Volumul II

n bine sau n rau, se schimbase Moromete? Cei care l dusmaneau sau stateau cu ochii pe el se potolira sau l uitara, ca si c
dispretuit. Ce putea sa nsemne asta?

Balosu deveni chiar binevoitor fata de vecinul sau, iar Guica si Parizianu le ntrebau pe fete cnd le ntlneau pe drum daca
De Nila si Achim nu ziceau numic, ca si cnd din partea astora doi n-ar mai fi putut prididi sa citeasca attea scrisori. Arata
deloc gura prin fata casei, pesemne ca nepotii aveau alte griji pe-acolo dect sa-i trimita scrisori. n acei ani muri parasita n
de Parizianu. Moromete, cu toate ca era vorba de sora lui mai mare, nu veni nici macar s-o vada, dar asta nu mira pe nimen
acest fel mult mai rele.

Cu att mai putin baga cineva de seama ca fi-sau cel mic, Niculae, nu se mai ducea nici el la scoala; desi maica-sa vnduse
sa-l tina mai departe, totul se opri cnd trebuia sa treaca pe al patrulea an: Moromete i spuse, fara multa vorba, ca s-a termi
stea acasa si sa puna mna pe sapa. Baiatul nu se mai zbatu nici el ca la nceput, nu se mai plnse nici pe lnga maica-sa, si
nvatator ca sa-l ajute; cu tatal sau se ntmpla ceva. Nu se mai putea vorbi cu el, spuneai una si el asculta si ai fi zis ca nte
ca raspunsurile pe care ti le dadea veneau din alta parte... Devenise n mod ciudat ntreprinzator si n anul cnd nu-i mai dad
scoala (an n care ncepuse si razboiul) i mergea destul de bine, si facuse un pridvor n fata casei si tot timpul umbla cu ca
Parca chiar ntinerise, arata zdravan, cu mustata mereu neagra si cnd tot satul se pitea n casa si cosurile fumegau sub geru
vazut cu altii mai tineri, cu saniile ncarcate cu porumb, gata

k<

sa plece sa le vnda n creierul Carpatilor, la mocani. Se ntorceau cu purcei mici ct niste gherlani pe care i revindeau n s
si cu butoaie de tuica. Poli galbeni i umpleau buzunarele si pe toate le vedea acuma din punctul de vedere al unui cstig ev
alt cuvnt pe care l adoptasera si noii lui prieteni (caci cu cei vechi rupsese, cu Cocosila nu se mai mpacase nici pna azi,
ndepartase de mult), acest cuvnt erabeneficiu. Moromete l folosi chiar si cnd Niculae l ntreba ce avea cu el de nu-l ma
drumul lui, din moment ce nu era vorba de bani? Fusese singura ntrebare pe care baiatul i-o pusese dupa ce asteptase ctev
se lamureasca daca nu cumva era vorba doar de o suceala a lui, sau poate de-o uneltire care l izbise cu putere si l ridicase
mamei.

- De ce zici, tata, ca nu vreai sa ma lasi mai departe? ntreba fiul cu o voce n care cu trei ani n urma speranta legata de fap
avusese totdeauna un tremur cu care i fortase acestuia gndirea lui ntortocheata; acuma nu mai razbatea din glasul baiatulu

- si ce beneficiu o sa am eu, ma, de pe urma ta, daca te las sa te duci mai departe la scoala? raspunse Moromete. Ce, nu-ti p

Daca i placea munca lui Niculae? Sigur ca nu-i placea, dar ce, asta era o noutate, nu se stia nca de cnd era mic ce-i placea
Lui Moromete parca i zburase mintea din cap si, cu buna stiinta, facuse schimb cu a unui alt taran care vorbea cu tine asa c
vaca. II puse pe Niculae la munca si cnd vazu ca baiatul nu se misca l lovi si-l ameninta: daca nu vrea sa asculte, sa se du
trei, care au ajuns bine, Paraschiv lucreaza la ucebe, sa se duca si el sa intre acolo! si pronuntase cu atta satisfactie cuvntu
fiindca era adevarat: Paraschiv nu facuse nimic la Bucuresti cu ideea lui de comert, pierdusera si oile si caii si ajunsesera to
strada. Ucebe-u\ acela (Uzinele Centrale Bucuresti) tocmai asta era, o institutie binecunoscuta n sat, unde ajungeau n cele
toti li se parea ca daca zic ucebe, n loc de maturator de strada, pot sa ascunda n acest fel adevarul nenorocirii lor... Nu se s
primul moment gndul sa fuga de-acasa, dar soarta fratilor lui vitregi o sperie si pe Catarina, care ncerca sa-l tina pe baiat d
bine ca nvatase si aia trei ani, sa stea si el sa mai astepte pna ce se face mare si atunci sa plece si el n lume... si pna atun
II

ntr-o zi se ntmpla nsa ceva care dezvalui familiei ca ntr-adevar fusese vorba de o uneltire, dar nu din partea cuiva, ci se
mintea tatalui.

Iata ce se petrecu... Primeau din partea celor trei cte-o scrisoare o data sau de doua ori pe an, n care unul din ei mzgalea
Anii care treceau micsorasera parca totul, ura lor ca fusesera batuti att de tare nainte de a fugi, rusinea familiei ca fugisera
cnd una s-ar fi rascumparat prin alta... Dar niciodata nu spuneau ce nsemna binele acela, n timp ce acelasi Scamosu pove
pe Paraschiv n cunoscutul costum de culoarea prafului, pe care scria, pe spinare, cu litere mari si albe acele litere rusinoase

n acelasi an, cnd Niculae ramase acasa, primira de asta data o scrisoare n plic si nauntru gasira si o fotografie. Cei trei da
despre viata lor si iata ce spuneau, ca Paraschiv nu mai lucra de mult la ucebe, ca acum trecuse la setebe (Societatea Tramv
autogen, cstiga att pe luna. Nila lucrase n ultimul an la un bloc, carnd materiale cu spinarea si inginerul l laudase si l r
luase pe urma portar. Asta era n plin centru Bucurestiului, se numea Bloc-Algiu si se afla pe strada Cheia Roseti. Iar Achim
n comert, tinea pe Calea Colentina un Consum alimentar. Urma fotografia ca o dovada. Paraschiv arata bine mbracat, cu o
se vedeau ntr-adevar limpede literele S.T.B., iar Nila o sapca pe cap pe care scria portar. Se strnsesera toti n pridvor, fete
era plecat cu caii. Se uitau la poza ncercnd sa nteleaga si ceea ce n scrisoare nu se spunea. Nila arata mai gras si avea oc
mijloc cu o femeie cu gura strmbata de o veselie a ei din momentul acela (sau poate ca asa era se strmba de felul ei), iar P
neagra la fata, putea sa fie o tiganca (sau poate asa era ea neagra de felul ei), veseli amndoi, n timp ce Achim era mai greu
nainte, sub care atrna o cravata groasa, cu nodul ct un ghem, ai fi zis ca se spnzurase cu ea si i iesise n felul acesta och

Ramasera cu totii tacuti, atinsi de uimire. Va sa zica ajunsesera bine pna la urma cei trei si nu n zadar se zbatusera ei sa pl
haine, dupa chipurile lor si se ntelegea si din felul cum scriau ca nu se mai gndesc deloc la ceea ce se ntmplase n dimin
ciomagul si tavaliti pe jos: spuneau "dragii nostri,

dorim ca micile noastre rnduri sa va gaseasca n momentele cele mai ! fericite..." si se deducea din aceste rnduri ntinse pe mai multe
cu meserii si au devenit bucuresteni, vor sa uite ce-a fost si sa se mpace cu ai lor din sat, din moment ce soarta i-a despartit si nu vor m
doar ca cei de aici sa uite, mai ales ca ntrebau si de Niculae, cum merge cu scoala, ceea ce putea sa nsemne ca ntr-adevar nu mai ave
una din scrisorile lor de pna atunci nu pusesera asemenea ntrebare. Nu nsemna asta ca ura lor contra mamei si a fratilor vitregi se sti
obiceiul multor oameni care gndesc ca daca vezi tu lucrurile n bine, chiar daca ele sunt rele, n-o sa fie pe urma vina ta ca nu le-ai lua
- Bine ca au ajuns bine, ca ajunsesera de rsul lumii cu ucebe.
Nu se stie de ce, Moromete si iesi din pepeni. Se uita la ea cu privirea sticlind de vrajmasie si i spuse:
- Taci ca ai auzit si tu de ucebe, lovi-te-ar moartea cu popa n brate. Nu se ntelese de ce tatal nu era pe fata bucuros de aceste stiri

neasteptate, se gndira nsa toti ca n sinea lui i parea bine, fiindca uite ca se putea spune ca scapase de grija lor si nu mai trebuia, ca p
cineva l ntreba ce mai fac copiii aia ai lui pe la Bucuresti. Fetele chicotira.
- Nila parca e adormit, zise cea mare observnd cea dinti pozitia ciudata a ochilor acestuia n mijlocul fotografiei.
- Pai daca e beat! izbucni deodata Moromete. Nu vedeti? Sunt beti toti!
- Ei taci ca stii tu, i-o ntoarse mama. Ai fost tu acolo sa vezi ca erau beti! Asa arata pozele.
- Nu, ca ai fost tu, zise Moromete abia stapnindu-si furia. De multe ori te-ai pozat tu!

- Nu, ca le stii tu pe toate, zise mama pufnind n rs, fiindca era adevarat ca n viata ei nu fusese sa se pozeze nicaieri, si de iesit din sa
pna la orasul cel mai apropiat, la Palamida.

- si muierile astea cine-or fi, tata? zise cea mica, avida sa afle tot, uitndu-se acum singura cu fotografia n mna.

- Muierile lor, cine sa fie, raspunse Moromete ridicnd fruntea din pamnt si tintind-o pe fata cu o privire la fel de alba ca si a lui Nila
nimic. si adauga: sau crezi ca sunt ale altora? Nu vezi cum se tin cu ele pe dupa mijloc, sa nu se scape? Ce se fac ei unii fara altii daca
capetele?

Mama intrase ntre timp n tinda si vedea de foc, dar curnd iesi si-si facu de lucru pe prispa, ncepu sa scuture niste toale vechi. Moro
pridvor si pierise nu se stie unde. Mama se aseza apoi pe capatiul rosu plin cu foi de porumb, pe care sezuse nainte Moromete si lua
descifreze n ea ntelesul purtarii tatalui. Ramase multa vreme privind-o, n timp ce fetele intrara ele n tinda si luara seama la ceea ce s
mama, cu o expresie senina, ridica din sprncene ca si cum ar fi nteles si puse fotografia de-o parte... Nu era nimic, toane de-ale lui, c
aratau bine, fata cu care era Paraschiv pozat era chiar frumoasa, oachesa cum arata, o crestina si ea, o fi gasit-o si el pe-acolo si s-or fi
cu ei? Bine ca n-au ajuns ca altii care au murit pe acolo de oftica! O mica nedumerire tot mai staruia nsa pe chipul Catrinei. ntra n tin
Paraschiv era la setebe, asta a nteles. Nila era portar. Dar Achim?! Era croitor?!
- De ce croitor? zise Tita.
- Pai parca asa am nteles, parca asa zicea n scrisoare: costum... Fata nsa se pare ca se gndea acum la ale ei si parca nici nu auzi
ceea ce spusese maica-sa: nici nu-i raspunse si mama nu mai zise nici ea nimic.

III

Totul se stinsese deci acum, si daca n-ar fi fost Niculae care nu-si revenea din starea n care l aruncase hotarrea de nenteles a tatalui
de la cineva un pogon de pamnt si se spunea ca mai avea bani de unul), totul ar fi putut sa para ca era mai bine dect la multi. Nu mir
putina vrerrve dupa primirea acelei scrisori cu fotografia, tatal (mereu posomort nsa. puse caii la caruta si zise ca se duce la Bucurest
traisera pe-acolo, fara nici un rost, ce bucurie sa te duci sa-i vezi? Acum lasa sa se duca, sunt copiii lui, i s-o fi facut si lui dor de ei dup

Moromete pleca cu baiatul lui Parizianu, care se ducea la Bucuresti ca sa ramna acolo, facuse si el ca si Niculae cteva clase de liceu
n urma unei hotarri a tatalui, cu deosebirea ca Parizianu chiar ca nu mai putea sa-l tina si l rugase pe Gheorghe al lui "sa se duca si e
Baiatul asta al lui Parizianu a fost de fata la ntlnirea care a avut loc ntre tata si feciori.

Dupa ntoarcerea acasa a lui Moromete, mama lui Niculae si cu fetele traira multa vreme cu gndul ca acolo nu putuse sa se
ca tatal dadu din umeri cnd fu ntrebat, ceea ce putea sa nsemne ca nu era nici mai mult nici mai puitin dect puteai sa-ti
nsa lui alde tat-sau care venise de Craciun la Bucuresti felul cum decursese revederea ntre unchiu-sau si cei trei. si Catrina
umeri, nu prea le pasara, dar mama cazu la pat saptamni de zile si ncepnd din vremea aceea se petrecu ntre ea si Morom
asemanator cu ceea ce se petrece de obicei numai ntre doi tineri care abia s-au cunoscut sau abia s-au casatorit, si nu vorbe
pricina acestui lucru se iubesc sau se urasc apoi toata viata. Ce se ntmplase la Bucuresti?

nti ca, n timpul care se scursese de cnd cei trei fugisera de acasa, Nila si facuse armata, ceea ce deodata arata ca situatia
adevar tatal era de data recenta, iar n ceea ce i privea pe ceilalti doi, Paraschiv nu fusese maturator de strada dect cteva
din sat, zise Paraschiv, rnjind cu buzele lui mpletite, se opresc la un punct care le convine lor, sa arate ca tu esti prost si ei
muma n..., ca alta treaba" n-au cnd vin pe la Bucuresti.

Moromete tacea. Daduse de ei cu usurinta si nu patise nimic pe drum, fusese nsa tot timpul, ca si acum dupa ce i ntlnise
cu acea expresie des ntlnita la tarani cnd merg n carutele lor prin orase, ca sunt numai ei singuri pe lume cu caii lor chia
multimi sau pe strazile cele mai aglomerate: astea sunt asezari efemere, ei sunt stapnii pamntului si nu astia care au apa n
soarelui de-attea etaje. Numai la intrare, cnd dadusera peste primele sine de tramvai oprise caii sa ntrebe, si unul, care se
capul lui, tot asa, avea si el o curte aproape taraneasca, n loc sa le raspunda prin cuvinte facuse un gest cu mna, adica mer

ntelegeti daca va spun... Gasira pna la urma acea strada...

Nila statea n dosul biroului lui de portar si se ridicase numaidect cnd l vazu pe tatal sau intrnd cu biciul n mna pe poa
schimbase deloc, tot stnjenit arata, ca si acasa, si la fel de greoi, cu fruntea lui ncretita, sub capela data pe ceafa. n sat ave
cu minile n buzunar, lnga un salcm, un om sau un cal, cu un aer nehotart, gata sa plece din locul acela, unde continua
mult timp. Asa arata si acum n fata tatalui, si abia dupa primele ntrebari ale lui Moromete (unde e Paras10
judeteaao "LUCIAN V

chiv? ca si cnd Bucurestiuf ar fi fost tot Tln sat, sa stii care pe unde e) se trezi ca n holul blocului era o canapea de piele s

- Hai, ma, sa stam colea! si avu n glas o insistenta brusca de parca tatal s-ar fi opus. Apoi i se adresa baiatului: si cu tine ce
- Am venit la Bucuresti, raspunse al lui Parizianu.

si Nila se agata dupa aceea de el, cu vocea lui moale, cu toate ntrebarile pe care ar fi trebuit de fapt sa i le puna tatalui: Ce
Niculae? Dar ga Maria cnd a murit? Cu pauze mari ntre ntrebari, asa cum fac cei care nu vor sa lase nici un nteles sa tre
bage de seama si sa-l pastreze, avnd nsa, de cte ori deschidea gura, o miscare greoaie a corpului, ca o respiratie a gndiri
renunta: asta e, ce sa-i faci, ce poti sa faci? Era acelasi Nila, cu aerul lui mpovarat si ziceai ca l stii si l cunosti. Dar se pur
sub pornirea unei razvratiri resemnate, pe care era bine s-o ndrepti contra ta. Desi la mare pericol nu s-ar fi putut spune ca
Moromete nu statu mult sa se mire de purtarea fiului sau mijlociu si ntrerupse curnd aceste ntrebari fara noima:

- Tu ce crezi, Nila, ca Paraschiv vine singur ncoace, fara sa te duci sa-i spui? A ajuns el asa de destept ca o sa-si dea seama
asta, ca am venit eu pe la voi?

ntre timp, usa cea mare de la strada se deschidea, intrau sau ieseau oameni. Se ndreptau spre unul din ziduri mai n fund, a
lumina rosie, se auzea un bzit, se vrau ntr-un fel de cutie luminata, trageau de grilaj, trnteau usa si cutia urca n sus, n
niste greutati" se miscau cu aceeasi viteza n jos. Nila se ridica ncet de pe canapea, cu minile n buzunare si ramase mult t
din urma avu o miscare mica cu mna spre strada si rosti:

- Mergeti si voi si plimbati-va... Acum sunt n servici si nu pot, dar peste un ceas sunt liber si ma duc dupa Paraschiv si Ac
urma va ntoarceti...
si le ntoarse el nsusi spatele. Dar nu pleca, statea mai departe, asa ntors, cu minile n buzunare, putin aplecat nainte...

- Sa nu va rataciti, zise el moale si nehotart, reflectnd poate daca n-ar fi mai bine sa-i tina aci n hol, data fiind primejdia
singuri. Pe urma nsa se decise si arata cu mna afara, nca ndoit dar venindu-i acum n minte o solutie care stia el ca e bun
Jamol, le zise el, pe blocul ala! si adauga: Vizavi e Cheia Roseti, strada noastra...
11

Adica sa ia si ei drept reper punctul acela pe care li-l aratase. Se vedea ntr-adevar prin geamul mare al usii o cladire uriasa
stingea nencetat un cuvnt albastru, Jawohl. Pesemne ca pentru Nila nsusi, multa vreme, acest cuvnt cu litera m ntoarsa
orientare n marele oras.

Paraschiv se schimbase, s-ar fi putut spune ca mai mbatrnise, iar Achim arata parca mai gras, sau poate era asa din pricina
mic si ndesat. Nu se mirara cnd l vazura pe tatal lor, sau poate se mirasera nainte, cnd le spusese Nila. Venisera cu pach

sticle cu vin, nfasurate n hrtie si urcasera cu totii sus, n odaia lui Nila, la etajul al unsprezecelea. Erau toti flamnzi si ma
pe la unu dupa miezul noptii cu caruta si pna ajunsese la Bucuresti nu pusese nimic n gura.
- Dar tu, Achime, zise al lui Parizianu, pe tine nu trebuia sa te ia n armata? Parca asa ne-ai scris noua ultima data.
- Hai, ma, taceti din gura, se rasti Nila, ca si cnd s-ar fi omort cineva cu vorbitul, sa mncam si pe urma...

Odaia lui Nila era mica, dar aveau loc n ea, si foarte curata. Avea un pat alb de fier, cu saltea si cearceafuri si o patura cu d
un singur ochi se afla o masa cu doua scaune, pe care o trasera n mijloc si pusera peste ea sticlele si pachetele cu mncare.

- Uite, zise Paraschiv, parca l-ar fi contrazis cineva, pe Nila o sa-l ia n concentrare, pierde postul... si se ntoarse spre fratiprimesti ordin?
- Toarna mai bine n paharele alea si mai taci din gura, raspunse Nila, care, nu se stie de ce, vroia tacere.
Lui Paraschiv s-ar fi zis ca i placea ca frati-sau o sa ramna fara serviciul lui si rse deodata de zangani fereastra.
- Am vorbit eu cu domnul Algiu, zise apoi Nila. Macar sa ma ntorc, sa nu ma trimeata pe linia ntia...

Dar avu un astfel de glas ca nici el nu credea n ce zicea, ca domnul Algiu avea sa-i pastreze lui postul de portar daca nu l-a
rupa franzela cu minile si s-o mannce su salam. Nila parea nsa ncrezator, asa n general, desi gndul acesta, ca oricum a
printre nghititurile de pine si gtul i ramnea ntepenit, ca si cnd s-ar fi uscat din timp n timp pe dinauntru.
- Hai, ma, noroc, zise el deodata ndrjit, si puse mna pe un pahar, l ridica si l dadu peste cap.

Apoi l puse la loc gol si i se vazura dintii sticlind: asta era, de aceea i se oprea lui mbucatura n gt si nimeni nu vroia sa-i
12

de el: nu bause un pahar! Ei, acuma rdea el de ei! si avu un fel de scuturatura din ceafa si i dadu cu cotul lui al lui Parizian
- He! facu, tu ai patru clase de liceu, ma?!

Asta parea sa fie ceva de rs! Paraschiv se uita la el holbat si buzele lui se nvalmasira, parca nu i-ar fi venit sa creada ce-i a
- Ce ma?! si ce daca are patru clase de liceu?! stie carte, nu e prost ca tine.

- Ba prost esti tu, rnji Nila pe neasteptate si i dadu iar cu cotul lui al lui Parizianu: hai, ma, nu te uita la ce spune asta, o s
Colentina cnd mi-oi vedea eu ceafa fara oglinda.

Era ciudat ca i puteau trece prin cap lucruri att de diferite si totusi limpezi. Nu se stia ce era cu el, vinul parca i trezea mi
facea mai destept. Deci, dimpotriva, n fotografie nu fusese ctusi de putin beat, ci foarte treaz, judecnd dupa nfatisarea lu
cteva pahare. Paraschiv se uita la el cu neliniste.
- De ce sa nu-mi fac casa n Colentina?! zise el. Ca nu vreai tu? Nila raspunse de asta data cu un glas moale, sovaind:
- E multi someri n Bucuresti, sa te duci dimineata n Piata Mare sa-i vezi.
- De ce sa se duca sa-i vada?! zise Achim. A dat examenul, are la mna carnetul, are leafa permanenta, nu ca tine.

- Cine are leafa? se ntoarse Nila ca un taur mblnzit, dar care avea totusi, coarne fioroase pe capul lui mare.
- Cum cine are?! zise Moromete mirat. Pai n-are?
- Are! exclama Nila cu gndurile n parti, fara sa se uite la ce era naintea lui si cu cine si despre ce vorbea.
- Cum, ma, n-am?! zise Paraschiv ragusit de furie ca i se punea la ndoiala tocmai ceea ce avea cu adevarat.

si scoase din buzunarul de la piept un portofel de piele, l desfacu, trase dintr-una din despartiturile lui un carnet albastru, l

- Uite, na, desteptule! Ce scrie aici? Ia si citeste, daca esti n stare, ca n-am luat eu carnetul asta ca l-am gasit pe strada, i-am
sunt sudor autogen, dar nu sunt, sa ma laud ca tine...
Nila nu se laudase, dar nu mai zise nimic, tot nu parea convins, si turna un pahar, bau si ramase cu fruntea n jos.

- Sa te fi vazut pe tine cum rezolvai, continua Paraschiv attat, dnd si el pe gt un pahar. Ai un cazan n perete si s-a spart,
cu gura cascata ca tine, l-au trimis la maturat tramvaiele si eu i-am spus ca ma bag nauntru si lucrez acolo. si inginerul ca s
bagi nauntru cnd poti sa faci gaura n zid, si
13

vezi despre ce e vorba. Cum sa fac gaura n zid, i spun eu, sa se darme casa? Cnd s-a montat s-a avut n vedere calcarul d
repari! Ei? se holba Paraschiv la fratele sau, cu o admiratie de sine pe care nu mai putea s-o pastreze doar n mintea lui, din
si potolit si cu ncrederea n planurile lui restabilita, continua:

- si atunci, de ce sa nu-mi fac casa n Colentina? Locul l-am cumparat, ncet-ncet mai cumpar pe urma si materiale si cu ca
Peste un an, doi, tragem stlpi de la retea si bagam si lumina electrica. si cnd vin acasa, pun mna si tac, se aprinde odaia.
lumina la bucatarie... E?! si tu ce-o sa faci?! O sa te-ntorci la grajdurile lui Tirlica din Bolintin, sa teseli caii si sa umbli prin

Nila se trezi la auzul acelui nume din Bolintin si o secunda dintii i sticlira din nou. S-ar fi zis ca tot ceea ce spusese Parasch
un altul si nu pe el, pe Nila.
- Nu de tine ziceam, ma, murmura el, de asta al lui Parizianu. Adica? n care anume punct i se oprise fix gndul? Achim si
si el grtejul cu cravata, nentelegnd nici el.

- Ziceam de asta al lui Parizianu ca n-are leafa, explica Nila, ca e multi someri n Bucuresti, sa se duca si el dimineata prin
tine ziceam, i se adresa el fratelui cel mare.

Paraschiv si vr portofelul la loc n buzunar si si turna, lui si tatalui, n pahar, cu un aer resemnat: nu era pesemne ntia o
acest gen, ca sa-si dea pe urma seama ca el se gndise, de fapt, la altceva: trebuia sa fii atent cu asta, ca dupa ce spune, te la
ncontreaza... Mncasera tot ce era pe masa si Achim aduna hrtiile, le mototoli si le arunca n coltul odaii.
- Ce face, ma, mama? zise el. Niculae mai merge la scoala? Al lui Parizianu crezu nsa ca l ntreaba pe el si zise:
- Ce sa faca, bine.

- Nu, ma, se rasti Achim si privirea i se ascuti, parca ar fi avut spini n luminile ochilor: mama noastra!

Nu era neaparat o ntrebare de bine, dar nici de rau, iar spinii din ochi i tsnisera din pricina precizarii la care fusese silit: m
iar mama noastraera cu totul altceva, n-o cunoscusera niciodata, poate doar Paraschiv, dar nici el nu-si mai aducea aminte.
- Ce sa faca, zise Moromete apasat, bine.

Nila desfacuse o sticla noua si umplea acum paharele la toti. Paraschiv mai mestica nca, fiindca vorbind prea mult, uitase s
acum gndul la ceva nou, care l atta mult mai rau ca nainte,
I

14

dar i era foame si nu biruia n el nici gndul, nici foamea, amndoua i pusesera parca gheara n gt. Deodata se opri si sug
- Bea, ma, un pahar, zise Achim nfuriat.

Dar Paraschiv nu bau, dadu paharul la o parte si cu buzele lui mpletite se stropsi la Achim mncnd cuvinte; se ametise si
- De ce nu vorbesti la...
si aici se poticni. nghiti facnd ca toata osatura si muschiulatura chipului sau sa participe si relua:
- De ce nu vorbesti la singu-ra-lal...
- Ce e, ma?!? se sumeti Achim cu un glas la pnda.
- De ce nu vorbesti la singlu-ral? repeta Paraschiv.
- Ce e, ma?!? se nfipse Achim iar.
- Vorbeste la singur-lal.
- Pai cum vorbesc?
- Cum pai cum vorbesti? De ce vorbesti la plural?
Acum se ntelesese bine cuvntul, Achim ramase nsa mai departe naucit ntre nesiguranta daca i se aducea o nvinuire sau
si de la el.

- Da' tu cum vorbesti? sfrsi Achim prin a se rasti vizibil uluit de pornirea lui Paraschiv si nentelegerea cuvintelor care par
facute ca sa-i ncurce si nu sa-i ajute pe oameni sa comunice usor ntre ei. Tu nu vorbesti la plural? mai zise el.
- Ce, urla deodata Paraschiv, ma auzi pe mine?
De dusmanie i stropi pe toti cu vinul care i glgise n gt nainte de a vorbi.

- si ce? zise Achim, tot cu ochii beliti de furie ca nu ntelegea.

- Cum ce?
- Ce vreai?
- Cum ce vreau? E mama ta? urla iar Paraschiv.
- si daca nu e?! zise Achim.
- Atunci de ce zici?

Acum se ntelesese Achim spunnd mama "noastra" mamei lor vitrege, vorbise deci la plural si i indusese n felul asta pe t
singular, numai n numele lui, adica. si cu aceasta ramasita de gramatica, care era poate efectul prezentei lui al lui Parizianu
de liceu, reintrase Paraschiv n atmosfera de familie fata de care se aratase att de senin n scrisori.
- Eu n-am nimic cu ea, nu ma intereseaza, zise Achim.
- Daca nu te intereseaza, zise Paraschiv, atunci de ce ntrebi?
- si ce daca ntreb? Ma doare gura?
15
- Atunci nu mai zi ca nu te intereseaza.
Paraschiv arata parca istovit de aceasta nfruntare cu frate-sau mai mic si fata i se scoflcise si fruntea i prinsese pete albe.
tuse adnca si rea, care i venea din piept si nu din gt; rasuna odaia.
- Da-i, ma, doi pumni dupa ceafa, i zise Achim lui Nila, cu o sticlire jucausa n ochi.
Paraschiv se linisti.
- Cui sa-i dea? zise el. Mie?

Nu mai zise nimeni nimic ctva timp. Nila se uita la Achim care bagase mna n buzunar. Baga si el mna n buzunar si sco
ntinse laba, dar Nila nti se feri, pe urma, la a doua ntindere de mna a celuilalt, l lasa. Paraschiv scoase din pachet si pu
- si ce mai face, ma, Manda lui Bodrlache? l ntreba el pe al lui Parizianu. S-a maritat?
- Nu s-a maritat, i raspunse baiatul.
- Ce e, ma, zise Achim, ti-e dor de Manda lui Bodrlache?
- Din pricina ei am mncat eu bataie de la tata n dimineata aia, zise Paraschiv.

- Da' ce, numai tu ai mncat?... si ce ti-a facut Manda lui Bodrlache? Paraschiv nsa nu vru sa spuna, trase din tigare cu set

dintii, umplu odaia cu fum si se ntinse pe patul mic al lui Nila, cu pieptul n sus. ntr-un trziu zise:
- Barim daca...
- Ce-ti pasa tie acuma de Manda lui Bodrlache, zise Achim.
- Nu-mi pasa, dar cnd mi-aduc aminte de noaptea aia, parca ma zgrie dracii n cosul pieptului.

Achim vru sa-i spuna iar nu se stie ce, dar Paraschiv se ridica n capul oaselor. n colt ziarul fosnise. Paraschiv duse degetul
asculta la pnda. Ziarul fosni din noU.
- Sa stii ca acuma l prindem, sopti el, Nila, ia da-mi perna aia.
- Ba, sa nu-mi murdaresti perna, se mpotrivi Nila.

Paraschiv nsa nu-l lua n seama, trase singur perna, i desfacu nasturii, o despuie de fata ei, si facu semn baiatului sa se dea
mna ntre perete si deodata mpinse patul. Prin golul facut i tsni aproape n fata un sobolan mare. Paraschiv racni: .
- Dati-va la o parte! Al lui Parizianu, tine piciorul aici pe gaura aia sa nu fuga.

ntre perete si scnduri se vedea ntr-adevar o gaura, dar mult prea mica fata de grosimea sobolanului. Baiatul puse piciorul
16

desfacu fata de perna si pndea sobolanul care alerga tremurnd ca o piftie pe la colturile odaii, ncerca sa se urce pe pereti.
- Stai tu, fire-ai al dracului, daca nu te prind eu acuma pe tine, zise Paraschiv.

si ntr-adevar, cnd bestia se repezi la un moment dat printre picioarele lui, Paraschiv i puse nainte gura desfacuta a fetei d
se si chitcaind nauntru, ca un purcel. Paraschiv tinea strns fata de perna, cu tigarea n gura, si pe chipul lui se asternuse o
pentru ca prinsese sobolanul, ci pentru ceea ce tocmai i trecea prin cap sa faca cu el.
- Ba, zise Nila amenintator, arunca-l dracu afara pe coridor, sa nu-l storcosesti n perna, ca...

- Cum afara pe coridor, striga Paraschiv, sa vie iar? Ba, da' destept mai esti si tu, ma Nila, ma mir cum dracu te tin astia pe
fereastra, al lui Parizianu!
Baiatul o deschise. Paraschiv ridica fata de perna cu sobolanul, se apropie, scoase minile si urla:
- Veniti, ba, sa va uitati.

Nila nu veni, dar Achim si al lui Parizianu se lipira cu burtile de marginea geamului si se uitara n jos sa vada ce-o sa se nt
oameni, se miscau ncoace si ncolo ca ntr-un furnicar. Paraschiv apuca fata de perna de fund, o rasturna si o scutura n cap
urmarira cum se rostogolea n aer cu burta n sus, facndu-se din ce n ce mai mic. si cnd ajunse jos se auzi o izbitura, ca u
de groaza, urlete subtiri de femei. Se retrasera de la fereastra si Paraschiv rse gfit si i arunca lui Nila fata de perna n cap
- Na, ma, zise el, te-am scapat de gherlan!
- A cazut n capul cuiva? ntreba Nila curios?

- Uite-al dracului ca n-a cazut, zise Paraschiv, s-a facut terci pe trotuar si i-a stropit pe aia cu snge!

si rse iar si se trnti pe pat cu tigarea n gura si trase iar cu sete din ea, de i se vazura acum parca si maselele, nu numai din
- si zi, ma, al Iu' Parizianu, ce mai face tac-tau, striga Achim, rosu la fata si el de vinul baut, cu tigarea ntre degete.
- De ce-ai venit, ma, p-aici? zise si Paraschiv.

- A venit la Bucuresti, l informa Nila, dar cu ndoiala, urmnd, dupa glasul lui, ca baiatul sa mai spuna o data daca e adeva
mai spuna si de ce a venit, ca el nu prea ntelesese.
- Ai vreun servici pe-aicea, ma? zise Paraschiv cu respect.
17

Putea sa aiba, avea patru clase de liceu si nu strica sa vorbesti cu consideratie despre cineva care te uiti la el ca e mai mic, d
nevoie de el.
- Sau ai venit si tu ca ai auzit ca pe aici umbla cinii cu covrigi n coada? adauga el, vaznd ca baiatul tace.
Deci se putea sa ajunga si rau si atunci n-avea nici un rost tot respectul, cu toate clasele lui de liceu. Nila zise:
- O sa stea pe la mine daca n-are unde, anunta si parca se lauda el, dar apoi tacu, prins parca de mari ndoieli.
- Cum sa stea pe la tine, se zborsi Paraschiv, si daca pleci n concentrare unde mai sta?
- Treaba lui, ce-ti pasa tie?
- De ce sa nu-mi pese, nu mi-e nepot de var?

- Ce, o sa-l iai tu la tine? se hlizi deodata Nila si se uita n toate partile att de triumfator nct s-ar fi zis ca astepta sa rda p
Achim se dadu pe spate si rse n felul lui, de parca se nabusea.

- si tu ce rzi, ma! blodogari Paraschiv scos din pepeni, l iai tu? Ia sa vedem unde l iai? si adauga pe deplin edificat: Dest

Se lasa tacerea si ctva timp toti trei fumara, pierduti n placerea pe care le-o facea lor tutunul. Paraschiv rnjea mereu, trag
expresie amestecata a celui ce cauta pe ndelete n creierul lui ce sa mai scoata din ceea ce venirea att a tatalui ct si a nepo
ei si toate se cntareau n el si i apareau pe fata cum se schimba lumina cnd trec norii prea repede pe un cer nestatornic. N
cnd nu-l mai vazusera pe tatal lor, dar totusi erau ani si ce facusera ei trei fugind de acasa si furnd, att de nepasatori fata
fapta lor n-o mai ngaduia? Ce putea tatal lor sa nteleaga din ceea ce ei i aratasera si ce trebuia el sa ghiceasca din felul lor
ntregi unii la altii? Ce sa nteleaga acum din tacerile lor fara radacini, din fumul tigarilor lor? Ca degeaba avea baiatul acel
liceu, ca nu era adica, si n-avea cum sa fie altfel dect ei, sau chiar daca avea sa fie, asta era ceva att de ndepartat nct p
toate cuvintele si toate gndurile, spuse cu glas tare sau doar lasate sa fie ntelese dintr-o gjitura sau mritura? De asta le
Parizianu?

- Paraschive, Nila, Achime, zise deodata Moromete cu glasul lui de odinioara cu care i scula dimineata din somn pe cei tre
repeta ca si cnd cu adevarat urma sa-i trezeasca dintr-un somn

18

n care nsa traiau cu ochii deschisi si care le punea viata n primej ascultati... Ascultati ca am ceva sa va spun o singura dat
si eu sunt tac-tau, oricum ati vrea voi s-o ntoarce A venit timpul sa recunoastem fiecare... Gresit a fost ca nu v-am lasa sat s
fugit de acasa cnd puteati st faceti rostul vostru si sa munciti pamntul... Dar daca voi ati uitat de ai lucru, eu n-am uitat...
dect un singur g si gndul asta a fost la voi... Cum sa fac... Cum sa procedez ca sa a ca muncesc pentru voi si ca puteti sa v
pamntul la un loc cum fusese?... si mi-am reparat greseala mea, muncit zi si noapte sa pun la loc pogoanele vndute... si am
mai dau pe Niculae la scoala (si n-o sa-l mai fiindca i ajung si lui clasele care le-a nvatat sa se araneasca si el) sa cumpar u
si sa-mi mai ramna si facem noi, adica eu si ma-ta si ailalti o cojmelie alaturi si sa va rani voua casa, s-o mariti si sa va ns
Achim timpul sa reparati si voi greseala voastra... Am la mine banii, nu va vorl n vnt... ntoarceti-va acasa... Ce va asteapt
ntr-o odaita ca asta, n timp ce acasa aveti batatura larg pamntul ntins ct vezi cu ochii?... Sa fie de aur meseria ta, Parasc
Achime, iar tu, Nila, sa ajungi portal si nu face sa traiesti printre oameni straini care nu te cunosc de cnd mic, cum te cuno
tarna cu ei...Un a iesit pentru voi stnd aici trei ani n Bucuresti, n-ati pierdut tir degeaba, ati nvatat ceva, stiti si voi ce e l
nct sa va dati seama ca o clipa mai mult daca mai stati n-o s mai puteti sa va ntoarceti napoi chiar daca ati muri... si de c
De ce sa pieriti n floarea vrstei? Parase si Nila si Achime? Ai?! De ce sa va prapaditi?!!...

Era ca si cnd acest lucru nu mai putea fi nlaturat. Era adevarul se oprise deasupra lor la toti, parinte si copii, si nu mai vro
tacu. Peste feciori cazuse o tacere mprastiata n cuvintele tatalui, neputndu- se desparti n trei parti, ntelesul lor si pie din
celor trei micsorat si demn de dis Ce mai vroia si asta acum? Cine l-a pus sa se rasuceasca asa attia sa mai munceasca pen
ar fi ntreb; ei mai din vreme... Era cel din urma lucru care putea fi banuit la ui cu o fire ca a lui pe care i-o cunosteau de c
dusul la munte de care erau acum satui dupa ce toata tine si batuse joc de ei ca nu sunt n stare de nimic si ca sa fie e^mun
Paraschiv cu caruta, ca trece pe lnga nu-l vede. Ei, acum ce mai vrea? S-a razgndit?! i vrea ndarat ai

Va sa zica e bun acuma Paraschiv! si te pomenesti ca e bun si Nila! Mai trziu ei spusesera ce mai gndisera nca n clipele
rau prin Bucuresti, alde tat-sau nu vrusese sa auda de ei. si acum cnd le mergea bine, nu-i mai placea, venea el sa-i aduca,
fost n stare de nimic si tot tat-sau le-a facut si le-a dres. nct, nu vazura, dupa nesfrsita tacere care se asternu n odaie, cu
lui Moromete se rostogolira broboane de sudoare.

- Nu vreti, striga n cele din urma Moromete, cu un glas nalt. Nu vreti nicidecum! Bine, Paraschive, bine, Nila si Achime. B
Mna mea deasupra voastra nu mai exista.

si cu aceasta se si ridica, facu din brate gesturi ca si cnd tot soiul de obstacole s-ar fi ridicat n calea lui si el le dadea la o p
teatrale, porni spre usa, o deschise larg, o lasa asa deschisa si ncepu sa coboare scarile. Dar cu toate ca nu trntise n urma
se ridica sa-l urmeze sau macar sa-l nsoteasca si sa-i blbie vreo promisiune, semn ca, macar daca nu mai putea sa faca lu
la el si-l ntelegeau...

...si se dovedi apoi, n anii care urmara, ca el pastra mereu acea usa deschisa n urma lui, doar-doar se vor ntoarce baietii lu
Niculae la scoala, desi ar fi trebuit, daca ar fi nteles ca nu mai era pentru el, pentru Moromete, nici o speranta... Cei trei era
IV

nainte de a afla toate acestea Catrina avu timp de mai multe nopti visuri nelinistite, pe care le povesti nsa fetelor cu o expr
nou, un tnar care nu-si lasa barba, i spuse la o spovedanie ca foarte rar se ntmpla ca un vis sa nsemne ceva. "Nici cele b
aproape toata viata ei, de cnd se ducea la biserica, si-o mpartea ntre visurile din timpul noptii i ntmplarile de peste zi. "
preotul, dar e mai bine sa nu te gndesti la ele".

Nu puteai nsa sa nu te gndesti! Sa visezi lnga prispa un om negru calare, cu o palarie cu pana la cap si alaturi o vaca si c
tau pe prag, nchinndu-se nfricosat: Doamne, Doamne! Doamne, Doamne! Ce poate sa fie asta? Pe perioade lungi, mai al

erau nesfrsite, Catrina Moromete ducea lupta ei neslabita cu "ala spurcatu" si semnele de izbnda erau chiar visele,
20

cnd i aparea n somn Maica Domnului, sau Sfnta Vineri, sau cnd le auzea doar glasul. Aparitiile acestea erau cam acele
spunea, n schimb "Cinenutrebuie" venea de fiecare data n altfel, ntrupndu-se n cele mai ciudate animale si behaindu-i d
sara pna n grinda casei de groaza. Atunci se dadea jos din pat, aprindea vesnica ei tamie, iesea cu ea pe afara, pe la coltu
pna n fundul gradinii, la dud si tamia si mprejurul dudului, fiindca o data l visase legat n lanturi de trunchiul gros al ac
poarta si l-a vazut cum se zbatea sa rupa lanturile si atunci ea i-a aratat pumnul si l-a amenintat stapnita de o ura triumfato
vecilor!". Numai ca n aceeasi clipa s-au si auzit lanturile zornaind si mama nu mai stia ce s-a ntmplat, dar ca a chinuit-o
cu umilinta ca niciodata sa nu te bucuri ca l-ai rapus, fiindca numai Dumnezeu e n stare, si de aia trebuie sa te nchini, nu s

Dupa ce se ridica din zacerea n care cazuse aflnd cele ce se petrecusera la Bucuresti, ea l chema ntr-o zi n odaie pe baia
nici Moromete, si i spuse ca, daca pna acuma ea l-a tinut de rau ca o sa fie bine, de aici nainte sa stie si el sa-si ia gndul
sau. Nu poate sa-i spuna ce-a auzit, fiindca i este frica de Dumnezeu, sunt fapte care se pedepsesc si Iisus Cristos nu da vo
parintilor, cnd s-o face mai mare o sa auda si el, dar atunci ei vor fi morti si cu rasplata data. Dar nici sa-si prapadeasca el
drept, asa ca i-a venit timpul sa deschida si el ochii mari si sa fuga de lnga el, sa se duca n lume si ndarat sa nu se mai nt
mult si o sa se duca si ea.

Baiatul n-o ntreba unde si s-ar fi parut ca nici nu auzi bine ceea ce mama i spuse, fiindca nu zise nimic, se uita doar ntr-o
neclintita, ca un animal tnar adus din padure, prea crud ca sa nteleaga ca a cazut n cursa si ca nu mai e liber sa sara gardu
trebuit sa auda chemarea. Dar nici mblnzit nu parea sa fie. N-auzea nimic, sau nu stia nca sa fuga, nu-l tineau picioarele!

Un an mai trziu razboiul izbucni la granita noastra de la rasarit si ne lua si pe noi... n sat ncepura sa vina scrisori negre. n
dar cum poti sa versi lacrimi cu o hrtie n mna, nici macar o fotografie? Suferinta ramnea astfel nchisa ca sa traiasca ap
ramas n viata, si mai mult se plnse la moartea lui Botoghina, care se vindecase de piept dar se apucase iar de munca si bo
dect de cei care se auzea la un moment dat ca sunt dati undeva departe, pe ger sau pe noroaie, morti, sau disparuti,
21

sau prizonieri. Multi nsa, nainte de a pieri pentru totdeauna, se ntorceau de cteva ori pe acasa, i vedeai veseli si sanatosi
mncau mai bine dect ce le puneau ai lor n sat pe masa), n hainele lor verzi, cu tinerele lor muieri agatate de gt, topite c
sfiau, se uitau la ei si le curgeau lacrimile siroaie), ca permisia era lunga, de cte doua, trei si chiar sase luni si ca cine stie d
se va opri si barbatii lor vor scapa astfel cu viata. Soarele stralucea luminos pe cer si nfloreau salcmii si nu se putea ca oa
tineri! Cine e mai batrn si a mai trait poate sa mai creada, ca lui nu prea i mai pasa, dar cum sa nu mai traiasca Gheorghita
cnd s-a maritat si are de la el copil mic?... Nu e asa, Gheorghita? Nu e asa ca n-o sa te mai prinda pna ti trece tie concedi
Cornel ca e ori, ori, daca nu-i bate nemtii acuma pe rusi, pna n iarna, i bate rusii pe nemti! Da, asta n orice caz, daca nuailanti pe astelanti! Nu rde Gheorghita, nu rde, ma. tipa atunci femeia, cuprinsa de groaza, simtind ca nu era nimic adeva
ei erau prea plapnde. si ntr-adevar lunile treceau, trecea si concediul si zadarnic se agatau si mama si sora si tnara nevast
credeau ca exista cineva pe lume care ar putea sa-l mpiedice sa se duca si mai ales sa-l fereasca dinaintea glontului. si nu tr
femeia, galbena de sus pna jos, parca si picioarele ei tinere ramasesera fara snge. "Ce e cu tine, Tincuto? Nu cumva a mu
tata Paraschiva!" "N-o fi si el prizonier, Tincuto?" "Nu, tata Paraschivo, e mort, ca am ntrebat, cnd nu stiu ei bine, l dau d
e mort daca n-au vazut cu ochii!" "si tu esti acum linistita, biata de tine!" "Ce sa fac, tata Paraschivo!" "Ce sa faci, esti mai
toamna din pom, vezi sa nu te prapadesti si tu!" "Ar fi bine sa ma prapadesc si eu, tata Paraschivo, dar uite ca nu se poate, c
data cu el! Daca o sa traiesc, o sa am grija de copil, daca nu, e loc si pentru mine n deal la cimitir." si luni de zile apoi privi
linistita si pustie pentru ca la un moment cnd auzea ca a venit cte cineva de pe front sa se mbrace si sa se duca la el. Nu e
acolo de unde al ei pierise si vroia sa-l vada, sa-l ntrebe... I se facea rau de pe la poarta, dar se tinea bine pna intra n casa
militar... Atunci se agata cu mna de prag si scotea un tipat care pna si pe soldat l mpietrea; parca sfsia lumina zilei glas

Moromete primi si el ntr-o zi cunoscuta hrtie cu chenar negru n care se spunea ca Nila pierise n lupta la Cotul Donului.
22

cai se afla mai pe urma ca regimentul lui de dorobanti trasese si n rusi si n nemti, care vrusese sa-i vre pe ei nainte ntr-o
att de multi. Se spunea ca dupa lupta, alte unitati i gasisera pe ai nostri aruncati ntr-o fntna si ca printre ei fusese si Nila
nemiscat n pridvor, cu fruntea plecata si cu hrtia n mna si nu se putu sti daca n acest timp i cursese vreo lacrima sau ra
paralizat de miscarea nevazuta a aripilor mortii, care se oprisera si deasupra casei lui. Mama si fetele i facura lui Nila un pa
din fotografie, cu care ntre timp se nsurase si avusese cu ea un copil; venise si ea la socri cu acest prilej si dupa parastas p

n acest timp, asa cum spusese, mama ncepu sa se ndeparteze din ce n ce mai mult de casa, stapnita acum de o ura care n
amenintatoare, fiindca tocmai n acea vreme se mai petrecuse n familia eivceva care parea parca menit s-o atte si mai tare.
oameni, asa cum o flacara mai mare nu stinge una mai mica, ci dimpotriva, parca o nteteste. Ce se mai ntmplase nca?

n prima ei casatorie Catrina se maritase cu un baiat de care nimeni nu-si mai aducea aminte, unul al lui Nafliu, nu era nici
facuse armata, murise apoi repede de apa la plamni, lasnd-o vaduva n plin razboi (era vorba de primul razboi) si cu o fat
lui. Se apucase, acest baiat, sa sape un gropan, sa-si faca o fntna n fundul gradinii si nu-si daduse seama cum intrase raco
oftica fulgeratoare, n cteva saptamni se prapadise. Catrina venea n Silistea-Gumesti dintr-un catun vecin, dintr-o familie
moartea tnarului ei barbat, vru sa se ntoarca la ai ei, si sa ia binenteles si fetita cu ea, dar socrul, batrnul Nafliu, care nic
stea la el, sau n orice caz, daca voia sa plece si sa se marite cu altul, ceea ce n-avea dreptul s-o mpiedice sau s-o nvinuiasc
imediat, se ntelegea de la sine, ci dupa ce avea mai nti s-o alapteze si s-o ntarce. Catrina ramase, dar nu astepta prea mul
lipseasca noptile de acasa, spre furia socrului, care era silit sa taca, de frica sa nu ramna pentru totdeauna fara fetita fiului

Se afla n curnd cine era cel de la care se ntorcea ea n zori si cu care foarte repede de altfel nascu un copil de vaduvie: pr
fel de tnar, pe care nsa lipsa unei mini l scutise de armata si de razboi. Nu fusese nici o ntelegere ntre ea si primar, ace
privea casatoria si de altfel ea nu-i ceru nimic. El nsa se purta ntr-un fel neasteptat, ctiva ani mai trziu, cnd
23

^p

se termina razboiul si se facu reforma agrara, l trecu pe barbatul ei printre eroii cazuti pe front si i dadu un lot mare de opt
copilul, de asta data un baiat, l lua el, c 23523b114x a s-o lase libera, sa se . marite fara copii - stia si el ca socrul vroia feti

De ce se purta primarul att de neobisnuit cu ea si n-o lua mai degraba de nevasta din moment ce accepta sa-i ia copilul? Se
ea si la copil, dar ca s-ar fi opus parintii lui, oameni ntr-adevar foarte bogati, tatal fiind unul din proprietarii mari ai padurii
numar de pogoane de vie si de cmp si ca trebuia sa ia una la fel de bogata dintr-un sat vecin, cu amenintari ca daca nu se s
partea lui de avere i-o dadeau fratelui mai mic, la care de altfel parintii si tineau mai mult. Se mai spunea ca n ceea ce priv
singur cu viitoarea nevasta si ca n fata acestei situatii parintii nu mai zisera nici ei nimic...

Cu opt pogoane de pamnt Catrina se marita repede cu Ilie Moromete, proaspat ntors de pe front si mproprietarit el nsusi
batrnului Nafliu "n vale", adica acolo unde si traise Catrina anii de dinaintea vrstei de douazeci. n noua casatorie nascu
Tita, pe Ilinca si pe Niculae, iar ntre timp fetita "din vale" crescu si ea si ntr-o zi se marita.

Maritisul acesta cazu ca un trasnet peste capul mamei si se petrecu n acelasi an cnd cei trei fugira de acasa. Fata nu spuse
adusese ntr-o seara n casa bunicului pe unul Albei, un flacau nalt si spelb, cu minile lungi, dulgher de meserie, dar foarte
nauci pe Catrina. Se duse la ea n aceeasi seara, intra n casa si i spuse fetei aceste cuvinte: "Bine, fa, Marito, ma-ta sunt eu
era cu putinta sa se ascunda pna ntr-att de mama ei ca nici macar s-o ntrebe si pe ea ce zice de flacaul pe care vrea sa-l i
pentru ma-sa care o crescuse si care ndurase cu ea s-o faca mare?! Or, tocmai asta era, ca n-o prea crescuse, ca socrul ei Na

ea si ca fata se cam ndepartase de maica-sa. "Iesi afara ca te mpusc", racni atunci batrnul ducnd mna la grinda casei si
de vnatoare cu care se ducea el dupa iepuri, clampanind din ea si iesind furios pe urmele fostei neveste a fiului sau, a carei
putuse uita niciodata; acum nsa venise ziua razbunarii.

Se lua dupa ea cu pusca aceea n mna si de pe prispa casei tinti spre umbra fugara a mamei care alerga spre poarta sa scap
dracuind si njurnd. Toata partea aceea a satului se scula n picioare n hamaitul cinilor si batrnul o urmari pe ulita si ma
24

trase o data n ea si daca ar mai fi avut cartuse pe cele doua tevi ar fi continuat s-o mpuste n felul asta pna ar fi nimerit-o.
batrnul era prea furios si arma i tremura prea tare n mini, altfel nu se stie daca alicele lui pentru iepuri nu i-ar fi gaurit cu
mama veni acasa cu groaza n ochi si i povesti lui Moromete rusinea, dar el nu se grabi deloc sa se duca "n vale" si sa-l pe
masa de smintit, spuse Moromete flegmatic si mai adauga ceva care parea cu totul lipsit de noima n clipele acelea: lasa-l c
mpaci tu cu Marita!" "Eu cu ea? strigase mama scoasa din minti. n deal la cimitir si tot nu ma mpac."

Se mpacase chiar nainte sa moara batrnul, se pomenisera dupa vreun an cu Marita si cu Albei la ei la poarta pentru mpac
baiat si vroia sa faca nunta, si nu se putea nunta cu parintii certati. Batrnul mbatrnise rau de tot, tremurau nadragii pe el,
se mai uita chiors la nora lui, dar avusese loc si nunta si nici Marita nu prea l mai lua n seama, fiindca bunicul e bunic si
si nu putea sa traiasca certata cu neamurile.

Catrina se mblnzi, mai ales ca Albei i saruta mna si nu era zi sa nu trimeata pe cineva, sau sa vie chiar el si s-o ntrebe c
V

si iata ca Parizianu raspndi n sat ceea ce aflase de la fi-sau. La nceput Moromete nu observa, dar zilele n care n casa nc
soba, ba mncarea sa fie buna de dat doar la porci, ba sa lipseasca de dimineata si pna seara att mama ct si fetele, ncepu
Moromete cu glasul lui cu care altadata baga groaza n toti, ce e cu voi? Va omor pe toti." Dar nu se mai sperie nimeni, fete
mbrobodea ndelung n fata oglinzii si rostea chiar naintea lui, cu un glas n care razbunarea tsnea cu violenta ca dintr-o f
glasul lui din clipa aceea, topit adica de dragostea lui malaiata pentru feciori: Mai copiilor! Mai copiilor!

Fetele nsa nu se ntelesesera cu mama, ele stiau una si buna ca orice-ar fi zis tatal lor acolo la Bucuresti, cei trei n-aveau sa
singurul lucru care le interesa. nct dupa ce trecu un an, se potolira si ncepura sa se poarte iar bine cu tatal lor, cu att mai
Moromete continua sa cstige mereu cu drumurile lui la munte si le dadea bani sa-si cumpere de zestre. Catrina nsa contin
25

sa spuna ca o sa se duca "la ailalta n vale" si cu timpul prinse ura si pe fete. Cuvintele "ma duc la ailalta n vale" ncepura s
amenintari ntunecoase ("o sa vedeti voi!"), strnind pna la urma n cele doua surori o nversunare surda mpotriva "Alboa
cnd se ducea pe acolo de reusea s-o traga parca cu ata. "Ma duc la ailalta n vale" ncepu sa nsemne n glasul mamei ca se
deosebire de astea de aici, pe care le facuse cu Moromete si care "i semanau" ca primeau bani de la el n loc sa-i dea peste

Ce-o atragea acolo "n vale" att de tare? Amintirea primului ei barbat, cu care nu traise dect cteva luni, a tineretii care se
n zori de la cel de-al doilea barbat la care tinuse si unde nascuse a doua oara? Sau cu adevarat ura ei mpotriva barbatului e
gndea sa sparga casa si sa-i lase? Chiar nu mai putea fi dres traiul lor nici cu pretul unei vieti care i lega si care, orice s-ar
batatura, cu casa si cu cele doua loturi si fara cei trei? Cei trei nu mai erau, ce mai vroia? "Pai asta credeti ca e n toate ale e
dar raspunsul Catrinei care nu Citrzia arata ca tatal se ferea si ca se simtea totusi ncoltit de ceva nemilos care nu numai ca
de el cu o ndrjire din ce n ce mai mare si sa nu-l lase nepedepsit pna n clipa mortii. "Ai crezut ca n-o sa auzim, spunea
de dusmanie nepotolita. Toata viata ne-ai mintit pna n-ai mai putut nici tu si te-am crezut, si ce ti-ai zis: Ia sa ma duc eu l
Ridica pumnul n aer si ameninta: "Nu scapi tu numai cu att, ca o sa ma duc eu la ailanta n vale. N-o sa ma duc acuma, st

o sa te duci?" mai raspundea Moromete curios, fara sa-si dea seama ca nu mai avea n spate o familie n care cuvintele si ge
ntelesuri cu att mai adnci si mai de temut, cu ct erau menite sa tina n cumpana porniri att de diferite si de nempacat v
nsisi aveau nevoie, chiar n fiinta lor oarba, de un stapn care sa nu tina la nici unul din ei dar sa-i tina totusi pe toti n fru
cei care i ramasesera, nu stiuse sa tina asa cum ar fi trebuit si cea dinti care se razvratise mpotriva lui era chiar mama, car

"O sa ma duc cnd o sa intri n anul mortii si o sa ncepi sa zaci, raspunse Catrina speriindu-le pna si pe fete, care ncercar
mare convingere, fiindca stiau ca pamntul e n minile ei si tinea de puterea ei la care ct sa dea. Iar fetele astea, sa prind e
brazda de pamnt daca o sa vaza de la mine!"

Moromete iesea afara sau se ridica de unde era si o lua spre poarta de la drum ca spre poarta mntuirii: dincolo de ea era lu
care o lasa n casa, putea sa se duca si el n lume si sa scape...

Dar nu se ducea, cu toate ca uneori ntrzia pna dupa miezul noptii si pe Catrina o apuca nelinistea ndrjita, ca putea n fe
cumva s-o fi dus de tot? Daca nu se mai ntoarce? n asemenea clipe parea nghesuita de ndoieli daca facea bine ceea ce fa
acesta si neascunzndu-i ura pe care i-o purta putea ntr-o zi sa-l faca sa nu se mai ntoarca. Asta era una. si n afara de asta
att de ndepartat ca si al ei, zece ani diferenta mai mult sau mai putin nu mai nsemnau nimic de la o anumita vrsta n sus,
ce zicea Cristos, ca trebuie sa ierti gresitilor nostri de saptezeci de ori cte sapte? nct valul de ura, fara sa-si micsoreze pu
mamei si fu acoperit cu rugaciuni, fara ca prin asta sa devina mai blnda. Domnul Cristos nu i-a gonit pe negustori din temp
mblnzi nici macar Alboaica (aceasta fata care avea attea daruri) venind ea acum pe la Morometi, cu intentia neascunsa d
tinea.

Aducea cu ea ba un copil, ba altul, fiindca ieseau din fiinta ei copiii cum ies fructele dintr-o ramura tnara (avusese noroc c
si venea des pe acasa), facuse vreo patru. Cabina ramase nenduplecata, dar cu att mai statornica pe drumul bisericii si cn
stie din ce pricina, mai ales de pilda cnd i ajungeau la urechi clevetiri ca degeaba se duce ea la biserica, ca n-o sa ajunga e
tnara, aprindea candela sub icoana lui Cristos din perete, se lasa la pamnt si si pleca foarte tare fruntea ntr-o umilinta at
mai simtea si nu mai auzea pe nimeni n jur; statea asa ceasuri ntregi fara sa i se auda glasul, cu umerii ncovoiati si cu trup
pumni. n acest timp fetele treceau prin casa cu treburi, dar n-o turburau din rugaciunea ei chiar daca o cauta sau o striga cin
ele si spunea ca nu e acasa, sa vie mai trziu, acuma e plecata... Duminicile arata ea cel mai bine, i straluceau ochii cnd se
stralucirea aceasta tinea si a doua zi si a treia zi. A patra, a cincea si a sasea zi se ntuneca iar, dar venea iar duminica si fete
ntorcea cu alte muieri, vesela de parca se ntorcea de la o nunta, tinnd manunchiul de busuioc n mna parca nu ca pe o flo
amintirea slujbei, ci de triumf, menita parca altor amintiri. "Ce slujba a tinut azi parintele Alexandru, spunea ea
26
27

adresndu-se celor doua fiice si lucirea ochilor i crestea brusc htinerind-o. n loc sa stati aici cu asta batrnul (ala nu era de
acele clipe fata mare si nu mai vedea n el dect un sfrijit care se mira ca putea sa-i fie barbat), mai bine ati veni si voi acolo
paintele Alexandru cu mna spre cer!"

Acest parinte Alexandru de care vorbea ea si care venise n locul parintelui Provinceanu, mbatrnit, tinea, spre supararea c
nceputul pna la sfrsitul ei, fara sa sara nimic, si nu ntelegea sa revina asupra acestui obicei cu care el, nca de la nceput,
pe bancile facultatii de teologie si voia sa-l introduca aici ntr-o biserica taraneasca. Ajunsesera cu anii sa se certe si Catrina
Dascalii sareau raspunsurile, preotul revenea asupra lor silindu-i s-o ia de la capat, iar lumea din biserica baga de seama si l
ntrebau pe parohul cel tnar: "Ce este, parinte, de ce nu va ntelegeti? Fiti si sfintia-voastra ntelegator, sunt si ei dascali ba
era adevarat, cel putin unul din ei avea un glas care vara se auzea prin usa bisericii pna la pod, ai fi zis ca ngerul cobora a
acelea cu o astfel de voce frumoasa, nalta. Ca om nsa, acest dascal era cam grabit, avea treaba acasa, si se nvatase cu preo
cel mult un ceas si jumatate.

Pe de alta parte iarna nici femeile nu rabdau sa stea mult n biserica si preotul ramnea cam izolat, dar nu se dadu batut. Fac
fonta si continua sa tina slujba asa cum ntelegea el. Cnd pleca, Catrina l nsotea spre centrul satului, n vazul tuturor. "Fru
spunea ea si se mai descretea la fata si se facea si el mai vesel. Mergeau mpreuna pna n centru si acolo Catrina se oprea,
astepta din urma pe muierile cu care venise, sa continue drumul.

Cu timpul ncepu sa cunoasca bine viata parintelui cel tnar si asa se face ca ntr-o zi se ntoarse cu obrajii rosii de indignar
ducea bine cu preoteasa, ca o prinsese cu unul din nvatatori (era si ea nvatatoare) si ca se dusese la protopop si i ceruse sa
comuna, nu mai putea sta aici. "Parinte, soptise atunci Catrina Moromete (si povestind scena acasa, n clipa aceea i tsnira
lua n seama pacatul, o sa treaca vremea si lumea o sa uite". "Nu se poate, raspunse hotart tnarul paroh, trebuie sa plec." s
dar timp de cteva luni Catrina nu se mai putuse duce deloc la biserica. n ziua aceea, si apoi n prima duminica dupa pleca
nimic si statuse toata
28

ziua n pat, potrivnica si neclintita. Dupa vreun an rencepu sa se duca regulat la biserica si apoi dupa nca un an starea de d
nsa tot o mai auzeau n casa, asa din senin, cu privirea napadita brusc de o lumina ciudata: "Ce-o mai fi facnd parintele A
dorul tau! i raspundea atunci Moromete batjocoritor. n locul tau asi pune caii la caruta, l-asi lua pe Albei sa-i mie si m-as
pe mine, i-asi zice." si adauga subliniind cu umerii neputinta dar si renuntarea lui de a ntelege ce e n capul unei femei: "U
parca s-ar fi putut zice ca dragostea mamei pentru parintele plecat i-a adus n suflet destula lumina ca sa-i ajunga toata viata
pentru lucrul acela pe care l facuse n timpul razboiului cnd se dusese la Bucuresti. Era nendoielnic, mai ales cnd o auze
odajdiile acelui preot si ce bine i statea cu ele, spre deosebire de cel care venise, care cu toate ca nu era nici el batrn, dar n
parintele Alexandru si nici n-avea ochi asa mari si frumosi ca ai lui.
VI

n schimb nsa, Niculae, fara sa arate vreodata ca tine cu maica-sa, ncepuse cam de pe atunci sa faca asa cum i spusese ea,
sau si cu timpul chiar sa vorbeasca din ce n ce mai putin cu el. Tragea cu urechea la vuietul nti ndepartat al razboiului, a
pentru ca apoi chiar sa vada cu ochii trecnd peste sat n valuri, unul dupa altul, rostogolindu-se spre apus, nti nemtii n fu
care se facu iar liniste si contingentele mai vechi ncepura sa se ntoarca n sat. Cei mai tineri ramneau nsa mai departe su
abia ncepea.

Cnd baga de seama, Moromete ncerca sa-si recstige fiul si ncepu prin a-l lasa n pace cu muncile, stiind, desigur, ct de
munca si ca era suficient sa-i dai cartea n mna ca sa faci din el un miel. Dar mai credea el oare n carte dupa ce attia ani
ea? Mai credea, sau mai bine zis nu ncetase o clipa sa nu creada si sa nu citeasca pe furis, fiindca niciodata nu se petrecuse
care i-l dadeai sa-l termine si nu reusise sa faca din el un baiat priceput, asemanator cu alti copii din sat care se dovedesc n
tarani ce vor deveni nu peste mai mult de zece ani, adica sa se nsoare, sa vorbeasca tare, sa nspaimnte un bou cu un pum
29

scurt pe nari dupa o lovitura data n spate, sa-si njure nevasta cu acel amestec de sentimente n care autoritatea si dragostea
singur cuvnt spus si sa faca sa se afle ca stie, daca o sa fie nevoie, sa puna mna pe maciuca si sa dea fara sovaiala la cap o
i fure ce este al lui, chiar si un cap de ata.

l trimitea de pilda sa mature oborul si sa dea coceni la iapa, care fatase. Niculae se ducea n obor dar tatalui i se parea pese
maturat si racnea: "N-ai auzit, ma, sa dai coceni la iapa?" Niculae lasa maturatul si se ducea dupa coceni si la ntoarcere, cu
aruncata acolo cine stie de cine. "Ridica, ma, chiorule, furca aia de jos, nu vezi ca o sa te ntepi n ea?", se auzea iar de pe u
tatalui si Niculae se apleca sa lase cocenii jos si sa ridice furca, si atunci se apropiau pasii din locul unde se auzea vocea si N
lemn, astfel de sunet scotea palma ca de curea lipindu-se de tidva lui.

si revenise cu ncetul si ajunse flacau, si l sprijinea acum atent pe tata n toate treburile, dar tot nu se purta n mod obisnuit
la ceilalti, acea stralucire aprinsa cnd pe dinaintea lui si legana trupul o fata sau o muiere tnara; ramnea umbrita ferind v
cnd era elev si ca niste gaini bete se nvrteau fetele n preajma lui, fara ca el sa le vada. Iar cele care stiau prea multe avea
priveau, ca si cnd vederea acestui flacau le-ar fi amintit cu spaima ca ele pierdusera de mult ceea ce el nca pastra, desi era
poarta se gaseste o gradina si n gradina se gasesc nca neculese florile nevinovatiei. Ele se tavalisera nsa de mult n aceste
si schimbase pentru totdeauna nfatisarea.

Cam prin vremea cnd Moromete ncepuse sa-l lase n pace cu treburile, o fata l prinse totusi n capcana. Trecea ntr-o dim
Cotocesti (catunul n care erau adunate aproape toate neamurile lui Aristide), l trimisese taica-sau sa ia un dublu de la cine
ndarat, si pe drum l chemase la un moment dat peste o uluca glasul soptit al unei muieri care l chema sa intre nauntru. Er
care aveau portile mari; un om care nu era bogat dar traia bine, si daduse fata la o scoala profesionala... l chema Costica R
n care mortii se cinstesc prin praznice date acasa fara slujba si la care se mnca pilaf din faina, din porumb dat la piatra ca
erau fierte n lapte si ndulcite cu zahar, sau din orez. nainte de praznic, gazda spala pe toata lumea chemata pe picioare, ob
30

ndepartata a timpului. Niculae ezita... "Pai, tata Gherghino, se blbi el, eu...", dar n cele din urma intra.

Blbiala asta nu era numai a lui. Casa lui Costica Rosu fara sa fie mai mare dect a altor oameni bogati din comuna, cu tre
para ca e. n primul rnd curtea era de trei ori ct una obisnuita si era plina de fanare, hambare, cotete, grajduri, patuluri si c
sus pe un soi de prajini nalte ct un salcm sau lipite de acoperisurile patulurilor. Porumbeii mpnzeau aerul cnd zburau,
culorile si de toate soiurile, jucatori si prasitori, stafete, dintre cei care cnta sau dintre cei care se giugiulesc tot timpul. Se
mncau ct voiau carne dulce de porumbel. Pe o raza mare a satului nimeni nu mai crestea aceste pasari, stiut fiind ca cei c
fiindca se lipeau n cele din urma de un crd mai mare si se amestecau si nu-i mai puteai pe urma nici cunoaste si nici aduc
ale gospodariei lui Costica se zareau cosuri de locomobile, piese detasate de batoze, grape si boroane mari, rotile si corman
hectarele... Dincolo de curte se ntindea gradina... Parea fara sfrsit, fiindca pe lnga pomi si zarzavaturi era plina si de bala
nemaipomeniti, ai fi zis daca n-ai fi stiut ce sunt, ca trebuie sa fie un soi de struguri, cu fructul lor negru, pe care unii tarani
culeaga si sa faca din ei tuica (att de rea nct era de mirare ca nu mureau bnd o asemenea distilatie otravita). Gradina dad
mpingea mult spre mijlocul vaii spre care se trecea pe un pod de lemn, cu pilonii att de vechi nct cresteau din ei, cteod
de cmp... Gainile lui Costica Rosu ouau pe sub aceste balarii si bozi din gradina; umblau cinii dupa ele si i vedeai nu o d
gura. Tot att de adesea nsa se auzea din Cotocesti si cte un traznet de pusca de rasunau vaile si se stia atunci ca alde Cost
numarul cinilor care dadeau trcoale orataniilor lui. De altfel nu numai jigodiile care se apropiau astfel de gospodaria acea
Femeile sau copiii care din cine stie ce pricini trebuiau sa mpinga marea poarta de la drum a curtii aveau n ei un aer nesig
ce semn li s-ar fi parut ca face ca intrarea lor, desi cunoscuta sau dorita de unul din membrii familiei, s-ar putea sa nu fie do
singur dintre toti, si-atunci cel mai bun lucru era sa rami dincolo n drum si sa astepti acolo sa ti se spuna ce sa faci. Din pr
obiceiuri care ocoleau casa lor. Femeile se fereau duminica n zori la cimitir, dupa ce se termina jelitul mortilor, sa
31

se apropie de nstarita muiere a lui Costica si sa-i ofere colacii lor mici, sa nu se spuna cumva ca s-au dus sa primeasca cola
cozonacul cu care si umplea cosnita. Unele se mai apropiau, dar nu dintre cele socotite sfioase sau cu rusine si tot asa se n
cnd grupuri de baieti si fete intrau prin curti la spalatul picioarelor. Le vedeai cum ocolesc doua feluri de case: pe cele prea
sa le dea pasat de porumb rau facut, de nu puteai sa-l mannci (si nu intrau cteodata chiar daca femeia, cu o nfatisare sper
vor, iesea la poarta si i chema cu gura), si pe cele prea bogate, sa nu zica pe urma ca au intrat sa mannce strachinile lor du
nu aveau. Cutare putea sa se duca, nu era chiar cea mai mare necuviinta, dar pe urma acasa ai lui i scoteau totul pe nas, nuintre acolo, sa creada lumea ca e nemncat? Astfel ca, bogatul si saracul se pomeneau la sarbatoarea mortilor facnd amnd
lnga stlpul portii si chemnd n soapta: Florico, Gheor-ghe, hai veniti!

Astfel intrase si Niculae n ziua aceea n marea curte a lui Costica Rosu. Fusese ultimul chemat, n curte mai erau si alti bai

(Rusaliile cadeau n iunie), toti foarte veseli si gata sa se supuna obiceiului. In mijlocul curtii gazda pregatise doua caldari m
rudele o ajutau pe muierea lui Costica aducnd pelin din fundul gradinii. Presarara iarba argintie n jurul caldarilor si facura
pridvorului, sa calce baietii si fetele pe ea cnd aveau sa urce si sa se aseze la masa - si spalatul picioarelor ncepu. Spalau c
trecu apoi la caldare, cu mnicile si rochia sumese, si fiica. scoala ei profesionala n-o scutea de treburi n casa, asta nu nsem
fata cu miscari ncetinite si staruitoare si cnd ncepu sa spele, dupa un timp bunica striga la ea cu acea voce parca a altcuiv
zadarnic, dar ca nici altceva mai bun nu are d facut: "Hai, Ileano, da cu mai multa apa, eu am spalat trei si tu de-abia unul"

Ileana parca nici nu auzi, dar nici batrna nu mai starui, nu era acuma timpul, n zi de sarbatoare, sa-i spuna n fata strainilo
mai multe ori pe zi la ei n casa. Niculae si scoase piciorul gol din sanda, l puse pe buza caldarii si fata ncepu, cu miscaril
Minile i erau nchise la culoare, cum i era si obrazul. Deasupra piciorului flacaului ntrzia ndelung, si gtul ei oaches, p
negre, cu straluciri de castana, statea linistit sub ochii lui. La al doilea picior se ntmpla ceva, fata scapa sapunul din
32

mna si se apleca fara veste si ncepu sa-l caute, cu bratul dezvelit pna la umar, pe fundul caldarii. Baiatul si pierdu echili
nu se sprijine de ea si atunci miscarea fetei se opri si ea ridica privirea n sus si se uita la el. Niculae puse din nou talpa pe b
dar l scapa din nou si din nou se uita la el. De asta data lovita de o buimaceala care i ncetini si mai mult miscarile, de parc
pastrnd o mna pe piciorul lui, fata se apleca si cautnd sapunul i atinse o clipa cu snii coapsa. ntre timp mama si bunica
cum si scotea piciorul de sub bratul care l scalda cu mici lovituri de apa fierbinte, calcnd pe pelin, o lua vesel spre pridvo
curtea aceasta ntinsa n care poate nu intrase niciodata pna atunci.

Niculae nsa nu se grabi sa urce dupa ce fata l lasa, arata parca suparat de ceva, se ncruntase, se daduse mai la o parte si st
sprijinea de tulpina unui mar care crescuse chiar alaturi de pridvor si si tot lega si dezlega mereu curelele de la sandale. Pa
drept si nu stia ce sa mai faca sa nu bage cineva de seama ca nu-si mai putea dezdoi spinarea. Gazdele chemara pe tineri nt
aprinsera lumnarile nfipte n colaci, mama fetei intra cu o oala noua n mna n care ardea tamie, cu busuioc verde si iarb
deasupra luminilor care n umbra diminetii de vara a odaii tremurau n flacarile lor ca si cnd ar fi ars direct din mierea galb
picurau pe coaja pinii si nghetau n siroaie aurii; fetele si baietii se nchinara toti deodata si vocea batrnei spuse ceva de
morti. Apoi se asezara toti la masa si se adusera strachini pline cu orez cu lapte si apoi nuci si covrigi.

Niculae amutise si dupa prnz se duse la hora si ramase tot asa mut, uitndu-se la fata lui Costica Rosu dintr-o parte si de la
ochii lui care pna atunci fusesera luminosi ca o oglinda. .

