acesti factori sunt importanti pt determinarea patogenitatii
placii.
88. Componentele anorganice din placa dentara
5-10% din subst uscata a placii este alc din mat anorganice ( Ca,K,P)
Cant mici, subst in urme ( Cu, Zinc , Fe, Trontiu, F)
Conc Ca, F e imp deoarece este in relatie cu procesul de dizolvare a smaltului si cu cel
de remineralizare. Conc in fctie de localizarea pe supr dintelui, capac pacient de a forma
calculi, durata de timp in care placa dentara ramane nedisturbata, aport carbohidrati. F
continua sa fie cel mai imp si eficient cariostatic.
Desi s-au gasit in placa cant mari de F totusi bacteriile din placa dentara continua sa
creasca si metabolizeze fara sa fie afectate de prop ioni de F
89. Procese biochimice din placa dentara : activitatea extracelulara a placii dentare

Utilizarea metabolica a substraturilor provenite din amestecul hrana saliva care vin in
contact cu bacteriile cele mai imp reactii.
Formarea polizaharidelor
Imp deosebita in met placii
Enzimele
Formarea dextranilor
Se adsorb rpd pe supr HAPT si astfel ataseaza placa si mai bine la supr smalt.
Formarea levanilor
90. Procese bioch din placa dentara : activitatea intracelulara a placii dentare
metabolismul polizaharidelor
Carbohidratii din reziduurile alimentelor si cei eliberati din lipoprot salivare; pot fi usor
utilizati pt prod energiei necesare cel.
Glucoza prin cai fermentative de tipul glicolizei datorita mediului anerob in care exista
cele mai multe dintre bacterii. Prod final principal al acestor procese degradative este
acidul lactic si mai putin acidul formic. Glicoliza e calea pp prin care se produce ATP
necesar reactiilor de sinteza la niv al placii dentare. Glicoliza pe langa faptul ca
furnizeaza energia necesara biosintezei unor compusi complexi produce si intermediari.
Formarea polizaharide intracel reprez o cale metabolica a cel bacteriene, aceea de
biosinteza. Se considera ca acesti polimeri au rol in stocarea rezervelor energetice care
pot fi utilizate daca sursele de C de energies cad.
Abilitatea placii dentare de a biosintetiza polizaharide intracel si virulentei cariilor
dentare corelatie directa. Imp este faptul ca in lipsa carbohidratilor in dieta
metabolizarea polizah intracel permite bacteriilor sa sustina act bioch.

91. Procese bioch din placa dentara : activitatea intracel a placii dentare metabolismul
proteinelor si alfa aminoacizilor
Catabolismul prot la niv placii dentare a fost evidentiat prin formarea de ammoniac atat
din alfa aa cat si uree. Datorita producerii de ammoniac,pH placii bacteriene creste. Un
asemenea mediu, ph ridicat este favorabil dezv tartru dentar si remineralizarii. Are loc
dezaminarea oxidativa, amoniacul afecteaza ph placii, H sulfurat confera placii dentare
miros carac.
92. Curba Stephan fundamentala
Producerea de acid prin catabolizarea monozaharidelor de catre bacteriile placii duc la
cresterea aciditatii acesteia, scade ph placii. Daca se expune placa dentara la o sol de
glucoza de 0,1% se observa o descrestere a ph placii cu o unitate in timp de 5minute. Ph
revine la val initiala dupa 20-30min. Concentratia de 10% de zaharoza scad valorile
phului sub val 5, revenirea la val initiala se face proportionat. Cel care a descris primul

