NEVOIA DE A COMUNICA

Cuvntul este sunet si

culoare,
e mesagerul gndului uman
(Tudor Vianu)
2.1. Definitie
Nevoia de a comunica este o necesitate a fiintei umane de a schimba
infoirmatii cu semenii sai. Ea pune n miscare un proces dinamic, verbal si
nonverbal, permitnd persoanelor sa se faca accesibile una alteia, sa
reuseasca sa puna n comun sentimentele, opiniile, experientele si
informatiile.
2.2. Independenta n satisfacerea nevoii de a comunica
Omul are nevoie de alte persoane pentru a raspunde ansamblului
necesitatilor sale vitale si pentru a-si satisfacenevoile sale superioare.
Comunicarea se realizeaza n doua moduri :
a) modul nonverbal limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii,
gesturile, postura, mersul) este o forma arhaica de transmitere a
trairilor noastre interioare.
b) modul verbal este, prin excelenta, vehicul al gndirii ; limbajul
verbal permite o exprimare mai clara, mai precisa si mai nuantata a
semnificatiilor de exteriorizat ; limbajul scris este mai cizelat ; pentru
a reda informatiile, nuantele este nsotit de semne de punctuatie.
Omul este capabil de a comunica cu semenii sai din punct de vedere fizic,
dar este capabil sa primeasca si stimuli intelectuali, afectivi si senzoriali,
care i sunt transmisi din anturajul sau.
Pentru a se realiza din punct de vedere al nevoii de comunicare ,
individul trebuie sa aiba o imagine pozitiva despre sine, o cunoastere a eului
sau material, adaptiv si social.

Independenta n satisfacerea nevoii de comunicare presupune integritatea

individului, a organelor de simt, o dezvoltare intelectuala suficienta pentru a
ntelege semnificatia mesajelor schimbate.
2.3. Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii de comunicare
Factori biologici
Integritatea organelor de simt
Starea optima de functionare a vazului, a auzului, a mirosului, a
gustului, a pipaitului ;
Auzul, vazul permit comunicarea cu lumea exterioara; gustul, pipaitul
protejeaza individul fata de per 12412v2120m icolele din lumea
nconjuratoare ;
Integritatea organelor fonatiei permite comunicarea verbala;

Integritatea aparatului locomotor face posibila comunicarea

nonverbala (gesturi , miscari);

Raspunsul erogen: reactia susceptibila de a provoca o excitatie sexuala ;

Factori psihologici
Inteligenta comunicarea este influentata de gradul de inteligenta a
individului, de puterea de ntelegere a stimulilor primiti, de gndire,
imaginatie, memorie
Perceptia : reflectarea personala a unui fenomen, obiect, care se face
cu ajutorul simturilor ; functia perceptibila este educabil
Emotiile sunt exprimate prin expresia fetei, prin debitul verbal
(bucurie-tristete ; rs-plns) ;
Factori sociologici
Anturajul este determinant n satisfacerea nevoii de comunicare ;
climatul armonios n anturaj, n familie permite individului sa stabileasca

legaturi afective ; schimbul este trecerea unui mesaj de la o persoana la

alta ;
Cultura si satutul social educatia, cultura joaca un rol important de
comunicare ;
Personalitatea comunicarea e influentata de stadiul de dezvoltare a
personalitatii umane ; personalitatea determina individul sa fie
ncrezator n capacitatile sale de a se exprima, a se afirma, sa
stabileasca legaturi semnificative cu cei din jur.
Manifestari de independenta n cadrul nevoii de comunicare
a) Manifestari de orddin biologic
Functionarea
adecvata a
organelor de simt

Acuitatea vizuala
Acuitatea auditiva
Finetea gustativa si a mirosului

Debit verbal

Sensibilitatea tactila
Usor
Ritm moderat

Expresia
nonverbala

Limbaj clar, precis

Miscari
Posturi si gesturi ale minii
Expresia fetei
Privire semnificativa
Mecanisme senzoro-perceptuale adecvate

b) Manifestari de ordin psihologic

Exprimare usoara

a nevoilor, dorintelor, a ideilor, a

emotiilor
exprimarea clara a gndurilor
Imagine pozitiva de sine
cunoasterea sinelui material,
spiritual si social
Perceptia obiectiva a mesajului primit si capacitatea de verificare a
perceptiei sale
Exprimarea sentimentelor prin pipait
Utilizarea adecvata a mecanismelor de aparare
Atitudinea receptiva si de ncredere n altii
Capacitatea de a angaja si mentine o relatie stabila cu semenii
c) Manifestari de ordin sociologic
Aparteneta la grupuri de diverse interese
Stabilirea de relatii armonioase n familie, la locul de munca, n grupuri de
prieteni

Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei

nevoii de comunicare
exploreaza mpreuna cu pacientul, mijloacele sale de comunicare
nvata pacientul :
o

sa mentina integritatea simturilor (vazul, auzul, gustul,

mirosul);

o sa utilizeze mijloacele specifice de exprimare a sentimentelor, a

emotiilor;
o

sa aiba o atitudine de receptivitate si de ncredere n alte

persoane ;

o sa mentina legaturi cu persoanele apropiate

2.4. Dependenta n satisfacerea nevoii de comunicare

Daca comunicarea nu este satisfacuta pot surveni urmatoarele

probleme :
1. Comunicarea ineficienta la nivel senzorial si motor
2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual
3. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv
4. Confuzie
5. Singuratate
6. Atitudinea integritatii functiei si rolul sexual
7. Izolare sociala
8. Perturbarea comunicarii familiale
Surse de dificultate n cadrul nevoii de comunicare
a) Surse de
ordin fizic

atingere cerebrala sau nervoasa ;

tulburari circulatorii cerebrale ; accident vascular

cerebral ;

degenerescenta ; traumatisme ; oboseala ;

deficit senzorial ; surmenaj ;

obstacole n functionarea simturilor si a limbajului

(pansamente, aparate) ;

durere, dezechilibru hidroelectronic ;

b) Surse de
ordin psihic

droguri, medicamente, alcolism ;

tulburari de gndire ;
pierdere, separare, stare de criza ;
anxietate, stres ;

c) Surse de
ordin
sociologic

poluare ;
mediu inadecvat(locuinta, loc de munca, de recreare) ;
climat ;

d) Lipsa
cunoasterii

conflicte, esec, statut social si economic defavorabil ;

insuficienta cunoastere de sine, a altora si mediul
ambiant.

B. PROBLEME DE DEPENDEN
1. Comunicarea ineficace la nivel senzorial si motor
Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simturilor
sale, mesaje care vin din anturaj, din mediul exterior sau din ambele.
Manifestari de dependenta
Tulburari
senzoriale

cecitate : pierderea cederii ;

diminuarea vederii : scaderea acuitatii vizuale ;
surditate: pierderea functiei auditive;
hipoacuzie: diminuarea auzului
pierderea sau diminuarea gustului: pierderea
combinatiilor celor patru senzatii de baza
dulce, amar, acru, sarat (simtul de control al
hranei)
anosmie: pierderea mirosului;
hipoestezie: scaderea sensibilitatii cutanate;

Tulburari motorii

hiperestezie: cresterea sensibilitatii cutanate

paralizia : disparitia totala a functiei motorii
musculare;

 pareza: scaderea functiei motorii musculare;

paralizii periferice: scaderea tonusului muscular,
miscarile pasive se pot efectua cu amplitudine
mult mai mare;
paralizii centrale : tonusul muscular este pastrat
sau chiar exagerat, miscarile pasive se pot
executa cu amplitudine redusa ;
Se disting :

monoplegia,
membru ;

paralizia

unui

singur

hemiplegia, paralizia corp lateral ;

paraplegia,
inferioare ;

paralizia

membrelor

tetraplegia, paralizia celor patru membre

afazie : incapacitatea de a pronunta anumite
cuvinte sau de a le folosi, ori ambele ;
dizartria : dificultatea de a articula cuvintele,
repetarea sau omisiunea de silabe, ori
prelungirea unor sunete ;
mutism : bolnavul nu raspunde, nu comunica cu
anturajul ;

Reactii afective n
insuficiente
sau
exces senzorial

dislalia : imposibilitatea de a pronunta anumite

sunete care compun cuvinte, vorbirea devine
inteligibila ;
neliniste: lipsa de liniste sufleteasca, framntari ;

inactivitate :

lipsa

activitatii

fizice

sau

intelectuale, ori ambele ;

anxietate : sentiment profund de disconfort sau
de tensiune, pe care individul l resimte n fata
vietii ;

ncetinirea dezvoltarii gndirii :

asociatiilor de idei este mai lent ;

ritmul

halucinatii : perceptii fara obiect ; n functie de

analizatori, sunt halucinatii auditive, vizuale,
gustative, olfactive, cutanate ;
izolare singuratate : starea individului de a fi
singur, retras.
2.5. Interventiile asistentei
Pacientul cu comunicare ineficienta la nivel senzorial si motor
OBIECTIVE

