Nazismul – cateva aspecte ideologice, economice si politice

Cuprins:
1. Contextul ideatic. Nationalismul si influentele asupra doctrinei
naziste.
2. Previziuni asupra urmarilor nationalismului si a aparitiei nazismului.
3. Nietzsche sau pseudo-sursa ideilor naziste.
4. Al Treilea Reich si ideologia nazista.
5. Cateva aspecte fasciste si religioase.
6. Teoria economica nazista si discursul lui Adolf Hitler cu privire la

programul social economic al partidului nazist.

1
 1. Contextul ideatic. Nationalismul si influentele asupra doctrinei
naziste.

“Patriotismul inseamna a-i iubi pe ai tai, nationalismul inseamna a detesta pe

altii” pretinde Romain Gary. Este foarte usor de observat devierea care tocmai s-a facut si
in cazul de fata, in cazul national-socialismului german, in care nationalismul a jucat
rolul unei ideologii politice in adevaratul inteles al cuvantului ajungandu-se in acest mod
la o ideologie totalitara. Sentimentul sovinismului a fost folosit in exces de nazism,
adoptand considerente conform carora natiunea de care apartin este una superioara, prin
urmare avand dreptul de a supune oricare alte natiuni in numele pseudo-nobil al
continuitatii culturii superioare.
Nazismul stabileste asadar limita nationalismului. Si atunci de ce sa-l criticam?
Oare putem desconsidera cat de utila este cunoasterea limitelor? Dar cate sacrificii au fost
facute pentru aceasta limita? Oroarea provenita din inima nazismului nu trebuie uitata sau
ignorata niciodata, insa prea putin a fost apreciata valoarea in sine a national
socialismului, luat ca un compus ideologic, valoare impusa prin simpla trasare a unei
limite.
Acuzatiile in cazul acestui compus au fost puse pe seama “nationalismului celui
mai extrem”, niciodata doar pe seama nationalismului moderat sau pur. Daca o idee poate
degenera intr-o meta-idee, intr-un adevar absolut, aceasta nu ar trebui in nici un caz
aruncata in mainile maselor. Iar in cazul nationalismului tocmai aceasta lege a fost
incalcata. Acuzatiile impotriva nazismului ar trebui puse in primul rand pe seama
promotorilor nationalismului, care au folosit acest artificiu conceptual asa cum au folosit
clericii medievali artificiul religiei. “Si lungi razboaie se vor naste din suveranitatea
nationala, in detrimentul unei pretinse suveranitati supranationale religioase” afirma Paul
Sabourin in lucrarea sa “Nationalismele europene”. Lungi razboaie s-au nascut si din
superioritatea nationala, in scopul unificarii natiunilor.

2
 2. Previziuni asupra urmarilor nationalismului si a aparitiei
nazismului.

Joseph de Maistre a criticat aspru principiile referitoare la “contractul social” si la

nationalism. El considera ca cetateanul nu apartine voit la ceea ce este natiunea asa cum a
fost promovata si desfiinteaza contractul social. “O Adunare oarecare de oameni nu poate
constitui o Natiune” spune el si continua afirmand ca “aceasta idee este o himera care a
dat nastere tuturor crimelor”.
O parte dintre ideile elitiste care stau la baza ideologiei national-socialiste pot fi
descoperite si in gandirea lui Auguste Comte, discipol al geniului Saint-Simon care “asa
cum se stie, a prezis triumful inevitabil al unei ordini tehnocrate. Auguste Comte dorea
infiintarea unei societati rationale care sa fie condusa si educata de o elita autoritara.
Valorile democrat liberale erau cu totul respinse, educatia avand o baza stiintifica. Unde
aveau sa duca ideile nationale si spiritul elitist, mai ales transformate in concepte digerate
de mase, a fost greu de prevazut pentru filosofii moderni, dar si mai greu de imaginat
pentru societatea contemporana lor. Poetul Heine a prezis inca din primii ani de domnie
ai lui Ludovic Filip ca “intr-o buna zi, vecinii lor germani, impinsi de un amestec de
amintiri, de resentimente si de fanatism fizic si moral vor navali asupra lor si vor distruge
marile monumente ale culturii occidentale: neimpiedicati nici de teama nici de lacomie…
asemeni vechilor crestini pe care nu-i puteau dobori nici tortura fizica, nici placerea
fizica, acesti barbari, ametiti de ideologie, vor transforma Europa intr-un pustiu.” De
asemenea o previziune asupra a ce va putea conduce nationalismul a fost facuta de Moses
Hess in 1862 in cartea sa “Roma si Ierusalimul” in care a pus pe seama evreilor o misiune
istorica de a unifica intr-o doctrina comunismul si nationalitatea.