Cnd soarele se lasa dincolo de salcmi si ncepu sa cada amurgul se duse acasa, manca si dupa ce ntunericul se asternu ne
Cotocesti. Nu ramase nsa pe uliti, cobor n vale la pod si acolo se aseza jos si ncepu sa se uite n gradina lui Costica Rosu
ntunericul noptii, patulurile si toate acareturile abia zarite printre salcmi si pomi apareau, pe cerul luminat doar de stele, m
strnind o clipa n baiatul singuratic care se uita la ele ndoiala ca s-ar afla pe niste locuri stiute. Podul de lemn era nsa aco
care curgea susurnd n linistea noptii.
33

VII

n seara urmatoare, Niculae se duse din nou n Cotocesti, cobor n vale la pod si ncepu sa astepte, urmarind ceasuri ntregi tot ceea ce
ce putea semana cu trupul unei fete, copacii sau ierburile nalte si negre, stlpii de la poarta dinspre curte si cei de jos care tineau gardu
dintr-unul din ei se putea face doi si asta ar fi nsemnat ca ea este. Dar nu se misca nimic, totul zacea n ntuneric si liniste. n ziua a tre
uita, Niculae vazu deodata cum se misca lipanele mari de dupa gardul peste care, de pe pod, se vedea bine deasupra vrfurilor lor ascu
lipi de un copac. Se uita pe unde ar putea intra nauntru si fara cel mai mic zgomot desfacu doua uluci, le dadu ntr-o parte si se strecur
vedea nimic si se opri, se apleca pe vine si cauta cu privirea, rasucin-du-se ncet n toate partile. Atunci se auzi departe de el un clefait,
plescaitul oualor cnd sunt sparte si golite de continutul lor si flacaul se ridica si se apropie de locul banuit de unde venea zgomotul. U
prima clipa se uita la Niculae tinta, dar apoi se napusti ntr-o parte prins de o groaza nebuna si se repezi spre ulucile din fund, peste car

mai mare dect era nevpe ca sa scape. Pieri ca o naluca. Niculae iesi si puse la loc ulucile cum fusesera.

n seara a patra era ntuneric bezna, nu se mai vedea nimic pe cer si dupa ctva timp ncepu sa ploua. Flacaul nsa nu pleca si, n curnd
de pe palarie ca de pe o streasina. Statea nemiscat si se uita n gradina care vuia acum ca o padure: era fosnetul bozilor si mai ales al lip
cer pe toata ntinderea palelor lor grase si mari. Undeva, n stnga, se auzi o caruta alergnd, cine stie cine avusese poate intentia sa m
apucase ploaia si trebuise sa nhame si sa vie acasa, sau poate venea de la gara, cu trenul de zece al carui suierat se auzea adesea n ser
devreme, precednd si apoi ncheind cu un tipat lung zgomotul locomotivei, parca mult mai puternic, ca o rostogolire brusca de drugi
pricina plou nu se mai auzise. Deodata flacaul tsni de pe pod si sari spre gard. Nu mai statu sa caute cele doua uluci scoase seara trecu
pasi se apropie de o mogldeata care nainta repede spre el cu o haina n cap. Ii dadu haina la o parte: ea era. Ramasera muti amndoi s
zgomotul ploii care potopise pamntul. Apoi, din tacerea care zacea sub curgerea monotona a averselor,
34

amplificndu-se si turburnd parca asemeni unor bolboroseli care puteau fi ale cerului tacerea noptii ploioase, murmure nabusite se ra
bine aici, sa nu mai ma astepti. Daca nu venea ploaia nu ieseam. Trebuie sa ma duc." "Am crezut ca aici o sa poti sa iesi." "Nu pot sa i
avut noroc cu ploaia, altfel n-aveam cum sa ies." "n Cotigeoaia, n padure!" "Nu, ma vede lumea; ncolo, spre gara, o sa spun ca ma d
mea; treci mine seara nainte sa se ntunericeasca si mi spui fara sa te opresti, am sa fiu la poarta." si fata se smulse de lnga el si nce
torentele care nu ncetau sa rapaie asupra ierburilor si a pomilor.

Trei seri la rnd trecu apoi Niculae prin fata portii ei, pna o prinse si i spuse unde. Era chiar pe locurile lor, la jumatatea drumului spr
sanea. Nu se stia bine cine era acest sanea, daca era cumva numele celui cu lotul de lnga fntna sau daca chiar micul deal care se fac
din piatra alba curata si avea o cumpana de o naltime ametitoare, ti se ura pna ajungeai cu ciutura la fund si pna trageai pe urma nd
vreo doua locuri cu lant. Lnga fntna era o cruce mare de lemn, pe care se scrisese odata cu fier nrosit ceva, dar nu se mai putea citi
prins radacini n pamntul batatorit mprejur de vite si, crescnd, ar fi deformat si crapat scriitura. Era vorba de o rugaciune, cum se ve
unor drumuri, sau era mormntul unui necunoscut?

Cine poate sa cunosca pasii unei fete care merge pe un drum de cmpie? Cnd din acest drum dau la dreapta si la stnga intrari adnci
porumburi? Ea poate sa aiba o sora mai mare cu vitele, un tata sau o mama la sapa, sau la legat via... Iar Costica Rosu avea pamnt n
fie adica cunoscut pe cmp tot asa de bine cum i era cunoscuta casa din sat. Fata lui se putea deci duce oriunde ziua n amiaza mare, s
oprea nsa ntotdeauna la fntna alba de la sanea, punea mna pe ciutura fntnii si ncepea sa traga de lumnare sa scoata apa. Se spa
sandalele si se spala si pe picioare, apoi vra din nou ciutura si o lasa asa rasturnata. La zece loturi distanta Niculae vedea cumpana si
cineva, i fiicea apoi semn sa se apropie, sa intre n gru si sa astepte sa vie el s-o aduca.

Ileana nsa nu era o fata dintre cele care stiau multe, ci dintre cele care ar fi vrut sa stie, acuma ct mai avea timp, nainte de maritisul e
aceea cu un tnar preot din Balaci.
35

Cum nu era fata mare si banuia ca preotul, cu toata sfintenia lui, n-o sa fie foarte vesel cnd o sa-si dea seama de acest lucru
sa stie si el pentru ce avea s-o prasca pe urma parintilor, fiindca mai mult n-avea ce sa-i faca, stia ea ca nu se hotarse un p
(doar cu patru clase profesionale), daca n-ar fi fost asa bogata cum era ea.

Ajungnd preoteasa ea nu se rupse de suratele ei din sat si povesti mai trziu uneia din ele, cu care era prietena, ce se petrec
Moromete n acele ntlniri pe care le avusese cu el pe lotul lor, ntr-o coverga, si de ce totusi se maritase, sau de ce totusi, d
ncurcase cu Niculae care nu stiuse nimic de maritisul ei aranjat dinainte... Nu-l vorbi de bine, l lua n rs, spunnd ca nu f
cnd fusese se si terminase. Nu putuse sa spuna de el ca nu tinuse la ea, fiindca nopti ntregi o asteptase n vale la pod, dar d
ploaie, mai bine ar fi fost si el baiat cnd erau singuri n coverga. si tnara preoteasa se hotar cu greu sa spuna de ce i purt
adauga nca ceva pe seama lui, care se raspndi apoi n sat si aflara, nu se stie de ce, mai ales copiii, care se uitau apoi intrig
si chicoteau dupa ce el se ndeparta suficient ca sa nu le fie frica, sa poata s-o zbugheasca daca el s-ar fi ntors sa-i ia de ure
el, povesti mai departe preoteasa, era frumos cnd se uita la ea cu ochii si parul lui pe care l purta taiat scurt si dat ntr-o pa
altii, de ce sa zica un lucru care nu e. Daca ar fi lasat-o tat-sau ea s-ar fi maritat cu el si nu cu un popa, care stie ea ce face s

n biserica... ,A auzit ea... Dar cine a mai pomenit sa faca un baiat ce-a facut el? n loc sa-i para si lui bine ca s-a iubit cu o f
si s-a facut galben la fata, de parca nu s-ar fi ntmplat ce s-a ntmplat, ci i-ar fi dat cineva sa bea un pahar cu cucuta. "Nic
Niculae, zic, esti cumva bolnav, te doare ceva, ce e cu tine? Spune-mi sa stiu si eu! Nimic! Tacea si parca nici nu ma vedea.
Niculae, uite, eu te las si ma duc pna la fntna, ma ntorc acusi. Ziceam ca pna ma duc eu si pna ma ntorc i trece, cine
lumea unii cu altii. Chiran cu care am vorbit eu nti, ma tinea numai n brate si tot timpul ma saruta, ziceam ca ma nabusa
apa cu citura, am baut, m-am uitat sa nu ma vada cineva unde ma ntorc si m-am ntors. Tot asa l-am gasit. Nu i-am zis nici
plecat..."

Cteva saptamni baiatul lui Moromete umbla tacut si cu o expresie de suferinta att de neacoperita pe fata nct ai fi zis ca
36

cu care si ncrucisa privirile ncarcate de o tristete grea. Catrina l apuca de umar speriata: "Maica, esti bolnav, ce e cu tine?
urma Niculae si reveni si privirea lui se facu iar cum fusese nainte...
VIII

Tocmai n acel an se marita Tita, si Niculae n loc sa se apropie de tatal sau se lipi de proaspatul cumnat, pe care l cunostea
nea Sandu (numele celalalt, Dogarii, fiind bun doar pentru cei mari si pentru autoritati), o lua pe Tita ndata ce se ntoarse d
Toata ziua Niculae era vazut pe la el prin curte, Sandu stnd jos si cioplind vreun tarus sau dregnd vreo roata, sau vreun ga
legati de un salcm, pe care i tesala si i busuma ndelung pna le facea pielea ca matasea. Era, acest Sandu, un ins cam ma
vrt pinea n test, dar cu arcuiri blnde ale gurii de ngaduinta dispretuitoare cnd se uita la un om, si cu voce mai degrab
ca pentru a da timp falcilor lui late sa se poata pune n miscare si celui care l asculta sa se uite mai bine la el si sa vada si d
cuvintele. Fiindca atunci cnd vorbea ai fi zis ca i se facuse mila de cuvintele pe care le spune, asa mici si bicisnice cum su
pilda: da-mi toporu ala, sau misca roata asta mai asa, hai sa mncam. n felul asta chiar si actiunile implicate n cuvinte pare
semnul ndoielii, sa-i dai un topor, dracul sa-l ia de topor, sa misti roata, daca vreai s-o misti, ca poti s-o lasi si asa, sau sa te
si cnd nemncat nu poti sa stai! si din pricina asta cuvintele si lucrurile din jurul sau parca se lipeau de el si el, cu labele lu
la o parte ngaduitor, constient ca nu le poti alunga orice ai face, si ca cel mai bun lucru e sa te folosesti ct mai practic de e
foloasele care-ti revin. Dupa aia le arunci dracului ntr-un colt si stai jos la soare pe iarba cu picioarele desculte si vezi ce m
avea un fel de surs care era att de total, luau adica parte la el nu numai ochii si obrajii, ci parca si picioarele, genunchii si
un pat, .n comparatie cu a lui Niculae, surs care putea sa dureze ceasuri ntregi S sa nu dispara din fiinta lui chiar daca n
fi njurat pe el cineva. Niculae si toti care i erau apropiati puteau astfel sa-l vada adresndu-se cte unuia cu care avea ceva
aud ca te legi de mine, mai ma njuri, pun mna
37

pe tine si-ti rup junghietura gtului". "Hai, ma, nea Sandule, ca nu e adevarat", raspundea acela al lui Boldeata cu ochii raciti de frica. "
zicea Sandu si l ntreba apoi pe acelasi ce se aude cu altceva, vreo treaba pe care o avea el cu altul pe care al lui Boldeata l cunostea.
timp ce se ocupa de lucruri, si dupa ce nu se mai ocupa. Niculae l stia cam de pe cnd plecasera cei trei de acasa, venea deseori pe la e
buzunar si zicea: "Ce dracu-i facem, ma nea Ilie, noi nu mai jucam un tabinet?" "Pai sa jucam, raspundea Moromete, dar cu cine?", "P
Costica al Joachi, pe nea Matei Dimir si pe Nae Cismaru" (astia erau noii prieteni ai lui Moromete, nu cu mult mai tineri dect el, cu c
munte). "Pai daca zici ca te duci,

du-te", zicea Moromete si, la acest raspuns, Sandu l descoperea atunci lnga el pe Niculae (n vacante, de Craciun si Pasti, sau n vaca
deget n burta si l ntreba: "Ce mai faci, ma Ciorosbulinga?" "Ce sa fac, bine", raspundea Niculae.

De ce i spunea el Ciorosbulinga si ce nsemna de fapt numele asta, nu stia si nici nu vroia sa afle nimeni, dar de ce i baga un deget n
simpatie, dar nu la adresa lui, ci a sora-sii mai mari, dupa cum s-a si vazut mai trziu.

nainte de asta nsa Sandu Dogaru statu n concentrare doi si apoi nca trei ani pe front, de unde se ntorsese cu o gaura n coaste lunga

tmplele brumate, desi nu avea nca nici treizeci de ani. Ramasese nsa acelasi - sau cel putin asa parea - si venise si cu o explicatie a lu
scapase. I-o dadu lui Niculae ndata ce o lua pe Tita, chiar a doua zi dupa nunta, cnd baiatul veni pe la el si l gasi pe Sandu n mijlocu
trunchi de lemn uscat sa faca piua de zdrobit sare n casa. "Scaparam, ma, Ciorosbulinga, de pasarelele alea care se ouau n capul nostr
ne facem mai multi, mai vin niste pasarele, ne mai micsoram, si pe urma iar... Gaura asta a mea n coasta e de la un ou de-astea!"

Niculae era toata ziua pe la el si cine trecea pe drum i vedea stnd jos pe iarba, Sandu cu o enorma palarie pe cap cu borurile trase n j
alba colilie strnsa de un bru rosu, Niculae subtirel si nemplinit, descult si cu capul gol, cu o frizura taiata scurt si data ntr-o parte. D
din minile lui Sandu se opreau n lucrul la care mesterea, asa nfipt, minute ntregi si n timpul asta el i spunea lui Niculae fara sa ia m
vorbe ndelungi si cu neputinta de ghicit de nimeni, dupa care, cu un gest de parca aceste vorbe s-ar fi prelungit prin mna spre lucruri
38

tesla sau ridica ciocanul de pe lucrul acela si se ocupa cu scobirea sau rotunjirea lui iarasi un timp nemasurat de lung si cu clatinari din
parca sa spuna ca lucrurile n existenta lor sunt bine nclestate si ca numai omul nu se stie ce mama dracului tot vrea... niste oua d-alea
cuvinte pe care Tita, curioasa, le auzea cnd trecea pe lnga barbatul ei ca din ntmplare cu un vas sau cu un alt obiect n mna.

Spre toamna aceluiasi an ntr-o dimineata spre prnz Catrina Moromete era n gradina si i ajuta feciorului cu furca sa faca niste glugi d
vnda ceva, le lasase lor treaba asta s-o faca. Era ceata nca din zori, dar acum era aproape prnzul si nu se ridica deloc, ba parca chiar
ca ziua nu mai avea ora, cu lumina aceea a ei spalacita si cu salcmii cu coroanele mncate pna la trunchi, nghititi cum stateau n neg
domol saritura cmpiei peste sat nu se mai vedea nici ea deloc si satul parea acum lipsit si de spatiu, nu numai de timp cu elementele p
pulbere albicioasa care nu se mai stia ce e, nu mai fusese vazuta niciodata. O cioara flfi pe deasupra gradinii numai cu zgomotul si se
curnd de o puzderie, ale caror tipete o oprira pe mama cu furca n aer, ca la un semnal stiut numai de ea, descoperit n aceste croncani
ca umblau n departare pe sub nori, zgriind cu ciocurile lor ascutite creierii linistiti ai negurii. Cnd navalira peste sat se paru ca pusti
numeroase nghesuite ce se amestecau de-a valma vor mprastia norii si vor ncepe sa smulga crengile salcmilor, acoperisurile caselor
curtilor. mpnzira satul si se lasara peste cosuri si fanare. Altele se ngramadira prin cuibare ori prin podurile parasite. Critul lor facu
un alt zgomot si tacerea nu pieri din sat nici dupa ce ciorile se adunara de peste tot si zburara mai departe.
- Ce-o fi?! zise mama si deodata lasa furca jos si o lua spre casa.

Intra n tinda, trecu dintr-o odaie n alta, reveni pe vatra si si aduse aminte: da, bagase pinea sub test, povesti ea mai trziu, si din pric
trebuie sa se fi ars, vrse vatraiul n capul testului, l saltase si trasese pinea afara. Cnd o luase n mna sa vada cum e, i se rupsese
nou asa rupta, astupase marginile testului cu cenusa fierbinte si se ntorsese n gradina sa-i ajute mai departe lui Niculae la facutul glug
ei n gradina si o data auzise n partea aceea a caselor unde statea fiica ei maritata, tipete. Nu sta departe Sandu, aci la pod, c
din co
alergase la drum si de la drum
39

spre pod, lnga case se vedea lume adunata si se auzeau mereu tipete nalte. Era o caruta care se opri chiar n dreptul casei l
picioarele cnd vazu, se apropie si se uita: ntins ntre scoartele largi ale carutei, nrosite n cteva locuri de snge, statea Sa
luasera caii cu el la vale si l calcase roata carutei. Cine nu tipa povestea cum se petrecusera lucrurile, cum din pricina cetii
tsnise fara veste dintr-un sant unde mnca o cioara, si el a sarit jos fiindca nu mai putea sa-i opreasca din haturi, pusese pic
nainte pe sleauri. L-au ridicat pe brate si cnd l-au vazut asa mare si prapadit pe dinauntru, dus pe minile oamenilor, cele
au lesinat, fiindca de cinci ani l asteptase Tita sa se ntoarca din razboi, se ntorsese si uite ca nu era nici o jumatate de an d
el la capatiul lui, si Sandu l recunoscu si i sopti nainte de a muri tot n felul acela al lui de parca i era mila de cuvinte, da
luase puterea si avea glas slab: "Uite, ma, Ciorosbulinga", i zise si renunta sa mai spuna restul, zicndu-si poate ca nici pe

lucrurile la care se refera ele nu merita sa le spui numele si sa vorbesti despre ele.
IX

La sase saptamni familia si rudele se gndira din timp sa-i faca lui Sandu un parastas mare. Timpul se racise si frunzele sa
se ngalbenisera, n dimineata aceea se ntmpla nsa sa fie soare si cald. Familia si rudele mari ale lui Sandu hotarsera, pe
doreau toti, sa cheme sa slujeasca la el patru preoti, doi din sat si doi de prin cele din preajma, vroiau ntr-adevar un parasta

Totul era gata din timpul noptii si dimineata nainte ca lumea sa nceapa sa se strnga, fetele maturara batatura si ntinsera c
lunga nct cei care treceau pe drum si nu apucau sa vada crucea alba de lemn batuta pe stlpul portii, cu numele lui Sandu
scris pe ea, credeau ca e vorba de vreo nunta sau mpacaciune. Copiii, n numar mare, asteptau zgribuliti si cu privirile mar
de toamna care era dulce n ziua aceea, ci de mirosul de varza, fasole, friptura de pasare si tuica fiarta care umplea aerul pn

Cnd soarele se urca la un stat de om, cei patru preoti coborra n fata curtii lui Sandu si intrara doi cte doi n curte. Lume
40

uitndu-se n tacere la patrafirele lor bogate care prin coloritul lor aduceau, aci printre salcmi si sub cerul limpede de toam
unde slujeau, din clipele de taina ale diminetilor de sarbatoare cnd preotii ieseau din altare si mbracati n aceste odajdii c
mbalsamnd aerul cu mirosul cadelnitelor lor ncarcate cu tamie.

nauntru peste doua paturi erau ntinse capetele, niste colaci mpletiti de o albeata moale si nvrfuiti cu coliva amestecata p
patru preoti deschisera cartile si familia si rudele, care niciodata nu sunt cu totul gata n astfel de momente, si faceau semn
lumnarile" si apoi: "sa se aprindacapetele". Unul din preotii straini chiar vorbi gros, cu o voce sunnd clar parca a raspuns

- Aprindeti capetele; aduceti tamie si lumnari mari pentru slujba. Se aprinsera lumnarile, se nfipsera n colci, preotilor l

un servet lung si alb n mna - pe care acestia le tineau agatate de mneca si atrnnd n jos - si slujba ncepu. ntreaga casa
se umplura de cntecele ce se auzeau din odaia unde se slujea. Trecuse mai bine de un ceas si preotii tot nu ieseau.
- De ce tine asa mult? ntreba cineva.

Slujba abia ajunsese la jumatate si glasul unui preot tocmai cnta, poruncind: ..."Pentru ca sa ne nvrednicim noi ascultati s
cei dinauntru ca si cei de afara, se lasara n genunchi si si plecara capetele. n sfrsit slujba se termina si cei patru preoti ies
adresau familiei si rudelor de asta data ca simpli oameni, spunnd "Dumnezeu sa-l ierte" fara sa cnte. si scoasera odajdiile
care le duse n trasura cu care venisera. Rudele si cei care ajutau se miscau acum de colo pna colo asternnd paturi pe mes
mijlocul bataturii si carnd n brate si cu cosnitele strachini si linguri, pine taiata n felii, oale mari cu fiertura si mncare.

- Toata lumea sa stea la masa! se auzi cineva spunnd si n aceeasi clipa copiii se repezira la coada si ncalecara pe bancile
pentru ei nghesuindu-se si nghiontindu-se. Haide, relua acelasi glas, poftiti si sfintia voastra.

Lumea ncepu sa se aseze si cei patru preoti luara loc n cap, pe scaune cu speteaza, spre deosebire de ceilalti care stateau p
mpartirea mncarii n strachini, n timp ce de o parte si alta a sirului lung de mese doi oameni cu o damigeana n brate mp
tuica fiarta fiecaruia. Cei mai batrni si rudele mari se asezara n capul mesei, aproape de cei patru preoti, toata lumea ncep
41

sa mannce si preotii ridicara pe rnd paharele pentru odihna celui dus dintre ei. nceputul mesei trecu astfel repede, fiindca de obicei l
pomenirile preotilor, reluate apoi de ceilalti mai saraci, straini de familia care praznuia si carora li se dadea sa bea la toti cu o singura c

ierte" sau "sa-i fie tarna usoara", ncepea sa se mannce bine si mai ales sa se bea zdravan. Dar nu la toti li se dadea mult de baut, ci n
anume loc al mesei si acestia nu erau prea multi fata de numarul celor obisnuiti sa colinde nechemati la toate pomenile, copii zdrentaro
insi a caror ocupatie principala era cum sa-si astmpere foamea, batrni nvechiti n saracie, vaduve prapadite, toti amestecati la un loc
umflau. La o astfel de pomana cum era cea data de familia lui Sandu ei veneau si cu traistile n care aruncau tot ce ramnea de la masa
nenumarate de mamaliga si unii scoteau pe furis si cte o oala si goleau n ea farfuriile copiilor care se saturau mai repede si i ndemn
ntmplau cteodata si ncaierari, repede stinse prin nhatarea celor n cauza si gonirea lor prin gradina, sa nu vada lumea si potolirea lo
pentru care se ncaierasera. La parastasul asta nsa nu se ntmpla nimic, toti astia si ntesara tot ce aveau ca loc n care se putea pune,
jigarite. Nimeni nu-i lua n seama. Niculae manca putin din ciorba de pasare si din friptura care se puse pe farfurii, bau nsa de cteva o
si de la un timp statea si se uita alaturi la masa preotilor si parca astepta ceva. Chipul lui si pierduse n aceste sase saptamni de cnd m
trasaturilor si ochii i rataceau straini peste oameni. La cei din preajma lui acum la parastas, dupa ce dadusera toti cteva cesti de tuica
piosenia aceea de la nceput si devenira mai voiosi, se uitau la el si rosteau pomeniri ca si cnd ar fi rostit urari, n timp ce Niculae nici
mult de cei patru preoti, care mncau n farfurii de marmura, si cu tacmuri de fier, spre deosebire de toti ceilalti care mncau fara furc
lemn din strachini smaltuite.

- Parinte, sa va ntreb ceva, zise Niculae aplecndu-se spre cei patru preoti si, ramnnd asa aplecat, nct cel de lnga el trebui sa se fe
departe, continua: sunteti ca si cei patru evanghelisti, patru, asa ca o sa-mi raspundeti...
- ntreaba, Liica, zice cel din sat, binevoitor: auzise ca acest baiat fusese cndva elev si i raspunsese cu oarecare consideratie...
42

- Parinte, relua Niculae, cumnatu-meu a murit de sase saptamni, fara sa stim pentru ce, nimeni nu stie. Eu am sa va spun mai pe urma
- Nenorocirea, taica".
- Nu, parinte, stai, sa vedeti, sa va spun mai bine, zise Niculae repede. Oamenii vorbesc, adica un om poate sa se gndeasca la orice...
Minile i se framntau pe masa si urmareau, vorbind, un anume lucru si glasul i era muncit si privirea vie.

- Sfintia voastra, relua el, ati ngropat o gramada de oameni si cnd i ngropati nu va e frica? Cum se poate sa-i ngropati parinte? apro
n pamnt si pe urma sa-i acoperi cu lopata? Sunt cini, parinte?

- Asa e osnda, taica, zise preotul cautnd sa se desprinda de acest tnar care ncepea sa nu respecte legea praznicului si vorbea ce nu s
mai muri nici unul si ne-am nmulti ca frunza si ca iarba...

Dar baiatul nu se desprindea, atras de cei patru preoti cu o forta irezistibila si capete ncepura sa se rasuceasca o clipa spre el, sa auda c

- Parinte, mncati si beti la moartea unui om si sfintia voastra chiar va truditi si cntati si primiti bani, iar alora din fund chiar le pare b
sature si ei din cnd n cnd. Parinte, striga baiatul ndrjit pe neasteptate, de ce a murit cumnatul meu? De ce l-ati bagat n pamnt?

- Esti ca o salcie primavara, n-ai de ce sa te vaiti, taica, zise unul din preoti, scuturnd parca din mustati si din barba lui neagra cu mult
arate ca iata cum se gaseste sa crteasca tocmai unul asa de tnar care, cu toate ca nu stie ce e aia viata, gndul lui e la moarte.

- Nici unul nu s-a gndit, parinte, continua Niculae, de ce a murit din senin un om, dar el stia, mi-a spus-o de mai multe ori, zicea ca e
mi-a zis si mi-a spus si boala. Dar el mi-a spus, parinte, ca pe toti ne paste boala asta, o sa intre n sat pe furis si chiar despre un parasta
general, cu laude...

- Nu nteleg, taica, zise preotul mncnd nainte. Asa e obiceiul, trebuie facut parastas pentru odihna celui care e chemat de Dumnezeu

- Landele ce ni se vor aduce vor fi un parastas, asa mi-a spus si mi-a i spus: "o sa mor, mai Niculae, si n-o sa apuc parastasul asta!" Cu

sa apuce el parastasul lui traind? La cine se gndea el ca o sa-i faca parastasul nainte sa moara? La cine se gndea el, parinte, sfintia v
43

M- Niculae, i sopti atunci llinca aplecndu-i-se pe la spate la ureche, du-te putin n casa ca vrea nasa sa-ti spuna ceva.

- Ce nasa, sari deodata baiatul desfacnd violent bratele si ridicndu-se n picioare. Ce, suntem la nunta aici? Suntem la par
aminte cum vrea el de nea Sandu, ca daca nu, rastorn masa cu voi si va dau pe toti afara.
- Stai jos si vorbeste mai ncet ca se uita lumea la noi!
- Lasa sa se uite.
- Nu ti-a facut bine bautura.

- Bine ca ti-a facut tie, du-te la locul tau...

- Maica, stai jos si mannca, zise atunci si mama lui, dar fara sa se ngrijoreze, uitndu-se la el cu privirea notnd n lacrim
era drag de el, zise ea clatinnd din cap la dreapta si la stnga ntr-un vaier mut, toata ziua se ducea pe la el si stateau amnd
si uite ca pleca si nu apuca si el sa-si vaza nevasta cu copil, ca a lasat-o cu copil n ea, saraca, cinci ani l-a asteptat...

- Dupa nunta, zise Niculae parca nnodnd spusele lui cu ale maica-si, ieseam ntr-o zi n gradina de dimineata, vream sa-m
la deal, mi spusese tata sa ma duc sa vaz ce e cu niste porumb care se vestejea, ziceam ca sa-l ntoarcem si sa punem niste
mi-am spus eu, poate merge si el, nici nu rasarise soarele, era devreme si senin. Ma duc la el si intru n curte si l vaz ca dor
era n casa, se sculase si ea si aprindea focul n vatra. Era cam la o luna dupa nunta, cum v-am spus. "Buna dimineata, cumn
raspuns. Dormea cu capul spre hambar si era putin ntuneric. Ma aplec peste capatiul lui si ma uit sa vad ce face. Nu dorm
deschisi si se uita... O mna o avea scoasa afara cu o tigare aprinsa ntre degete si care arsese singura: uitase sa mai traga di
dormi, i-am spus eu iar, vreai sa mergem la deal?... Poate ntoarcem niste porumb, mi-a spus tata... n-ar fi rau..." El nu-mi r
asternut si se uita tinta la mine. Pe urma se ridica ncet si-mi spune: "Ce sa cautam la deal, mai Ciorosbulinga, nu vezi ca eu
cumnate, i spun eu, te doare ceva?" "Hai ca merg, raspunde el. Merg, merg, merg..." Asa a spus de trei ori si rar si miscnd
sculat, s-a mbracat, a mncat ceva si am plecat. Pe drum si-a facut iar o tigare, a scos amnarul si a ncercat sa dea foc la ias
dar cnd ma ntorc sa-l strig, chiar atunci lasase minile n jos si daduse drumul pietrei si amnarului... "Ce-ai, cumnate?" l
mearga si tace. Am iesit la miristi si ne apropiam de locurile noastre. Cnd ne-am
44

oprit, eu am vrut sa merg peste razor. "Niculae, zice, stai, unde te duci?" "Pe locuri", i raspund. "Ce caitji?" "Sa vad ce e cu
ce? ntreb eu. Ca sa vedem!..." "Ce sa vezi?" mi ia el vorba din gura. Se uita la mine si mi strngea mna. "Cumnate, mi s
un vierme n os!" "Ce vierme, nea Sandule, ce vorbesti?!" "Un vierme negru, pe maduva oaselor..." "Fugi de-aici cumnate,
vierme, vezi, de cnd am venit de pe front l simt cum se misca pe os, asculta aici, stau eu si ma gndesc, n-am nimic, nu e
ngrijeasca altul. ncepe nti de pe os, pe urma vezi o gramada de prostii, de nimicuri. Cum te vad eu acum, ca ai sprncen
si cum calci pe un musuroi mic de furnici... Asa ncepe: vezi o gramada de fleacuri si te gndesti anapoda la ele. Si te tot ui
mai sunt ca la nceput. Se umfla, se fac mari, deschid gura si parca rd de tine; pui degetul alaturi jos si nu vezi nici o deose
pamntul. Altele se misca, ti se pare ca nu mai stii ce sunt, uiti de unde ai plecat si stai asa... si pe urma iar o iei de la cap. C
ce am de facut, n-as vrea sa mai fac. sta e nceputul... Te uiti n sus si nu ntelegi nimic... si cnd te uiti n jos si-ti vezi car
din somn si nu mai stii nimic..." "Cumnate, i spun eu, daca nu te odihnesti mai mult?!! Stai si te odihneste!" Ce va uitati as
privirea scaparnd, dnd scaunul la o parte si ridicnd bratul. Uitati-va ncolo, n sus, daca e ceva, nu va uitati la mine cu m

Asta e tot, sufletul lui era n trupul lui, s-a dus si voi stati aici cu falcile mari si mncati... si dumneata, parinte, care le stii p
murim, de ce ne mai nastem daca trebuie sa murim?
Se opri si se apropie de cei patru preoti dnd pe omul de lnga el la o parte, care nu vroi si atunci se rasti la el:

- Da-te la o parte de lnga mine... De ce ne mai nastem, parinte, daca trebuie sa murim, de ce s-a nascut omul care i facem
trebuit sa-l calce caruta? A scapat cinci ani de gloante si bombe si n-a scapat de un cine care mnca o cioara si i-a speriat c
a hotart, parinte, cine a luat decizia asta ca el trebuie sa moara?

- Cei ce nu mor, nici nu se nasc, taica, spuse preotul batrn al satului bnd foarte nsetat, ca si cnd tot ce se ntmpla nu-l s
destule si asta de acum i se parea cea mai n ordinea lucrurilor. Nu mor dect cei care se nasc, taica, si ntrebarea se pune cu
mori, sau sa nu te nasti deloc, dar nici sa nu mori.
45
Eu zic ca e mai bine sa te nasti; iar n ce priveste decizia, cnd urmeaza sa mori, nu cunoastem dect putine din masurile Domnului.

- A, racni deodata baiatul si apuca n aceeasi clipa cu o mna masa s-o rastoarne si cu cealalta sa traga de pe ea fata ncarcata cu strach
n pamnt daca v-ati nascut ca sa muriti, sa arunc eu bulgarii cu lopata peste tronul vostru. Afara, afara din curtea lui...

Se facuse alb la fata, l luara repede de-acolo si i vorbira la ureche, sa nu mai strige, ca se uita lumea. si unul din preoti zise ca baiatul
vazut el pe cineva, tot asa, se tavalea pe jos si facea spume la gura... sta de aici nu e chiar asa de rau, dar tot nu trebuie sa mai fie lasa
mai moale si n-a auzit pna acuma sa i se faca cuiva rau de vin, dar de tuica... O femeie se adresa alteia zicnd sa tie minte si sa-i spun
parintele, sa stie sa-l fereasca de-aici nainte de tuica. Auzi, Catrino, tine minte ce-a zis parintele din Ciolanesti...

Dupa acest parastas - avusese dreptate preotul acela - Niculae zacu vreo cteva zile si crezura chiar ca o sa-l tina si mai mult, fiindca n
sila i facea rau.. si reveni nsa si se ntrema repede si totul fu pus ntr-adevar pe seama bauturii, a tuicii si ca trebuie ferit de-acu' ncol
astfel de sticla si sa , mai bea, fiindca ciudatenia era ca la ntrebarea sanitarului pe care Moro- I mete l aduse totusi sa-l vada pe fiul
tuica J i face cumva rau la burta, daca i vine asa greata si i se nvrteste capul, Niculae raspunse ca nu, din contra, ar bea si un kilogr
la cap, i veneau asa vorbele ca niste lumini si cu putere asa n oase si n mini, nu vroia deci deloc sa recunoasca spusele preotului .
trebuie sa se mai ntmple. Complet restabilit, el dadu din umeri si surse cu blndete asemeni lui nean-sau Sandu: "de ce sa nu se mai
care nu vede de ce n-ar fi cu totul firesti astfel de ntmplari care te fac sa vorbesti deschis si cu o mare putere de a dovedi ceva...

si se lasa iar cu burta pe cartea pe care o avea cu el. Nu se stia de unde facea el rost de carti, fiindca bani pentru ca sa le cumpere nu ce
de multa vreme lui taica-sau). Insa era adevarat ca se ducea dupa ele si pret de doua-trei zile, cum povesti la un 46

moment dat Moromete, cnd Niculae lipsi de acasa ntr-o smbata si reveni abia luni cu un pachet legat cu sfoara. "Unde ai fost, ma?"
cnd s-ar fi ferit sa nu-si nchipuie cineva ca el, tatal, credea ca din pricina acelui pachet a lipsit el atta de-acasa. "n satul cu oameni",
si se ntinse n pridvor si adormi ndata. Era plin de praf de sus pna jos si sandalele lui nici nu se mai cunosteau n picioare. Moromete
tinndu-le ntr-un deget n aer, strmbndu-se, se uita la chipul baiatului. "Sa-l fi pus la o treaba, povesti el mai pe urma, sa se duca sa
Niculae, cu caruta (nu pe jos!) ca nu mai avem sare n casa, mai bine ti-ai fi pastrat cuvintele n gura dect sa-i spui, pe cta vreme asa
pe aici prin satele astea de prinprejur, care, la rndul lor, cine stie pe cine o fi cunoscnd pe altii, ca cica tocmai pe la Popesti-Palanga l
stiti cum te pune jos somnul de nu se mai misca nimic n tine, l-am si htnat, ma, tu, asta, Niculae, zic, ia si mannca nti si pe urma
ca tot dormea si numai asa s-a uitat la mine o data. Ai fi zis ca s-a dus si el la bal, cum se duc baietii de seama lui colea la banca si o fi
unii pna la ziua si se ntroc dimineata, i vezi descheiati la gt si cu parul naclait de naduseala... rznd... Acuma ce e drept nici el nu a

Erau n gradina sub dud si Moromete se aseza jos lnga el cu tigarea n mna. Multa vreme nu zise nimic, ramnnd linistit n acea poz
trupul anume pentru a nu vorbi, daca n-avea ce spune sau asculta pe celalalt de lnga el, daca nu era singur, sau tacea mpreuna cu el, d
spuna ceva. Dar tot asa statea si cnd vorbea si din pricina asta, vazut de la distanta, era greu sa stii, cnd erau mai multi, care dintre ei
mult aerul acesta ca le spunea ceva celorlalti, cum statea jos cu un picior sub el, celalalt ridicat cu cotul sprijinit n genunchi si cu tigar

creanga a unui pom a carui nemiscare vie o mprumuta.

- Felul cum se poarta un om are totusi rostul lui, domnule, rupse el tacerea ntr-o vreme, cu acel glas al lui de odinioara care promitea m
sau poate dndu-si dar prefacndu-se ca nu observa ca acum ceva suna n el nepotrivit.

O data tot asa vrusese sa vorbeasca n felul lui cunoscut si erau multi oameui adunati si, fara nici o legatura, unul dintre ei l-a ntrerupt
"Taci ma, din gura, Moromete, tu vorbesti, care n-ai fost la moartea soru- tii?" Moromete amutise si ct mai statuse acolo nu mai scose
aceluia ca nici el,
47

care o njura si o tragea pe masa de par n mijlocul bataturii, n-avea dreptul sa vorbeasca, dar nu-i spusese aceluia nimic, m
se ridicase si plecase. Nimeni nu bagase de seama lipsa lui.
- Cu tine vorbesc, nu cu dudul asta, zise Moromete vaznd ca Niculae nu zice nimic.
*

- N-ai ce sa vorbesti cu mine, raspunse Niculae cu totul n treacat, aruncndu-i tatalui o privire rapida, de constatare, relun

- Te rog sa ma crezi, continua atunci Moromete cu un glas de parca ar fi fost satul de convingere si nu mai facea dect sa al
avea sa i le spuna lui Niculae, te rog sa ma crezi, repeta el, ca sunt la curent cu tot si nu zic nimic. Sunt la curent cu istoria c
pe la nean-tau Sandu, care asa e cum ai zis tu, nu muri attia ani pe front si se prapadi aci din nimica, auzi! hu-l calcara att
n sat roata carutii trasa de niste prapaditi de cai! Am stat si m-am uitat la tine cum i ntrebai pe cei patru popi pe care i ad
devine cu omul pe care l ngroapa ei ca pe-un cine si da pamnt peste el cu lopata. si acuma viu eu si te ntreb: dumneata

Niculae nu raspunse, dadu foaia linistit si de placerea lecturii se foi pe pamnt sa-si aseze mai bine trupul lungit si ca nu cu
afara, glasul cuiva, si acoperi cu podul palmelor obrajii si n acelasi timp si urechile. Moromete si duse la gura tigarea si tr
tacere, care fu la un moment dat turburata de un glas feroce, al cuiva, njura de se cutremurau salcmii.
- Mielule, unde esti, treci ncoace si baga boii nauntru, fire-ai al drrracu' sa fii, Mielule! Fire-ai al drrracii'!

sta era unul mai rau dect fusese ugurlan odata, putea sa te omoare cu ciomagul daca te luai cu el. Era vecin doar de gra
de pamnt aci, casa era n alta parte. Punea pe ea fn, trifoi, sau lucerna si venea cu fi-sau Mielu des, cu caruta cu boii si l
n magura si se puneau pe treaba. Nici pomi, nici nimic nu se vedeau pe acest loc mprejmuit nsa ca o reduta cu un gard de
crescusera plcuri uriase de cucuta si de maracini, adica doua lucruri care ti aminteau de otrava si de ntepat, una o ajuta pe
intri. Dar sa furi ce? Fiindca altceva dect trifoiste nu-i trecea prin cap sa faca din acest loc de gradina, cu tot ceea ce nsem
frumusete, el punea trifoi, atta stia atta facea.
48

Avea un nume oarecare, dar nfatisarea lui nu era a unui oarecare. Se barbierea att de rar, nct n ziua aceea nu-l mai cuno
negru care i se urca pna sub ochi. si cum avea si ochi negri si purta si-o caciula neagra, ai fi zis ca e dracu al carui nume el
racori. Nimeni nu-l auzea niciodata vorbind, statea ntre oameni fara sa zica nimic si cnd i venea lui se scula si pleca. O d
singur cu coasa, cu mncare ca sa nu se mai ntoarca acasa, pesemne statea departe... Agatase traista ntr-un maracine mai
vazut cum a venit un cine si a apucat-o cu dintii si a tras-o jos de pe craca. Era legata la gura, dar cinele trebuie sa fi drd
desfacut-o cu botul si a mncat tot ce era nauntru, mamaliga, brnza, un ou, numai sarea si ceapa nu le-a nghitit. Nici nu s
cine prost, fiindca n loc sa fuga dupa ce a mncat, a ramas pe-acolo si cnd a vazut ca omul l cheama cu un glas asa bln
ca l-a prins, l-a legat de gt cu un streang si a nceput sa-l bata cu un ciomag verde de salcm. l nvrtea prin aer si l dracu

drrracu'... Cinele a schelalait el ct a schelalait, dar pe urma a nceput sa sara la om, cu ochii rosii, turbat, pna a murit cu c
Ct si tinea Niculae urechile acoperite cu palmele, tot auzi glasul acestui om si si ridica fruntea.
- i-am pus o ntrebare, zise Moromete.
- Ce ntrebare? A, da! Sa stii, zise Niculae, ca asta nu te priveste.
- Asta, zise si Moromete, e cel mai lesne, sa-mi spui ca nu ma priveste.
- si cel mai greu care e?
- Cel mai greu e sa-mi raspunzi.
- De ce?
- Pai fiindca nici tu nu stii.
Niculae se posomori. Raspunse cu o voce trufasa si ndepartata, rasfoind cartea sa gaseasca locul de unde se ntrerupsese:
- Parca daca o sa-ti spun o sa ntelegi tu mai mult de-o gramada.
- Spune tu, zise Moromete linistit, si vedem noi cine ntelege mai bine
si cine nu.

- Bine, zise Niculae, ti spun, dar cu o conditie, daca n-o sa ntelegi, sa nu-mi ceri sa-ti explic si sa-si vada fiecare de trebur
- Ei, spune, accepta Moromete.
Urma o noua tacere, dupa care Niculae deodata declara:
- Eu mi caut eul meu.
49

Moromete se uita n alta parte. Era limpede ca n ciuda simplitatii cuvintelor, totusi nu ntelegea. Uitase nsa ca n acest caz

- In cautarea de care zici, spuse el n cele din urma, ai n vedere ca mi-a spus Aristide ca acuma dupa razboi dat fiind ca mu
trei clase de scoala normala cum ai tu poti sa fii nvatator suplinitor aci n sat si examenele alelalte le dai mai ncolo... Ai ca
scoala acolo si pentru diploma stai si nveti linistit. si leafa ti merge, nu mai ai nevoie de nimeni.

Era cumva o declaratie de vinovatie, ca atta timp ct avusese nevoie, el, tatal, nu-l ajutase? Niculae se ntoarse la carte dec
- si-asa nu mai am nevoie de nimeni!
- Asta nu se poate, zise Moromete, cu cine o sa traiesti?

- Cu nimeni, zise Niculae. O sa ma duc n pustie, si de acolo o sa ma ntorc si o sa propovaduiesc.

Moromete se uita la el cu atentie. Ce era asta? Nu cumva Sandu se ntorsese de pe front adventist si l facuse si pe Niculae s
bine pe acolo, dar odata ntorsi acasa i apucase frica de grozaviile la care luasera parte si cazusera ntr-o doaga. Cartea ace
era cumva o carte adventista? Moromete ntinse mna si o ntoarse sa vada ce scria pe coperta.

- Crezi ca ai sa ntelegi din titlu ce-am spus eu? exclama Niculae batjocoritor. Mai bine tine-te de cuvnt si lasa-ma sa cites

- U-manism, citi Moromete lasndu-se n voia sunetului cuvntului, n speranta ca n felul acesta i se va dezvalui poate si n
gndirea secolului... Aici, relua Moromete, spune ca trebuie sa te duci n pustie si sa propovaduiesti?! Ce sa propovaduiesti
pe situatie, dar cu o alarma si n acelasi timp cu o amenintare n glas. Ce sa propovaduiesti, Niculae, crezi ca nu e lumea pli
noi, n sat, sunt vreo saptesprezece, sa-i auzi ce spun si cum stau si se aduna ntr-o casa cu lumnarile n mini si cnta dup
Busuioc, care e un fel de sef, nici nu stie sa citeasca! Dar el sta cu cartea n mna si se uita n ea! adauga Moromete sublini
- Busuioc e pocait, nu adventist, zise Niculae.
- Tot aia e, zise Moromete, vaz ca-i stii!
- si ce daca i stiu?
- Nimic, zic si eu, te ntreb despre ce vrea} tu sa propovaduiesti.

- i-am aratat ca nu ntelegi, zise Niculae linistit si i facu tatalui sau semne sa se duca de acolo, adaugnd ca altfel, daca m

mai departe cuvinte pe care el nu le pricepe si n-o sa-i explice ce nseamna, o sa moara de pofta sa afle si n-o sa aiba cum. M
fiindca la asta se pricepe, s-au dus vremurile alea cnd statea cu e^
si i explica...
- S-au dus? murmura Moromete.

- Da, s-au dus, afirma cu tarie Niculae. si dupa cteva clipe adauga* de parca i-ar fi fost mila sa-l lase pe taica-sau chiar de
speranta cu voi! Asta vorbeam si cu bietu nea Sandul cum putu, ma, zice, Ciorosbulinga, alde socru-meu sa nu te mai lase l
merge mai bine ca niciodata. si eu zic, pai' tocmai d-aia, nea Sandule, ca daca ne-ar fi mers rau ar fi facut orice, cgu sa term
a nceput sa traiasca bine a scuipat pe carte. La ce mai trebuie cartea daca traiesti bine!
y

- si nu e asa? zise Moromete cu o mica energie de protest, mai degraba"'* vrnd sa-l mpiedice pe fiu sa-i dea nainte n felu
cu adevarat ca facuse bine oprindu-l sa nvete. Spune si tu, nu e asa? Din moment de traiesti bine, la ce-ti trebuie cartea?
Voia sa-l nfunde sau sa auda de la el raspunsuri mari? Niculae l fulgera cu privirea ochilor lui redeveniti limpezi:
- si viermii traiesc bine, zise el scuturnd n acelasi timp din cap ca si cnd ar fi vrut sa alunge astfel betia pe care o simtea
cuvinte.

Dar n-avea dect sa le ndure tatal daca i placea sa afle ce gndea el, Niculae, despre faptele lui trecute. Moromete nsa se
Nu putea fi nca vorba de o apropiere, dar tot aflase ceva care l linistea, baiatul nu-i purta pica din pricina scolii ntrerupte,
si pe dincolo! Bine ca i placea mai departe cartea, fiindca nu se poate sa nu-l ispiteasca pe el faptul sa fie nvatator suplinit

Nu vrusese el asta de cnd era mic?! Sa ajunga nvatator pun!?

XI

Dar, ca printr-o spartura care nu mai putea fi dreasa, ncepura sa navaleasca n acest timp pe scena satului oameni si ntmp
acasa, nainte ca Moromete sa vada reparndu-se greseala lui fata de acest baiat. Erau evenimente pline de viclenie, care nu
credeau unii, spre Tugurlan, care s-ar fi zis ca le asteptase si nu fara noima spunea cte cineva prinznd parca din zbor ntel
Tugurlan e vechi comunist. Asa
51
50

"vechi" cum era, trecerea lui prin ntmplarile care urmara fu efemera si, s-ar fi zis, vaznd ce oameni ieseau acum la iveala
de cel mult doua mii de case adunate ntr-o vale a unui ru si ascunse sub salcmi, ci o groapa fara fund din care nu mai nc
Cine erau toti astia? Cei mai multi erau baieti asa ca Niculae, si nu se stie cine le spusese lor ca pot sa se duca la primarie, s
vorbeasca. Intr-o zi Moromete se ntoarse din sat strmbndu-se de nemultumire si spuse ca se ntlni pe drum cu Radu Lun
vezi pe dracu? Ei cum, zic. Du-te la primarie, zice, si uita-te la Marin al meu. M-am dus, adauga Moromete, si asa era: ori
Marin al lui, tot aia e.

Intrigat, Niculae se ncalta si se duse si el acolo. Judecnd dupa timpul pe care l avusese att Radu Lungu ct si Moromete
Marin s-ar fi putut crede ca era acum prea trziu sa-l mai gasesti n aceeasi situatie, adica urcat pe treptele primariei si vorb
dracesc la care se referise alde tat-sau cnd se ntorsese, oprindu-i pe toti cei pe care:i ntlnea pe drum si spunndu-le acela
de departe cu un cap mai sus n fata unei multimi de oameni si grabi pasii sa-l mai prinda. Oratorul nsa nici n-avea de gnd
da din mini n fata unei adunari de insi care nici ei nu taceau din gura si vroiau parca cu tot dinadinsul sa-l faca pe ala sa s
cum sa-l nfunde. De ce se adunasera de fapt? Ce vroia al lui Radu Lungu si mai ales ce nu-i placuse lui alde tat-sau n toat
rostogoleau ochii n cap lui alde fiu-sau si i dadea cu gura cu atta pornire nct nu-si mai putea acoperi dintii lui tineri si c
rasucea spre el att de repezit nct ai fi zis ca e un cine ntartat scapat din lant care nu sare la tine sa-si nfiga dintii doar
fost tinut pna acuma la respect le simte nca proaspete n jurul gtului.

- si ce vina are, ma, tac-tau, ca ai fost tu de nevoie si ti-a fugit muierea de acasa? Altii cu pamnt mai putin ca tine si nu le-a
muncit amndoi si si-au facut.
- Da-mi dumneata unul singur care a muncit si si-a facut! Hai, da-mi! striga al lui Radu Lungu.
si i sareau stropi din gura cnd spunea, hai, da-mi, parca ar fi spus, ham, ham!
- Uite al lui Birica!
- Al lui Birica? Care dintre ei?
- Alde Ion.
52

- Birica a pierdut procesul cu alde socru-sau, domnul Balosu, si daca nu ar fi avut noroc cnd l concentrara sa ramna la M
reangajeze, nu stiu ce ar fi facut el cu trei copii si cu nevasta care l mpungea cu fusul n spinare, cu partea aia ascutita.

- Ei si ce vreai tu, ma, sa spui cu asta? Du-te si tu la Bucuresti ca al lui Birica, daca te tin curelele, sarea altul. Pe acolo umb

n spatele lui, n picioare, stateau si ascultau linistiti trei insi, dintre care doi din sat, Niculae i cunostea, unul era primarul c
un oarecare Pascu, poreclit nu se stie de ce nca de cnd era mic, Terente (numele vestit al unui bandit), celalalt primarul de
treilea nu stia cine e. Niculae nu avu timp sa-si dea seama ce era cu aceasta adunare ca necunoscutul se si desprinsese dintr
chiar spre el.
- Nu ma cunosti? i zise lui Niculae. Sunt noul notar.
"Cum de nu ma cunosti, se ghicea n dosul cuvintelor lui, multi ma si cunosc, cu toate ca sunt numit de putina vreme."

Era de prin Slavesti, o comuna cam la douzeci de kilometri de Silistea si se aflase repede cine era tat-sau, subchirurg de spi
putuse tine pe baiat mai mult de sase clase de liceu si fiul, foarte practic, daduse examene de notar. Venirea lui n Silistea st
vechiul notar fu repede uitat, mai ales ca de foarte multi ani nu mai auzea bine si daca vorbeai ncet cu el nu te ntelegea, ia
dadea afara din birou. Cel nou era o placere sa-l vezi, curat mbracat cum era si cu privirea vie, nu adormita ca a surdului sc
solduri cnd vorbea cu oamenii si avea aerul ca se afla cu toata lumea nhamat la o treaba care l tine tot timpul cu mnecile
munca, de aia era platit, sa le stea la dispozitie. Politica facea? Cum sa nu, raspunse tnarul si spuse ca el era liberal tatarasc
care era liberal bratienist, dar spunea ca nu mai conteaza acum ce fel de liberal esti numai sa nu fii n cine stie ce alt partid
ca ciupercile dupa razboi, cu fel de fel de denumiri, social- democrat, national popular, F.N.D., sau alte litere. Pe la orele un
strngeau toti sefii comunei n biroul noului notar. Aveau toti aerul ca n curnd vor veni alegerile si oamenii or sa-l aleaga
au vazut de ce sunt n stare ceilalti. Deschideau ziarele, citeau cu glas tare articolele care apareau n ziarele partidelor lor "i
o sa vie nti n tara sa-i goneasca pe rusi, englezii sau americanii? Pna ntr-o vreme cnd pe lnga ei ncepu sa intre n ace
un baiat cam de vrsta
53
notarului care nimeni nu ntelese ce cauta el acolo, fiindca nu vorbea nimeni cu el.

La al lui Gogonaru se mai adauga apoi acolo n birou, tot asa, pe nesimtite si fara nici un rost, unul numit Ouabei, un flacau
de spinare de greutatea unei cobilite purtata permanent, n timp ce el n-o purta de fapt dect din timp n timp, cnd pleca pr
precupetea pe urma singur, cine stie cum, la Bucuresti sau la pravaliasii comunei, nimeni nu stia. Purta ntr-adevar o cobilit
una punea ouale si n cealalta marfa cu care le obtinea, alvita si bomboane; avea n acest sens un strigat care i adusese pore
oua?!" El vroia adica sa spuna, oua, ba, care mai vinde oua, dar n loc de bazicea bei ca sa i se subtieze glasul mai boiereste
urechile muierilor. Ouabei pierduse cu inflatia recenta bruma lui de capital si se lasase de precupetie. Nimeni n-ar fi crezut
rol n urmatoarea scena care se povestea ca a avut loc la un moment dat n biroul notarului:

- Ba, postaru-asta, spuse Ouabei adresndu-se aceluia n timp ce notabilitatile rasfoiau ziarele cu nasul n ele, de ce n-aduc

Postarul nu-l lua n seama, nu era el nvatat sa dea socoteala oricui, si golea geanta si sorta hrtiile si scrisorile cu grija cuv
cu o vaga ironie:
- Dom' postar (nu mai zise "ba postaru-asta"), de ce nu aduci, dom' postar, toate ziarele?
Postasul se nviora, se uita la Ouabei si se fatoi devenind pe neasteptate foarte nervos:
- Lasati-ma dracului n pace, ca am treaba, asa ma faceti voi de platesc din buzunar...
- De ce nu aduci toate ziarele? l chestiona Ouabei scurt.

- Dom' director, spuse atunci postarul respectuos, adresndu-se directorului scolii primare, Toderici, uite, v-am adus ce-am
Ouabei se ntepeni si deodata ridica glasul:

- Ce, ba, tu esti surd, eu ti vorbesc aicea cu frumosul si tu te faci ca nu auzi? Ai vata n urechi? De ce nu aduci toate ziarel
- Care ziare? ntreba n sfrsit postarul, din ce n ce mai nervos.

- Ziarele care sunt abonati. Uite colea, Gogonaru e abonat la Scnteia si mai sunt si eu... De ce nu-mi aduci Romnia libera
toate ziarele sa stii ca te reclam domnului primar pentru frauda n acte publice si cu mine o patesti. Apoi deodata adauga, cu
ziarele, nea Stane? Cu cine esti nteles?
54
- Eu?! sari postarul afectnd nepasarea. Eu le aduc si le las acilea, dracu stie cine le ia.
- Sa mi le dai mie n mna, spuse notarul intervenind mpaciuitor, o sa am eu grija de ele.

si n urma acestor cuvinte care fusesera rostite ca sa se nteleaga ca el l pusese pe Ouabei sa-i vorbeasca asa postarului, cei
ntmplase ceva ntre timp notarului si ncerca sa schimbe macazul dupa politica guvernului, ori de la bun nceput mintise c
totul altceva. Sa admitem, spuse Aristide, ca simpatizeaza cu comunistii. Uite si gineri-meu, inginer agronom, s-a nscris la
vederile lui, dar de ce l aduce el pe Ouabei n primarie? si se nelinistira toti si ncepura sa vina tot mai rar n biroul notarulu
deloc, ncepura sa-l ocoleasca.

Tnarul notar era nsa din ce n ce mai activ si n duminica urmatoare el puse pe Baragan sa sune cu goarna n sat si sa spun
primarie ca erau de citit niste dispozitii. si oamenii venira si el le citi niste ordine oarecare, dar apoi ncepu sa vorbeasca de
vrea din rndul lor sa se ridice si sa vina n fata sa ia cuvntul. Att a trebuit! n fiecare zi se strngeau acolo cte o suta si c
noptii i mprastia, fiindca n-aveau lumina si nu mai vedeau pe cel care se ridica acolo si ncepea sa le spuna pe ale lui: treb
chestia n-ar mai fi avut nici o noima. Un cuvnt strain de vorbirea lor, usor de ghicit ca venea de la notar, revenea din cnd
ce spuneau: fericire! , Ca sa ne facem o viata fericita, ca destul cu ce-a fost, ca vechile regimuri n-au facut nimic si tu nea Io
pe tine si tu nea Vasile ca muri frati-tau nebun de peleagra, dar tu Ilie al lui Cocosila, ce-ti dadu nea G4ieorghe cnd te nsu
lucruri pe care le stiau tot de la cei pe care u pomeneau si n toate adunarile acestea plutea o promisiune bizara, nelamurita,
vorbitor care se ridica acolo pe trepte. Ce li se ntmpla? Nu era pentru ntia oara cnd stateau tepeni si se ascultau asa uni
le luceau ochii turburi de sperantele aprinse cu o putere crezuta de ei nsisi stinsa. Fiindca ce mai putea fi? Pamnt nu mai e
nimeni ca or sa fie mai ieftine, bani nu le fluturase nimeni pe sub nas... Era de necrezut ca tocmai ei, arsi de attea dorinti n
acest cuvnt care nu spunea nimic. Fiindca cei bogati stateau si se uitau la ei tacuti, cu minile lor puternice nclestate pe go
uite-l pe cutare, care daca nu-i dadeau ei un sac de porumb pe iarna i murea copilul de foame, se
55

nghesuie acum acolo si striga si el cte un cuvnt si ridica si el cte un brat cu pumnul ct o buturuga, dar cu umerii prapad
ca fara munca o sa vie fericirea aia peste ei, fiindca clantane unul si altul din gura? Ce crede el, tineretul asta, ca o sa se um
mult? sta e, care e, altul nu mai e, sa puna mna sa-l munceasca. Alte tari au pamnt sarac si ca sa-l ngrase umbla cu cald
legumii, n timp ce astia tin baligarul curat de vita lnga grajd, ca le e lene sa-l duca si sa-l mprastie pe miriste... Degeaba v
dea nimeni pe degeaba! Vorbitorii nu se legau nsa de cei bogati nct acestia, n cele din urma, se linistira si si vazura de tr
adunati pe cte cineva care sa le povesteasca.

Asa se afla la un moment dat ca noul notar, cu Ouabei si cu al lui Gogonaru s-au constituit ntr-o asa zisa celula si ca poate

oricine, n-avea dect sa se duca la primarie la notar, sa iscaleasca o adeziune si devenea astfel comunist.

Se gasira, dintre cei care se adunau pe acolo zilnic, destui, si nu numai tineri ca Ouabei sau Marin ala al lui Radu Lungu, ve
numit Adam Fntna, un lipovean ratacit de ai lui si strain de obiceiurile acestui sat prea mult ndepartat de Dunare ca sa m
balti. Totusi ramasese n el, se spunea ca ar fi fugit de cineva si ca pe vremea aceea avea aci un prieten care era sef al postu
urma cu ajutorul acestuia. Astea erau povesti, dar faptul ca era lipovean se adeveri prin aceea ca si lasase curnd barba, si m
nu semanau cu ale nimanui din sat, fiindca de pilda se mbata Stan Moames - si asta se ntmpla de fapt aproape n fiecare z
acasa, nu facea dect sa strige din cnd n cnd foarte vesel: hei, ba, hei, ba! si prin dreptul casei vreunui prieten sa-i spuna
hei, ba, ce mai faci? Ceea ce nsemna ca orict era el de beat, tot mai cunostea el casele, pe cta vreme Adam Fntna, asta
chiar zacea si nu-si venea n fire nici dupa o saptamna. E- drept ca nici bautura lui nu era ca a altora, era mult mai tare, siPalamida sau Turnu si avea o culoare albastra. Odata cineva i spusese ca bautura asta este "extrem de daunatoare", ca facea
acel calificativ att de categoric i aratase ce scria pe sticla, spirt medicinal, cum putea ala sa spuna o astfel de vorba, dimpo
daunator, asta al lui fiindmedicinal, cu alte cuvinte vazut de medici, puteai sa-l bei linistit... Veni apoi unul Mantarosie, si a
prin Husi, gonit de seceta
56
si intrat sluga la cineva, nu avea pe nimeni acolo la el n sat si se oprise aici, zicea el, definitiv.
XII

Cum trasese cu urechea la zgomotele razboiului tot asa ridicase Niculae, atent, fruntea din carti auzind cum unul cam de se
de el dect tunetele din cer ale luptelor, agita aci satul rascolindu-l n adncuri. si iata-l acum chiar alaturi, i lasase pe cei c
vazul la toti se daduse jos sa vie tocmai spre el.
- Cum sa nu va cunosc, zise Niculae, a avut grija Baragan...
- Nu vrei sa trecem colea la nea Valache sa facem cunostinta? zise notarul.

Niculae nu zise nimic, dar se urni din loc alaturi de celalalt. De dincolo de podisca de ciment din fata primariei de pe o tera
(ai fi zis ca e o mica vila a vreunui boier de tara, daca n-ai fi zarit la geamul ei drapat de vita agatatoare sticle si clondire ex
vesel ridica o masura de vin n aer si striga cu gura pna la urechi de voiosie si placere:
- Sa traiti, domn' notar!
Apoi ridica bratul si mai sus spre cei pe care notarul i parasise:
- Sa traiti, dom...

Dar vocea i se frnse de sovaiala, nu spuse si restul, domn primar, dupa cum i tradase intentia gestul. sta era Valache, car
dar toata lumea stia ca bautura din ea o bea mai mult el si cu prietenii lui, care erau totdeauna primarul si notarul, oricare ar
dar nu era vazut pe acolo dect la cules toamna sau cnd trebuia, de obicei smbata, sa plateasca celor care i munceau cu z
muierea, el statea pna si diminetile si juca table, de obicei pe tuici si le-ar fi fost greu putinilor care se ntmplau sa fie pe
iesit vreodata cstigator. Facea nsa sa-l vezi ce vesel era cnd i iesea si lui cte o linie, cum i se ntindea gura literalmente
ridicnd mna si pocnind dintr-un deget n podul palmei fara sa se uite, facnd pe marele client la propria lui crciuma. Acu
dificultati cu primarii, ca se schimbau prea des, si ca i venea greu sa spuna sa traiti dom-primar unui taran care se numea T
si care pe deasupra nici el nu parea sa-l cunoasca pe Valache... Adica cum sa nu-l cunoasca? Nu era nici o ndoiala ca l

57
dusmanea (cum sa nu-l cunoasca, pna si copiii stiau cine e Valache) dar ce-i facuse el aluia de se uita chiondors la el?

- Nea Valache e un om foarte serios, zise tnarul notar dupa ce se aseza cu Niculae pe terasa si crciumarul gradinar intra nauntru sa a
om care m-a primit cu bratele deschise cnd am venit aici. Nu e asa, nea Valache?

Crciumarul nu auzise ce se spusese despre el, dar nu n zadar i cunostea el att de bine pe notari, puse sticla si paharele pe masa cu u
solid de rachita albit de ploi care trozni sub greutatea cam mare a omului si ncepu sa toarne n pahare cu gura strmbata ntr-o parte de
vinului.
- Bine faci ca stai de vorba si cu baiatu-asta, zise el, sa-l cunosti pe tat-sau, pe Moromete, ar trebui sustinut sa vie el primar.
- Cum e, nea Valache?
- Cine?
- Domnul Moromete!
Se vedea ca tnarul notar cunostea deja ticurile verbale ale crciumrului si sconta un anumit raspuns din partea lui:
- E un om foarte serios! zise Valache. Hai sa traiti! Sa traiti, domn' notar! Sa traiesti, Niculae.

n acest timp alt vorbitor i luase locul lui Marin acela al lui Radu Lungu care vazndu-l pe notar unde si cu cine se dusese mai asteptas

- Nea Valache spune ca e serios orice lucru bine facut, zise notarul golind paharul. Nea Valache, sa stii ca asta e un vin foarte serios, c

- Dar ce crezi ca eu dau din el de baut la toata lumea? Tu ce vreai, ma Marine? Ei, uite, tie n-o sa-ti dau din asta, ca l-ai suparat pe tactjos cnd auzi prostiile tale.
Al lui Radu Lungu se facu galben si nu se aseza, rnji la Valache si ramase cu mna pe scaun:
- N-am nevoie de vinul dumitale!

si se ntoarse cu spatele si se dadu jos din crciuma cu niste pasi taraganati, vrnd sa arate ca a plecat de voia lui de pe terasa lui Valach
Crciumarul se zbrlise de furie si l njura, dar furia lui era att de inocenta prin lipsa de rautate pe care n-o putea avea, ca notarul nce
- Lasa-l, nea Valache, ca e baiat bun, asculta-ma pe mine...
- E baiat bun?! se mira Valache.
- E un baiat foarte serios, zise notarul.
- Bine, atuncea sa-l chem ndarat. Marine! Ma al lui Radu Lungu!
58
Dar asta ori nu auzea, ori se facea ca nu aude, fiindca nu ntoarse capul si n curnd chiar disparu din multimea care la apropierea serii

- Am auzit ca ai nghesuit acum ctva timp patru preoti si ca nici unul n-a stiut ce sa-ti raspunda, zise notarul dupa ce si Valache i lasa

- M-au scos din sarite cum mncau toti dupa ce l ngropasera pe cumnatu-meu, zise Niculae senin, dar parca retraind si n orice caz fi
facuse el n ziua aceea. Ai fi zis ca din pricina lui cumnatu-meu nu putusera ei sa mannce pna atunci si ca acum, dupa ce au scapat d
nfulece cu gurile pline.

- Asa e obiceiul, zise tnarul notar. Unii fac coliva si ti dau sa mannci si ai impresia ca mannci chiar din trupul celui mort. Dar ia sp
ntrebare le-ai pus?

- M-au scos din sarite, relua Niculae aprins de vinul bun pe care l bause, fi vedeai cum vor sa uite mai repede si cum turnau tuica n c
or sa ma pacaleasca pe mine. Parca nu-i stiu eu cum njura de prie capriorile si cum si lovesc fetele peste gura cu dosul palmei si le
mai trziu se dezvelesc la piept ca niste smintiti si se zgrie cu unghiile ca fi-sa s-a maritat si nu vrea sa-i mai calce pragul.
Niculae se misca n fotoliu de rachita si ntinse bratele naintea lui ca si cnd ar fi vrut sa ridice de jos o greutate imensa.

- fn loc ca forta asta uriasa care zace n ei, continua el n timp ce notarul l privea foarte atent aprobndu-l cu acea tacere vie care ne n
tocmai despre lucrurile care constituiesc secretul fiintei noastre si cnd dispare nu numai orice retinere, dar apare n acelasi timp si o d
si cnd tocmai aceste lucruri ne-ar mpiedica sa ne gndim la altele noi spre care ne cheama de fapt soarta, - n loc ca mintea lor sa fie
dotati (fiindca sunt foarte puternici, uite, asa solduri au cu oasele mari ca de bou) si sa sece ca ntr-o clipire noroaiele astea nenorocite
pna se face primavara, daca nu cumva ninge si ngheata, sa pietruiasca drumurile, sa ridice stlpi de lumina, sa-si sape gradinile si sa
nevoie ca sa uite ca mai au si altceva de facut pe lumea asta dect sa-si largeasca chimirile cu burta plina de mamaliga... n loc sa scoat
darurile si cnd te apropii de-un sat sa zici ca e gradina paradisului plina de copii, de flori nalte pna la vrful casei si de animale de to
vezi ca e la alte popoare, el zace vara sub umbra
59

salcmului n timp ce soarele arde miristea si seaca rul care luni de zile a curs de pomana pe la capetele gradinilor lor. Iar
mugeste jalnic n grajd lihnita de aceleasi si aceleasi paie pe care i le da mereu sa mannce pna ncepe sa-i creasca parul n
cnd o scoate la iarba verde ca e oaie nu mai e vaca. Ai sa vezi ca o sa vie timpul cnd n-or sa mai aiba ce sa mannce si or
oraselor, cu tapoaiele n mna, ca adica orasele sunt de vina ca traiesc ei asa cum traiesc.

Niculae se opri. Se simtea ca nu att adevarurile pe care le spunea l obsedau, ci o dezamagire ascunsa care le inventa si l f
dureze prea mult tacerea care urma si spuse fara sovaire:
- Trebuie sa-i ajutam. Datoria oamenilor luminati dintr-o tara e sa-i ajute pe cei din mijlocul carora au iesit.

Dupa care nu mai zise nimic, avnd chiar o expresie ciudata pe chip, care nu excludea multumirea ca el si celalalt cu care s
oameni, cum zisese. Asta era suficient si era foarte mult, sa ai constiinta ca esti un om luminat si ai mai ntlnit nca unul ca
- Gndeste-te, relua el, ce-i ramne unui om care vede starea de lucruri din jurul sau? Ori tocmai ca noi vrem sa schimbam
- Starea de lucruri o schimba omul, nu poate s-o schimbe nimeni din afara, striga Niculae.

si avu o astfel de intonatie n glas, nct s-ar fi putut crede ca se bucura daca nu chiar era pe deplin satisfacut ca nu poate ni
Se vedea ca citise de toate, tocmai despre aceste lucruri.

- Uite la noi, continua el, ct am trait rau, tata, am tinut toti la el si a facut ce a putut pentru fiecare. Ct s-a nstarit, n-a ma
pentru ca nu mai putea, striga Niculae. Bunastarea ne ngrasa dupa aceleasi legi ca si pe-un animal si numai daca l aduci ia
aduce aminte ca e om.
- Te contrazici, spuse tnarul notar net, uitndu-se la el att de nemiscat nct ai fi zis ca vrea sa-i bata lui Niculae un cui n

- Ba nu ma contrazic, raspunse Niculae cu o expresie triumfatoare, lucru care spori brusc atentia concentrata a privirii celu
umanismul secolului trecut, continua Niculae, si n-am fost n-stare sa descoperim un nou umanism. Dovada cele doua razbo
hunilor.

Ce stia el despre aceste doua razboaie? Notarul se misca si turna hotart n pahare pastrnd pe chip acea expresie grava a un
seama ca spusele celuilalt sunt mprumutate din carti, vede ca nu e mai putin adevarat ca aceste carti i-au vrajit mintea si i-a
60

fie sa gndeasca cu totul deosebit de cei din jur, fie sa primeasca de la unul din ei o gndire noua, apropiata de soarta lui de
deschise attea drumuri.

- In lume, continua Niculae, a sporit cantitatea de rau, n special trufia, ceea ce pe vremea nfloririi religiilor nu se ntmpla
religie.

Nici o dovada nu exista nsa ca tnarul notar urmarea toate acestea ct de ct ca un cunoscator, dar aici Niculae nu se nsela
lucruri n care se afla omul nu se poate sa nu fi citit si sa nu stie nimic. Ct despre Valache, el se ocupa sa le mai aduca vin,
puna n perete si numai ntr-un trziu si dadu pesemene seama ca ntre cuvintele acelea ciudate care se rosteau acolo la el p
crezuse ca o s-o deschida n cele din urma si sa joace cu notarul o partida nu exista nici cea mai mica legatura si la un mom
nauntru.

- Omul era n stare altadata sa cucereasca alte teritorii dect cele terestre, continua Niculae. Victoriile lui se ntindeau dinco
ochii, si dincolo de timp, nu-i mai trebuia chiar toate aceste placeri marunte care li se par acuma unora att de mari nct bu
ca sa le aiba. De mult au nceput sa-si vnda sufletul pe nimic. Tata a uitat sau se preface ca a uitat, dar tot de trufie m-a opr
centrul universului, si cum le aranjeaza el asa e bine, toata lumea trebuie sa-l asculte... Nu-l cunosti, dar sa-l fi vazut ce-a fo
oamenii cnd l vedeau ca iese la drum si se aseaza pe stanoaga? Ii vedeai cum o iau agale, unul de la o poarta, altul de dinc
sa stii ca nu le spunea nimic! Ei spuneau! Dar stiau ca el i asculta si... Ei! acuma s-a terminat, l vezi cum i ia altul vorba d
lasa fruntea jos si nu mai zice nimic. De ce? Aici s-a ntmplat ceva si nimeni n-o sa stie vreodata ce-a fost cu el, poate doa
cum uitarea le alina pe toate si poti sa te duci sa te ngropi, n-are rost sa mai faci attea ncurcaturi, cauti un gldau n padur
te arunci n el, macar nu mai stie nimeni...

- Dar ce ti-a facut tatal dumitale? zise tnarul notar clipind acum rar, vizibil alarmat de aceasta destainuire repede reprimata

- Nu mi-a facut nimic, dar omul are nevoie de o noua religie a binelui si a raului, fiindca raul din icoane nu-l mai sperie, iar
draceste cnd i aduci aminte de el.

- Noi venim cu o religie noua, zise notarul practic, asezndu-se mai bine n fotoliu, cu umerii mai aproape, sa poata fi auzi
61
si scoase un ciubuc din buzunar, sufla n el si striga la Valache sa-i aduca un pachet de tigari.

- Am sa-ti spun n ce consta aceasta religie, continua tnarul notar, si sunt convins ca vei deveni nu primul apostol, fiindca n
cei mai buni. Fiindca si eu mi-am pus aceleasi ntrebari, eram elevi si mai ales pe ultimul an toata ziua discutam fiindca eu
pot sa-mi dau bacalaureatul dect n particular... Ce e omul si cum ajunge el pe culmi sau se prabuseste n prapastie! n real
curcani cu facaletul si cnd eram mic verile noastre erau un chin, trebuia toata ziua sa culegem urzici si sa le tocam. sapte f
adevarat ca omul daca nu obtine victorii, asa, n intemporal, cum bine zici, se traste cu burta pe pamnt. Dar cum? E adeva
oameni foarte seriosi, dar mi-aduc aminte de orele noastre de religie, aveam profesor un preot foarte destept si nu pot uita c
aveam si ni se povestea n manual despre Ian Huss, cu litere marunte. sta, zice parintele nostru, a fost un adept al lui Wicl

adica schimbarea pinii si vinului n trupul si sngele lui Cristos. Dupa care parintele odata a luat alt ton si a facut si asa din
fi zis: i-au dat doua picioare n spate. Dar stiti voi, zice, ce-a patit cnd a nceput sa-l nvaluie flacarile? S-a apropiat de el o
aruncat-o si ea n rug si reformatorul cica ar mai fi avut timp sa zica: Sancta simplicitas. Idioata baba, a spus parintele, si no
i bagase ei n cap ca daca un om nu crede ca n timpul slujbei pinea si vinul se transforma la un moment dat n trupul si s
viu? Aici, nu te supara, dar nu mai e nici o victorie, e o degradare!
- Sunt de acord, sari Niculae.