Pacientul sa fie
echilibrat psihic

INTERVENIILE ASISTENTEI, AUTONOME sI DELEGATE

linisteste bolnavul cu privire la starea sa,

explicndu-i scopul si natura interventiilor ;

familiarizeaza bolnavul cu mediul sau ambiant;

asigura un medic de securitate, linistit ;
administreaza medicamentatia recomandata de
medic ;
cerceteaza posibilitatile de comunicare ale
bolnavului ;

Pacientul sa
foloseasca
mijloace de
comunicare
adecvate starii
sale
Pacientul sa fie
compensat

furnizeaza mijloacele de comunicare ;

nvata bolnavul sa utilizeze mijloacele de
comunicare conform posibilitatilor sale ;
asigura ngrijiri relative la perturbarea senzoriala sau
motrice a bolnavului (cecitate, surditate, paralizie );

senzorial

are rolul de suplinire pentru satisfacerea nevoilor pe

care pacientul nu si le poate satisface autonom (a
mnca si a bea, a se misca si a avea o buna postura,
a-si mentine tegumentele curate si integre ; a evita
pericolele ) ;
administreaza medicatia recomandata : unguente,
picaturi oculare, nazale, auriculare ;

efectueaza exercitii pasive si active pentru

prevenirea complicatiilor musculare, articulare ;

pregateste bolnavul pentru diverse examinari ale

simturilor si l ngrijeste dupa examinare.
2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual
Dificultatea individului de a ntelege stimulii primiti si de a-si utiliza
judecata, imaginatia, memoria, pentru a comunica cu semenii.
Manifestari de dependenta
Dificultatea de
a-si
aminti
evenimentele
trecute

amnezie- tulburare de memorie, caracterizata prin :

amnezie de fixare, de retinere a faptelor noi ;

Vorbire
incoerenta
Comportament
neadecvat
Confuzie,
obnubilare

amnezie de evocare, lipsa capacitatii de

reproducere sau recunoastere a unor fapte
anterioare ;

dificultatea de a ntelege, de a face o judecata ;

comunicarea verbala fara legatura cu situatia data ;
manifestari neadecvate situatiei date ;
dezorientare n timp, n spatiu si referitoare la
propria persoana
-

Interventiile asistentei

Pacient cu comunicare ineficienta la nivel intelectual

OBIECTIVE

Pacientul sa fie
orientat n timp,
spatiu si la
propria persoana

INTERVENIILE ASISTENTEI, AUTONOME sI

DELEGATE

ajuta bolnavul sa se orienteze n timp, spatiu si

referitor la propria persoana ;
sugereaza pacientului sa tina un jurnal ;
ajuta pacientul sa completeze jurnalul ;
l ajuta sa-si recunoasca capacitatile si preferintele ;
lasa bolnavul sa faca tot ceea ce poate cu propriile
sale mijloace.

3. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv

Reprezinta dificultatea individului de a se afirma, a fi deschis catre
altii si catre nevoile lor, de a stabili legaturi semnificative cu anturajul.
Fiinta umana carew nu poate comunica adecvat sufera interior si si
diminueaza stima de sine. n consecinta, capacitatea de afirma este, de
asemenea, redusa si situatia sa se schimba, devine insecurizanta.
Individul nu mai poate stabili legaturi cu anturajul.
Manifestari de dependenta
Agresivitate
Alienare
mentala
Devalorizare
Apatie
Egocentrism

manifestare impulsiva de a se certa, bate, ataca pe

cei din jur ;
incapacitatea individului de a detine controlul
asupra propriilor acte ; nu poate sa-si aprecieze nici
suferinta si nici nu raspunde de actele sale ;
perceptia negativa pe care individul o are fata de
valoarea personala si competenta sa;
indiferenta fata de sine si ceea ce se petrece n
mediul sau ;
preocuparea exagerata a individului fata de sine
nsusi, de sanatate, de mbracaminte, de ocupatie,

Fobie

motiv pentru care se crede persecutat ;

frica obsedanta, directionata spre ceva de care
bolnavul nu poate scapa :
agorafobie teama de spatiu deschis ;
claustrofobie teama de a sta nchis n
camera ;