Meritul de a fi contribuit la dizolvarea imperiilor multinationale nu trebuie sa le

fie sters promotorilor nationalismului, dar nici faptul de a fi contribuit la nasterea terorii
naziste nu trebuie lipsit din vedere. Ideea eliberarii natiunilor si formarii statelor natiune
s-a transformat in ideea formarii natiunii-stat, ideea formarii unicei natiuni, cu o rasa
unica si cu o cultura superioara.

3
 Daca raportam ideea de nationalism la definitia lui Geller conform careia
“nationalismul cere ca limitele etnice sa coincida cu limitele politice” atunci il putem
contrazice pe Sabourin conform caruia nazismul e o forma a celui mai extrem
nationalism, pentru ca nazismul e doar o forma de nationalism si atat. Nazismul a impus
atat limitele etnice, cat si limitele politice.
Antipatia activa si dispretul fata de grupurile cu obiceiuri diferite si avand origini
diferite, nevoia de a apartine unui grup usor identificabil, in special nevoia de a apartine
unui grup dominant, sunt caracteristici reprezentative ale ideologiei naziste, usor de
inteles avand in vedere ca sunt impuse in primul rand de conditia umana, ca urmare a
vointei de putere, caracteristica dominanta a naturii umane.
Nationalismul ascendent a devenit si mai dificil de ignorat dupa ce a fost realizata
unitatea nationala, de exemplu emanciparea teoriilor rasiale care a urmat ca o implicatie
logica, apoi sovinismul german de dupa 1871.

4
 3. Nietzsche sau pseudo-sursa ideilor naziste.

Ideologia nazista a fost vazuta ca un compus de fascism si nationalism, originile

sale raportate doar la gandirea hitlerista fiind de multe ori contestate si prin urmare alte
surse fiind identificate sau pseudo-identificate, surse despre care se considera ca au emis
anumite influente ce puteau contribui la formarea unei astfel de ideologii. O astfel de
pseudo-sursa a fost considerat Friedrich Wilhelm Nietzsche, unul din arhitectii post-
modernismului, care a reusit demascarea tuturor valorilor moderne ca fiind forme ascunse
ale vointei de putere. Teoria omului superior, teoria supraomului, conceputa intr-o forma
mai elaborata in cartea sa “Asa grait-a Zarathustra” a fost deseori invinovatita ca punand
bazele teoriei rasiale din cadrul ideologiei naziste. Supraomul este omul zeificat, este un
produs al culturii si al reactivitatii, omul care supravietuieste valului gloatelor. Nivelarea
in cadrul unei culturi, al unei societati, este vazuta de Nietzsche ca un produs morbid si
din acest motiv supraomul este vazut ca un fondator al teoriilor elitiste. Mila, de care nici
regimul nazist nu a dat dovada a fost considerata ca fiind “cel mai daunator viciu” in
gandirea nietzscheana. Insa la intrebarea “care este cel mai daunator viciu?” Nietzsche
raspunde ca este “mila pentru cei slabi” si completeaza apoi, “mila pentru cei slabi:
crestinismul”. Prin urmare, mila pentru rasele slabe, teoria omului superior ca fiind un
fondator al rasismului si al elitismului, razboiul impotriva nivelarii, impotriva
comunismului, toate acestea nu sunt produse ale filosofiei nietzscheene, ci ale
interpretarii distorsionate a gandirii unui arhitect al postmodernismului. Daca facem apel
la filosofia lui Nietzche putem intelege logica aparitiei unui astfel de regim prin
raportarile la principiul “vointei de putere” si nu la teoria supraomului. “Oriunde am gasit
viata, gasit-am vointa de putere; chiar si-n vointa servitorului gasit-am vointa de a fi
stapan” afirma Zarathustra, astfel daca ne raportam la situatia neplacuta si
constrangatoare in care se afla Germania de dupa primul razboi mondial am fi putut
prevedea logic vointa de stapanire exacerbata de care a dat dovada spiritul german.
Friedrich Nietzsche a negat vehement nationalismul , antisemitismul, rasismul,
cultul politicii si al statului si teoria rousseauista a “contractului social” afirmand ca toate
ideile moderne sunt false tocmai datorita inversarii conceptelor de “adevar” si “fals”