comp placii dentare in soluti de mono/poliglucide a fost Stephan. Exista o corelatie intre
formarea carilor si ph salivar si anume a postulat existenta unui ph critic la domeniu
larg de ph critic 4,5-5,5.
Curba Stephan descrie schimbarile de pH survenite in placa dentara ca raspuns la 1
atac. Scadere rapida de ph cu o unitate urmata apoi de o crestere lenta pana se
stabilizeaza phul. Scaderea rapida initiala a ph este data de rapiditatea cu care placa
este capabila sa metabolizeze zaharoza sau glucoza. Compozitia microbiana a placii
dentare prezenta unui nr semnificativ de bacterii acidurice si bacterii acidogene
dezvoltate in placa bacteriana in locuri putin accesibile cu o rata de difuzie mica
asociata cu un carbohidrat usor degradabil cum ar fi glucoza si zaharoza, vor conduce
la scaderea cu usurinta a ph atingandu-se valor ide 4,5 sau chiar mai mici.Fisurile
molarilor sunt zonele cele mai dispuse la carie. pH placii bacteriene dentare incepe sa
creasca dupa cateva min daca acizii produsi difuzeaza, bicarbonatul salivar difuzeaza in
placa si neutralizeaza acizii produsi. Rata fluxului salivar influenteaza curba Stephan.
Curba S. descrie modif pH din int placii bacteriene dentare cand aceasta e supusa stimul
alimentul. Cand placa bacteriana e atacata cu un carbohidrat pe care il degradeaza
apoi, pH placii scade rapid si revine la pH stationar in interval de timp :20-40 min.
Factorii care afecteaza forma curbei Stephan sunt compozitia microbiana a placii,
natura subt degradabile rata de difuzie a metabolitilor, conc bicarbonatului salivar,
accesul salivei la placa, fluxul salivar. Relatia dintre f curbei Stephan si pH critic poate fi
utilizata pt evaluare capac cariogenice a alimentului. C.S. paote fi reprez folosind datele
obinute atat prin metode in vivo cat si in vitro.
93. Patogenitatea placii bacteriene dentare
In ceea ce priveste caria dentara poate fi cuantificata prin urm aspecte :
Concentrarea pe o supr mica a unui nr imens de microorg dentare care cele mai multe
sunt acidogene. S-a constatat ca la indivizii carioactivi exista in placile bacteriene
semnificativ mai multi lactobacili acidofili si streptococi decat la indivizii carioimuni.
Capac unora dintre microorg acidogene cum ar fi streptococus mutans de a metaboliza o
mare varietate de carbohidrati inclusiv manitolul si sorbitolul dand rapid si masiv o
mare productie de acid lactic. Scaderea constanta si in interval mare de timp a pH placii
bacteriene sub nivelul pH critic. Rol esential in scaderea pH il are acid lactic deoarece
dintre cei 2 ac acetici si propanoic, caracter pronuntat. Procesele de demineralizare
smalt apar la pH critic al placii bacteriene in mentinerea placii la ph critic pt interval
mai mare de timp depinde de prezenta prelungita in cav bucala a carbohidratilor din
alimentatie, favorabila producerii carieri dentare.
O placa matura si densa impiedica difuzia in saliva a acizilor rezultati prin degradarea
carbohidratilor. O placa de nu mai 1-2 zile nu e capabila sa atinga pH critic de
demineralizare a smatului.
Cu cat grosimea va fi mai mare si efectul tampon al salivei va fi mai mic.Conc scazuta a
ionilor de Ca si fosfat din placa bacteriana se coreleaza cu nivelul scazut al Ph la
indivizi carioactivi. Existenta unui pH de repaus cat mai scazut. S-a constatat ca la
indivizii carioimuni ph final al placii bacteriene dupa ingestia de carbohidrati e mai
crescut decat la ind carioactivi. Pastrarea unui grad de ionizare cat mai mare al acizilor.

Conc salivara de zaharoza>0,5%. Pt a mentine ph critic, evitarea ph 5 ( reprez ph optim


pt obtinerea de amine primare.)
94. FLUORUL ELEMENT ANTI-PLACA BACTERIANA DENTARA
Cercetarile in acest sens au dovedit ca metodelor obisnuite de inlaturare a placii dentare
trebuie sa li se alature si niste agenti anti placa dentara care pot completa igiena
cavitatii orale prin:
-prevenirea acumularii si dezvoltarii placii dentare.
-impiedicarea desfasurarii metabolismului characteristic de la nivelul placii dent.
Fluorul e cel mai electronegative dintre halogeni , e situate in grupa 7 a sistemului
periodic. Se gaseste in natura in aer,sol si apa iar in organismul uman in cantitati f mici
10-40 ppm. E distribuit neomogen in organism,99% din cantitatea totala de fluor se
gaseste in dinti iar restul in celelalte tesuturi.
Alimentele aduc un aport de fluor de 0.2-0.5 ppm/zi. Fluorul retinut in cavitatea orala e
diluat de saliva .
Saliva este cea care are rolul de a transporta flurorul in placa dentara. Studiile
effectuate au aratat ca exista o corelatie pozitiva intre concentratia F in apa de baut sic
ea a F in saliva. De asemenea acumuluarea F in saliva depinde in mare masura si de
cantintatea de F a alimentelor consumate . Daca se tine cont de aceste aspecte rezulta ca
F din saliva are o concentratie variabila.
Cresterea si profilul curbei concentratiei F salivar e influentata de eliberarea si
vehicularea F din produsele alimentare.
95. MECANISMUL DE ACTIUNE AL FLUORULUI ASUPRA CELULELOR
BACTERIENE.
E cunocut faptul ca F nu poate traversa peretele cellular si membrane celulara , dar
poate sa patrunde in celula sub forma de acid . In urma metabolismului bacteriilor
rezulta acizi,in special acid lactic, iar F present in fluidul placii dentare se combina cu
protonii cedati de acidul lactic, si astfel se diferentiaza sub forma de HCL .
Se elibereaza totodata anioni de F care influenteaza metab cellular bacteriana dupa cum
urmeaza:
-inhiba actiunea catalitica a enolazei.
-inhiba actiunea Catalina a ATP-azei membranare.
Ca urmare:
-se reduce glicoliza si transportul intracelulaar la nivelul plactii bact.
-metabolismul celulaar e inhibit si ca urmare are loc moartea celulara .
F are rol de a impiedica aderenta bacteriilor la suprafata smaltului.
96.FUNCTIA BIOCHIMICA A F IN CORELATIE CU PREDISPOZITIA LA FORMAREA
DE LEZIUNI LA NIVELUL SMALTULUI.
Se stie ca exista relatii directe si complexe intre aportul de F si cresterea rezistentei la
producerea cariei dentare.

