Primavara unei papusi de ceara

Flacari, torsiuni, compresie, condensare, stratificare, etc. cateva procese

indurate de o cantitate infima de latex si petrol, la care au fost adaugate cantitati
considerabile de substante sintetice si agregate, pentru rezultatul final: papusa.
Un sumar insignifiant lipsit de pasiunea creatorului primei papusii, pe care
intentionez sa il atasez papusii de ceara a zilelor nostre.
Papusa de ceara din zilele noastre o vezi oriunde, indiferent de natiune, rasa,
religie, cultura, statut social, varsta.
Toate reprezentantele sexului frumos se auto-considera niste papusi,
comportament aparut pe la inceputul secolului XXI, ce s-a extins progresiv pe
toata suprafata terestra. Si nu orice fel de papusi, ci papusi de ceara, adica mai
trecatoare.
Prin comparatie (papusa de plastic si papusa de ceara), vedem inegalitatea
balantei, din toate punctele de vedere, cu precadere din punct de vedere al
perenitatii.
Naturaletea elementelor primare folosite la creare sunt singurele valorii
apreciate si necesare creatorului, caci frumusetea produsului final este efemera
si atat de schimbatoare.
Deliciu pentru ochii tuturor, simbol etern de frumusete, eleganta si candoare,
papusa a fost initial creata sa incante vreme indelungata. A trecut de la o
imagine la alta, forme, culori, imbracaminte, vestimentatie etc. s-a diversificat
si dezvoltat continuu, s-au creat fabricii de modele, sute de creatorii au modelat-
o, cu inventiile si tehnologiile lor pana cand inevitabil simbolul a devenit
insignifiant. Tot mai multi predendentii vor modele proprii de papusi, foarte
multe, pentru o perioada scurta de timp, caci intervine obisnuinta si farmecul de
alta data este uitat.
Astfel ia nastere o noua generatie de papusi, papusile de ceara, cu varsta frageda,
care au doar o primavara, alete anotimpuri nu exista. Vara caldura topeste, iar
frigul sfarama.

Creatorul ingenioasei frumusetii obscure, este nimeni altul decat barbatul zilelor
noastre.
El este Creatorul papusii de plastic si de ceara, plasmuitorul defaimator, care te
creeaza si modeleaza din ceva foarte natural: nevoia de a avea un sprijin in tot si
de a se lauda cu tine, tu care esti acum atat de stearsa si trecatoare.
Doar o primavara traiesti cu adevarat, o primavara in care te lupti sa cucceresti
prin lumina si culoare, ca sa te topesti la vederea miliardelor de alte papusi la fel
sau mai frumoase ca tine. Ramai cu amintirea si speranta ce dainuie vesnic, vara,
respectiv adolescenta matura te prefaci intr-un bolovan de ceara inutil si
culoarea o predai exemplarului ce se naste din tine, fara stiinta, fara vointa.
Esti plamadita din tipar gresit, sortit pieirii, dar tu lupti si traiesti cu speranta si
nestiinta adorarea de alta data.
Ai contribuit la dezvoltarea ta, ai vrut schimbarea, modelele vechi nu pot trai
prea mult, lumea se schimba, asa ca schimbarea era inevitabila, si o viata scurta
cu un anotimp de glorie este mai bun decat o viata cu un singur anotimp, care nu
mai exista. Dezvoltarea e propice, caci cu cat mori mai repede cu atat mai pot
straluci o zi alte papusi, fara invidia ta.

Ramai in umbra vesnica a unui creator, caci radacinile nu ti le sti si nici nu vrei
sa le cunosti, singurele care sunt nepretuite de cel ce iti e Creator.