Ronella Popescu, Doctorat an I

Delicatessen - Analiza exprimrii scenografice

Delicatesen (1991) este un film francez, regizat de Jean-Pierre Jeunet i Marc Caro,
avand in roluri principale pe Dominique Pinon i Karin Viard. Actiunea se situeaza
ntr-o cldire de apartamente n Frana post-apocaliptica, intr-o perioad de timp
nedeterminata. Povestea se concentreaz asupra locatarilor cldirii i incercarile lor
disperate de a supravieui. Printre aceste personaje este nou-venitul Louison, care
vine s nlocuiasc un chiria a crui plecari are un motiv iniial neclar. Mcelarul
Clapet, este liderul grupului care se strduiete s pstreze controlul i echilibrul n
cldirea de apartamente.
Delicatessen este n mare msur un film bazat pe caractere, luandu-si valoarea in
special prin particularitile fiecrui chiria i relaiile lor. Este greu de stabilit o
etichet a unui gen specific pentru Delicatessen. Filmul este o comedie neagr
ireala, o dram uman, un film horror post-apocaliptic, un thriller, o fantezie
futurista, i in concluzie unul dintre cele mai originale filme frantuzesti.
n aceast lume fantastic, lumea a fost devastat i a produsele alimentare se
gasesc cu greu. Acest lucru a fcut de nepreuit alimentele, care sunt folosite ca
moned. Scena se deschide cu un raion de delicatese ntr-o locaie din Frana, unde
un om se ncearc cu disperare s se ascund n coul de gunoi.
Cu toate ca fiecare personaj este foarte bine conturat prin mijloacele
cinematografice, niciunul nu aduce dezordine in poveste si nici nu o face confuza, n
schimb aceste personaje minore servesc pentru a spori linia naratiunii filmului chiar
mai mult. Fiecare personaj joaca un rol diferit in special la finalul filmului, n care
toat lumea din apartament este in rzboi, fie de partea proprietarului, cu scopul de
a-l ucide pe Louison, sau prin ncercarea de a-l ajuta pe Louison sa scape.
Toate elementele scenografice ale lui Caro sunt minunat amestecate, camere
aglomerat cu crmid, si tot felul de elemente care nu vor avea coeren n
ntregime. n Delicatesen, Jeunet i Caro muncesc din greu pentru a crea un univers
artistic nchis ermetic. Prin convenabilele servicii ale oraului, care funcioneaz
atunci cnd povestea are nevoie de ele, lumea reala deranjeaz universul fantastic
doar din necesitate. Lumea natural este absenta din aceste interioare triste, cu
excepia cazului n care regizorii o transforma pentru a se potrivi nevoilor lor proprii:
cerul galben de fum, iazul dintr-un apartament, scara care devine o cascad. Dar
chiar n ultima scen, in cadrul de exterior de pe acoperi, natura este oarecum
restaurat, ceata se disipa i vedem lumina soarelui i cerul albastru.
Culoare. Modul pentru care filmul arat are ceva diferit: o tenta de galben, un stil
foarte plictisitor i mohort care sustine foarte bine naratiunea si bolnaviciunea
personajelor. Tenta de galben face, de asemenea, ca filmul sa se simta aproape ca o
carte de benzi desenate n micare, ceea ce este unul din lucrurile care redau
impresia de ireal i absurd. Marc Caro si Jean-Pierre jeunet au adus in conceptia lor
aceasta dominanta sepia, sustinuta de o scenografie retro care evoca o lume uzata
care a luat-o intr-o directie gresita. Si toate acestea, chiar din primele cadre, chiar