- Esti, dar mi s-a parut ca spui ca daca oamenilor le-ar mai fi nca frica de raul din icoane si s-ar stradui sa faca bine tot dup
nu si-ar mai vinde sufletul pe nimic si n-ar mai trai din trufie. si eu sunt de acord ca daca omul nu mai are nimic sfnt se sal
omul poate fi o fiinta morala si fara religie. Religia, eu n-as zice ca e opiul popoarelor, ci expresia spontana a nazuintii mor

Auzindu-l vorbind astfel, Niculae nu mai zise nimic, prins poate de uimire: nicicnd, pe terasa lui Valache nu fusesera emis
si siguranta. ntre timp se facuse de mult ntuneric si Valache se asezase la el n odaie, cu familia, la masa. La un moment d
de friptura si pine si le puse pe masa.
62
Cei doi tineri ncepura sa mannce fara macar sa-i multumeasca att de prinsi erau n discutia lor.

- Ei, si care e noua religie cu care ziceti ca veniti voi? ntreba Niculae cu o privire avida, fiindca ntrebarea lui nu era izvor
adnca si flamnda curiozitate.

- Lupta pentru existenta, zise notarul, mpinge pe om la multe nfrngeri. Dar ia gndeste-te, omul lupta sa-si tina copiii, nu
vai de capul lui din aceasta lupta. Dar ia gndeste-te, ne-a facut pe noi! El ne-a facut, nu Dumnezeu. si de suferit tot pentru
ma gndesc la mama! Parca ei nu i-ar fi placut sa duca o viata mai spirituala, dar cum sa duca? Ori, dupa parerea mea, de-a
religie. Dar de ce sa-i spunem religie si sa nu-i spunem revolutie? Fa-ti din eliberarea omului de sub povara luptei pentru ex
realizndu-l, o sa ai naintea ta un om nou. Fiindca omul traieste urmarit de acest blestem al sudorii fruntii si aici eu nu mai
am sa-ti explic de ce. Ai bagat de seama ca un om prefera sa se arunce cu gtul sub o roata dect sa asculte un sfat ntelept?
mi place mie omul cel mai mult, ncapatnarea lui de a gndi liber, dar tot aici, sa-ti spun drept, ma scoate si din sarite. Nu
daca nu mai are ncotro. Ce vreau sa spun? Ct timp are o pozitie de retragere, nu va voi sa iasa din starea foarte rea n care
afla. Cu nici un chip. Ba chiar ti ofera un spectacol de lasitate de care pna si lui i e greata. ntelegi ca ma refer la tarani, p
experienta. n prezent ei circula pe un drum liber, n sus, n jos, saracul poate ajunge bogat, bogatul poate ajunge sarac. Chi
aici si striga si ei unii la altii ca nu e bine cum traiesc, fereasca Dumnezeu sa crezi ca se gndeste vreunul ca tocmai pozitia
paradoxul, ei stiu n acelasi timp ca nu e bine si vor o mare schimbare. Dar o mare schimbare la care ei sa participe eventua
asa! Eu nu le spun nimic, i las sa vorbeasca, fiindca pe mine ma intereseaza primul pas: sporirea rndurilor noastre. Pe urm

De mult Niculae nu mai facea dect sa asculte. Se vedea ca i placea acest om foarte tare si doar o expresie de neliniste, dar
privirea lui bucuria ca l cunoscuse, ca timpul trecea si ca celalalt nu facea nici el nici o miscare sa se ridice si sa plece: sim
pentru ascultator. ntrebarea care nsoteste de obicei astfel de ntlniri hotartoare nu parea sa se puna pentru nici unul din e
una din marile ispite ale vietii despre care nimeni nu-ti putea spune unde te poate duce daca o
63

PIP

urmezi, pentru Niculae; si ce rol va juca acest baiat n viitorul lui, i va fi credincios sau dimpotriva l va trada ca Iuda, pent

si de revolutie, care nu era deocamdata dect un notar dintr-o comuna oarecare.

- si daca vrei la un moment dat sa nu mai faci parte din partidul comunist, ce se ntmpla? zise Niculae ntru trziu.
- De ce sa nu mai vrei sa faci parte?
- Asa, sa nu mai vrei!

- Foarte simplu, zise notarul, si-si vr mna n buzunarul dinlauntrul hainei, de unde scoase un carnetel mic, cu scoarte ros
l-a dat - sau la altul! exclama notarul rznd - si l predai. Nu e o problema!

Spre ziua, Niculae se ntoarse acasa si se culca. El nu stia ca toata lumea l vazuse pe el si pe notar pe terasa lui Valache si c
taica-sau ca "si asta micu al lui Moromete s-a nscris n partid". Fie ca l asteptase sa se ntoarca, fie ca se desteptase doar a
asternut si cnd Niculae se linisti !a rndul lui, deodata i spuse:
t
-Ei, ti-ai gasit eul tau?

Tacerea care urma arata surprinderea, sau lipsa de obisnuinta de a comunica dintre tata si fiu? ntru trziu Niculae raspunse
- Mi l-am gasit! si ce te miri asa?

- Eu?!! facu Moromete umflnd parca aerul negru din odaie cu mirarea lui. Apoi adauga cu totala nepasare: Daca asta e cal
pui cot la cot cu Ouabei, eu ce pot sa mai zic?

- Nimic, ce poti sa mai zici, mai raspunse Niculae, dupa care tacura amndoi si lasara linistea zorilor care nvinetea geamu
XIII

Astfel disparu Niculae din sat, chemat repede la judeteana si trimis apoi de acolo undeva la o scoala de partid, dupa cum de
dadura si altii adeziunea si tot n acea perioada se mai ntmpla ceva. Aristide chema ntr-o seara la el pe frati-sau, Nastase,
domnul Petrica, pe unul din prietenii lui Moromete, Nae Cismaru, care tocmai fusese si el numit primar, dar nu statuse nici
dimineata l numisera si pe la prnz venise cineva de la prefectura si l schimbase cu altul. Nastase era cu cei doi baieti ai lu
sora, unul Vasile al
64
Moasei, cam de seama lui Niculae, si Aristide mai chema pe cineva si anume pe unul al lui Ilie Tabrgel, Isosica.

Se spunea despre acest Isosica - de fapt l chema Tabrgel Gheorghe, dupa numele lui tat-sau, dar nu se stie cine i scornise
fi gndit tot n-ai fi putut sa-ti dai seama ce putea sa nsemne - ca maica-sa l-ar fi facut cu Aristide, de fata mare, nu ca l-ar f
maritat, Isosica ar fi existat deja n trupul ei si ca n-ar fi stiut nimeni. Altfel cum s-ar fi putut ntelege de ce de la o vreme A
acasa si se purta cu el cum nu prea avea cineva obiceiul sa se poarte cu copilul altuia? Asta nsa era greu de crezut de cei ca
neobisnuit n care cu douazeci de ani n urma se maritase mama lui.

Se dusese pe atunci zvonul ca o fata de pe la marginea satului, una Sita lui Ciuca, a vorbit cu Maica Domnului pe izlaz. Lum
se dusesera numaidect s-o vada. Cine sunt mai bine pregatiti, pentru astfel de evenimente, dect femeile si copiii? Sita stat
cnd se ntmplasera toate acestea -ntinsa pe o velinta si un capati nflorat si povestea. Ca statuse asa ca si acuma pe izlaz
si odata a vazut o femeie mergnd pe deasupra vrfurilor porumbului. Era mbracata n alb si n beteala si cu cununita pe fr
si-a dus minile la ochi, creznd ca pe urma cnd o sa se uite iar, Maica Domnului o sa piara. Atunci i-a auzit glasul: "Sito,

Sita i-a spus: "Maica Domnului, ce-ai cu mine?" "Am venit la tine ca te-am vazut cum stai tu pe izlaz singurica", i-a raspun
naintea ei, n aer, sa fi fost picioarele ei cam la o schioapa deasupra pamntului. si Sita nu mai stia pe urma ce a fost; ajuns
se mai tina n capul oaselor. Mai apuca sa spuna ca i e somn si ntr-adevar adormea numaidect, un somn de se vedea parc
cu ea dormind; i se miscau ochii sub ploapele nchise, se ridica n capul oaselor si din gt i iesea un suierat ndelung si sub
recadea pe capati si dormea apoi ore ntregi. La trezire, la rugamintile acelor femei care nu fusesera acolo cnd povestise e
cteva zile prispa, curtea si ograda lui Ciuca ncepura sa nu se mai goleasca de lume.

Interesul strnit de vedenia ei de pe izlaz n-ar fi tinut mai mult de cteva ceasuri si n-ar fi trecut de capatul ulitei daca n-ar f
marturie. si nu se stie cine aprinse lnga ea o lumnare si o lipi de stlpul casei, dar fu de ajuns ca sa faca toata lumea la fel
povesteasca. Cum numarul celor care veneau s-o
65

vada crestea si nu se gaseau lumnari, o ruda a lui Ciuca se duse la Palamida si aduse o lada plina din care ncepu sa vnda
cruce mare, pe care batura o candela sub icoana Maicii Domnului, pe care o lipira pe lemn. Veneau acum si barbati si flacai
stiau dect dupa nume si dupa o infirmitate a ei din nastere, era schioapa; si cnd o vedeau pe drum o recunosteau dupa mis
aceea cu un picior mai lung si unul mai scurt. Aparura apoi oameni si din satele vecine si n curnd atrasera atentia n speci
caramizii ca orice tarani, dar care la o privire mai apropiata se vedea ca aveau si ei ceva, unuia i se facea o basica n frunte,
celalalt era ciung de-o mna si avea si gtul strmb, dar nu ntr-o parte, ci dus nainte nct de departe ai fi zis ca se uita la c
capul ndarat. "Fratilor, zise ntr-o zi cel dinti, si numai la unele cuvinte - si asta era cel mai ciudat la el - u iesea pentru o c
Fratilor, repeta el pna ce toata lumea auzi si se opri orice miscare, sa ridicam aici, fratilor, un mic lacas al Domnului si sa n
sa vina ploaie si vreme rea, si omul asta sfnt, care e parintele acestei fete, trebuie ajutat sa poata sa-si vada de gospodarie,
nu mai poate sa se miste, sa dea la vite si sa-si vada de copiii pe care i mai are."

Ciuca mai avea nca trei copii n afara de sita, cel mai mic umbla nca doar n camasa si izmene, destul de gras nsa, cu capu
tigva si putin cam ssit. Oratorul asta necunoscut vorbi apoi mai departe aratnd ca lesne s-ar putea ridica acel lacas al Do
aici ar da la poarta numai cte un franc. Nici n-ar trece trei zile si s-ar nfaptui cuvintele lui Cristos, fiul Maicii Domnului, c
acest templu si n trei zile l ridic din nou.

Iata deci cum puteau fi rastalmacite cuvintele Nazarineanului. Suparat, preotul se ridica n biserica mpotriva acestor doi ne
pe drumul adevarat al lui Cristos si ceru oamenilor si muierilor sa nu-i asculte si sa nu se mai duca n curtea acelei fete, dar
chiar trei zile, dar nu mai mult de cteva saptamni si lacasul fu ridicat.

Nimeni nu mai stia bine ce se mai ntmplase dupa aceea, cum ajunsese fata sa spuna la un moment dat ca peste trei zile o s
doi straini care o ndemnase, sau poate gndul sa se fi nascut n chiar mintea ei, n timp ce cadea n somnul acela sub ochii
multi, fiindca, ziceau ei, daca zboara, nu era asta semnul ca a venit sfrsitul lumii? Totusi nu era prea multa lume n curtea l
zile cnd fata trebuia sa faca minunea, erau
66

nsa cei care nu se ndoiau, si care sunt totdeauna destui ca sa sustina orice miracol. Fata, ca de obicei, dormea si vorbea
se trezi, ea declara foarte senina ca Maica Domnului i-a spus ca n-are voie sa zboare pna nu se face mireasa. Mama si
la frunte cnd vorbea, nsotit de cel cu gtul strmbat, intrara ui casa si se sfatuira cu rudele ce sa faca; nu se ntelegea
fie mbracata n rochie de mireasa sau chiar vroia sa fie mireasa de adevaratelea? Attat de aceasta asteptare, de luminile
ce avea sa se ntmple, fratiorul cu ceafa rotunda ca o tigva navali deodata n casapeste ei si cu bratele ntinse ncepu sa t
tete, eu spor!" Adica el zboara! ngrijorat si blnd Ciuca l apuca duios de mini si i zise: "Mai Nila, stai aci, tu zbori, S
mai ramn?". Copiii auzira si raspndira n sat aceste cuvinte ale omului si ceea ce nu reusise sa faca popa n biserica, reu
pe drum ca niste smintiti si cu bratele n aer, asa cum tin pasarile aripile, racneau ssit: "Eu spor, tete, eu spor!". si pel

Printre dulgherii care lucrasera la ridicarea acelui lacas, numai unul nu vrusese sa primeasca bani si asta era Ilie al lui
aceeasi toamna si o lua cu nunta, la dorinta ei, care tinuse ca lumea sa stie ca atta vreme ct a fost la parinti a fost fata m
noaptea nuntii daca ntr-adevar fusese, nu prea se mai tinea seama de acest obicei, fiindca se dovedise n ultima vreme ca
familii, ci nti fata se ia cu baiatul, sa traiasca doi-trei ani fara cununie si fara forme si daca dupa acest timp baiatul ca
nu fuge, tnara familie, adesea cu un copil destul de mare ca sa-si aduca aminte mai trziu ca de ceva din povesti, cnd
de sus pna jos, face la un moment toate acestea, adica formele la primarie si cununia religioasa, cu marea ei petrecere;
baiatului si maritisul fetei au reusit si ca de aici nainte nu se vor mai desparti toata viata.

Dupa nsuratoare, Ilie Tabrgel se certa cu socrul, care se dovedi ca nu era el chiar asa de blnd cum parea si trebui sala care el lucrase pe degeaba si considera ca i se cuvine; nici vorba sa i-l lase, l dezveli la talpici, l puse pe roti, fl scoase
parintilor lui; binenteles ca i lua si caramida de postament si lua si crucea cea mare din curte, pe care tot el o facuse: e
Ciuca l njura n chiar momentele cnd o scotea din pamnt, si i spuse sa se ngroape cu ea, si sa i-o puna el, Ciuca, la
el, adica gineri-sau, ca i e cel mai bine. Atunci sa i-o puna!
67

Ilie Tabrgel si Sita se aratara mai trziu ca nu erau nici credinciosi nici eretici, cum le spusese preotul, nu se duceau nici la
cel cu glma la frunte si cel cu gtul strmb, nu mai avura de-a face. Avura un singur copil, pe acest Isosica si nu statu nime
luasera, pesemne ca nu batuse nimanui la ochi. ineau amndoi foarte tare la baiat, si stia toata lumea ca la ei n casa Isosic
tatal si cu att mai putin bunicul. In loc sa-l strice nsa ca pe alti copii, pe Isosica situatia asta l facuse doar vesel si se apuc
fuma mereu, dar nu cu lacomie, ci lasa tigarea sa-i arda ndelung n coltul gurii n timp ce el arata nvaluit n fumul ei pe g
mna si scuipa marunt pe cotorul ei ca si cnd foita de atta stat ntre buzele lui s-ar fi tot desfacut. I-ar fi fost greu cuiva di
statea el asa si fuma,, se gndea la ceva, dar nici sa spuna ca l nu se gndea nu putea. De cnd ajunsese flacau, adica nu de
Ciulchii, cam de .seama lui, o fata foarte frumoasa, dar foarte saraca si mai ales rea, dintre cele care nu se feresc de cuvinte
folosea ca pe niste cutite, asa limba ascutita avea. i placuse lui fata asta, se ntelegea pesemne bine cu ea, fiindca erau n vo
nu mai fusese vazut cu nici o alta, cum aveau obiceiul flacaii ct erau flacai, cei mai multi, chiar cnd tineau . cu adevarat l
nsoare cu ea. Se pare ca pe Isosica nu-l interesa acest gen de ispravi, desi i asculta si el, ca si altii, pe cei care se laudau si
cine era fata care | zicea ala ca i-a facut si i-a dres. El arata ca si nsurat cu Ciulea, fiindca) erau vazuti mpreuna chiar si ziu
se ntelegea s totusi ce e ntre ei si Ilie Tabrgel se supara ntr-o zi si i spuse feciorului^ sau ca n-avea nimic contra Ciulchi
numele j maica-sii si avea sa i se spuna simplu Ciulea, - cu toate ca n-avea dect un pogon de pamnt, si, zise tatal, nimic d
ca tot vorbea degeaba, "daca tineti unul la altul, de ce nu va luati?" adica;; macar sa se cheme ca s-au luat din dragoste. N-a
fiindca cu adevarat Isosica nu mai putea nici ziua fara s-o vada pe fata. Trimitea pe cineva dupa ea mai ales cnd era la cm
se piteau nici n porumburi si nici n cine stie ce vagauna ca altii, ci stateau linistiti n vazul la toti, fata cu ceva de lucrul n
capul n poala ei, cu ochii nchisi, ai fi zis ca era nedormit; dar nu dormea, desi aproape n fiecare noapte se ntorcea de la e
vorbea, Ciulea avea alt glas, fara nimic ascutit n el si dupa un timp ncepea fara veste sa cnte
68
XIV

Cnd Aristide trimise pe cineva sa-i spuna sa vina seara la el, Isosica nu era acasa, plecase cu caii pe izlaz. Ceilalti baieti ju
dulama si se uita neclintit la ei, dar aceasta privire a lui nu-i vedea si se pare ca nici veselia si glasurile lor nu-i atingeau auz
unul dintre baieti l striga ntrebndu-l daca nu vrea sa joace; le trebuia unul ca sa fie cu sot. Isosica se uita la ei, dar nu rasp
n seama si si vazura mai departe de joc. Cel care era la blana se apleca, puse bobicul pe ea, apoi se trase ntr-o parte cu pa
n jos si facu semn celui care era la rnd sa-i dea drumul. Blana era de fapt un ciomag mai gros de corn, potrivit ca unul din
pe el bobicul si sa poata n acelasi timp sa fie putin vrt si n pamnt, sa nu sara n sus. Cel care lovea se dadu mult napoi,
prin trei salturi si lua vnt si tinti lasnd sa-i zboare ciomagul din mini cu un vuiet scurt. sters fulgerator de peblana, bobi
vazu si se topi n departare n vazduh cu un piuit. Cei din fund se dadura cu repeziciune de-a-ndaratele sa-l poata prinde si z
la blana cu care tinea n echipa, nainte ca jucatorul sa se ntoarca cu ciomagul. Dar cu ochii prea mult n sus, picioarele de

drept ntr-un scaiete si baiatul scoase un racnet si ncepu sa njure. n acest timp, maimutarind cine stie pe cine vazuse el ca
jucatorul se napoia triumfator dupa ce si-l culesese, dupa lovitura, mergnd la pas cu el n mna ca la plimbare: adica aia d
pna sa zvrle ei bobicul si sa-l prinda asta n palarie, nu trebuia sa fuga ca de obicei.
- Brava, ma, Tilimpla, zise Isosica. Acuma ia vin ncoace!
- Pe mine ma chemi, nea Gheorghe? zise baiatul mirat.
- Da, pe tine, zise Isosica. Cte mai ai?
- Pai n afara de asta de-adineauri, mai am patru.

- Bine, zise Isosica. Da-le si pe-alea patru si pe urma vino ncoace. si si vr fata n haina ca si cnd si-ar fi continuat un so
- Ce e, nea Gheorghe? zise baiatul pe urma, apropiindu-se si seznd jos.
- Ma Tilimpla, zise Isosica si se opri, ramase cteva clipe nemiscat. Nu se uita nicaieri, si ridicase fata si tacea. Alaturi de

pasi, trei fete stateau cu fruntile plecate n mica pnza pe care o brodau si se putea ghici dupa miscarile rare ale acului inviz
fiecare avea timp ndelung sa se gndeasca. Jocul baietilor nu le turbura, dar cnd Isosica l chema la el pe unul din ei, cea c
69

mai mica dintre fete lasa acul nfipt pe jumatate n pnza si miscarile i Se oprira. Nu-si ridica privirea, dar se vedea ca ureche
biruie racnetele baietilor si sa auda de ce l chemase Isosicg pe acela. Cmpia era plina de toate vitele pe care le putea avea
capre, se vedea cte o baba cu astfel de animal! si pe lnga baieti erau si oameni mari, cu cini, si grupuri de fete.

De jur-mprejurul izlazului si al miristii n care se prelungea, se vedeau porumburi nalte cu foile frnte, cu stiuleti umflati,
ntr-o parte pe cer si un strain n-ar fi putut sti daca lumina lui, care dadea fiecarui om sau animal o umbra, e spre apus sau s
verde crud care nvelea pamntul e de primavara sau de toamna. Numai miristile rase si galbene din departare aratau ca oric
iar matasea rosie, uscata, a stiuletilor, ca putea fi sfrsitul lui septembrie.

- Du-te mai asa, treci n partea asta, zise Isosica n soapta, ntorcndu-si fata n asa fel nct se vedea ca nu vroia sa fie auzit
eu o sa-ti spun tie sa te duci undeva, tu o sa stii ce sa spui, sau o sa ma faci de rs si mai bine nu te mai trimit?
- Nea Gheorghe, zise baiatul cu aerul ca ceea ce avea sa spuna el acuma era un obstacol care nu vedea cum putea fi trecut.
grija de caii mei?
- Lasa, ma, l linisti Isosica. Eu o sa am grija. Care sunt caii tai?
- Uite aia doi de colo, aia negri cu chisita alba si cu capastru n cap.

- Ei, acolo ai sa-i gasesti, zise Isosica. Uite ici, continua el scotnd dintr-un buzunar al pantalonilor o gramada de obiecte m
amnar, niste iasca, niste nasturi de flanela, niste acare si printre ele cteva monezi mici si galbene.

Dar nu se mai auzi nimic din ce i spuse el baiatului, care dupa cteva clipe o si lua din loc. Isosica si ntoarse fata nainte u
baietilor si ntr-o vreme i se auzi din nou glasul. i cerea unuia sa aiba grija si de caii celui plecat, sa nu le fure cineva capes
stateau cei care prindeau bobicul se auzi toi atunci un fluierat lung si o voce care striga:

- Ba, al lui Pretorian, se bate berbecul tau cu al lui Gavrila, vino dracu si-l goneste ca-l omoara ala, ti ramn oile nemrlite

Se vedea ntr-adevar n stnga un crd de oi fugind de parca s-ar fi napustit un lup asupra lor si n spate, la o distanta de apr
unul spre altul, se facura vazuti doi berbeci cu coarnele j mari ct ale unor cerbi si rasucite n spirale largi si cu gturile gro
70
,. Fugi, ma, si desparte-i, racni acelasi glas, dar nu mai era timp si cei cu bobicul se oprira si ei sa se uite.

La zece metri de ciocnire unul din berbeci sovai. ntr-adevar, celalalt yeoea n salturi cu fruntea n sus si nenfricat, dar si ce
si se izbira n capete cu atta violenta nct lovitura i ridica pe amndoi n aer aproape un metru. Baietii sarira numaidect
ciomege, apoi se ntoarsera la bobic.
_ E cel mai al dracului berbec, zise unul, daca l mai lasam o data, cadea al lui Pretorian de-a berbeleacul.
- sta era sa omoare cateaua lui al lui Dumitru lui Nae, ma, zise altul cu admiratie. Ct intri n crdul lor, l vezi cum ridica
a nvatat de mic, i dadea porumb din mna.

Departe de cei care jucau bobicul alti baieti stateau cte trei sau patru, ntinsi pe burta, unii singuri, fara fete prin preajma, a
ei, vitele. Erau pe lnga porumburi si pesemne ca le pazeau sa nu intre si sa-i prinda pndarul. Unii stateau chiar ntr-un lan
preajma se vedeau azvrliti si coceni fara boabe, semn ca copsesera mai nainte si porumb si se saturasera de el. Venind din
baiat se apropie de cei de lnga tufa si se aseza si el lnga foc. Se ntinse apoi si lua un cotolan de alaturi si 3 desfoi. i rups
i lasa n palme lapte din boabele strivite, si fl puse la foc. ntre timp un cal se apropia atras de mirosul de porumb jupuit si
lung, cu urechile ntinse ninte, semn de prietenie si de ntrebare daca nu i se putea vr si lui n gura un cotolan.
- Du-te, ba, de-aici, zise cel numit mai nainte Pretorian si puse mna pe un stiulete si dadu cu el n cal.
stiuletele cazu alaturi, se lovi de burta animalului care se dadu napoi 5i ncepu apoi sa-si nfiga dintii lui mari n el.
- De ce dai, ma, n el, zise un altul, nu e al tau? si vezi dracului daca s-a copt dovleacul ala, sa plecam, ca daca da peste noi
junghietura gtului.
- Da' de ce, rse al lui Pretorian, asta e pamntul lor?
- Dar al cui!

- Calul asta al tau mai e armasar, ma, al lui Pretorian? se mira un altul uitndu-se curios cum calul dadea acum foarte zgom
un moment dat se si arunca pe ea fara veste.

Baietii lasara jocul si se rasucira sa vada. Calul ncepu sa scoata din gtul lui cabrat, printre dintii lui lati cu care o apucase
nechezaturi asa de ciudate, nct ai fi zis ca e un om din gtul caruia >es rugaminti pline de umilinta si de recunostinta. si l

71
dar apoi totul se termina cu o renuntare de nenteles, se dadu jos dupa ea si ncepu linistit sa pasca.
- Ce rau era asta pna l-am juganit, zise al lui Pretorian, odata era sa ma mannce.
- Ce vorbesti! si mnzul ala l are iapa de la el?
- Aha!
- si de ce dracu arata asa de puchinos?

- Sa va spui de ce, tata mi-a zis sa-l las dracu pe cmp, dar el vine mereu acasa, ne pomenim cu el Ia poarta, nu putem sa sc
- Dar ce are?

- L-a mursicat ntr-o zi un lup, zise al lui Pretorian, eram cu tata cu caruta n Frunzari. A iesit din Cotigeoaia, dracu sa-l ia d
devreme l omoram cu furcile. La iapa si la cal nu s-a dat, i-a fost frica, o fi fost ogrjit de nemncare, s-a dat si el la mnz s
si al lui Pretorian le arata cam pe unde, prin preajma inimii.
- si? zise unul din baieti.

- si a facut viermi. Noi am zis ca o sa-i treaca, dar n-avem ce-i mai face, si tata l-a lasat odata legat lnga padure, sa vie iar
venit nici un lup, l-a dezlegat si l mai tinem de mila iepii. Dar l mannca viermii de viu...
- Pai hai sa-l omoram, zise atunci un alt baiat, dupa ce statuse cu gura cascata cteva clipe lungi.

Al lui Pretorian nu zise nimic, dar se uita n jurul sau cautnd ceva. Apoi se proptira amndoi n ciomege si se ridicara lasn
iesira pe miriste. Cel care propusese sa-l omoare prins^ mnzul de mica lui coama de pui de cal, si cu ajutorul celorlalti, l p
si se uitara toti sa vada ct era de adncij mursicatura. Era foarte adnca, si baietii se nghemuira pe rnd, cu chipurile vii, a
zise:
- De ce nu i-ati turnat creolina?

- I-am turnat si s-a nchis si credeam ca i-a trecut, raspunse al lui Pretorian. Cnd colo, degeaba, i-au deschis-o iar viermii.

Se lasa o tacere. Undeva n zarea ndepartata fluiera prelung ceva, ca un avertisment de nenteles si se vazu apoi navalind p
partea aceea, o coloana de fum gros si urt ca de incendii Mai ncolo alti cai pasteau neturburati si prin apropierea lor paste
- Ei, l omoram?! zise baiatul care venise cel dinti cu ideea asta. Parea foarte dornic sa treaca la fapta.
72

_ Hai sa-l omoram, se hotara atunci al lui Pretorian. si tata mi-a spus je cteva ori, dar mi-a fost mila: omoara-l, ma, zice. l

Baiatul care daduse ideea statea pe vine si se uita. Nici el nu stia cum. jvlnzul clipea rar din ochii lui mari si negri si respir
jos tot trupul, abdomenul lui mititel, acoperit de par mare si pufos. Baiatul acela se uita tinta la burta lui miscatoare si deoda
mnz de nari si i le strnse. Mnzul zvcni si ncepu sa se zbata. Era asa de voinic acest baiat pentru cei cincisprezece sau s

nici macar nu spuse celorlalti sa-l ajute, sa-i tina mnzului picioarele. Cuprinsa de o banuiala nelamurita, iapa veni pna n
fluieraturi. Ea ntorcea nsa capul cu urechile n fata parca i-ar fi ntrebat: ce fac ei acolo cu mnzul ei?
- Da, ma, n ea, zise al lui Pretorian.

si o gonira iar. De prin toate partile ncepura sa se apropie si alti baieti, dar ntre timp totul se terminase, nu mai apucara sa
lui Pretorian omorsera mnzul nabusindu-l, l trageau acum de picioarele dinapoi si l duceau undeva n porumb, n timp c
departe iapa, ca sa nu-l vada.
XV

Baiatul pe care l trimisese Isosica undeva nu se ntoarse prea curnd 5i cnd aparu n sfrsit n departare pe tipsia fara obst
apropie ca si cnd ar fi vrut sa spuna prin mersul lui parca stnjenit, ca n-a facut nimic si nu prea se simte ndemnat sa vie m
acela pentru care fusese trimis tot nu s-a putut face. Isosica nsa nu-si lua ochii de la el pna ce nu-l vazu alaturi.
- Ce e, ba, de ce ntrziasi atta? i zise.

Vorbise ca si mai nainte, cu spatele la fete si cu voce coborta. Baiatul nu raspunse de ce ntrziase, dar de asta data privire
spus si ca a iesit asa cum trebuia sa iasa.
- Zi-i, ba, se supara Isosica abia ridicnd glasul.

, - Am fost, nea Gheorghe, se apara baiatul, dar nu mai adauga apoi n"nic si ramase n asteptare, cu privirea nsa mai graitoa
~ Ei, ce ti-a zis?
~ A zis, raspunse baiatul taraganat, ca de ce nu vine persoana asta s-o cunosc si eu. "Cine e, ma?" mi-a zis.
~ si i-ai spus?
- Pai nu mi-ai spus sa nu-i spun? zise baiatul.
73

- Pai ti-am spus eu, dar... Mai era cineva la el n birou?

- Mai erea, dar i-am spus asa cum m-ai nvatat: "Domn notar, vreau sa-ti spun ceva personal". "Spune, ma", zice. "Nu a
mai pe urma?" si el a nteles si am asteptat pna nu mai era nimeni. Ca era multa lume la el acolo...
- si altceva n-a mai zis?
- Asa a zis: spune-i persoanei care te-a trimis sa treaca pe la mine, ca am si eu ceva sa-i spun.
- Ce? zise Isosica.
Baiatul ridica din umeri: asta chiar ca n-avea de unde sa stie.
- Bine, relua Isosica, dar cnd i-ai spus ce vor aia sa faca cu sediul nu te-a ntrebat de unde stiu eu?

- Ba m-a ntrebat, si aduse aminte, cam agasat, baiatul. " De unde stie nean-tau Isosica, zice, chestia asta?" "Chiar de l
de la alde Pataleata...", i-am spus.
- Bine, zise Isosica multumit. si la Ciulea ai fost? Baiatul dadu din cap de sus n jos: a fost!

- Bine, ma, Tilimpla, mai zise Isosica si se ridica n picioare si si scutura tunica. Uitc-ti colo caii si baga de seama sa nu

Dintre baietii care jucau bobicul pe izlaz se desprinse la un moment dat de grup unul de la blana, si o lua pe acea parte
spre Cotigeoaia,alaturi de care se vedeau n zare alte vite pascnd, mai ales numerosi cai. Nu se stia de ce baiatul acesta
n-avea nici pentru el nume, fiindca sarea din cnd n cnd n ciomag. l proptea la marginea unui obstacol care nsa put
o crapatura de pamnt, sau daca drumul era prea mult timp neted chiar un obstacol imaginar. Mai putea fi mult pna
fiindca drumul lui pe cer spre marginea orizontului era mereu greu de ghicit si nu dadea nici un semn izbitor ca n cur
cine l cunostea bine putea sa simta n raza lui o foarte putin tremurata ngalbenire, desi miezul i era mai departe alb.

Cnd nu sarea, baiatul retezai cu ciomagul lui ager vrfurile nalte, cu maciuliile nca violete ale scaietilor sau izbea n c
din locul ei cu atta precizie si putere ca o facea sa zbrnie ca un proiectil trimitnd-o cu o traiectorie nalta n vazduh
un crd de oi ca un catelandru cu limba scoasa si le goni aiurea, strnind undeva ntr-un grup ndepartat de baieti fluiera
adresa mamei si tatalui sau.

Cnd se ntoarse acest baiat, Ciulea venise si Isosica statea cu capul n poala ei. Soarele nu mai avea raze mprejur, se fa
buza orizontului gata sa nceapa sa se duca. Baiatul se apropie
74

de una din fete si ncepu sa-i spuna ceva la ureche. Ea l asculta cteva clipe cu acul uitat n iie, apoi fl asculta mpungnd m
cu fruntea plecata, nct nu i se vedea fata si nu se auzea daca doar asculta sau mai ntreaba si ea din cnd n cnd cte ceva
se scula si se ndeparta.
- Unde-ai fost, ma, ce-ai vazut? se lipi unul de el, dar baiatul si smuci bratul si nu vru sa spuna nimic.
- Pe cine ai vazut, ma, hai spune, se apropie un altul.
In clipa aceea Ciulea si ridica fruntea din iie, pndi cteva clipe ce si spuneau baietii si apoi deodata rosti:
- Ia ascultati, ma, voua nu va e rusine, magarilor, daca ma scol acuma la voi si va dau cteva peste nas, va nvatati voi cum
fugiti de-aici!

Baietii se supusera imediat, cu toate ca s-ar fi parut ca nu aud ce li se spune, se sculara n ciomege si se dusera mai ncolo. F
vorba statea tot cu fruntea plecata si acum soarele apunnd i rosea fata att ct se vedea, sau poate ca era rosie de ceea ce a
parca ar fi facut niste semne cnd ntr-o parte, cnd putin mai n alta, ca si cnd ar fi respins mereu cu blndete ceva care i s
primeasca. Celelalte taceau si ele si vedeau de cusaturi, numai Ciulea arata parca mai attata de ceva, ntindea iia pe genun
descosea rupnd firele cu dintii si scuipnd alaturi. Amurgul ncepea sa coboare venind de sus cu racoare n timp ce pamn
mai vedeau nca firele de iarba si scaietii ndepartati cu maciuliile lor colorate si florile de cmp ale trifoiului de toamna, ca
Caprele treceau spre sat cu iezii lor lnosi cu mersul saltaret si oile, n crduri mari, ncepeau sa traga si ele spre casa, mai p
salcmii stufosi ai satului din departare, pe care apusul soarelui l ndeparta parca si mai mult. Deodata fata care primise o v
fruntea. Avea ochii aprinsi de lumina asfintitului la care se uita nemiscata. Cum statea asa, ncepu fara veste sa cnte. si rel
cntecul ei se ridica n nserarea care se lasa,, nefiresc de subtire, nalt si cu mare putere, parca ar fi cntat ajutata de o foita
baietii cnd se duceau sau se ntorceau noaptea de pe la fetele lor. Dar era glasul ei, nu al foitei, i strngea sau i umfla gtu
ca vocea i se frngea sugrumata. Era n cntecul ei o credinta potrivnica oricarei gndiri, pe care o au numai fetele si o pier

orice i-ai spune, chiar daca ai lua-o de mna si ai duce-o sa vada cu ochii ei pe baiatul la care tine, peste fusta ridicata a alte
75

Cnd soarele se dusese de tot fata se oprise de mult din cntat si ncepuse Ciulea. De la locul lor de acolo unde stateau ai fi
apropie ntunericul fiindca ele continuau sa mpunga cu acul n iile lor si te mirai cum de mai vedeau sa coasa nainte. n cu
ncalicara pe cai si o luara spre sat. Crduri de oi si de vite behaiau nencetat, prinse de excitatia asfintitului, sfrsitul unei z
noptii.
XVI
Isosica nu apuca sa intre bine n curte cu caii ca alde tat-sau i si spuse ca Aristide trimisese pe cineva dupa el sa-l cheme.
- Ce-are cu mine? zise Isosica fara sa se mire.
- El stie, de unde sa stiu eu, raspunse si tatal tot asa.

si adauga amanuntul ca sa se duca nemncat, de asta data cu oarecare nedumerire, ca si cnd s-ar fi gasit multi oameni n sa
ori la rnd. Pesemene ca de attia ani de cnd traia bine Aristide ajunsese sa creada ca si altii o duceau tot asa si ca nu le pri
nu i-ar fi priit lui. nct Isosica facu ceea ce ar fi facut si tat-sau, se aseza la masa si abia pe urma se spala pe mini, si puse
Aristide.

Se nserase bine peste tot, se vedeau luminile din vetre si acea miscare nceata a umbrelor din fata usilor deschise spre batat
toata lumea ncepuse, sfrsise sau era nca la masa: ntunericul se clatina strapuns de razele tremuratoare care veneau din tin
cinele asteptnd pe prispa asezat n fund, sau umbra unei mini marita pna la grajd, a carei sursa putea sa fie acolo n tind
copil care ducea lingura la gura, sau a unei fete care spala vasele si le punea curate la locul lor pe polita. Salcmii, nemiscat
uriasi tacuti si negri care poate ca dormeau si ei sporind astfel linistea care atragea animalele sa se lipeasca cu burta de pam
purtau nca fiinta cine stie pe unde si ncotro, sa se grabeasca sa faca acelasi lucru: somnul era o taina de aici de jos, nicaier
se schimba * mereu pna la ziua si poate doar soarele mai apropiat de oameni dormea si el n timpul noptii... Era nsa greu
dimineata pe dedesubt sa rasara din nou tocmai n partea cealalta...

- Vorbeam cu nean-tau Nastase si cu gineri-meu, zise Aristide cnd Isosica intra n odaie si fostul primar de dinainte de raz
lnga el, sa se aseze. Ca el zice ca comunistii n-or sa tina
76

mult, ca n-o sa-i sprijine nimeni. si eu i spuneam ca se gaseste, gasesti * sa-l omori si pe tac-tau. Daca chem eu aici la mi
spun, ba, ti dau un pogoa de pamnt, da-i una n cap lui alde tac-tau! Ai sa vezi ca-i da!

Nastase asculta toata chestia asta tacut si scrbit. Era neras si arata mult mai batrn dect era, n timp ce frati-sau Aristide, c
mai tnar dect el, arata cu mult mai putin. Pe pat fiul cel mare al lui Nastase, Dan, tacea si el si fuma cu tigarea n mna n
si umplea odaia de fum.

- Cum dracu de nu se dadu, ma, cinele asta al lui nean-tau Aristide la tine? se mira Nastase uitndu-se la Isosica. Pe Dan e
picior!

Isosica avea ntr-adevar acest dar ciudat ca trecerea lui prin sat si chiar prin curtile altora nu era nici anuntata si nici nsotita
aceea si drumurile lui erau greu de urmarit, trecea pe uliti agale nvaluit n fum si nu o data unii se certau ca l-au vazut n ac

martori. Cnd pleca dintr-un loc parca pierea, cu toate ca se putea ntmpla sa stea n locul acela ceasuri ntregi. Daca ar fi f
stnd, sa zicem pe o podisca mpreuna cu cineva, ncotro a luat-o cnd a plecat, acela n-ar fi stiut sa spuna precis, chiar dac
ncoace si un ncolo, adica n-ar fi fost o raspntie de uliti, ci un drum drept si fara cotituri. Numai taica-sau bagase odata de
tot asa, cum zisese si Nastase, la el se repezise sa-l sfsie. "De ce, mai Gheorghe, nu se dau cinii la tine cnd intri ntr-o cu
raspunsese Isosica nepasator. Dar nu era adevarat, fiindca chiar daca nu-l cunostea, cel mai nvrajbit cine se potolea deoda
glasului lui, iar altii ncepeau chiar sa se gudure, cadeau pe spate cu labele n sus si Isosica se apleca n treacat, i gdila pe
drum.

- S-o fi culcat si el, i raspunse Isosica lui Nastase. Mai dorm si cinii! n odaie era lumina alba, frumoasa, de petromax, ns

fusesera nchise pe dinafara obloanele. Toata casa mirosea a pine proaspata si a friptura pe jaragai. Velintele rosii de pe pa
cusute cu sabace de matase mpodobeau odaia ca la altii la botez sau la Anul Nou.
- Bea, ma, Isosica, zise Aristide turnnd dintr-o sticla ntr-o ceasca mica si nflorata de portelan.

Parca turna doctorie, asa grija avea sa nu pice ceva pe jos. Baiatul gusta si se ndrepta n scaun, cu ochii mari. Aristide nu b
n care nu se pune deloc apa cnd se distileaza n cazan,
77

/.*> iese de pruna curata, de struguri sau de ce e, cu un grad mare: ce scot al(ii dintr-un cazan, dintr-o astfel de fierbere ie
Trebuia sa fii nsa caAristide sa te nduri sa scoti att de putin.
- Asa ca asta e, continua Aristide adresndu-se lui frati-sau.
- Nu e aia, zise Nastase taraganat si cu dispret. Ala care zici tu, Crcdat, e un betiv!

- la e un betiv, ala e un curvar, ala e un hot, zise Aristide. Eu nu guvernez numai pe unii, toti sunt sub autoritatea me
Nastase nu mai raspunse prin cuvinte, ci prin clatinaturi din cap: nu era asa, nu se poate sustine pe baza asta ca poti sa

- i guvernezi pe toti, sigur ca da, zise gineri-sau, inginerul agronom, dar trebuie sa faci deosebirea, asa am eu impresia.

- Cum ma dadura ei pe mine jos, se minuna atunci Nae Cismaru si se misca pe pat ca sub stapnirea unei mari emotii. V
baiatu asta, notarul, si zice domnule Nae Cismaru, nu vreai dumneata sa fii primar? Vreau, Nica, zic, cum dracu sa nu v
mine la primarie sa te instalezi, am ordinul respectiv, o sa fii primarul comunei. M-am dus eu dimineata, - m-am dus d
uite asa m-am ntors si pe-o parte si pe alta, ma, zic, ce-o fi, si spre ziua n-am mai putut sa dorm neam - si cnd am a
a venit pe urma notarul si am citit si eu, scria negru pe alb: "Nae Cismaru e numit primar". Am stat eu pe acolo pna la
de la Cochintu si nu pleca bine Cochin(u ca vaz ca intra unul asa cu sapca n cap si zice: "Cine e primar aici?" "Eu sunt"
mai esti. O sa dai n primire lui Ciocota." "Cine dracu e asta?" zic. "Dracu, cine sa fie, daca dumneata ca esti de aici, s
cunosc eu?" Pe urma am aflat cine era Ciocota, e de pe la vale, tine pe-a lui Ion Ilie Albuleasa, care are un baiat la Bu
ia.
- Ct o sa stea si Ciocota, zise Aristide. Daca o sa nteleaga o sa stea mult!

- Ce sa nteleaga? ntreba Nae Cismaru, cu ndoiala celui care n-a nteles si caruia i e frica sa nu descopere ca ar fi treb
nteleaga. Ce sa nteleaga,Aristide, ce e de nteles aici?

- Asta nu stiu, zise Aristide. Presupun ca e ceva de nteles si ca nimeni nu ntelege, altfel nu s-ar perinda ei primarii cte

Nu vroia sa-i spuna sau poate nu stia nici el, nsa cuvntul perinda arata ca observase totusi acest fenomen si ca se gndi
- Tata, deschide usa, se auzi din tinda glasul unei fete, si sari Dan si-i
deschise.
78

'

Maica-sa venea din urma cu farfurii si cu pui fripti si fata se ntoarse si aduse sticle de vin, pahare si furculite. Pe urma iesir

- Ia hai sa luam ceva, zise Aristide, si trasera toti scaune de pe lnga peretii albi, ncarcati de jur-mprejur pna la bru de ve
asezara. De ce plecasi, Lenuto, zise Aristide tare, ia treci ncoace si bea si tu un pahar de vin.
- Pai noi am luat n tinda, zise atunci fata reaparnd n odaie cu cozile ei negre si groase pe spinare.

Ramase n picioare lnga taica-sau, puse mna pe un pui, l rupse n doua, apoi l rupse iar si ncepu sa mannce mpreuna c
tinda. De ce o chemase Aristide numai pe ea si nu si pe maica-sa? Nastase, frate-sau, mnca cu pofta, dar parca si cu sila pe
poate ramasese cu dispretul dinainte n sine, cnd spusese frate-sau ca se gaseste ce vrei, chiar sa-l omori pe tac-tau.

- Toarna, ma, tu un pahar de vin, spuse el lui fiu-sau Dan, ca si cnd numai n el ar mai fi avut ncredere, dupa care si lua s
lumea.

Isosica mnca la fel cum fuma, ndelung si pe gnduri, mesteca att de minutios, ca n cele din urma te puteai ntreba daca
totusi, cu pregatiri care faceau ca falcile lui sa se miste foarte vizibil n sens diferit, una spre urechea dreapta si cealalta spre
egal, mestecatul se oprea si gtul lui Isosica se ndoia nainte ca la cocosi. Se vedea ca i placea, arata si el mirat de ct de b
cu mujdei si pine calda din test, i mneai ntregi, cu oasele lor cu tot.
- Eu m-asteptafn ca Moromete, zise Aristide punnd mna pe pahar. Hai sa bem!

Nu-l ridica nsa sa-l ciocneasca, fiindca nici ceilalti nu pusesera minile pe pahare, aveau gurile pline. Apoi ciocnira si duse
fiecare, pe rnd, si cu o ndoire nceata, de parca s-ar fi uitat buimaciti n tavan, capetele pe spate. Unii chiar clantanira dint
uimire si trecu multa vreme pna si adusera iar aminte de mncare.

- Ma, bun mai e vinu asta, unchiule, zise Dan coplesit. Ziceam anul trecut ca s-au strpit aracii aia si n-o sa mai culegi mat
- Pai de ce am ginere agronom? zise Aristide cu o expresie rece de triumf.

- ti vine sa nghiti si paharul, zise Nae Cismaru, uitndu-se la pahar cu frica parca, drept care ezitnd, mna lui se ntinse si
nu mai aiba de-a face cu el.
79
Numai lui Nastase nu-i era gndul la gustul vinului.
- Te-asteptai ca Moromete, ce? zise el.

- Sa faca ceva, raspunse Aristide.

- Ce sa faca? murmura Nastase cu o iritare ascunsa si posomorta. Aristide nsa nu era atent la starea fratelui sau si se vede
nu-i spusese nici lui la ce se asteptase el de fapt din partea lui Moromete. Umplu din nou paharele si rosti:

- Hai noroc! si dupa ce baura iar, continua: M-asteptam ca Moromete sa se dea de partea notarului cum a facut lipoveanul d
sau nainte! N-am nimic cu fi-sau, e baiat cu carte si daca n-ar fi venit vremurile astea, l luam cu mine... Asa, s-a dus la com
ajunga comuna pe mna lui Ouabei! Fiindca Niculae al lui Moromete am auzit ca spunea notarul ca o sa plece la o scoala u
poate sa-l trimeata, sunt la putere, si eu as fi facut la fel n locul lor, si mi-as fi facut om pe care ma bazez, dar pe Ouabei po
tot Ouabei ramne si o sa mi-l trimeata tot ndarat n sat, sa fie el primar! El si cu nenorocitu ala de Mantarosie si care s-or
ce-i facem! Moromete primar, n-am nimic de zis, sau Nae Cismaru, dar uite ca pe alde Nae s-au si repezit sa-l dea jos, nici
dedesubt, si i-au si luat tocul din mna.

- Asa e, ma, exclama Nae Cismaru uluit, taman vream si eu sa ma iscalesc sub un act si tineam tocu n mna si l vaz pe ala
usurel, din mna, ca la copii: lasa asta, zice, sa nu obosesti, sa te-apuce durerea de cap!
- Chiar asa ti-a zis? ntreba Aristide si n ochii lui mijira lumini ironice. i era mila de tine?

- Da, ma, l apucase mila de mine, auzi! Moromete zice: ma Nae, unii tot se cheama ca au fost primari, exista acolo la arhiv
negru pe alb, dar tu cu ce poti sa subtii ca ai fost, din moment ce semnatura ta nu figureaza la dosar?

Aristide ncepu sa rda, gineri-sau nsa, desi ramasese tot timpul grav si atent, auzind ceea ce povestise Nae Cismaru, deven

- Ma mir, zise el, ca notarul nu si-a ndreptat privirile si spre Moromete si atrase doar pe fi-sau. si cum zisesi si dumneata, t
dar pe urma domnul notar l primi n birou pe alde Ouabei.

- Acum si-au facut si un sediu, zise Aristide, au pus mna pe pravalia aia parasita a lui Ionel, le-a dat-o Ciocota, n calitatea
deasupra, P.C.R. Silistea-Gumesti. Spunea asta al lui Jugravu ca cica l-ar fi ntrebat cineva pe Ciocota "Pai bine, domn prim
afara?" "Ordin de rechizitie precum ca susnumitul
80

nu mai locuieste de mult n Silistea-Gumesti", a raspuns Ciocota. "Nu mai locuieste, dar e a lui!" "A lui o fi, zice, dar am re
notarul, zise Aristide cu admiratie. Pna pleaca, fiindca am auzit ca pleaca si el. Iar voi, cu partidul vostru social-democrat,
dedati si voi cu comunistii, fiindca n-o sa aveti ncotro, asa spunea domnul Tache Maracineanu, fost prefect, m-am ntlnit
pe la Balaci, pe la Slavescu. Tot asa zicea si el: am intrat n zona limitrofa, regele nu mai semneaza decretele constitutional
n-or sa mai stea nici ei mult.

- Dar de ce? zise ginerele lui Aristide potrivnic, dar si nelinistit, atins de banuiala ca mpotrivirea lui s-ar putea sa nu-i mai
ntmplarea sau fatalitatea a si hotart dinainte pentru el. Nu nteleg, zise el mai departe, fara sa tresara la ideea ca regele va

Asta era, nu vedea care era legatura ntre zona aceea limitrofa, soarta regelui si a ntregului sau sistem legat de monarhie, cu
democrat. Nu ntelegea sa fie mpins pe acelasi drum cu cei legati de monarhie si i spuse lui Aristide ca nici nu credea, din
urmarea, asa cum stia toata lumea, acelasi tel ca si comunistii, cu deosebirea ca ei, socialistii, preconizau alte mijloace.

- Socialismul e salvarea omenirii, zise el patetic, restul sunt chestiuni n litigiu, discutam, guvernam pe rnd si vedem care r
- O sa guvernati voi la rnd alta data, dar nu acuma, raspunse Aristide cu o ironie atroce. si adauga: faceti politica strutului

tot de la acel fost prefect, Tache Maracineanu, sau chiar de la fostul pretor al plasii, Ilie Slavescu, cu care era prieten), crede
limitrofa, nici zona limitrofa nu se uita la voi. Asta va priveste, dar eu sunt obligat sa nu las satul n parasire, si sa astept sa
- si oe vrei sa faci? zise ginerele nedumerit.

- Aici e toata chestia. De-aia v-am si chemat, raspunse Aristide. Asta cu sediul e un fleac, n-o sa aiba ei sediu n Silistea-Gu

Isosica nu raspunse nimic, tocmai termina de ros un ciortan si s-ar fi zis ca acum o sa raspunda, dar parca nici nu auzi ca de
farfurie alt ciortan.

- Toata chestia e sa te retragi la timp, asta n ce va priveste pe voi, relua Aristide adresndu-se mai departe ginerelui. Dar a
Povestea domnul Maracineanu ca prin 1944, cnd au nceput
81

rusii sa-i mpinga pe nemti ndarat, maresalul Antonescu era pe linia frontului si primeste o telegrama de la Hitler sa vie urg
situatia militara. Antonescu se urca n avion, dar la aerodrom i spune serviciul meteorologic ca n aer e furtuna mare la o o
pericol sa cada. Ct tine furtuna? ntreba Antonescu. Nu stiu, zic aia. Ei, daca nu stiti, eu dau ordin de plecare, zise Antones
trebuit sa execute. si nu era numai Antonescu singur, a trebuit sa se urce n avion cu el si statul major si altii care mai erau d
domnul Tache, i-a povestit-o cineva care era prieten cu medicul personal al lui Antonescu care era si el n avion. N-au mers
zis serviciul meteorologic, au intrat n furtuna si avionul a nceput sa-i rastoarne pe toti cnd n gt, cnd n cur. I-a nvalma
mirau si pilotii pe urma... Ei, cnd au iesit din furtuna, toti prapaditi, galbeni la fata, le-a venit inima la loc si aratau si ei ma
hainele si cravetile... si Antonescu odata se uita la ei si le zice: "Ei, ce rdeti, va pare bine ca ati scapat?... Ce va pare asa bi
bine? Am fi fost plnsi de toata lumea, ziarele ar fi fost pline de doliu, ni s-ar fi facut funeralii nationale... Am fi fost niste b
tara ntr-un moment al ei greu (cnd toti au fugit si s-au ferit) si care am cazut la datorie ca niste eroi. Dar asa?! O sa pierde
avem noi parte de onorurile pe care le-am fi avut acuma? Asa ca degeaba rdeti, mai bine ati plnge!"

- Om destept, zise Nastase parca mai nviorat n scrba aceea a lui care nu-l parasea. Asa s-a si ntmplat, cum a zis el, i-a j
tradatori, avea dreptate!
- Asta ziceam si eu, relua Aristide, dar omul nu vrea sa creada, zice ca n-o fi chiar asa cum si nchipuie el.
- Nu cred eu ca Franta si Anglia... zise inginerul agronom.
Dar nu-si duse gndul pna la cap, se opri si-si arata n chip mai elocvent bratele desfacute.
- Ce? insista atunci Aristide.
- Ca n-or sa intervina ei n zona asta limitrofa, zise agronomul.

- Ce vorbesti tu, ma Petrica, zise atunci Nastase clatinnd din cap, sceptic, aici are dreptate Aristide, nu exista ajutor de nic

A sarit cineva sa-l ajute pe Frantuz cnd intra Neamtul peste el si cnd ne lua si noua o parte din Ardeal de-o dete Ungurulu

Se lasa o tacere, fiindca toti care erau acolo si aduceau bine aminte. Era pe la sfrsitul verii lui '40 si citisera n ziare ca Hit
trupul tarii si cum ministrul nostru de Externe, vaznd harta,

a lesinat. n aceeasi zi Toderici a pus sa sune goarna si n ziua urmatoare s-a adunat lumea la scoala. Copiii recitau poezii i
glasul lui nevinovat, Clujule, Clujule, multi au nceput sa plnga. Nimeni nu ntelegea de ce tara nu intra atunci n razboi sa
ceea ce vroia sa spuna acuma Nastase, ca ramasesem adica singuri din toate partile, n fata neamtului.

- N-a sarit nimeni, continua el, din contra si daca nu ntorceam noi armele n 44 si nu luptam, cine stie ce-ar mai fi fost... A
stare sa-si apere zonele lor limitrofe, dar sa mai aiba grija de-ale altora.
- De ce, zise agronomul, uite, n Grecia s-a oprit zona limitrofa! Daca nu era Anglia acolo, nu se oprea.
- Asta asa e, zise Aristide, dar daca mai traia paraliticul ala de Roosevelt trecea si peste Grecia.
- De ce? zise inginerul agronom. Nu vad legatura.

Aristide nu raspunse, se uita nsa cu o privire trufasa peste toti cei adunati, ca sa se vada nca o data ca puterea lui asupra al
ce avea n cap; iata, gineri-sau, om cu carte, declara singur ca nu tntelegea, n timp ce el, Aristide, de unde de neunde, ntele
asa, iata ca n-avea sa-i spuna care era legatura ntre Roosevelt si zona limitrofa; numai prostii se grabesc sa se arate ca sunt

- Nu ma doare pe mine capul de Grecia, zise el rznd ca de ceva demn de dispret. Pe mine ma doare ce facem aici cu Oua

si zicnd acestea batu insistent cu dosul palmei ntr-un anumit punct al mesei, ca si cnd Ouabei s-ar fi aflat chiar acolo piti
creada. n acea clipa se auzi o bataie afara n oblonul ferestrei. Aristide nu se mira. Se ntoarse spre fi-sa si-i spuse sa se duc
XVII

- Fiindca pe mine nu ma intereseaza sa conduc numai eu comuna, continua el dupa ce fata iesi, am fost primar zece ani, a v
de rechizitie si de front, n-am nici o pretentie! Cnd se termina razboiul si veni ordinul cu animalele de captura, sa le dam r
pe-aia cu comisia lor de armistitiu, sa se duca la domnul general cutare sau la domnul mosier cutare (care i-a trimes fi-sau m
captura), nu sa-i ia tot vaduvei vaca din batatura, ca n-are barbat s-o apere. Sa spuie domnul Terente,
83

baga-l-as n ma-sa si pe-asta, care veni primar dupa mine cnd se termina razboiul, cum era gata sa semneze ca un bou lista
plasa. ugurlan, care a fost si el primar o zi ca si tine, Nae, i-a dat afara din primarie... Terente, care a fost numit n locul lu
Terente, dar prima lui iscalitura de primar "comunist" era s-o puna pe vacile unor nenorociti. Baga de seama, domnule Tere
iscalesti... Ce e, ma, ce cauti aici? se ntrerupse Aristide vaznd ca pe usa fata lasase sa intre cineva.

Era un flacau cu o caciula mare ct o banita pe cap si cu o dulama cu guler de oaie tot asa, desi toamna abia ncepuse si nop
- Ce te-ai ncotosmanit asa?
- Nea Aristide, zise flacaul cu ndoiala, vaznd atata lume adunata acolo...
- Zi-i, ba, da-i drumul, ce s-a ntmplat? aproba totusi Aristide.

- Au vrut unii sa sparga sediul partidului comunist.

- Ei, si?f

- I-au gasit acolo pe-al lui Gogonaru, pe Mantarosie si pe Ouabei, cu felinarul aprins. si asta, Ouabei, le-a strigat, ba, zice, e
unul dintre voi, ma, a venit azi un baiat la primarie si i-a spus pe toti notarului. Dati de dracu, daca nu va vedeti de treaba.
- si? ntreba Aristide.

Flacaul rnji ca un tmpit si apoi dadu din umeri, dar nu fiindca i ardea sa dea din umeri, si era el att de nepasator pe ct v
speriat de ceva.
- Vreai sa spui, se dumiri Aristide ajutndu-l, ca aia care venisera sa sparga sediul fu fugit...
- S-au dus dracu'! exclama si flacaul venindu-i deodata inima la loc.
- Bine, ma, Pataleata, bine ca mi-ai spus si mie, sa stiu si eu! Ia bea si tu ici un pahar de vin si du-te si-ti vezi de treaba.
si i turna unul plin, pe-al sau, si i-l ntinse flacaului.
- Tu de unde vii? l mai ntreba, ca sa zica ceva.
- Eu sunt de garda n noaptea asta cu alde Marin al Mariei lui Usturoi.
- Bine, zise Aristide, da-l peste cap si vezi-ti de garda ta.

Dupa plecarea flacaului, Aristide i ceru fetei un pahar curat si i porunci sa-i spuna maica-sii sa stea afara pe pridvor sa aib
geam.

- Iar tu du-te n pravalie, si adu-mi mapa cu hrtii si un creion chimic... Isosica, zise apoi Aristide n timp ce umplea iar pah
ma njuri prin sat si spui ca sunt asa si pe dincolo. Fiindca zise el, adresndu-se la toti, trebuie sa ne gndim la niste insi pe
84

vapsim comunisti, sa^i alegem noi sa intre n partid, fiindca nu putem sa lasam comuna sa ajunga pe mna astora. De-aia v
Anglia si America sa faca si sa dreaga, noi stam aici n zona limitrofa si o sa puna mna pe sat drojdia de dedesubt, nu e de
ma, Isosica?

Adica de ceilalti nu se ndoia, fiindca erau toti rudele lui, iar Nae Cismaru era un om cu mintea coapta si sigur ca ntelegea,

- nteleg, zise Isosica dupa ce lasa sa se scurga clipe lungi, nvaluit n fum de tutun si dus parca pe gnduri de greutatea ntr
Fata tocmai se ntorcea de-afara.
- Era cineva? zise Aristide.
- N-am vazut pe nimeni.

- Spune-i ma-tii sa stea pitita n pridvor, repeta el. Eu n-am nimic contra comunistilor, daca vor sa guverneze... si noi am g
n loc sa stea de vorba cu oamenii care sunt ceva n comuna asta, nu zic sa stea de vorba cu noi, ca n-am pretentia, dar sunt
zici dom' primar, si sa-ti scoti chiar caciula naintea lor fiindca unii sunt batrni si chiar si parintele are pentru ei cea mai m
scoti caciula n fata lui Ouabei? N-am nimic cu el, sa-si vada de cobilita lui, dar sa nu intre el n primarie cu ea si sa aiba si
chestiunea!

Pe masa nu mai ramasese nimic, nici farmituri de pine si nici macar urma de oase, totul fusese mncat si fata scutura si lu
de altfel nu se servise nimeni). Mai aduse nsa sticle de vin, de aceeasi culoare porfirie si turna ea n pahare, n timp ce tatal
- Ia da-mi acuma tu linia aia de liniat, zise el.

si cu linia n mna facu pe hrtie un tabel pe care scrise si apoi citi la toti cu glas tare, nsa n mod consultativ. Tabel nomina
Silistea-Gumesti care se vor nscrie n Partidul Comunist...
- E bine asa?
- E bine, aproba Nastase mai mult curios dect convins. si ntreba: Adica ce vreai tu sa faci?!

Sub ntrebare se ghicea totusi o ndoiala, fiindca ramasese n aer o nencredere pricinuita de aparitia ciudata a flacaului mb
de iarna. Cum era cu ceea ce zisese el att de hotart mai nainte ca n-or sa-si faca ei, comunistii, sediu n Silistea-Gumesti?

- E clar ce vreau sa fac, raspunse Aristide neturburat, cu att mai mult cu ct se dovedeste ca au si nceput sa aiba si oameni
cum vazurati si voi ce zicea baiatu-ala al lui Pataleata ca
85

s-a ntmplat chiar n seara asta cu sediul. Mai clar nici ca se mai poate! Aflam noi totul! Nu asta e important ca au pus ei o
scrie tu aici, Isosica. Numarul curent, numele si pronumele, comuna si judetul, ocupatia si p... ma-sii! Ai scris? Unul cte u
ntre ei si nestiuti, azi unul, poimine altul si sa se nscrie n partidul comunist. Scrie, Isosica.

Isosica puse mna pe creion si hrtie, dar finea tigarea n gura si cnd se apleca sa scrie se neca cu fumul si ncepu sa tusea
- Lapada dracu tigarea-aia, zise Aristide cu dispretul curat al celui care nu fuma. Scrie: 1. Crcdat I. Badea.

Se lasa o tacere. Isosica astepta cu creionul n aer. Ce se ntmpla acum? Ce era cu aceasta lista care devenea un fapt, o pro
- Parca zisesi ca sa nu puna mna pe sat drojdia de dedesubt.
- Da, dar nici sa intre cine vor ei, i alegem, zise Aristide.

Vroia adica sa spuna ca atti cti erau drojdie din cei care urmau sa fie alesi, ascultau de ei, de Aristide si cei care erau acol

- N-oi fi vrnd, zise Aristide iar, sa bagam oameni care sa devina comunisti convinsi!
- Dar nici asa de-astia n-or sa primeasca, zise agronomul.
- Trebuie sa cautam numai de-aia care i stim noi si o parte din sat, dar nu tot satul, zise Aristide. De-aia e bun Badea al lui

- Bine, zise Nastase. Ei, altul, mai zise el, cu un glas de parca ar fi fost cu neputinta sa se mai gaseasca unul ca ala care fus
- Pai spune tu acuma unul, zise Aristide. Ai scris, ma?

Isosica nu scrisese. Ramasese cu creionul n aer, nemiscat. Avea sa scrie, dar parca vroia sa se tina minte ca scrisul lui era p
altuia. Se gndea: da, bine, avea sa scrie. Dar... si se apleca hotart. nainte de a ncepe avu un gest de scolar sau de tmplar
gura, apoi ncepu sa faca prima litera. Fiindca dedesubt nu era nimic, creionul gauri hrtia chiar n clipa cnd sa rotunjeasca
Crcdat.
- Pune-i un caiet dedesubt, Lenuto, zise Aristide. Ei, Nastase! Pna zici tu, ia trece-l, ma, acolo pe Neagu Postu.
- Da, zise Dan nu se stie de ce, asta e bun.

- sta e un om blnd, lucreaza la mine, cnd vorbesti cu el trebuie sa spui de doua ori o vorba ca s-o nteleaga, zise Aristid
- Pai o vrea? se ndoi Dan.

- Daca i spun eu, vrea, zise Aristide. Nu e prost, face el pe prostu, chestia asta cu spusul de doua ori se mai si preface. Ma,
86

eu ntr-o zi, e adevarat, ma, ce ti s-a ntmplat asta-primavara la deal? mi-a raspuns numaidect, a rs: e adevarat, domnu A
Ma gndeam si eu la multe, zice. Asa ca vezi, e foai bun...

- Da' ce-a patit la deal? zise Nae Cismaru care tot timpul fusese ochii pe toti, care cum deschidea gura se uita la el si ascult

- N-a patit nimic, zise Aristide si privirea i sticli de simpatie pent omul Iui. Sta si el razimat n bta, pe cmpul mare si paz
cine stie ct o fi stat, s-a pomenit cu o barza pe ume A scos un urlet si a dat asa din mini, s-a speriat si el, l-a luat barza dre
Neagu Postu.
- sta e numele lui adevarat? zise Isosica.
- sta e!
- si ce sa faca asta la comunisti?! se mira Nastase.
- Sa nu faca ce i-o spune, zise Aristide.
- Pai l da afara.
- Pna l da afara mai vedem noi, venim cu altii.

- Atunci, zise Nastase, trece-l si pe Nicu-Canel.

- Nicu-Canel, zise Aristide, da, dar asta e prea bun, nu e bun!
- Besleaga, zise Nastase.
- Besleaga, striga Nae Cismaru surprins, vecinul meu.
- sta e bun, zise Aristide, dar n-o s-o ia razna pe urma?

- Nu, zise Nastase, numai cnd bea, dar bea rar, asa ca... l cuno eu, suntem prieteni de la scoala... Stam ntr-o banca. Scoat
i-am dat pe iarna vreo zece saci de porumb mprumi
- E rau cnd bea, zise Aristide, asta-iarna cnd zici tu ca i-ai d sacii-aia de porumb a vndut el ce-avea n pod si trei zile si
vrea sa iasa afara la miezul moptii... Mi-e fri sa nu spuna la o betie ca noi l-am ndemnat si atunci nu e bine.
- Asa e, conveni Nastase si se scrbosi iar si nu mai zise nimic.
- Ma, Aristide, ce-ar fi sa vorbim cu Cornel? zise Nae Cismaru.
- Cine, ungurul? -Da.

- Foarte bun, zise Aristide. Omul nostru. si nu stie nimeni. Pe-asta l adusese n sat Anghelina Neacsii lui Taraboanta, l gas

un trg, era mecanic de batoze si nu prea ntelegea bine romneste, d si facuse multi prieteni n sat. Cu Anghelina se certa
batrna, Neacsa lui Taraboanta, careia i se spunea, ninu nu stia de ce, Bibina, povestea ca dupa cearta i apuca pe-amndoi,
Taraboanto, si o dadea afara si ncuia usa. Prieter lui cel mai bun era unul Calin Dogaru, tot un fel de lacatus-mecanic,

ntr-o zi ungurul a venit la el foarte nedumerit. "Ma, Caline, zice, An-ghelinul asta al meu striga la mine, ma, Stoica Muced
Soica asta Mucedu?" "Un prost, ma,Cornele, cine sa fie, i-a raspuns Calin rznd", si atunci ungurul a zis, "Pai cum, ma Ca
s-a dus peste Anghelina si a luat-o la bataie. Cnd o batea se auzeau tipetele muierii pna afara din sat.

- Cti sunt, ma, ia citeste, zise Aristide. si dupa aceea adauga: Scrie acum la numarul curent care urmeaza pe Fane-Marin B
Ramasera tacuti. Nae Cismaru zise:
- Cum, Aristide, nu stii? Pai asta e!
- Ce vorbesti? De cnd?

- De curnd: asta si cu ai lui Ghice, fratii aia doi. stia au fost si legionari, i-am vazut eu cnd au venit odata n sat, niste le

Craciun.

si Nae Cismaru le povesti la toti daca si mai aduc aminte cum au intrat atunci n lunile alea ct au stat ei la putere n sat, as
de cte doi, erau si din Palamida si din Turnu, era printre ei unul cu piciorul drept rasucit si mai scurt dect celalalt. Era nor
mearga prin mijlocul drumului si sa cnte, ca un pluton de soldati, tineau bine pasul si aveau voci puternice, nvatasera bine
pe soseaua mare, au strabatut satul de la un cap la altul, pe urma au pierit nu se stie unde.
- si? zise Aristide.
- si la coada lor, n spatele aluia schiop, era fane Marin Bznae si Victor Balosu, si la coada astia doi ai lui Ghice.

- Nu stiam, zise Aristide. Mama lui de Bznae. si acum s-a repezit la comunisti! Nu mi-a spus nimic, mai zise Aristide, si p
ndrjita ca de otel. Mi-e dator cincizeci de mii de lei, i-am dat sa-si cumpere niste cai, zalog un pogon de pamnt, s-a rugat
vedem noi! Mama lui de Bznae. Spuneti si voi altul.

Fiindca fusese vorba de Bznae, lui Dan i veni si lui n minte unul si l numi, ondrica Anton, si spuse ca ar putea sa fie bu
baiat blnd -, fiindca zisese Aristide ca astia sunt buni sa nu faca ce-o sa li se spuna. ondrica, zise Dan, taman se nsurase
adica pe baza ca mireasa e fata mare si seara cnd lautarii l-au dus cu ea n odaie, blndetea lui l-a cam facut de rs.
- De ce? zise Aristide.
- Nu se auzea strigatul miresii dinauntru si taica-sau s-a nfuriat pe-afara, Antoane, zice, daca mai stai mult intru eu si pun
bine, a tipat mireasa, si Anton cnd a dat cu ochii de
88
tat-sau n tinda l-am auzit eu cum l-a njurat; era galben de furie alde Anton, dar tat-sau a rs si nu s-a suparat de njuratura
dect sa creada lumea ca fi-sau...
- Numai sa vrea asta, zise Nastase clatinnd din cap, adica: e el blnd, dar o sa vrea sa se bage?
- Vorbesti tu cu el, Dane, zise Aristide. Spune-i ca e nevoie. Hai noroc, hai sa mai bem.
Isosica lasa creionul jos si puse si el mna pe pahar.
- Ma, zise Aristide, cu un glas ca de fier, hai noroc! Aveti grija sa nu vorbiti cu oricine, orice. Nu e gluma!

Paharele erau adunate n aer ca un buchet mare, asa de rubiniu era vinul n ele, la lumina alba a petromaxului care sfria n
rupse si dusera paharele sub nas.

- Asa, facu Aristide asezndu-se la loc. Lenuto, mai adu vreo doua sticle din vinul asta, poate ni se mai face sete. Ce zici, N
- Sa mai aduca, se strmba Nastase, ca si cnd pentru el totuna era daca bea vin sau apa.
Totusi parca se mai nseninase de cnd ncepusera cu lista: vedea parca o speranta clara.
- Mai departe, Isosica, spuse Aristide, ia trece-l tu acolo pe Ilie al Mariei lui Usturoi. Ce ziceti de-asta?

- E bun, se strmba Nastase pufnind, parca ar fi vrut sa spuna: daca prin bun trebuie sa ntelegem rau.
- De ce, surse Aristide, Ilie al Mariei lui Usturoi lucreaza la mine la padure, baiat bun...
- Bun la ce? zise Nastase.
- Asa, bun sa fie vapsit comunist.
- Baga-l-as n ma-sa de nerod, de cine a gasit el sa-si bata joc..., zise Nastase.

Toti stiau despre ce era vorba. Unul de prin Cotocesti, de unde era si Nastase, avea o fata fara degete, bagase, cnd era mica
(maica-sa tinea vatraiul si dadea niste oale la o parte) si atunci s-a rupt vrful testului, care nu se vedea ca se crapase si a ca
care a lesinat. A facut arsuri si a ramas numai cu podul palmelor, dar asta n-ar fi fost nimic, nu-i trecea sperietura nici cnd
avea vointa slaba, tremura daca se rastea cineva la ea. si odata a trimis-o maica-sa dupa bureti n padure, ca nu avea ea dege
asta al Mariei lui Usturoi. Nu era nimeni prin preajma si s-a rastit si el la ea si a pus-o pe urma jos... S-au pomenit cu ea ca
jumatate muta, si i era frica numai de cel care se rastea la ea n prezent, nct nu
89
le-a fost greu la ai ei s-o faca sa spuna cine a fost. S-au dus cu seful de post peste baiat.
- Cum a scapat el atunci de nu l-au bagat la puscarie? ntreba Nastase.

- A venit la mine si mi-a spus: domnu Aristide, toata viata o sa fac ce-o sa-mi zici, spune-i lui dom' sef sa nu ma ia la sectie
da' te-ai facut de rs, alta fata n-ai mai gasit si tu sa pui jos?" "Domnu Aristide, zice, n-am vrut, nu stiu cum s-a ntmplat...
de treaba, da o declaratie ca nu e adevarat si pe baza de martori te lasa seful n pace, i spun eu, dar ntelege-te si cu parintii
fetei, pe numele copilului, o juma' de pogon de pamnt si a scapat. Altfel intra la beci. ia mai pune, Dane, din vinu asta, ca
si Dan umplu paharele si ciocnira iar.
- Tu de ce tii, Vasile, paharul gol? zise Aristide adresndu-se acelui nepot care nu scosese pna acum nici un cuvnt.
- Nu, eu nu mai beau, zise Vasile ragusit de tacere.
- Ce, zise Aristide, nu te mai tin balamalele?
- Nu, am ametit, raspunse flacaul.

- Pai uite, stefan, de seama ta, parca nici n-ar fi pus picatura pe limba. Trufas, fiul cel mic al lui Nastase rse ncet, cu o sem

ca o mprumuta nu de la scrbitul de taica-sau, ci de la unchiu-sau Aristide. Afara, cocosii se pornira sa cnte ntia oara. E

- Isosica, ia du-te tu acuma pe-afara, zise Aristide, o fi adormit tata-ta Paraschiva n pridvor si o fi ascultnd cineva la geam
pe urma Isosica sa dea trcoale casei.

Fata deschise nainte usile si Isosica iesi pe urma ei, nti cea din tinda, apoi de la pridvor si pe urma de la gradinita. Merge
umar si' la coltul dinspre drum al pridvorului se lipi de perete si-si rasuci, n tacere, capul si se uita spre banca. Paraschiva,
se ntinsese n pridvor si se nvelise cu cojocul, dormea de s-auzea din drum. Isosica se lipi si el de perete lnga fata si atun
ntoarse n casa. nsemna ca vazuse pe cineva si se speriase. Isosica se uita mai bine, se dadu jos n gradinita si iesi sub acop

drum, se vedeau obloanele ferestrei odaii de unde iesise. Nici un fir de lumina nu se zarea pe sub ele. Dar nu era nimeni si n
fost si-ar fi fugit, s-ar fi vazut, n-avea pe unde s-o ia ca sa se topeasca. Isosica ramase ctva timp n mijlocul gradinitii, ca o
pna la genunchi flori mari, crciumarese cu tija grasa si zorele care se urcau peste toti stlpii casei lui Aristide, pna la aco
cerul de miezul noptii era plin de lumina, cu toate ca luna lipsea, iar
90

satul, dupa ce fosnise la cntecul cocosilor, cazuse acum n tacere. O singura data se auzi de pe undeva de departe un suiera
el si linistea recazu.

Pe la al doilea cntat al cocosilor terminara lista, si Aristide o lua si facu o copie dupa ea, pe care i-o dadu lui Isosica. Origi
la el, la Aristide, si l vr n portofel. Pe aceste liste Isosica fusese si el trecut, desi el spusese ca nu e nevoie, se tine el mint
citeasca acolo ca sa-si aduca aminte cum l cheama.