Euforie
Delir

Idei de
sinucidere,
halucinatii
Percepere
inadecvata de
sine
Dificultatea de a
se afirma, de asi exprima
sentimentele,
ideile, opiniile,
dificultatea de a
stabili legaturi
semnificative cu
semenii

nazofobie teama de boala ;

stare de foarte buna dispozitie, dar fara obiect ;
tulburare de gndire prin prezenta nemotivata,
neconforma cu realitatea, dublata de convingerea
pacientului n verosimilitatea ei ;
perceptii fara obiect, auditive, vizuale ;
perceptia negativa a individului fata de aparenta sa
fizica ;
cunoasterea sinelui material, spiritual si social ;

- Interventiile asistentei Pacientul cu comunicare ineficienta la nivel afectiv

OBIECTIVE

Pacientul sa se
poata afirma,
sa aiba
perceptie

INTERVENIILE ASISTENTEI,
AUTONOME sI DELEGATE

EVALUARE

pune n valoareSe
vor
nota
zilnic
capacitatile, talentele sischimbarile survenite n :
realizarile anterioare ale

dispozitia
bolnavului ;

pozitiva de sine

da
posibilitatea
pacientului
sa-si
exprime
nevoile,
sentimentele, ideile si
dorintele sale ;

bolnavului ;
n expresia verbala si
nonverbala

n
stabilirea
legaturilor cu semenii

da
posibilitatea
pacientului sa ia singur
Evalueaza
schimbarile
decizii ;
survenite n comportamentul
bolnavului fata de alte
nvata bolnavul :
persoane.
tehnici de afirmare
de sine

tehnici
comunicare

de

tehnici de relaxare

ajuta bolnavul sa
identifice posibilitatile
sale de a asculta, de a
schimba idei cu altii, de
a
crea
legaturi
semnificative ;

antreneaza bolnavul n
diferite activitati, care
sa-i dea sentimentul de
utilitate

supravegheaza
n
permanenta bolnavul ;

Pacientul sa fie
ferit de pericole
interne sau
externe

administreaza medicatia
prescrisa ; antidepresive,
anxiolitice,
tranchilizante ;

utilizeaza
unele
mijloace
fizice
de
imobilizare :
chingi ;

camasi
protectie ;

de

Aspecte ale comunicarii cu pacientul

A comunica semnifica a
pune sau a avea n comun
L. Sfez.

1. Caracteristicile comunicarii medicale

Comunicarea asistenta pacient este o comunicare directa, fata n fata
nemediata si neformalizata. ntre cei doi subiecti ai transferului de
informatie are loc un schimb continuu de informatii care i conduce pe
fiecare dintre cei doi parteneri catre obiectivele precise ale ntrevederii :
aflarea raspunsurilor n legatura cu modificarea starii de sanatate, remediile
propuse pentru nlaturarea acestora, modalitatile practice de actiune. n afara
acestui fascicul de informatii, sa-i zicem central, are loc si o alta trecere de
mesaje secundare, care permit raspunsul la o serie de probleme
periferice .
O buna comunicare este o conditie fara de care desfasurarea actului
medical de calitate este doar o utopie. Descoiperirea adevaratei naturi a
problemelor pacientului, traducerea acestuia ntr-un diagnostic si
comunicarea acestui diagnostic pacientului depind n mare masura de o buna
comunicare ntre asistenta si pacient. Satisfacerea pacientului, complianta la
tratament si rezuiltatele acestui tratament depind de asemenea de calitatea
acestei interactiuni ntre asistenta medicala si pacient.

2. Factorii perturbatori ai comunicarii

O serie de factori pot perturba comunicarea ntre asistenta medicala si
pacient.
Acestia sunt grupati n trei categorii :
a. factori fizici: au o actiune de distorsionare a mesajului :
- deficientele verbale (blbismul, bolile faringiene) ;
- deficientele acustice (hipoacuzia, surditatea) ;
- amplasamentul (pozitia vorbitorului n raport cu ascultatorul) ;
- iluminarea (slaba iluminare mpiedica receptarea comunicarii
nonverbale);
- temperatura (caldura excesiva sau frigul acuza o stare neplacuta
celor doi parteneri) ;
- ora de zi (n cea de a doaua parte a zilei comunicarea devine mai
dificila datorita acumularii oboselii) ;
- durata ntlnirii(ntlnirile pe fuga saui prea prelungite sunt
ineficiente)
b. factori interni : pot perturba comunicarea n urmatoarele situatii :
-