Ronella Popescu, Doctorat an I

inainte de a ajunge la personaje. Indiferent de schimbarile din cadru, culoarea
decorului si a costumelor furnizeaza acea dominanta care exprima o societate
ruinata, apocaliptica. Atmosfera spatiului scenografic este intunecata, tulbure, dar si
oarecum visatoare si ireala. Culoarea este un element personificator pentru fiecare
personaj si locatie.
Pe holurile apartamentelor, galbenul are o tonalitate calda, ns din cauza lipsei de
lumina pe holurile nguste, acesta este ntotdeauna plin cu linii dure i umbre, care
ascund expresiile personajelor.
Camera lui Louison are un ton galben-portocaliu cald, ca i cum ar fi scldat n
lumina de rasarit. Acest lucru se potrivete cu caracterul lui Louison, farmecul lui si
natura calda, care il fac un protagonist simpatic al filmului, cu care vom empatiza in
mod natural.
Alte modificri n dominanta sunt tonurile de verde n apartamentul omului cu
broate. Camera are un ton foarte verzui, care servete pentru a mima algele si
bineinteles mediul de via insalubru in care triete.
Tonul amenintor de galben de pe cer, precum i interiorul murdar, degradat al
apartamentului creaza o reprezentare realist a unei lumi probabil n curs de
dezvoltare de la un rzboi nuclear n care ambele totul a fost distrus.
Cu excepia ochilor lui Marie-Laure Dougnac, nu exist albastru n Delicatessen, pn
la final. Aproape toate scenele sunt interioare, cu camere decorate cu atenie in
culori de maro, verde sau rosu. Cnd camera se mic n afara, oraul este acoperit
de un fum galben-verde bolnvicios. Conceptia artistica despre culoare este
complicata i unica pentru fiecare cadru: camera Juliei este complet n rou,
portocaliu i galben, baia femeii schizofrenice este verde pal, dormitorul ei verde
nchis, canalizarile sunt negru taciune, cu niste straluciri aurii date de felinarele cu
petrol, reflecta costumele locuitorilor si ce poart uniforme de scafandrii cu faruri
mari cu halogen pentru a vedea mediul lor intunecat. Adesea, regizorii vor avea
personajul principal dintr-o scen imbracat intr-un costum de culoare complementar
schemei de culori a camerei: fiica mcelarului poart o rochie verde pentru ntlnirea
cu noul chiria Louison, ceea ce face sa fie remarcata printer decorul predominant
rou.
Schemele de culori sunt nenaturale, dar bine controlate, crend un efect subliminal
ciudat pentru privitor, e ceva sublim artificial i ireal despre aceast lume, construit
de cei doi regizori francezi. Nu doar scenariul este ciudat, mai multe el este stabilit
ntr-o lume din viitorul apropiat, n urma unui dezastru nespecificat. Lumea a fost
redusa la o economie bazat pe troc, dar utilitatile toate functioneaza, mai ales n
cazul n care povestea le cere. Posturile de televiziune continu s difuzeze, dei ele
arat doar clipuri muzicale alb-negru vechi sau spectacole de circ. Serviciul postal
inca supravietuieste, cu toate c potaul acum impacheteaza un pistol pentru a se
proteja de atacatori. Ap curent, un element narativ i vizual, continu s curg,
dei apa cald vine numai cnd e deschis robinetul pentr apa rece, si vice-versa.
Este un mediu oarecum asemntor cu al nostru, dar in care ateptrile noastre
normale sunt contracarate.

Ronella Popescu, Doctorat an I

Acest stil amintete de ceva ce s-ar vedea ntr-o pies de teatru. Nu exist nici o
atenie din partea publicului dect pe subiectul principal. Asta se datoreaz faptului
c detaliul in cadru se afla in zona centrala a actiunii si in prim-plan, n timp ce in
fundal nu exista decat cea. Aceasta blocheaz de la "a vedea" lumea, asa cum a
fost ea odat, lume din care personajele faceau parte. Acum, ntr-o lume post
apocaliptica, mcelarul i chiriaii si arunca acele amintiri i le nlocuiesc cu un
comportament care, cel mai probabil nu ar exista n cazul n care lumea ar fi ramas
intacta.
Personaje si dcor. Filmul are, de asemenea, o mulime de piese unice de dcor
pentru a crea lumi diferite n cldirea de apartamente care este aproape n ruina.
Fiecare spaiu este destinat unui locatar ce locuiete n propria sa lume, iar aparatul
de filmat este interesat ntotdeauna n acel mediu. n cele din urm, vine punctul
culminant ntre Louiston i Caplet unde actiunea se rasfrange si asupra mis-enscenei ce va juca un rol important n soarta finala. n general, Caro i Jeunet au creat
un film orbitor i foarte incitant, care mentine publicul conectat prin toate detaliile
fiecarui cadru.
Locatarii blocului sunt personaje grotesti, distorsionate, iar unghiurile asimetrice,
focalele scurte i prim-planurile extreme, toate ajuta la descrierea povestii, chiar
dincolo de performanele unei benzi desenate. Jean-Claude Dreyfus creeaz un
monstru prin Clapet, mcelarul, un om condus de disperare catre fapte teribile, dar
care mai apoi isi creaza o via confortabil in acest cadru. Mcelarul are un costum
pe masura personajului: or zvelt atarnand de pe umr pe o cma-tunic cu
textur, stratificata peste mai multe tricouri. Rezidenii sunt imbracati intr-un stil
francez, cu o multime de printuri florale, pulovere pentru femei i tricouri pentru
barbati.
Jeunet aduce la viata tema conflictului dintre carnivori si vegetarieni prin costume:
un carnivor, cum ar fi mcelarul, este mbrcat ntr-un stereotipic or mnjit de
sange i ca finisaj, tine in mana un satar adecvat personajului sau. Vegetarienii,
dimpotriv, sunt descrisi ca lupttori din subteran pentru libertate, mbrcai n
costume acvamarine.
Btrnul care locuiete ntr-un apartament plin de melci, mute i broate, pe care le
mnnc ca un mijloc de supravieuire este plasat intr-un spatiu scenografic adecvat
personajului sau. ntregul apartament arata ca un canal, cu noroi peste tot. El este
numit scafandru, este personificat ca o oprl, purtand ochelari care seamana cu
ochii unei oprle, si cu un fluier de petrecere, pe care il foloseste n ncercarea de a
prinde cate o musc.
Asocierea bizara a decorului din interiorul blocului de apartamente nu numai ca
adauga la nuanta comica a filmului, dar deasemenea, aceentueaza natura decazuta
a unor supravietuitori de razboi. Elementele care exist n fiecare apartament ajuta
in descrierea semnificaiei locuitorului lor. Biroul mcelarului este plin de linte i
porumb, anunnd bogia i importana sa n interiorul cldirii. Se face referire, de
asemenea, si la tendina sa de lacomie. Apartamentul lui este privit doar din
perspectiva dormitorului punand un semn de intrebare asupra propriei moralitati.