- He, he, he, rsese Aristide, he, he, he, auzi ce-a zis, baiat destept. Nu degeaba spune lumea ca e al meu, he, he, he... Mai d
stie dect sa guite si sa dea cu pumnii n oameni la moara.

Cu toate ca trecusera aproape zece ani si n rastimp se rostogolise peste toti un razboi, Aristide nu uita nici acum istoria din
moara. ugurlan se ntorsese de la puscarie dupa cteva luni: Aristide platise un avocat sa-i faca recurs dupa ce se mpacase
avocatului, iar unii tot l mai njurau pe Aristide ca nu trebuia el, pentru fi-sau Tache, sa-l puna pe domnul Florica sa-i faca
stiau - si i dadeau dreptate - ca nu din pricina lui fi-sau Tache nu-l iertase el de la bun nceput pe ugurlan, ci pentru ca ala
daduse cu ceafa de perete si i crapase pielea capului. "De ce, ntreba Aristide cnd venea vorba despre asta si cineva i spun
ce sa sara la mine? Ca nu-i facusem nimic, pusesem doar jandarmul s-l ia si sa-i dea cteva de ochii lumii, ca nu mi-era m
de bors, si Tache mai da n unii si eu i-am spus mereu sa se astmpere, ca o s-o pateasca ntr-o zi. Dar el a sarit atunci la mi
a nceput sa ma njure. De ce? i facusem ceva? Nici nu ma gndeam sa-l bag la puscarie, m-ati vazut voi vreodata ca am ba
contra i-am scapat pe toti care au venit la mine si m-au rugat..."

Aici asa era, si faptul ca ntorcndu-se de la nchisoare ugurlan nu-l amenintase si nu-i facuse nimic lui Aristide arata ca n
mpacasera n fundul sufletului, ncercau sa se uite unul pe altul ca si cnd n-ar fi fost nimic ntre ei...
XVIII

Amintirea preotului plecat se sterse nsa curnd din sufletul Catrinei si ura ei mpotriva lui Moromete iesi iar la suprafata. D
nu-i placea si l nvinuia de acest lucru pe taica-sau, daca
91

nu s-ar fi dus n anul acela la Bucuresti... si ntmplarea de atunci, dupa ce statuse attia ani la ntuneric, izbucni iar la lumi
apere, Moromete se prefacu ca nu ntelege legatura si spuse ca de ce, drumul era foarte bun, se spunea nainte ca daca vin c
mannce lumea. Uite ca au venit si...
ntr-o zi nsa Niculae se ntoarse n sat si dezminti aceasta parere naiva a tatalui sau. Iata ce se ntmpla...

Sunase Baragan cu goarna sa se strnga lumea la primarie ca are iar notarul nu stiu ce sa le spuna. (Nu plecase nca din sat
obicei, nu se duse, desi Baragan, trecnd prin dreptul portii lui, i spusese cu glasul lui spart, pe lnga care al lui Dumitru lu
oricarui om, iar al oricarui om parea o soapta pipernicita:
- Du-te, ba, Moromete, pe la primarie, ca a venit alde fi-tau sa tina un discurs!

- si ce, ba, Baragane, raspunse Moromete din curte, fara mine nu poate sa-l tina?

- Ordin de la notar sa se strnga toata lumea, zise Baragan fara sa fi auzit, caci forta glasului lui si a goarnei n care sufla m
vorbelor altora, nct urechea lui nu le mai prindea ntelesul.

Drept care Moromete l njura din curte cu admiratie si pe el si pe notar fara teama ca Baragan l-ar putea auzi. ntr-adevar, d
vazuse pe Niculae prin sat, dar nu numai pentru asta lumea se aduna la primarie n numar mare. Erau, de la o vreme, din ce
fiindca unora ncepuse sa nu le placa deloc ce faceau altii si altora nu le placea ctusi de putin ce faceau unii. Partidul comu
si alte partide cu fel de fel de denumiri n care se nscriau multi, dar adevaratele partide de dinainte de razboi nu mai erau si
ntmplase acest lucru. Mai mult chiar, nu ntelegeau nici cum vechii taranisti si liberali stateau cu minile n sn si se uitau
nimic... Aristide, nu se stie de ce, si vnduse moara si si cumparase un restaurant la Bucuresti, se lasase de politica, nu ma
deci ascultati cu grija mare acesti tineri ca alde Niculae asta, fiindca trebuia descifrat totul mai dinainte, pentru a prentmp
cumva cazul, de lilat parte ct mai mult la eventualul bine, cum facusera cu mosioara Episcopiei, care e drept ca abia le aju
fusese si asta ceva... Numai un prost ar sta acasa linistit, dupa un razboi n care Neamtul a ncercat sa dea si pna la urma a
un comunist vine aici naintea ta si zice:
92

puteti sa luati pamntul care mai e al vreunui mosier, si pamntul sa fie luat si sa nu vie nimeni, nici armata si nici jandarm
de la un baiat cu cas la gura, daca ai putina minte, si poti ghici din vorbele lui, cu mult nainte, la ce te mai poti astepta n v
mare, n camasi si izmene, unii desculti si altii ncaltati si cu chimire sau brie rosii cu o simpla curea peste ele, cu palarii c
bastoane cu goga la cap, solemni, altii mititei, slabi si cu o licarire att de mica de speranta n luminile ochilor nct semana
stateau toti mprastiati n fata acelui baiat, fiecai-e avnd aerul ca s-a oprit aici ca din ntmplare si ca nu va asculta mult si
treburile lui care poate ca nu pareau unora asa de importante cum erau cele de genul celor de fata, dar erau n orice caz mai
fara ele nimeni, de nicaieri, nu putea trai... si atunci sigur ca n-aveau sa piarda aci dect cteva minute, sa mai vada si ei cin
pe ei ceva, afara doar cum sa-i traga pe sfoara, sa le ia produsele si vitele daca s-ar putea, pe nimic: dar de stat sa auda ce e,
aproape o suta de ani, cam de cnd se ridicasera, asa cum aratau acum, biserica, scoala si primaria, aceste trei puncte de spr
pamntul foarte batatorit la intrare, biserica si scoala mai mult, fiindca aveau curte, primaria nsa n-avea dect una mica n
un obor necesar nchiderii vitelor contraveniente sau sechestrate pentru impozite, nct adunarile de la primarie aveau loc c
mai scurte binenteles, cum era cea de fata, cu un caracter oficial sau semioficial, cele electorale sau culturale fiind nghesu

Niculae ncepu sa vorbeasca si unii plecara aproape imediat, lamuriti: baiatul vorbea ca si notarul, doar poate cu mai multa
agrara (ce reforma? care reforma?), ca au rasturnat dictatura fascista si altele de acelasi gen. Cei mai multi nsa ramasera fii
vroia el sa ajunga, si nu trecu mult si aflara ce era: cu toate ocolisurile pe care le facu vorbitorul, el nu putu sa-i faca sa nu p
nentelegere care n cazul de fata ar fi putut ndulci lucrurile. Dincolo de frazele lui acaparatoare reiesea ca partidul comuni
ce se petrecea aici prin satele astea cu moldovenii goniti de seceta, ratacind si dndu-si haina din spinare pentru o bucata de
spuse baiatul, dar chiar se opune si face apel la toti sa se prezinte si sa vnda la pretul oficial cerealele destinate acestor oam
se vor forma n acest scop si ca sa se gndeasca fiecare ce-ar fi daca lucrurile ar sta invers si ar fi ei n locul moldovenilor s
93

n locul lor? Vorbea bine si daca n-ar fi vorbit exact despre ceea ce vorbea, multi s-ar fi minunat, dupa cum chiar se ntmpl
ntelegeau sau nu se considereau practic n cauza, fiindca nu le prisosea nimic, abia le ajungea lor din ct facusera. Dar nu e
acolo.

n acest timp aparuse pe dealul care urca cu zece cincisprezece metri satul mai sus, si la poalele caruia se afla primaria, un c
el intra linistit n multime, silind toata lumea sa se desfaca si sa-i lase drumul liber. Un om mai n vrsta, adica cu o experie
autoritatile, ar fi nteles ce era acolo si ar fi ocolit din vreme pe o ulita dosnica.

- Treci, ma, si tu cu boii mai repede, zise seful postului de jandarmi, unul nou, cel vechi, caruia i luase Tugurlan pusca, ies

Parea n trecere pe-acolo, dar nu era, avea si el ordinele lui, nsa nu prea hotarte, cum nvatase el nainte. Ce era asta? O n
si contra cui se apara aici ordinea, n caz de dezordine, contra taranilor, sau a baiatului ala care nici nu se legitimase? nct
ndoiala si pe chip si n glas, care de altfel tot nu ntelesese, zdroncanitul carutei, boii uriasi din fata sa si vederea simpla a m
ntelegerea lui, ca adica toate acestea existau si mai mult dect att ce mai putea fi? Oameni adunati acolo de pomana, care
miere al luminii soarelui, care batea din plin la ora aceea peste ntreg pamntul.

O baba profita si ea de aceasta spartura facuta n multime de carul cu boi si trecu cu niste pui de gsca, cu o expresie la fel d
ea mergea desculta pe jos... Iar seful postului de jandarmi se ndeparta si el, avnd aerul ca aceste ntruniri civile erau totusi
nici un fel de nelinisti, fiindca era de fata notarul si asta nsemna ca si el si primarul stiau ei ceva, altfel n-ar fi sunat cu goa

- Om vedea noi atunci ce-am face, ne-om descurca noi si fara tine, zise deodata, cu o voce sparta, unul dintre cei cu chimir
dati-l jos de-acolo pe baiatu-asta a lui Moromete. Alde tat-sau s-a procopsit chiar de dimineata cu o pereche de cizme noi p
face propaganda sa dam partidului comunist sa mparta el egal la toata lumea. Du-te, mai baiatule, si vezi-ti de treaba, nu v
sa traim, oameni batrni.

- Foarte rau ca si tata s-a luat dupa altii, fara sa-si dea seama ca cu o cizma nu te procopsesti, dar pe ala l faci si mai nenor

- Daca are cizme noi, nu e el asa de nenorocit, zise unul descult, avnd aerul ca nu s-ar da nici el n laturi pna nu l-ar vedea
94

nenorocit, descult si fara camasa pe el, adica fara nimic de tot, sa-i mai ramna doar sufletul, atunci poate ca nu i-ar mai lua

Cteva rsete aratara ca desi oamenii nu au fost cstigati de partea vorbitorului, totusi n-au fost ndepartati, li se mai putea v
si facu.

- Domnilor! racni atunci unul din ei, ca si cnd spusele oratorului ar fi ajuns la acea margine unde lucrurile, nemaiputnd f
oprite cu orice pret, permiteti-mi, domnilor!

si cum nimeni nu se grabi sa-i faca locul pe care si-l pretindea naintnd, ncepu sa si-l croiasca cu bastonul n mna, dnd p
oprindu-se n mijlocul adunarii. Era un ins cu fata trasa, ras complet si mbracat ntr-un costum negru, cu palarie buna, pe c
pe ceafa cu mna n care tinea bastonul. Parea sa fie pravalias, functionar satesc, sau chiar nvatator si chemarea sa i se perm
cu prelungiri oratorice gtuite, parca de nebun, pe care de altfel le si relua si le pastra tot timpul ct vorbi, producnd asupra
o adnca turburare.

- Domnilor, zise el ridicnd bastonul n aer si subliniind cuvintele zgomotos si agitat din tot trupul si mai ales cu pieptul si
gesturi ca de prooroc care anunta venirea apocalipsului, astazi, domnilor, nu trebuie sa fii comunist. Trebuie sa fii... trebuie

Asta era tot ce avusese de spus si i lucea n priviri o convingere holbata ca a spus ceva att de important si hotartor nct d
se mai ntmple o darmare. si ntr-adevar horcaitul lui demential strni ndata tumult si ncepura sa se auda glasuri care cu
cteva clipe mai nainte. Parca erau zbierete de magari furiosi, loviti de strechie, sau latraturi de cini flocosi, ntartati cu c
N-or sa dea nimic, se auzeau glasurile lor urlate att de tare ca se pierdeau n propria lor raguseala furioasa, nimic nu vor da
lor, sunt stapni pe trla si pe pamnturile lor, sa se duca n p... ma-sii toti aia care fac pe desteptii cu centrele lor de colecta
vie cineva sa le spuna lor ce au de facut, sa faca la ei acolo la oras, daca vor sa fie mai cu mot si sa le dea ei moldovenilor s
sunt asa destepti. Ce e asta, sa faca ei astfel de centre, cine le-a spus sa le faca, i-a rugat cineva? Pai daca nu i-a rugat nimen
vad de treburile lor, cu politica lor? Au politica lor, au ajuns la putere, ce mai vor? Sa-si vada de partidul si de ce mai au ei

ce mai au... Taci ca se gasira milosii sa vina aici si sa faca ei pomana altora, dar nu din buzunarul lor. Uitasera
95

parca de Niculae, baiatul lui Moromete, si mai trziu, dezmeticindu-se, cei cu scaun la cap spusera ca daca au fost ei vinova
daca ar fi nteles n minutele alea ca tot ceea ce auzise nu i se spunea lui personal, ci celor care l trimisesera si ca ei faceau
foarte bine seama ca nu mai au pe nimeni stapn, si ca si lui Aristide i se mai taiase nasul si nu vroiau sa vie altii noi peste e
fi putut cel mult retrage din fata lor si sa se faca astfel nevazut, lamurind, fara o nfruntare nelalocul ei, aceasta iesire a lor c
adevarat, dar ncepuse si lor sa le fie frica de ce se spunea, ca o sa li se ia pamntul si trebuiau sa se opuna acuma, ct mai a
ncorda ca un arc n fata lor, si deodata racni el nsusi cu o voce parca plina de triumf:
- Ba o sa dati!
- N-o sa dam! urlara atunci si ei, cu ochii rosii si ngramadindu-se amenintatori si attati cum nu se mai poate.
- Ba o sa dati, striga si Niculae cu vocea ca o lama sclipitoare.
- N-o sa dam!
- Ba o sa dati!

Atunci ei se mbulzira pe scari si pusera mna pe el. l trasera n jos de pe trepte, l nghesuira cu burtile lor revarsate peste
Individul n negru l izbi cu bastonul n gt si numai o mna ridicata n aer, care ea nsasi vroia sa dea, feri capul baiatului d
poate ca l-ar fi dat gata. Statea mai departe ntre ei, nfipt ca o vergea, cu chipul ca piatra alba, cu privirea lucind si repetnd
ntepenise pe figura, prevestitor si sarcastic:
- Ba o sa dati! O sa dati!

- Uite ca dam! strigau ei nabusindu-l cu suflarea gurilqr lor deschise, nghiontindu-l, mpingndu-l, plesnindu-l peste obraj
nveti minte alta data sa mai vii n mijlocul nostru sa ne spui tu ce trebuie sa facem.

Sari notarul si l trase din mijlocul lor, l vr n biroul lui si ncuie usa cu cheia. Nu era nsa nevoie, nimeni nu urca treptele
potolira repede si o jumatate de ora mai trziu putu sa iasa si sa treaca chiar printre ei, fara sa-i mai faca nimic, pareau ca ni
fi trecut nimeni printre grupurile lor dese si nemiscate.

- Sari, ma, Moromete, si du-te si apara-ti baiatul, strigase din drum Stan Moames, cu un glas de parca ar fi fost vorba nu de

- Da' ce, ma Stane, l-am trimis eu acolo? raspunse Moromete nfuriat. Bine i-au facut, sa se nvete si el alta data sa-si mai p
96

prostii. Vor ei sa schimbe lumea, ca n-o schimbara altii mai destepti, o s-o schimbe Marin al lui Radu Lungu cu Ouabei! Ui
nu da si el nti pe-acasa, ca are si el o casa aici unde a copilarit si a nvatat carte, i-o fi si lui dor de ei, de ma-sa si tat-sau...

Cnd daduse acest raspuns Moromete crezuse ca Stan Moames vrusese adica sa spuna nu ca Niculae ar fi patit ceva la prop
vorba, din astia coltosii fara nimic n cap care n-au alta treaba dect sa ia seama la ce spune un copil. Cnd nsa auzi ce s-a
se n drum pe la Parizianu, lundu-l cu el, dar Niculae nu mai era de mult la primarie, iar cei adunati acolo aveau chipurile
acum ei nsisi tristi si ntunecati de pornirea care ' i mpinsese pna acolo nct putin le lipsise sa nu devina niste ucigasi...

- Frumos va sta, ma, va muma n... de nenorociti, spuse Moromete rostogolindu-si ochii n fundul capului. si prosti sunt si
cheama pe voi sa va spuna cu frumosul, n loc sa puna parul pe voi sa va sature!

- Asta ai facut din copilul fau, striga Catrina fara crutare. Sa ajunga sa fie omort de oameni, ca n-ai vrut tu, de dragul alor
cu care l-a nzestrat Dumnezeu... Dar nu e nimic, ma duc eu si-i spun, ca el nici nu stie, si sa nu te mai vada pe urma la fata
pe tine, n-ai nici o grija...

ntr-adevar, nimeni nu putea s-o mpiedice sa faca ceea ce spunea... Moromete arata ngrijorat... Asta ar fi fost cu adevarat o
care se tragea parca n jos, arata ca rezistenta lui slabea si ca ndura din ce n ce mai greu aceasta lupta n care mama doved
multa putere. Nu se mai temea nici de plecarile lui de-acasa, caci ntoarcerile i erau din ce n ce mai putin trzii si l aducea
fel cum plecase. Intr-o zi si rupse camasa de pe el si ncepu sa se vaite cu un glas plin de jale zicnd ca mai bine ar veni o m
puse la pat, nu se mai scula si nu mai vru sa mannce.
XIX

- Am simtit eu, zise atunci Catrina cu un glas nalt n care razbunarea se hranea acum cu nesat parca chiar din spinarea lui
usa. Ai intrat n anul mortii! Ma duc la ailalta n vale si o s-o iau cu mine si pe Ilinca, iar Tita s-o prind ca i calca talpa pe-a
ndurat sa ne treci casa pe numele nostru, o sa aiba acum grija de tine Guica, o sa vie din smrcurile iadului sa-ti tie lumn
97

si ncepu sa dea jos paturile si velintele de pe lada cea nflorata n care, dupa parerea lui Paraschiv, Nila si Achim, zaceau p
din munca lor, scoase din ea hainele ei bune, se mbraca cu ele, facu un pachet din altele si pleca lasnd totul vraiste, sa se u
dezastru si sa vada si el cu ochii soarta pe care singur si-a pregatit-o. Venira fetele si aranjara totul la loc, se apropiara de ta
htnara: Tata, zisera, sa chemam un doctor, ce te doare?
- Nu ma doare nimic, raspunse el cu un glas stins si senin, de om care n-o mai duce mult si nici nu mai stie ce spune.

si n prima noapte cnd Catrina lipsi de-acasa el o ntreba pe Ilinca n acelasi fel pierdut n nestiinta mintii n care cad, dupa
apropie ceasul:
- Unde e ma-ta?
- La Alboaica, raspunse fata nfuriata.
- si tie nu ti-a spus sa te duci cu ea? se milogi subtire glasul stins al lui Morotnete.
Fata nu ntelese:
- Ce zici, tata?
- Tu nu te duci si tu dupa ea? Nu ti-a spus sa te duci?
- Ba mi-a spus, da' ce eu ma iau dupa capul ei?!

- Aoleo cum ma dor oasele, gngavi Moromete si cuvintele i se pierdura ntr-o tuse de mosneag prapadit care stii cnd nce
ah, ah, poate s-o tina si pna dimineata.
ngrijorate, fetele se sfatuira ntre ele ce sa faca, fiindca le era frica de maica-sa... Cea mare, Tita, primise ea doua pogoane

prevazatoare, nu i le trecuse pe nume nici pna acum si nu vroia sa se certe cu ea fiindca Niculae, plecnd de-acasa, declara
pamnt si deci puteau spera ca mama sa le mai dea cte-un pogon n folosinta, adica fiecareia cte trei, daca nu-i ieseau din
vorba fara sa se faca de rs n sat ca au avut dreptate cei trei cnd au fugit de-acasa si Guica, toata viata, ca sunt niste catele
averea alora si acuma uite ca se adevereste, l-au lasat acolo sa moara singur? n acest timp Moromete zacea nemiscat n pat
mai putea iesi pna n gradina sprijinindu-se n ciomag si tinndu-se de uluci. Tita si Ilinca se hotarra sa faca asa: sa se duc
sa-i arate ca lumea abia astepta sa le vorbeasca de rau; ca daca pentru Tita nu mai e vorba de maritis, Ilinca e nemaritata si a
acuma de la poarta, nu mai are chef sa i-l goneasca si pe-asta de-acum, mai bine se lipseste si de pamnt si de tot, i spune b

mama are si daca el nu zice nimic si o ia si fara, se duce dupa el acolo la Ploiesti si ndarat s-o- mai vaza nu se mai ntoarce

Ilinca avea acum aproape douazeci si opt de ani si ntr-adevar viata ei de fata nu fusese usoara, din pricina mamei, care sare
cnd baiatul cu care era ea n vorba venea seara la poarta lor si fluiera s-o scoata din casa. I se facea rau mamei cnd auzea
aprindeau flacari de ura n ochi cnd se uita la ea si o vedea repezindu-se la oglinda sa se dreaga nainte de a o zbughi pe us
ntinzi n el ca Sora lui Ilie Pipa... Ca numai asta stiti, si la Dumnezeu nu vreti sa va gnditi!" "Da, raspunse n cele din urm
ndaratnicia smintita cu care maica-sa i se punea nainte n prag si nu vroia s-o lase sa iasa, parca tu mult te-ai gndit la Dum
ma lasi n pace sa stii ca ma marit ca Alboaica fara sa te ntreb si n-o sa ma mpac cu tine cte zile oi avea!" Dar mama nu s
care trecusera si nehotarrea fetei nu aveau ca prifina si persecutia aceasta a ei fara masura, attnd-o pe fata nencetat cu v
se aprinda obrajii de rusine, sau s-o apuce plnsul si sa tipe n gura mare: ca o sa fuga de-acasa cu primul care avea s-o cear
lupta fara mila si ntmpla-se pe urma ce s-o ntmpla, chiar daca una din ele avea sa intre n mormnt. Asa de tare ajunsese
baiatul pe care l cunoscuse n ultima vreme, desi nu avea mai multi ani dect ea, era un ntelept, cum se ntmpla nu o data
ci pur si simplu intra n casa si facu acest lucru ziua, si zise "sarut-mna" mamei si se purta nu se stie cum ca ramasera toti
deodata ca un cazan n care ai fi varsat o caldare de apa rece, ura fetei se topi si ea, iar Moromete ncepu sa discute cu acest
de mult, desi el era de pe undeva din Ploiesti, lucra la aviatie, pe la magaziile de scule... Fiindca n apropierea garii, pe ntin
construise un aerodrom pentru avioanele astea noi care zburau ca glontul.

Amenintarea fetei celei mici si facu efectul, si mama se ntoarse acasa, dar nu trecu bine pragul ca din pat se auzi o voce n
puterea sa faca frica, dar al carei gt pastrase totusi bine amintirea sunetului care facea teama:
- Cine e?
- Eu sunt, zise mama sfidnd, nu pentru tine am venit, pentru fata asta care se marita, da' sa nu te-astepti ca o sa murim de

- De ce sa mori de grija mea, zise Moromete distinct, ti-a cerut cineva sa mori? Te-ai dus la ailanta n vale, de ce te-ai ntors
98
99

si spunnd acestea se misca ncet n pat, ca si cnd ar fi vrut sa sej culcuseasca mai bine si sa boleasca mai departe, fara sa- stiu, zise el, ca daca n-ar fi fetele astea nu mi-ai da nici o cana cuj apa. Asa ca...
Se facu tacere. Mama se dezbraca de hainele bune cu care venise sij nu raspunse dect trziu:

- Asa ca ce!? Le-ai facut si le-ai crescut tu? Ce le ramne lor de pej urma ta? Vezi bine ca ai intrat n anul mortii si nu te gn
pogon de pamnt!
- De unde stii tu ca am intrat n anul mortii?

- Dupa fapte, raspunse Catrina fara sovaire; si adauga: faptele te-au pus la pat!

In clipa aceea Catrina nici nu se uitase la el, si nu vazuse cum Moromete facuse unul din marile lui gesturi de odinioara, pe
bine. Ridicarea bratelor spre cer, ntinderea lor o forma de cruce, pornirea brusca din loc cu pasi nfricosatori prin disperar
ncordat, sau miscarea care i nmuia ei totdeauna inima altadata si l ierta de tot ce facuse si avea sa mai faca: izbirea genun
nsotita de un geamat adnc de suferinta...

- Faptele mele crezi tu ca sunt'rele ca sa ma vezi murind? striga el cu o voce de o tarie uluitoare. Eu sa mor din pricina fapt
moara si sa mori si tu, n-ai mai ajunge sa treci pragul.

si deodata se dadu jos cu miscarile vnjoase ale unui om pe deplin sanatos si sigur de sine si se ridica n picioare cu amndo
sa loveasca. Catrina tsni spre usa, si iesi afara ca si cnd n-ar fi fost n odaie. Moromete iesi dupa ea cu pasi care faceau sa
scara dupa acelasi par de porumb cu care i ciomagise pe cei trei nainte de a fugi si se lua dupa ea.
- Stai pe loc ca te omor, striga el alergnd. Ai zis ca te duci la ailalta n vale si ma lasi aici sa mor singur. Du-te la ailalta n

si ridica ciomagul sa-i reteze picioarele. Catrina si pierduse firea, fiindca n loc sa iasa la drum, unde ar fi scapat, o luase p
pierduse si instinctul, caci fugea ca o fetita de doisprezece ani, i sfriau calciele. Moromete alerga si el din rasputeri, cu
prinde, nsa era limpede ca o zapacise, nu vroia deloc sa paraseasca mprejurul casei, cu toate ca de cteva ori
100
Moromete fusese gata sa arunce dupa ea cu parul; dar n aceeasi clipa ea pierea pe dupa colt...

Lumea iesise ntr-o clipire la porti si se uita si unii aveau pe chip uimire: nu le venea sa-si creada ochilor. si n casa asta, pa
ntmpla astfel de lucruri? Nu s-ar fi putut sa nu se fi ntmplat? Bietul nea Ilie, a cazut si el odata bolnav si uite ce-a patit,
asta care se duce n fiecare duminica la biserica. De ce s-o mai fi ducnd! Unul dintre ei, un barbat aproape mic de statura,
ani, cu o privire de om att de bun, nct te ntrebai daca nu cumva el e asa de bun fiindca nu e n stare sa fie rau, intra hota
vecin, l chema Crstache al lui Dumitrache) si i taie drumul lui Moromete desfacnd bratele ca sa nu-l mai lase sa treaca.
- Nea Ilie, mai nea Ilie! se auzea glasul lui cu o tonalitate egala si insistenta. Nea Ilie, mai nea Ilie. Nea Ilie, mai nea Ilie!
Moromete arunca din mini, cu o vigoare iarasi de nenteles pentru un om bolnav, parul, si gemu:

- O, zise el, ma Crstache, ma! Ma Crstache, ma! Ma Crstache, ma! Apoi dupa o lunga tacere continua: Ma, nu mai vreau
doresc: sa se duca, sa nu-i mai aud glasul, sa plece...

- Ei, ho, c-o sa plece, nu era nevoie sa se uite lumea la noi ca la tigani, spuse Ilinca din pridvor, suparata pesemne numai di
bolnav si tu te prefaceai! Ma miram eu cine umbla n cusnita dupa pine si lua brnza din borcan. Ca mie mi spuneai ca nu
maimutari Ilinca. Ie-te-te!

Catrina nsa pleca de-acasa si nu mai tinu seama de amenintarea de mai nainte a Ilinchii si i spuse ca ori merge cu ea la ai
i da nimic ca zestre, si o sa le dea pamntul copiilor Alboaicii, ca tot are ea multi si bietul Albei munceste din zori si pna n

Speriata de asta data, Ilinca spuse ca o sa vina, gndindu-se n acelasi timp cum sa faca sa nu se certe cu maica-sa pentru to
avea una singura si nimanui nu-i e usor sa ramna fara mama, orict de mari si de ndreptatite ar fi pricinile care ar ndemna
gndi la Niculae. Sa vie Niculae pe-acasa si sa ncerce el sa-i mpace pe parinti. El era barbat si dupa cte stia ea pe tatal ei
venea pe-acasa dect o data pe an, cnd avea concediu, desi ar fi putut sa vie asa cum faceau altii n fiecare duminica, nu er

de la Palamida pna Ia gara Balaci.

101
XX

Fata avea planul ei... Se urca n tren, ajunse la resedinta de raion, l cauta pe Niculae si i povesti tot. si ca el sa nteleaga bin
si ceea ce mama o oprise pna acum sa-i spuna si anume ce se ntmplase de fapt la Bucuresti n anul acela cnd el se duses
Achim, dupa primirea scrisorii cu fotografia. Din pricina acestei calatorii nenorocite se iscase ura aceasta a mamei lor, si di
ala de Gheorghe al lui Parizianu, care s-a apucat sa-i spuna lui tat-sau si ala sa povesteasca n sat. Bine era acum ca s-a ajun
degetul, ca uite-o pe-aia, care alde ma-sa a fugit de la alde tat-sau, oameni batrni amndoi.
- Ei, ce s-a petrecut la Bucuresti, o ntreba Niculae, ia sa vedem!

- Pai n-a fost de gluma, raspunse Ilinca, acuma ca tie nu-ti mai pasa, putem sa-ti spunem. S-a dus la ei cu chimiru plin de b
Nila si Achime, uite aici miile, pentru voi le-am strns, am cumparat si un pogon de pamnt ndarat din cele doua vndute s
sa se mai duca la scoala, ca sa va ntoarceti voi ndarat. Va fac case la toti, muncim mpreuna. Ce va asteapta pe voi aici? C
casa poti tu sa-ti faci? si tu, Nila? Am facut cum ati vrut voi, am batut toate drumurile muntelui, nu e piatra pe piatra pe car
Va dau tot, si casa si pamntul pe care le am, l trec pe numele vostru, ca sunt si ale voastre de la ma-ta, a muncit si ea pe el
facem o cojmelie alaturi, ca fetele alea o sa se marite si ele si or sa plece de- acasa si Niculae o sa gaseasca si el pe undeva
ncheie Ilinca, si noroc ca aia n-au vrut, ca nu stiu ce-ar mai fi iesit. Ei, si mama cnd a auzit din ce pricina nu te-a mai dat e
el sa ne bage si pe noi ntr-o cojmelie cum facuse si cu Guica pe vremuri, i s-a facut rau, a cazut la daruri la biserica, a dat a
facea rau, se varsase, de, fierea n ea. Pe urma s-a mai potolit si eu am crezut ca s-a ispravit. Ct a fost n sat popa Alexandr
de-aia nu-i mai ardea ei de tata... Dar pe urma, cnd a vazut ca din pricina lui ai apucat-o tu pe drumul "celor ce n-au credin
Pasti ziceau buna-ziua n loc de "Cristos a nviat", a nceput iar sa i se faca ochii turburi. i oprea pe drum si i ntreba: "Cris
pagni va nvata la scoala ca nu mai stiti religia!" Aia ce sa zica si ei, putin le pasa lor de ce le spunea nu stiu ce muiere n m
pe tata. Vin tu acasa si spune-le sa se mpece, nu le e rusine oameni batrni, sa vorbeasca satul despre ei parca ar avea doua
102

ani si s-au nsurat si ei de ctva timp si nu se nteleg, sa stea acolo amndoi n casa si n-au dect sa nu-si vorbeasca, daca nu
prefaci bolnav ca sa te iai pe urma cu parul dupa ea. Sa nu spui ca am venit pe la tine, mai zise Ilinca.

Niculae raspunse ca el a banuit toate astea chiar din $pa cnd tatal l-a oprit sa urmeze mai departe scoala normala, dar ca nsi l-a tinut si cei trei ani, alti tarani nici macar a zecea parte din asta nu fac pentru copiii lor. E drept ca sunt si unii care fac
la o medie iese totul normal, n-ai ce sa-i faci, bine ca alde Paraschiv si Achim n-au vrut sa vina, ca atunci chiar ca ne-ar fi a
aia ar fi facut-o si tata n-ar mai fi avut puterea asupra lor, aici are dreptate mama ca nu poate sa-l ierte. I s-o fi parnd si ei c
putut si el sa faca? A crezut ca le aranjeaza el iar cum au fost, n-a vrut sa se mpece cu gndul ca i-a pierdut pe cei trei...

- Cine stie! mai zise Niculae. Poate ca si tu si eu am face la fel daca am fi n locul lui, de ce sa nu crezi ca nu se poate sa re

- Crezi, nu crezi, asta e situatia, relua Ilinca, n tine a ramas toata speranta, si mama si tata tin la tine si daca le spui tu, or s

- Da, numai ca eu nu pot veni pna la toamna, raspunse Niculae, asa ca deocamdata nu e nimic de facut, n-am timp de ches
atunci or sa se mpece singuri.

- Niculae, mai zise Ilinca, eu la toamna ma marit si daca ramn cu tata n casa, cine stie ce e n stare sa-mi faca mama cu p

- Ai si tu dreptate, zise Niculae. Nu stiu ce sa-ti raspund, fiindca daca asi putea, ti nchipui ca asi veni.
XXI
Era pe la sfrsitul lui iunie. ncepea campania de strngerea recoltei si n aceasta perioada activistii erau mobilizati chiar si
sculau din somn, se urcau ntr-un Gaz si alergau n cutare comuna unde era nevoie de ei. De aceea Niculae i spusese sorei
lui, cu totul opuse ca asezare n raion fata de Silistea, de care de multi ani se ferea.

ntr-o seara cineva deschise usa ncaperii comune n care dormeau el si cei fara familie sau cu familiile prea departate de or
ntreba daca tovarasul Moromete era acolo. Era o ora nu prea
103
tei.

trzie pentru aceea la care dormea orasul, nu prea devreme nsa pentru acesti tineri tarani care se nvatasera de mici ca ziua
zorilor si sa se ncheie cu caderea ntunericului: stinsesera becul din tavan si numai minuscule puncte rosii aratau ca o parte
fumau ultima tigare nainte de a adormi.

- Ce-ai cu el? zise o voce din ntuneric, fara sa raspunda daca cel cautat era sau nu acolo, daca adormise sau nca nu venise
- Mine dimineata la ora opt, zise umbra din prag, sa treaca pe la tevarasul prim pe la comitet.
- Sa nu se mai duca la Broscosesti? relua cel dinti.

- La ora opt fix sa fie la tovarasul prim, repeta atunci celalalt facnd sa se observe printr-o usoara nasprire a vocii ca era d
prim trebuie sa treaca nainte de a pleca la Broscosesti si o sa vada el atunci daca plecarea aceasta mai ramne valabila sau

si, fara sa mai adauge ceva, umbra se retrase. Abia acum se vedea ca ncaperea era un sfert luminata de stlpul de afara, lum
balansa, ca si cnd firul electric ar fi fost agatat de un pom ale carui crengi le-ar fi batut usor vntul. Se auzi chiar n clipa a
ferestre, al unor plopi cu frunza bogata, care se opri curnd fara ca o data cu acest fosnet sa se opreasca si miscarea de pluti
deschise si intrara doi insi care se strecurara n tacere printre paturile suprapuse. Unul lepada ceva din picioare: niste pantof
sunt cei talpuiti cu cauciuc de roata de automobil, care se zarira o clipa, mari ct niste pepeni la lumina ferestrei - si se urca
ramasa deschisa mai intra cineva si i se auzira si lui pregatirile de culcare undeva n coltul opus ferestrei, dar mai ndelungi

- Pe unde umbli, Moromete? zise-din aceeasi directie aceeasi voce. Tovarasul prim-secretar te cauta personal prin toate par

- Am fost la cantina, zise Niculae cu glasul celui care creznd o clipa ca faptul era adevarat, reproseaza celorlalti ca au fost
prim sa-l caute n cel mai usor loc unde putea fi gasit de oricine, adica la cantina, dupa care nsa si reveni si se indigna: hai
- Ce, hai, Iosife, zise atunci o voce groasa si rece, mine dimineata la opt sa treci pe la tovarasul prim-secretar.
Faptul parea nendoielnic, era o voce care nu ngaduia confuzii pe astfel de teme. Urma o tacere.

- Asa e cnd nu pui mna si nu studiezi temeinic, relua cel dinti numit Iosif. si fiindca nimeni nu zise nimic, continua: A a
104

prim ce raspuns ai dat tu azi la cabinetul de partid si a trecut pe-aici sa ntrebe cum e, mai frate, chestiunea asta ca nu stiti lu

teren si aplicati n felul asta! Asa a zis!

- Ce raspuns am dat? ntreba Niculae.
- Cum ce raspuns ai dat, relua Iosif, n-ai spus tu azi ca n problema aliantei trebuie sa ne sprijinim pe mijlocasi?

- Eu am spus asa?! N-ai nteles tu bine. Am spus ca am avut o discutie cu unul Bznae de la directia regionala a comertului
sprijinul cel mare e pe mijlocasi si ca asta e o linie foarte gresita.
.

Urma o clipa de tacere fiindca raspunsul lui Niculae abia ca ntarea ceea ce spusese mai nainte cel numit Iosif, nu se ntele
foarte gresita, acel Bznae sau Niculae?

- Lasa, ma Moromete, n-o mai ntoarce tu acuma, ca nu venea el tovarasul prim sa te caute pe tine la locul de dormit, zise a
foia energic, pregatindu-se sa-si ntinda corpul si sa-si puna capul pe capati. Are el destule sarcini sa nu-si piarda timpul da
caz izolat...
- Ce caz izolat? tresari Niculae.

- Sa spui tu ca trebuie sa ne sprijinim pe mijlocasi! zise acel Iosif parca coplesit de eroarea comisa care se abatea si asupra l
nesanatoasa, sa vezi tu ce-ti face mine tovarasul prim.
- si cine s-a apucat sa se duca si sa-i spuna ce raspuns am dat eu? zise Niculae cu o voce brusc schimbata.
Asta aduse iar cteva clipe lungi de tacere n ncaperea semiluminata.
- Cine, necine, uite ca a aflat, zise Iosif.
- A aflat gresit!
- Spune-i tu asta mine dimineata tovarasului prim, c-o sa-ti priasca tie cafeaua cu lapte.
- Nu stii ca nu-i face bine cafeaua cu lapte? zise o alta voce de lnga peretele usii.

si n aceeasi clipa o traiectorie rosie strabatu din directia aceea ncaperea si iesi pe fereastra deschisa, n noapte. Urma imed
nimeri afara si cazu n patul suprapus care acoperea fereastra pe jumatate. Cineva din acel pat care nu adormise nca se mis
pricina ca ar fi simtit tigarea aprinsa, si se ntoarse pe partea cealalta oftnd greu, ca un om trudit, dar bine hranit si mpacat
i atrase atentia, cu o voce parca cu totul straina de a celorlalti care vorbisera nainte, ca o tigara aprinsa a fost aruncata n a
105
- Tovarasul Braga, de la cabinetul de partid, nu era acolo?! ntreba cineva.*

- Sigur ca da, zise Iosif, prinznd ideea din zbor. Era acolo si era obligatia Iui sa raporteze imediat tovarasului prim- secret
politic, nu era nevoie sa se duca cineva special sa-i spuna, cum crezi tu, ma Moromete.
- Eu nu l-am vazut pe tovarasul Braga acolo, zise Niculae.
- Nu l-ai vazut tu, dar i s-a raportat...

- Mai bine sa dormim, zise Niculae afectnd ca nu-i pasa de toata ntmplarea sau n orice caz importanta acestui incident
mica dect aceea a somnului.

Drept care, dupa un asemenea raspuns, care era parca scontat si care de asta data fusese peste asteptari, se facu o mare linis
nimic si n clipele urmatoare toata lumea adormi.
XXII

Dimineata Niculae se duse cu un sfert de ora mai devreme la sediul comitetului raional de partid, intra n biroul secretariatu
primul-secretar. Ar fi putut sa vina la opt fix, asa cum i se comunicase, dar ora care se comunica e ora celui care te cheama,
sa fie aceeasi. Odata Niculae uitase si venise la o sedinta largita a comitetului regional de partid la ora la care li se spusese s
atras atentia ca a ntrziat. "De ce mi faci dumneata observatie, i-a replicat Niculae, am venit la ora fixata." "La ora asta vin
dumneata trebuie sa vii rriult mai devreme."
- Tovarase prim-secretar, m-ati cautat dumneavoastra aseara?! l ntreba Niculae cnd acesta intra pe usa.

Primul-secretar i facu din cap un semn de confirmare si n acelasi timp de linistire, ca adica da, fireste ca l cautase din mo
lucru.
- Nu mai pleci la Broscosesti, i comunica el. Ia loc, tovarase Moromete. Dumneata esti din silistea-Gumesti?
- Da, tovarase prim-secretar.
- si de ce te-am repartizat noi pe timpul campaniei la Broscosesti?. Nu e mai normal sa te duci la Silistea?
Niculae avu o tacere care nu confirma aceasta descoperire a primului-secretar.
106
- Cum, relua acesta, nu e mai normal sa te duci acolo unde cunosti mai bine oamenii si unde poti sa te orientezi mai usor?
- Tovarase prim-secretar, noi trebuie sa ne orientam oriunde n munca de partid, zise Niculae.

- Nu chiar oriunde, ca daca te trimit eu acum la Moreni, la sondele petrolifere, n-o sa zici ca te orientezi... si atunci e norm
mai bine pe un teren cunoscut de el, ca unul care a copilarit, asa ca te duci la Silistea.

n timp ce vorbea secretarul tot ridica de pe birou un dosar subtire, un fel de tabel, pe care ca pe o piesa de argumentare l to
care revenea activistului. Se vedea pe el scris cu litere mari de cerneala: Evidenta si dedesubt nca ceva cu litere mai mici, p
activistilor si a locurilor lor de nastere.
- Aseara m-am uitat si cnd am vazut, am trimis sa te caute.

si, spunnd acestea, secretarul puse undeva mai la margine, la un loc mai nefolositor, dosarul acela pe care scria Evidenta s
lumina satisfacuta de destindere. S-ar fi zis ca rezolvase n sfrsit o problema care chiar daca nu se putea spune ca i statea
iata ca dosarul acela l ajutase sa gaseasca solutia: fiindca era clar ca nu att evidenta aceea concreta de pe tabel l nemultum
om are un nume si un loc de nastere, ci aceea abstracta, ca adica era o evidenta ca Moromete n-avea de ce sa nu se duca toc
indicat sa se duca, adica la el n sat si nu n alta parte si sa stea sa sprijine acolo desfasurarea n bune conditiuni a campanie

- Tovarase secretar, zise Niculae, eu n-am mai fost pe la mine prin sat de multa vreme...
- Cu att mai bine, raspunse secretarul, te duci acuma! Ce, vrei sa spui ca nici parintii nu i-ai mai vazut de multa vreme?
- Ba nu, eu vorbesc de sat... Secretarul nu ntelese:
- Din moment ce te-ai dus sa-ti vezi parintii, n-ai trecut si prin sat? Sau ai aterizat cu avionul drept n batatura?

- Ba am trecut, tovarase secretar, raspunse Niculae ridicnd vocea, dar n-am stat acolo sa activez cu o sarcina de partid si m
oamenii si problemele din Broscosesti sau Scrioastea sau oricare sat vreti dumneavoastra de prin apropierea raionului, dec
alea de pe-acolo...

- si ce e cu asta? zise secretarul ridicnd la rndul sau putin vocea. Singur spusesi adineuri ca noi trebuie sa ne orientam or
107

de partid. Sau asta e valabil doar n vorbe, sa stam pe-aici pe lnga raion, ca nu e departe? continua secretarul cu o licarire t

- Tovarase secretar, dar eu n-am spus ca refuz sarcina de partid, sari atunci vocea lui Niculae parca l-ar fi ntepat cineva fara
dumneavoastra ca vreau sa stau pe lnga raion cnd eu ma duc oriunde mi trasati sa ma duc?

- Pai daca te duci, atunci ce mai stai la discutie, tovarase Moromete, sari atunci si secretarul elibernd brusc parca o veche
daca era o trasatura a lui care se manifesta pe neasteptate fara legatura cu persoanele, sau numai cu acest activist din fata lu
atitudinea acestuia l ndreptatea. Poti sa pleci, zise apoi cu un glas deodata binevoitor. si continua n acelasi fel: tineti legat
nainte sa raportati tot ce survine. Cum stai cu stomacul, am auzit ca nu prea te simti bine, ai fost la spital? Daca vrei telefo
doctorul Gafa, poate ai nevoie de regim.
- Apa minerala mi face bine, zise Niculae.

- i-o fi facnd bine, dar doctorul poate sa-ti prescrie un tratament si sa n-ai nevoie de apa minerala. Te duci acuma ntr-un
saptamni ct tine campania, de iinde o sa gasesti acolo apa minerala?

- Tovarase prim-secretar, zise Niculae ca si cnd n-ar fi auzit, am o rugaminte sa va adresez, spuneti-i dumneavoastra tovar
de fiecare data cnd e vorba de unele sarcini sau altceva si se ntmpla sa executam amndoi un ordin sau cu ceilalti, dar e s
unele ncurcaturi care pe urma alti tovarasi sa spuna ca a fost din pricina mea. Sa ma lase n pace!
- Am auzit, zise secretarul si deodata surse. Ce s-a ntmplat?

- Nimic, dar mi spune el ca a venit la dumneavoastra tovarasul Braga, de la cabinetul de partid, nu va mai spun, tovarase p
- Ce este, zise nsa secretarul abia alarmat si dorind acum sa stie ce era. Spune.
- Ca eu nu studiez bine si ca dau raspunsuri gresite la nvatamntul politic...
- Nu stiu nimic, zise secretarul, ce raspunsuri gresite?
- Ca am zis eu ca n etapa actuala ne sprijinim pe mijlocasi.

- Nu ne sprijinim, zise secretarul, facem alianta, ne sprijinim pg^ saracime si lovim n chiaburi, cum ai putut sa faci confuz
- Pai n-am facut-o, tovarase prim-secretar...
- Ei cum, i lua secretarul vorba din gura, si permite el asa...
108
Era o ndoiala ca tovarasul Iosif si-ar putea permite fara sa fie la mijloc un smbure de adevar.

- si permite, tovarase secretar, zise Niculae hotart si adauga fara sa-si dea seama ca uita sa redea detaliul important referi
el Niculae fusese acela care combatuse o asemenea idee ntr-o discutie cu acel Bznae de la directia regionala a comertului
deduca n ce sens speculase pe urma Iosif raspunsul sau la seminar, si ca n-avea prin urmare de ce sa se arate att de convin
situatia se va schimba si Iosif o sa nceteze sa-l mai persecute n felul acela al lui: si mai erau si altii de fata, tovarase secret

- Trebuie sa studiem cu atentie tezele si bibliografia care ni se indica, tovarase Niculae, zise secretarul sever, fara studiu teo
tovarasul Stalin, practica fara teorie este oarba. Nu pierdeti vremea, cnd aveti timp liber puneti mna si studiati temeinic, a
sarcinilor tot mai complexe pe care le ridica naintea noastra construirea socialismului.

Reiesea ca tot Niculae era vinovat si ca nu putea avea sprijin ntr-o chestiune de principiu cum era cea de mai sus, primul se
el ceea ce spusese si Iosif ieri-seara n dormitor, ca adica Niculae n-ar studia temeinic si de aceea a putut sustine o teorie gr

- Tovarase prim-secretar, dar nu e adevarat ca am sustinut eu ce a zis Iosif, sari el din nou si de asta data i se urca sngele n
studieze el, care l picneste somnul n timpul referatului, s-a nvatat sa tina ochii deschisi si n timpul asta sa doarma pe el, t
termina lectia...
Primul-secretar puse mna pe buton si apasa:
- Tovarasul Iosif a plecat? o ntreba el pe fata care intra.
- Nu, e cu tovarasul Nistorescu.
- Sa vina aici.
Fata vru sa iasa, secretarul o opri cu un gest si adauga:

- Spune-i si tovarasului Nistorescu sa vie si sa-mi aduca procesele-ver-bale ale organizatiilor din Pereti si Smrdioasa. Mi-a
- Mai am.
- Da-le drumul si spune-i lui Merdescu sa fie gata cu masina ca plecam imediat. E gata?

- Nu e gata, e plecat seful Atelierelor Mecanice la Bucuresti si maistrul nu stie nimic, zice ca habar n-are despre ce piese e v
- Da-mi Atelierele la telefon si spune-i lui Merdescu sa vina la mine.
109

Dupa un sfert de ora iesira din biroul primului secretar soferul, apoi Nistorescu, apoi secretara care i adusese o parte a situa

- De ce dormi la nvatamntul politic, tovarase Iosif? zise secretarul taios facnd sa piara brusc de pe chipul aceluia o buna
pare ca el credea ca o sa-l asocieze si pe primul-secretar si sa anihileze astfel posibila plngere a lui Moromete; dar ntrebar
stomac.

- Nu dorm, tovarase secretar, protesta el, la fel nsa de neconvingator cum fusese Niculae mai nainte, cum o sa dorm tocma

- Tocmai asta te ntreb si eu, cum te gndesti sa dormi n ceasul-ala cnd trebuie sa fii atent si sa nveti, tovarase Iosif, nu d
devreme, pe unde umbli, tovarase Iosif, de n-ai cnd sa dormi si-ti alegi tocmai ora asta?
- Nu dorm, tovarase prim-secretar...

- Pai sigur ca nu dormi cnd te stii cu ochii deschisi creznd ca nu te vede nimeni, lasa ca i spun eu tovarasului Enache si a
nvatamnt, tovarase Iosif. Au reparat aia din Belitori sitele alea stricate de batoza?
- nca nu, tovarase secretar, asteapta sa vie seful Atelierelor Mecanice de la Bucuresti si le trimite la reparat.

- Hai, la treaba, si aveti grija sa nu mai repetam greselile*de anul trecut si sa ndeplinim planul la colectari de cereale n tim
bine sa-l ndeplinim chiar n timpul treierisului.

- Ba la floarea-soarelui nici acuma nu l-am ndeplinit total, tovarase prim-secretar, zise Iosif parca cu duiosie, si la porumb

si privirea i stralucea ca de o mare minune uitndu-se Ia secretar si aducndu-i toate acestea la cunostinta. Dar secretarul n
facu semn sa plece si sa-si vada de program.
XXIII

Cei doi activisti iesira si dincolo de usa pasii lor avura parca o ezitare, daca sa continue sau nu drumul mpreuna, data fiind
pe care tocmai l parasisera, sau sa se ndeparteze chiar acolo unul de altul n semn de raceala reciproca? Continuara nsa sa
amndoi de acord ca mpinsesera prea departe aceasta istorie care privea un lucru att de important cum era nvatamntul d
fara urmari n asemenea situatii cnd o
110
^)
l|W!teca Jucieteaha "LUCIAN B1.A..V

,*.'.

. -. SECIA ADULT.

vorba aruncata n vnt putea sa-i determine pe cei n drept sa-ti opreasca drumul la alte studii si sa-ti schimbe deci cu timpu
comitetului. Niculae mergea cu capul n jos si tacea, Iosif nsa arata parca nmuiat de ceva si vorbele i veneau parca din cre
nct i fortau deja un surs care cerea celuilalt sa treaca repede peste tot ce se ntmplase ntruct iata ca el... si l ntreba pe
tovarasul prim-secretar, recunoscndu-se astfel vinovat ca a mintit aseara cnd i-a spus ceea ce i-a spus. Niculae i raspunse
pe timpul campaniei, se duce la Silistea..,
- Aha, facu Iosif, si cnd pleci?
- Acuma plec...

^,

- Bine, sa traiesti!
- La revedere, raspunse Niculae si se despartira.

Se spunea despre ei doi ca sunt prieteni, fiindca nu putine erau momentele cnd acest lucru parea evident pentru multi, dar
evident ca nu se aveau deloc bine, n special despre Iosil exista aceasta parere, ca ar avea ceva mpotriva lui Moromete. Nu
ntmplari care nlatura orice dubiu, nemailasnd celorlalti posibilitatea nici uneia dintre acele interpretari care au n veder
relatii si despre care, daca vrei sa nu te nseli, e mai bine sa pastrezi o imagine globala care sa includa n acelasi cerc sinuo
mpacarile. Multa vreme, de pilda, si anume la nceput cnd Niculae venise la comitetul raional de partid, fusesera vazuti
alaturi sau plecnd n oras de la cantina, si de cteva ori chiar aranjndu-se sa fie trimisi sa activeze prin aceleasi localitati.
bani. Dai nu mai mult dect att, de pilda sa se apere n sedinte unul pe altul, ev toate ca de cteva ori s-ar fi putut foarte bi
cnd i s-a adus lui Niculae o nvinuire ca din pricina ca nu fusese el destul de vigilent, niste chiaburi sabotasera undeva elec
realitate sabotorii fiind organele locale, care sustraseser cerealele date de tarani n acest scop si organele acestea ntocmise
naintndu-i pe acei chiaburi justitiei (care de altfel i si condamnase). n comuna aceea activase atunci si Iosif si e cunostea
timpul sedintei tacuse toi timpul si abia cnd vazuse ca majoritatea l apara pe Niculae de critici nedreapta care i se aducea,
era adevarai si ca vinovatii erau altii. Cei care crezusera pna atunci ca Moromete s Iosif sunt prieteni, nu mai crezura din c
Continuau totusi sa fie vazuti mpreuna si opinia reveni, fiindca dintrt doua fapte mai puternic e cel care nu mai poate avea
11

dect cea conforma cu faptul nsusi. A nu lua apararea unui prieten ntr-o sedinta putea avea si alte explicatii dect aceea ca
putea sa nsemne n primul rnd? Ctva timp prinse deci consistenta aceasta impresie, dar cnd fu pe punctul sa devina un f
faca dezvaluiri: stiau ei oare ce fel de om era Moromete asta? Da, stiau, i se raspunse, asa cum stiau despre fiecare, conform
n comitet. Ei nu, rse Iosif, sa vedeti... si ncepu sa dea la iveala acele lucruri care se spun ntre doi prieteni n faza de nce
obicei reciproce si tocmai de aceea nici nu se divulga. si din felul cum le povestea Iosif reiesea tocmat acest lucru neastepta
facuse dect Moromete si ca Iosif se multumise doar sa le asculte.

si astfel se afla ca Moromete era odata la vie si ca i s-a facut sete si s-a dus mai ncolo la o coverga sa ceara apa celui dinau
fete care nu se stie ce faceau acolo mpreuna, dezvelite si una cu trupul peste cealalta. si numai att? ntrebasera unii plictis
la fuga, le-a raspuns atunci Iosif, si n clipa aceea asa nalt si voinic cum arata el cu statura lui, s-a frnt brusc pe spate si s-a
trosnit un palimar. ntr-adevar, au convenit ceilalti, era ceva vesel aici... si nca ce? Ca alta data tot asa ntr-o seara la un clic
baieti n tinda. Cum* s-au mirat cei care l ascultau, pe el l-au scos, nu pe fata? "Nu, fata l-a scos", a raspuns Iosif si n clipa
acela al lui scurt ca un prit de gard. si? si acolo n tinda, n paie, Moromete a stat si el cu ea de vorba pe ntuneric. Pe urm
respectiva nu mai e fata mare. si nu era adevarat? au ntrebat ceilalti. "Nu!", a raspuns Iosif. "Te pomenesti, a zis atunci un
Moromete asta n-o fi avnd..." "Ba nu, a spus altul, o fi avnd, ca altfel s-ar bolnavi, dar n-o fi avnd..." "Le-o fi avnd pe t
si cel mai tare se auzea racnetul ca o rostogolire de buturugi a lui Iosif, dupa care tot el a restabilit lucrurile afirmnd ca Mo
dar asa e el din firea lui. Fiindca iata de pilda tot la un clic ce i s-a ntmplat n alta seara, se juca ghicitoarea-n poezie, stiti
cutare, stii ca alde cutare mi-e frate?" "Unde l-ai gasit?" zici tu si atunci ala raspunde: "L-am gasit sub podul de arama, l fa
dar trebuie sa ai grija ca poate sa spuna de tine n loc de el, l-am gasit pitit ntre soba, ti facea spinarea toba, sau altele mai
fata la care tineai. Asa i-a spus lui Moromete, dar nu ca tinea el la ea, hi, hi, zice "Mai cutare, stii ca al lui Moromete mi-e f
gasit n pod sub o grinda", si a spus ceva de una Sanda ca nu stiu
112

ce-i facea acolo Moromete. si Sanda asta n loc sa se supere a chicotit, dar Moromete n-a auzit-o, n-avea nimic cu ea, s-a fa
zica de el si de Sanda... si aici, terminnd relatarea, ochii lui Iosif, uitndu-se la ceilalti, si marisera vizibil prunele, si n cli
cu limba afara ntr-o descarcare de rs de asta data parca chinuita. Nimeni nu observa ca era greu de crezut sau cel putin gre
Moromete sa povesteasca chiar el despre sine niste lucruri din care sa iasa el chiar asa cum iesea din gura lui Iosif. Ceea ce

povestise ceva si, mai mult, continua nca sa povesteasca...

Fireste ca se gasira curnd destui carora nu le placu deloc toata istoria acestei prietenii si l luara pe Niculae de o parte si i
atta n Iosif si sa-i spuna chiar tot ce-i trece prin cap, ca ala da pe fata la toata lumea si l face dracului de rs. Niculae l ev
i trase lui Iosif una n cap de-l turti, relata sub forma unei ntrebari o istorie cu o petrecere de lasata-secului, n ale carei ded
ntmplator fiind n satul lui Iosif si nimerind peste un dusman al acestuia, de altfel un element dubios, cnd Iosif era acolo
neputndu-se descotorosi de acest element care avea rude n locuri sigure si l sustineau n functia de presedinte, l mbatase
i sustrasese carnetul de partid din dulama si i daduse foc cu chibritul; figura i reusise din plin, acela fusese dat jos si din f
din partid. "Sa spuna tovarasul Iosif, formulase Niculae ntrebarea sa, ce e cu istoria unuia I.P. Neacsu de la el din sat care m
cum a fost exclus din partid?" Iosif se facu galben, se ridica n picioare si, blbindu-se ct era de mare, raspunse ca nu stia
fi fost cel care... si i veni n ajutor tot Niculae confirmnd ca ntr-adevar individul parea cam deochiat, dar ca i s-a parut ca
"Nu, nu, n-a fost nedreptatit, ezista proccsele-ver-bale", raspunse Iosif nemaidndu-si seama cum i ies cuvintele din gura s
cu o voce mpiedicata de parca i se lipea limba de dinti, n timp ce si stergea cu cotul fruntea umeda. Niculae, vazndu-l ca
uscat,,renunta, adaugnd ca el a pus doar o ntrebare, i s-a parut ca omul a fost nedreptatit, dar daca tovarasul Iosif sustine c
tovarasul Iosif, nu pe un betiv dubios.

Cteva luni Iosif nu mai scoase un cuvnt despre Moromete, cu toate ca acum erau vazuti mpreuna parca mai des dect na
Iosife?" l ntrebau cteodata. "Ce sa faca, bine!" raspundea Iosif fara echivoc si celalalt relua: "Ce mai zice?" "Ce sa zica, r
113

Iosif, si el ca omul". "Adica? Ce mai povesteste?" "Ce sa povesteasca, de-ale lui!" Dar nu mai spunea ce. n schimb nsa ap
farse, la nceput mici de tot si apoi din ce n ce mai groase, la care Iosif ncerca si uneori reusea sa asocieze si pe altii care s

De la comitet Niculae trecu pe la dormitor, si lua servieta n care vr din cufarul de lemn pe care l pastra sub pat. cteva c
jumatate de ora mai trziu se afla la gara, unde lua cursa care l lasa, dupa un ceas de mers peste cmpie, la patru kilometri
PARTEA A DOUA
114
I

Prima care afla n sat ca Niculae al lui Moromete o sa vie acasa pe tot timpul ct o sa tina secerisul si treierisul fu Marioara
afla vestea chiar de cu seara, cu multe ceasuri nainte ca Niculae nsusi sa fi stiut unde avea sa se duca el a doua zi.

Dimineata fata se trezi povestind mamei ca visase ca era la deal la secere si ca ncepuse o ploaie mare si cineva o chema sa
sub o coverga ntre niste pepeni, dar pentru ca nu stia cine era sub coviltirul acela, ea nu se ducea si ploaia o ploua si de fric
somn. S-a auzit sau nu s-a auzit?
- Nu s-a auzit, zise mama, a plouat nitel azi-noapte spre ziua, a dat cteva picaturi, d-aia ai visat ploaia.

Fata nsa ntrzia n asternut fara sa-si dea seama, prinsa poate de ceea ce numai ea stia ca mai simtise nca n vis si maica-s
repede jos de pe prispa si sa se apuce de treaba, n-auzea ca vaca aia a nceput sa muga? Fata tresari, se dadu repede jos, si
se spala, se drese numai cu un fel de preparat vscos de glicerina), si trase rochia pe cap, si puse un sort cnrat si, cu mnec
ntr-o mna si o copaie mica de lemn plina cu tarte n cealalta, o lua spre sopron unde ntr-adevar se auzea mugetul parca n
se dea sa mannce si sa i se ia laptele care i presa ugerul, nervoasa nsa n acelasi timp ca avea sa ramna fara el, amintire p
se stie unde si nu-l mai vedea n fiecare dimineata alergnd cu botul ntins spre ea si nghesuindu-i-se sub burta n timp ce e

de placere.

Rasarea soarele, norii se topeau n zare. Ploaia care ntmpinase revarsarea zorilor scuturase copacii de flori. Marioara strab
care nu era cu nimic turburat n leganarea lui fireasca de vasele pe care le ducea sprijinite cu mna de sold si de subtioara.
115

I
f

Talpile ei desculte lasau urme nestricate pe batatura nmuiata. Calca fara sa se uite, peste petalele mici si albe mprastiate pe

Sub sopronul deschis vaca se nelinisti, sufla puternic pe nari si schimba agitata locul, biciuind aerul cu coada ei lunga. Mar
copaia nainte si din vasul cu care venise turna de cteva ori n mna si i spala ugerul, dar ceva nu era n ordine, vita schim
veste, si i trnti vasul sub care fata se pregatea sa nceapa mulsul.
- si tu ce-oi fi avnd, fire-ai afurisita sa fii, era sa-mi spargi oale, zise Marioara tare. Nu ti-am dat tarte, ce mai vreai?

Vaca lingea ntr-adevar cu lacomie din copaie, dar cu capul dispus n asa fel nct ochiul ei mare sa vada si ce se petrece su
nu-i placea fiindca si pielea de sub burta avea cutremurari dese si prelungi, desi n staul nu se trezise nca nici o musca.

- Of, cum te prostesti tu si cnd ti-oi da eu acuma cteva, zise Marioara n soapta, nervoasa; mama, nu stiu ce-are vaca asta
eu?!...
- Vorbeste-i frumos si stai linistita, raspunse mama. Sare mai are?
- Are.
- I-ai spalat ugerul cu apa calda? -Da.
- Spune-i pe nume, si nu mai tipa asa ca o nebuna, zise mama ntr-un trziu, prinsa de altele.

Acest dialog potolise vita si Marioara i apuca ugerul si apropiind oala apasa. Laptele tsni cu putere n peretii smaltuiti ai v
miros crud de ierburi. Fata avu n aceeasi clipa un surs strmb si cu amndoua minile pe uger izbucni brusc n plns, si la
boabe mari si repezi udndu-i sortul si genunchii dezveliti. Vaca sufla pe nari, rasturnnd copaia, care de altfel era goala, iz
si Marioara stergndu-se la ochi continua mulsul. Ca o rapaiala de primavara, plnsul i trecuse...

Ea era fata care l asteptase, facndu-se de rs, pe Niculae al lui Moro-mete n paie n tinda. Despre ea se spusese pe urma c
mica atunci, abia mplinise paisprezece ani, si se duse la clic^ pe furis (mncase pe urma bataie ndesata cnd se ntorsese a
soptise la ureche ca la alde cutare e clic sNtaifjWt ea cu un baiat sa-l aduca si pe Niculae, si acolo tot baiatul atgjjfsSfta stin

el n tinda. Asta era cevagMBhii prea s^ facea la un clic (stinsul lampii), de obi4dMAknjtfffi2n7iJ fara sa se bage de se
JwH|HjBflR?si numai uriul din ei ramnea pe ntuneric n paie si abia pe urma CTa scoasa si fata, dar
116

asta n vazul la toti si silita, mpinsa cu forta si ea trebuind sa se zbata si sa se propteasca n prag cu picioarele, sa nu se spu
Nu erau nsa siguri de Niculae si de-aia se hotarsera sa stinga lampa ca sa nu se vada ca baiatul n-ar vrea, ceea ce ar fi fost
seama ca de fapt fata e aceea care vrea, si s-ar fi facut n felul asta de rs. Se si facuse, dar nu pentru mult timp si nu intrase
celor de seama ei care si acestia uitasera repede ntmplarea, mai ales dupa ce se dovedise ca acolo n paie nu se ntmplase
legasera vorba, sa se duca pe urma el singur pe la ea si s-o fluiere seara sa iasa la poarta). Bataia primita pe urma dimineata
chiar mama trnd-o de par, nu fusese din pricina ca se dusese la clic. La clic putea sa se duca, dar la ce clic si cu cine? Ace
fete mari, iar cea cu care se dusese nefiind n orice caz, daca erai sa te iai dupa ce zice lumea, fata mare. Se spunea ca vadu
se culca ea cu un baiat ntr-un pat si n patu alalalt fata ei, pe care o chema Sora, cu alt baiat si ca multi flacai furau noaptea
de gru sau kile de tot felul de alimente fara de care muierea si fata ei nu le deschideau usa si ca se duceau acolo si petrecea
facnd gogosi calde n untdelemn, iar flacaii venind pe lnga altele si cu tuica n tunica, sau cu vin, care mergea bine cu gog
dar ce stia foarte bine fata lipoveanului (si de aceea poate tacuse mlc n timpul paruielii) iar Niculae stia si el, era ca vara M
dupa-amiezele sa pazeasca via si n coverga unde stateau pitite se petrecea numai ele stiau ce. Trnuiala mamei si vorbele c
curmasera, dupa cte se parea, prietenia ei cu Sora, dar ceva se ntmplase totusi ntre ea si Niculae al lui Moromete, si anu
doi, de vreme ce venise cineva sa-i spuna ca Niculae o sa-si petreaca secerisul si treierisul aici n sat. Nu rasuflase nsa nica

jf Marioara terminase de mult, si cnd se ridica si iesi cu vasul plin, / sursul ei strmb era acum vesel si mama i urmari pe
pasii si miscarile cu care urca scara prispei si intra n tinda. Nu se stie ce nu-i placu, fiindca deodata ridica bratul si o lovi n
si sa se indigneze, fata se feri si se ndrji doar cu o mpotrivire care nu mai avea n ea nimic spontan:
- Stai, mama, la'n loc, vreai sa-mi cada laptele din brate sau ce te-a apucat?!

Ca si cnd asta ar fi fost grija ei, sa nu-i verse mama laptele, pe care de altfel foarte grijulie l puse jos si ncepu sa se ndele

<L
117
lui n diferite oale mai mari sau mai mici, la prins, la fiert, sau la duba pentru strns de vnzare.
- Cnd ti-oi rupe eu tie moalele, suiera mama.
- Ce-ai cu ea, fa, interveni Adam Fntna de pe prispa, unde si facea, pe ndelete, bocancii albi de pospaiul de la moara (el
nationalizate a comunei). Ce tot o nghiontesti?
- Sta n asternut dimineata si acum uita-te la ea, zise mama, dar omul ntf se uita, si vazu mai departe de periat.

- Ce facu, ti sari tie n cap? continua el. E fata mare, nu mai are paispe ani, se marita mine, poimine... cnd o sa te duci p
barbatu-sau afara din casa.

- O sa vezi tu ce-o sa faca asta, las-o tu n voia ei, sa vezi cum o sa ia cmpii. si tot eu o sa patimesc, n-o sa patimesti tu car
de moara si nu mai stii nimic.

- De ce nenorocita? exclama lipoveanul. si continua ndata: nenorocita esti tu, ca stai toata ziua cu gura pe fata-asta, n loc s
tinerete!

- Unde vezi tu ca n-o las?! Vorbesti si tu fara nici-un rost, raspunse mama cu un dispret acum linistit si prinsa de alte griji,
de undeva din pod pe o scara o cerga uriasa si cam rupta pe care vroia pesemne s-o crpeasca. Vezi mai bine, adauga ea cu
oprit ala la poarta, Vasile al Moasei din Cotocesti, ce-o mai fi vrnd si asta, a trecut si aseara pe-aicj. "Du-te la moara, i zic
sa se duca la moara.
II

Lipoveanul ridica barba de pe genunchiul frnt si se uita. Nu zise nimic cnd vazu ntr-adevar un om la poarta, nu dadu nic
si abia ntr-un trziu ntreba:
- Ce este, Vasile, intra n curte, ce astepti acolo? Ce, esti milog de stai asa dimineata la poarta si nu zici nimic?

- Buna-dimineata, zise Vasile apropiindu-se si continua sa nu zica nimic, cnd ar fi putut sa raspunda, daca ar fi fost vorbar
nu tac din gura, se milogesc de se-aude din capul satului.

Adam Fntna intra n tinda, se aseza la masa si ncepu sa mannce. Vizitatorul ramase afara, dar n apropierea pragului tin
ceva cu un glas nabusit si monoton. Era un barbat foarte tnar, cu trupul subtire, aproape delicat, dar cu minile lungi, cu la
trup, groase si negre ca niste cazmale. n spusele
118

lui reveneau des niste insi care se numeau ba Isosica, ba Plotoaga, ba Mantarosie, ba Zdroncan si nca altii, pe care i nvinu
singuri au vrut sa faca anul trecut aici n sat o gospodarie agricola colectiva, tot ei pe urma s-au apucat si au mpiedicat-o sa
convine, dar fiindca i-a apucat raionul de lucrul asta, sa nu zica cineva ca n-au facut, dar uite ca nu vor oamenii...

- si oamenii vor?! l ntrerupse brutal Fntna, nghitind flamnd mari bucati de mamaliga dumicata n laptele proaspat. Oam
oameni, cnd m-am ridicat eu n sedinta - si aici lipoveanul ridica un brat n sus drept ca lumnarea - am strigat, fratilor, cin
cu mine n clasa, n-a ramas unul, am ramas eu singur, sa spuna pe urma domnul Isosica la raion ca eu am gonit oamenii sa
urma chestiunea n organizatie, de fata cu instructorul Filip de la regionala, ati tacut toti din gura, ca sa poata sa zica Bila de
visam si voi toti, ca niste destepti, erati treji. Acuma veniti la mine sa-mi spuneti, dar asa pe furis, pna si la moara va e fric
si sa-i spuna lui alde Isosica sau Plotoaga ca ati venit la mine fara macinat, adica sa-mi spuneti mie cine stie ce si sa va ia a
voi, mie? Ce sa-mi mai spuneti?
- Dar ceva care e n interesul dumitale esti dispus sa asculti? zise vizitatorul.

- Spune, zise responsabilul morii mai ncrezator, avnd de asta data n glas o suspiciune de alta nuanta, una cronica, deveni
si continua sa mannce, n timp ce tnarul vizitator matinal continua sa vorbeasca.

- si tu de unde stii de chestia ata? spuse n cele din urma Fntna cu un glas din care se vedea ca cne tot ce i s-a spus, ma
amanunt n cpea ce privea sursa.

- De la unul din ei, zise

- De la care?
- De la Plptoaga, Isqs^pTBila sau Zdroncan. S-ar putea sa fie amestecat si Mantarosie,

iintele sfatului, Isosica secretar de organizatie de Bila nu era nimic (adica nimic platit, l alesesera pea de Arlus, - Asociatia
el era cu aceasta sarcina, de care de L ca era foarte mndru), Zdroncan secretar al sfatului, iar Waritaosfe cantaragiu la moa
- Va sa zica nu vreai sa spui, zise lipoveanul.
- i-am spus, repeta tnarul, stiu asta de la Isosica, Zdroncan, Plotoaga j sau Bila.

Nu-i mai spusese pe cei patru n aceeasi ordine, ca si cnd s-ar fi ferit ca nu cumva sa lase un indiciu oarecare despre cel de

- si ce interes are unul din astia ca eu sa stiu ce-au pus ei la cale n privinta mea?! zise din nou lipoveanul neizbutind sa dea
Vizitatorul tacea.
- Spune, ma Vasile, tu n-auzi ce te ntreb?
- Ce sa spun?
- Esti surd? Ce interes are unul din astia patru, care sunt mpreuna, ca eu sa stiu ce pun ei la cale n privinta mea?!
- Ce interes? ntreba Vasile curios.
- Da, ce interes.

- Nu stiu, zise Vasile mirat. De unde sa stiu? si adauga cam suparat, ca fata de cineva care tot nu aprecia valoarea dezvaluir
vreai sa stiu!

- Bine, Vasile, zise lipoveanul cu o voce deodata calda, o sa vad eu, bine ca mi-ai spus! Dar si mai bine ar fi fost, adauga,
spuneai, te-as fi crezut si mai mult, pe cta vreme asa, ce stiu eu ce mai puneti la cale.
- Nu te costa nimic c-ai aflat, zise tnarul rece.
- si pe tine ce te costa ca mi-ai spus?

- Tovarase Fntna, zise tnarul posomort, eu nu ti-o dau asta ca buna, ti-o dau s-o stii, nu stiu daca trebuie sa crezi sau sa

- Asta nu mai era nevoie sa mi-o spui tu, d-aia te-am ntrebat de unde-o stii si ce interes are ala care ti-a spus sa stiu eu din
poate sa fie, fiindca el fara cumnatu-sau Zdroncan si fara Isosica, n-ar fi nimic, Zdroncan nu poate fi contra lui cumnatu-sau
Isosica si Bila, poate) dar numai ei doi, fara Isosica, nu poate el, cumnatu-sau Plotoaga, si atunci tot nimic n-am facut. Mai
fara Plotoaga si Zdroncan, dar nu poate fara Isosica si iar n-am facut nimic. Ar nsemna ca e Isosica. Isosica este? se holba
o astfel de idee l-ar fi pocnit n cap si l-ar fi capiat chiar si ca ipoteza.

- Nu stiu, zise Vasile suparat. si repeta: Prea multe vreai sa stiu!

si se ridica, si lua batul pe care l lasase razimat de zidul casei si pleca ncet, cu spatele la cei din casa si i se vazu ndelung
impenetrabil ca si dezvaluirea pe care o facuse.
In acest timp Marioara disparuse n odaie si cnd acel Vasile se duse iesi n prag gatita de plecare.
120
- Unde te pornisi tu acum de dimineata? sari maica-sa.

- Ma duc nitel pe la surata Ilinca, raspunse fata cu o sugestie n glas a unei nensemnatati att de mari a ceea ce urma ea sa f
pe mama banuitoare si o alarma mai rau dect daca ar fi spus ca se duce sa se marite pe furis.
Mama puse mna pe vatraiul din vatra si l ridica crncena n aer:
- Dezbraca-te si stai acasa ca-ti rup spinarea!
- N-auzi ca ma duc nitel si ma ntorc acusea, ce tot ridici vatraiu-ala la mine?!

- Pai ce, asta e n firea ei! zise tatal ridicndu-se de la masa si facndu-si cruce. Lasa, fa, fata n pace, sa se duca, nu ramne
dac-o s-o mannce o sa strige si ea, e lume... Du-te, Marioara, hai, dar ntoarce-te repede, ca nu sade bine sa pleci de dimin

Fata trecu pragul si se dadu jos de pe prispa. Schimbase rochia, se spalase pe picioare si ncaltase niste sandale, dar se vede
pe care le avea, sa nu se spuna pesemne ca s-a dus la ai lui Moromete de dimineata gatita, cnd lumea are treaba si poarta a
mama lasa vatraiul din mna si se lua dupa ea. O striga cu vocea ei de mama blnda si ntelegatoare:
- Marioara.
si cnd fata se ntoarse, deodata o implora:

- Marioara, nu te duce tu la ala, maica, acum de dimineata, fa si tu o data cum te rog eu, dezbraca-te si treci n casa ca avem
seceratul si treieratul si n-o sa avem cu ce nveli caruta si pune grul...