Anionii de F maresc viteza de formare a cristalelor de hidroxiapatita si scad solubilitatea


acestora in mediu acid.
Cand se gasesc in concentratie mare , anionii de F pot fi adsorbiti la suprafata
cristalelor de hidroxiapatita cu formare de Fluorura de calciu care se dupunde ca
urmare a valorii mici a produsilor de solubilitate.
La concentratii mici anionii de F substituie anionii hidroxil din reteaua de
hidroxiapatita.
97. Dinamica si cinetica fluorului in placa dentara
Info dsp F total din placa ; Cea mai mare parte din F e retinut in combinatii complexe si
este in echilibru dinamic cu F din faza fluida a placii. Conc F intre 1-10ppm.
Pt a evidentia retentia F de catre saliva, fluidul placii si placa dentara experimental s-au
folosit clatiri ale placii cu solutii.Conc max de F dupa clatirea cu fluorura de Na a fost in
medie de 13 ori mai mare decat cea obinuta dupa clatirea cu monoclor fosfat. A existat
de asemenea tendinta de scadere a procentului de F in fctie de timp. Conc mai mare de F
din placa pt ambele cazuri in comparatie cu cele salivare ne sugereaza existenta unei
cant mai mari de F disponibil in rezervoarele placii dentare. Pastele de dinti cu fluorura
de sodiu au efect mai puternic decat cele lu monofluorfosfat.
98. MECANISMUL DE ACTIUNE AL F LA INTERFATA SMALT-PLACA DENT.
Rezistenta smaltului dentar in ceea ce priveste caria dentara e conditioanta de structura
sa care la randul ei e determinate de:
- influentele exercitate asupra dintilor in perioda de dezvoltare.
- Influentele endogene si exogene.
Fluorul incorporate in timpul dezvoltarii dintilor la o concentratie de 20-100 ppm nu
influenteaza solubilitatea stratului mineral in mediu acid. Insa in momentul in care F
incorporate intr`o noua suprfata a cristalului in timpul remineralizarii componenta nou
obtinuta e rezultatul la atacul acid.
Pe suprafata cristalelor partial demineralizate ,se dezvolta o noua suprafata deoarece
cristalul partial demineralizat va actiona ca nucleator pt remineralizare.

99.TARTRUL DENTAR
INTRODUCERE
Tartrul dentar reprez un complex organo-mineral rezultata din mineralizarea placii
bacteriene si este aderent la suprafata dentara sau alte structuri solide orale, lucrari
protetice, aparate ortodontice.Constituirea tartrului are loc atat subgingival cat si
supragingival.
Dominante in structura tartrului sunt cristalele anorganice de tip apatite, sunt orientate
aleator si contin microorganisme calcificate.