Ronella Popescu, Doctorat an I

Apartamentul Juliei, cald si curat, este pus in contrast puternic cu cel al tatl ei, care
lasa enorm de dorit. Julie reprezint rmia de frumusee ntr-o lume de altfel
stearp. nclinaiile sale muzicale, precum i o nevoie de a menine ordinea social a
lumii de dinainte de rzboi (ceai dupa-amiaza, promptitudine, etc) sunt clar
reprezentate prin decorul din jurul ei. Pictura ei se afl pe un evalet n timp ce
violoncelul rmne rezemat de perete. ntre timp, lumea haotic i gresita moral,
coexist n jurul refugiului ei curat si sigur.
Obiectele personale ale lui Louison sunt un acompaniament perfect pentru
personalitatea sa ciudata, idiosincrata. Ca si fost clovn, Louison tine la rmiele
trecutului su fericit la fel de ferm cum face si cu caracterul su moral. Mica
maimu de jucrie, o confirmare dulce-amara a fostului su "partener", costumul
vechi al domnului Livingstone, i multe alte ramasite din anii de circ sunt necesare
pentru a descrie comportamentul su ciudat, dar inofensiv.
Poate c cel mai ciudat apartament dintre toate este cel al domnului Pontin. Traind
intr-o permanenta piscina plina cu apa, batranul nationalist si (se poate presupune)
nebun traieste la etajul de sus al cladirii, unde isi aduna recoltele de broaste si melci.
Muchii i algele care cresc pe pereti, cuplate cu muzica naionalista data tare in
timp ce el doarme, adaug personalitatii ingrijoratoare si comice a mediului.
M. Pontin ar putea, probabil, s fie folosit ca un contrast moral cu mcelar. n timp ce
dezmembreaza i serveste victimele sale umane, mcelarul se afl la etajul de jos n
timp ce independentul posesor al mandriei nationale are etajul de sus att al
blocului, cat si al ierarhiei morale.
Direcia stilistica a lui Marc Caro i Jean-Pierre Jeunet este cu siguranta stilizata n
ceea ce privete prezentarea lumii pe care o creaza. n special n ceea Caro i Jeunet
menine o intimitate n aceast lume distopica prin intermediul unor unghiuri de
filmare foarte stilizate, precum i montaje ciudate, cum ar fi scena n care o mulime
de sunete simultane se transforma intr-un numr muzical. Insa compozitia cadrelor
denota caldura si armonie: ceainic de grdin, prajiturele, dulapurile retro, flori
uscate. Soia sinucigaa are cele mai bune haine ale lotului: ochelarii si cerceii retro,
jacheta cu margele, pr imaculat. Sotul bogat sta n faa unui televizor frumos din
lemn, n contrast cu modelul de smarald din fundal.
Adecvat pentru scopul final al autorilor, celelalte elemente de dcor sunt
concentrate pe degradare si murdarie. Spatiul este murdar si cladirea de
apartamente pare ca se prabuseste. Chiriasii detin o multime de lucruri sparte, iar
acelea care nu sunt inca rupte, au o mare sansa sa fie distruse pe masura ce filmul
progreseaza. Stilul matuit al filmului completeaza naratiunea. Cu exceptia unei
telecomenzi de televizor, nimic nu ar fi iesit din comun intr-o expozitie a anilor
40-50.
Deoarece regizorii au decis s mpart responsabilitile, Marc Caro a preluat
controlul deplin al scenografiei i al elementelor artistice ale filmului, deci cu aceast
libertate, viziunea artistica si inventiva a lui Caro atinge noi culmi in crearea unui film
care ar putea fi descris ca un tablou n micare. Foarte atmosferica, imaginea este

Ronella Popescu, Doctorat an I

dusa la nivelul urmtor prin combinarea diferitelor tehnici, prezentand o gam larg
de influene care merg de la expresionismul german la modernismul anilor 40.
"Delicatessen" este un debut solid al celor doi artiti francezi, i arat deja de ce cei
doi au devenit rapid o echip important n cinema-ul de fantezie francez.