Dar abia aceste implorari o scoasera deodata si pe flta din ale ei si scrsni din dinti si chipul i se schimonosi de o mpotrivir
- Lasa-ma, mama, n pace, ti-am spus ca ma ryi6rc repede, ce tot i dai zor cu treieratul si seceratul...

si i ntoarse spatele si se duse, deschise Djpta si i se vazu capul pe lnga vrfurile ulucilor, mergnd grabita dagfts pas mas
ntr-un loc unde are treaj^^pu unde se pierde timpul. n casa, Adam Fntna, cu un picior pe muierea lui ce-are cu fata. Fem
baiat, n-a nteles bin Moromete n sat si sta pJJPHWFJfina
- si? ntreba omul nentelegnd.
mai ntreba totusi o data pe ceea ce nainte nu vrusese a la poarta pe Marioara, fata mine vine Niculae al lui Ilie treieratul.
121
- si! facu femeia. Vezi-ti de-ale tale, cnd ai s-o vezi aci n casa cu burta la gura sa nu zici ca n-am tinut-o din scurt.

- Da' ce e ntre ea si Niculae al lui Moromete?

- Nu e nimic, raspunse femeia dupa o ezitare.
- Pai daca nu e nimic, ce-ai cu ea, crestino, nu poti s-o lasi n pace? Unde vreai sa gaseasca un barbat, la tine n vatra?
- la nici nu se uita la ea si ea de cinci-sase ani...

- Ce e de cinci-sase ani?! se mira tatal, cobornd de pe prispa si lund-o si el spre poarta. De ce nu zici tu de zece ani, ce m

si se ndeparta si el pe lnga garduri, asemeni fetei, lund-o nsa spre acea parte a satului dinspre care se auzea cntecul rar
vremea aceea mergea cu uleiuri grase, scotnd pe un burlan rupt, n acelasi timp, zvcnituri de fum si un zgomot ca de juca
urechea celor care treceau prin apropiere. Iar muierea ramase acasa singura, sa coasa cerga, si cu gndul n doua parti: cu g
si nu mai vroia sa mai asculte si cu pornirea spre barbat care, n loc sa sara si s-o opreasca, o lasa sa plece dimineata spre ca
lumii...
III

Casa Morometilor era asezata la soseaua mare si se putea ajunge la ea usor din orice parte a satului. Casa era veche, dinaint
pridvorul, grajdul si fanarul erau facute mai de curnd. n pridvor era vazut de obicei Moromete, care parasise prispa de din
dormea acum aici si ridicase n acelasi timp de-a lungul prispei un parmalc cu cte-o floare romboidala taiata n mijlocul f
construise o pivnita plina cu butoaie si putini n care intrai ridicnd o trapa chiar de lnga pridvor, de pe prispa, care acum e
celor doua odai din casa, altadata din pamnt.

Aici, n pridvor, veneau la el de cte doua-trei ori pe saptamna si cte unul aproape n fiecare zi - uneori chiar si de doua o
dupa Iocan, fosti liberali ca si el, Nae Cismaru, Costache. al Joachii, Matei Dimir si Giugudel. Cu ei batuse muntele ani n s
vreme, dar nici unul nu mai reusise sa faca sa fie ntre ei ceea ce fusese pe vremea lui Iocan si se vedeau rar si pentru scurt
lunga boala, Moromete si revenise.
122

Arata mereu n plina putere, si se gasira destui care sa spuna ca anume jucase el comedia cu cazutul la pat, ca s-o poata gon
nsoare cu alta. Presupunerea nu se confirma atunci, dar se adeveri mai trziu. ntr-adevar arata iarasi senin si se uita pe dru
vremuri, fara sa aiba adica nevoie de nimic din afara ca sa se simta traind, desi dintre copii, lnga el nu mai era dect Ilinca
nu se mai ntorsese n casa parinteasca fiindca avea de la barbatul ei un baiat care mostenea casa lui. Moromete nu gasea n
anilor. Cnd Ilinca alerga la poarta si striga: "Tata, a murit cutare!" ai fi zis ca la aceasta stire Moromete avea sa tresara si m
bine de cel care nu mai era. "...Pe ma-sa, raspundea el ntr-adevar dupa un moment de reculegere. A murit fiindca n-a mai a
sa traiesti ct lumea", raspunsese ntr-o zi Catrina cu un glas nfiorat, de teama si de ndoiala, fiindca de attia ani de cnd s
fara neliniste ca n ochii Mntuitorului pagnul e mai nevinovat dect cel ce cunoaste nvatatura, dar n-are destula credinta.
putea nsela, n timp ce el era pagn. "Nu, ca o sa traiesti tu ct lumea, i raspunse si Moromete cu nepasare. Crezi ca daca t
mult ca altii!" "Nu, zise si mama, dar barim ct traiesc sa nu traiesc n ntuneric! Ce-o fi pe lumea ailalta o sa vada Domnul

Adica o sa-si dea el seama cine merita sa fie ales sa traiasca alaturi de el si cine trimis n smrcurile unde domneste Cinenu
diavolului ferindu-se sa-i rosteasca numele: dar de ce considera ea ca diavolul e "Cel ce nu poate", era greu de ntqfes, cnd
oamenilor, vroia poate sa spi/na ca nu avea si asupra lui Dumnezeu si a celor ce urmau nvatatura hu Cristos? Aici Morome
ntr-o parte/confirmnd subtirel: "Asa e!" facea. si se nghesuia singur n sine cy*un gest care vroia sa spuna ca nu e rau ce
bunavointa menit s-o domoleasca si s-o faca sa uite cu timpul istria dusului lui la Bucuresti...

Revenindu-si, lui Moromete i revenise si uita foarte intrigat la acesti oameni noi de pe. spunea primarie) care i intrau n cu

cine e. El nici nu le se urcau pe scara podului, cum apr* acolo si cam ct trebuia sa de stat. Avea aerul ca daca ar vorbi Jrstr
facea sa stai si sa te uiti la ei fara sa te saturi cu riscul ca puteai dupa aia sa

entru politica si se popular (nu se mai u ca si cnd nu l-ar fi jmic cnd i vedea cum xe cam ct porumb era 1 oficial drept c
123

pierzi cteva cosuri de porumb. Fiindca nici macar nu dadeau buna ziua cnd i intrau n curte! Ii faceau apoi o hrtie, i-o la
atragndu-i doar atentia ca daca nu se duce singur cu porumbul vor veni atunci tot ei, de asta data cu carutele. S-a dus vrem
acela domnul Moromete cutreiera muntii si facea negustorie (ca si cnd cuvntul negustorie ar fi fost ceva de rusine!).

Moromete surdea: "Auzi, ma, Matei, ce zice lipoveanul-asta, ca tu si cu Giugudel (si l-a mai adaugat si pe Crstache la rn
Adica cum unelte?"(Era un cuvnt din ziare, prin care erau desemnati astfel acei tarani care continuau nca sa fie n relatii p
necunoscut n sat prin care erau desemnati cei cu stare.) Prin unelte, Moromete dadea de nteles ca se gndeste la o furca, o
priveste porumbul nu zicea nimic. Cum o sa se duca sa-l dea?! Asta ar fi fost culmea. Sa vina ei sa vedem o sa i-l ia cu forta

si ntr-adevar nu venira. n anul acela. Dar n anul urmator i se urcara linistiti n pod si i luara cteva zeci de cosuri, din cel
hrtie pe care l pusera s-o semneze si i dadura si niste bani, cam a zecea parte din pretul cu care se vindea porumbul pe pia
reiesea de nicaieri ca i s-a luat ceva, ci pur si simplu s-a predat cantitatea cutare contra cost, ca orice marfa. Nu era cine stie
munte nu mai avea voie sa se duca.

"Ce-i facem, ma, Costache, l ntreba el pe Costache al Joachii ndata dupa aceea. Ce facem, ma, Nae?!" "Ce sa facem, rasp
ntreb! ntreaba-l mai bine pe baiatu-ala al tau, ca el trebuie sa stie." Costache, fara sa se omoare cu firea, se arata nepasator
chestii de-astea care semanau cu istoria cu seceta din Moldova, cu deosebirea ca acum n-aveai ncotro si trebuia sa dai ceva
saraceste nimeni.

n anul urmator nsa istoria se repeta, de asta data nu numai la gru si la porumb ci si la floarea-soarelui, la carne, la lapte si
numarul de oi dupa suprafata de pamnt, chit ca Moromete, de pilda, mai ramasese doar cu o oaie. Pastea pe-acolo prin gra
n-o daduse o data cu celelalte sapte-opt pe care le vnduse, dupa cum spuse el, din pricina ciobanilor, care le mulgea pe izla
ce. El nu spunea ca stofele se gaseau acuma la un pret mai ieftin la cooperativa si ca fetele si mama nu prea se mai aratara d
razboiul de tesut n casa n timpul iernilor (singure velintele mai ramneau). "Ce zic, ma, Matei, ailalti oameni?" l ntreba e
l-ar fi interesat mai mult, ce ziceau altii, dect faptul n sine ca nu mai putea
124

merge la munte. "Ce sa zica, se rasti Matei (asa era felul astuia, semana pe undeva cu Cocosila, cu deosebirea ca totul la el
prea multe cuvinte din creierul lui) nu zice nimic, ce sa zica." "Cum, ma, nu zice nimic! sarea Moromete ca si cnd nu i-ar
adica cum nu zice nimic? Pai ei nu vad?" "si ce daca vad?" "Cum ce daca? Adica cum?! Ce treaba e asta?!" "Treaba, ce sa f
silindu-se ca rasteala lui sa se transforme ntr-un raspuns, adica asta era, vedeau, dar nu ziceau nimic, ce puteau sa zica la u
Matei, revenea el dupa cteva zile, pe alta cale, cnd se vedeau din nou, sa dau eu cota de la o oaie, ma?!! Ce e aia, oaie sau
intrau ei n felul asta si care era partea lor n ea, sa fie cei cu oaia, adica cei carora avea sa li se ceara n Viitor altele si mai g
si la asta sa se rezume tot rolul lor, sau ntr-adevar avea sa se schimbe lumea din temelii cum se zicea si sa fie chemati sa ia
aduca n bine aceasta schimbare?

Fiindca iata de pilda fonciirea, acum ca Moromete nu mai avea bani, revenise, o simtea... I se trimeteau prin Ilie Micu, pitic
pe-acolo pe la sfat, singurul care mai ramasese dintre slujbasii vechii primarii, niste hrtii n care i se spunea ca pentru fieca
majora cu nu stiu ct zero virgula zero cinci, sase sau zece la suta din suma totala si ca asta mergea crescnd... Mai bine, i s
la sfat si sa-si achite ce avea de achitat ca altfel suma se ngrosa singura "n detrimentul dumitale, ti-o spun cu lacrimi n oc
macar nu se stia ce rol avea pe-acolo, dar care totusi se dovedea ca era el la curent si stia ce spune. Binenteles ca Moromet

asa de la nceputul anului, era destul timp pna la toamna, dar ajunse curnd sa nu mai stie nici ct avea de plata si nici dac
dat fiind ca aceste majorari la rndul lor se majorasi si ele si acestea la rndul lor sufereau si ele de-o majorare la majorare,

"Ce fac eu aicea, domnule?" zise el ducndu-se tot/si la sfat cu aceste hrtii, uitndu-se nedumerit la Zdroncan, unul din ba
secretar n locul lui Oprescu. "Ce este, nea Iliy?" l ntreba Zdroncan fara sa-si miste ochii din hrtiile n care scria cu^ernea
eu degeaba platesc acum n fa^r ta, fiindca pna mi faci tu chitanta, suma s-a si majorat si trebuie^#ti platesc din nou, si p
majorat, sijwnHai departe."

Dar nici o tresarire din partea capaJt. si doar se spusesera n fata lui cuvinte uneori menite sa-i ntindaJnKr un zmbet, si un
oameni sa treaca pesteePllip. care altfel nu se trec niciodata.
125

"Nu-mi platesti mie, du-te la referentul ncasator principal", raspunse Zdroncan fara sa-l auda bine, nu-i ardea lui de dedesubturile lui a
dedesubturi de-astea. Astea erau bune pe vremea lui Aristide.

Moromete se duse la referentul ncasator principal, care luase locul att vechiului perceptor ct si agentului sau de urmarire, Jupuitu, s
ducea nimeni grija, se aranjasera ei bine ct fusesera la putere. sta se uita la Moromete tot fara sa-l vada si nu vorbi cu el pna nu-si a
hrtii cu care omul venise nedumerit de-acasa. i arata apoi si el ceva tiparit, cu pasaje subliniate cu cerneala rosie, zicnd ca dupa ele
facut din capul lui. si i facu semn spre usa: mai mult n-ar avea ce sa-i mai spuna, nici macar nu-l interesa daca taranul platea sau n\* p

IV

"Bine, continua Moromete adresndu-se prietenilor lui liberali, dat fiind ca statul are nevoie de parale fiindca nu mai suntem ca pe vre
mosierului ...de mosieri, cu samnta lor, de unde i-au mai scos si pe-astia, care stiti si voi alde Costache si alde Matei ca se lua mosia m
alalalt razboi, si nu acuma, dar dat fiind ca numai ei au nevoie de bani, noi n-avem, sa zicem ca fonciirea trebuie achitata. Orice stat, n
toata lumea e datoare. Dar Valache a dat tot ce i se cuvinea si n-a zis nimic nici de crciuma, cnd i-a nchis-o, stiti cum i placea lui sa
facuram bine pe toate alelalte si ramase nerezolvata crciuma lui Valache. Nu zic de moara si de paduri, trecura la stat, asa consideri du
mai existe oameni cu averi, foarte bine, dar Valache ce bogat l gasisi? n fine, sa zicem ca alcoolul fiind monopolul statului, eu, stat, ti
ti-o retrag, am eu alte planuri cu meateurile, ma priveste! Dar ce-i facura ei cu alde Gae si aia care mai erau cu ei? Ca Valache nu plng
avea acolo cteva sticle, i placea si lui pe vremuri sa stea cu alde notarul si primarul care era, sau cnd astia aveau treaba, cu domnul G
fi si asta, dar ati auzit si voi cum au intrat peste el, si alde Gae a ridicat ciomagul lui cu care pastea altadata oile oamenilor pe izlaz, si a
chiabur, scoate si plateste impozitele! Valache, spun unii
126

care l-au vazut, cum era el cu obrajii cam grasi, uite-asa au nceput sa-i tremure falcile si se uita asa la ei si asculta cum njura Gae, ti-n
ca i-ar fi spus el daca era la mijloc o razbunare si zice Valache, de ce ma njuri dumneata, ce ti-am facut eu tie, scoate si plateste, zice,
nvatam noi minte sa mai uneltesti... Am platit, zice Valache, si-i arata chitantele, dar ala care nu stie carte ce sa nteleaga el, nici n-a v
Pe urma au iesit de-acolo si au plecat. stiti si voi ce i-au facut pe urma: tot Gae l-a dat n judecata pentru ca nu si-a achitat impozitele, s
nfatisare, cu avocat. Onorata instanta, c-o fi c-o pati, uite chitantele ca nvinuitul si-a platit ndatoririle care i se cuvin, cerem achitarea
zice, probele sunt necorespunzatoare, drept care urmeaza sa fie condamnat. Asta e! Saracul Valache! Nu le zisese nimic n timp ce alde
spunea cu gura mare ca nu vin ei mai repede americanii aia sa-si faca un tlv si cu ci sa bea sngele lui alde Isosica si Adam Fntna. s
ridicat ei mai pe urma, dar nu din pricina asta. si l bagara la beci pe Valache..." "Cica e sa iasa acum, lunile astea", a zis atunci Giugud
informat... "O sa iasa, dar cum sa mai traiasca acum omul asta n sat? raspunse Moromete. Fiindca eu nteleg, daca vii dumneata la put
rau, tineti minte cum l scoasera legionarii pe alde Ilie Prvu si l batura cu funiile ude n fata primariei. A si murit pe urma... Nu era no
cu frnghiile si nu numai pe Victor Balosu, care e la beci, sa pui acum mna pe ei si sa-i belesti, nu pe Valache? Asi! Unul din ei e pe l
vede de treaba aici n sat, are chiar onoarea ca ulita aia din deal, de la marginea satului unde sta el, sa-i poarte chiar numele, ulita legio
l-ar fi ntrebat alde asta al lui Bragadiru pe i Gae, spuse iar Giugudel, care e fapta de care se face vinovat Valache. fapta, zice Gae, vezi

Accept sa ma zice al lui Bragadiru, dar mult nu pot sa stau acolo si cnd ies dracu' care nu-ti roade beregata." "Asta nu stiam, zise Mor
ai intrat la ascutirea luptei de clj Gae. Sa nu crezi ca mi-e frica mie de tine. si l-a luat si; la raion." "L-au bagat la zdup?" ntreba Morom
lui Bragadiru, i puf alde muierea aia a lui si-i duce de mncare sa tie lWmetri cubi, ca asa cica, are de sapat attia metri cubi, daca i f
si cica i mai da si niste bani!" "Asa nchisoare zic si eu, exclamase
127
hfcl

Moromete cu un entuziasm probant. si crezi tu ca asta al lui Bragadiru o sa-i roada beregata lui alde Gae dupa ce iese? Asa
daca el l prinde pe Gae ca-i intra n curte si i se urca pe scara podului i da una si l lasa lat. Ei, si cnd veni Gae si intra n
poarta si l puse sa dea doua carute de porumb cota, nu mai zise alde Nae nimic. E drept ca Gae nu s-a ostenit sa se urce el p
preda imediat doua carute, taie-i domnului Nae Marinescu chitanta de ncasare la pret oficial si sa mergem mai departe. B
dupa cteva saptamni, ca n-ai putut sa-i tragi una lui Gae atunci pe loc, mai nteleg, ca era militianul cu el, dar spunea alde
pe urma pe-amndoi la meati, tu plateai. Minte al lui Tanasache al Grii, eram acolo ntmplator, n-am si eu voie sa beau
singur, de ce nu i-ai tras una? Ce sa-i tragi, ma, zice, asta a nnebunit, nu e zi sa nu trimeata cte doi-trei cu militianul la j
cum zici tu, ce dai acuma ca cote e un zero pe lnga ce dai pe urma daca te trece la chiaburi. Nici nu stii ce frica mi-e, mi r
m-as sa scape el multa vreme, mai spusese Moromete. Dar nu asta e problema! Ca daca azi i faci astuia si aluia ceea ce i f
peste alde Costache al Joachii si sa-i faci si lui la fel, chit ca el n-are nici n clin nici n mneca cu ceea ce se cheama un chi
care am doua loturi, ncheiase Moromete cu un glas totusi foarte linistit. Daca n-ar fi Niculae, mai spuse el, de mult asi fi lu

Era exact ceea ce gndeau si prietenii lui n clipa aceea. Asta nu-i mpiedica nsa pe nici unul dintre ei sa vina mai departe l
parea ca daca si pe ei ar fi nceput acel Gae sa-i ia la ochi, asta ar fi fost sfrsitul lumii. Iar dovada ca nu era totusi sfrsitul
ale lor, n ciuda amenintarilor lipoveanului sau ale acelui Gae; nu li se ntmpla nimic si se rentlneau totdeauna linistiti, lu

ntr-o zi nsa Giugudel le spuse celor care aratau ca nu de mult timp | se vor mai bucura ei de libertatea lor de acum: noul pr
secretar de organizatie, Isosica, pariasera ntre ei ca nu le e lori frica de Niculae si ca pe-o vadra de vin, zicea Plotoaga, ca
baga la beci pentru agitatie mpotriva regimului (Isosica| paria ca Plotoaga nu va ndrazni) si ca Isosica l va dobor pe Nicu
Plotoaga paria ca Niculae l va dobor el pe Isosicaf n clipa cnd va mirosi cine din comuna unelteste contra lui). Moromet
cu smintitii astia... Dae nici o clipa nu se] feri sa se vada mai departe cu prietenii sai...

Nemaiputndu-se duce la munte, Moromete, dupa oarecari ezitari, i ceru bani feciorului, lui Niculae. De la cei doi, Parasch
Paraschiv izbutise ntr-adevar sa-si faca o casa n Colentina si izbutise chiar sa traga si lumina de la stlpi si sa faca pac, cu
se mbolnavise de oftica, tusea de rasuna casa aceea a lui pe care si-o ridicase mncnd numai pine cu cartofi. Moromete f
Niculae. l pensionasera pe Paraschiv care era si el n partid, cu\oate ca dupa un pahar de vin ncepuse sa-i spuna lui tat-sau
comunistilor nici un an. Era nainte de abolirea momrhiei si Paraschiv, nu se stie de ce, era regalist si arata indignat ca se zi
nimic, ca ar fi adica (si asta l suparase j|g el cel mai tare) un manochin. De ce manochin?!

pa zic ei? (comunistii adica, din rndul carora t prins de o pornire ciudata se nrosise de furie te n sat, a continuat el adresn
era un fruntas taranist Aristide). De ce credea Paraschiv ca l tinutul asta al lui tocmai de-acolo de ce pierdusera puterea si n
de-a buna cu tusea ... nsemna ca nu mai putea munci, desi Jeca de tot cu o doctorie noua care se ' Achim, i dadea nainte c
ca altfel... ar ajunge adica

se stropsise el la Niculae] facea si Paraschiv parte), si ncepuse sa tuseasca, si spune-i lui Stan Ciocej care avea crciuma ap
era si mai ales acur semne ca ar mai fi putut-o asta a lui, om tnar scos la se spunea ca acum numea penicilina... Ct alimen
mare negustor!

Spre bucuria lui Moromete, Niculae i trimise numaidect bani. nsemna ca avea, ca era adica bine platit acolo la Palamida
prea mult timp ca sa-i ceara iar. "N-am bani, domnule, i scria el ca sa se justifice, cu ortografia lui din 1900, ma apasa lipsa

apuca de sume mari... Daca mi dai o mie de lei, se plngea el, si mi ceri sa-ti dau tie pe ea un leu, pierd mia, ca n-am de un
raspunsul lui Niculae nu ntrzia si i trimetea suma ceruta, dar fiindca scrisorile devenisera pe urma prea dese, nu-i mai ras
tacere, lasnd sa se scurga cel putin o luna pna sa-i expedieze ceva. Moromete se facu ca nu ntelege si ncepu sa ia trenul
scrisoarea mea?!" l ntreba pe Niculae fara prea multe ocoluri. "Ba am primit-o!" raspundea Niculae. "Pai daca ai primit-o,
totusi sa-l ia direct la rost, lundu-l totusi n felul acesta.
128
129
Niculae, cnd l vedea la poarta Comitetului de partid asteptndu-l, abia izbutea sa-si ascunda nemultumirea. Nu ntelegea,
Din moment ce el nu-i trimisese bani, nu era limpede ca nu putuse, ca n-avusese? Ce adica, credea ca a uitat?!

si ntr-o zi si iesi din pepeni si i spuse ca s-a saturat, pentru ct l-a tinut el n scoala, i-a trimis bani destui si de-aici nainte
exista scrisoare pe care sa fi primit-o de la el si n care sa nu fie vorba dect de bani si niciodata nu l-a ntrebat si pe el ce m
putin ct a fost militar a primit o singura scrisoare, fiindca stia si el ca acolo n-ai leafa, n-ai ce sa ceri. Gata, s-a sfrsit si cu
dect sa faca ce-o vrea, dar sa-si ia gndul ca o sa-i mai trimita vreun sfant!...

"Sfant! sopti Moromete deodata nmuiat si ncepu sa clatine din cap a repros. Pai, ma Niculae, exclama el cu o duiosie care
aproape, pe lucruri mici, dar adevarate si de nenlaturat, daca eu asi avea, crezi ca ti-as cere eu tie?!"

Dar nu-i mai merse comedia aceasta a uimirii totale nici fata de fiul sau. Niculae continua sa strige ca i ajungea, si ca daca
pricina mamei, ca s-a gndit la ea ca n-are. Ei, o sa-i cumpere de-acum ncolo tot ce-i trebuie ei de mbracaminte si ncaltam
absolut nimic. Asta era, si sa nu-l mai vada pe-acolo, ca n-avea ce sa mai caute.

n tot timpul acestei iesiri nestapnite Moromete se ftise pe scaun ba nainte, ba ndarat, si pe chipul lui aparusera si se to
protestul, ba rugamintea prefacuta naiva, nsotita de ncercarea, repede curmata de mnia mai mare a fiului, de a o da pe glu
supararea. Erau la restaurant si mncasera mpreuna si aveau ntre ei si o sticla de vin si totul ncepuse de la o vorba a tatalu
fara nici o urma de bucurie ca si vedea fiul si se afla cu el la un pahar de vin: "Veni pe la tine zilele trecute Enache al Crst
Niculae. "Nu puteai sa ne trimiti si noua o sticla de untdelemn?!" "O sticla de untdelemn! i sarise atunci lui Niculae tandar
de la oras, mine-poimine o sa aveti pretentia sa iesim noi la plug si sa va dam si pine! Ei, uite, eu n-o sa-ti mai dau nimi

si o tinuse aproape o jumatate de ceas n acelasi fel si din ce n ce mai aprins de furie. Ca nu le mai placea sa munceasca pa
cincizeci-saizeci de kilograme de untedelemn pe an si ca acum nu mai faceau nimic, le placea sa le dea altii de-a gata (nu sp
cu el si floarea-soarelui constituia acum monopolul statului, samnta trebuia predata, contra cost, fireste, si ca din pricina as
anul care venise, floarea- soarelui sau semanasera prea putina), ca nu mai vor sa hraneasca pasarile cu urzici
130

cu malai si porcii cu laturi, le da acuma faina de gru amestecata cu lapte, sa faca porcul carnea dulce, si pe de alta parte se
porcul l vnd la specula pe pietele Bucurestiului sa-si cumpere aparate de radio si butelii de aragaz, ca asta le lipsea, ncolo
cooperativa le place ca sunt marfuri si unelte agricole ieftine, dar cerealele ei ar vrea sa le vnda de zece ori mai scump pro
nca rezerve ca sa desfiinteze de tot cartelele si sa-i scoata din circulatie cu produsele lor pe care le vnd la astfel de preturi
de % hai sa plece chiar atunci si sa mai vie cnd l-o chema el!

Moromete se resemnase de mult sa lase sa curga aswel peste capul lui aceasta ploaie de amenintari si nvinuiri. Nu mai zict
privirea alba, ratacind pe lucruri care nu emu acolo si nu se vedeau si din cnd n cnd doar tresarea, dar foartelslab, luptn
putea sa-i faca acestui taiat? Avea si el dreptate, leafa lui n-o fi nici ea cine stie ce, i-o fi trebuiiH si lui, nu poate sa traiasca

descult varaftumai n camasa si izmene, ca n sat. Dar de ce striga el asa de tare?Jsu ce l suparase de-i sticleau asa ochii? C

Cnd Niculae se opri, Moromete si ndrepta n< vada daca s-a oprit, sau se odihneste s-o ia iar de la colorasera obrajii si na
era. Se uita ntr-o parte si se uita si la ndrjirea din nu-i trecea, dar nici nu mai tsnea n afara sa se "Lasa, ma, Niculae, zis
sa-mi dai tu, ca ai inima buna!" si oft; fost o mare nenorocire ca fiul avea o astfel de inj se agitase pe scaun si flacara din el
nu mai zisese nimic si ncetul cu ncetul se stinsese, lasnd doar taciunii aprinsi, fiindca tot nu-i vorbi n ziua aceea. Dar nt
tatalui bani, ca si nainte.
VI

Cu toate ca n munca lui de activist avea concedii foarte neregulate, totusi o data pe an tot venea pe-acasa si statea cte-o sa
de odihna ct statea, fiindca de ndata ce sosea l si luau n primire... Ca ce se mai aude? E adevarat ca americanii au o bom
omoara si pe-aici? Nu e adevarat?! Dar e adevarat ca rusii nu au o astfel de bomba si ca daca ar vrea americanii
131
spre el, sa oprise, i se alb dect pesemne ca n cuvinte, larca sa-l con-ca si cnd ar fi Auzindu-l, Niculae

le-ar face si le-ar drege? Nu e adevarat?! Atunci ce zice alde ala al Mariei lui Traila care are un radio mic, cu casti si aude n
Aveau o curiozitate lacoma si, cu toate astea, nu mai citeau ziarele ca pe vremuri, nici macar Moromete. "nainte ne adunam
noi despre rege si nu ne zicea nimeni nimic, i spunea tatal fiului. Dar asta al vostru, Goe, crede ca acuma de-aia l-au dat ei
nimeni nimic de ei." "stia sunt mai mari ca regele, ma Ilie, asculta si tu aici la mine o data!" raspunse Nae Cismaru cu ind
multe, nu ntelege de ce totusi oamenii se uita n gura celui care stie mai putine, unul din astia fiind de pilda Moromete, ale
nsemne dect ca nu stia? "Ma, eu zic ca ei n-au pretentia asta!" raspunse Moromete cu un bun-simt care trebuia negresit sa
l avea si erau si ei tot oameni ca si el. "Ba au! striga Nae Cismaru. Asculta aici Ia mine: au! ai sa vezi tu ca au pretentia. M

Ceea ce l facea nsa pe Niculae sa-l ameninte pe tatal sau ca n-o sa mai vie deloc pe-acasa era faptul ca o chestiune conside
doua zi de la cap. n tot acest timp ct fiu-sau statea n sat cu ai lui, tatal dormea putin si nu-l lasa nici pe el sa doarma. S-ar
ndata ce discutiile se terminau si trebuiau sa se duca sa se culce. Pe Ia orele trei dimineata, cnd la rasarit cerul vestea apro
se ducea prin gradina, se ntorcea ndarat, se aseza n pridvor si ncepea sa fumeze. Nici macar nu ncerca dupa aceea sa-si
casa usurel si se aseza la fel de grijuliu pe marginea patului n care Niculae dormea cu pumnii nclestati.

Era deplina liniste peste sat, cerul abia se lumina, toata lumea dormea nca si n tacerea odaii Niculae auzea un fosnet retinu
si treaza; deschidea ochii si alaturi de capatiul sau, uneori pe un scaunel, rasucindu-si tigarea, gata mbracat, statea tatal. "C
mira Moromete. Nimic." "Atunci ce te-ai sculat si ai venit la capul meu?" "si daca am venit, ce? Nu poti sa dormi?" "Cum o
tigare? Ce vrei de la mine? zicea Niculae cu o voce ngrosata, care abia se stapnea. De ce nu ma lasi sa dorm?" "Pai cum,
comertul liber?!" izbucnea atunci Moromete ridicndu-se imediat dupa scaun si iesind cu pasi mari afara, cu tigarea n gura
suporta discutia, care avusese loc tocmai aseara si nu numai aseara. Avea n glas un refuz de a ntelege att de total nct l
arunca patura de pe el si njura cu acea expresie chinuita a tinerilor pentru care somnul e ca o nastere din nou dimineata si t
132

"Mama lui de comert ca vii aici si ma scoli la patru diminejga dupa ce ti-am spus aseara de zece ori cum e cu comertul..." "
blnd si se aseza iar pe scaunel si n mod <fHat l apuca veselia, zmbea deodata sub mustata, se vedea ca nu era^Rmai di
ntindea mna si l mpingea pe ftwHimar, ca si cnd prezenta acestuia acolo ar fi fost ceva de rs, cmmm fapt nu se mai
avea sa mbatrneascaS8P*> poimine si barbatu-asta statea putin pe-acasa, cine stie daca aveamHNnai vada... si atunci tre
somn, sasaH^la el si sa-l auda vorbind, sa-i vada chipul lui tnar, cu orice risdji^Bjnba se supara... Era singurul fecior care
qjflHRtznise o viata sa-i aiba pe toti n jurul lui... "Asa e cum spuneti voi, iSyicepea el continund sa surda ca de o mare n
mijloacele de care dispui, care le ai acum n minile tale, cai ferate, uzine, mine de sare, nu asa, mine de carbuni, ai aurul, d

ce te legi de caruta mea cnd ma duc si eu pna colea si vnd niste porumb la mocani si pui militianul pe urmele mele, sa v
confiste porumbul? Ai tu nevoie sa ma mpiedici pe mine sa vnd si eu cteva duble de porumb, sa traiesc si eu? Din ce trai
posibilitatea asta? De unde fac rost si eu de-un ban sa-mi iau o camasa pe mine? Tu mi spui sa vnd statului ca asta e o dat
nu poti sa spui asa o prostie, dar astia de pe-aici... Ei! De cnd sunt eu pe lumea asta, si nu sunt de putina vreme si am auzit
ca asta nu mi-a fost dat sa aud." "Ei, auzi acum, raspundea fiul sarcastic, n-ai auzit-o pna acum, o s-o auzi de-aici nainte.
nu va convine. Scapati atunci de toate." "Da, atunci o sa ne ia bucatele direct dintr-o magazie mare, ce sa mai stea sa se ma
degeaba cu cotele!"

Cristache acela era n ultima vreme colector, adica "mputernicitul comitetului de stat pentru colectarea produselor agricole
Cristache, dupa felul cum pronunta el nsusi aceasta denumire, se arata foarte mndru.

"Binenteles, relua fiul, ct despre rest, daca o sa vreti sa faceti comert, o sa contractati cu statul si o sa cstigati dupa cum o
raspunsuri se vedea ca Moromete se stapnea din rasputeri sa nu uite ca era fiul cel care i spunea aceste lucruri, si nu un st
cuvinte sa nu ajunga acolo n adncul lui unde totdeauna se luptase sa fie liniste si nu cumva din pricina a ceea ce se ntmp
tot si pe acest baiat, desfacea bratele ca si cnd s-ar fi lasat rastignit pe aceste mari nentelegeri ale acestor timpuri, numai s
"Nu stiu! Daca nu stiu,
133

nu stiu! De ce sa zic ca stiu cnd nu stiu!" si parasea odaia sa nu auda raspunsul fiului, care l biciuia totusi din urma fara cr
chiar asa gndea tatal n clipa aceea: "si poimine dimineata iar ai sa vii aici la capul meu sa jupoi jurnalul si s-o iai de la n
concediu acasa si cnd colo ma scoala din somn la ora patru dimineata, ca nu vrea el sa nteleaga cum devine cu comertul!
somn!"

l prindea chiar dupa un ceas cnd readormea. De asta data nu mai intra n casa, se chema ca l lasa sa doarma, dadea nsa t
attea ori n dreptul ferestrei, unde l apuca tusea si ncepea sa vorbeasca singur (ca altadata) nct Niculae arunca iar patura
Atunci pierea, o lua spre gradina, dar reusise deci sa-l faca pe baiat sa nu mai doarma. "De ce nu ma lasi sa dorm? l ntreba
oboselii sub aceasta curiozitate de suprafata, sa afle adica, chipurile, ce vroia la urma urmei tatal sau de la el. Ia spune-mi!"
raspundea Moromete cu ceva n mna, o furca sau vreun lant, parca ar fi fost ca pe vremea cnd Niculae era mic, seful unei
s-o tina bine n mna si s-o ndemne la treaba dnd el cel dinti exemplu. Numai ca acum era cam trziu si se uita la Nicula
nteles? i dadea oricum nainte si fiul sta lnga el jos pe pamnt cu genunchii la gura si l asculta. si totul parea asa cum tre
acolo n ograda parinteasca, dimineata n zori, cum se scoala oamenii de cnd sunt ei pe pamnt...
VII

Niculae ajunse n sat pe la zece dimineata, dar nainte de a veni acasa trecu nti pe la sfat, unde ntrzie ctva timp, fiindca
vizita secretarului doi al raionului de partid, care sosi mpreuna cu presedintele comitetului executiv raional.

Pe la prnz Niculae intra pe poarta si l gasi pe tatal sau n pridvor cu cineva (totdeauna era cineva n pridvorul lui), mestere
bocanc. Cnd l vazu, Moromete se mira:
- Pai, parca ziceai ca n sectembre ti iai concediu.

Ai fi zis ca totul e n regula n casa si n familia lui, ca si cnd sa-ti fuga muierea de-acasa pe la saizeci de ani ar fi fost ca si
nainte... si numai venirea fiului i-ar fi stricat lui vreo socoteala prin faptul ca sosea n iunie si nu n "sectembre"...
- Nu sunt n concediu, zise Niculae trecnd pragul si intrnd n casa, am venit n sat cu campania.

134
uga: aha! auzi, ba, adica el personal si sa ajute? Asta
cnd n-ar fi vazut k de vorbit, ei doi, mult ascultnd teni si Moromete

- Cu campania, repeta tatal dupa o pauza. si adf alde Nae! Adica ce-o mai fi si aia campanie, ce sa fal n aceasta asa-zisa ca
ceva...

Alde Nae nu zise nimic cnd aparu Niculae, si nici n-ar fi auzit cine venise si ce zisese. Aveai si dupa ctva timp si continu
n bocancul de pe genunchi. n casa nu el ridica fruntea si striga spre gradina:
- Ilinco, unde esti?
- Ce-ai cu mine, tata?
- Treci ncoace c-a venit Niculae si pufTe mna si fa mncare, taie o pasare si pune-o la foc. Ce faci tu acolo?
Ilinca nu raspunse, dar i se auzira pasii grabiti si apoi si glasul, se vedea ca stie ea de ce se bucura.
- Ai venit, ma! zise ea urcnd scara pridvorului. Hai ncoace n casa.

- Uite-l pe Costache al Joachii, zise Nae din pridvor, fara sa arate cu vreun gest unde e Costache. O fi auzit si el ca a venit N
Niculae?
- Ma ntlnii, raspunse Niculae din casa.
- Acusi pica si alde Matei, zise Nae iar.
- De unde stii? l ntreba Moromete fara curiozitate.

- Ma ntlnii eu cu el nainte sa vin la tine. "Unde te duci, zise, te duci pe la alde Moromete ?" "A-ha!" " Du-te, zice, ca viu

- Ce e, Costache, zise Moromete, fara sa ridice glasul, n timp ce Costache intra pe poarta parca alene, si cu o nfatisare lin
intrat n curtea lui. Ce te-a apucat de te-ai sculat asa de dimineeata?

Era ceasul aproape douasprezece si de la o vreme Costache al Joachii se scula la aceasta ora trzie, l cam dureau oasele si p
nmuiau, se urca soarele sus. n pridvor se opri si duse doua degete la palarie:
- Buna-dimineata. .
- Mai traiesti, ma? zise Moromete. Mai apuci sa-i vezi pe comunisti dati jos?

- Eu zic ca i apuc, raspunse Costache cu capul ntr-o parte, semn ca ncepuse sa nu mai auda nici bine, dupa ce ca mersul i
- Ai surzit de tot, ma, zise Nae' cu afectiune.

- De unde, zise Costache ncrezator, de auzit aud bine, mai rau e ca tigarea nu prea mai mi place; eu zic ca am fumat n via
135
- Care va sa zica zece mii de kilograme mpartit cam de la cti an zici tu ca ai nceput sa-l bei? socoti Morometc.
- Pai de la doispe ani...

- Sa zicem de cincizeci de ani, zece mii de cincizeci, cincizeci ntr-o suta fac doi, adaugam doua zeruri, doua sute de kile p
tutun pe zi! Pai nici nu e asa mult! exclama Moromete.

Se lasa apoi o tacere nestingherita de nimic, Moromete si vedea de bocanc, Nae fuma stnd alaturi, Costache lund si el lo

- Ma ntlnii cu alde Pavel Titica, continua Costache, se ducea ncoace, cauta ziua de ieri. Zicea ca e de rau ca aia care au m
stat, le-a crescut niste neghina d-aia mare, cu sapte maciulii. Umbla dupa ei prin sat sa-i scoata la privit.
- Cine, Costache? ntreba Moromete, fara sa acorde spuselor acestuia ncrederea cuvenita.

Nu Costache era cel care le stia cel mai bine, ci Giugudel, care nsa nu sosise si Moromete primea de la ceilalti cu rezerva o
nu-l supara, dar pe Matei Dimir de pilda l scotea din sarite. n realitate, Matei Dimir, dupa cum o stiau toti, nu se pronunta
important, avea doar o intentie, dar din care nu ieseau dect rasteli, ce faci, ba, ce zisesi, ba, sau ce v-am spus eu atunci, ba,
putinta, de la uimirea scandalizata, pna la cea mai violenta furie prefacuta; aceasta furie fusese cndva adevarata, si era ad
al Joachii, lui Giugudel si lui Nae Cismaru, care nu-l luau n seama si continuau sa vina la Moromete n loc sa se duca la el
mpace cu situatia si sa vina si el Ia Moromete. Dintre toti patru, singur Giugudel n-avea nici o pretentie, desi ntr-adevar af
izbitoare din sat si le povestea, cu aerul ca el nu se ntreaba daca ceilalti stiu sau nu, ci el le spune, si pe urma o sa se vada d
Placerea lui vizibila era sa-l auda cteodata pe Moromete reflectnd pe neasteptate, cnd toata lumea vorbea despre altceva
asta care o spuse Giugudel adineauri..." "Cum? Ce chestie? Care chestie?" se rastea atunci Matei Dimir si Moromete spune
mai nainte Giugudel si lor nu le sarise n ochi.
- stia de pe la sfat, zise totusi Costache. Le-a dat gru de samnta cu neghina.
- Cnd? ntreba Moromete.
- Asta-toamna.

- A! ia care au luat gru cu mprumut de la stat! Pai bine le-a facut, zise Moromete, sa se nvete minte sa se mai ncreada
136

- Da, si astia nu vor sa iasa. Panfe poti sa mai smulgi acuma neghina? si pe urma chiar daca o smulgi raijjii cu gru putin. U
fusesi pe la deal? O fi fjbuat si pe acolo pe la noi?

e Niculae pe drum si o pornise spre |una-ziua si la ntrebarea despre ploaie ia, dar n-a dat nici o picatura, m, ar trebui o ploa
ge ca ploua n Uniunea Sovietica? Ce
Giugudel l vazuse si el pese Moromete. Urca pridvorul, da raspunse ca a fost, si s-a dus

- Nu mai ploua! Ce dracu dupa raritat, ncheie el.

- De ce? zise Moromete. nevoie e sa mai ploua

Costache l ntrebajflflpQalel daca a luat asta-toamna cu mprumut gru de samnta de lanST Giugudel raspunse ca a luat. C
dat la trior? Nu. A auzit ca trebuie sa iasa sa smulga neghina? A auzit, cum dracu sa n-auda tocmai el, dar ce, e nebun s-o sm

- Ce faceti voi acolo? se auzi apoi vocea unuia care, trecnd pe drum, se oprise n dreptul podistei lui Moromete cu un bat
pridvor, dintr-o patte, grabit parca dupa ce va fi auzit raspunsul sa-si continue drumul.

Dar nu-i raspunse nimeni nimic, ca si cnd nu l-ar fi vazut si atunci omul se urni de pe podisca si intra n curte sa vie peste
vreunul cu batul. Avea bocanci buni n picioare, pantaloni si flanela fara petece sau rupturi, spre deosebire de ceilalti care c
- Ce cauti, ma, aici, Giugudel? se rasti el cnd fu sus.
- l vazui pe Costache acilea si venii si eu. Tu ce faci? zise Giugudel.

- Pe dracu fac, se rasti iar noul venit si ramase mai departe n picioare cu batu acela n mna, pe care ndata dupa aceea l ri
din cap cu el si i-o puse jos, descoperindu-i parul cu fire amestecate taiat scurt si fruntea albita parca de sederea ndelungata
Moromete nu zise nimic si noul venit se aseza.

- ie tot nu-ti vine mintea la cap, Matei?! zise n cele din urma Moromete cu un glas ca pentru el. Sau te pomenesti ca iar s
nu mai poti de bucurie?

sta era Matei Dimir. Avea copii multi si unul dintre ei se nsura des, se mira lumea cum de gasea el fete de le schimba par
- Ce-a avut, ma, cu asta a lui Traila, de,-a gonit-o? relua Moromete.

- A fugit ea singura, da-o dracului, zise Matei cu un glas parca suiernd de admiratie sau de ncntare. Bine ca s-a dus, mi s
- De ce, Matei? zise Moromete.
137

- Clefanea, da-o n pastele ma-sii, raspunse Matei cu acelasi suierat, n acest timp n casa Ilinca i povestea lui Niculae ca n

mama lor sa se ntoarca si ca i pare bine ca a venit, ca pe masura ce trece timpul n loc sa-si vie n fire, mai rau e pornita co
ntelege sa se duca pe la ea si sa ncerce sa se mpace. Bine, zise Niculae, lasa ca se ocupa el de chestia asta, vede el ce e.

- Nu stiu, Niculae, ca parca e un facut, acuma cnd am gasit si eu un baiat si mi-a venit sorocul sa ma marit, n-ajunge cte m
expre a fugit ca sa n-am eu parte de un maritis ca toate fetele. si, daca n-ar fi pamntul, m-as duce si, n viata mea, nu m-asi

- Hai, lasa, nu te mai vaita si tu, ca sunt destui care se ocupa cu chestia asta, zise Niculae ironic. stii si tu bine ca are dreptat

- Are, dar ce vina am eu? zise Ilinca. n fine, daca zici tu, zic si eu ca tine, dar nu e seara sa nu-l trimeata pe Sande sa viu la
cum sa-l las? Ce-ar zice lumea? Eu i spun ca o sa viu, dar ct o sa-i spun? Daca i vine ntr-o zi nebunia si ma lasa fara pam
- Nu te lasa! o linisti Niculae si se apuca sa-si desfaca valiza. Marioara Fntna ajunsese la Morometi prin fundul gradinii

se opri lnga dud si o striga de-acolo pe Ilinca. Sora lui Niculae lasa puiul n grija Titei, care venise si ea ntre timp, si se du
lipoveanului.
- Nu, domnule, nu asta e problema, i-am spus eu lui: sa fie al dracu daca nu-ti dau o vadra de tuica, o bem mpreuna, daca
urmatoarea ntrebare: Care ar fi cauza...
Cineva ntrerupse nsa acest glas cu o voce mormaita, se auzira alte vorbe si apoi nu se mai auzi nimic, o tacere.
- Unde e el, surata? o ntreba Marioara pe Ilinca.
- n casa, unde sa fie.
- si ce face?
- Ce sa faca, se rade.
- Neras nu sta?

- ...Care ar fi cauza faptului ca nemtii cnd au nceput razboiul n-au stat sa-si puna ntrebarea: "Domnule, ce fac eu, ma iau
te vad daca esti destept.
- si? A stiut?
- N-a stiut.
- si ai dat vadra?
- Pai daca n-a stiut cum sa i-o dau?
- Asculta... spune-mi, ma, baiatu-asta...
138
un razboi n Est. filaturi si mpunse cu acul.
5U zicea nimic. Moromete
- Asta e nea Costache, zise fata lipoveaigilui. O fi iesit Niculae n pridvor, s-o fi ras.
- Asta... Uite c-am uitat, zise Costach^Stai. Asa! Spune-mi, ma Niculae, ce este n... Cum i zice... n Est.
Moromete scoase sula dintr-o curea, o
- n Coreea, Costache, interveni el.
- Asa, n Coreea!

Se facu tacere. Costache statea linifi ridica fruntea si se uita o clipa la

- Ei, si ce vreai sa stii tu, Cosi
- A! Da, tresari Costache. Spune-mi... rusi sunt acolo?
- Nu, raspunse Niculae.

- Domnule, sari deodata Moromete ca si cnd ar fi bagat de seama ca toti ocolesc nadins ceea ce nu mai putea fi ocolit. El
bocancul undeva tocmai n fundul pridvorului, continua: Ia sa-mi spui dumneata mie aicea...

si mai venise acolo n afara importantilor liberali ai comunei si un membru de partid, acelasi Vasile care trecuse de diminea
curte, urcase si el n pridvor si se asezase sa asculte; Moromete l cunostea si l vorbea de bine, din pricina maica-sii care m
neamuri...

- Ia sa-mi raspunzi dumneata aicea la urmatoarea ntrebare, da' sa-mi dai un raspuns de om n toata puterea cuvntului, nu s
dumneata sa guvernezi fara opozitie?!!

Niculae ntr-adevar se rasese si iesise n prag si, la ntrebarea tatalui, n loc sa vie acolo unde i se spusese, se lasa jos si se a
la gura. Liberalii si scoasera pungile de tutun si ncepura sa-si faca tigari groase ca degetul...
- Mai nea Ilie! striga cineva de la poarta.
- Vino, ma Crstache, ca nu se da, zise Moromete n treacat.

sta era Crstache al lui Dumitrache, acel vecin al lui Moromete care i se pusese nainte cnd l vazuse alergnd cu parul n
pe la aceste adunari si totdeauna dupa ce striga la poarta si Moromete i raspundea, Crstache zicea: "Ce face cinele ala al
avea cine rau, dar asa intra Crstache n vorba cu el si, cu timpul, Moromete nu mai astepta sa-l auda ntrebnd, i raspund
- Guvernez foarte bine, raspunse Niculae, ce-mi trebuie mie opozitie?

- Adica da, conveni Moromete, cu o voce micsorata ca si cnd la asta nu s-ar fi gndit. Dar apoi deodata si relua strigatul: s
139
ca e bine asa? Crezi dumneata ca numai dumneata ai dreptul sa vorbesti n numele tarii si ailalti sa nu zica nimic?

- N-ai dect sa zici, nscrie-te n partid, du-te la sedinte si ia cuvntul, zise Niculae. Dar n realitate la toti va e gndul ndar
Ei, ati guvernat destul dupa sistemul vostru si stim ce-a iesit.

- Ei, exclama Moromete curios cum nu se mai poate, ce vorbesti! Ia spune-ne si noua ce-a iesit, ca noi toti astia care suntem
mna si le spuse pe rnd si numele, - nean-tau Costache, nean-tau Matei, alde Giugudel, alde Nae, nu stim!

Dar Niculae se uita la ei cu ochii abia crapati, cu o lama de lumina ntre gene de parca s-ar fi uitat ia niste salcmi sau la st
ngaduinta:

- nti ca i-ati bagat pe toti comunistii n puscarii si cu asta ati guvernat fara nici o opozitie. Fiindca n-o sa-mi spui ca era vr
liberali cnd avea loc vreo greva, si cnd si unii si altii scoteau armata si trageau n ei.

- si a fost bine asa?!! protesta Moromete indignat.

- Asta urmeaza sa va ntreb eu pe toti, zise Niculae. Nu va pasa ca altii erau la puscarie.

- Sa stii, Niculae, zise Crstache lund cuvntul, ca absolut nimeni p-aici n-avea idee de ce zici tu acuma. Eu, si aici chipul
ca si cnd i s-ar fi aprins pe dinauntru o lumnare si se uita la Moromete cu dreptul celui care respecta att de tare pe cineva
fie martor la ceea ce avea sa zica si care putea sa-si permita sa creada ca le gndea la fel si Moromete, eu, repeta el, citeam
stii ca ti le dadeam si tie, Niculae, cnd erai mic, niciodata sa zic ca am gasit n vreuna asa ceva.
si Crstache se opri si se uita iar la Moromete: vorbise bine?
- S-ar fi auzit, ma, Niculae, zise atunci Giugudel. Suntem oameni batrni.

- Domnule, eu admit, striga Moromete dnd peste cap teza aceasta, ca daca n-au auzit ei nici n-a fost nimic. Dar acuma vii
guvernului sunt n minile tale. Ce-ai cu mine? De ce te legi de mine, cnd eu nu-ti fac tie nimic, stau colea linistit si mai v
de-aia mi-a lasat Dumnezeu gura?

Niculae ncepu sa dea din cap uitndu-se demonstrativ n alta parte: adica n-ajungi la nici un rezultat daca ntr-o discutie vi
nu stiu ce...
140

- Lasa ca stiu eu cum era cnd va adunati toti la Iocan, sVaprinse si Niculae, nu iesea nimic din ce discutati voi acolo, si alt
tarii peste hotare.

Se lasa o tacere si Moromete deodata ncepu sa dea si el I uitndu-se n alta parte: adica degeaba vorbesti daca nu vreai si c
urma lucruri adevarate, la ce folc
- Tu nu trebuie sa mai faci ce-a facut ala, domnule, striga el prinz de prin aer cu un gest larg acest adevar care plutea parca
Niculae se gndea. ntru trziu se hotar, nu fara o privire banuij sa raspunda.

- S-a facut o experienta, zise el, s-au adus ntr-o sala o mie de oameni si li s-a spus sa strige un cuvnt, dar fiecare pe contul
Pe urma li s-a spus sa strige acelasi cuvnt dar toti odata, la un semnal. S-au spart geamurile!
- Ce vreai sa spui cu asta? zise Moromete,

- Asta vreau sa spun: noi acuma avem un swgsr tel, sa construim socialismul si n-ar iesi dect un fel de galagie daca ar fi s

Costache al Joachii si arcui sprncenele spre Moromete: Ei, ce zicea de chestia asta?! Moromete si adunase ntre timp boc
cerceta acum foarte atent pe dinauntru si pe dinafara, bagase mna n el si tot dibuia dupa ceva. ncepu sa traga de acest cev
pritura, fapt care l enerva pe Moromete si trase mai tare, pna scoase afara un fel de limba uscata si crestata de mncarim
de cnd, prinsa.
- Bocancu asta, zise el scrbit, e bun acum sa-l roaza cinii!

si zicnd aceasta l si arunca peste pridvor drept n mijlocul bataturii, speriind cinele, care se apropie, l atinse cu botul si,
mirosul de grasime de picior de om care intrase n el cu timpul, l apuca foarte delicat de o ureche si porni cu el spre gradin

i se aruncase, nu era de furat...

- Noroc, zise Moromete, ca mai e mult pna la iarna si poate mi da si mie Armeanca asta de la cooperativa unii noi.
- Pe gratis! zise Costache.

- Pai dar pe ce!? zise Moromete. Eu nu le dau cote tot pe gratis? Apoi i se adresa lui Niculae: si unde zici ca s-a facut expe
geamurile, Niculae?
- Acolo unde s-a facut, i-o ntoarse fiul. Parca daca ti spun o sa ntelegi tu mai mult de-o gramada!
- Pai nu zic eu, i-o ntoarse si Moromete, le ntelegeti voi pe toate, ce trebuie sa le mai ntelegem si noi!
141
VIII
Ilinca si luase ceva cu ea, o bluza de fir spumos n care lucra cu matase dupa un caiet cu desene pe patratele.
- si cnd ajungi aici cum faci? zise Marioara aratnd cu unghia un punct pe desenul colorat.
- Tot n patru, raspunse Ilinca.
- si ct sta, bia?
- Pna se termina treieratul. Uite-o pe Sora, ce-i facem?
- Pai ce sa-i facem?
- Daca se aseaza si ea jos?

- Nu-i nimic, ca noi plecam pe urma, mai stam asa nitel si mergem. In fundul gradinii era un sant care despartea gospodari

de a vecinului din partea aceea, dar toti aveau acelasi sant si pe lnga el, printre ierburi mari si grase de nalba si lipane, se g
adesea cei care vroiau sa scurteze drumul spre cine stie ce ulita.
- Stai jos, Soro, unde te duceai? zise fata lipoveanului.

- P-aici prin gradini, raspunse Sora si se aseza. Va vazui de pe viroaga. si luase si ea ceva de lucru n mna, dar bumbac. M

ea cum si aseaza ghemele, neclintit la fruntea ei, la minile si genunchii ei ca la o ciudatenie. Fusesera ele prietene, dar nu
ntmplase ntre ele, nu se certasera si nu umblasera una contra alteia cu vorbe... Ilinca se ridica imediat ce Sora se aseza si
mna, dar fara sa plece.
- Ce mai faci, Soro, zise Marioara ramnnd jos, rasfoind rar si atenta caietul cu modele. Ce mai face ma-ta?

- Bine, raspunse Sora cu o veselie parca doar a dintilor (tinea gura usor ntredeschisa si printre buzele groase i se vedea siru

parca neterminata). Bine, ce sa faca...

- Va duceti si voi la secere?
Parca ar fi spus: mai e nevoie sa va duceti la secere? Sau: Sunteti si voi n rndul oamenilor si faceti o astfel de munca?
- Nu, ca l-am pus porumb, avem si noi un pogon si mama a zis ca i trebuie porumb sa dea la gste.
- Ia spune, Soro, tu cnd ai de gnd sa te mariti? Sau nu te mai mariti?
- De ce sa nu ma marit? se mira-Sora.
- Pai maica-ta de ce nu s-a maritat?
- Ea zice ca n-a vrut.
- N-a vrut?... Dar tu vreai, Soro?

n picioare, Ilinca avea sprncenele una si o nfatisare mai mndra dect ar fi putut ea nsasi sa-si nchipuie ca putea fi vreo
142

nu scotea un cuvnt, cu toate ca o anume nervozitate cu care t/ arata ca tot ceea ce se petrece e pentru ea o ntmplare de ne
si n-ar putea sa fie n stare sa spunea surata asta a ei, Sorei. Ce nevoie avea sa vorbeasca cu unaj
- De ce sa nu vreau, zise Sora.

- Pai bine, Soro, cum o sa te mariti tu, daca vorbesti asa cu toti 1 Trebuie sa pui si tu ochii pe unul si numai cu ala sa vorbes
Sora lasa lucrul din mna si se uita rnjind la fata lipoveanului. Se uite neclintita, n timp ce Marioara, cu pleoapele lasate,
sa rasfoiasca absorbita caietul lat cu desene.
- Pna acuma, bia, ar fi trebuit si tu sa te mariti, continua Marioan ca de departe. Nu te-a cerut nimeni?
Sora clatina din cap muta: nu.

- Pai vezi! exclama Marioara din ce n ce mai absenta, si ctva timf nu se mai auzira dect vocile din pridvor si ciripitul vra
Marioara si Sora continuau sa stea.
- Ce faceti voi aici? se auzi glasul cuiva care trecea.

ntrebase si el ca sa se afle n treaba, n-avea de ce sa se opreasca, dai i raspunse Sora si raspunsul ei l facu, dupa cum se va
flacau de prin vecini, si se ducea undeva, avea o duba mici de tabla n mna.
- Ce faci, Soro, zise el, au dat platagelele lui nea Valache?
- Nu stiu, zise Sora, eu nu lucrez la platagele.

- Dar cine lucreaza? zise flacaul curios.

- Mama.
- Ea lucreaza la platagele? si tu la ce lucrezi?

Ceva se ntepenise n mintea Sorei si desi se uita n sus tinta la flacau nu raspunse, dar nu pentru ca ar fi mpiedicat-o vreo p
baiatului si raspunsurile ei fusesera parca prea repezi si acum; nu mai stia ce spusese mai nainte.
- Da, sunt mari, zise ea anapoda, uite asa sunt de mari, si-i arati flacaului pumnul ei rotund.
- Sunt mari? zise el, si tie ti plac mari? Mici nu-ti plac?

- Nu, zise fata si privirea i ramase agatata de a lui, complet deschisa n timp ce minile dadeau drumul n poala ghemelor s

- Ia plecati voi de-aici, zise atunci flacaul cu un glas gutural si imperios si era limpede ca nu se va sfii, daca ele nu fug imed

ndata ceea ce i traznise chiar sub ochii lor la lumina amiezii... si ntr adevar, cnd, dupa o clipa de uluire nu prea mare, ele
fara sa se uite napoi, flacaul se apropie de Sora, se las
14

r
n genunchi, o ntinse pe iarba si i ridica fusta. Miscarile lui nu erau grabite, dar erau foarte decise si se vedea ca n clipele
orice s-ar ntmpla n jurul lui... Parul fetei se amesticase cu iarba...
IX

Marioara urca pridvorul cu surata ei nainte, dadu buna-ziua si si continua drumul spre usa de la tinda Niculae statea n pra

- Buna-ziua, Niculae, striga ea ca unui surd, si pieri n casa, de unde i se auzi nca glasul subtirel si tremurat, ce e, surata, c
fi cu el saracul, sa chemam un doctor de la dispensar... Niculae, ia vino, ma, pna aici, sa te ntreb ceva. Spune-i, surata, sa
si el tot nu...
Niculae intra n odaia cea mare a parintilor si ramase nemiscat alaturi de prag.
- Eu zic ca esti cam surd, ma Niculae, dupa ce ca nu vezi, nici n-auzi bine.
- Ce este? ntreba el.

- Trec pe lnga tine, ma uit la tine si tu te uiti la mine ca mutul lui Ciuca. Du-te si tu acolo la raion sa-ti dea ceva de ochi, c

- Ba te-am vazut foarte bine, zise Niculae brusc suparat, ce mai vreai, ai ceva sa-mi spui sau vorbesti si tu ca sa te afli n tre

si iesi afara si o lasa singura n odaie fara sa-i arunce macar o privire. Marioara se duse la oglinda si si desfacu si nnoda ba
Deodata si prinse buza de jos cu dintii si ceea ce fusese de dimineata cnd mulsese vaca doar o tsnire acum fu un adevara

picni nct tot chipul i se schimonosi ca si cnd ar fi fost pus pe foc ca o masca vie care ardea si nainte de a pieri se strmb
sa Ilinca intra nauntru si se apropie repede de ea si o lua n brate.
- Fata esti tu, sau ce esti? i spuse ea.

Marioara arata cu mna spre usa facnd semne disperate, adica sa nu intre cineva peste ele si s-o vada asa, si Ilinca se duse
ntinse pe pat cu trupul frnt doar pe jumatate si umerii ncepura sa i se zgltie si de sub bratul sub care si pitise fata se au
puternic, un adevarat urlet, care trecu prin ferestre si tinda pna-afara. Se pare nsa ca fu luat drept un chiot de rs, cum le a
V
pricina, fiindca Moromete zise:
144
- Ma, ce faceti voi acolo!? Vedeti ca se strica vremea.

Adica se strica vremea, se ncurca magarii, n cazul de fata magaretele. Tita puse mna pe clanta sa intre dar Ilinca i facu s
jumatatii geamului usii sa stea nitel n tinda. Toata odaia mirosea a lesin de fata, si Ilinca crezu ca Marioara chiar a lesinat s
oaselor. Nu, parea linistita si se dezbrobodi cu miscari scurte, si numai faptul ca se dezbrobodi si mbrobodi astfel de cteva
aiurea si nu mai stia ce face.
- Surata Ilinco, zise ea abia deschiznd gura, sa stii ca daca i spui lui Niculae, ma omor.

- Da, ca alta treaba n-am eu, dect sa ma apuc sa-i spun lui Niculae, raspunse Ilinca. si tu de ce esti proasta? Nu ca mi-e fra
locul tau nici nu m-asi uita la el.

- mi place de el, surata, ce sa fac, raspunse Marioara. D-aia am stat asa mult n gradina, ziceam ca sa-mi treaca si cnd urc
vazui, mi se taiara picioarele.

Fata cea mica a lui Moromete ramase si ea tacuta n fata acestei marturisiri. Dar apoi se ncrunta mpotrivindu-se parca gn
ntmpla si ei vreodata si zise:
- Orisict!

Marioara, nsa nu parea sa poata auzi pe cineva orice i s-ar fi spus. Se uita naintea ei cu ochii notnd n lacrimi si cu obraj
fierbinte pe chipul ei, pe care lasau dre ca de cenusa.
- Eu sunt mai mare ca tine, continua Ilinca n glas cu o mndrie de nezdruncinat, si nu-mi pasa, pe cta vreme tu...

- Pai pentru ca al tau tine la tine, surata, d-aia nu-ti pasa, raspunse Marioara. La toamna te mariti, si esti n vorba cu el abia
- Marita-te si tu!
- Tu de ce nu te-ai maritat pna acuma?
- Daca nu mi-a placut! raspunse Ilinca.

Vroia, adica, sa spuna ca nu i-au placut toti cei care au cerut-o, dar nu spuse ca asa cum zicea ea ca nu-i pasese, nopti n sir
alta de fiecare data cnd, din pricina mamei, baiatul cu care era n vorba ntrzia s-o fluiere la poarta. Acum uitase, facea pe

- Daca o fi sa fie, surata, zise Ilinca, trebuie sa te mariti cu cine ti place, daca nu, ce rost are!? Sa te mariti cu el si sa-ti pla

aia?

si zicnd acestea Ilinca se duse sa deschida fereastra, fiindca prea tare mirosea n odaie a plns. si atunci se auzira iar glasur
145
- Alege-ma pe mine ministru si atunci o sa vezi ce bine o sa-ti fie!
- Ce-ai face, nea Matei? zise Ilinca din odaie.
- n primul rnd l-asi pune pe Gheorghe al meu subsecretar de stat la Finante, ca tot l omoara pe el lipsa de bani, raspunse

- Eu asi face cotele de doua ori mai mari, sa te bag n draci, zise Costache al Joachii cu o nsufletita satisfactie, uitndu-se b
cnd l-ar fi si facut ministru si le-ar fi aratat el cam cum ar fi.
- Am auzit acuma ca si Bila o sa ia leafa, zise Moromete.
- N-o sa ia, da-l dracului, zise Giugudel cu invidie si nu mai adauga nimic, se ncreti fumnd si aruncnd tigarea din mna
trebuia sa fumeze si mai ales sa si auda istorii de-astea cu de-alde Bila.
- Vad ca si-a pus niste creioane n piept, umbla cu ele n piept, vreo cinci are, zise Giugudel.
- Da-l dracului, nu stie nici sa se iscaleasca, spuse Costache al Joachii cu dispret.
Dupa ctva timp de tacere, Nae Cismaru, care se vede ca era si el intrigat de ceea ce se spusese despre Bila, ntreba:
- Atunci ce tot umbla el pe-acolo pe la sfat, cu creioanele alea? Ca si eu l-am vazut!
- Cum! facu Moromete. Pai Bila tine legatura cu Uniunea Sovietica, nu stiati?!
- Ma al dracu! rse Costache.

- Acum vreo cinci-sase ani, continua Moromete, Bila striga pe toate drumurile cu gura la ceafa: "Domnule, zicea, astazi nu
sa fii anticomunist!" Dupa vreo doi ani l vaz ca se nscrie n partid. "Pai ce faci tu, Bila, l ntreb, ce fel de comunist esti tu
Moromete, zice. Eu sunt comunist anticomunist.."
- si acum tine legatura?!
Dar Moromete chiar se supara ca era luata n derdere functia lui Bila si ncepu sa dea din cap: nu se facea!
- E om greu, domnule, protesta el.

Soarele se urcase sus de tot pe cer si caldura ncepuse sa vie si la umbra n pridvor. Fostii liberali tacura ndelung ca si cnd
ar fi dat gata pe toti. Fiindca Bila era un ins mai degraba blnd si numai cnd i se dadea un pahar ncepea el sa urle si ridica
baston). Era "sarac", dar purta haine negre ca si cnd ar fi fost nvatator sau notar si acum traia din trei pogoane de pamnt
copiii. Nimeni nu-si amintea sa-l fi vazut vreodata la cmp. Cum umbla mereu printre autoritati, le transmitea dispozitiile f
seama, cutare,
146

spunea el cu blndetea aceea a lui din glas sub care zacea nsa ceva nelinistitor, nu vreai sa vii la sfat si sa lichidezi afacerea
lucrurile, presedintele e suparat, zau, ti-o spun cu lacrami n ochi." Dar nu-i vazuse nimeni niciodata vreo lacrima.

- stia ca astia, zise Giugudel cu vocea lui nceata si cam pe nas -din pricina asta nu prea erau atenti ceilalti cnd vorbea el
Ilie al Pintii ca se pune pe ei anu-asta. Sta de vorba cu alde Nastase si trece Arghirescu, de la sfat, care e cu impozitele, refe
acuma. Fiindca l-au chemat la raion sai ia la rost si asta, ce sa zica, zice si el, tovarase, chiaburii saboteaza. Se lauda cum a
asta, spuse alde Geaca si Danalache, ca astia umbla pe-acolo, ma ntlnii eu cu ei. Cica i-a placut foarte mult presedintelui d
si zice, pai ma, tovarase, daca chiaburii saboteaza, noi ce mama dracului pazim aici, ordin scris sa li se ia declaratii ca ntr-o
daca nu, pe ei! si trece Arghirescu prin dreptul bisericii si se opreste, povestea al Pintii, nea Nastase, zice,'nu stiu cum sa su
situatiei n care, conform ordinelor, o sa te punem. Baga-l-asi n ma-sa, zice al Pintii ca a zis alde Nastase, au ajuns toti nen
cortului. O suta optzeci de mii cica are de platit.
- si tu ce crezi, Giugudel, zise Moromete, ca alde Nastase o sa dea dosul sa plateasca?

- Ma, nu stiu! zise Giugudel. Cnd aveai tu datorii nainte de razboi, mai te ciorovaiai si mai scoteai aluia ochii cu cte-o m
Adica acuma timpurile se schimbasera de asa maniera, ca nu mai stiai daca un lucru de necrezut, cum era cel care l privea
dus la ndeplinire fara nici un fel de sovaire.
- Asi vrea sa traiesc s-o vad si pe-asta! zise Moromete. Cine o sa ndrazneasca sa intre n curtea lui Nastase?!
- Pai nu intrara, ma, asta-iarna si i luara vreo cinci carute de porumb? zise Costache. Ai uitat?
- Nu prea mi aduc aminte, zise Moromete. si Nastase n-a zis nimic?
- A zis el, dar cine l-a crezut!...
- Ce-a zis?

- Ca n-are! si atunci i s-au urcat n pod si alde Cristache, colectorul, zice da' asta ce e? Du-te, domnule, dracului, ca-mi mo
raspuns Nastase!... Da' aia batrna, povestea alde Ilie Brutaru ca ar fi visat noaptea dracu stie ce, ca i-a sculat pe toti din som
asmutea pe nepotu-sau: Pazea, pazea! Dane, pune mna pe el!"
147

- si crezi tu ca Isosica si Plotoaga or sa se duca ei peste Nastase sa-i ncaseze o suta optzeci de mii de lei, Giugudel? relua M
- Ma, nu stiu cine o sa se duca, raspunse Giugudel, dar de dus ti garantez eu ca cineva tot se duce.

- Asta, ce e drept, asa e, recunoscu Moromete, uitasem ca mai e si plutonierul Moise care nu sta el cu tine la discutie cum s
si-acum mi-aduc aminte cnd veni el sa-l ia pe alde f-meu Achim la post si Achim taman plecase cu oile la Bucuresti. Da' s
la premilitara, ca i bagase mna n gt lui Toderici. A mers si el cu el pna la marginea satului si zice, du-te, ma baiatule, si
cunosc pe domnul Moromete, un om, nu asa, care nu face sa-i iai baiatul la sectie. A! facu deodata Moromete cu gura plina
s-o faca aproape ca nici nu mai intra n discutie, pai asta crezi ca se mai uita si el sa vaza cine esti? Esti chiabur, chit ca tu e
si imediat ti face hrtie si te trimete la raion.
- Ma, da' stefan dadu norocul peste el! zise atunci si Costache al Joachii.

- Da' ce noroc! se rasti Matei.

Nu se mai gndeau acum la Nastase, ci la baietii lui. Erau nca nensurati, de la Dan fugisera vreo doua, stefan nu luase nca
ntorsese din armata, pe care nsa n-o facuse ca toata lumea, era printre cei dinti fii de chiaburi care fusese exclus de la ace
mnuiasca armele de foc nvatase sa mnuiasca doar armele albe, lopata, trnacopul, roaba si caramida - daca si asta putea
ntr-o buna zi, venind pe jos de la gara, prafuit, cu lada n spinare, cu sudoarea siroaie pe gt, dar bucuros ca scapase, deloc
lipsise din sat, ca si cnd s-ar fi ntors doar dintr-o lunga calatorie. "Cum e, stefane?" l ntrebase cel care l vazuse si care p
raspunsese flacaul. "Cam albastru, nea Gheorghe", zisese stefan uitndu-se drept nainte si ducndu-si cu nadejde cufarul n
apasare se obisnuise si nu credea ca o s-o mai poata arunca jos. De atunci de cnd venise nu mai vroia sa stie de nimic dec
si pe care i ngrijea de dimineata pna seara, mereu era vazut cu tesala pe ei, sau busumndu-i cu un somoiog de paie pe su
miscare si sa fie iuti si frumosi. si ntr-adevar erau, se ridicau pe doua picioare att de sus si nechezau att de patrunzator n
putea, lund-o la goana, sa te pomenesti cu ei sarind n zbor peste garduri si case. Se spunea ca daca n-ar fi fost el sa-l tina
fi ntmplat n familia lor
148

si astazi ar fi fost cu totii nchisi. Era mai ales vorba de o istorie de anul trecut cu varul lor Vasile (care era aci d& fata si nu
daca n-ar fi fost stefan care sa f stiut <;IHK sa vorbeasca la ancheta, n-ar fi scapat Dan.
- Niculae, zise Ilinca din tinda, tata, hai la masa.
si o data cu vocea ei iesi n pridvor si apoi ncepu sa coboare treptele Marioara lipoveanului. Se zapacise de tot si pesemne
uita la nimeni trecnd pe lnga oameni si nu dadu, plecnd, buna-ziua la nimeni.
- Uite, ma, ca se facu trziu, se rasti, scandalizat, Matei Dimir. Hai, ma, ncolo d-aici! Hai, Costache, hai, ma Giugudel!

Plecara toti... Era bine! Daca ar fi fost rau, le-ar fi spus baiatu-asta... Plecara deci nca o data linistiti, asa cum li se ntmpla
toti patru si spuneau care ce stia, celorlalti, sa vada ce se potriveste si ce nu din ceea ce auzisera sau li se ntmplase lor nsi
trecusera de cnd nu se mai vazusera... Veneau la Moromete cu o neliniste nedeslusita. Se ntorceau acasa cu ea alungata, s
duca-se, n-au dect sa se descurce aia care au luat gru de samnta cu mprumut... si asa mai departe... si n felul asta... Iata
lege de Moromete si daca nu se lega de el, nu se lega nici de ei... Ct timp?!... Mai ramase n pridvor doar Vasile al Moasii
tinda.
- Asi vrea sa va spun si eu niste aspecte de-aici din sat, zise Vasile. Nu cumva, cnd aveti timp...
- Le-ai spus nti n organizatie? l ntreba Niculae.

Vasile, fara sa-si faca mai mare privirea micsorata de soarele care batea acum din plin n pridvor, tacu, drept orice raspuns.
glasul si repeta ca de-aia exista organizatie de baza, ca sa se discute acolo orice aspecte ar aparea n activitatea oricarui mem
membru de partid? Atunci de ce venea el aici n pridvor cu lucruri de-astea? Vasile nu mai zise nimic, si puse palaria n cap
sa dea buna-ziua.

Despre ce aspecte vroia el sa-i vorbeasca? n orice caz cu Fntna si atinsese scopul: ct ajunse la moara responsabilul nce
macinau ca unde era cantaragiul Mantarosie, si ca sa se duca cineva imediat sa-l caute, ca si cnd cei care macinau ar fi fos
149

Fiindca una din mori fusese desfiintata din lipsa de piese de schimb si piesele celei desfiintate le folosisera la cea ramasa, to
moara. Unde sa se fi dus deci omul sa-si macine, n cazul n care ar fi avut chef sa nu nghita aceste tipete? n alta comuna?

peste unul caruia sa nu-i pese daca tie ti plac sau nu-ti plac strigatele lui. nainte se ntmplase odata sa se strice moara lui A
convoi ntreg de insi care si-au pus caii la ham si s-au dus zece kilometri n comuna nvecinata dect sa macine la morarul c
Acuma nsa, nu se stie de ce, nghiteau si se gasi chiar unul care zise foarte entuziast ca se duce el sa-l caute pe Mantarosie.
- Spune-i sa se prezinte imediat la mine n birou, ca am treaba cu el, mai spuse Fntna, fara macar sa-i arunce o privire de
l serveasca.

si o lua spre fundul curtii unde avea ntr-adevar o odaita lnga un sopron, pe frontispiciul caruia scria cu litere mari de pacu
birou nauntru, doar o masa de brad cu o banca lustruita drept scaun, cu un sertar ruginit n care responsabilul morii vr o c
jegos. Trase mai aproape banca si cotrobai n sertar dupa un creion chimic si desfacu dosarul, care continea bonuri diverse,
verbale, toate amesticate varza sub aceleasi coperti si se facura si mai varza sub minile late ale lipoveanului, care cauta cev
o coala curata de hrtie. O lua, o puse deasupra dosarului si gemnd de efort se apleca foarte tare asupra mesei si ncepu sa
doua ceasuri de cnd responsabilul buchisea la scrisoarea lui si Mantarosie tot nu venea. La cntar i tinea locul ajutorul de
de ani, ruda a lui Fntna, nepot al nevesti-sii si care statea lnga cntar chiar si cnd era Mantarosie acolo. Asa primise ord

Adam Fntna i spuse sa aiba grija ca el se duce prin sat si daca vine cumva Mantarosie sa-i spuie sa-l astepte, sa nu plece
pleca.