5
criticand filosofia de pana atunci si religia crestina care au catalogat drept “fals” toate
elementele care conduc la o mai puternica vitalitate promovand astfel o teorie a
decadentei si incerand sa suprime “vointa de putere”. “Societatea omeneasca e o
incercare, iata ce predic eu, o indelunga cercetare dar ea cauta pe acela ce porunceste! O
incercare, fratii mei! si nu un "contract”! Zdrobiti, zdrobiti-mi vorbele astea, care sunt
cuvintele inimilor miselite si jumatati de masura ! “ ( Asa grait-a Zarathustra ).
Regimul nazist a fost, asa cum afirma H. Arendt in Originile totalitarismului, “
alternativa dintre guvernarea supusa legilor si cea fara de legi, dintre puterea arbitrara si
cea legitima”. De exemplu, Constitutia de la Weimar nu a fost niciodata abolita de catre
guvernul nazist care desi isi exercita puterea in interesul unui singur om era pregatit sa
sacrifice “interesele vitale ale tuturor pentru ceea ce se impune a fi legea Istoriei sau a
Naturii” ( Originile totalitarismului). Aceste doua legi ar fi urmat sa conduca la un “gen
uman drept produs final” care a fost confundat sau asemanat fara niciun argument valid
cu supraomul lui Nietzsche.

6
 4. Al Treilea Reich si ideologia nazista.

Despre gandirea rasiala germana vorbeste si Hannah Arendt in lucrarea sa

“Originile totalitarismului” si considera ca originea ideilor rasiale din Germania este
cauzata de ascensiunea romantismului politic si de dezvoltarea patriotilor prusaci.
Cel de al 3-lea Reich este vazut ca fiind unul dintre cele mai controversate
evenimente ale istoriei secolului XX deoarece nu a ridicat numai disputele obisnuite
legate de analiza si interpretare ci a ridicat si probleme de morala si filosofie.
Evenimentele din Germania anilor 1933-1945 demonstreaza ca istoria este produsa ca
rezultat al puterii, influentei si actiunilor unui singur om, in acest caz in centrul
evenimentelor Adolf Hitler joaca rolul decisiv, desi unele grupari ale istoricilor sustin ca
rolul jucat de Hitler a fost deseori supraevaluat.
Structuralistii au tratat cu scepticism influenta lui Hitler si insemnatatea intentiilor
sale si au considerat ca find mai importanta organizarea celui de-al Treilea Reich in
sensul sau cel mai larg, modul de organizare al partidului si procesul luarii deciziilor.
Existenta celui de-al Treilea Reich a coincis cu cea a altor regimuri etichetate
drept fasciste si/sau totalitare. Lucrul acesta i-a făcut pe unii istorici si în special pe
specialistii în stiinte politice, să descrie nazismul ca fiind exemplificarea de tip
german a acestui gen de miscare caracteristică secolului XX. Analistii de stânga au
sustinut în mod traditional interpretarea generică a fascismului, care subliniază
importanta covârsitoare a fortelor economice si a delimitărilor de clasă din cadrul
capitalismului, pentru a explica aparitia sistemelor fasciste.
În orice caz, explicarea nazismului ca fiind doar o formă a fascismului implică
numeroase chestiuni care depăsesc analiza istorică. Apare astfel posibilitatea ca
nazismul să nu fi fost un fenomen istoric rezultat dintr-un complex de împrejurări unic
si să nu fi avut rădăcini neapărat germanice, cu atât mai putin exclusiv hitleriste. La
fel, aplicarea termenului “totalitarist” în cazul celui de-al Treilea Reich a fost preferată
de către istoricii liberali, care au căutat să sublinieze similitudinile dintre statele cu
orientare unică, fie de dreapta, fie de stânga. Conform acestei opinii, nazismul nu
poate fi comparat numai cu regimurile contemporane lui – fascismul italian,
franchismul spaniol si comunismul sovietic – ci si cu republicile populare din Europa