Suprafata tartrului este rugoasa si acoperita de un strat de placa bacteriana


nemineralizata. In zonasupragingivala dominante sunt bacteriile filamentoase,iar in
zona subgingivala exista coci, bacilii si filamente.
Tartrul supragingival este un deposit organo-mineral de culoare alb-galbena si
consistenta redusa la inceput.
Tartrul subgingival este de culoare maroniu inchis spre negru, consistenta crescuta, dens
si de cele mai multe ori foarte adherent, greu de dislocate.
Tartrul contine alaturi de substante minerale si componente organice, un amestec de
bacterii, leucocite, celule epiteliale descuamate si complexe glicoproteice.
100.CONSTITUIENTI ANORGANICI AI TARTRULUI DENTAR
Constituentii anorganici se gasesc in proportii diferite in cele 2 tipuri de tartru dentar.se
gasesc diferite forme de fosfat de calciu, corespunzatoare fazelor de calcificare.In functie
de vechimea tartrului aceste forme sunt; fosfat dicalcic hidratat, fosfat octocalcic, fosfat
dicalcic, hidroxiapatita.
Constituenti anorganici ai tartrului supragingival
Acest tip de tartru contine componente anorganice in proportie de 70-90%.Dintre
acestea:
- Fosfat de calciu 76%
- Carbonat de calciu 3%
- Fosfat de magneziu
In cazul tartrului supragingival raportul Ca/P este 1,75.Printre componentele
anorganice, flourul ocupa un loc particular.
Constituenti anorganici ai tartrului subgingival
Are o compozitie chimica asemanatoare cu cea a tartrului supragingival dar cu unele
particularitati:
- Un raport calciu-fosfor mai crescut , si egal cu 2,04;
- Un continut de sodium mai crescut
- Un continut mai mare de witlokita.
102.CONTITUENTI ORGANICI AI TARTRULUI DENTAR
Constituentii organici ai tartrului au o pondere de 6-28% raportata la tartrul
uscat.Matricea organica a tartrului dentar contine: proteine 55%, glucide 35%, lipide
10%.Dintre glucidele tartrului dentar: glucoza, galactoza, manoza.
Dintre glicozaminoglicani, acidul hialuronic are o origine incerta, ar putea fi leucocitar
sau bacterian.El a fost identificat in tartrul supragingival.Mare parte dintre glucide fac
parte din complexe de glicoproteine si proteoglicani.
Fractiunea lipidica cuprinde fosfolipide, cholesterol neesterificat, acizi grasi liberi.
Compozitia lipidelor: lipide neutre 61%, glicolipide 28%, fosfolipide 10%.Se pare ca
aceste lipide provin in tartrul din saliva si din populatia bacteriana.
103.FORMAREA TARTRULUI DENTAR

Faptul ca placa dentara genereaza tartrul a facut ca ea sa poarta la un moment dat


numele de tartru pretimpuriu, fapt justificat si de existenta in tartru a majoritatii
componentelor din placa dentara.
Principala diferenta, tartrul contine fosfatul de calciu cristalizat sub forma de 4
varietati.Fiecare varietate de fosfat de calciu din compozitia tartrului se afla intr-o
anumita proportie, are o dispozitie prefrentiala pe dinte si sufera sau nu modificari o
data cu varsta.
Exista mei multe teorii cu privire la procesul de mineralizare a tartrului dentar:
1. mineralizarea ca urmare a cresterii locale a gradului de saturare locala in
cationic de calciu si anioni fosfat.Exista mecanisme care stau la baza acestei
teorii si anume:
- cresterea pH-ului salivar determina scaderea valorii constantei de
precipitare a calciului si fosforului.
- Precipitarea proteinelor
- Actiunea esterazei.esteraza este prezenta in bacteriile filamentoase, cocii,
leucocite si celulele descuamate din placa bacteriana.
2. teoria mineralizarii in focare mici, se bazeaza pe procesul de coordinare a
calciului de catre complexele glicoproteice din matricea intercelulara.Aceasta
teorie fiind numita si nucleatie heterogena.
3. teoria sedimentarii se bazeaza pe proprietatea unor microorganisme din placa
bacteriana de a forma cristale intracelulare cu apatite.
Formarea tartrului se datoreaza mai putin existentei unei anumite substante ci mai
degraba absentei unui constituent salivar.
Ca urmare, daca lipseste inhibitorul din saliva, atunci tartrul se formeaza mai usor.
Depunerea tartrului se face cu intermitente.El se ataseaza, in general, pe
neregularitatile mici din cement sau smalt.
In cazul formarii tartrului exista variatii individuale si anume:
- persoanele care au tendinta de a forma tartru, au in saliva concentratii crescute
pentru: fosfataza acida, pirofisfataza si esteraza, comparative cu saliva
persoanelor care nu depun tartru;
- persoanele care au tendinta sa formeze cu usurinta tartru prezinta si niveluri
ridicate ale concentratiei proteinelor si a ureei salivare.
Un rol deosebit in formarea tartrului dentar il are dieta.Depunerea tartrului este
influentata mai mult de consistenta alimentelor decat de continutul lor si anume:
alimentele dure, cu actiunea mecanica pronuntata, intarzie formarea tartrului
dentar.consumul de alimete bogate in calciu, fosfor, bicarbonate, proteine, glucide,
favorizeaza de asemenea formarea tartrului.Aportul de vitamina C prin alimente
defavorizeaza procesul de formare a tartrului dentar.