La sfat el gasi oarecare agitatie (Mantarosie nsa nu era pe-acolo), iar un oarecine i spuse ca se asteapta sosirea unuia din s
tovarasul Srbu Ion, si a nca unuia, tot activist la raion, Niculae al lui Ilie Moromete, care o sa stea pna dupa treierat.

Adam Fntna se ndeparta de cladirea sfatului lund-o spre centru, unde erau grupate cooperativa, un M.A.T. (meate, cum
cultural si mai la vale o statiune de monta. Aici si aduceau unii iepele, n fata unui armasar voinic si galagios, caruia nevas
din pragul casei la sedintele de reproducere - locuiau
150

chiar n aceeasi mprejmuire cu monta, ntr-o fosta casa boiereasca (a Coanei Marica), odinioara frumoasa, astazi cam darap
adresndu-i ndemnuri sa fie mai potolit si sa nu-i sperie pe tarani cu sforaiturile si nechezaturile lui de nebun. Adam Fnt
ntetind pasii si intra n cladirea sfatului, unde de fapt nici nu intrase, trecuse pe lnga si se oprise doar n fata treptelor, und
acel oarecine.

Fntna intra n biroul secretarului unde Zdroncan statea cu telefonul la ureche si lua o nota pe care o scria si o verifica n a
fiecare cuvnt care i se transmitea.
- Da, punct, fire-al dracu, z-i mai departe, lua-te-ar dracii, spunea el celui de dincolo.

Zdroncan era al noulea baiat al lui Traian Pisica, vestit prin nepasarea totala cu care si crescuse el copiii, lasndu-i sa faca
fumeze, sa-si sparga capetele, sa umble cu muieri, sa nu se duca la scoala, sa nu-si respecte parintii, sa nu se respecte ntre e
puscarie. Unul dintre ei chiar fusese plimbat prin sat cu catuse la mini, furase o oaie si o vnduse si fusese prins, era iarna,
facusera negre de ger si lumea, uitnd fapta, l caina n gura mare, mai ales femeile, catusele acelea fiind o nenorocire care
n timp ce o oaie, da-o dracului, o dai ndarat si ai terminat... Dar n afara de acest fiu apucator si de Sfrflica, ramas mut si
avusese totusi noroc cu baietii lui, se descurcasera bine si fara pamntul care nu le revenise la nsuratoare, iar unuia din cei
si dupa ce terminase sapte clase primare l luase Aristide pe lnga el sa-l nvete secretele scriptelor, prea satul probabil de se
carui betii ajunsesera, treptat, sa nu mai poata fi comparate dect cu ale lui Fntna. Cu ceva nsa tot ramasesera baietii lui
libertati acordata de tatal lor: njurau. Zdroncan cel putin - de fapt l chema Fanica, porecla i-o daduse maica-sa cnd era m
pat: "mai stai dracului locului, nu mai zdroncani blanile astea ale patului, Zdroncane"; si asa i ramasese si numele si pronu
la fiecare cuvnt si daca cineva se supara arata foarte mirat si se ruga de acela sa n-o ia de buna. De fapt, nu se mai supara n
erau att de strns legate de firea lui care era aceea a unui baiat cumsecade, nct si pierdusera de mult ntelesul lor urt si

descretea fruntea dect se supara. n privinta asta, Zdroncan se deosebea total de Cocosila, a carui fire era departe de a fi ac
fapt Zdroncan.
151
- Va sa zica sa-ti citesc ce-am scris, fii atent, fire-al dracu, sa nu zici pe urma ca am gresit eu nota.

si Zdroncan ncepu sa citeasca cu un glas monoton o lunga circulara administrativa si Fntna auzindu-l vru sa plece, ca si
l cauta pe Mantarosie, si l ntreba pe acelasi oarecine daca nu-l vazuse, desi acela i spusese o data ca Mantarosie e la mea
semn sa ramie, cu o gesticulatie ca ceea ce o sa auda acum l priveste:

- ...Da, a, arde-te-ar dracii peste urechea aia surda, sa se ceara concursul ma-tii pentru a controla n mod eficace strngerea
directa a organelor locale, organele...

Urma o groaznica si minutioasa njuratura... si astfel continua secretarul sfatului pna termina toate paragrafele, a, b, c, d, e
mascari la adresa celui care i dicta nota, pesemne un prieten.

- Da-mi, ma, o tigare, fire-al dracu', nu Vezi ce muncesc eu aicea? zise apoi agatnd receptorul n furca. Du-te unul si cheam
n-oi fi vrnd sa ma duc tot eu? Vezi daca tovarasul presedinte e la el n birou... Ai auzit, tovarase responsabil al morii, citest
cunostinta, ce sa-ti mai trimit copie, ca n-am timp de copii, nu macini n timpul strngerii recoltei fara chitanta de predare,
dracu'!

Telefonul tri absorbind din nou atentia secretarului la treburile curente. Fntna citi nota, nmuie tocul n cerneala si semn
si nu mai asculta observatia lui Zdroncan ca nu acolo trebuia semnat, acolo se pune rezolutia, ci jos, sub textul citit... Se gra
centru.
- Nu l-ati vazut trecnd pe-aici pe Mantarosie? ntreba el a treia oara pe unul de-afara.

- Ba a fost, dar a plecat cu Isosica si cu Bila lameate, raspunse Zdroncan tare, n-auzisi ca ti mai spuse ala de doua ori? S-au
adauga el, dar se vede de-acolo cnd vine masina tovarasului secretar Srbu, de-aia!
XI

Se explica deci de ce plecase Mantarosie de la moara: fiind membru n biroul organizatiei trebuia sa fie si el acolo la raspn
Era lume multa. Cele cteva zile care i desparteau de seceris, unii le omorau la meate, dar nu neaparat consumnd ceva, m
152

Fntna i zari numaidect pe Isosica, Bila si Mantarosie, lnga geam, la singura masa din meate cu o sticla mare nainte, b
vedeau de departe prunele vinete pe hrtia-eticheta.
- Mantarosie, vin pna aici, ca n-am timp sa stau, plecasi de la moara si lasasi cntarul singur, nici macar nu m-asteptasi sa
- Lasa, ca stie el nepotu dumitale ce face acolo, raspunse Mantarosie, schitnd totusi un gest sa se ridice.
Dar nu se ridica dect dupa ce se uita nti la Isosica.
- Ce este? ntreba cantaragiul si se oprira amndoi n mica poiana batatorita din fata meati-ului.

Avea o sclipire jucausa n privirea lui mijinda de moldovean nvatat de mic cu vinuri bune care nmoaie sufletul si parea dis
dusman mai primejdios l-ar fi nhatat brusc de guler si sa scape vnzndu-i astfel pe ceilalti, dar nu se sfia n acelasi timp sa
pesemne cu toate cartile mari n mna.
- Gheorghe, zise lipoveanul, ai auzit ce planuieste Isosica?
- Ce sa planuiasca?
- N-ai auzit nimic?

- Nu, raspunse Mantarosie, schimbhdu-si brusc nfatisarea si avnd un glas mic si curat care nsemna: "N-am auzit si sunt
ai sa-mi dezvalui si sa-mi dovedesti cu fapte ca Isosica e altfel dect l stiu eu, am sa cred si am sa cad pe gnduri". Nu, rep

- S-au nteles ntre ei, Isosica, Plotoaga, Zdroncan si Bila, sa ne dea pe amndoi afara de la moara si sa vie el n locul meu,
Fntna cu glas scazut.
Cnd fusese de dimineata la el, Vasile din Cotoccsti nu-i spusese si cum v-a decurge redistribuirea functiilor ramase libere,
personal l pndea pe el, si nicidecum ca va fi dat afara Mantarosie si nlocuit cu Bila.

- De unde stii? ntreba moldoveanul brusc banuitor, dar nu numai n ceea ce privea spusele lui Fntna, ci si banuitor la adr
masa, cine ti-a spus?

- Prea multe vrei sa stiu, l parafraza atunci lipoveanul pe acel Vasile. si tu stai la masa cu ei si beai! Trebuie, mai Gheorghe
din satu asta!
- Da, ai dreptate, murmura celalalt, dar nu mai adauga nimic.

- Las-o dracului de bautura, zise Fntna avansnd ("auzi cine vorbeste!" se mira Mantarosie n gnd), nu te mai ntoarce la
Niculae Moromete, baiatu ala^-am auzit ca a venit si el si o sa stea aici pna dupa recolta. Sa-i cerem sa convoace o sedinta
153

- Spune-mi si mie un singur om care sa aiba curajul sa ia cuvntul contra lui Isosica, zise Mantarosie dnd din cap suparat
vedea acest adevar, dect pe lipsa de curaj generala a oamenilor. si relua: Cine ti-a spus tie ca Isosica vrea sa ne dea afara?
pesemne seama ca mai pusese o data ntrebarea aceasta si nu primise un raspuns care sa-i alunge ezitarile, n-am eu cum sa
altuia si sa-i spun lui Niculae cine stie ce. Nu pot, ti-o spun sincer, ce-o sa zica ala, visezi cai verzi pe pereti, nene? si te sfa
iai dupa oricine, fiindca ma mir, Isosica te vorbea de bine, cnd te vazu intrnd zice, ia cheama-l pe Fntna sa bem cte-un
- Lasa, mai Gheorghe, vaz eu ca nu vreai, am sa vorbesc eu cu tovarasul secretar Srbu, zise Fntna.

- Vorbeste, l ndemna Mantarosie aprobnd, parca de aprobarea si nu de participarea lui avea nevoie celalalt. Vorbeste, ai t
dumitale, dar sa stii, ti-o spun, vorba lui Bila, cu lacrimi n ochi, esti n eroare.

- Gheorghe, l striga lipoveanul parca fara voia lui, stai putin, Gheorghe. Mantarosie se opri dar nu se ntoarse, nu reveni as
o parcurse el naintnd.
- Gheorghe, spuse el n soapta, ce ti-am facut eu tie?

si se uita la celalalt cu o privire ntristata din ochii lui albastri si curati nca, neobositi, de om ai carui parinti l crescusera n

mpiedicasera sa stie prea multe despre oamenii de prin sate...

Mantarosie se posomor si alunga parca cu mna o viziune:
- Mi-ai facut pe dracu! Nu mi-ai facut nimic!
- Nici eu nu ti-am facut tie si, Gheorghe, atunci de ce...

Dar nu mai spuse nimic, se opri ca n fata unei porti nchise. Mantarosie se smulse cel dinti cu hotarre si se ntoarse si int
nainte. Fntna se smulse si el n aceeasi clipa cu aceeasi hotarre si o lua nainte pe sosea, dar ndata se vazu ca la el hotar
hotarre dinlauntru la fel de clara, pentru ca dupa cteva zeci de metri parcursi n acest fel deodata se opri si dupa cteva cl
directie contrarie, pentru ca dupa alti treizeci de pasi sa se rasuceasca iar pe loc si s-o ia pe un alt drum care se deschidea ai
fi zis ca discutia cu Mantarosie l zapacise si nu mai stia ncotro e moara, spre care se ndrepta de fapt dupa aceasta mpletic
care l vazura n acele clipe, spunndu-si unii altora ca iar a baut Fntna din spirtul lui "medicinal", si se nvrteste pe loc c
ca de la o paralizie a unui picior care l lovise pe iarna, speriat, lipoveanul nu mai pusese nimic n gura, nici medicinal nici
treaz ca orice om.
154
XII

In acest timp Isosica si Bila (cu creioanele n piept) iesira fara sa plateasca si o luara spre sfat: secretarul Srbu nu mai vene
dupa ei. n drum se oprira un minut n curtea scolii. Aci, copiii, cu toti nvatatorii de fata, erau vaccinati si unii urlau cumint
borcanelor cu ser, cu ferma convingere n urletele lor supuse ca nu vor mai trece teferi dincolo.

- Toata lumea la vaccinat, zise Bila cu blndete, desi nu era nimeni care sa nu stea la rnd si sa astepte sa ajunga n fata san
- Mergem, zise Isosica si si duse doua degete la palarie n semn de salut global si o lua spre iesire.

Ajunsera apoi la sfat si intrara n biroul lui Zdroncan. Secretarul, cu capul n hrtii, si duse mna la gura si tusi ragusit, apo
la perete si, tusind mereu, ceru dracuind oficiul.
- Ia si citeste astea, Isosica, fire-ai si tu al dracului, sa nu zici pe urma ca n-ai stiut. Citeste si semneaza. Alo, Broscosestii?
Isosica se uita peste hrtii fara sa le citeasca, se iscali si el sus n colt, alaturi de Fntna si iesi.

- Asculta, Plotoaga, zise el ntlnindu-l pe presedinte pe coridor, daca l vezi cumva pe Fntna ca vrea sa vorbeasca cu Sr
i dai cu gura si nu-l lasi pe-ala sa auda.
- Bine, zise presedintele, n-ai nici o grija.

Tocmai se auzea zgomotul unei masini si iesira pe trepte. Era chiar masina raionului, gazul, si Bila si tsnise naintea la toii
usa si iesindu-i n ntmpinare secretarului. Secretarul nu era singur, l culesese pesemne pe Niculae chiar de pe drum, se da
mpreuna cu nca cineva, un ins scurt si ndesat, cu ochii vii si cu sprncene groase.

- Du-te cu masina acolo si pune-o la punct, ntoarce-te, ca nu stam mult aici, spuse secretarul adresndu-se soferului. Ct t

- Imediat, zise Bila care era alaturi, ntr-o jumatate de ceas e aici. soferul nsa clatina negativ din cap si si taie stomacul cu

trebuie sa si mannce, nu numai masina avea nevoie de combustibil.

- S-a facut! Gata, tresari Bila din nou, urmarind cu o atentie parca absenta tot ce si spuneau cei doi, fiindca era vadit ca pra
trecea sub tacere aceasta latura a traducerii n fapt a lucrurilor, dar vroia sa se auda totusi nlot momentul ca el era acolo, gl
faca chiar si ceea ce nu era cu putinta, nu i se cerea sau nu era nevoie sa se faca.
155

L
- i servesti tu micul dejun, Bila? l ntreba Plotoaga cobornd si iesind n ntmpinarea activistilor.

- Numaidect, facu Bila, si n ochi i licari ceVa parca amenintator si pe chipul lui negru si osos aparura broboane de sudoa
trude interioare.

Toata lumea iesise n fata sfatului. Masina se rasuci, ntoarse si pleca. Secretarul Srbu, Niculae si celalalt activist intrara n
Plotoaga i nsotira n biroul din fund pe usa caruia scria: Organizatia de baza P.M.R. Bila intra si el, desi Isosica si Mantar
interdictie si n acelasi timp de ncurajare, sa stea adica afara si sa n-aiba nici o grija, totul e cum nu se poate mai bine, dar n
nsa se facu ca nu ntelege, era doar membru n birou. n acelasi timp n departare se vazu pe drum apropiindu-se silueta vo
lipoveanului. Se grabea sa vina si el sa-i ntmpine pe activisti, dar scapase momentul si chiar dupa felul cum nu se mai gra
renuntase la acest gnd si ca pasii l aduceau ncoace fara nici o convingere, n virtutea inertiei.

- Cum stam cu pregatirea campaniei, tovarase presedinte? intra secretarul direct n subiect, aveti ceva probleme pe-aici, cu
seama sa nu repetam greselile care s-au facut anul trecut n chestiunea colectarilor. Anul asta avem o recolta bogata, planul
Restante aveti?
- Avem, tovarase secretar, raspunse presedintele.
- Ati primit circulara cum sa se desfasoare recoltarea si predarea cotelor?
Isosica se uita cu o mica rasucire a capului la Plotoaga.

- Am primit, tovarase presedinte, am si luat masuri nainte sa primim circulara, conform instructajului dumneavoastra, rasp
nsemna ca acesta era presedintele raionului.

- Membrii de partid sa fie n frunte la predarea cotelor. Va luati angajamentul sa obtineti chitanta numarul 1? Ai, ce zici, to
secretarul de partid.

- O luam, tovarase secretar, raspunse Isosica abia stapnindu-si vocea flegmatica de siguranta ca vor lua si raslua chitanta a

- O luam, o luam! confirma si Plotoaga cu un glas administrativ si tocmai de aceea adauga strecurnd un cuvnt care n alt
ndoiala: Cred ca o luam, tovarase secretar, fiindca la noi totul e organizat.

Discutia continua n acelasi fel pna se ntoarse soferul cu masina. Nu existau probleme, toate masurile fusesera luate sau s

organizat. Numai cu neghina era ceva, nu ieseau oamenii s-o

156

smulga, ncolo totul era n ordine, ncheie Plotoaga si se ridicara toti multumiti, bucurosi si satisfacuti, ca si cnd secerisul
planul de colectari ndeplinit, taranii cu grul n hambar si acum puteau si ei, tovarasul secretar Srbu, tovarasul presedinte
presedinte satesc Plotoaga, tovarasul secretar de organizatie Isosica, tovarasul Cristache colectorul caic nu era de fata, dar c
responsabilul morii, Fntna, asteptnd afara cu Zdroncan, puteau sa rasufle putin si sa se bucure n voie de rezultatele activ

Cu o mna tinnd larg deschisa usa masinii, statea Bila, cu aerul cel mai decis ca le-a aranjat el pe toate, a vorbit el cu tovar
spus el, pe-ai care i-au facut lui un bine i-a vorbit si el de bine, iar pe cei care s-au ridicat contra lui, n-or sa mai aiba ocazia
i-a zdrobit el pe toti...
XIII

Dupa plecarea masinii, Isosica nu mai vru sa sica ele vorba cu nimeni, desi att Plotoaga, ct si Bila si Mantarosie se uitau
mergem iar pe la meatel Ar fi cazul dupa succesul cu secretarul Srbu! nvaluindu-se n fumul tigarii secretarul organizatiei
si o lua ncet spre casa.

- Lasati-l spuse Zdroncan tare din biroul lui, prin geamurile deschise, si continund sa scrie, fara sa se uite nsa afara, nu ve
bataie cu vatraiul? Lasa ca mergem noi, viu si eu acuma, stati nitel sa termin actul asta!

Nu era adevarat ca lui.Isosica i era frica de muiere, sau cel putin nimeni nu auzise si n-o vazuse pe Ciulea punnd mna pe
ridicnd vreodata mna la ea, ceea ce era neobisnuit dupa attia ani de cnd se luasera.

Fiindca Ciulea cea batrna murise, Isosica, la ndemnul tetei, se mutase la ea, sa fie ei singuri n casa lor, sa nu se certe ea c
apuce sa-i tina ma-sii partea. Zonzi, singurul frate al Ciulchii, si facuse o casa a lui n alta parte n ntelegere cu ca. Tabrge
ramasi singuri luasera o fetita de suflet, a unei rude, binenteles, fiindca, ziceau ei, aveau sa mbatrneasca si cine sa aiba gr
rndul lui, nici Isosica nu se supara, fiindca un copil de suflet nsemna un mostenitor si trebuia deci sa i se lase casa dupa
157

moartea parintilor adoptivi si o parte din pamnt. ntelegerea aceasta dintre Isosica si parinti stinse zvonul ca el ar fi fost fac
istoria mamei lui cu Maica Domnului pe izlaz s-ar fi nascut n capul ei, speriata de frica sa nu afle lumea ca a ramas bortoa
plecarea lui Aristide din sat. n casa lui dormeau acum diversi functionari ai sfatului raional sau instructori si activisti de pa
unde e acum Aristide, fiindca i se luase si restaurantul din Bucuresti, unii spuneau ca ar fi nchis, altii ca ar fi spion si ar fi i

n timp ce statea la masa, Ciulea i spuse barbatului ei ce se mai aude prin sat, acele lucruri care din diferite pricini un secre
auzea ceva mai trziu dect le poate auzi o femeie si uneori chiar "prea trziu". Ciulea facea parte dintre putinele fete din sa
complet, adica sapte clase, si care stia sa tina n mna un jurnal si sa-l citeasca singura pentru sine, pentru curiozitatea ei si
adica la toata lumea ca stie carte, cum vroia sa arate de pilda Bila cu creioanele lui n piept ca stie sa scrie (si abia ca lumea
Ciulea era asesoare populara si n fiecare marti si vineri se urca ntr-o caruta, se ducea la gara, lua cursa de dimineata de la

tribunal si si ocupa locul la dreapta sau la stnga judecatorului si statea nemiscata ore ntregi ascultnd astfel, mpreuna cu
un barbat, un mecanic de la atelierele de reparatii din oras, scurgerea proceselor.

La plecare i facea rost Isosica de caruta s-o duca la gara, dar la ntoarcere nu stia cnd vine si atunci Ciulea se descurca sin
si venea astfel acasa. Ciulea ar fi ramas multa vreme o femeie frumoasa daca de la un timp n-ar fi nceput sa se ngrase. i p
singura dupa niste retete aduse de la oras si ea fu prima gospodina din sat care facu rost pe-acolo pe la raion de o butelie de
ntia oara n bucataria satului de paiele traditionale, sau de lampa de gatit cu petrol. Casa lor nu era dintre cele mici, dar nu
gospodarul nu prea se ocupa cu agricultura si n-aveau nici vite, nici nutreturi, Isosica fiind, nainte de a fi fost numai refere
achizitor la cooperativa. Ct fusese flacau acelasi Aristide l ajutase sa cstige bani pe la gara, pe la negustori, statea la gura
ureche, scria dublele care le dicta negustorul, n timp ce cu mna stnga radea dublul taranului cu o rzatoare.
158

- Ei, ia spune, Ciulco, zise el asezndu-se la masa si glgind un gt de tuica din sticla mare pusa pe masa lnga mamaliga
strmbi asa? se adresa baiatului.

Aveau imul singur, era pe clasa a patra, Ciulea nu mai putuse ramne nsarcinata dupa prima nastere. Fusese gata sa moara
Isosica, cazuse noaptea n gradina si l scrbise pna si pe Zdroncan cu amanuntele acelei nenorociri, pe care Isosica le dad
nduiosat, fara sa-si dea seama ca asemenea lucruri nu se spun, asa de mare fusese mila de muierea lui n acele clipe, sa nu

- Pai nu vazusi ca ne-a vaccinat la scoala, nu trecusi pe-acolo? zise baiatul grind cu dispret ca cineva care e tata poate sa
asteptnd sa fie vaccinat.
- si te-a vaccinat si pe tine?
- Dar pe cine!

- Bravo, ma tilimpla, zise Isosica cu o falsa admiratie folosind acest cuvnt cu care se adresa el n general de mult tuturor b
ntelesul si se puse sa mannce pui fript cu mujdei, n timp ce Ciulea nu se lasa nici ea mai prejos si topira astfel toti trei o m
ochi.

Cinele statea pe prag si i era parca frig uitndu-se la ei, btia pe picioare si cnd femeia i arunca un os nici nu se vazu ce
jos si cinele nu facu dect un singur hap si l si trimise n el ntre coastele lui tremurnde.

- Astazi iar s-au strns la Moromete o gramada de oameni, zise Ciulea, si domnul Ilie Moromete iar ne-a njurat cu gura ma
- Ce zicea? se interesa Isosica.
- Zicea ca o sa vedem noi cnd n-o sa mai fie comunistii la putere.
- Ce-o sa vedem?
- "Cnd o sa-i vad pe americani colea pe izlaz, a zis el, sarcina mea proprie e sa belesc zece comunisti."

- Ie-te-al dracu! exclama Isosica parca nveselit de aceasta perspectiva, dar nu prea interesat sa se convinga ca Moromete sp
si ailalti ce ziceau? Cine mai era?
- Pai era fi-sau Niculae...

- Aha, facu Isosica de asta data cam uimit, va sa zica era si el de fata? si n-a zis nimic?
- N-a zis. Era Nae Cismaru, Matei Dimir, Costache al Joachii, Giugudel, -Crstache, era si Vasile...
159
- Era si Vasile? Ei, mnca-ti-asi ochii, Doamne, era si Vasile care va sa zica! si n-a zis nimic domnul Vasile?...
Asta era n sfrsit un lucru care merita sa-l auzi.

- Nu, n-a zis nimic, nici el nici nimeni care mai erau acolo. A fost nti de dimineata pe la Fntna, l-a vazut Aneta lui Dana
- Vad eu, zise Isosica reflectnd, ca trebuie sa trecem de la pariuri la fapte. Pe mine nu ma intereseaza considerentul ca din
activist la raion noi trebuie sa nchidem ochii si sa nu raportam partidului cine ntretine aici o agitatie contra-revolutionara.
fi-sau. Eu l arestez.
- Nu numai pe el, zise Ciulea mai domoala, ca si cnd ar fi vrut sa-l apere pe Moromete.

- Nu, eu pe el l arestez, fiindca una, el i strnge la el si al doilea mi-a spus mie Zdroncan, rnjind, ca niciodata nu voi ave
ca sa-l arestam pe Moromete.
- De ce n-ati avea curajul? se interesa Ciulea.
- Pai de-aia, ca fi-sau e cine e... Dar el mai vrea sa spuna ca nu numai din pricina asta, ci si asa, ca ne-ar fi rusine...
- Are dreptate, zise Ciulea, nu trebuie sa te bagi ntr-o chestie ca asta.

- Am pariat, raspunse Isosica fara nici o urma de nversunare. Eu pe-o vadra de tuica ca l dobor pe fi-sau, Plotoaga pe una
nu pariul ma intereseaza. Eu trebuie sa-l arestez, sa nu ma pomenesc cu Fntna ca raporteaza el la raion de atmosfera nesa
Moromete n sat si atunci cad eu foarte prost...
- Ai dreptate, zice Ciulea pe gnduri.
- si altceva? reveni Isosica.

- Alde Ilie al lui Trascot, veneam ieri de la raion si el venea de la gara cu caruta si-i zic: "Ia-ma si pe mine, nea Ilie!" dar el
mannca si ei ovaz". "Pai tot te duci acasa", i zic. "Da, dar naduseala care le-o scot n spinare, daca te iau si pe tine, face ex

- Ie-te-al dracu! exclama Isosica din nou nveselit parca de capacitatea aceluia de a calcula exact sudoarea cailor lui. si? Ce

- Pe drum prindem din urma doi tractoristi n salopete, mergeau pe jos si veneau spre sat sau doar treceau, ca n-au vrut sa s
securisti, ofiteri de la raion, i cunosteam) si cnd i-am vazut, asa, numai de-a dracului i spun lui Vasile: Opreste sa urce si
- si? facu Isosica.
- A oprit, ce era sa faca?!

160
11 ~ Si n"a ma' zis nimic?
- Ce era sa mai zica!
Povestind, Ciulea trasese de cteva ori cu urechea spre usa si Isosica se mira:
- Ce este?
Tnara femeie nu raspunse, dar i porunci baiatului:

- Ma, ai mncat? Ei, ia du-te si te joaca. Apoi dupa ce ramasera singuri: Fntna i-a dat azi la prnz postarului un plic catre
sareta la gara abia pe la cinci, dupa-masa doarme. Mi-a spus nevasta-sa: "Fa, zice, daca mi-ati ajuta sa cumpar si eu o butel
secret".
Zicnd acestea Ciulea lua de pe polita un plic si i-l ntinse barbatului.

- L-am dezlipit eu la aburul mamaligii, l lipesc pe urma la loc cu guma arabica; citeste si ai sa vezi; ma uitasem sa nu vie a

Isosica pufni din ce n ce mai vesel si ar fi fost greu de spus ce l bucura mai mult, abilitatea muierii lui sau patania expedito
tare, cu pauze si exclamatii de uimire.

- "Tpvarase prim-secretar Ghimpeteanu (ie-te-al dracu!), astazi 28 iunie a.c. a venit la domiciliul meu Vasile al Moasei,
urmatoarele ca tov. Isosica secretarul organizatiei cu presedintele Plotoaga membru si n birou cu cumnatu-sau Zdroncan se
B.M.R., responsabil Arlus si cu cantaragiul meu Mantarosie, membru n birou organizatiei P.M.R. Sare li s-a alaturat, vor s
Daca partidul hotaraste eu ma supun bucuros (ie-te-al dracu!), dar vor sa ma scoata de hot sa-l puie pe Mantarosie sa-mi
pleca la baza de receptie recent cu uiumul de cereale 3 (trei) saci pe care sa-i piteasca n padurea Cotigeoaia, si ei sa vie cu
opreasca convoiul si sa controleze dupa borderou (Hm!). Constatnd lipsa a trei saci, sa-mi ncheie proces-verbal de sust
felul acesta sa puna ei mna pe moara s-o jefuiasca, sa introduca irimicul si sa nsele lumea la cntar (Ce vorbesti, ma!).
Plotoaga cnd era el la moara, ce e cu irimicul, el i-a raspuns da' ce te intereseaza, ba, pe tine (uite la el al dracului cum le
v-am mai spus dumneavoastra anul trecut ca ei vor sabota gospodaria colectiva sa nu ia fiinta si dumneavoastra mi-ati spus
acu' eu mi declin orice raspundere daca partidul nu ma vrea, eu nu insist (Pai nu insista, fi-ti-ar barba a dracului, cine te p
ramas pe pozitie cnd s-a
161

constatat ca oamenii adunati de Isosica sa se nscrie n colectiv nu vor si am strigat fratilor, cine vrea, sa ramna cu mine n
toti, numai eu am stat zadarnic cu mna ridicata si la prezidiu Isosica i-a dat cu cotul lui Plotoaga sa se uite la mine si sa-si
crezut ca-ti merge figura). Tovarase prim, eu mai mult nu va spun, ca e si cu campania si sunteti ocupati dar am constiinta
Moasei si o sa iau si pe altii cnd o pleca convoiul ca sa va convingeti."

si scrisoarea se ncheia cu o urare la adresa partidului si era semnata Adam Fntna, P.M.R., responsabil al morii din comun
hrtia la locu ei n plic de asta data fara nici o urma de veselie, iar Ciulea o lipi la loc si o puse pe polita.
- Nu pot sa nteleg, zise Isosica, de unde stie Vasile asta toata operatia!

- De! zise si Ciulea, nici eu nu pot sa pricep. De ce, ala care i-a spus, i-a spus tocmai lui Vasile si nu direct lui Fntna. Fiin
Plotoaga, Zdroncan, Bila sau Mantarosie. Sa-i luam pe rnd: Plotoaga nu putea, fiindca si el vrea sa nu mai fie Fntna aco

i vrea locul lui Mantarosie... Mantarosie sa-i fi spus?

- Sa zicem, dar de ce nu i-a spus direcl?-E clar ca aici s-a ntmplat ceva care, daca ma gndesc bine, nici n-ar trebui sa mai
Vasile aici? striga Isosica izbind cu palma n masa.,

- Asa este, zise Ciulea rnduind prin diferite cuie si policioare vasele pe care le spala si le stergea. Doua lucruri sunt rele aic
Vasile si de ce tocmai lui Vasile.

- Ciulco, spuse Isosica ntru trziu ridicnd ochii spre ea si privind-o lung si cu admiratie, ca pe-o preoteasa a secretelor, tu
- Ba cum sa nu, spuse Ciulea, dar cu o conditie!
- Las-o dracului de conditie, spune numai daca poti.
- ti spun ca o sa ma interesez si pna la urma aflu absolut tot. Dar cu o conditie...
- Ei, spune conditia.
- Sa-l iai pe frati-meu, Zonzi, cantaragiu.

Isosica se ncrunta, dar repede ridica fruntea si spuse ca asta n-o sa se poata, ca o sa bata la ochi si ce-o sa zica luniea, dar C
nu insista, dar nici nu lua alta vorba. Femeile nu prea au obiceiul sa-si argumenteze dorintele si nici nu prea le aud pe cele c
totdeauna n mna mijloacele de presiune. si Isosica ntelese.

- Bine, zise el, dar afla ct mai repede. Ma calca pe ceafa cnd mi se ntmpla sa orbecaiesc cu minile nainte n ntuneric
162
XIV

Dupa-masa Niculae se mbraca si iesi din curte cu pasii decisi ai celui care pleaca n sat chemat de tot felul de treburi. Ilinc
podisca.
- Niculae, sopti ea.
- Ei, ce este?
- Unde te duci?

Niculae se uita ndelung pe cer ca si cnd ar fi depins de starea timpului dusul lui ncotro avea de gnd, apoi se uita lung n
lnga gardurile a caror poteca da, dupa douazeci-treizeci de case, n fieraria lui Iocan, unde lucra acum unul din baietii lui,
piuituri, ndepartate, ca o parere. Niculae se uita brusc n pamnt si se posomori, n timp ce gndul i relua miscarea ndrept
soselei, care ducea devale, se vedea tarna alba printre sirul de salcmi si podisti cu stanoage pna jos la pod, unde se facea
prima mai mica urcnd spre magura si apoi spre cimitir, a doua mai lata, spre vale, unde erau rul si trecerile spre izlaz.

- Mda, facu Niculae fara graba si abia n clipa cnd avu aceasta exclamatie, se vazu ca toate aceste miscari si uitaturi, mpr
spuna ca lucrurile sunt ele nclcite daca stai sa te gndesti, dar nici mintea care le vede asa nu se sperie cu una cu doua, era
Niculae, n mod ciudat semana la fire, dar nu si la fata, care era n ntregime a mamei.

- Ei, facu sora-sa batjocoritoare, ce vazusi?

Drept raspuns Niculae se urni din loc si o lua spre pod.
- Unde zici ca te duci? repeta Ilinca.
Niculae merse ctva timp pe lnga garduri, dupa care raspunse ironic, fara sa se uite ndarat:
- La ailalta, n vale!

Alboaica statea ntr-adevar n valea satului cu o gradina distanta de gropile pe lnga care serpuia rul si se intra la ea printrea si nca un vecin. Era, timp de trei anotimpuri, plina de ierburi grase si de puieti de salcmi care o tineau vesnic n ntuner

Cnd intra n curte, Niculae vazu de departe casa mprejmuita cu meri si prispa de lut cu stlpi vechi si cu scara nalta si n
ntoarse capul n felul acela al ei care o facuse pe maica-sa sa-i spuna ca e poanca, un cuvnt nascocit de ea pentru felul cum
ntorcea linistita fata ntr-acolo, ci parca o arunca,
163
pentru ca dupa aceea sa si-o aduca ndarat sau chiar ntr-o directie cu totul opusa, cu aceeasi miscare. Nu-i statea deloc rau
pornita parca dintr-un elan de bucurie pe care anii si attia copii cti i nascuse nu-l stingeau, tinndu-l subjugat si acum pe
sat cu tesla n mna sa cstige si sa-si tina familia.
- Mama, striga ea, uite-l pe Niculae!

si n aceeasi clipa surpriza i smulse nu numai aruncarea napoi a capului spre casa unde pesemne era mama, ci si un soi de
seama de ce a venit el si cine stie ce-o sa iasa acum de-aici. n ce-o privea, orice s-ar fi ntmplat era bine, fiindca ea n-a av
nainte nici un amestic n hotarrile mamei ei, n-avea atta putere asupra ei ca s-o ndemne n vreun fel sau n altul.

Catrina Moromete iesi nti pe prispa, dar apoi nu mai putu sa stea sa astepte si se dadu jos si o lua spre baiat, calcnd cu ac
astfel de clipe cnd li se turbura cu adevarat mintea cum nu li se ntmpla n nici o alta mprejurare a vietii, caci ramn totd
chiar si n fata mortii parintilor, si cu att mai putin n fata flacailor cnd sunt fete sau n fala altarului cnd sunt mirese. Ra
tina firea n fata copilului lor ajuns barbat:

- Niculae, mama, zise ea cu o astfel de voce taraganata ca se umplu parca tot aerul de dragostea ei fara margini si nu mai e
pentru astfel de cuvinte si repeta, Niculae, mama, adica ea si el, mai mult nu se mai putea spune.

si cnd se apropiara de tot unul de altul ea i lua mna dreapta si ncepu sa i-o sarute, n timp ce Niculae si apropia fata, far
mearga alaturi de el si sa renunte la alte gesturi pe care daca i le-ar fi ncurajat ar fi sfrsit prin a cadea n genunchi naintea

- Ei, mama, o lua apoi Niculae repede, parca ar fi vrut sa speculeze aceste clipe ale ei de parasire si sa-i smulga astfel fagad
mi spui mie acum, tu de ce ai plecat de-acasa, ca stiu de ce ai plecat si ti dau dreptate, dar de ce nu te-ai ntors, fiindca aici

- Niculae, mama, zise atunci Catrina parca tnguindu-se si ai fi putut crede auzind-o ca ochii i noata n lacrimi si de aceea
de fapt nici o lacrima nu se zari apoi sub genele ei n timp ce i raspunse fiului. Niculae, mama, repeta, cum sa te opreasca e
scoala numai ca sa le cumpere alora pamntul ndarat si sa ne dea pe noi afara din casa? De ce sa faca el asta?
- Mama, dar el n-a facut, a vrut doar sa faca.

164
- Ba a facut, ani de zile a umblat pe la munte cu gndul asta.

- Bine, mama, exclama Niculae rznd, dar sunt copiii lui, trei copii, cum tii tu la noi, care ne-ai facut, n-are si el dreptul sa

- Eu nu zic, mama, sa nu tina, dar cnd am venit la el demult, cnd nu va nascuserati voi, si i-am spus, ma, tu ai trei baieti,
afara din casa, ce-ai de gnd? Eu la tine nu stau, daca nu treci casa si pamntul si pe numele meu. Bine, o sa-ti trec, zice, nNiculae, si am vndut si-un pogon de pamnt pe timpul foametei dupa razboiul alalalt, ca o aveam pe Tita si pe Ilinca si mi
si le-am- dat sa mannce si la ai lui, ca nu puteam sa nu le dau... Ma, zic, trece-mi macar o jumatate de pogon pe numele m
zice, ca i-l dau fetii cnd s-o marita, adica Titei. Abia cnd fu de te dete pe tine la scoala vndu doua pogoane, pe care pe ur
pe-aia ndarat, iar Titei cnd se marita nu-i dadu nimic. Spune si tu, maica, asta e om? Sa nu-l lasi singur si sa moara cu pac
- Da, dar nu ntelegi ca i faci Ilinchii rau, taman acum cnd l gasi si ea pe aviatorul ala de la aerodrom? zise Niculae.
Aici interveni Alboaica dndu-si cu o miscare parca de ncntare extrema capul nti ntr-o parte, apoi n cealalta si zise ca
marita Ilinca si pe urma n-are dect sa stea aici, daca nu-l mai poate suferi.
- Dar i-a casunat rau pe el, Niculae, zise ea mai departe aproape rznd, desi nu era nimic de rs aici.

- Nu pot, Niculae mama, sa mai ma uit la el, zise Catrina parca si ea curioasa de acest fenomen. Sa nu-l vaz n ochi. si nici I
patimit cu ea si daca nu ma asculta, dau pamntul ei dida-tii!

- Fugi de-aici, mama, si nu mai vorbi asa, ca Niculae o sa creada ca eu te ndemn, Doamne fereste, exclama Alboaica si de
uitatura putin poncisa, de unde i venise pesemne mamei ei cuvntul de poanca cu care o poreclise.

- Dar ce sunt eu, ma-sa sunt sau o miloaga de pe drum sa ma rog de ea! continua Catrina cu aceeasi voce duioasa pentru Ni
barbat si fiica.

- Bine, mama, zise iar Niculae uitndu-se acum n sus printre salcmi, semn ca nici el nu putea trece peste ceea ce nu ntele
mi-a facut tata, cum de ti pasa tie? daca eu m-asi plnge asi mai zice, dar eu nu zic nimic, si ca o dovada ca e asa, e ca nu m
asi fi putut sa fiu dupa razboi. ntelegi?
165

- Lasa ca stiu eu, zise mama cu o voce din ce n ce mai dura si mai ntunecata. Daca te duceai la scoala mai departe, n-ai fi
Cristos.
- Unde m-ai vazut tu ca am luat-o contra Domnului Cristos? zise Niculae rznd.

Alboaica ncepu si ea sa rda si mama, ncoltita, nu mai zise nimic si cteva clipe ramase tacuta si cu o expresie ncremenit

- Lasa asta acum, porunci Niculae, daca vrei sa mai viu pe-acasa de-aici nainte, fa cum zic eu si nu-i strica Ilinchii maritatu
casa si pe numele tau, ori daca nu, i spun ca nici eu n-o sa mai viu sa-l vaz si n-are dect sa ramna singur si sa-i cheme pe
Bucuresti. Vrei asa?

- Nu, mama, zise Catrina cu o voce blnda dar nenduplecata, nu-ti amestica tu tineretile cu pacatele noastre, cine ti-a spus

- Nu mi-a spus nimeni, am venit pentru treieris, cu treburi.

- si ct stai? Niculae spuse ct.
- De ce nu stai tu aici la dida-ta Marita?

Asa deci! Niculae se ridica suparat, pleca, ajunse acasa si se repezi fara mila n tatal sau; sa-i spuna ce i-a facut el mamei de
nu se poate sa fie numai istoria cu dusul lui li Bucuresti, altceva mai grav poate s-a ntmplat. Ce? Moromete avu nevoie de
desmeticeasca. Apoi zise:
- Pai, nu stii?
- Nu! zise Niculae, de unde sa stiu!?

si se pregati sa asculte. Moromete se pregati si el sa-i spuna, dar apoi se ntmpla ceva de necrezut. Deodata el ncepu sa nu
si lasa de cteva ori fruntea n pamnt, pentru ca n cele din urma sa ramna tacut de tot. Semana n clipele acelea cu un bo
scapat neatins. Cu toate straduintele lui, Niculae nu scoase de la el nici un cuvnt de parere de rau, sau de recunoastere ca le
nimic si puteai sa crezi ca da, se gndise, i trecuse prin cap sa le faca rau, sau daca nu chiar rau, pur si simplu nu-i pasase,
socoteala cuiva si si urmarise gndul asa cum vrusese el. Tacea si si tinea fruntea n jos ca un vinovat, dar se vedea ca n s
era nici senin. Era o tacere fara scapare. Fiindca pe urma ridica privirea si, redescoperind lumea, Niculae se pomeni cu el ca
ngrijorare sau cu vechea lui uimire, dar fara sa fi raspuns la ceea ce se astepta de la el.
- Ma, exclama el, fata asta a lui Niculae al Niculii! 166

- Ce e cu ea, tata? ntreba atunci Ilinca, zgindu-se spre drum sa vada si ea ce era cu fata aceea care ntr-adevar tocmai trece
fusta.

- Picioarele ei, zise Moromete, trece porcul cu jijeu printre ele. Asta nsemna ca fata aeea a lui Niculae al Niculii avea picio

de curbate n afara, nct porcul, caruia i se pune de obicei la gt un jijeu sa nu poata trece printre sparturile gardurilor, prin
Ilinca chicoti nainte sa-si dea seama ca Niculae astepta de la el un raspuns. si pe chicotul ei, Moromete parasi locul, se scu
Nehotart, se ntoarse n mijlocul bataturii. Acuma ce sa fac eu, parea sa spuna, ncotro s-o iau, spre poarta de la gradina, sa
se miscara si n cele din urma o lua spre cei doi salcmi care strajuiau iesirea din curte. Iar Niculae ramase cu privirea dupa
ca nu se ntmplase nimic daca n-ai fi stiut ca nu era nici o luna de cnd acest om pasnic si ntelept alergase cu parul dupa m
din trla lui.
- Ce facusi, Niculae? susoti Ilinca apropiindu-se.
Adica ce-a facut cu mama, a izbutit s-o faca s-i vina mintea la cap? Dar Niculae nu ntelese si se dezvinovati nvinuind:
- Eu, ce facui?! Voi, ce facurati! N-ati putut, tu si cu Tita, sa-i tineti de rau mai din timp?
- Nu stiu, dadu Ilinca din umeri cu nepasare. Mie sa-mi dea partea mea de pamnt si sa nu dea Dumnezeu sa ma stric si cu
si nu-si termina vorba, nici macar nu voia sa se gndeasca la ce s-ar mai putea ntmpla n asemenea caz.
- Ce stai, zise ea, du-te dupa el.

Adica mai era vorba ca nu trebuie lasat sa taca si sa se fereasca?

- Asa face si cu noi, nici nu-ti dai seama cum te pacaleste: tu i spui si el tace si o data l vezi ca ia alta vorba.
Niculae se dadu jos din pridvor si din drum se uita apoi sa vada ncotro o luase taica-sau.
- A intrat la Iocan, Niculae, spuse Crstache din curte, unde dregea
un patul de porumbei.
XV

Soarele trecuse de cealalta parte a soselei, printre salcmii lui Crstache. Era parca amiaza dupa-amiezii. Umbrele gardurilo
creasca spre rasarit, dupa ce cteva ceasuri statusera pe loc. Nu se stie
167

de ce la ora aceea se vedeau mereu pe drum fete sau muieri tinere, dupa a lui Niculae al Niculii aparu acuma una nsarcinat
lnga garduri, mai ferita, ci pe cea de pe marginea soselei, n plina lumina, cu burta nainte, fara nici o sfiala. Se si vedea co
curmezisul, te mirai ca n-o durea... In spatele ei, parca pitindu-se, una vesela, se opri, i dadu buna ziua lui Niculae si i sop
raspuns si tnara femeie si vazu apoi mai departe de drum, sarind sprintena santul si lund-o acum pe lnga garduri, cu aer
ce-a facut capul, ce i-o fi spus lui Niculae, iata, si-l leagana cu nepasare n mers si simte din plin bucuria de a sari un sant fa
unde laba desculta a piciorului a atins tarna pamntului.

- Buna ziua, nea Ilie, i se auzi apoi glasul subtire si cntat, fiindca ntra-adevar Moromete se ntorcea acasa si tocmai se nt

Nici Crstache si nici Niculae nu-l vazusera cnd se apropiase pe lnga garduri. Venea cu oarecare graba, ca omul prins nlr
trebuie sa umble de colo pna colo pna i da de cap. Niculae l lasa sa treaca si n curnd se auzi uruind polita de deasupra
trebuia...
- Lasa mai bine sa dregem altceva mai greu de reparat, zise Niculae cnd Moromete se dadu jos de pe scara si iesi din nou
Se lua dupa el. Moromete nu nteti si nu-si micsora pasii, totusi se opri deodata nedumerit:
- Tu ce treaba oi fi zicnd ca ai ncoace? Sau n-ai nici o treaba?
- Cu tine, zise Niculae, nu se poate discuta dect de pe pozitii de forta?
- Adica cum? se mira Moromete. Vreai sa spui ca o sa ma sfortezi tu pe mine?
- Eu nu vrea, sa te fortez, dar pot sa ma pun pe o pozitie de forta si atunci sa vedem ce-ai sa faci.
- Ei, pune-te, zise Moromete.
- Uite, n-o sa-ti mai trimet bani. si sa stii ca nu glumesc orict de buna inima crezi tu ca am!
Moromete nu sovai, dar ridica sprncenele; nu-i placea totusi ce auzea si se vedea ca si da seama ca Niculae nu glumeste.
- Noroc, nea Ilie, zise unul grabit trecnd pe lnga ei cu o nuia verde subsoara; noroc, Niculae!

- Bine, zise Moromete. Dar fa-ma sa nteleg ce vreai tu?!

- Hai cu mine pna la mama, zise Niculae.
- Bine, zise Moromete, hai.
168

si se ntoarsera din drum si o luara devale. Moromete arata foarte senin si mergea cu minile n buzunarele din fata ale pant
Asta era la el semn ca, fara sa fie ngrijorat de ceva, era totusi preocupat, dar parca n mod placut si singura dificultate era o
facuta din mai multe lucruri deloc rele. Deodata pufni ntr-un fel de rs care era mai mult o nduiosare pe care o prelungi cu
cuiva sa-i treaca prin cap ca...
- Ei! zise Niculae.

- Sa zici tu, ca... Hm... Auzi... Pai, ma, Niculae, crezi tu ca daca asi putea eu sa nham caisorii mei colea si sa fac nu zece, c
trei, drumuri la munte, asi mai avea eu nevoie sa-ti cer? Sau tu crezi ca eu ti cer fara sa am nevoie?!! zise el parca s-ar fi po
gndise.

si se si opri n mijlocul drumului uitndu-se la fiu sa-si dea seama daca nu cumva era adevarat. Dar Niculae nu se opri si M
si sa-l ajunga din urma.
- Eu nu ti-am spus ca asa o sa fac, zise Niculae. Eu te ntreb ce s-a ntmplat ntre tine si mama de ati ajuns n siluatia asta
faptul ca nu poate sa-ti smulga nimeni vorbele cu clestele din gura. Nu e o modalitate de a rezolva o problema.

- Bine ca venisi tu cu alte modalitati, zise Moromete cu un glas ct p-aci sa te faca sa crezi ca ntr-adevar se bucura de posi
raspunse el unuia care se apropiase si trecuse pe lnga ei cu niste pasi att de regulati ca ai fi zis ca drumul de unde vine si
sfrsit si n-are deci rost mergnd pe el nici sa mergi iute nici sa te precipiti. Arasi alea patru pogoane care iesira prost cu po
Moromete.
- Le arai, zise celalalt (si raspunsul lui nu veni imediat).
- si ce pusesi n loc? mai zise Moromete.
ntre timp, celalalt, cu mersul lui nezgltit, se ndepartase mult si i se
vedea turul pantalonilor miscndu-se n ritmul adormitor al pasilor. Era
prea departe ca sa mai raspunda si timpul se scurgea n urma lui n valuri
1 de asteptare pe care nu le turbura nimeni. Iar n urma lui ramnea o
- enigma: ntr-adevar, ce pusese el pe cele patru pogoane ale lui pe care le
lntorsese?

;
- ... pe ma-ta cu spinarea aia a ta lata ct o usa, dupa ce ca esti surd, ' esti si mare! mai zise Moromete fara sa-si mic
apuca frica sa nu fi auzit cumva ala si sa se ntmple ceva cu totul neplacut.

169
- Tot porumb, raspunse atunci celalalt foarte distinct, dar fara sa fi ridicat glasul.

- Fiindca mi spuse al lui Niculae al Pintii ca ai pus otava, zise Moromete strignd. E bine ca l-ai pus tot porumb, fiindca ac
si arasi tu n primavara cazusi pe seceta aia! si de-aia nu-ti crescu.

- Desteptu de fi-meu! se mai auzi n dosul spinarii celuilalt, tot fara sa fi ntors o clipa capul sau sa-si fi schimbat o secunda

Dupa care nu se mai auzi nimic si Moromete, care ntre timp se ntorsese cu trup cu tot spre cel cu care schimbase aceste cu

- Avem de mers undeva, zise Niculae fara bunavointa. Mergem acuma la mama. Daca vrei sa poti sa stai de vorba cu oamen
fa n scopul asta un drum special si distreaza-te.

Moromete se opri pe loc alarmat, amenintnd astfel ca daca fiul continua sa se poarte cu el n felul acesta, s-ar putea, cu ori
unde se duceau. Dar Niculae nici macar nu se uita si din nou Moromete trebui sa-l prinda din urma.

- Cu toate ca s-a dovedit ca a fost n detrimentul meu, continua Niculae, nu pot sa nu recunosc ca nu-ti statea deloc rau pe v
ca ti-ai cumparat la loc cele doua pogoane vndute dupa fuga lui Paraschiv, Nila si Achim. Toata activitatea ta de-atunci av
purtai foarte urt. Crezi ca nu se poate sa devii activ dect pe baza unei idei gresite?
,

- Pai uite, ati venit voi cu idei bune, zise Moromete prompt, ne-ati interzis orice miscare, nici pna la gara nu poti sa te ma
militian acolo care te cauta sub ce"rga.
- Acuma mergem la mama, repeta Niculae.
- si nu putem si noi sa vorbim asa ca doi oameni...

- Cum sa nu. De ce nu treci casa si pe numele mamei? Daca asta ti cere ea, ce te costa, crezi ca mai are acum nevoie Parasc
ti-ai cumparat la loc cele doua pogoane, ai un lot ntreg, n timp ce mama a vndut un pogon pe vremea foametei de dupa p
urma nca unul ca sa am eu bani de carti si de taxe. Pentru aste doua pogoane nu face un loc de casa? La ce te gndesti, ca s
se apuce iar de plugarie si ai vrea sa-i dai casa? Foarte bine, dar cine va mpiedica sa va faceti n cazul asta tu cu mama alta
- Locul ei, zise Moromete, l-am vndut lui Tudor Balosu sa te tin pe tine la scoala.
170
- Nu-i a asemen nt

7osti Niculae indignat. Ma mir cum poti sa spui o n. Cu cine crezi ca vorbesti? Locul ala era al Guichii, ^^ e destul de mar
acum "" Jarmati si sa va faceti o casa noua.

gf-- ivia Niculae! Ma Niculae! striga Moromete deznadajduit, tu crezi ca eu nu vreau?! Mine, domnule, ma duc la sfat si i
inclusiv! Dar crezi tu ca asta e?
- Asta e! afirma Niculae fara nconjur. Fa tu chestia asta si ai sa vezi
ca asta e.

- Pai atunci, zise Moromete oprindu-se si dndu-si palaria pe ceafa, ce mai cautam acolo, hai ncoace spre sfat sa facem act

Adica, daca era vorba numai de-att, n ceea ce l privea, socotea intrarea aceasta n domeniul simplitatii practice a vietii dr
putea nchipui, era gata oricnd sa faca tot ceea ce se cerea de la el.

- Nu, zise Niculae, asta e o alta modalitate de a te abate din drum (se uita la ceas), mergem nti la mama si pe urma de-aco
si la sfatul popular.

- Mergem, conveni Moromete cu o tristete duioasa, abia simtita si ochii mari deschisi i notau parca n niste lacrimi care n
necau mai putin vederea. Mergem, Niculae, zise el cu un^ glas %mic si curat, ca sa nu se bage pesemne de seama ceea ce l
mergem unde zici tu, nti la ma-ta si pe urma daca nu mai avem timp, mergem mine la sfat, ca e timp si mine...

Aproape ca nu se putea ndura acest glas si aceste cuvinte cu duiosia lor asemanatoare unei rugaminti voit inocente ca sa nu
pregatea sub ochii lui nspaimntati. Niculae nsa mergea nainte cu privirea tinta la ceva care numai el stia ce era, si nu bag
ciudat nici glasul si nici supunerea att de totala, de nenteles a tatalui care primea tot ce i se spunea.
- Daca zici tu ca asa e bine, continua el, zic si eu ca tine, poate stii tu ceva...
- Ce spui, tata? zise Niculae, cu glasul celui care n-a fost atent fiindca
n-a auzit bine.

- Zic ca poate, ca e bine asa cum zici tu, sa nu-ti nchipui ca ai venit 5i tu pe la noi, ai vazut sau ti-au spus fetele astea ce s-a
vorba ta. Sa traiesti, Anghelache... Uite, plecai si eu cu baiatul-asta prin sat...
- Ia-l la secere, nea Ilie! zise acel Anghelache voios.
Moromete redevenise ntre timp stapn pe sine si se uita dintr-o parte la fiul sau: dadu din cap ironic aratndu-l pe cel care
171
- Acuma eu astuia, dupa teoria ta, nu trebuia sa-i mai raspund la ce-a * zis, fiindca ma mpiedica sa merg!
- Nu sa mergi, sa ajungi, zise Niculae.

>

- Adica cum, zise Moromete cu o dorinta sincera de a ntelege. ntruct ma poate mpiedica cineva sa ajung unde mi-am pro

- N-am timp sa-ti spun si nici nu ma intereseaza l ntrerupse Niculae, mai bine gndeste-te ce-o sa-i spui mamei cnd o sa t
acasa, nu ca stai la taclale cu alde Anghelache!
- Cine a gonit-o de acasa?

- Tu ai gonit-o, raspunse Niculae, fiindca una e sa spui niste vorbe care poate sa nu-ti placa si alta e sa te prefaci bolnav zil
mna pe par si sa te iai dupa ea ca s-o gonesti. Astea sunt faptele, n-ai cum s-o crmesti orice ai zice si asta trebuie sa rezolv

- Ma copilule, exclama iarasi Moromete, de asta data nsa mai ferm, daca din pricina vorbelor s-ar fi ntmplat tot ce stii, n
sa nu fie asa. Dar nu e vorba de vorbe!

- Dar despre ce e vorba? zise Niculae cu acel glas plin de siguranta pe care l avem totdeauna cnd suntem ncredintati ca

raspuns. Mama se ntorsese de-bine de rau acasa, si nu zice nimeni sa-ti fi parut bine de fapta ei, dar era acasa, si era acasa
lucrul asta? Mie sa-mi raspunzi direct la ntrebare.
*- Am nteles, ca nu e asa mare filozofic ce spui tu, zise Moromete suparat. Dar...
si nu mai complecta si restul gndului. Niculae astepta.

- Ei, zise el n cele din urma, vezi ca de fapt n:ai nteifes bine despre ce era vorba? ntelegi abia acum, dar atunci nu ti-a tre
recurgi la forta. Sa te vad acum cum te descurci.
XVI

Ajunsera si intrara n curtea Alboaicii. Ca si mai nainte Marita era, tot n batatura si i vazu nu pentru ca se uita la ei, ci pen
facea capul pe gtul ei zarea tot timpul totul si nu se putea petrece nimic chiar si n spatele ei fara ca ea sa nu-si dea seama
- Mama, striga ea, pazea, a venit tata n pctit.

i convenea sa rda, vroia parca sa spuna ca Albei al ei n-avea s-ol goneasca niciodata de-acasa orice i-ar face. Catrina fie c
omul ei venind dupa ea chiar n aceeasi zi n care venisefj
172

Niculae, fie ca nu stia cerifflSftaca vazndu-l ca se apropie de prispa, ramase cteva minutaLJufXflffiaucita, timp n care to
Alboaji^jtwRt^uste scaunele mici pe care le puse pe jos printre troscotulJ^Tde, care la ei se apropia pna la marginea de .lu
reveni, se ridica fara veste de la locul ei, si pieri n caj^srin tinda deschisa. Sa fi fugit astfel fara sa spuna nimic? Moronjjpf

_. ..lama, striga Niculae ncet, sa stii ca stam aici si te asteptam. Alboaica, parca rznd, si dadu capul pe spate cu o miscar
fluture care zbura prin preajma si zise n soapta:

- Lasa, Niculae, ca iese acusi. Apoi adauga si mai soptit: Dar sa stii, tata, ca nu e de-a buna, mai bine o mai lasati si veneat
- De ce peste vreo luna? zise n clipa aceea Catrina prin geamul deschis al odaii.

Se vedea ca se drege n oglinda si cnd iesi chipul ei, sub o broboada noua, arata ca para focului iar din ochi i scaparau lum

- Ce cauti aici? zise ea ramnnd n picioare pe prispa, adresndu-se barbatului care statea jos pe scaunel, afara din curte! S
vii cu Niculae dupa tine! Hai, afara din curte! si daca Niculae tine cu tine si ti cauta n coarne, sa plece si el! N-am nevoie
Domnului Cristos si ndeamna lumea sa nu se mai duca la biserica.

Statea mereu n picioare si din cnd n cnd i dadea ndarat pe tata si pe fiu cu dosul palmei, cu miscari care n-aveau n ele
totusi cumplite, fiindca arata n clipele acelea tot att de tnara si patimasa ca si una de treizeci de ani care avea de mult ban
trebuit totusi o dovada a tradarii, ca sa rupa cu cel care totdeauna a nselat-o.

- Tu, zise ea dndu-si o data cu vorba bratele ndarat, ca o pasare gata sa zboare sau sa atace, azi daca ar veni feciorii, azi n
ajunse ca fugira cu caii si cu oile si sparsera Iada si luara din ea banii cu care trebuia sa mearga Niculae la scoala!

- Pe unul din ei, macar, zise Moromete, iarta-l, c-a murit. Au mai ramas doi: unul e bolnav si o sa moara si ala mine-poim

- Mai bine ai fi murit tu, spuse Catrina cu mintea ratacita. Ca eu cu ei n-am nimic, i-am crescut si m-am trudit cu ei si i-a b

dar tu...

Vroia adica sa spuna ca el a ramas singurul nepedepsit si ca trebuia deci sa moara si el pentru ca astfel sa ispaseasca. Ea era
deci nimic de ispasit, deci singura care merita sa traiasca.
173
- Mama, rupse Niculae tacerea ncarcata de aburii nfierbntati de ura
care otravisera numaidect tot aerul din jur si era greu de vazut cum se
mai putea vorbi mai departe fara sa fie mprastiati de cineva cu hotarre.
(Moromete tacea hotart, si nu stia daca venise aici cu gndul sa rabde
sau sa dea lupta n fata lui Niculae si sa ncerce sa cstige n felul acesta.)
Uite, mama, zise Niculae cu un glas care arata ca era singurul care putea
sa-si pastreze aici o judecata limpede, desi necoapta si poate nestiutoare.
Tu ai fi vrut ca tata sa moara si, din cte am nteles eu, el chiar a vrut
sa-ti faca pe plac si s-a pus pe pat si n-a vrut sa mai mannce. (Aici
Niculae i arunca Alboaicii o privire, si sora lui vitrega ntelese ca nu
trebuia sa rda.) Cine din sat de la noi sau chiar si din alte sate ar fi fost
n stare sa faca una ca asta? Ca pna la urma tata n-a reusit, asta e adevarat,
dar si tu te-ai grabit sa-l lasi sa se chinuiasca singur si ai vrut s-o iai si pe
Ilinca dupa tine. Cred si eu ca lui tata i-a pierit atunci cheful sa moara
de d/agul tau.

n clipa aceea Moromete se agita pe scaunel si deodata se ridica n picioare. l trnti fara sa vrea, bjbind din mini si mpi
pna porni mpleticindu-se si facnd totusi pasi mari. Ce era cu el? Nu cumva e adevarat, gndi Niculae, ce i-am spus eu m
nu e nimic de laudat nici n fapta ei, care la drept vorbind nu prea se deosebeste de a celor mai rele muieri din sat cnd ajun
vietii? De ce fugea el iarasi si nu statea aici sa mearga pna la cap? Putea sa fie adevarat acest lucru de necrezut, ca nu vrus
oare? Se simtise el asa de tare chinuit de remuscari? Sau ntr-adevar rautatea razbunatoare a mamei l mpinsese att de dep
gndise sa moara, bine nu-i facuse, prin urmare stia singur sa ispaseasca si nu trebuia sa vie ea mama sa-i doreasca sfrsitul
voinic si mintea lui era att de vie!
- Tata, striga Niculae cu glas ragusit, tata!

Dar el nu se oprea si mergea din ce n ce mai dezordonat si Niculae fugi dupa el si l tinu.

- Tata, zise Niculae, unde pleci fara mine? Cum ne-a fost vorba? Moromete se opri si glasul tnar care i pronunta numele

adune n sine patimile rascolite cum si aduna un cal puterea sa se opreasca nainte de a-si trnti calaretul. Se descotorosi cu
continua mersul, acum regulat si sigur de sine. Niculae l urma.

- Ei, zise apoi Moromete pe ulita, ai vazul si tu? Ca vii si-mi spui ca de ce nu fac si nu dreg. Uite, am facut si-am dres, spu
se mai numeasca femeie, ca e ma-ta si n-ar trebui sa-ti spun 174
asa. Ca sa crezi ca ai nebuni, ma
- Da, dar t mohort. Trebu:
Moromete sa afle de ce.
- Pune-te n cu gndul ca ntr timp a vazut ca dar pe urma tu t Sau n orice caz,
cum e, am zis ca tine sa viu sa stau de vorba. Pai vezi ca nu e n toate mintile? Lumea e plina de _iai ncape!

lie sa-i treci jumate din locul de casa, zise Niculae Aci chestia asta mai demult. De ce n-ai facut-o? ipunse si nici Niculae nu
continua:

"1 ei, de la nceput de cnd noi nici nu eram traieste zi s-ar putea ca Paraschiv s-a arunce pe drumuri. Ct tii nici cu noi nici
ii apucat si te-ai dus la Bucuresti... De ce te-ai dus? oau tu un^w ~>^ ..w ce te-ai dus cu caciula n mna, cnd din contra, ei
smeriti, ca doar ei erau vinovati. Cnd colo, tu le-ai dat tclt! exclama Niculae cu o nedumerire mprastiata si cam absenta, d
de nentelegere.

Ajunsesera la iapatul ulitei si Niculae o coti spre vagauni, si nu ndarat spre casa, cu o ^nfatisare nemultumita si iritata. Mo
trecuse duiosia aceea tremuratoare cu care venise, nu era nici un ceas, mai nainte, la Alboaica.

- Ati fost sase copii, zise el creznd ca Niculae nu mai avea mai multe de spus. N-am putut sa ma rup n sase parti ca mi-asi
na si tie cutarica, tu asta du-te la scoala si studiaza, tu Paraschive ia si te nsoara cu Mahda lui Bobrlache, tu Nila aranjazadau, tu Achime ia-ti oile si fa ce vrei cu ele, voi, fetele astea, vedeti cu ce va mai dau eu si cu ce va mai vine de la ma-ta ara
aluia cu care o sa va maritati!... Iar eu parintele sa ajung la mila voastra, sa ma trimiteti de la unul la altul cu mamaliga n m
mannc. Ei, chiar daca faceam asa, tot n-ati fi fost multumiti!
- Sigur, de-aia pastrezi tu lotul numai pentru tine, ca sa n-ai vorbe! zise Niculae sarcastic. De ce nu le-ai dat lui Paraschiv,
partea lor, daca zici ca de dragul lor te-ai dus dupa ei la Bucuresti?
- Ca sa-l bea pe-acolo cu muierile! zise si Moromete la fel de sarcastic.
- Care muieri? Cnd ncepu Paraschiv sa-si faca economii pentru casa, nu mai era vorba de nici un fel de muieri.
- De unde sa stiu eu? facu Moromete sumbru. Cte n-au nceput ei, si n-au dus nici una la cap!

- Dar nu despre asta era vorba, zise Niculae cu un glas mai nalt si mai curatit de o mpotrivire ascunsa care nu ntrziase s

tatalui, cnd i auzise primele cuvinte n ulita, dupa ce plecase

175

mpleticindu-se de Ia Alboaica. Cnd te-ai dus la Bucuresti asa cum te-ai> dus, i-ai aratat mamei ca n-ai de gnd sa te tii de
faca ea n cazul de fata, sa bata din palme? Acum ai sa-i treci din locul de casa.
- De ce, ca vreai tu? zise Moromete foarte mirat.

Niculae tacu o vreme n fata acestei reveniri neasteptate. n cele din urma pufni cu nepasare, deodata strain de toate acestea
- Nu pot sa sufar oamenii care nu e un ceas de cnd au promis un lucru si pe urma uita despre ce e vorba.

- Ba asta s-o crezi tu ca am uitat, raspunse Moromete si el cu aceeasi; nepasare cu care vorbise fiul. Ca sa nu ziceti ca am g
de la Bucuresti, trec jumatate din locul de casa, dar nu ei, * ci Ilinchii si cu conditia expre sa nu-i spui nici tu nici Ilinca pn
vad picioarele prin curte de-aici nainte.
*.

si cu acestea Moromete se rasuci brusc cu fata spre sat si o lua singur pe drumul de ntoarcere, fara sa se uite daca fiul avea
urma, se ndeparta si el n acelasi timp, grabit, ocolind s vagaunele pe acele poteci care duceau tot spre sat, dar cu totul n a
XVII

Ce putea sa raspunda Marioara, fata lipoveanului, daca ar fi fost ntrebata unde se duce n ziua aceea cnd plecnd de la sur
pornise pe drum? ncotro se ducea? Fiindca un om sau o fata ntr-un sat trebuie sa se duca undeva daca picioarele Ii s-au
calce pamntul. Poate sa mearga la apa, la fntna cu o galeata, sau se poate duce undeva departe, n alta parte a satului
ghicit de toata lumea, e rar, : asternut. Se poate duce pna colea peste drum, la cineva cu care are putina treaba, sau fara tr
sa mai piarda cu altcineva din timpul destinat sa-l piarda cu cel la care se gndise de Ia nceput; si n afara de sarbatori cn
strnge ba pe marginea santurilor, femei si barbati deopotriva, sau Ia hora si la plimbari prin padure, baieti si fete tinere, un
duce nicaieri unde sa fie vazut si sa nu se stie ce e cu dusul J lui si ce rost are. Este cunoscut si mersul nenorocirii, cnd un
drum, cu niste pasi rari si cu fruntea plecata si tacut, strivit parca de flfitul mortii care i-a intrat n curte si i-a rapit fie cop
femeia nca tnara... Mersul acesta nsa nicaieri,
176
taraganat, care seceris al Mano cu asta? Unde se curtea cealalta si linistea zilei: "Uite-l si nu trecea mult duce acuma sa jo,
sa nu Se auzea protestul s< masura la vorba. Di interes, a unei surate - Unde te duci,

;t n dupa-amiaza aceea cu cteva zile nainte de antna, strni vorbe pe tot parcursul lui... "Ce e si trecuta de o casa silueta
lungi de tacere se auzea soapta n Marioara lui Fntna, de unde o fi venind?" uzea alta voce: "Asia le-a terminat pe toate, s
ea pe la vreo ;las de femeie. "Pe la vreo fata n-ar fi nimic, raspun-reasca ea n alta parle." Unde ar fi putut nimeri? it al muie
celui fara lta curte tsni chiar ntrebarea curata, plina de re nu-si arata nsa fata. rioara?

Marioara tresari, sil uita ntr-acolo si timp de ctiva pasi nu zise nimic. Pe urma raspunse tari, foarte raspicat si explicativ. -

Da, asta ar puteai fi adevarat, plouase putin azi-noapte si puteau fi cautati bureti, mare minune sa-i gasesti nsa dupa o ploa
stie daca o fi ajuns prin padure... Dar puteai sa-i cauti, bureti, sau melci, sau chiar peste, daca te mai duceai cu cineva, cu o
aici la intrarea n padure, sub deal. "Se duce ea dupa bureti, cum ma duc eu acuma, de Sn-Petru, dupa iepuri", se auzi alt g
vnatoarea de iepuri ar fi fost la fel de lipsita de noima ca si mersul pierdut al acestei fete.

Pe urma Marioara iesi din.sat si scapa de sub ochii oamenilor. Ajunse n Valea Morii unde se vedea podul cel vechi de lemn
singuratatea care navalea parca din padure asupra rului, parea, mpreuna cu o cruce si o fntna de prin apropiere, la fel de
daca jgheabul ei urias cu scoarta de muschi crescut din coaja fostului copac din care fusese facut n-ar fi aratat ca vitele si po
ea. O ramasita a unor timpuri de mult uitate, singura marturie ca n acest sat au mai trait cndva si alti tarani si ca cei din pr
numai astfel de urme cum sunt podurile, fntnile, crucile, facute de mna lui, sunt o marturie de om, restul, padurea si ierb
casele si drumurile fiind mai mult dect acestea din urma amenintate de trnacopul care le darma sau le desfunda.

Marioara cobor ncet pe spinarea domoala a micului deal n coasta caruia curgea rul si ajunse, trecnd pe pod, n poiana d
departare se vedea albia rului cotind lin, cu apa bogata, printre salcii plngatoare si ierburi nalte. Soarele batea din plin pe
177

era liniste mare. Padurea se ntindea dincolo de lastaris plina de racoare si umbra. Cnd Marioara trecu podul un strigat din
casa uriasa al carei acoperis era cerul. Marioara se opri si se uita ntr-acolo, cu mna pe frunte si cu privirea sticlind. Se auz
apropiate. Un zgomot puternic de cai, trecnd vijelios peste pod, i ntoarse privirea napoi si curnd caii zburara prin fata e
clipa doar zari flfind camasa albastra a calaretului pe fondul verde-crud al lastarilor si dupa aceea nu se mai auzi dect tro
enorm viteza din pricina ecoului care dubla repede cele opt rapaituri de copite peste pamntul batatorit. Apoi tropaitul paru
ndeparteaza, dar reveni cu forta sporita parca de sub pamnt si umflndu-se din ce n ce, pna ce deodata se stinse de tot si

Soarele cobora deasupra padurii si parea mai puternic dect era n naltul cerului, lumina mai tare, vaile mici si cmpia nde
coborta jos, nca alba, desi galbenul din ea putea fi ghicit n stralucirea aparte a unor ierburi, n reflexul apei, sau n umbre
jos n dreptul gldaelor adnci unde rul si ncetinea scurgerea si si sporea adncimea si suprafata. Marioara reveni parca
rataci ctva timp pe sub stinghiile lui de dincoace de apa, pline de cuiburi de rndunici si pnze uriase de paianjeni, o lua n
poteca de sub mal. Poteca facea o bucla de-a curmezisul malului nalt, ajungea jos si acolo dadea n alta poteca, chiar lnga
ierburi cu firul subtire si rosu, ardeiul serpilor. Fata apei stralucea ca argintul, iar de o parte si de alta, pe maluri parca ardea
sandalele si intra n apa, ntr-un loc unde curgerea rului se subtia si se vedea la fund pietrisul alb, trecu pe malul celalalt si
mers intra -din nou n apa si trecu iar pe malul celalalt, ca si cnd spre locul ncotro vroia ea sa se duca nu se ajunge dect a
larga albia rului o lua acum pe la marginea padurii, pregatindu-se pentru un drum lung. ntr-o parte se nalta padurea iar n
cmpiei. Grnelc cresteau pna aproape de mal si nimic nu se mai vedea sub cerul albicios n afara de ele, nici un pom, nic
singuratec deasupra si Cerul necat n ' lumina. Undeva n padure, prin apropiere, se auzira din nou glasurile de la nceput s
padurea, intra pesemne n ea si baieti sau poate si fete se scaldau sau prindeau peste cu plasa. Marioara trecu rul si o lua n
ctva timp de mers se facu deodata o poiana larga si se vazu din nou rul oprit aci parca definitiv, att de mare era gldaul
poiana nu era dintre
178
veo
cele obisnuite, din cariere de piatra, pamnt humos de cara lor rosietice cu musuro; apropiere putea fi vazut sau mai mic al

Undeva napoi, se ea fosta primarie, acum zarea roata bulgareasca ntr-adevar se prindea pe: zarva ctiva copii printre aprop
vremea aci se uita si ea n apa, unde o plasa cu apa pna aproa
- Ati prins ceva, tata
- Am prins ceva, zise
dea n departare, dincolo de ru, un crng si unde se lua pietris pentru bataturi, nisip si i cascau, aceste vagauni, de departe

animalelor, din nul uscat sau capatul mare al vreunui cal,

pri

lua
aMj ii

irintre copaci casa lui Valache si dincolo de sfatului popular, iar n vale spre ru, se re si uda Valache gradina lui de zarzava
mal faceau re si flacai mai mari si cteva fete de prin fundul gradinilor mamele sa vina acasa ca a de stat la gldau. Marioar
n pantaloni trageau de de subsuori, ito? zise Marioara.
eia dupa ctva timp si se apropiara de mal
si varsara pe el ml, broaste groase, mormoloci si nici un peste, nici macar de samnta.

- Au prins mai mult de-o gramada, spuse un flacau care statea pe vine pe creasta dealului si tragea din tigare cu aerul ca ma
muieri si ar lasa apa n pace. Vasilico, zise el mai departe uitndu-se neclintit la nadragii rotunzi pe care apa i lipea pe trup
cnd te-a vazut ca ai bagat-o n nadragi?
- Ma, asta al lui Udubeasca, Gheorghe, cnd oi baga eu mna n namol si ti-oi da una n ochi, ai sa vezi tu ce-a spus.