implicarea afectiva (att implicarea pozitiva ct si cea negativa

tulbura pozitia comunicarii, precum si felul n care ea este
perceputa de auditori) ;

frica (teama comunicatorului ca prin ceea ce comunica ar putea

intra ntr-o situatie neplacuta sau cea a ascultatorului ca ar putea
auzi lucruri neconvenabile, vor perturba mesajul) ;

amenintarea statutului (daca cel ce comunica nu este sigur de

faptul ca ceea ce comunica nu i ameninta imaginea personala,
va evita sa transmita mesajul complet sau va demonstra anumite
parti din el) ;

presupuneri subiective (daca vorbitorul crede ca ascultatorul i

este ostil sau indiferent si mesajul va fi distorsionat) ;

preocupari ascunse (daca unul dintre parteneri are o preocupare

diferita dect scopul pentru care se afla n relatia de comunicare
pecuniara erotica mesajul va fi perturbat) ;

fantasme (daca asistenta medicala sau pacientul au o anumita

imagine pozitiva sau negativa, despre propria persoana, diferita
de realitate, aceasta va influenta negativ comunicarea).

c. factori semantici :
-

vocabularul incomplet sau prea tehnicist vor face imposibila

comunicarea ;

gramatica (greselile gramaticale vor deturna comunicarea,

scaznd relatia de ncredere si depreciind imaginea celui care le
face, mai ales atunci cnd acesta este medicul ) ;

sintaxa (constructiile verbale prea complicate sau dupa

modelele altor limbi, perturba relatia de comunicare) ;

conotatiile emotionale ale unor cuvinte (anumite cuvinte, cu

semnificatie deosebita pentru unul dintre partenerii comunicarii,
vor perturba mesajul prin polarizarea atentiei sau
suprasemnificarea unor fragmente din mesaj).

ficiente verbale ;

ficiente acustice ;
;

FACTORI CARE PERTURB COMUNICAREA

FIZICI
INTERNI
SEMANTICI
- implicarea
- vocabular ;
pozitiva/negativa ;
- gramatica ;
- frica ;
- sintaxa ;
- amenintarea
- conotatiile emotionale
statutului ;
ale unor cuvinte.
- presupuneri
subiective ;
- preocupari ascunse ;
- fantasme

3. Relatia dintre asistenta medicala pacient si modelul

biopsihosocial
Relatia dintre asistenta medicala si pacienti implica o varietate de
impresii contrarii, mergnd de la idealizarea romantica pna la disperarea
cinica.
Dupa modul n care fiecare pacient si joaca rolul, bazat pe diferite
expectatii se pot crea premisele, fie pentru o relatie satisfacatoare si eficienta
, fie pentru alta suspicioasa cu frustrari si dezamagire.
Asistentele medicale lucreaza cu oameni bolnavi si nu cu
sindroame patologice, iar oamenii bolnavi aduc n relatia asistenta pacient
o influenta complexa ntre factorii biologici, fortele psihologice si conditiile
sociale.
Engel G. A fost cel mai important sustinator al modelului bolii care
pune accentul pe abordarea ntreaga, sistemica a comportamentului uman si
al bolii.
Modelul biopsihosocial este derivat din teoria generala a
sistemelor.
Sistemul biologic pune accentul pe substratul anatomic,
structural si molecular al bolii si impactul sau asupra
functionarii biologice a pacientului;
Sistemul psihologic pune accentul pe impactul factorilor
psihodinamici ai motivatiei si personalitatii privind trairea bolii
si reactia la ea.
Sistemul social pune accentul pe influentele culturale de
mediu si familiale asupra exprimarii bolii si trairii ei.
Gangel G. A sustinut ca fiecare sistem poate afecta si poate fi afectat
de oricare dintre celelalte.
Modelul lui Eugen G. Afirma ca boala medicala este rezultatul direct
al factorilor psihologici si socio-culturali, si ncurajeaza o ntelegere mai
adecvata a bolii si tratamentului.

Relatia asistenta pacient este o componenta critica a modelului

biopsihosocial. Orice asistenta medicala trebuie nu doar sa aiba cunostinte
practice despre starea medicala a pacientului, dar si sa fie familiarizata
asupra psihologiei individuale a pacientului.