7
de Est de după al doilea război mondial.
Ideologia nazista distribuie natiunii rolul cel mai important afirmand ca natiunea este
cea mai valoroasa creatie a unei rase. Puterea militara este baza construirii unei natiuni
puternice si este bazata pe o cultura rationala civilizata. Cultura se refera in acest caz doar la
rasa umana care dispune de o sanatate fizica si psihica stabile si care este dominata de
trasaturi precum curajul, agresivitatea si inteligenta. Folosirea mai multor limbi in cadrul
aceleiasi natiuni era considerata a fi o greseala evidenta, nazistii germani dorind in primul
rand unificarea tuturor teritoriilor cu vorbitori de limba germana.
Natiunile cucerite erau vazute ca fiind rase slabe si considerate a fi mai putin
valoroase decat “rasa stapana”, de aceea faptul de a extermina rasele cucerite era vazut ca
un drept firesc, “rasa stapana” avand nevoie de un spatiu vital cat mai larg pentru a se
dezvolta si pentru a se impune. Minoritatile sau natiunile fara o patrie a lor erau vazute ca
fiind “rase parazite”, iar cu cat erau mai instariti membrii lor cu atat mai virulent era
parazitismul lor.
Cei care nu adoptau ideologia nazista reprezentau o adevarata amenintare la
adresa continuitatii national-socialismului, iar cei mai inteligenti dintre ei erau si mai
amenintatori, inteligenta lor implicand aparitia unor religii sau doctrine politice false.
Genocidul evreilor, strămutarea si uciderea a milioane de oameni considerati
inferiori, precum si crimele care au avut loc în sânul poporului german însusi, sunt
fapte care cer o analiză complexă. Nazistii erau absolut convinsi ca in acea perioada
“faptuirea raului are o forta morbida de atractie” ( Die Zionistichen Protokolle mit einem
Vorund Nachtwort von Theodor Fritsch, 1924, p. 29 )
Prin Mein Kampf, Hitler a deschis poporului german umilit
perspectiva unei Germanii triumfătoare ce urma să-i reunească pe toti cei de acelasi
sânge în cadrul Reichului renăscut si extins prin cuceriri în est. Pregătirile de război
au fost intensificate fiind marcate de câteva momente cheie care conduc la catastrofa
declansată în 1939 : 1935 – restabilirea serviciului militar în Germania ; 1936 –
reocuparea Renaniei ; 1938 – ocuparea Austriei, ultimatumul pentru Cehoslovacia,
acordurile de la Munchen ; 1939 – ocuparea Cehoslovaciei, a portului Memel, alianta
militară italo-germană, pactul de neagresiune germano-sovietic, invadarea si apoi
împărtirea Poloniei cu URSS (care va anexa si o parte a Finlandei).
La începutul celui de-al doilea război mondial Germania domina Europa. Însă,

8
atacarea URSS si intrarea SUA în război în 1941 au inversat raportul de forte,
războiul soldandu-se cu distrugeri masive si moartea a aproximativ 50 de milioane de
oameni, de 6 ori mai multi decât în primul război mondial. Cucerirea puterii de catre
Hitler nu a fost un fenomen illegal el fiind sprijinit de majoritatea populatiei.

9
 5.Cateva aspecte fasciste si religioase.