Nu arata prea grozav Gheorghe al lui Udubeasca, descult si cam galbejit cum era si cu camasa rupta n spinare, dar el nu pa
ochii lui.
- Pazea, Gheorghe, l preveni una din muieri cu un glas binevoitor si matern, fiindca Vasilica aceea se si aplecase n apa si
el.

Dar nu dadu, l lasa n apa si si vazu de plasa. Mai ncolo se zarea pe mal peste ceva negru o camasa albastra a celui care,
ardoare caii. Era stefan al lui Nastase din Cotocesti.

- Uitati-va la Vatica si Sora cum vin cu sapaligele pe umar, baga de seama un flacau care statea lnga cel numit Udubeasca
acesta, n-avea nimic rupt pe el, iar n lobul urechii stngi i stralucea un nit de argint de forma unei mici stelute. Vatica, strig
lui Udubeasca mi-e frate?

- Ce vorbesti, unde l-ai gasit? zise Vatica de departe cu un glas subtirel i cu un suflu slab, dar bucuros ca era ntmpinat as
179
era cel cu nit n ureche, pesemne mai ceva dect altii si n orice caz dect cei de acolo.

- Ca, raspunse celalalt, l-ar fi gasit pe-al lui Udubeasca undeva ntr-un pat, i dadea lui (lui Vatica adica, al lui Botoghina) c
denumire restrnsa a ceva cunoscut numai de ei: cu stremeleagul. Sora si tinea fusta cu o mna si trecea uitndu-se n jos l
trecnd prin apa fara sa-si ridice izmenele, si se uita spre mal cu un zmbet ncrezator... Cnd ajunsera lnga ceilalti umarul
arcui lin spre pamnt si o data cu unealta se aseza si el jos pe-o parte, sprijinindu-se n cot. Arata trudit dar zmbea mereu, c
lipsita de sens, dintre cele usor de stins printr-un cuvnt sau printr-un gest. Ceea ce se si ntmpla: cel cu nit la ureche i fac
asta apuca brusc de marginile palariei lui Vatica si i-o trase astfel pe ochi. Fara sa se supere acesta si dadu palaria la loc si p

- Stai, ma Gheorghe, ca-mi rupi palaria!

Nu se stia de ce nu crescuse ca lumea si nu se nsurase baiatul Iui Botoghina, avea peste douazeci si cinci de ani si arata ca
ar fi luat boala de la tat-sau, dar nu-l auzise nimeni tusind sau vaietndu-se. Se stia doar ce-i raspunsese el lui Fntna anul
nscrie n gospodaria colectiva. "Mai bine mannc mamaliga cu cenusa dect sa ma nscriu acolo!" Ca si cnd cine stie ce a
acolo, cele doua pogoane care i ramasesera de la taica-sau (sora-sa Irina plecase din sat de la paisprezece ani, cnd mai tra
sa intre ntr-o scoala la Bucuresti).
- S-au facut rosiile, Vatica? ntreba o muiere din grla.
- De mult, raspunse Vatica.
- Ct ti da pe zi Valache?

Vatica vru sa raspunda, dar din nou Gheorghe acela aj lui Udubeasd i trase palaria pe ochi, de asta data mult mai tare, nct
rupse si prin ruptura i se'vazu lui Vatica parul ravasit. El muncea acolo la gradina si sta n soare si palaria lui era cam arsa, n
necaz, si smulse palaria din cap si trntind-o alaturi de sapaliga izbucni:
- Mi-ai rupt palaria, Gheorghe... Mai si rzi... Du-te dracului cu dintii tai...

si se repezi sa faca si el la fel cu palaria celuilalt, dar acela se rasturna pe spate si se feri forfecnd n aer ca un ci caiac din
- Fire-ai al dracului de cloncan, mai spuse Vatica lacrimnd.
180
Statea abatut si rasucea pai sari:
- Ce-aveti, ma, cu el? Ba,
Se dadu aproape de Vatica, l ci apropiat, ca ntre prieteni:
- Ce mai faci tu, Vatica? Cum 1 odihnesti si tu din cnd n cnd n mai pune Vatica capul din cnd n
- Nu si-l pune, zise Sora zmbin
- Nu si-l pune. Pa-i de ce, mai V;
- Ia du-te si tu n ma-ta, zise deo< pe umerii sai bratul lung al celuilalt...
Era tot ceea ce se stiu de drumul f amiaza acelei zile, cnd plecnd de la loc s-o ia spre casa, o luase n nestire pod, si cum
lungul apei, trecnd cnd de o par Fusese vazuta de sus din gradinile oa unde se prinde peste si mai erau si a)
n mna si atunci cel cu nit n ureche
^ubeasca!

umeri si ncepu sa-i vorbeasca

fu cu Sora la gradina? Te mai "ei? Ai? Tu ce zici, Soro? si
poala ta? "dintii ei marunti. p A? Ia spune! Vatica, ncercnd sa scuture de
ut de fata lipoveanului n dupaurata-sa Ilinca lui Moromete n
re padure si cum trecuse peste
tefan si cum ea o luase pe urma
cnd de alta a malurilor rului.
enilor. Iar de la grla, din locul
baieti si fete, plecase naintea lui
stefan si o luase de asta data prin padure si nu pe marginea rului, de unde venise.

Dar nu se ntorsese atunci n sat, ci abia trziu de tot, spre seara, fusese vazuta din nou pe ulita de la pod... Acasa mama n-o
mai tacuta dect ntunericul care se lasase. Fata nsa n-o lua n seama, aprinse focul n vatra, puse de mamaliga, apoi se dus
n drum se opri n dreptul unei porti, fara sa lase toarta caldaroiului din mna. Acolo sopocai ceva cu o fetita, repede sa n-o
acasa si se aseza pe vatra. Nu-i pasa ei de aceste taceri din casa, fiindca o tacere voita e mai slaba dect una adevarata si ea
aceea ce vorbi cu maica-sa. Ori, maica-sa, dimpotriva, alesese tacerea ca sa poata opri urletele care i-ar fi iesit din gt daca
care i- ar fi tras-o fetei ca urmare. Ori, tocmai asta era, cum sa mai paruiesti o fata care a trecut de douazeci de ani? Cine po
purtndu-te cu ea ca si cnd ar avea tot paisprezece?!

Fetita cu care vorbise Marioara n ntuneric se urni de lnga poarta si o lua fuga pe uliti. Iesi la soseaua mare si n curnd aj
opri si striga:
- ata Ilinco!
Ilinca lui Moromete iesi n pridvor si ntreba n noapte:
- Cine e la poarta?
181
- Vin' pna aici, tata Ilinco, vreau sa-ti spun ceva. si cnd Ilinca fu la poarta ea i sopti:

- Tata Ilinco, m-a trimes tata Marioara sa-ti spun sa-i spui lui nea Niculae sa se duca n seara asta pe la ea sa-i fluiere la poa

Vorbise dintr-o sufare. si mai mult nu spuse, se ntoarse si dadu dosul acasa, sa nu fie cumva bagata de seama si lipsa ei si p
era...
XVIII

Pe Niculae nsa se grabise sa-l cheme naintea Marioarei, Ileana lui Costica Rosu, preoteasa din Balaci, care venise pe la pa
ea se spoia. Prietena careia ea i povestise cu sase-sapte ani n urma ce se ntmplase lnga fntna alba de la sanea n cover
maritase si ea ntre timp si facuse si copii, de altfel ca si preoteasa. Neavnd timp, Ileana lui Costica Rosu trimisese dupa ea
Niculae.
- Ia spune, fa, zise ea, cum arata? Ca de-atunci nu l-am mai vazut, s-a schimbat?
Ba l vazuse de mai multe ori, mintea...
- Nu s-a schimbat neam, raspunse cealalta, tot asa e cum l stii, numai ca s-a facut si el mai mare. Dar nu cine stie ce!
- Tot asa e tuns?
- Tot asa.
- si ce spune lumea, s-a nsurat?

Prietena raspunse ca lumea nu prea stie, numai unul de pe la vale, alde Voicu Iancu, ar fi vrut ntr-o vreme sa i-o dea pe fi-s
studenta pe undeva. Nu nvata ea prea bine si tat-sau zicea ca ar fi multumit s-o vada nvatatoare pe-aici prin sat, dar pesem
ar fi placut s-o ia Niculae, s-ar fi dus dupa el la raion si ar fi scapat de ea, ca mai avea doua. Cnd l ntlnea pe tatal lui Nic
palaria si, dupa ce spunea ca are marea onoare sa-l salute cu toata cinstea si consideratia pe domnu Ilie Moromete, l ntreba
dumitale, ca nu l-a mai vazut de anul trecut... Pentru ca pe masura ce nsuratoarea dorita de el se ndeparta din ce n ce mai
respect sa se raceasca si n locul lui sa apara un fel de dusmanie vinovata, amestecata nsa cu un soi de tristete racita, ca o d
frunze. Ar fi fost bun Niculae, baiat cu ceva carte, cu functia lui (oricare
182

ar fi fost, acolo la Palamida, numai leafa sa i se fi dat), le-ar fi facut o casa cu mobila buna de cires, si ar fi intrat amndoi n
care

preoteasa, si cum asi face eu, bia, o foloseau mai ales fetele ntre imn ca n clipa aceea Ileana lui oaie de amintirile ei de-atu
cu

avu o astfel de voce plina de ca daca era adevarat ca numai totusi se afla ceva, fiindca ziua, intri ntr-o casa, dar seara, adica
de ce" si n-veai ce sa mai zici. vada nimeni?! se mira Ileana.

- Va sa zica nu s-a nsurat, adauga folosind aceasta expresi ele si mai putin sau deloc mui Costica Rosu era stapnita fara sa
el!

- Pai asta numai seara, zise cea preveniri nct Ileana trebuia sa n asa se putea, era cu att mai rau treaca mearga, daca te v
putea spune ca 1] acest cine stie de ce se schimba n "s
- Ei, si nu poti tu sa faci sa nu ir]

Cealalta repeta atunci ca numai pi ntuneric se putea si spuse si cum, o ducea mai din vreme pe la Stela luilJugravu si sta ac
mai baga nimeni de sJama daca a iesit de-acolo sau nu. si se ducea ea pe urma dupa Niculae aa-l cheme.

- Dar daca nu vrea sa vina? ma/zise ea.

La care Ileana dadu un raspur# care nu se potrivea deloc cu ceea ce povestise ea despre Niculae cu ani n urma:
- Lasa ca vine el!
Adica stie ea ceva care o ndreptateste sa nu se ndoiasca de puterea pe care aceasta chemare avea s-o aiba asupra lui.

- ntr-adevar, cnd auzi cine l cheama, Niculae se uita cu ochii mari la muierea care trecuse dupa-amiaza pe la poarta si mu
"Bine, spune-i ca am sa vin!"

Cele trei muieri aranjara astfel lucrurile nct sa se poata spune ca Niculae daduse cu totul ntmplator peste ele, el cautnd
plecat la gara pe santierul aviatic si venea trziu acasa cu vreuna din carutele care asteptau "trenul de doispe", de miezul no

- Ei, spune, Niculae, zise gazda, Stela lui Jugravu, cu o uimire care i sticlea n ochi, ce zici tu de Ileana cum ajunse ea preo

Ce zici tu, adica, mai nsemna ntrebarea ei, cum venira de trecura anii. si nu ca mbatrniram, dar uite ca ne maritaram, fac
nensurat, cu toate ca pentru un baiat asta nu e totuna cum e pentru o fata, dar oricum, e atta vreme de cnd ar fi trebuit si
seama ta...
- Ce sa zic, raspunse Niculae, mi pare bine.
183

Dar vorbisera ca si cnd Ileana n-ar fi fost de fata si Niculae se uita chiar n pamnt. Dupa ce raspunse avu apoi unul din ge
i-l cunosteau, gest de copil care nu stie nca sa dea din amndoi umerii n semn de manifestare plina a unei gndiri sau simt
n mod spontan, plin de rezervele pe care un baiat nestiutor le are n sine si care constituie deocamdata singura lui > avere:

- Ia uite cum da din umar, zise tnara muiere minunndu-se, si avu ea nsasi n aceeasi clipa acelasi farmec ca si el, cu deos
Niculae la judecata; ce facea el n acest timp, unde i era gndul si ce nteles avea el pentru tineretea, daca nici acum el nu s
- Uita-te, ma, si tu la ea, Niculae! se minuna mai departe Stela Jugravu, ce stai cu capul n pamnt?

Ca si cnd tineretea aceasta era chiar Ileana, chiar daca era preoteasa, si trebuia macar sa apuce ce-i scapase altadata. Nicul
si ridica fruntea si se uita spre fereastra neagra n ntunericul de-afara. Zise:
- Intr-o zi vine la raionul de partid un om care ne spune ca vrea sa-l ajutam sa se faca si el tractorist. Avea palton bun pe el
vrea asta sa se faca tractorist?! O fi fost la canal... Ce meserie ai dumneata, l ntrebam noi.

Aici Niculae se uita n jurul lui la cele trei muieri din odaie care stateau ele pe-un pat si el pe celalalt si ncepu sa rda beha
cu nasul lui mic albindu-se ca o piatra spalata ndelung de apele unui ru:
- He, he, he! He, he, he! Erea popa! He, he, he! vroia sa se faca tractorist! He, he, he!
- Aoleo, Niculae, se vaita deodata cealalta muiere, prietena preotesei, ce bataie ti-ar trebui tie!

- Pai l-au mai batut pe el o data oamenii, zise Stela lui Jugravu, cu un glas care arata ca daca atunci cnd i se ntmplase lu
acum si spunea ca bine i-au facut.

- si ce, ma, daca vrea sa se faca tractorist! zise iar prktena Ilenii. Adica de ce rde el de un lucru care nu era de rs...
- E bine ca au ajuns preotii sa-si lase patrafirul si sa se urce cu de-alde voi pe tractor?
Niculae rse din nou, dar fara sa mai behaie.
- Ma auzi pe mine ca zic ca e bine?! zise el. Sau esti ticnita?
184

la soarta preotilor, gndea d de la ea atunci nu-si tricase cu rsul lui ceva si a. Vorbele nu se mai lipeau sa se topeasca n el
ceasul cnd u trebuia sa-si gaseasca muierea plus, cu att mai ciudata i-ar fi ete la el n casa. noi biserica, zise prietena Ileni

Muierea avu o miscare de dare napoi ca si cnd ar fi fost mpinsa n piept cu un pat de arma. si pierdu glasul si cteva clip
stingheritoare.
- Atunci de ce rzi? zise gazda. . - Da' ce vrei sa plng?
- Sa nu plngi, dar nici sa nu rzi, Stela lui Jugravu parea mai putin simtii

doar ca nu e bine, si ca nebinele asta spargea capul sa vada ce si cum. Nicula< zadarnic o luara iar de unde se ntren asa bin
prin odaie fara folos, cu toate ca tim Jugravu trebuia sa se ntoarca de la gara asa de trziu stnd la taclale cu altele;, parut p
- Fiindca acuma trebuie sa tine nainte o tinea statul.
- i se parea tie, zise Niculae, t#t noi o tineam si pe preoti tot noi, dar prin buzunarul guvernului. De ynde crezi tu ca avea

Muierile nsa n-aveau gndul lafistorii de felul asta si nu mai zise nici una nimic, de unde cineva ar fi patut crede ca raspun
- si ce faci tu, Niculae, acolo la raion?! l ntreba acum chiar Ileana. Ramasese aproape neschimbata fata lui Costica Rosu,

chiar spune ca acum arata mai fata ca atunci, numai ca era mai bine mbracata, purta o rochie de culoarea crinului, n panto
moda pe atunci si cu parul ei negru, bogat, strns ntr-un coc care o facea sa semene cu o tnara nvatatoare care ntelege sa
ngrijita, n ciuda faptului ca va trebui de-aici nainte sa traiasca la tara; asta n-avea nici o importanta, fiindca si la tara e via
umbli si tu murdar si sa ncepi sa mirosi a sudoare de vita, sau a cocenii pe care i mannca ele; nu ca ar fi un miros urt, da
om?
- Ce sa fac, zise Niculae, tai si eu frunza la cini!
- Ce vorba ai si tu, zise Stela lui Jugravu. Ii e drag omului sa te asculte.
- He, he, he, behai Niculae iar, he, he, he!
si nu mai zise nimic, sa spuna adica ce gasea el de rs n reprosul deloc glumet al muierii.
- si barim voi sunteti mai ceva dect un popa? zise prietena Ilenii. Ori 'ot popa o sa va ngroape si pe voi?

- De ce popa, zise Stela lui Jugravu, pe ei i ngroapa fara popa.

- Uitasem, zise cealalta. si copiii tot nebotezati i cresc.
185
- Ia spune, Niculae, relua Stela lui Jugravu, asa e cum se aude, ca Ouabei a ajuns director mare?
- Ce director? zise Niculae.
- Pai nu stii, tu trebuie sa stii!
- Alta treaba n-am, raspunse Niculae.

- Da' ce treaba ai tu, ma, zise prietena llenii, ca vaz ca aia nu, ailalt nu, de nsurat nu te nsori, ce railor e n capul ala al tau?
vorbesti si el nici n-aude!

- Numai cu alde tata-sau, bia, sta el de vorba, zise Stela lui Jugrav parnd ca se minuneaza iar de felul de a se purta al lui N
adunati pe toti n pridvor...
- Dar Ilinca de ce nu se marita, Niculae? zise prietena llenii. Cej astepata, s-o ia printul, sau pe cine?
Niculae rnji:
- Care print? Printii...

Avea aerul ca stie el si despre printi lucruri si mai vesele dect despre| preoti petrecute tot pe-acolo pe la raion, dar nu mai v
adica numai pentru sine aceste lucruri de care muierile nii rd catusi de putin! Printii, de pilda, lor le plac si de-astia, chiar d
fi luat vreuna unul de barbat, sau macai| sa-l fi vazut cum arata la fata.
- Ea e mai mare ca tine, Niculae, sau e mai mica?
- Cine, bia?
- Ilinca.
- E mai mare cu un an! zise Niculae.
- Auzi, e mai mare, ce-o fi asteptnd...
- Se marita n toamna, zise Stela lui Jugravu, a gasit un baiat pe aerodrom, cica e subofiter... Asa e, ma, Niculae?

- Asa o fi! zfse Niculae cu aerul unui fumator, cu coatele pe genunchii dus pe gnduri, cum arata toti acesti bautori de fum
Niculae nsa nu fumase niciodata si nu fuma nici acum.
- Parca el stie, zise prietena llenii, i pasa lui de sora-sa cum mi pas mie de vara trecuta.

- De ce sa nu-i pese, l apara gazda, e sora-sa, dar asa e el, i e lene] sa deschida gura... Ia sa intre acuma aici alde Costache

Niculae se uita cu o miscare cu totul discreta la ceasul de la mna gest nvatat la oras, dar nu apuca sa vada ce ora era ca pri
- Sigur, acuma vrea sa plece, se uita la ceas, nu mai vrea sa stea vorba cu noi!
186

- Vorbim duminica, raspunse Niculae absent, uitndu-se ntr-o parte cu un surs uitat n colturile gurii, dar fara sa arata ca a
Astepta si el sa ramna singur cu Ileana?

- Uite al railor ce coltat e! se mira prietena llenii, fara sa dea nsa vreun semn ca ar avea de gnd sa se duca. De ce duminic

Asta o auzise Niculae n familie, spusa odata de taica^au, sa vorbesti adica n ziua cnd tot n-ai ce face, si nu n celelalte zij
obicei tocmai el se gasise sa spuna uiMfenenea lucru, care facea din orice zi de duminica, chiar cnd nu vorbe3j|^Bfca reve
revenise si cu naravurile: tn^DB|fe pe care punea el mna mai bine le-ar fi lasat asa, sa le faca Ilinca saulKhf-Cat rina: mai
si se pomeneau cuiiKfe<se ducea nu se stie unde si nu se mai ntorcea dect seara.

- Vrednici va gasirati voi toti astia ai lui Moromete cS>iHReti timp de vorbit dect duminica, relua prietena llenii vaznd ca
fugira aia trei de-acasa, si cu tine al patrulea, ffjr placura sa munciti!
- Cine ti-a spus tie ca am fugit? zise Niculae.
- Dar ce-ati facut, n-ati fugit?
- De ce, zise Niculae. Am mers ncet!

- Aoleo, se vaita iar tnara muiere, o sa ajungeti bile, m'.! Am auzit ca Paraschiv e pe moarte si tat-sau habar de grija, sa fje
vaza!
- Nu se mai moare acum de oftica, zise Niculae, rj^-a sens o scrisoare, i-am trimis niste bani...

- si Achim ce face la Bucuresti, Nicolae? l ntreba Stela lui Jugravu cu un glas din care puteai sa ntelegi ca Achim era cam
bine cnd fusese fata.
- Ce sa faca, lucreaza acuma n comertul de stat.
- si are leafa?
Era o ndoiala n felul cum ntrebase, ca si cnd statul n-ar fi putut dect sa-l puna pe Achim la corvezi si n schimb sa nu-i
- O fi avnd, de unde vrei sa stiu eu, ca nu m-am dus sa-l controlez.

- Pai nu e, ma, frati-tau, fire-ai al railor, si iesi prietena llenii din tatni, si ntinse o mna, o nfipse n umarul lui Niculae s
cu o sete ciudata, scrsnind din dinti.

Niculae nu se apara si ncepu sa rda, ca si cnd loviturile, altfel date cu toata puterea, l-ar fi gdilat. Atunci muierea ntinse
187

de par, dar el dndu-se ntr-o parte cu o miscare rapida, ca de soprla, se feri si i puse mna n piept, nimerind drept n sni
gfitul muierii, nu se sinchisea de obstacol si se lupta mai departe navalind asupra lui cu toata greutatea trupului, brusc sal
tintind sa i le infiga n cap.
- Daca nu-ti smulg eu tie parul ala asa mic cum e...
Dar se potoli la fel de brusc cum se pornise si reveni la locul ei.
- Fii ma, serios, Niculae, zise acum muierea cu un glas asezat, ca te ntrebam si noi sa stim! Am auzit ca nevasta lui Nila a
dupa ea, ca sa-i dea alde tac-tau partea lui Nila de pamnt. si ca nea Ilie ar fi gonit-o! Asa e?

- Asa e, ce-l mai ntrebi si tu, zise Stela lui Jugravu, l-a auzit al Tinchii ca era pe la ei: "Du-te crestino, si vezi-ti de treaba, c
pamnt pe-aici? Am dat eu cuiva pamnt si l-am uitat pe Nila?!"

- Aoleu, ce i-asi mai fi facut eu n locul aleia! ameninta prietena Ilenii, dupa ce ca a murit, saracul Nila, pe-acolo pe front, a
si el ca i-a lasat fi-sau un nepot, sa-i dea si el nora-sii nu zic trei pogoane, ct avea dreptul, ci barim unul! Vrea s-o faca pe I
Niculae nclina capul si aproba n felul lui taica-sau subtirel si ironic:
- Pai o face!

- Nu vezi, bia, ca el nu stie nimic, ti racesti gura degeaba, zise Stela lui Jugravu.

si se lasa iar o tacere, care de asta data se lungi destul pentru ca n clipa cnd oricare dintre ele ar fi deschis gura, sa poata s
sa se duca fiecare la casa ei. Dar nu spuse nici una nimic, ca si cnd, ehe, mai era destula vreme sa ramna Niculae cu Ilean
noptii si preoteasa trebui sa se ridice ea cea dinti si sa plece. Se vede ca renuntase la gndul ca ar mai fi timp sa ramna n
nu nsemna ca nu mai erau seri si ca i pasa ei de nu mai putea de ce-or sa zica cele doua cnd or s-o auda spunnd ceea ce
- Bine ca te vazui, Niculae, zise ea lund-o spre usa, bine ca stai mai mult pe-aici... O sa stau si eu vreo saptamna... Apoi
nteles dect de el: e vreme frumoasa, nu mai ploua sa te ia pe dedesubt...
Adica, daca si mai aducea aminte de noptile cnd el o asteptase n vale la pod si ea iesise la el n gradina n timp ce de sus
acolo, fiindca de asta data ea o sa iasa si pe vreme buna, nu-i mai era frica de parinti ca atunci.
si nu mai asteapta raspunsul lui, zise la revedere si iesi.
188

Acasa, Niculae tocmai se pregatea sa adoarma (de prin iunie tatal se culca si el ca toata lumea afara, njpridvor) cnd o vazu
ntunericul din camera. Se aseza lnga el pe scaun.
- Niculae, zise ea, nu ti-am spus, ma, ca Marioara lui Fntna o trimis pe cineva pe seara, dupa tine?
- Da, mi-ai spus, zise Niculae. si?

- Dupa ce ai plecat tu, a trimes iar pe cineva. Nu te-ai dus la ea. -Nu.
- Pai de ce?
- De ce, de nece, nu m-am dus, raspunse Niculae dupa un timp care se scurse linistit n tacerea noptii. Dar de ce? zise el la
- Pai, zise sora cu o voce soptita si cu glas mut, ca sub ceva mare la care n-aveai ce sa mai faci, sunteti n vorba de-a

a venit si ea azi pe-aici si tu nici nu te-ai uitat la ea. Mi-e mila s? ea, ca... Treaba ta, faci ce stii, relua Ilinca. Nu-mi place sa
vorba, dar mie la prnz mi-a spus ca mai Jj omoara dect ce crezi tu ca se tine de tine. Dar o fi vrut si ea ct ce sa-ti spuna la
te duceai?
- Ia ntinde-o de-aici, zise Niculae, drept orice raspuns. Ha
XIX

si si trase patura peste cap si nchise ochii sa adoarma. stii ce vine si nu mai putea de bucurie: i se facea lumina sub ochi ca
cap. Dar era o lumina si o zi miscatoare si ni/neaparat aceea care tocmai se ncheiase. Nu era o parere, se uita plin al uimire
vedeau de mersul lor ca ntr-o viat/adevarata, scaldati adesea n culori niciodata vazute pe pamnt, totusi ntlnite undeva, f
vede asa niste chestii nainte sa adoarma, spunea Iosif pregatindu-se sa-si ndoaie de rs trupul lui ca un palimar, dar adesea
rde) si prins el nsusi de cele ce spunea numai trupul si facea miscarile lui de rupere, n timp ce gura dadea nainte... Od
fru la gt si si-a ntors gtul la el si a facut hi-ha-ha! (si aici Iosif imitase asa de bine cum 'acea un cal, nct unul care era
pretins mai trziu ca s-a dus Ia geam si s-a uitat n curte si a fost foarte mirat ca -a vazut ce credea el, adica vreo gloaba intr
deschisa). si Moromete a sarit de pe perina si s-a izbit cu capul de patul lui Zdaraboaja, de deasupra. L-a sculat pedala din s
Zdaraboaja cnd a auzit bufnitura, nu-i asa, Zdaraboaja?!...
189

Alta data, a vazut Moromete o poiana cu muieri goale la el la Silistea, la marginea padurii, jucau singure, fara fluier si a do
era si a gasit iarba uscata, asa ca un cerc!..." Lui Iosif i se pareau toate acestea niste lucruri att de nazdravane, nct toata fi
de ncntare povestind, el care dormea ca un bustean fara nici un fel de vedenii si se trezea dimineata vesel ndata ce deschi
auzea gura si care sarea jos din pat, n ciuda staturii lui mari, n timp ce altii, printre care si Niculae, se sculau nu totdeauna
care le dezgropase n timpul noptii oboseala ascunsa n timpul zilei prin comunele pe unde de cele mai adeseori treceau stra
Binenteles ca nu credeau nici ei o iota din cele spuse de Iosif, gndind nsa n acelasi timp ca ceva trebuie sa fi fost, ca nu p
din cap... n casa n care si aveau dormitorul lor comun gasisera la un moment dat o carte ratacita de proprietarul ei printr-u
se ntinsese cu ea deasupra pieptului, foarte grav, s-o citeasca. Fusese un moment ciudat, care le aratase la toti ca Moromete
sub pleoape ceea ce vedea si ca degeaba rdea Iosif de el, fiindca aici nu era de rs, ci de scos caciula din cap si salutat Mor
merite dect ei. Iata ce se ntmplase. Cu gura putin ntredeschisa de o spaima care i mbrobodea fruntea, Iosif silabisea din
cum povesti el, sa treaca nu numai de prima pagina, dar nici macar de primele cuvinte si l apucase frica sa nu se fi zapacit
care le tinea cu ei tovarasul Enache, unde e drept ca el dormea cu ochii deschisi, dar tocmai asta era, sa nu i se fi ntmplat
nelumea... "Ma, Moromete, zisese el, ia vin ncoace! Tu ntelegi ce scrie aici?" Niculae se apropiase si se uitase si chipul lu
din umeri i raspunsese: "Sigur ca nteleg, ca doar nu sunt chior". "Titlul l nteleg si eu, spusese Iosif (si el citise fara ndoi
liniuta deasupra, i, ceea ce, dupa cte stia el, nu trebuia sa fie, La mire, adica la mere, la cules de mere pesemne...) dar, spus
mi se produce asa o ncurcala naintea ochilor si nu mai nteleg nimic." "Ba cum sa nu, de ce sa nu ntelegi, raspunse Nicula
la tine", si Niculae ncepuse s citeasca foarte firesc, desi cu oarecare poticniri, niste cuvinte care, ce e drept, nu semanau c
ci erau doar mai frumoase, asa cum sunt ele n carti, cnd se ncepe o povestire lunga. Pe urma Niculae l batuse pe Iosif pe
o sa-i raportam noi tovarasului prim-secretar ca esti cam surmenat si sa-ti dea un concediu, sa te mai duci si tu pe-acasa, sa

190

mari aicea si nu e usor sa le Faci fata". Asta a fost una din figurile bine platite de Niculae, mai ales ca unul din activisti care
de o carte ntr-o limba straina si din care Moromete citise traducnd, l-a sprijinit cu multa ngrijorare zicnd ca nu e bine ca
duce imediat sa-l consulte doctorul Ivanescu de la spital... Oboseala creierului nu e de gluma, adauga activistul, cunoaste el
la scoala df partid, unul Diaconescu, foarte bun tovaras, care ntr-o zi a cazut n genunchi n timp ce citea ceva despre econ
picioarele. Dar nu era de la picioare, ci de la creier, ca picioarele cu creierul devine de sunt n legatura si asta era... S-a inter
Se ntmpla... Dar sa speram ca nu e grav si o sa te ntorci curnd iar n mijlocul nostru, tovarase Iosif... Mai curios a fost fa
care rsese atta pe seama lui Niculae, dupa ntnBfe^sta a umblat cteva zile suparat pe toti care fusesera atunci de fa^^H
XX

Niculae se foi n asternut si deschise ochii. Nu-i plaSOT ce vedea sub pleoape (era porcul care intrase n grajdul cailor si gr
dispretuitor si familiar, parca ar fi vrut sa-i ntrebe: e\cine sunteti voi, sunteti cai, ei si ce daca sunteti cai, care e deosebirea
dintre mine si restul lumii, nici una!) si se toarse pe partea cealalta, si si aranja altfel palma sub obraz ca sa nu *ai apara c
ntunericul se despica ncet, asenVni unei perdele, si naintea lui se ntinse o ulita a satului care ducea spreVi- Da, asta era c
cinci ani, iata lumina sparelui cum scalda drumul si totul zace n liniste si nemiscare. Cunostea fceasta ulita cel mai bine, an
gardul negrii al lui Gavrila, cu ulucile neregulate, pe urma poarta mare a lui Ion al lui Iacov, unde sta nasa... Nasa asta l ad
jumatate m picioare jumatate de-a busilea, si mama povestea ca ramasese o taina Pe unde putuse el sa iasa din curtea nchisa
aceea... nnebunise cnd vazuse ca nu mai era pe prispa (si cum se daduse jos de pe ea si nu cazuse) si a iesit la sosea si a
cnd n alta, strignd zadarnic pe la curtile vecinilor. Dar nu-i raspundea nimeni, fiindca satul era pustiu, toata lumea era Ia
de spaima, nu era nicaieri si i trecuse prin cap sa nu fi cazut n vreun gropan si sa se fi necat... Atunci a auzit niste rpote de
linistit, fiindca l-a si vazut strivit
191

sub copite si si-a zis ca acuma gata, copilul ei e mort si i-a si trecut prin cap de, unde sa faca rost sa cumpere niste pnza sa
nmormntare... A luat-o spre ulita nasei si cnd l-a vazut n bratele femeii, cu minile ncolacite de gtul ei, abia atunci i sdrumului, fiindca presimtirea ei n-o nselase, aflase pe urma ca ntr-adevar caii aceia trecusera peste el sub ochii ngroziti a
fntna cu o caldare de apa si l zarise pe sub burtile lor. Ca sa vezi, ca si vitele astea, ct sunt ele de mari si alearga de zici
vad si ele ceva cnd dau de-un copil si l feresc...

Un om iesi dintr-o curte si o lua nainte pe ulita cu spatele ntors la Niculae, un spate lat ca o usa si un fund si mai lat, ncin
cu vesta si cu palaria n cap. Mergea linistit pe lnga uluci, si nici nu se uita ndarat. "Cine p... ma-sii o fi si asta?! se mira
ma, sa te vad si eu, fi-ti-ar fundul al dracului", dar omul nu vru sa se ntoarca, si vazu de drum nainte cu acelasi mers egal
la raspntia de unde porneau attea uliti ca Niculae nu le nvatase ncotro se duc nici pna acum, stia doar ca la stnga una d
unde pe-aproape se afla cimitirul satului, iar cealalta spre ulita Alboaicii. He, facu Niculae vaznd ca deodata i apare n fat
care taia viile si se pierdeau n zarea ndepartata unde se aflau Pamnturile. Fiindca ghicise unde l ducea gndul, la Marioa
Stela lui Jugravu... "Ale dracului muieri, ce-or fi avnd cu parul meu! Noroc ca mie mi place sa-l tai scurt, nici macar n-au
nu aparu, vlceaua ramase pustie si verde, adormita sub cerul alburiu de vara, cu salciile plngatoare aplecate peste curgere
de limpede ca ar fi fost buna de baut daca totusi nu s-ar fi spus, nu se stie de catre cine, ca nainte de a ajunge printre vii un
undeva pe sub iarba serpilor si ca erau otravite... "Ei, zise Niculae, hai sa le vad, ce vreai de la mine, arata-te la fata si spun
tii de mine de ani de zile si pna si pe Ilinca o gasi mila de tine ca suntem n vorba... n care vorba? De cnd esti tu n vorba
buna! Sa nu zici tu ca d-aia nu te-ai maritai tu pna acuma ca ti-am spus eu vreodata macar un cuvnt din care sa ntelegi ca
nazarit ca eu asi fi bun de barbat pentru tine si ti-a intrat n cap chestia asta... Cred si eu... Sa ma nsor eu cu o proasta ca tin
mai trziu, sa pleci din sat si sa ajungi pe unde o sa ajung si eu, poate chiar la Bucuresti, sa nu mai dai cu sapa... Crezi ca da
lacrimile, nu mai pot eu de lacrimile tale,

192

(nai bine te-ai marita si ai lua un aliat de pe-aici, ai ncheia socoteala... Ei, ia arata-te sa te vad... Cred si eu, nu-ti convine c
daca eu nu va cunosc pe voi, atunci nu va mai cunoaste nimeni, ca si Ileana... Ileana barim m-a iubit si am iubit-o si eu pe e
era fierbinte, cum mi tinea ea piciorul sub brat si mi-l spala si se lipise de mine... O, ce dor mi-a fosele ea, a fost prima fata
batea inima de ma necam cnd vedeam cumpana fntnii de la sanea ridicata cu greutatile n cer si stnd asa, cu ciutura ne
mine si stam jos n coverga pe tunica mea si ne luam obrajii n paftj99^^>iu'utam pna se nvrtea coverga cu noi... Mi-a fo
plece n ziua cnd s-a ntmplat, ce puteam sa fac, asa a fosf^Satri nu-i aduc nici o vina, cum sa-i fi cerut eu sa nteleaga c
pasa cum se ntmpla cu altii, dar mie mi venea de MtMfre data sa lesin ca nu mai vream pe urma nimic dect sa ma uit de
sa cred ca o fata are n ea pe dracu, cnd o vesiMe-aproape cum i se zbat genele si mna ei ti umbla pe gt si ti vrjfiw nes
camasii... Nu trebuia ea sa plece alunctisi sa ma lase singur n coverga... Ca eu n-aveam nimic cu ea, ar fi putut !*si dea sea
seama, dar ar fi fost asa d\ bine daca nu pleca, cu toate ca, daca e sa ma gndesc drept, nici n-\ mai vedeam, asa de... Da, ch
sudoarea\ece de trist ce eram... si nu stiu de ce... Dupa zile ntregi cnd ne vedeanY a patra sau a cincea zi, nu mai tin minte
si nici ea mie si atunci s-a ntmplat... A fost o zapaceala, si ea a nccjjut asa sa tipe ncet si sa ma sarute orbeste... De fapt z
statea cu fata n sus, cu capul dat putin pe spate, cu ochii pe jumatate nchisi si pieptul i se ridica si cobora de ziceai ca trage
hm... tocmai n ziua aia eu eram pentru prima data, de cnd ne ntlneam, foarte linistit si numai cnd am luat-o n brate si m
nceput sa ma legene rar n sus si n jos mi s-a parut o clipa ca ametesc. Pe urma, vezi, asta e, am simtit nti ca nai bine ar
toate ca n ziua aceea de spalatul picioarelor mi-a fost asa de draga si as fi iubit-o asa de tare... Acum nu puteam s-o vad cu
nveleste imediat $i din apropierea ei venea un miros ca de iapa, dracu sa le ia de muieri, c... Dar Ileana n-avea nici o vina,
ramn singur cu ea... Nu s-a schimbat deloc, ba parca s-a facut... si atunci era." Mi-aduc aminte de umerii ei, cnd i-am dez
aiba umeri asa de frumosi, rotunzi si cu oasele care se ndoiau sub mna si aluneca palma peste claviculele ei dulci si catifel
193

tu ce vreai? Nu ti-e rusine? stii bine ca m-ai vazut cnd eu credeam ca nu e nimeni si stam eu singur... N-am obiceiul asta, n
grla cum se aruncau n apa goi... Pe urma umblau cu... prin apa, si vedeai cte unul. Zicea altuia... ca ba pe sora-sa, ba pe v
preajma fetelor odata i vedeai cum se nvrtesc ca niste oi capii si nu mai ndraznesc sa spuna nimic... Adica unii mai ndra
si se tavaleau cu ea prin iarba, dar aia nu prea era fata cine stie ce, era din astea proaste, ca si ei... Dar asta... He! O figura...
dracului, daca ar fi asa, te-ai mpletici n mers si ai cadea n nas, tmpitule... Nu ca, zau care minte... 'Te ma si te-nsoara, ce
mi dea pamnt, cica sa fac nti armata, da' cti dracu ani ai tu, pai saisprezece, aoleo, mai ai patru ani pna la armata... si to
treci, sa zic ca n-ai vazut nu-mi vine sa cred, ca doar te uitai drept la mine si te oprisei la trei pasi... Iar eu sa nu mai vorbesc
unde sa cred eu ca la nimiez, pe via noastra, o sa treaca cineva... Cine sa treaca, lumea sta la masa, mie nu mi-era foame, m
sa mai vin acasa, luasem cu mine teancul de foiletoane de Ia Crstache cu Izgonita n noaptea nuntii sau Frumoasa Renala
ntuneric... Fiindca tata n-astepta sa ma vada ca n-am ce face ca gasea el ce sa-mi dea, ba ca sa ncarc caruta cu baligar si sa
dreg, asa ca... Cine sa dea peste mine la vremea aia? Mai trziu ncolo, cnd trece soarele pe partea ailalta, vin oamenii pe l
uitat eu sa nu fie vreunul prin apropiere, ca din prepeleac vezi departe... Ce cautai tu pe-acolo? Ca via voastra e spre aia de
aveai ce sa cauti pe-aici. Cnd aud iarba fosnind asa usor, ca de pasi de pisica, si cnd ma uit sar n picioare... am crezut ca
de unde, ca si cnd m-ai fi vazut ca tin n mini un buchet de viorele, pe care abia asteptai sa ti le ofer, poftiti domnisoara,
fata noastra zice ce mai faci, Niculae?... Ce citesti... Parca citind m-ai fi gasit tu pe mine! Daca ti fura cineva struguri din v
fur... Ie-te-te! Pe urma nu ca sa ma scoata ea n tinda, pesemne nu mai avea altceva n minte dect ce vazuse ea n viroaga c
n sus si ar fi vrut din fata sa devina muiere... Noroc ca n-am nteles... Numai la asta va gnditi, sau daca hai sa zicem ca nu
zicem ca nu chiar asa, dar asta stiti si voi bine, ca la altceva nu va pricepeti...Ma duc si eu ntr-o zi Ia o coverga sa cer apa,
niciodata sa iau apa cu mine... Nu stiu de.*ce, dar beam apa acasa si la plecare mi se parea ca n-o sa mi se mai faca mie sete
194

n seara, ce sa mai iau cu mine urciorul, mi-ajungea ca trebuia sa alerg dupa Bisisica, mnca-o-ar cinii, bine ca s-a dus dra
fi belit-o cineva pe-acolo... si nu trecea mult si mi se facea o sete de tnjeau matele n mine si soarele, ehe, era sus... Ca pe v
la sanea, si pna n Frunzari, unde era o fntna, cum sa te duci, ca n-aveai cui sa lasi oile... Noroc ca uneori mai trecea cte

Capatul lotului si-Bfcjlteliam ca un milog: ai, ma nene, apa? si ala zicea: am, taica, am! si marginea carutii, ca la vitei si sco
ncepeai sa bei pna i se ura omului care se oprise pentru tin nu vreai tu sa umbli cu urciorul... N-am putut sa sufar sa duc n
venea sa mor, fiindca din palme ma apu mi venea sa urlu, eu cred ca aici e ceva, fiinda la armata am facut m-au pus sa duc
ea n pamnt... M-a scos sublocotenentul la raportul colonelului, pentru neexecutare de ordin, perfect, grupa e mpartita n c
mitraliera si cei ce nu le duc, de ce sa fac eu parte din prima categorie, noroc ca au vrut sa ma faca ofiter fiind membru de p
geamantanul n strada, gasise cavalerul... si m-am dus spre coverga aia sa cer apa... Cnd ma uit nauntru, doua dezvelite, n
tu! Cauti apa si dai de dracu n chip de fata... Cine ti-a bagat tie n cap ca esti n vorba cu mine!? Ti-am spus eu tie vreodata
pe-aici de cte ori veneam n concediu si una-doua ce mai faci, Niculae, ce mai dregi, Niculae, cnd mai vii pe la Silistea...
cnd mai viu... Nu vezi ca nu stii nici sa deschizi gura si sa legi si tu doua vorbe? Nici macar nu stiu cum arati, esti frumoas
ca daca erai frumoasa asi fi bagat eu de seama... Ia sa te vad..."

De mult pierise vlceaua de sub ochii lui Niculae si el se rasuci iar si reveni cu fata de la perete pe obrazul celalalt... Cnd s
pleoape se stingea sau se amesteca fara forma, cu spirale si fluvii unduioase pe masura ce amintirea punea din ce m ce mai
facuse liniste, de-afara se auzea sforaitul rar si regulat al tatalui din pridvor si cntecul ntrerupt, ezitant, ca un plns singura
unui greier vrt undeva jos pe dupa soba. Niculae chicoti pregatindu-se de asta data sa adoarma cu adevarat si nchiznd o
arata ea de fapt, Prins de o curiozitate vie si vesela: "Ei, ia sa te vad!" si ntunericul se dadu iar la o parte ca un zabralnic sf
fumnd dus pe gnduri si undeva, mai ncolo, pe presedintele Plotoaga, facndu-i acestui om un semn imperceptibil, cu och
195

"Sa spuna si tovarasul Niculae, ca e de-aici din sat", zise Isosica si si lua (igara din gura si ncepu sa scuipe marunt pe ea,
brusc se transforma n fum de horn, si alaturi de horn aparu o barza cu piciorele ei ca niste catalige... "Te-n... ma-tii", se sup
gndi insistent la Marioara lui Fntna, asa cum o vazuse el de dimineata, dar de fapt n-o vazuse, nu-si amintea cum arata.
sa mai iasa ceva din ele, fata nu vroia sa apara si Niculae se gndi ca peste cteva zile avea sa nceapa secerisul si mine si
cu toti cei care urmau sa fie mibilizati sa ajute la strngerea recoltei, copiii de vrsta scolara, cu cadrele didactice locale, cu
Fntna, sa stabileasca exact si amanuntit cum urma sa se macine dupa seceris conform situatiei existente si n general... as
satul lui... care... hm... sa nu creada ei ca... Dar nu mai avu timp sa gndeasca ce anume nu trebuia ei sa creada si nici sa apa
arata ca ncepu sa respire abia simtit, cum e somnul celor foarte tineri, si adormi fara sa mai viseze nimic. Se trezi dimineat
stie de ce, nedumerit el nsusi... Dar pe urma si dadu seama ca fusese din pricina gndului ca iar o sa vina taica-sau la capu
pe geam spre pridvor: nu, de asta data Moromete dormea si el... Niculae si trase iar patura peste cap...
PARTEA A TREIA

L
196
I

n acel an secerisul ncepu tot dupa legile agrotehnice nescrise ale satului, adica ndata dupa Sn-Petru, cu toate ca, dupa pa
grul era deja copt si trebuia secerat putin verde, sa nu se scuture. Oamenii nsa ramasesera la a lor, desi cadeau si ei de aco
nu mai adaugau: lasa sa se scuture, ce atta grija pe voi ca se pierde acolo un dublu de gru ia cinci pogoane, mannca si pa
mannce, sa traiasca si ele, numai voi vreti sa traiti? Ele tot sunt bune la ceva, curata pamntul de gnganii, dar voi la ce su
bateti drumul pe la portile oamenilor, pacat de ncaltaminte. si n afara de toate astea, pamntul e al nostru, asa ca mai duce

seceram noi cnd credem noi de cuviinta, dupa agronomia nostra proprie.

n curtea lui Moromete caruta astepta cu oistea spre drum, era racoare, luceafarul stralucea pe cer. Era ora somnului cel mai
odihnitor, cnd oboseala care doboara fiinta omului seara e data afara de respiratia lui profunda si totala, rara si regulata. Ia
nimeni ncepe, o data cu subtierea cerului si cu sporirea limpezimii stelelor, sa-si subtieze si ea stratul gros de ntuneric si o
neputinta de realizat n viata lui treaza, si sa-si atinga dorinii nemplinite, sa-si vindece rani care l dor... Corpul ncepe sa g
alaturi peste fata ntr-o rasucire violenta, din pieptul unuia iese chiar un suierat vesel, un rs singuratic care razbate din lum
au nsa somn lung. Grijile unei yieti s-au lipit prea tare de ei si odihna lor c mai scurta.

Cu toate acestea un baiat de vreo cincisprezece ani l trezi n dimineata aceea pe Moromete. Intra usor n curtea tacuta, se u
n dreptul capatiului sau. Ilinca si Niculae dormeau n casa cu ferestrele deschise. Era descult si n izmene, cu camasa larg
curea, asa cum arata taranii n vltoarea lucrului
197

n timpul verii, sa poata munci nestigheriti n miscari. Pna si palaria o purta la fel, cu borurile trase n jos de jur-mprejur, s
praful si pleava ariilor. El puse fara nici o sfiala mna pe umarul lui Moromete si l misca energic.
- Btule, zise, scoal'!

. Moromete se trezi si se uita nedumerit la el.

- Ce e, ma, cu tine, Sande? Ce cauti aici?

- Btule, zise baiatul aproape poruncitor. Scoal' n sus si hai la secera.
- Ce vorbesti, ma! zise Moromete. La care secere?
- Hai la deal la secere, zise baiatul ca un surd...
- Da' ce, zise Moromete minunndu-se, terminasi tu la tine de secere si venisi la mine ca nu ai ce face? Cine te-a trimes?
- Bta, zise Sande la fel de tare ca nainte si cu un astfel de glas ca reiesea ca bta asta e mai mare peste toti si nu se sta de
cum zice ea si gata.
- Da' ce, zise Moromete n acelasi fel, bta se boieri si te trimise pe tine n locul ei?
- Bta se duce cu mama si m-a trimes pe mine n locul ei.
- De ce nu te-ai dus tu cu ma-ta! se mira Moromete.

- Hai, btule, hai, ca acusi se face ziua si ne prinde soarele n sat, zise Sande fara sa fi auzit ultimele cuvinte ale lui Morome
ncepuse sa-si jupoaie o foita de jurnal sa-si faca o tigare.

Baiatul Alboaicii se dadu jos n batatura si o lua spre grajd. Casa era asa de linistita, nct parea pustie, Ilinca nca nu se scu
lua ncet spre gradina. Era noapte plina, nici vorba de apropierea zorilor, stelele nu se rasucisera n felul n care se vad ele c
sa fi fost la unul sau doua ceasuri dupa miezul noptii.

- Ma, asta, ugurlane, zise Moromete ntorcndu-se din gradina, lasa tu caii n pace, ca nu asta e al mai greu n dimineata c
caruta. Ia tu mai bine oala aia cu pacura de-acolo din cui $i vin cu ea ncoace sa ungem caruta. Pe urma mai vedem noi ce m

cheama ugurlan!? zise Moromete cu aerul ca n acest caz se schimba socoteala.

- Pe mine ma cheama Sande, btule, zise baiatul si el cu aerul ca asta nseamna mare lucru.

In acest timp Ilinca se trezise si ea; avea o caldare neagra n mna si o varsa de pe pridvor drept n mijlocul bataturii; Moro
nmuiat de sus pna jos, nu zise nimic, nici nu se uita. 1^
- Tu ce cauti, ma aici? se rasti ea la Sande. Cine te-a trimes? Alboaics sau mama?
ii

198
- Cea mai buna socoteala, Ilinco, e sg-mi arunci apa direct n cap, de ce s-o mai prapadesti pe de laturi, zise
- Pai miscati-va mai repede, ca acusl^^BPBffi^ s' parca vaz ca tot va mosmonditi, zise Ilinca.
- Auzi, ma, Sande, cica noi ne mosmondim! laVN^gu si pune oala colea.

Ilinca l trezise si pe Niculae, care spusese de cu^JSJK ca vroia sa mearga si el, nu sa secere chiar pna la sfrsii, ci sa dea s
plece peste loturi, sa vada care era situatia si satopata pe urma sa raporteze ce vazuse la raion. Fumul alburiu iesea nesVitit
un crit de pasari, apoi un erau scWt si fata, cu cutitul n mna, intra n curte si porunci tatalui sa vina sa c^ie pasarea. Lin
pe Sande la caruta si pu mna pe cutit, apoi, ntorcnd spatele gainii care sarea n sus parca veselie ca nu mai avea cap l sa
palaria si nu se turbura cnd fata i spuse sa lase parascoveniile si sa calce de doua ori ntr-un loc ca acusi se face lumina si
sa fi fost plecati, se si aud carutele oamenilor.
- De mult trebuia sa fi si secerat, ce zic eu, sa-l fi si treierat, zise Moromete.
- Vorbim duminica, zise fata lund pasarea si urcnd vioaie pridvorul. Aprinse apoi focul, puse de mamaliga, opari gaina.
- Niculae, zise Moromete cu intonatiile de autoritate de altadata, vino tu sa ungem caruta, ca baiatu-asta mi-e frica sa nu se
omoara pe urma Alboaica, ma pune sa-l platesc ca pe-al bun.

n sfrsit Sande de hlizi, ntelegnd si el ca btu-sau glumea. Totusi tinea cu nadejde cu umerii si cu spinarea caruta, n timp
la marginea osiei si cu somoiogul nmuiat n pacura ungea nti bucceaua si apoi fierul albit de frecatul lui cu lemnul. Se op
aluneca pocnind la locul ei.
- Hai sa trecem acum la cealalta, spuse Moromete cu un glas de parca l-ar fi invitat la ceva extrem de placut. Sa trecem s-o
minte caruta asta?
- Cum sa nu.

- Ei, tot aia e! Ce caruta, a facut-o saracu Iocan nainte de a muri acum zece ani si mai tine zece ani! N-am schimbat eu la e
ea, taman o adusesem noua de la fierarie si se oprira doi la poarta: nu, ca sa ma prezint cu ea la rechizitie. O sa ma prezint,
dat viata pe front, pentru tara, acuma veniti sa-mi luati si caruta din batatura. Nu credeti ca ati depasit marginea?

ntre timp trecuse la rotile din urma; se opinteau, trageau roata afara ca ai fi zis ca o sa cada cu caruta cu tot, Moromete fles

199

de-a lungul ei, apoi facea acelasi lucru cu bucceaua pe dinauntru si apoi pac, o mpingea sa alunece la loc cu capatna sub l
lumineze. Undeva ntr-o gradina ndepartata se auzi un plpit de aripi si un cocos dadu un semnal lung si insistent. Raspun
tipete ca si cnd corul pasarilor ar fi vrut sa alunge astfel din aer umbrele noptii.

- Gata, striga Moromete cu o brusca spaima n glas. Mncarea n caruta, bota cu apa. Secerile n cutie, hai, Niculae, sa pun

Dar mai era pna la cai, nu se nelinisti nimeni de glasul lui. Cnd fu gata, Ilinca se apropie si ncepu sa puna mncarea n cu
bine? Sa nu se verse. Vezi ca se clatina cutia, ntepeneste-o cu ceva, ca tata stie doar sa comande, dar sa dreaga o cutie nu v
oala, tine-o bine, Sande. Vezi ca se freaca tigaia de strachini, au sa se sparga, pune sacu ala ntre ele. Ce e cu tigva asta? Urc
mare, dar mai repede ca au si nceput carutele sa treaca... Pune si ghioarsa asta de secere, ca e buna sa strnga tata cu ea sno
o ploaie? Pune capatiul pe cutie.

Moromete si fiul scoasera caii din grajd si i nhamara. Nu erau grozavi caii, erau cam mititei si cam de timpuriu bagati n h
bine ngrijiti. Unul din ei si ciuli urechile si Moromete l apuca de nari si l trase n jos si cteva clipe capul lung al calului
timp ce primea palme posesive pe gtul lui cam subtirel dar tnar si plin de vigoare.
- Da, Doamne, vreme buna, spuse Ilinca bagnd printre strachini si linguri niste ceapa smulsa din gradina. Gata, tata! Hai,

Capacul cutiei fu nchis, se urcara, Ilinca si Sande n spate, pe o cerga sub care pusesera paie, tatal n fata pe cutia carutei, c
Niculae deschidea poarta mare. Caruta iesi, Niculae nchise la loc si punnd cu grija un picior pe bara rascrucilor se urca si

Se grabisera bine, nimeni nu iesea nca de prin curti... Coborra spre ru, l trecura pe undeva pe unde era mai mic, unde ap
rotii si ncepura pe urma sa urce dealul spre cmpie. Moromete lovea din cnd n cnd caii si nu vorbea. Dupa attia ani de
si daca n timpul pregatirilor pna sa iasa din sat, s-ar fi putut zice ca mai era o speranta ca n dreptul ulitii Alboaicii s-o vad
se ntoarca ca acasa si sa uite cu totii ceea ce se ntmplase, urcnd dealul aceasta speranta se spulbera, fiindca ulita Alboaic
muierea lui, se uita zadarnic de-a lungul ulitei. Moromete tinea mereu fruntea n jos.
200

n spatele lor se putea n sfrsit^BM|asaritul, stelele luceau mai tare, cerul ncepea sa se albastresca pe oHiBndere care cupr
cealalta dormea ncifcBSfcegura groasa. Moromete arata ca anume nu vrea sa se uite si sa vada rasawB cum faceau Sande
cu fata ntr-acolo, cRyjtineau capetele n jos, cu acea expresie a tuturor care se astern la o trSua de durata si pe care numai g
trude cu ewtct timpul si masura ei, face posibila ducerea pna la cap a efortului. Morwmete ncepu deodata sa dea din cap,
cev\ si ti pare rau ca trebuie sa auzi asemenea cuvinte care nu sunt ctusi (\ putin apropiate de adevar.
- Ei, ce e? facu Niculae intrigat, dupa o lunga tacere pe care nimeni n-o turbura.
Expresia lui Moromete se schimba; se ntoarse spre fiul sau cu o nfatisare explicativa:
- De la bogat ia tot, iar saracului nu-i da nimic! zise el.
- Asta ce mai e? zise baiatul.

- Pai asta e socialismul vostru! Fiindca noi ne ducem acum sa seceram, zise Moromete, dar nu mai e rodul muncii noastre a
l da aluia care n-are. ntelegi dumneata?

Niculae tot nu raspunse, se vedea ca el nsusi se gndea la ceva si ca spusele tatalui nu-l stinghereau, putea sa asculte si n a

apropiate pe-ale lui... Peste cmpie, totul era nemiscat si curnd intrara pe un drum de plan, printre ziduri galbene de gru s
Ajunsesera. Grul, cu spicul plecat, parca i astepta. Moromete lasa caii pe seama baiatului si ncepu sa jupoaie iar o foita d
din caruta si si schimbara mbracamintea cu haine proaste. Nimeni nu vorbea. Numai caii turburau linistea cmpiei sforain
grul crud, amestecat cu iarba, pe care Niculae l taiase repede si li-l punea la spatele carutei. Cnd nu sforaiau, tacerea cm
ca li se auzeau falcile macinnd.
- n tot ce spui tu, zise ntru trziu Niculae, un singur lucru scapi din vedere.

Moromete nu se grabi sa ntrebe care. Era chiar posibil ca sa-i scape lui ceva din vedere si mai ales un singur lucru, si anum
- Ei, care? zise el n cele din urma, curios mai mult de forma.
- Faptul ca pamntul asta pe care calci nu e al tau, zise Niculae.
- Dar al cui?! zise Moromete deodata alarmat.
201

- Tot ce e proprietate se desfiinteaza, inclusiv pamntul, taie glasul lui Niculae, si pronunta aceste cuvinte el se uita n zare
dinainte ce vaiete si plns de femei aduce el cu sine; dar tot ceea ce tinea de puterea lui era doar sa fie drept, sa desfiinteze
proprietatea, pentru ca durerea si izbavirea sa fie generale. Sau crezi, continua el, ca la orase construim socialismul si desfii
lasam pe voi de samnta!? Nimeni n-are drept asupra a nimic, dect asupra muncii bratelor sau a mintii lui. Iar pamntul a f
trebuie sa redevie liber.
- Crezi, zise atunci Moromete, ca omenirea asta, de cnd e ea pe pamnt, n-a stiut sa traiasca si venirati voi s-o nvatati?!
- Asta n orice caz! raspunse Niculae.
- Adica voi sunteti mai destepti dect tot globul?

stia bine acum cum era cu rotunzimea planetei, tot se alesese si el cu ceva ca l tinuse pe Niculae la scoala, att ct tinuse. N
- si ce te miri asa? Sigur ca suntem mai destepti.
- Cu Stalin n cap?... zise Moromete si pronunta numele cum ar fi zis Marin.

si se enerva brusc si porni din loc, o lua ncolo pe drumul de plan cu o tinta foarte precisa; se opri la marginea unui lan de p
spatele ntors. Cnd reveni, fata l lua la rost:

- Hai, tata, lasa acuma discutia, i zise, pune mna si taie de legaturi, ct e grul jilav, ce astepti, sa se urce soarele la nimiez
- Unde-o fi vazut fata asta soare, eu nu nteleg! raspunse Moromete. Dar se urni si puse mna pe secere. Moromete se uita

cum facea prtie cu Sande n zidul des. ncepusera, fara codeala, secerisul. Niculae legase caii cu opritorile si le taia nainte
amesticat cu iarba.

- Pazea! exclama n sfrsit Moromete, dar tot fara sa se uite. Ilinca si Sande se uitara napoi. ntr-adevar, la rasarit norii se d

la o parte si la marginea orizontului aparuse buza rosie a discului solar. Deodata ntreaga lume se schimba, peste ntinderea

care era cnd aurie, cnd albicioasa, amesticata cu reflexe albastre si verzi, cnd stralucitoare de roua pulverizata parca si n
porumburi, de minile invizibile ale diminetii. Soarele iesea implacabil si triumfator punnd astfel capat acestei ore nesigur
noapte, nici zi, si gasindu-i pe oameni gata aplecati la radacina spicelor, celebrnd, pe lnga un vechi blestem, tsnirea de fo
202

- Ia spune, ta cu tatal sau grul era si el acolo n

- Ce sa-ti spuna? Dupa ct se parea
pricina asta nu spusese socialismului. Drept r cele care dezvaluia acelui Vasile, ntoarceri acolo de nenorocit.
- Da' ce ti- facut, m cu el...
Niculae nu raspunse
- Ca niste aspecte, organizatie, ca d-aia
Moromete facu doi
II

e cu Vasile asta din Cotocesti, zise Niculae taind capul locului, anume pentru legaturi. Alaltaieri vrea? Nu, ca sa-mi spuna n

se gndise deci Niculae pe drum si din _ despre definitia pe care tatal sau o daduse , Niculae adresa o njuratura fara ferea
prin care i se dorea origine, n maica-sa, si anume sa se bage singur
ce-ai cu el, se mira tatal. Parca n-aveai nimic
idata.
aveti
nu stiu ce, ce-mi spui mie, spune acolo n organizatie^ de baza.
...~.~.__*~_______rjasi mari si strnse grul secerat de fi-sau si l

facu, adaugnd pe al sau/maldar. Era plin de mana si minile lui batrne si vnjoase se nnegriseia de acest polen care n ae
pulbere de aur galben. De la distamta, din lanul vecin, tsni n sus, cu un zburatacit gras de pasare grea, o prepelita si cazu
nedeterminat. Niculae lasa taiatul si uitndu-se atent, asemeni cinilor de vnatoare spre locul nesigur de unde zburase pasa
vecinului si ncepu sa mearga prin el. Deodata se opri.
- Le-ai gasit? ntreba tatal. -Da.
- Cte sunt?

Niculae nu raspunse, se apleca jos si nu se mai vazu. Tatal se duse si el acolo si se uita. Ca o mica minune aparu sub ochii l
mpletit din frunze fine de paie de gru, descoperit si fara aparare, n aceasta lume nalta, n care firele de gru sepianau cu
doua animale uriase. Ei se uitau la el fara sa puna mna, stnd n picioare tacuti, fiinte blnde care ocroteau, dupa felul cum

parte, acest miracol latent din care aveau sa zboare mai trziu niste pasari.

- Face si ea pui, numai sa nu-i mannce vreun cine, zise n cele din urma Moromete, si se urnira si se ntoarsera la locul lo
agasat, ce-ai cu el, nu stiam ca ai ceva cu el, ce ti-a facut?
203

- Nu mi-a facut nimic, dar s-au nvatat toti, nu intri bine ntr-un sat si , dai de-astia care au nu se stie ce, ba cu presedintele,
si cnd un presedinte ar putea sa le faca pe plac la toti. Ridica problema acolo n organizatie, daca ai ceva si nu esti un frico
nu veni la mine sa ma lupt eu pentru tine.
- Bine, zise Moromete, dar ce ti-a facut, ce-ai cu el?
- N-am nimic cu el, zise Niculae taind cu miscari regulate grul nalt, de jos de tot de la radacina. si relua: Vine n pridvor
nu, ca vrea sa-mi spuna... Sa zicem ca are dreptate si ca spusele lui nu sunt minciuni. Ei si? Astepta sa vie raionul de partid
problemele?
- Da' ce tu esti raionul de partid? zise tatal. Esti si tu un om si poate ca o fi vrut si el sa-ti spuna ceva. Nu trebuie sa te porti
sa-ti intre n curte si nici buna-ziua sa nu-ti dea. Ce-ai cu el, ce ti-a facut?
Tatal era acum curios si fiul lui raspunse agasat:
- N-auzi ca nu mi-a facut nimic, nu-ti spusei?
- Cnd mi spusesi?

- N-am nimic cu el, dar lasa ca-I stiu eu, zise fiul, veneam odata de-acasa si ma duceam pe izlaz, pasteam caii cu Marin al l
el si dupa-masa eu. si cnd viu l gasesc pe Marin al lui ugurlan plecat si caii lasati pna viu eu unuia al lui Pretorian, baga
ca un tmpit lnga un tufan si caii iesisera de pe miristea lui si intrasera pe o miriste a lui alde Nastase Radulescu si pasteau
miristea astuia care l gasisem acolo, al lui Pretorian, ca i-am vazut si caii lui acolo, stateau si pasteau mpiedicati... Cnd m
alalat al lotului? Asta, Vasile, nici nu stiam cine e si "Ba, asta al lui Moromete, zice, de ce pasti, ma, caii pe locurile noastre
palme peste obraz mi-a sucit gtul si m-a zvrlit ct colo cu cracile n sus. "Ma nene, zic eu, eu n-am fost aici cnd au intra
al lui ugurlan sau asta i-au bagat", dar el nici nu m-a auzit, si m-ani uitat la el sa vaz daca da si n ala al lui Pretorian, ca er
a dat, i-a scos aluia caii de pe lot si s-a dus n... ma-sii fara sa spuna nimic. O luna ntreaga m-a durut gtul, dar nu l-asi fi ti
ala al lui Pretorian, ca ala lasase caii sa intre pe miristea lor! Nu, aluia nu i-a spus nimic, nici nu s-a uitat la el. Ori i-a fost f
ceva cu mine si nici nu spun ca n viata mea n-am luat asa palme de la cineva.

- Ai luat tu, nu zi asa, replica Moromete, ti-am mai dat si eu din cnd n cnd... si ti-au dat mai ales oamenii colo n fata prim
204

- Nu tin minte, raspunse fiul cu nepasare, dar pe-asta l tin minte.

- Da' cti ani aveai tu atunci si cti avea el?

dus la scoala. Taman n toamna aia, jzianul, Gheorghe. Nu stiu daca e de-am stat ca un prost si nu frica, m-a luat fara veste.
am auzit din gura ta.

Fdar parca cu admiratie si nu mergeau parca singure taind traia maica-sa si nu ajunsese
P

ii

- Era n anul cnd nu mai m-a venise pe izlaz cu caii si asta al l\ mai mare ca mine, da' si eu ce i-am sarit pe urma n cap. N
- Ma Niculae, zise tatal intrigat, mare si ai facut si tu armata si attea r
Fiul nu zise nimic.
- Urt mai njuri, Niculae, zise si Ilt cu repros. si continua, n timp ce mini spicele si facndu-le poloage: Pe vremea;
ce-a ajuns mai pe urma, sa-l bata verii cuViciul pe miriste, zise ea.
- De ce l bateau? ntreba Niculae.

- Din te miri ce. Odata pierduse calul ut capastru, si l-au batut pentru capastru-ala de-a zacut o saptamna n pali nu mai pu

- Bine i-au facut, zise Niculae, stiu ei de ce l-au batut, asta cu capastru zice lumea, dar de stiut stie numai ala cari era acolo.
- Asa o fi, zise tatal, dar pe ma-sa ei ;u omort-o, toata lumea stie. Cum a fost, Ilinco?

- Va gasira acuma povestile, zise Sande care nu ntelegea felul asta de munca, desi era si el baiat mare. Pna acuma, zise el
gasi acum vorbitul.

- Cu ma-sa a fost asa, ca nti pe alde tata-sau veni de-l omorra cu bataia, zise totusi Moromete cu aerul ca facerea legatur
munceasca, sa si povesteasca.

Niculae i taia grul si i-l facea maldar si Moromete facea legaturi, le puneau alaturi facnd alt maldar si n acest timp i spu
parintilor lui, neam cu Nastase si Aristide. Vasile asta copilarise n familia unchiului cel mare, Nastase, de ai carui fii, Dan s
Nastase si Aristide, fratii mai mari ai mamei lui Vasile, fusesera mproprietariti dupa primul razboi mondial si se pricepuser
loturile lor de pamnt, dar sa si ajute altora sa scape de ele, cei care dupa mproprietarire se nglodasera n datorii prin banc
Nastase, si de la el Aristide, nvatase n timpul razboiului, pe care l facuse la intendenta cu gradul de sergent, cum se poate
banii din buzunar, sa-l faci sa vie el singur sa ti-i dea si nca sa nu uite toata viata binele pe care i l-ai facut ca unul care n-a
nevoie. In anii de dupa primul razboi ncepusera sa circule
205

prin sate tot felul de hrtii numite polite, scadente, ordine de licitatie t altele asemenea, care erau ele niste hrtii mici si co
pe baza lor niste necunoscuti care se ascundeau sub denumirea de "Creditul Agricol" sau "Banca Marmoroschblanck" putea
rami pe urma de izbeliste, fiindca boier sa te duci la curtea lui sa-ti dea de lucru nu mai era si ramneai muritor de foame c
ivisera astia, Nastase mai ales, Aristide doar la nceput, te duceai la ei, uite, mai Nastase sau Aristide, asa si-asa, ma scoate
datorezi? Att si att. Pai de ce sa-ti vnda tie locul la licitatie si sa pierzi la el jumatate si sa nu-mi vinzi mie o jumatate din
Oameni saritori, si dadeau vita din batatura sa-ti faca tie rost de bani sa nu pierzi lotul, puteai sa-i mai uiti? Pe multi au sca
s-au adunat acolo n Cotocesti si si-au facut case n spatele bisericii, Nastase are chiar o strana a lui personala si o icoana m
Vasile s-a maritat tocmai n timpul cnd se facea mpropietarirea generala, imediat la doi-trei ani dupa primul razboi mondi
Ilie al Moasei, cu toate ca facuse si el razboiul, n-a fost mproprietarit, nu se stie de ce, nu s-o mai fi ajuns pamntul, ca alti
de sase si unii au ramas si fara, si atunci a lasat-o pe asta a lui Raduleascu si s-a nsurat cu o vaduva de razboi care primise
nsa avea copii si astia, cu toate ca nu erau mari, J au nteles ei sau i-a nvatat cineva ca ma-sa le va aduce frati vitregi de 1

trebui, cnd s-or face mari si s-or nsura, | sa mparta cu ei lotul mamei. Ei sau neamurile, sau ei cu neamurile cU tot, facura
asta trebui sa se ntoarca la nevasta dinti. Mama lui Vasile l primi dar n loc sa stea la locul lui sa se multumeasca cu ce av
pamnt, se amestica n averea fratilor nevestei, pretinznd nu se stie ce pentru casa parinteasca si nca ceva din pamnt, spu
si ca trebuie sa-i plateasca pentru asta, lucru care nu era deloc sau nu era ntru totul adevarat. Fara sa faca galagie fratii Rad
bage nerodului mintile n cap, dar fiindca acest lucru nu le izbuti, atunci hotarra sa i le scoata. l batura cu ciomegele ntr-o
ramasese Ilie al Moasei zdravan si dupa ctiva ani muri cu zile. 1 Mama lui Vasile nu se mai marita, trai n casa parintesca
si l crescu pe Vasile o data cu copiii acestuia. Muri si ea dupa vreo zece ani si unii spuneau ca tot din pricina neamurilor... V
verisori de-al doilea si de-al treilea, bunici si unchi, si era la rndul lui var si fin si nepot de bunic si nepot de unchi | si ne
Ct traise maica-sa muncise ea
206

Nastase si ale altora din ' cum se ntorcea cu crdul bage n curtile rudelor, neile care au stat la capul ta nchisa si zacea si ci
parte de liniste. Una din ele daca o doare ceva si ea a spus sa-l ntrebe pe popa: dupa ce |pii chinuieste cine stie pe unde? 1 p
chiar din pat si l duce la

pentru el si l pazise de aceste rubedenii, dar dupa ce ea muri, nu mai avu cine sa-i tina grija. "Vasile, du-te pna la tusa-ta S
"Vasile, mannca si du-te pna la unchi-tau Traian..." Baietii de seama lui se jucau cu zapada n drum spre scoala, se scalda
la ntrecere^jAsile statea seri ntregi si legana copilul Tusei Steliana, zile ntregi nvi|^Ja o sucala de rasucit cnepa, iar var
neamul lor, oile mai ales, si lumea l vedeai de la pascut si sta sa le aleaga de miei s Maica-sa nu muri fara sa-i blesteme, a
Statea n odaia i era rau si una dintre ele a vrut sa ^ moara barim linistita, daca de trait n-a a ntre"bat-o sa spuna ce are, de
si i-a spus unei.-j moare omul se duce drept n rai sau se Aia a iesit si ea pna afara, a stat nitj spus ca parintele a zis ca pe o

lumina n rai. Sta la fereastra si asteapta si cnd vrea Dumnezeu i spune ngerului sa vie la capatiul tau si sa ta ia. Muierea
speriat spunnd vorbele astei, fiindca tocmai atunci s-a zbatut craca de mar de la ferestra si n curtejf zbughit-o un purcel la
ar fi speriat del<rc, sta ntinsa n patul ei si a nceput sa spuna cum s-a mtmplat cu boala ei, ce i-a facut ntr-o zi Dan, ala m
Parca i se nfipsese un cutit n sale si ala mna caruta, se duceau sa culeaga fasolea la deal. "Opreste, ma, ca mor!" i-a zis. "
fasolea colo, vreai s-o culegi pe soare, sa se scuture, ori sunteti nebuni?" Pe urma cica l-ar fi chemat pe Vasile la ea si i-ar fi
sa n-aiBa ncredere n rude fiindca rudele daca te vad plngnd ti mai ndeasa si ele una sa plngi mai tare si daca te vad r
aia rzi, ca esti prea odihnit. si daca i-o fi foame sau sete sa nu le ceara verilor, sa-si ia singur si sa aiba grija sa nu-l vaza ei
de pine... Or sa-l bata! Sa strnga si el.din dinti si ct o trai la ei, sa nu umble n fata lor cu fruntea jos, dar nici sus sa n-o t
sa scape de ei. Fiindca o sa scape, i-a blestemat ea, sa moara de tineri, si copiii si tat-sau si praful si pulberea sa se aleaga di
- si s-a ales? zise Niculae, cnd Morometc se opri.

- N-asi zice! raspunse tatal. Asta-iarna, relua el, a vrut Vasile sa scape de ei, zicea ca fac gospodarie colectiva si el se nscris
doi peste el acasa, ca el are o casa mai mica exact n spatele
207

aleia mari a lui Nastase, i-au facut-o alde verii lui cnd s-a nsurat Vasile cu Florica lui Ciupageanu, si lumea spune ca Dan
Vasile a sarit la ei, aia au scos cutitele. Era si o fata acolo de la uteme, cica ar fi lovit-o si pe aia prin geam cu o caramida, inu-s' ce-au facut ei si ce-au dres, c-au scapat... stie el ce spune, Vasile asta, ncheie Moromete, cnd zice de-astia de la sfat,
fiindca vezi cum vine, daca ei nu s-ar fi opus sa se faca gospodarie o faceau astialalti, alde Fntna cu Mantarosie, ca Mant
si el acolo si scapa de veri. Nu erau ei multi, dar patruzeci-cincizeci de neispraviti tot se gaseau si se chema ca sunt. Acum

- Am nteles, raspunse Niculae nfignd secerea n maldarul de gru si stergndu-si fruntea de sudoare. Apoi dupa ctva tim
cea mai nalta parere despre Isosica si Plotoaga si numai de forma, asa, zici ca sunt asa si pe dincolo.

Moromete tacu o vreme, luat prea repede si nentelegnd despre ce e vorba. nainta ctiva pasi si culese niste spice, care ram
cu tija delicata n minile lui vnjoase.

- Vreai sa spui ca dat fiind ca Isosica si Plotoaga sunt contra gospodariei i consider oameni cu scaun la cap? zise el ntru t
o asemenea concluzie din spusele lui.
- Da, asta vreau sa spun, zise Niculae. .
- Parerea mea, spuse Moromete cinstit, c ca erea mai bun Gae. I stii pe Gae?
- l stiu.

- Ei, ala sa fi vazut om! Nu sta el la discutie cu tine, ca alde Isosica! Ba, facea, pe ma-ta si pe tac-tau, si te si lua de guler si
- Nu mai spune, zise Niculae ironic. si de ce?