4. Comunicarea nonverbala asistenta medicala - pacient

Informatiile nonverbale pe care le transmite pacientul sunt de natura

fizica, biologica, medicala, sociala, culturala. Din punct de vedere medical,
prin informatiile nonverbale pe care le culege asistenta medicalaaduna date
esentiale pentru demersul sau n procesul de ngrijire. Faciesul, aspectul
pielii, atitudinile, miscarile, mersul, scrisul, pot da informatii valoroase n
multe afectiuni.
Pacientul la rndul sau examineaza si urmareste asistenta medicala n
tot ceea ce nseamna atitudinea ei.
Asistenta medicala nu trebuie sa uite niciodata ca prin
comportamentul sau comunica ceva pacientului. Pacientul sesizeaza daca
asistenta este atenta, interesata de relatarea sa, i apreciaza atitudinea calma
si rabdarea, vocea adaptata situatiei.
Pacientul nu iarta niciodata atitudinea de dezinteres, de imagine pe
care o au uneori asistenetele.
Comunicarea nonverbala este procesul de transmiterea a informatiei
fara a folosi cuvinte. Cuprinde felul n care o persoana si foloseste corpul,
cum ar fi expresia fetei, privirea, gesturi ale bratelor si ale minilor, pozitia
si diferite miscari ale picioarelor.
Comunicarea nonverbala include, de asemenea, paralingvistica
adica unele calitati cum ar fi tonul, ritmul, frecventa si vibratia ; greseli de
vorbire, pauze sau tacere. De foarte multe ori, ntelegem sentimentele
celorlalti tocmai prin aceste aspecte ale comunicarii nonverbale.
O componenta importanta a comunicarii nonverbale implica spatiul de
miscare, adica pastrarea distantei : ct de mult ne apropiem fizic, n timp ce
vorbim cu prietenii sau partenerii de afaceri, iubite sau pacienti.
Alte comportamente cum ar fi ngrijirea personala, mbracamintea si
mirosurile (exemplu : transpiratia, alcool, tutunul) de asemenea ofera
informatii despre pacient fara a fi nevoie de cuvinte si va poate fi de ajutor n
ntelegerea mai buna a situatiei. Chiar daca comunicarea nonverbala a
pacientului este evidenta, acesta este foarte probabil sa nu fie constient de
ea.
Propria comunicare nonverbala necesita un nivel ridicat de cunostiinta
de sine si disciplina. Este deosebit de important modul n care reactionezi la

anumite urgente ce pot aparea n spital n timpul consultatiei. Trebuie sa arati

ca atentia este concentrata asupra pacientului privindu-l n ochi, pastrarea
unei pozitii atente si o aparenta neconstientizare a faptului ca n alta parte
situatia este destul de grava.
Gesturile
Cnd gesturile sau expresiile fetei par sa semnifice altceva dect
cuvintele, trebuie facut un efort pentru a descoperi care dintre ele gesturile
sau cuvintele exprima mesajul corect.
Gesturile de neajutorare sau lipsa de speranta sunt tipic compuse din
doua faze. Ambele mini sunt ridicate la nivelul fetei, cu coatele fixe,
palmele orientate una catre alta ; sunt miscate usor spre exterior, cu degetele
departate si aratatorul si degetele usor ndoite, ca si cum ar fi gata sa apuce.
Aceasta pozitie dureaza putin, minile caznd apoi lipsite de vlaga n poala.
Gestul acesta nseamna ca pacientul se simte fara putere n fata
problemei sau a situatiei respective. Prima parte poate nsemna cererea
ajutorului ; n timp ce a doua parte (hipotonia sau retragerea) accentueaza
inutilitatea primirii oricarui ajutor.
Evitarea raspunsului prin reglarea vocii se petrece chiar si atunci cnd
nu sunt prezente mucus si flegma. O alternativa a acestui gest este frecarea
nasului, ceea ce mpiedica o usoara trecere cu partea dorsala a degetului
aratator.
Aceste gesturi nseamna ca pacientul nu este de acord sau respinge
afirmatiile facute.
Spre exemplu Cum merg treburile acasa?, pacientul raspunde
Bine, si regleaza vocea si si freaca usor nasul. Probabil ca vrea sa spuna :
De fapt, lucrurile nu merg att de bine acasa.

Paralimbajul
Cnd se ascunde discursul unui pacient, pot fi auzite, pe lnga cuvinte,
pauzele, tonul si modelarea. n acelasi fel, pacientul aude tonul si ritmul
cuvintelor sale.

Unul din aspectele paralimbajului sunt pauzele. Pacientul face o pauza

nainte de a raspunde ntrebarii asistentei sau nainte de a da urmatoarea
replica.