Nazismul poate fi usor confundat cu fascismul, ideologie de la care preia gandirea

dictatoriala, iredentismul teritorial si bazele teoriei economice. Rasismul si in special
antisemitismul nu au fost reprezentative pentru ideile fasciste decat din momentul in care
Italia lui Benito Mussolini a intrat in alianta cu Adolf Hitler. Iar in cazul dictaturii din
Spania, Francisco Franco nu folosea termenul “fascist” decat pentru a desemna opozantii
regimului comunist. Nazismul poate fi considerat totusi ca fiind o subdiviziune a
fascismului, mai ales referitor la teoria economica de unde a preluat ideea controlului
complet al guvernului asupra finantelor, industriei si agriculturii.

In ceea ce priveste factorul religios din national-socialism sigur este ca

simbolistica crestina era utilizata in scopuri propagandistice, iar maniera in care Hitler se
considera crestin, sau daca se considera crestin, ramane inca incerta, chiar daca a fost
criticat ca fiind ateu, ocultist sau chiar satanist. Majoritatea preotilor catolici s-au opus
regimului nazist datorita neconcordantelor dintre morala crestina si doctrina hitlerista,
insa la fel ca oricare alti opozanti au fost eliminati violent fiind expediati in lagare de
concentrare. Totusi papa de la acea vreme, Papa Pius al XII- lea se pare ca a acceptat
pasiv aceasta doctrina dand astfel nastere unor interpretari vis-à-vis de complicitatea
papei in sensul sprijinirii ideologiei naziste.

10
 6.Teoria economica nazista si discursul lui Adolf Hitler cu privire
la programul social economic al partidului nazist.

Despre liniile generale in ceea ce priveste programul socio-economic al nazistilor

foarte relevant este Apelul catre poporul german al lui Adolf Hitler din 31 ianuarie 1933:

“Au trecut mai bine de 14 ani de la nefericita zi în care poporul german, orbit de
promisiunile lansate atât în interiorul, cât si în exteriorul tării, a dat uitării cele mai
înalte valori ale trecutului său, ale Reichului, ale libertătii si onoarei sale, pierzând
astfel tronul… Plini de adâncă nemultumire, milioane dintre cei mai buni bărbati si femei
ai Germaniei, din toate straturile sociale, au asistat la dezintegrarea natiunii într-un
talmes-balmes de opinii politice egoiste, interese economice si conflicte ideologice…
Mizeria poporului nostru este înfiorătoare ! Proletariatul muritor de foame înregistrează
milioane de someri, în timp ce întreaga clasă mijlocie, a micilor întreprinzători, a fost
sărăcită. Dacă si tăranul german va fi implicat în această prăbusire economică, ne vom
confrunta cu o catastrofă de mari proportii…Noi preluăm o mostenire îngrozitoare.
Sarcina care ne stă în fată este cea mai grea dintre cele cu care s-au confruntat
politicienii germani. Dar cu totii avem o încredere nemărginită, căci
credem în poporul nostru si în valorile sale eterne. Tăranii, muncitorii si clasa de mijloc
trebuie să se unească pentru a contribui la clădirea noului Reich. Guvernul national
consideră că sarcina primordială este aceea de a restabili unitatea de spirit si vointă a
poporului german…Găsindu-se deasupra claselor sociale si averilor, va reda poporului
constiinta unitătii sale rasiale si politice si obligatiile care derivă de aici…Va declara,
asadar, un război civil nemilos nihilismului spiritual, politic, cultural.
Germania nu trebuie si nu va cădea în anarhia comunistă. În 14 ani, partidele din
noiembrie au ruinat tăranul german. În 14 ani, au creat o armată de someri. Guvernul
national va urma planul expus în continuare cu vointă de fier si perseverentă plină de
încăpătânare. În următorii 4 ani, tăranul german trebuie salvat din ghearele sărăciei. În
4 ani, somajul trebuie eradicat. În paralel cu acestea, se vor forma premisele

11
însănătosirii economiei…Guvernul revolutiei nationale doreste să pornească la treabă, si
o va face. Nu el este cel care timp de 14 ani a provocat ruina poporului german ; el
doreste să-l conducă la apogeu. Este hotărât să facă atâtea îmbunătătiri
în 4 ani, cât să acopere datoriile contractate în 14 ani. Dar nu poate subordona opera de
reconstructie vointei celor care sunt răspunzători de colaps. Partidele marxiste si cei
care le sustin au avut la dispozitie 14 ani în care să-si dovedească priceperea. Rezultatul
este un morman de ruine.
Acum, popor german, acordă-ne nouă 4 ani si judecă-ne apoi”.

Teoria economica nazista avea in vedere eliminarea somajului, eliminarea inflatiei

devastatoare si extinderea de bunuri de larg consum pentru a imbunatati standardul de
viata al claselor de jos si de mijloc. Se dorea imbunatatirea situatiei prin care trecea
Republica de la Weimar si intarirea partidului. Evolutia economica a fost foarte vizibila,
intre 1933 si 1936, PNB al Germaniei crestea cu o rata anuala de 9,5 %, in timp ce
industria avea o crestere anuala de aproximativ 17 %. Expansiunea economica a inlaturat
Germania din criza si a redus considerabil rata somajului in doar 4 ani. Succesul
economic a constituit un motiv in plus pentru care societatea germana a fost de acord cu
razboiul.
Ideologia nazista a “sangelui si pamantului” a acordat comunitatii agricole un
statut special, taranimea reprezentand din punct de vedere rasial cel mai pur element al
Volk-ului, conservand valorile traditionale care s-au sters in societatea urbana a
Germaniei industrializate.
Din 1933, Comisia pentru aprovizionarea Reich-ului a început să controleze
fiecare aspect al productiei si consumului agricol, fermierii beneficiind de o crestere a
preturilor între 1933 si 1936.
Criza economica din 1930 a fost interpretata de partidul nazist intr-o viziune
conspirativa, criza care era condusa de catre un grup de evrei conform nazistilor creandu-se
astfel un motiv in plus pentru uciderea evreilor in perioada Holocaustului. Partidul nazist se
situa impotriva miscarilor corporatiste multinationale care aveau loc in detrimentul statului-
natiune, crez impartasit si de gruparile de centru-stanga sau chiar de gruparile anarhiste.

12
 Criza politico-economică din 1936 a fost rezolvată prin introducerea Planului
de patru ani (9 septembrie 1936), aflat sub conducerea lui Hermann Goring, al cărui
scop principal a fost pregătirea fortelor armate si economiei în vederea războiului.
Planul a avut patru priorităti :
cresterea productiei agricole ;
perfectionarea sectoarelor-cheie ale fortei de muncă ;
reglementarea guvernamentală asupra importurilor si exporturilor ;
si obtinerea unei independente economice în ceea ce priveste materiile prime,
precum petrolul, metalele si cauciucul.

Către sfârsitul anilor ’30, în ciuda dorintei regimului de a spori productia

agricolă a devenit evident faptul că avea loc un exod al lucrătorilor către orase,
datorită salariilor mai mari existente în mediul urban. În conditiile în care agricultura
germană nu dispunea de puterea economică de a intra în competitie cu alte sectoare
ale economiei si datorită faptului că existau anumite limite în ceea ce priveste politica
de interventie a statului, ea s-a confruntat cu o lipsă acută a fortei de muncă.
Militarizarea economiei germane a fost însotită de o mobilizare a mâinii de
lucru realizată prin intermediul corporatismului. Cu începere din mai 1933, muncitorii
nu aveau altă alternativă decât să se alăture DAF – Deutsche Arbeitfront - si să-i
accepte stipulările în ceea ce priveste conditiile de muncă ; de asemenea, din 1935
prestarea unei munci a devenit obligatorie pentru toti tinerii de ambele sexe, economia
germană beneficiind în acest mod de o sursă de mână de lucru gratuită.
Sindicatele au fost suprimate, fiind înlocuite de Frontul Muncii (Deutsche
Arbeitfront), organizatie care a regrupat salariatii si patronii, favorizându-i în general pe
ultimii.

13