- Parca mai stiai de ce!? se mira Moromete. Te pomeneai la militie si cnd ajungeai acolo mai gaseai si pe altii, ti mai ven
rdeau, altii mai glumeau, altii ca lasa ca vine el Gae si vedem\ noi ce-are cu noi. si venea Gae: Ce sa aiba! Ereau de-aia ca
si eu cu alde nean-tau Matei, alde nean-tau Giugudel, < alde nean-tau Cristache al Joachii cnd vin pe la mine si stam n pri
si dregu-va, pentru ascutirea luptei de clasat contra regimului. naintarea lor sub stare de arest la raion, sa se nvete^ minte!
mai zise Moromete. Sau tu nu te] ocupi cu partea asta?
- Nu ma ocup, zise Niculae.
208
mai cu stare: a odata urla la zice Isosica a izmenele
ire. Facu-i mai batut . Da va sa a toamna si-l Moromete pe de tuica si de oara... Eu am plecat,

- Ei, si venira si-l schimbara pe Gae, veni alde Plotoaga si Isosica. Moromete se strmba, nemultumit: nu sunt buni! asta, I
ntr-o zi pe la ei Sita a lui Tabrgel, ma-sa lui Isosica adica, bunica baiatului. si-l spune lui tat-sau ca uite ce-a facut ala, erea
o crestina, dar de,

trecuta recent pe lista si nu-s'ce i zice ea baiatului ea: taci din gura, zice, bestie chiaburesca. Ia vino-n baiatului si l pune c
jos, zice, sa nu-ti prapadesc izmenele, ala urla, aoleo aoleo ca asa ne-a citit si nvatatorul la scoala din carte si dregu-i si nv
urma ca a vazut si el ca asa erea trecut n carte, nu minte ^ zica rezulta ca Isosica nu e bun? Nici nu-l vaz eu ca dau altii jos
sa, nc neasteptate, ca au pus pariuri ei doi, cu Plotoaga, pe y vin, pe mine ca ma duc legat la raion si pe tine ca te
- Ce vorbesti, zise Niculae ironic. si puse secerea mai zise.
- Du-te, mai tovarase, i raspunse Moromete convelind, uite, ia-o pe-aici, dai de barza-aia de-acolo care vine ncoace. Staf
nvata sa te nsori si tu...

ntr-adevar se vedea naintnd rar pe firele ei cp picioare, mergnd prin gru, o barza singuratica cu penele n culori smu cio
mpreuna cu corpul ei ca un ou mare si picioarele nalte si rosii, o figura geometrica vie, un desen miscator prin lanurile lun
nemarginita. Era nca racoare, era ora cnd roua nca nu se uscase. Se auzea doar din cnd n cnd pitpalacul. Ciocrlia nca

III

Raionul si trimisese n aceste zile prin sate toti activistii organizatiilor de masa si Niculae ntlni pe cineva chiar n cea din
porni pe cmp de la locul tatalui sau, dupa rasaritul soarelui. Er&o fata mbracata n pantaloni si ai fi zis de departe ca e unu
se vada din ce n ce mai des prin sate, pe tractoare, $i cnd Niculae o ntreba cine era si unde i era tractorul, ea raspunse ca
dar ca se pricepe si la tractorie.

O luara mpreuna pe la capetele loturilor si Niculae calca rar si se uita drept nainte peste lanuri, oprindu-se din cnd n cn
209

unui om, dnd buna-dimineata la toti, schimbnd cuvinte despre numarul pogoanelor aceluia, valoarea spicului strivit n pa
de pleava trecndu-le dintr-un pod de palma n celalalt si le aruncau apoi n gura amestecndu-le ca pe niste mieji... Fata l
subalterna - tovarasul era de la raionul de partid, ea era doar de la U.T.M. - se oprea o data cu el, se uita direct la tarani cu o
o clipa nu licarea ndoiala asupra rosturilor ei printre acesti oameni sau asupra importantei prezentei ei acolo, ca si cnd de
nsotiti de altii mai ntelepti dect ei si fara de care existenta lor de tarani nici n-ar fi fost posibila.

- Foarte bine, exclama Niculae din cnd n cnd ntre doua opriri, uitndu-se mereu mainte, preocupat, pna ce ntr-o vrem
vorba si el raspunse: Foarte bine ca te pricepi si la tractoare, zise el.
si se opri iar n dreptul unuia pe care l cunostea, i dadu noroc, dadu mna cu el si o arata cu capul pe utemista.
- Se pricepe si la tractorie, zise el.

si porni mai departe spre tinta lui care nu era grabnica, si pe care n-o uita n opririle lui ici-colo. Se ncrucisara la un momen
salutara si n mod ciudat fata, desi tresarise la vederea lor si se arata chiar bucuroasa de ntlnire, nu ramase cu ei, si contin
Avea acum o privire ntoarsa n sine, atenta la ceva ca si cnd s-ar fi apropiat parca momentul sa-si faca datoria pentru care
gndindu-se cum sa nceapa fara sa dea gres.
- Tovarase Niculae, zise ea deodata, am si eu un fost utemist aici care abia a devenit membru de partid, asi vrea sa va spun
- Spune, tovarasa, raspunse Niculae binevoitor.

- A fost unul dintre cei mai seriosi utemisti din raion, trebuie sa-l stiti, ca sunteti de-aici, e vorba de Vasile al Moasei. M-am
de vorba. Mi-a spus ca a ncercat sa va spuna si dumneavoastra, dar l-ati sfatuit sa se duca mai bine n organizatie si acolo s

- Da, asa i-am spus si foarte bine ar fi sa Iaca asa, zise Niculae trecnd pe Unga un cap de lot unde saluta si fu salutat ca o v
si continua: nu crezi?
- Ba da, dar el avea ceva sa va spuna n legatura chiar cu organizatia, j
- Ei, ia spune, despre ce e vorba? zise Niculae rece.
- Nu pot sa va spun, ca mergeti prea repede. Am venit special sa caut, m-am gndit ca trebuie sa fiti pe-aici...
- Bine, am sa merg mai ncet... Spune.
210

tdin oameni reuseasca Isosica,

despre si nalt de

fcCIA ADULT

- E aici un om pe care l cheama Adam Fntna, ncepu fata, si asta-iarna tovarasu' asta - e responsabil al morii - s-a dus la
conditii coapte sa se nfiinteze si n Silistea o gospodarie colectiva. Foarte bine, i-a spus raionul de partid, formati un comit
de atragere. Am fost mobilizati si noi si am venit aici tot eu, era prin februarie. Ce se ntmplase? Comitetul era fort
care nici unul nu vroia gospodarie, dar ca nu cumva FntH au intrat toti n comitet, tovarasul presedinte Plotoaga, te noul
- Cine fusese vechiul secretar?

- Fntna, care era si referent la sfat. Pai tocmai asta era, nsufletire. Fntna vroia sa dovedesca, ntelegeti, ca n-a fostj sch
si si-a zis ca o sa faca i colectiva n sat si o sa vada atunci tovarasul secretar Ghimf raionul de partid ct a gresit n ceea ce
- Ia sa stam jos colea pe dmbul asta, zise Niculae. Sa vad : ce e vorba.
La treizeci de metri mai ncolo, ia radacina unui zid galbe spice, lega snopi, nevazut, un taran. El auzi tot ce se spuse..]
Fata se aseza pe dmb cu spatele la lanul nalt de gru si Ijiculae lnga ea.

- Fntna, continua fata, a avut o idee buna, sa atraga n syecial tineretul care nu era asa legat de proprietatea privata cum e
lnga el cu Vasile asta gata sa faca si el parte din comitet. Mergeau prin sat, Fntna Zdroncan, secretarul sfatului si Isosica
Fntna, vorbea, ducea munca de convingere si ceva mai n spatele lui, Isosica sau Zdrocan cladeau asa din cap uitndu-se
baza, erau vorbe fara rost ale lipoveanului, nici discutie ca ei, Isosica sau Zdroncan sau Plotoaga, erau contra. si taranul se p
timpul asta se scarpina pe spinare lnga soba. si atunci, le-a venit ideea lui Isosica si Plotoaga sa-l compromita rau pe Fnt
organizeze o adunare festiva la care urma sa nceapa nscrierea n noua gospodarie colectiva din raion. Au venit vreo suta d
de la regionala, dar nu prea multi, n-au lasat ei sa vina chiar multa lume din partea raionului sau regionalei, ca nici asa nu e
aranjat-o sa vina doar sa vada si daca totul avea sa iasa bine, la sfrsit urma sa aiba loc si adunarea cea mare, cu tovarasul G
ziaristi si cu oameni care sa filmeze... A iesit ceva, cum sa va spun... Nu s-a nscris nimeni, taranii au iesit afara si a ramas d
strignd ca el sta pe pozitie si sa vina sa se
211

grupeze toti n jurul lui. Nu s-a grupat nimeni. Ei, si atunci s-a sesizat tovarasul Chimpctcanu si a trimis doi activisti sa ste
ea, din partea raionului U.T.M. Cnd a venit n Silistea n dimineta aceea a aflat ca nici macar Vasile nu mai vroia sa faca p
fost trimisa la el acasa sa vada despre ce era vorba. Acolo a aflat de la nevasta lui o istorie ntreaga, dintre Vasile si verii lui
nainte si astia i pretinsesera sa nu se nscrie, altfel l da afara din casa, un bordei mic din spatele lor, facut cica pe pamntu
cearta si a zis si ea ceva, nevasta lui Vasile, si ala mare, Dan, i-a crpit una peste obraz. Vasile a sarit la el: "Ma, zice, de ce
putut sa-i faca nimic, ca aia erau doi, au iesit pe usa njurnd ca daca l prinde ca se nscrie vede el pe dracu...Vasile avea un
dar cica nici ala nu era pe numele ei.

- Asta mi-a povestit-o nevasta lui Vasile, ca pe el nu l-am gasit acasa, continua activista U.T.M. Am stat si m-am gndit cum
asteptat pe Vasile sa vorbesc cu el si sa vad el ce spune. Mi-am dat seama ca n situatia n care se afla el gospodaria colectiv
Plotoaga, Isosica, Zdroncan si Bila, i stricase toate planurile. Pna sa vie Vasile de unde se dusese, nevasta-sa a iesit n tind
chemat si pe mine sa stau lnga foc. Era foarte frig, ma rebegisem pe drum de la gara pna aici, fiindca era vremea rea, nu e

batea un vnt de te patrundea pna n oase si a trebuit sa venim pe jos, eu si cu tovarasul Stratila, de la sfatul popular, putea

Pna sa fiarba mamaliga, nevasta lui Vasile spuse ca Vasile are un prieten, unul Ion al lui Ripitel, era si el ulemist, se pricep
unul singur, din piese detasate, citind dupa un manual si cica Plotoaga ar fi vrut sa-l puna Ia taxe, si ca Ion al lui Ripitel ar f
pentru aer, ce, consuma combustibilul cuiva? si Plotoaga cica n_-ar mai fi stiut ce sa-i raspunda si ar fi lasat-o balta. Mai t
U.T.M. vorbi cu acest Ion al lui Ripitel ntre patru ochi afla si ce se mai ntmplase cu Vasile n dupa-amia/a care urmase du
lui si cum petrecuse Vasile noaptea.

Ratacise ceasuri ntregi pe-afara, pe lnga casa, prin fundul gradinii, cautnd parca ceva, cu lopata n mna, curatind zapada
zadarnic troienele care se formau repede la loc n urma i Era vazut de pe drum, se zarea peste gard lopata neagra ridicnd
muncea linistit, tusea, uneori se oprea si se uit pe drum... Dar cnd nevasta iesi la prnz si l chema la masa, nu-i raspun
nimic, nu veni si continua curatatul asta, fara noima al zapezii pna ce ascurta zi de iarna ncepu sa se ntunece.

Seara manca totusi ceva, dar ea, nevasta lui, nu putu sa mannce, i dadu doar lui si fetitei si apoi se culca si adormi ndata.
lnga ea toata noaptea si dimineata se scula tacut si posomort si cnd cineva de la sfat trecu pe la ei sa-i spuna ca este aste
initiativa, nevasta Iui iesi si-i spuse aceluia ca nu-i arde lui acuma de comitet. Mereu mohort si galben la fata, Vasile pleca
de la care nu se mai ntorsese tot timpul diminetii.

- Pna Ia urma a venit, am stat de vorba cu el, ncheie activista U.T.M. Nu prea era vorbaret, n-am putut sa-l conving sa las
si sa-l sprijine pe Fntna sa actioneze mai departe. Mi-a spus ca "actiunea a fost compromisa pe mai multi ani" si ca el ma
Ripitel mplinesc vrsta de iesire din U.T.M., sa-i ajut sa fie primiti amndoi n partid. "n partid, zice, o sa pot mai

bine sa fac si ce spuneti dumneavoastra." Din felul cum vi sau poate mi s-a parut, ca avea, n viitorul apropiat, ce mai impo
colectiva. Dar putut sa smulg mai mult... "si din ce-o sa traiti? l-am sa va munciti pamntul daca va despartiti de veri?" "Ne
din comitetul de initiativa nimic, a esuat si ncercarea asta si atunci l-am recoma al lui Ripitel sa intre n partid, si au fost pr
avertizam eu personal pe tovar Ghimpeteanu sa trimita pe cineva acolo nu l-ar fi prii Isosica cu el, n-am nteles de ce se opu
am nteles, grabnic si e? N-am Cu ce o
mai ales si pe Ion mai ales el, prim-secretar Nu stiu ce avea putut sa aflu de

la cineva despre ce putea fi vorba. Pna la urma i#bu avut ncotro, au ridicat mna si au votat, cam n sila, dar n-au ayut ce
tovarasului de la raionul de partid sa/puna motivele pentru care se opun, n-au putut spune nimic concret. C/sa fie amnat, c
omul chiaburilor, afl neamurilor lui adica, si wea "sa se strecoare n rndurile partiduluiJjrTovarasul de la raion le-a raspuns
le-a nchis n felul asta gura.

- si ce e cu caramida care s-ar fi aruncat n geam si te-ar fi lovit pe dumneata n cap? ntreba Niculae. N-au fost arestati ast

- Ba da, dar s-a dovedit ca nu stefan daduse cu caramida, ci un altul, Probabil tot pus la cale de Dan, dar nu s-a putut doved
ei si l-au nchis numai p-ala, astora doi le-a dat drumul.
- si ce propui? zise Niculae ridicndu-se.
212
213

'
Fata se ridica si ea si si continuara drumul printre lanuri.
- Ce va spuneam si la nceput, sa-l ascultati pe Vasile.

- Oriunde intri ntr-un sat, zise Niculae, dai peste unul ca Vasile asta cu o istorie asa cam dubioasa. n realitate, cum ai obse
legatura cu el, cine stie ce urmareste. Trebuie sa fim atenti si sa nu facem jocul unuia sau altuia, fiindca fara sa-ti dai seama
tocmai n jocul pe care zice ala ca l fac aia pe care el i demasca. ntelegi?

- nteleg, zise fata posomorta deodata si adauga mai mult de forma: Tocmai d-aia v-am spus si dumneavoastra, ca sa va se
aveti posibilitatea sa le analizati mai adnc.

Niculae se posomor si el si si vazu de drum, n timp ce fata ramase n urma. Se opri n dreptul unui lot si intra n vorba cu

- Bai Niculae, zise acel taran desdoindu-se de spinare si apropiindu-se fara graba cu secerea si cu grul n mna. Mai frati-m
vorbea se vedea ca era cu feciorul lui Moromete prieten mai de mult - ce-i facem, ma, cu neghina asta, parca nici nu zici ca
gru! Hai noroc!
- Noroc, Ilie, zise Niculae.
- Ce-i facem, ma?

Manunchiul din mna seceratorului era o proba aproape nelinistitoare prin abundenta ei, ca o prevestire a ceva necunoscut,
dar parca nu era o neghina obisnuita, ci un soi foarte reusit cu maciulii multe si mari, cu grauntele negre ca taciunele si umf
din care se hranisera nestingherite de nimic. Spicele de gru galbene pareau nensemnale printre tulpinele cracoase ale aces
cu care era greu de nteles ce afinitati putea avea.

- Ce sa faci, l seceri, zise Niculae, cu glas tare, sa-l auda si altii de prin mprejurimi ca si cnd n-ar fi vrut sa-si raceasca gu
nvatatura de minte sa mai semanati de-aici nainte fara sa dati grul la trior. Ca nu numai ca ti iese neghina nsutit - da' ce
nabuse grul propriu-zis...

- Aia o stim noi, ma Niculae, zise omul eu glas scazut, ca si cnd n ceea ce l privea pe el, n-avea nici un chef sa-i auda v
dar ce-i facem acuma? Am auzit, adauga el cobornd si mai jos vocea - si de asta data intentia lui era clara, daca era adevar
evident de un secret, l ajuta n felul asta pe Niculae sa coboare si el vocea cnd o sa-i raspunda -am auzit, repeta el, ca avn
e de-asa natura nct recolta e buna pe tot cuprinsul tarii si o sa fie cereale destule, se considera ca
214

nu mai e cazul sa platim Semeteul de anul trecut si l platim numai pe-al de anul asta, pe considerentul ca anul trecut recolta

- Nici sa nu-ti treaca prin cap Ilie, raspunse Niculae ndepartndu-se, tocmai d-aia, tocmai pentru ca anul asta e recolta bun
pna la ultimul bob. Cnd dracu sa achitati plata pentru araturi, daca nu acuma, ca s-a facut! Anul trecut cnd nu s-a facut, S
normal, fiindca l costa... Ma ntreb cine dracu va baga voua asemenea idei n cap, mai spuse Niculae nedumerit.

- Nu ne baga nimeni, ma Niculae, zise omul de asta data tare, nemaiavnd pesemene ce ascunde, dar ne gndim si noi daca
de asta-toamna, si cote, ne mai ramne pe dracu!

- Lasa, Ilie, nu-mi spune tu gogosi de tufa, ca, daca ar fi dupa tine, ar trebui sa renuntam la tot si sa ramnem tot cu boul de

calare pe tractor si automobil. N-o sa ne nchinam noi la boul tau. Cu boii nu mai faci nimic, s-a dus epoca boilor. Noroc, n
- Noroc, ma Nica!
- si dumneata esti de parere sa sta
- De, mai Nica, mi-ar placea si mie e tot al vostru...
- si ce dracu sa facem noi cii el? rse
IV
de coada boului? actorul meu, dar vad ca
e. Tot pentru voi e!
Stai putin ca vreau sa te ntreb

Kia de taiat ce apucase cu mna, fiicele si punndu-le pe polog. Apoi 1. Era Marioara, singura cu maica-siul sa iasa la munc
le adusese muierea
- Unde-ai plecat Niculae, unde te di; ceva.

Era glasul unei fete... Tocmai ter dnd cu o miscare usoara peste umar; parasi lanul si o lua spre drumul de ; sa, Fntna nem
nu aveau mult pamnt, cnd l luase.

Fntna facuse trei copii, ui^fl murise pe frontul rusesc, unul mai mic dect Marioara era la liceu, desi la scoala nvatase pr
oamenii, adica un ticnit, dar trecuse la examenul de admitere fiindca avea "origine sanatoasa". Marioara, desi nvatase bine
complet, de sapte ani, n-o daduse taica-sau mai departe, fiindca nici ea nu staruise. Era o fata care nu crescuse prea mare, se
statura nu era a lui, ci a maica-sii, ai fi putut lesne sa-i dai saisprezece ani, desi ea trecuse de douazeci. Fntna, cu anii, aju
marimea lui i mai venea si din
215

grasime si cnd te uitai la el si i vedeai capul asa mare te ntrebai daca nu cumva si creierul lui suferea, si poate ca de aceea
ca, cine stie, alcoolul acela fiind "medicinal" ar putea sa-i mai topeasca din grasimea care i apasa mintea. Marioara mai mo
pentru mncare si mai ales pentru bautura, era de mirare ct de putin mnca ea la masa si n-ar fi pus pe limba o picatura de
o limpezime a gndurilor si a faptelor pe care tatal ei nu o avea.

n drum spre capatul lanului fata se abatu pe la caruta si scotoci n cutie si lua din ea o mica basma nfiorata pe care si-o pu
oglinda ct palma pe care o razimase de bucceaua osiei, se apleca jos si se drese, sa njp vada Niculae.

- Uite acusi viu, ca eram cu basmaua rupta, zise ea apropiindu-se. si adauga: la secere, de, n-are rost sa te duci gatita ca la h
si si arata piciorele n ciorapi grosi, sa nu i le arda soarele si sa nu i le zgrie miristea.

- Da, da, sopti Niculae ca pentru sine, uitndu-se la ea dintr-o parte, sigur, asa este, frumusica fata, nimic de zis, numai ca e
vorba, aici e problema!

- Nu e nimic, zise Marioara pornind alaturi, ncotro se ducea el. N-avem noi mult de secerat, un pogon si jumatate de gru,
daca dam ncet.

si s-ar fi zis de departe ca ea parasise locul nu din ntmplare, fiindca trecuse Niculae pe-acolo, ci fiindca asa se ntelesese c
plece pe urma mpreuna.

- Da, da, tine-te tu dupa mine ca o sa ajungi departe, zise Niculae ntetind pasii. Eu m-am oprit fiindca am crezut ca vreai s
ntreaba oricare dintre cetatenii astia care au ceva de ntrebat cnd de fapt tu n-ai nimic sa ma ntrebi. Sau ai? Daca ai, ntre
la secere, ca te striga maica-ta.

Era adevarat si Marioara se opri si facu n urma un semn vesel cu mna. S-ar fi zis ca era o Jhilceata cum se avea ea de bine
era glasul si de copilaresc gestul:
- Viu acuma, mama, vreau sa-l ntreb ceva pe Niculae cnd s-o duce pe la Palamida.

Asadar aici era un interes nu gluma, pe cine mai putea ea sa ntrebe acel ceva pe care l avea n vedere nu se stie pe cine din
dect tot pe cineva care traia acolo, pe Niculae asta a lui Moromete?
si atunci Niculae se opri, fiindca era limpede ca ea l va nsoti att ct avea ea nevoie, mersul nainte nu era bun.
216
- Fii concisa, zise el ntorcndu-se drept n fata. Te ascult.

Ea surse si ca ntr-o sclipire sub buzele ei umede care tremurara o fractiune de secunda ca ntr-o rasucire de plns i se vazu
frumosi ca niste podoabe nefiresti, care n-ai fi zis ca sunt facuti ca sa muste si sa mestice: margaritare, repede acoperite o d
nainte de a se fi format.

- Bine, Niculae, sopti ea, tu asta mi Iaci, fara sa-mi spui si mie, Marioara, uita-te la mine ca nu e nimic de capul meu, dege
fata si nici la tine nu ma uit, ca la Ileana lui Costica Rosu ma duc seara n gradina si stau cu ea pna la ziua, muiere cu doi c
facuse de rs prin sat. Venea Chiran la poarta si prin gard si batea ala joc de ea, ea zicea ca nu vroia sa iasa afara din curte,
iasa din curte. N-am nimic, bunico, zicea, vrea si el sa-mi spuna ceva^j^, nici nu ies pe poarta. Nu iesea, dar se lipea de ulu

duci, care ct a auzit ca ai venit n sat l-a si las dupa tine!? Din partea mea poti sa faci ce barim ea e preoteasa, si nici nu e o
daca ti place sa-ti rzi de t

Se opri. Se facuse alba la fata si arata fru o moarta n sicriu, acoperita de fiori si plan Niculae se facuse la fel de alb. Marioa
doar o prapastie si ac cnd trebuia sa sara: sa scape dincolo sau sa c; ales.

- Nu te tine nimeni legat si descntat, conlnua ea, vii o data pe an, eu vin sa te vad, trimit dupa tine sa te chemt/.,, si cnd p
sunt fete si muieri, poti sate tii dupa ele ca un cine, pna o sa mbatrnesti si n-o sa se mai uitemimeni la tine!

si apoi tacu. De alaturi, de la capatul uryri lan la care nu secera nimeni sau poate secera de la capatul celalalt (si m aceea ins
Niculae se oprisera amndoi n dreptul lui sa nu-i auda nimeni), tsni o ciocrlie att de aproape, nct oricine ar fi tresarit s
si pentru o clipa. Ei nsa nu auzira nimic, se uitau acum unul la altul drept n ochi si pe masura ce clipele se scurgeau, albul
mai mare, pleoapele lui Niculae se nchideau din ce n ce mai mult, pna nu mai ramase dact o dunga ascutita ca la animal
judeca dupa ochi ai crede ca dormiteaza, cnd de fapt toate instinctele lor stau la pnda. El chiar scoase un fel de Brit, s
spatele o lasa acolo n mijlocul drumului de plan. si exact dupa atta timp ct trebuia ca ea sa nu se mai

217
ai gasit tu sa te ia acasa si a venit e numai Ileana, oti sa te duci si
o mireasa sau ca suratele ei... Dar si mne ca nu mai vedea simtea ca venise clipa n ea, nu mai avea de

ndoiasca de faptul ca asta era singurul lui raspuns la tot ceea ce auzise, dar nu prea trziu nct s-o faca da rs fata de toata
pna pe la al saptelea lot, glasul lui Niculae se nnoda n continuare cu cel pe care el l avusese mai nainte si zise:

- Asa o sa fac, ct ajung acolo numai grija asta o sa am, ma si reped sa-t spun, nici o nadejde! Ma gndesc chiar daca n-ar f
sfat si sa-i dau un telefon!... si schimba tonul, brusc nstrainat: Noroc, nea Gheorghe, cum merge?! Cte ai pus anul asta?

- Ma Nica, cte am pus eu ar mai fi ct ar mai fi, dar am doua pogoane nsamntate cu gru de mprumut si a iesit, ma Nica
nsutit, cum spune n parabola...
- Ei, cum spune n parabola?
- Pai nu stii, se mira omul. Iesit-a semanatorul sa semene samnta

- Foarte bine, zise Niculae, dar semanatorul ala a iesit sa semene! samnta sa, pe cta vreme dumneata te-ai mprumutat de
ramasesei fara samnta?
- Ramasesem, Nica, ca nu mai aveam...

- Nu mai aveai pe dracu, n-ai vrut sa semeni, ca ai vazut ca se ia cota mai mare la gru si ai vrut sa semeni la primavara ma
Gheorghe, ca stiu eu cum devine, nu mai veni dumneata cu parabola semanatorului ca n-o sa-ti ajute la nimic.
- Ce-o sa ne faca, mai Nica?

- Ce-o sa va faca, nu stiu, dumneata sa fii sanatos, raspunse Niculae fara sa se uite o clipa napoi sa vada ce mai facea Mar
regret ca v-am dezamagit, domnisoara, dar daca m-asi ncarca cu tot felul de rugaminti cnd m-oi ntoarce la Palamida ar n
partid si sa ma fac comisionar. Noroc, nea Gheorghe, da-i nainte si alta data fa-ti si dumneata socotelile la o lampa de gaz c
spuneti acum ca nici gaz n-avem destul.

si si continua apoi neabatut drumul, al carui itinerar ncepea sa se ghiceasca. Mergea spre linia terata, unde se terminau pam
unde avea sa faca apoi un lung ocol si sa se ntoarca dupa aceea n sat pe partea cealalta, care cuprindea la napoiere toate p
Cotigeoaia si de dincolo de drumul raional care lega gara de sat.

ntre timp se facuse cald peste cmpie si soarele ncepuse sa inunde grnele de lumina. Micii copaci, stejari singuratici, peri
colo peste loturi si pastrati de oameni mai mult pentru umbra, pe care i ocoleau ani n sir si cu plugurile, cu fructul mic, da
care faceau sa licare ochii copiilor mai tare dect pentru cei de-acasa din gradina, ncremenisera fara pic de vnt
218

n aerul albastru, iar verdele coroanelor lor se facuse negru, ca si dunga ndepartata a padurii si aceea si mai ndepartata a sa
mncau iarba cu gru si izbeau din cozi la carutele lor, le venise rndul sa sada si omul sa munceasca, fiindca ele arasera ac
urma lor tinnd n brate lucrul acela care le omora de greu ce era de tras, le fluiera rasuflarea n gt sa-si dea duhul, si tot tru
ajungeau la capatul unei brazde. Acum era bine pentru multa vreme si sforaiau cu putere cu nasul n maldarul de gru frage
cnd si cu cte-un picior n pamnt sau se repezeau deodata cu dintii sau cu coarnele n coama sau burta perechii cu care tra

glasul lui, de care le era frica, dar care le scotea fara voia lor un muget sau nechezat de bucurie cnd l vedeau ca se apropie
cumplita, ca le izbea uneori cu ceva tare ca se pomeneau n
avi

genunchi, huooo, racnea el si glasul urechi nsotit de amenintari nelamurite lor care si ea era supravegheata.

In acest timp soarele tot urca din ce n pierise de mult, iarba si pierduse si ea jil la radacina spicelor, ncepuse sa miroasa a
chiar spicul usurinta n palma si din boabele lui sa s ea tsnind de sub sita de jos a batozei drumul ca nu e de stat, trebuie sa
sa ne coaca spi e nimic daca te doare capul, du-te colo n cu ele la frunte. si sa stii un lucru, ca du te mai punem la secere, g
scutesti, tata?
umplea aerul si le intra n potoleau numaidect joaca

iu si mai arzator. Roua r pamntul, chiar jos scata. Jerbele de spice fi acuma sfarmat cu asa cum avea sa arate va ncepe tre
scutura , de dimineata ne lua. Nu umb, rupe niste foi si leaga-te ajungem la cap, pe tine nu
rile.
ce
t eu sa te trec cu vederea taman
misc din locu-asta daca n-o sa
ramie nici ce e ala spic pe toata
pna la anul nu te mai punem la
mea! Baiatul rde cam palid, l
Asa e, pe tine te uitasem, cum de-am pe tine, vrednic cum esti! Uite, sa nu fac asa cum ti spun, dupa ce n-o sa iu suprafata
secere! Ai promisiunea asta din p;

doare spinarea, osul lui nu s-a copt si munca i face rau, i simte chinul, suferinta aceea parca fara nume si fara nteles care
strnge baierele unui sac plin si l-ai lega. Degeaba glumeste tatal ca n-o sa-l mai puna la secere pna la anul, pai sigur, daca
mai puie, ca doar nu sunt doua veri ntr-un an! Durerea trece o clipa, oasele desdoite o alunga din sale, rsul mai alina acea
crezi ca poate s-a dus de tot, dar dupa ce te apleci ncepe iar si nu mai stii ce sa mai faci, i dai nainte
219

si sudoarea te scalda de sus pna jos si din gt ti iese un geamat... Ce e acolo, ma, te-ai taiat la dest, nu ra-ara taiat, atunci d
ceilalti rd si trebuie acuma nici sa nu mai gemi, sa nduri n tacere si sa dai fara nici o nadejde, fiindca grul nu se va secer
polog cu polog, mii de poloage, azi si mine si poimine si raspoimine... Nici nu mai vezi bine naintea ochilor, ti joaca z
sfrsit...

Iar sub bolta nalta a cerului se ridicasera cu spinarea n sus ciocrliile, multe la numar, ai fi zis ca tot vazduhul e plin de ele
putut crede, ascultndu-le, ca asa era cum spuneau glasurile lor, ca pe deasupra pamntului e o nentrerupta sarbatoare. Nu
alta se lasa, ntetindu-si parca o data cu cresterea puterii soarelui cntecele (cu ct nainta el pe cer cu att trilurile lor umple

jumatate de ceas mai trziu, cnd glasurile lor amutira, s-ar fi putut zice ca soarele le fulgerase pe toate din zbor si ca se pra

La prnz, Niculae cobor n sat si se duse la sfatul popular, unde lua prin telefon legatura cu unul din secretarii comitetului
ca n Silistea secerisul a nceput peste tot n bune conditiuni. ntreba la rndul sau daca tovarasul avea ceva sa-i comunice. N
la siloz si la baza de receptie de la gara sa controleze daca si acolo toata lumea se pregatea din timp sa primeasca recolta.

Seara gndi ca de attia kilometri cti strabatuse nici n-o sa aiba timp sa se urce n pat si o sa pice frnt de oboseala. "Da, s
adoarma, dupa ce ca m-am stapnit si nu ti-am spus nimic din ce meritai, crezi ca o sa stau acuma sa nu>dorm din pricina t

Niculae casca lung, de i se paru ca o sa-i ramana falcile ntepenite si clantani din gura... "Ma dor oasele... si palu asta... totd
sanatos, dar... dect filozof ofticos, mai bine magar sanatos...eu prefer magar filozof... saracu domnu nvatator Teodorcscu,

Niculae deschise ochii, si puse minile sub ceafa si rahiase cu fata n sus: va sa zica, si spuse el, Marioara se gndise bine
vreai sa te lasi, sa vezi ce-o sa patesti tu acum... he-he! facu Niculae tare, n ntunericul odaii. si-aia nebuna, auzi, prin gard
adevarat..."
220

Ilinca nu terminase de strns vasele n tinda si auzindu-l la nceput cascnd si apoi chicotind singur deschise usa si l ntreb
- Ce rzi, ma, asa singur? Niculae nu raspunse.
- Dormi, ma?!
- He, he! facu iar Niculae si fata, curioasa, se apropie de pat si se aseza.

Niculae ridica un picior, i-l puse pe ceafa si o mpinse. Ilinca i crpi una peste nas bestecaind n ntuneric cu palmele si stri
mici:
- Tata, uita la asta, mi-a dat cu piciorul n ceafa.

n copilaria lor Ilinca primise ntr-adevar multe picioare de la Niculae, fie n piept, fie n inima, pesemne ca nu le uitase. "M
cotul n ochi..." ca s-o impresioneze pe mama. Niculae descoperise o data ca Ilinca era o paratoare, rar se ntAjAse vreoda
Odata se jucau mpreuna ritkiina si Niculae vrusese s-o atraga de partea lui mpotriva unuia din ''NJSHJ vitregi care aproap
cu o bucata d^^Rlac turcesc, din pricina unui ardei... Cumparasera gogosari si ParasclJ^^tepa cu o furculita si i arunca ntr
de absent era fratele sau, Niculae gasise un ardei nainte si simtind ct era de iute i-l ntinse lui Praschiv, i hap, muscase din
sa-l scuipe si scosese un urlet si se uitase n jurul luii ala care o si rupsese la fuga. l nimerise pe Niculae drerffn fund si lov
vrusese el sa mai rda mai lepare, dar i cam nghetase rsul n el, asa de tare l pocnise cu dovlrJFcuk Mai ales nu-i venea s
bine tocmai cjfe Ia prispa la poarta gradinii, prin care tocmai fusese gata sa scape... /ntr-o zi i spusese Hinchi, cum statea
credea ca tot asa gndea si ea si ca puteau mpreuna sa aiba ei doi/) taina a lor..."Ilinco, tu ai vazut?" "Ce?" ntrebase Ilinca.
"Ce sa ma uit?" "Ai vazut ce prost e?" susotise baianil nfiorat de conspiratia care tocmai se nastea mpotriva fratelui cel ma
s-o vada si pe ea marturisind aceeasi descoperire, dar n loc de asta Ilinca deodata cascase gura parca ar fi taiat-o cu un cuti
"Mamaaa!". Mama robotea prin curte si auzind strigatul acela din gura de sarpe venise la ci sa vada ce era. "Ce e, fa, ce Ur'i
Niculae l-a facut pe nenea Paraschiv prost!" *' mama pusese atunci mna pe o jordie din maldarul de coceni de fioarca-soar
croise pe Niculae pe spinare, care, de
, de seama l gustase b, si nean-sau, se si aplecase ce sa arunce n

221

ii'lL.
uimit ce era, uitase pna sa se si ridice si s-o ia la goana ca sa scape, cum facea n alte clati.
- Ia spune, Ilinco, zise Niculae, cum a fost cu Ileana lui Costica Rosu si cu Chiran, nainte ca ea sa se marite?
- Da' ce, tu nu stii? zise Ilinca fara sa-l creada.

- De unde vreai sa stiu? se supara Niculae. Crezi ca eu sunt Bibina. Asta era ghicitoarea la care se ducea nu o data mama c

era plecat pe la munte cu porumb. Uneori o chema si pe la ea si o punea sa dea si n bobi, nu numai n carti. "Vine, Catrino,
mare cu vrful degetelor craiul de toba care era Moromete. Uite-l pe drum de seara cu un dar de bani, soseste la vremea rea
bucura de darul asta! Cu niste vorbe, de la o dama de verde, n afara casei... i cade un necaz, uite ici muierile astea doua, cu
sa fie si cu Parizianu, si cu ala de pe la Bucuresti", raspundea mama. "Nu stiu", facea Bibina, si iar lua cartile si ncepea sa
prietena cu Catrina si nu vroia sa ia nimic de la ea, desi de fiecare data mama ncerca sa-i dea ba un ou, ba un franc...

- Pai cum, zise Ilinca, n-a umblat Chiran nebun o toamna ntreaga, calare pe cal cu o maciuca la sea, zicea ca e haiduc, l n
o noapte cnd l-au pndit si l-au prins n Cotigeoaia cu Ileana?... Sau tu ai fost chior, nu l-ai vazuLcum trecea peste porumb
nu se uita nici l dreapta nici la stnga?
- Ba l-am vazut, dar nu stiam ce e cu el.

- Vai de capul lui, saracul! zise Ilinca. Saptamni de zile umbla numai pe cmp, si ziua si noaptea si cnd vedea usa cte-un
statea cu ei de vorba. Ca sa-i spuna lui daca i-a batut cineva, ca le arata el la aia care i-au batut. "Nu ne-a batut nimeni, nea
se urca n sea si o lua nainte. Toata lumea se mira de calul ala, ca n-a murit, da' slabise de-i iesise curu-afara si nu prea mai
- Voi ce faceti acolo, nu dormiti, zise tatal cu un necaz ciudat intrnd n odaie.
Se vedea ca nu din pricina ca nu dormeau ei i pasa, ci de faptul baiatul statea de vorba cu Ilinca si nu cu el.
- Ia du-te tu de-aici si te culca, l alunga fata.
Dar Moromete nu se dadu dus si s6 aseza alaturi de pat.

- Pai a fost comedie mare cu Chiran, ma Niculae, ma mir ca n-ai auz zise el, ca de vazut sper ca l-ai vazut si tu cum trecea a
frica de el daca nu stiai cine- e.
- ia l-au nenorocit, Costica Rosu si fi-sau, zise Ilinca.
222

- sta, alde Costica si fi-sau, ce s-au gndit, continua Moromete. Domnule, una si cu una face doua, daca stam si ne uitam,
Chiran cum s-a pomenit Tudor Balosu cu Birica, fuge cu fata ntr-o noapte si pna sa sari tu, nu mai e nimic de facut... Ia sa
nvatam minte! Si l-au pndit n padure si s-au pus cu ciomegele pe el sa-l omoare.

- N-a murit el, dar e, ca nici zdravan n-a ramas, zise Ilinca, s-a nsurat pe urma, a luat pe una a lui Cochintu...
- si cnd s-a oprit el sa mai umble pe izlaz calare pe Rozinanta aia a lui, ca eu nu mai tin minte, zise Niculae.
- Ce Rozinanta? zise Ilinca.
- Mrtoaga aia pe care mergea calare.

- Nu era mrtoaga, ca era cal bun, zise Moromete, dar slabise cum ti spuse si fata asta din pricina ca dadea mereu trcoale
lua de pe la drumul-de-fier, pe la Ciolancsti, ocolea Cotigeoaia si te pomeneai cu el pe drumul de la Rca, prin Pamnturi. P
mannce pe calul ala, numai apa i da, l vedeai cum se oprea la fntni si se da jos sa-i scoata apa cu ciutura. Ce flacau, do
placea sa te uiti le el, l prapadira ca niste smintiti noaptea la miezul noptii, toata lumea credea ca n-o sa-si mai vie n fire. F
vorbeau cu el cnd umbla el asa peste cmp, ca n-avea nimic din punct de vedere ca l vatamasera cu ceva, venise si Ljrecu
unul, baieti, de... Ce e, ma, cu tine,Mrane, de ce nu te dai tu jos de pe cal si sa te ntorci n sat, de ce umbjflBfcp si ziua si
zica lumea de tine ca eaM^un si sa te bage la balamuc? si el cica raspundea ca o sa alerge asa iSVo sa moara si el si calul si
padurBtfc venea si dormea n padure.
- si nu l-au mwjEEzise Niculae.
Moromete facuKjjKtunericul odaii un semn de protest din cap:
- Nu l-au mffiflpzise, dar asta e o pedeapsa, nu un bine, ca n-a murit.
- De ce?! selffra Niculae.
- Tu nu nte
- Nu, zise Nfculae si mai mirat, aproape vesel. Daca zici ca i-a trecut bataia si s-a nsirat, ce mai vrea?

- Pai i plicea, ma, de Ileana, explica atunci Ilinca cu un gest n care razbateau ze/i de aluzii ironice: adica uite-l pe tata cu g
Chiran si uite-l si pe Niculae, ca se face ca nu ntelege ca

murea/lupa ea, dar murea cum se moare, nu ca era aia bogata, l cu/leuca, parca alte fete nu mai gasea...Hai, gata, mai adau
ai mai fi vorbit cu Niculae, de ce nu e-i fi ducnd sa te culci, ct e ceasul, ma?
223

Niculae se uita la ceasul lui de mna cu cadran fosforescent si spuse ca era ora noua; Moromcte iesi.

- si e adevarat ca venea seara la ea la gard? o mai ntreba Niculae pe sora-sa cu un glas de parca abia si-ar fi stapnit ncnta
- Ei, facu Ilinca, la gard, la negard, ce te-o fi interesnd si pe tine! Parca tu nu te-ai ntlnit cu ea? De ce n-ai ntrebat-o?

- N-am avut timp, zise Niculae imitndu-l aici pe taica-sau si atunci sora avu o exclamatie n felul ei ironic si i baga deget
lnga ea si sa doarma, sa nu mai ntrebe attea prostii...
si se ridica repede de pe pat, fiindca Niculae se si pregatise sa-i traga iar un picior n ceafa...

VI

"Va sa zica aici n-a fost o chestie cum ai vrut tu sa spui; dar nu e nimic, ti trec cu vederea, fiindca tot ce e n capul tau rezu
eu ntr-o seara la tine si ti explic, uite, o sa-ti fac pe plac si o sa viu la tine la poarta sa te fluier... Dar ce-o sa afli tu de la m
vorbele alea acolo, ca daca mi le-ai fi spus cnd nu ne-ar fi vazut nimeni, nu stiu... huo!" facu Niculae n gnd, fiindca sub
un cine care se da la el, una dintre acelea pe care ani de zile iesise el cu oile si cu caii cnd era mic. Era pustie si mereu ne
dusese niciodata pe ea sa vada cum arata - avea doua fntni, una lnga alta, pentru vite si pentru oameni, si da drept n val
pe o ulita mai mica statea si Alboaica, cu btul Nafliu. Ce om si btu asta, asa gros si batrn si cu nadragii aia ai lui n-ai fi c
copil si sa fuga dupa el. Fiindca o data se luase dupa Niculae si fusese ct pe-aci sa puna mna pe el si sa-l prinda, sa fi avu
ani, poate chiar nouazeci, ca nu mai stii cti ani are un om batrn cnd te uiti la el... Dar pe urma se mpacasera, ca Niculae
vale, era foarte mic atunci si era foare mirat cnd urcnd dealul n vrf vedea ca cerul fuge de pe creasta, cu soare cu tot. si
seara la marginea vaii cu ceva alb n mna si l flutura asa n aer cum arati cuiva un lucru pe care vrei sa i-l dai. Niculae a lu
ticaind: i facuse batrnul un toiag pe care-l curatase^e coaja, i crestase si un mar la cap, si btule, a strigat, btule, si mai m
ca ntelesese ca n timp ce el i pazea vaca dar l si uitase, o acelasi timp btul migalise pentru el cu briceagul si i facuse un
224

lb si cu mar la cap... "Ce-oi fi facut cu el, nu stiu! Cine mi l-o fi luat, mi pare rau si acuma de el, nimeni nu mi-a mai dat d
de el cu minile lui pentru mine..., bietu btu, cum a tras el pe urma cu pusca dupa mama, poc, poc..., he-he, mama are talen
dupa ea cu parul de porumb... Dar btul la nunta, saracul, cnd s-a facut Alboaica mireasa cu copil de trei ani, sta si el la ma
strachina si i btia mna, pna s-o duca la gura nu mai ramnea nimic n lingura, dar el tot sorbecaia din ea si o lua iar de
murit... dar uite ca eu l vad tot acolo, la marginea vaii... Niculae, mai Niculae..."
a

Dar tot nu pierea cinele pe care l huiduise Niculae pe ulita, era flocos si rau, clantanea din dintii rnjiti, ham-ham, parca a
om dintr-o curte cu un ciomag si dulaul o lua la goana pe lnga garduri, dar cu capul ntors sa vada cnd o porni spre el lov
dupa directia pe care avea s-o ia ciomagul. Dar si omul cunostea figura si gonind n paralel cu el nti se prefacu ca da, si c
porni si ciomagul prin aer cu un vjit si l prinse drept de-a latul, trntindu-l cu burta ntr-o parte si facndu-l sa urle lung s
dracului, asa ti trebuie, eu ma gndesc la btu si tu clantani la mine ca un turbat, cnd eu nu ti-am facut nimic... Nu, stimat
pe tine... Ileana e fata pe care am iubit-o eu din tot sufletul meu si putin mi pasa ca mai nainte a iubit-o si Chiran... Daca v
tine si nici pe nimeni altcineva, fiindca am iubit odflVsi mi ajunge. Eu nu sunt omul mai multor iubiri, n picptu-mi de arar
acolo pe pod n fundul gradinilor, ca sa traieUHB^iou clipele cnd ploaia a nceput sa rapaie pe lipanele din gradina ^^nai
zarit-o pe ea venind si susotinduM^M) aburul fierbinte al gurii ei ca nu poate iesi acolo si sa ma gndcsdO^pftun unde, und
"Pe lotul tatei din f j&^Hri, si semn de recunoastere lumnarea trasa n jos a fntnii lui 9Mm-") ' acum am vazut-o iar asear
prinjffadina de pod, umbra draga care mi facea inima sa-mi bata ca un ciocW... si am luat-o n brate si am strns-o cu dispe
cu o seara nainte Stela lui Jugravu si celelalte muieri ale drawlui, care n-au vrut sa plece si sa ne lase pe noi singuri n odai
acum trupul ei si ce fericit m-am simtit dupa ce ari iubit-o, nu ca atunci cnd o tristete sfsietoare mi chinuia inima si mi s/
scrba de moarte... Niculae, zice, tu tot sroarat esti pe mine ca am plecat atunci din coverga, nu stiam nici eu, eurni si eu p
Chiran, ca tot nu ntelesesem^<Dar acuma, zic, ntelegi mai mult de-o
225
^te-

gramada; Vorbeste mai ncet, zice, nu ca mi-e frica de cineva, din partea mea nu mai ma intereseaza, dar pentru tine...
nimic de zis, nu mie frica mie si ti-e frica tie... Lasa, Niculae, ca au venit acum vremuri rele pentru noi, dar nu-mi pare ra
eu sa plec, stau si ma gndesc uneori si te vad cum ramasesei tu ncremenit si-ti curgea sudoarea pe obraji; He, he, acum
dar atunci te-ai apucat, dupa ce te-ai facut preoteasa, sa spui n sat la noi sa rda si copiii de mine ca... Eu nu te nvinuiesc,
ti-as fi spalat eu pe urma picioarele cum mi le-ai spalat tu mie si ti le-as fi tinut si eu n brate daca nu plecai din coverga sa
vreai, fug de la popa si mi las si copiii si vin dupa tine; Da, zic, dar eu nu vreau; i-e frica, zice, de situatia ta din part

ziceai ca nu mai esti, Ileano, neroada, si zici ca ai nteles... si atunci o data a gemut: Asa e cum zici tu, nu se mai poate ni
Ia tine, am zis ca barim daca ma praste popa ca dragostea mea cu Chiran a fost pna la cap sa stie si el pe ce, dar tu m-ai za
cum m-ai asteptat nopti ntregi n ploaie, nu mi-am dat seama ce-o sa-mi ramna n suflet... O, ce mi-a ramas n suflet, sufle
dea Dumnezeu sa nu ajungi sa-Ji fie si tie scrba si sa-ti vie sa mori de o femeie pe care n-o iubesti, cum am ajuns eu sa-mi
am luat... Nu nteleg, Ileano! Popa zice. Ce e cu popa? Mannca si bea vin si cnd te-am vorbit eu de rau ziceam
am ajuns sa fiu fericita doar n alea cteva zile pe luna ale oricarei femei pe care le lungesc la o saptamna... Dar de ce nu
Cred ca o sa ma mbolnavesc ntr-o zi si o sa mor... N-ai dect sa-ti vezi de copii si sa-l lasi sa se duca la alte muieri...
jos si ies afara fiindca mi vine sa vomit... Dar de ce? Nu te-ai dus la doctor? Ce sa-mi spuna doctorul, ca sta cu izmen
stea, n-ai mai vazut izmene la tac-tau!? Sa nu mai vorbim, zice. Am pus mna pe obrajii ei, adica i-am luat n palme ca
nceput sa plnga... Dar eu am nceput sa rd: Ileano, cum era mai bine, sa ne fi cunoscut si sa ne fi iubit, asa cum s-a ntm
dar nici sa ne fi iubit... Popa al nostru din sat mi-a spus odata cnd a murit nea Sandu ca asta e ntrebarea, cum e mai bine, s
nasti si atunci nici n-ai ce muri...ti spun eu, Niculae, e bine sa te nasti, dar de murire bine sa mori cnd faci cea dinti pro
traiesti... Saraca Ileana, are dreptate, uite, eu... n-am facut nici o prostie, dar are dreptate, daca o sa fac si eu una, mai bine
poti sa-ti
226

faci singur chestia asta, n deplina cunostinta de cauza... Precis... Ct te-ai prins ca ai facut neghiobia cea mare, gata i pui s
traiasca altii daca le convine... Sa mannce si sa se ndoape pna la adnci batrnete... Pe urma sa verse-n mormnt toate bu
timpul vietii. Macar Ileana vomita de pe acum, ca si da ea seama ca s-a bucurat de ce nu trebuia, la nceput cu Chiran, care
pe urma cu popa al ei, pe care l-a preferat mie... Tot e bine ca a dat greata peste ea, n timp ce altii... Nu era bine, Niculae,
sa fi murit? am ntrebat-o. Atunci cnd te-am lasat singur si am trecut pe lnga fntna. Sa ma fi aruncat n fntna. Cu
gndeai? Asa, fara sa ma gndesc, sa-mi fi venit si sa ma fi aruncat naintea trenului care tocmai trecea prin gara cnd am
m-a luat cu sareta. Da, uite, Ileana a gasit raspunsul la ntrebarea care zicea popa al nostru din sat... Ca el a zis atunci ca to
spus de ce, unde e binele asta, fiindca nea Sandu murise dupa ce traise cinci-sase ani cu moartea n sn pe front. Ma Cioro
ochii le ea, haiti, acuma s-a ispravit, ma loveste si pfiu, pfiu! pfiu, pfiu! si vj-bum! Bum, bum! Noi n-am stiut nimic...
ducea la munte si pe urma hazaica! Ce hazaica! (Se facuse mama rosie de furie, Tita si Ilinca se pitisera sub pridvor, du-te,
te-ar Cinenutrebuie!) Avea un buboi la ceafa cu vrful alb, se oprisera n centru si n cinci minute umplusera satul cu transm
om le-a dat un pepene si ala cu buboiul l-a taiat cu briceagul si mncau si scuipau n dreapta si n stnga, ma mir ca nu i se
mereu gulerul tunicii... al lui Pataleata rdea ca prostul, de unde e? Nu stiu cum l-a nteles, a rasucit ghido; zice, si au pierit
mai fi si asta sa-i spui vacii carova, ce zici tu, ma nimic, tu crezi ca asa cum spui tu la vaca se zice dar nici cum zice alde Iv
Doua luni mai trziu a venit si nea Sai 'a nici treizeci de ani si o gaura n burta, raspuns la ntrebare, e drept ca aici nu se ne
prostie, dar a ni Ce vina avea? Dar Ileana facuse marele plngea, i-am lasat obrajii si am desfacut-o 1<-au ramas. Da, cum r
tine. Ma duc, Niculae, ca Putut sa te mai strng o data n brate si

icicleta, motocicleta prrr, americanschi, a ca ce limba o Ce sa zic, nu zic t globul? Da, ca aia nu mai fire de par alb a el
credea ca a scapat, gresit, si degeaba mai meri, sa-i vad daca tot asa nu mai e. Da, nu fuge pot sa mai stau, bine ca am fiu f
227

tu asa cum esti, mai pot si eu sa traiesc cu gndul la tine, ca altceva nu mi-a mai ramas... si tu vii sa-mi spui ca ma tin dup
ce fac eu! Le stiti voi pe toale! Pna o sa mbatrnesc $j n-o sa se mai uite nimeni la mine... He, he, he, rse Niculae iar, de
se para iar, lui taica-sau, cine stie ce... Ca si cnd daca nu va mai uitati voi la cineva, gata s-a terminat cu el... Zi mai bine in

Niculae se ridica ntr-un cot: a doua zi avea s-o ntlneasca iar pe Marioara, adica ea venea sa-l caute, sau daca nu, a treia, s
si pe la raion cum se ntmplase n cteva rnduri. Nu-i facuse pna atunci nici un rau, e drept ca nu-i placuse cnd o vazus
poate are nevoie de vreun lucru sau are vreun necaz, dar pe urma i spusese portarului sa-i transmita ca nu e acolo. Da, dar
drumului si asta n-ar fi fost nimic, fiindca era nvatat sa se opreasca sau sa fie oprit si sa asculte tot felul de oameni, dar ea
fost barbat de multi ani si l-ar fi prins ca se ducea noaptea pe la alte muieri. Asta nsemna ca mine-poimine n-o sa se mai

comitetului de partid cnd o sa i se spuna ca tovarasul e pe teren, ci o sa se aseze mai ncolo pe o banca n parcul de alaturi

La ora aceea a noptii nsa Niculae si dadea seama pentru ntia oara ca de mult timp el traia anii de glorie ai tineretii lui c
sufere alte fiinte care se gndeau la el si ca mai trziu nu va mai fi asa. "Dar eu nu vreau sa sufere nimeni pentru mine si nic
acum si nici mai trziu, gndi el. Singura Ileana ramne pentru mine asa cum am cunoscut-o eu atunci, cum am asteptat-o l
care au venit. Mi-ajunge! Sa stea altii sa se uite la dintii frumosi ai Marioarei si sa-i asculte prostiile care i ies din gura. Ca
trai din pricina Denii care i-a facut nu stiu ce Chiran prin gard. Bine ca nu ti-i facut tie, asta te durea pe tine!"

si Niculae se uita la ceas si cnd vazu ce ora era (nca devreme, abia zece), ncepu, cu miscari usoare, sa se mbrace. Apoi i
prin fundul gradinii pe unde era mai aproape spre casa Marioarei.
VII

Niculae nvatase si el cnd era mic si nu uitase ce trebuie sa faci fata portii unei fete si cnd ajunse n dreptul casei lui F
lasase peste tot se auzi un fluierat de flacau care s-a op"' pe loc si spune ceva. Asta nu era usor de deprins, sa scoti un astfel
228

suierat cu limba ndoita n cerul gurii si sa se auda si placut si sa se nteleaga si ce nseamna. El facea ca o pasare de cmp (
nvatase) una din acelea pe care le vedea pe la sfrsitul lui august cum zbura la mica naltime pe miristi ca peste niste valur
multe, piu, apoi o pauza ca o unduire, apoi iar piu, rar si domol, ca si cnd o nostalgie fara nume i strngea gtlejul, pesem
toamnei si odata cu ea a marii calatorii spre miazazi...

Apoi Niculae tacu si se aseza pe stanoaga podistei lipoveanului si nu trecu nici un minut si fara ca dinauntru sa se II auzit v
treapta coborta sau vreo curte strabatuta de cineva, poarta de la drum se deschise usor ca de o mna nevazuta si pe ea apar
statuse tot timpul n dosul ei si asteptase, fiindca altfel cum sa se mbrace cineva n mai putin de un minut, sa-si puna si cev
parul asa cum l avea ea rasucit n doua cozi mici care i se odihneau pe umeri si pieptanat lins n fata? Ramase nemiscata, li
sni, pe care le ncrucisa linistita, ca ntr-un ritual, semn al tacerii si al asteptarii care premerge orice nceput cnd ai nevoie
n vederea unei adnci chibzuieli: putea sau nu putea sa aiba omul un rost pe aceasta lume si era sau nu era acest flacau din
ea pna la sfrsitul vietii? Aici nu ncapeau nselatoriile sau vapaia sngelui, avea sa se retraga imediat n dosul portii, n s
vorbeasca astfel de porniri: corpul ei parea de neatins n felul cum statea si astepta, iar daca ar fi fost atins el n-ar fi raspuns
sa nu se apropie prea mult...

Dar iata ca flacaul caruia i se dadeau de nteles aceste adevaruri ner tite nu se apropia nici macar att ct i era ngaduit, stat
auzi glasul si vedea fata. si tacea si el. Lungi min se scursera astfel. Atunci fata se misca si misca si poarta napoi cu umaru
acolo pana la miezul noptii, avea plece.
- Buna seara, spuse atunci Niculae.
- Buna seara, zise fata. si adauga: tu erai, Niculae?

- N-am putut la prnz sa-ti raspund la ce mi-ai spus, fiindca ar lumea, zise Niculae n soapta. N-as vrea sa auda nici acum c
esti fata; unde putem merge?

Marioara nu raspunse. Bratele ei ncrucisate nu se miscara si njrhic nu dadu la ea de nteles ca se gndea macar sa raspunda
locuri ascunse unde sa te duca, nu le place poarta yhde nu se Pate ntmpla nimic din pricina ca oricnd putea trece cina/a
229

nu

sau veni unul din parinti pe furis sa se uite peste gard. si atunci nascocesc cele mai baltate minciuni, care proasta are nsa m
din astea!...

- Va sa zica nu-ti pasa, zise Niculae dupa o lunga tacere, eu ti vorbesc si tu te faci ca n-auzi. Bine, atunci am sa-ti spun aici
colea pe stanoaga lnga mine, sa nu ma faci pe urma sa spun o vorba de doua ori, ca n-ai auzit-o bine.

Aici Marioara l asculta imediat, se desprinse cu o miscare nesilita, ca de pisica, de stlpul portii si veni si se aseza lnga el
peste sni, tot att de neatins ca si nainte cnd statuse la distanta.

- N-am impresia, ncepu Niculae, ca nu esti o fata cu scaun la cap si cu toate astea te porti ca si cnd n-ai fi, ca si cnd ntre
vreodata. Ia sa-mi spui Iu cnd si n ce mprejurare ti-am dat eu de nteles ca ai avea vreun motiv sa te gndesti la mine, si m
unde nu te priveste si sa ma iai si la rost alba la fata! Pe loc atunci era s-o patesti dar pe urma m-ara gndit si eu si zic, ma,
si ea a nteles asa sau cine stie ce si-o fi nchipuit vaznd ca nu ma nsor, trebuie lamurit, sa nu-mi fac pacat cu ea, ca e de la
sa ma port eu cu ea cum nu trebuie pna nu-i vorbesc!? Ca sa^stii ca eu nu am obieciul sa stau si sa-i spun cuiva, fata sau b
absolut n afara, i trntesc una n cap de-l satur si sa se nvete minte pe urma sa se mai agate asa fara nici un rost, ca n-are e
i-aduci aminte sau oi fi auzit si tu, ca nu mi-a fost mie frica de-un sat ntreg, atunci pe vremea secetei, cnd au crezut ei ca
astupa gura. Asa ca d-aia ti-am spus sa mergem undeva sa vorbim, sa n-auda cineva ca am venit la poaiia ta si ca ti-am spus
si sa-ti vezi de treaca! Mai ramne doar daca eu sunt vinovat cu ceva! Ei, daca eu sunt vinovat, atunci sa stii ca accept cons
trece prin cap sa ma nsor, chiar mine viu la taica-tau si te cer n casatorie. Sunt vinovat cu ceva!? Iata ntrebarea.
- Nu te-a nvinuit nimeni de nimic, raspunse Marioara dupa cteva clipe de ntrziere.

- Ba m-ai nvinuit, rosti el imediat, ca umblu ca un cine si altele de felul asta, azi dimineata mi lc-ai turnat pe toate, ca o s
nimeni la mine. Ei si? i-ai luat tu grija asta, ca sa nu ma Iasi singur la batrnete? He, he, he! Cine ti-a spus? behai Niculae
230

- Nici eu nu stiu ce mi-a venit, rosti fata calma si gnditoare, trezindu-se ca dintr-un somn straniu. Nici nu mi-aduc aminte c
- Ei, tocmai asta poate sa te coste ce nici nu gndesti, daca nu iai seama de-aici nainte la ce faci.

- Am sa iau seama, raspunse fata, bine ca stiu, fiindca eu nu prea am obiceiul, surata Ilinca ma cunoaste: n-as spune eu o vo
pe foc.
- stiu eu de ce ai facut o exceptie cu mine, dar uite ca eu nu ma supar, te-am nteles...
si tacu si nu spuse ce anume ar fi putut sa-l supere din ceea ce ntelesese, dar nici Marioara nu se arata dornica sa afle.
- Nu vreai sa stii ce, se mira el vaznd-o ca tace. Ea tacu nca un timp apoi zise:
- Niculae, treaba ta, eu ma gndesc mereu cum am putut sa-ti spun dimineata vorbele alea.

Asta nseamna ca n-o interesa sa afle explicatia de la el, ci s-o gaseasca pe-a ei, fiindca i venea greu sa-si nchipuie ca ce n
nteles altul mai bine; daca era sa iei drept adevarate vorbele ei ca se gndea chiar la lucrul acela!

- Ai s-o lamuresti tu si mine si poimine, daca o sa mai ai ce lamuri, zise Niculae, nici nu vad la urma urmei ce importanta
si tu ai nteles ca asa ceva nu trebuie''^taifaci! Adica cu mine, fiindca nu ma apuc eu acuma sa-ti dau lectiHI^B|te porti cu

altii.

jUr

- Nici sa nu mai vorbim, n-are nici un rost, sopti ea JRJP'n clipa aceea atta caldura n glas nct s-ar fi putut zice ca tot K
el cu rugamintea sa nu mai pomeneaSOTS"un astfel de lucru care i facea lui atta rau; orice vorba n plus flpemeni unui p
inimile.

- He-he! behai Niculae, nici sa nu crezi tu acuma cafltarbele alea ar fi pricina, ba eu zic chiar ca bine ai facut ca m-ai oprit
mai fi tinut-o asa cine stie ct! Marita-teftdomnisoara, si n-avea tu grija muierilor la care umbla altii. Asta vronKi sa-ti spun
sopti el apropiindu-si gura de ufechea ei, ridicate tu de pe stanoaga si pleaca sa nu se spuna, n caz calse uita cine stie ce oc
ca te-am lasat ei n drum fiindca n-am mai vrut sa mai stau de vorba cu tine. Lasa-ma tuA)e mine n drum, e ultimul sacrific
fiindca magndesc ca trebuie sa am si eu o vina pe undeva ca n-am facut din vrenwe ceea ce am facut .n seara asta.
- Am sa plec acusi, dar vreau sa-ti spun si eu ceva, zise fata.
231
- stiu ce vrei sa-mi spui, asa ca eu consider ca mi-ai si spus, zise Niculae si se ridica de pe stanoaga, semn ca nu mai vroia
urmatoare va pleca el.

Fata ntinse un picior n aer cu o ezitare de parca n-ar fi fost sigura ca acela era si-si pocni apoi ntr-un anumit loc pulpa cu
cel care era cu ea i crpise una peste fata. Casa lor era mai aproape de ru si prin preajma se auzeau ntr-adevar bzind tn

- Niculae, nu fi suparat, zise ea n soapta, du-te, dar sa stii ca poti s-o ntrebi si pe surata Ilinca daca am eu obiceiul sa fac c
mie, mai bine luam secerea n dinti dect sa deschid buzele si sa-mi iasa din gura ce mi-a iesit. Mi-am dat si eu seama pe ur
mannc, cnd ma uitam la soare stiam de ce mi arde fata: nu era de soare!
- Vorbe multe, ntelegere putna! mri Niculae ntartat. Vad eu ca nu vreai sa ntelegi orict ti explica omul. Nu e nimic.

- Dar am nteles, sopti ea si mai precipitat si vocea i deveni tnguitoare: ce vrei, sa ma spnzur cu betele de craca unui salc
nteles? Orict as tine eu la tine, dar asta chiar ca nu pot s-o fac, s-o stii o data pentru totdeauna.

- He, he, he, izbucni Niculae si rsul lui glgi n noapte att de ciudat ca nu mai semana cu al unui om, ci mai mult ca oric
pentru totdeauna, repeta el, ca si cnd de aici nainte o sa tot avem de-a face unul cu altul si e bine sa stiu ce poti tu pentru m
ce poti si ce nu poti. Sa fie clar, sa nu astepti sa avem a doua oara de vorbit mpreuna ca nu mai avem ce vorbi. E limpede?!
- M-am exprimat gresit, zise ea.

- Nu, domnisoara, te-ai exprimat foarte corect, de gndit ai gndit gresit si eu nteleg ca nu poti gndi dintr-o data bine, dup
Dar sunt convins ca pna la urma olf reusesti. Eu am ncredere n oameni, zise el ironic, asa m-a nvatat partidul. Buna sea

- Buna seara, Niculae, sopti ea cu un glas senin si i ntoarse spatele si o lua spre poarta, n dosul careia pieri tot asa cum ap
cnd o nchise si nici cnd urca prispa si o deschise pe cea de la casa strabatnd distanta ca o naluca.

Cu toate acestea, cnd se culca, minute ntregi mama i auzi gfitul n asternut: parca se nabusea. Dar nu-i mai zise nici ea
oara fata ei avea un semn, venise n sfrsit la ea la poarta baiatul acela al lui Moromete care i placea ei, se daduse pe dupa
ca venise, ca se facea de rsul lumii, ea dupa el si el nimic. Acuma pesemne ca era si ea oucuroasa...
232

VIII

Timp de aproape doua saptamni dupa aceea, tot secernd si facnd clai, Moromete vazu aproape zilnic trmbe de praf pe d
tot felul de masini. O lua ca odinioara spre lotul vecinului sau, cel cu buna-dimineata locule, multumim dumitalc Voicule, s
ntrebnd de cte doua ori acelasi lucru, vrnd sa spuna ca nici de trei ori si nici de zece ori nu era destul ca sa ntelegi ct d
- Mai Voicule, ma Voicule, ce e, ma Voicule, ce e, ma, cu acest du-te-vino, ce vor, ma, astia de la noi?...

Fiindca veneau adesea si pe drumurile de plan, se opreau, coborau din masini si mergeau pe jos kilometri ntregi, asemeni l
se oprea din secerat cnd i vedea ca se apropie de capatul lotului, si o lua spre ei.

Pareau oameni de treaba, cu sepcile lor pe cap, si cu pantalonii lor de doc cenusiu, n camasile lor colorate simplu, ca ale fi
carute, ori le vorbeai lor, tot aia era, nimic nu puteai smulge din spusele lor, oricum ai fi ntors-o. Cum merge, ct mai avety
arie, aveti carute bune (daca n-aveti sa sj cu tovarasul presedinte de sfat sa va faca legatura cu altii i si sa va dea prin buna
apoi noroc, spor la lucru. Nu lasau sa se vada nimic din ce gndeau nici nu ascundeau nimic. Ai fi putut sa rami chiar ncre
ai fi adus aminte la timp ca sunt mari si ca poate sa nu stie ei chiar nimic.
- Ma, ce-i facem, Ilie, cu astia? Ce ti-au spus?

- Voicule, zice Moromete, pna acum am zis si eu ca stiu ce zica nimic. Ei, exclama el cu un glas plin de admiratie, n-am s
- N-ai stiut? -Nu!
- Ma, sa fie-al dracu! se mira si Voicu.

- Asculta aici la mine, relua Moromete, ori vorbesti cu calu ala al ta ori vorbesti cu unul din astia, tot la rezultatul ala ajungi
- Te pomenesti ca tot ce spunea baiatul asta al tau e adevarat, zijj Voicu.

'

- N-ar fi exclus, raspundea Moromete, dar nu-mi vine sa cred.

- Nu-ti vine tie, dar ai sa vezi ca asa o sa fie.

i Moromete se apuca din nou de legat snopi si de facut clai, ncredintat 5' el ca si ceilalti, dupa cum si-o marturisea, dupa c
treceau unul la altul sub un pom de pe razor sa fumeze
233

o t'gare, ca nu se putea sa fie adevarat ce spunea alde Niculae, zicea si el asa ca sa nu spuna ai lui de la raion ca ia leafa deg
nici el nimic. Numai astia mari stiu si nu vor sa spuna cine stie din ce pricina... si poate ca chiar n-o sa fie nimic, o sa fie ca
mai mult, de la astia cu averi, si de la cine are mai putin o sa-i lase n pace. si dupa ce fumau tigarile se ntorceau la snopi s
socoteli, cu cine din rudele lor sarace se puteau ntelege sa le dea la treierat o parte din gru, sa faca sire mici la arie... Un o
acuzati de sabotaj acei proprietari care nu vor repara batozele si nu le vor pune n buna stare de functionare si nu le vor sco
anume destinate, n vederea treierisului. Un alt ordin le puse n vedere acelorasi ca uiumul luat ca plata pentru treierat revin
optzeci la suta, iar cele douazeci la suta de cereale care ramn vor fi supuse cotelor ca la orice taran, binenteles cu plata afe
stabili n acest an prin H.C.M. si nca alte ordine si instructiuni sosira n sat, unul dupa altul, tot timpul ct dura secerisul, n
le transcrie n condica, sa le afiseze n afisierul de lnga sfat, sau sa-l puna pe Baragan sa sune cu goarna si sa aduca si astfe
altfel, functionarii rurali, nvatatori si tineret scolar erau mobilizati, constituiti n echipe si trimisi prin casele oamenil
aceste dispozitiuni si instructiuni. Preotul nsusi, n prima duminica de seceris, citi n biserica o enciclica a Patriarhiei Ortod

din evanghelie sau din scrisorile sfntului apostol Pavel, erau ndemnati taranii sa asculte de ordinele autoritatilor si sa adun
pamntului, sa nu risipeasca grul, sa-l secere la timp si sa nu-l scuture ntrziind recoltarea. Pe un panou urias la raspntia
scrisa de elevi cu litere rosii de hrtie care se referea tot la strngerea recoltei, dezvaluind urmatorul adevar: Te-ai grabit, ai
semnata I.V. Stalin. Iar pentru gazeta de perete a ariei principale din mijlocul izlazului, alaturi de lada de nisip si uneltele or
incendiului, se obtinu de la acelasi preot urr articol pe care Zdroncan l copie cu cerneala violeta pe hrtie mare cu scrisul lu
nceput de fraza: "Un popor, sau multime, cum o numim, n-a putut fi liber dect prin puterea de unire si consolidare ntre el
burghezimea care ne-a supt sngele. Partidul Muncitoresc Romn este singurul partid care poate sa culmineze gndurile tut
la supraputernicie %. Toate partidele politice, sau cum sa le numim, toate frnturile care s-au perindat la alegerile
234

trecute..." si asa mai departe, semannd mai degraba cu un articol electoral dect cu unul de seceris, dar Isosica si Plotoaga
deosebiri din astea. Lor le trebuia iscalitura preotului si cu vorbe care sa zica de bine despre regim, restul le incumba lor, ca
aveau aceasta iscalitura, adevarata si cu cerneala, dedesubtul textului.
IX

Oamenii nsa se miscau ncet si toata febra aceasta politica si administrativa trecea pe lnga ei si pe lnga carutele si vitele
nimeni si cu aceasta lentoare n miscari dadeau si ei o lupta, dar una mai putin spectaculoasa, subterana si eficace. De aceea
primeau pe activisti parca anume cu acea nfatisare si acele vorbe care justificau enormul val de cuvinte care se revarsa din
pe sonorul benzilor de filme despre bucuria taranilor din timpul strngerii recoltei, despre cresterea constiintei lor de clasa s
sub conducerea acesteia din urma. Nimeni nu observa ca n acest an, n ciuda recoltei bogate, sirele de paie care ncepura sa
jurul batozelor, erau n mod ciudat destul de mici si relativ egale ntre ele, si ca erau departe de a reflecta contrastul real, dif
hectarele de pamnt pe care le avea fiecare. Sa stea cineva si sa cerceteze ca alde cutare, de pe atta pamnt, nu putuse sa fa
att de putin sa faca att de mult. Scriptele nu erau bine puse la punct, cum avea sa se ntmple mai trziu, iar aparatul de co
nteleaga un lucru att de simplu. si n afara de asta atentia lor cea mare era ndreptata asupra celor bogati, sa strnga grul
nu cumva sa-l lase nesecerat, sau sa-i dea foc, cum li se spunea prin brosuri si literatura difuzata n cantitati mari cu aceasta

Treierisul ncepu ca n toti anii, cu cete de cincisprezece-douazeci de oameni, care si uneau vitele si carutele. Cerul cmpie
praf si de pleava. Batoza ncepu sa murmure de dimineata din zori si din departare se vedea roata cea mare a locomobilei, c
principal al masinii de treierat si doua oua de metal care se nvrteau tot timpul deasupra locomobilei, ca doua testicule ciud
n ce scop.

Din prima zi nsa, treieratul chiar se opri pentru cteva ore: se afla ca nimeni nu avea voie sa duca grul acasa nainte de a p
S.M.T.-ului, restantele si grul mprumutat. Mai mult, baza de
235

receptie care se afla la gara trimise napoi primele carute care se prezentara sa predea aceste cote, pretinznd ca grul cu ne
predea cotele fara corpuri straine. Cei care se ntorsesera erau att de convinsi ca e vorba de o nentelegere nct aratau nep
carutele pline cu grul acela al lor pe jumatate amestecat cu neghina, dar fura opriti n mod hotart de catre paznici si sefii d
ntrebara oamenii. Desertati grul jos, li se raspunse. Vedem. Telefonam la raion si va spunem. Continuati treieratul puneti g
asteptati, nimeni n-are voie sa duca recolta acasa fara chitanta de la baza de receptie.

Urt gru le iesise celor care semanasera cu samnta mprumutata asta-toamna si nu-l dadusera la trior. Se vedeau gramezil
se apropia cte unul si se uita, dadea putin rogojina la o parte si contempla boabele clipe ndelungi.

Pe baza acelui telefon care urma sa fie dat la raion, nici cei care aveau gru bun nu se dusera sa-si predea cotele: tot nu cred
restantele si toate cantitatile prevazute dupa numarul de duble. II pusera si ei pe jos si se asezara lnga el sa astepte... Ctiva

datorau, predara si se ntoarsera cu chitanta respectiva. stia nu credeau n minuni si si dusera grul acasa si cu chitantele
sa macine, sa mannce pine noua. Printre aceste chitante nu era nsa n nici un caz aceea cu numarul 1, cu care se laudaser

In acest timp, ca si cnd cei care urmau sa intre la rnd la batoza ar fi foat altfel de insi, cu o situatie speciala, care n-aveau
care si pusesera grul pe jos, alti oameni trageau carutele pline cu snopi de o parte si de alta a masinii si treieratul continua
batozei se umplea lada n care curgea grul si un referent de la sfat i citea proprietarului cantitatile pe care urma sa le prede
hrtiile aceluia si cu o privire naiva pe chipul lui ars de soare si cu palaria plina de praf si pleava, ntreba: Ct zisesi? Atta
directia baza de receptie gara Balaci, chitanta la nenea n palma si acasa cu recolta sa mannci pine calda. Care gara? ntre
poate ca daca o da pe gluma, o sa zica si ala ca a glumit si atunci^l o sa se ntoarca la cei cu grnele de pe jos si o sa le spun
caruta si duceti-va acasa, voi ati crezut ca e serios? Au glumit astia s mai rda p-acilea de voi, ca voi n-ati nteles cum dev
gru si sa va dea drumul acasa. Parca stie cineva ce socoteala tine el acolo? si i se adresa n soapta functionarului, hai ma, c
236

{ti dau cinci duble de gru, lasa-ma s-o iau cu caruta spre casa, ca nu ne vede nimeni. Functionarul nsa scotea un racnet sa
gura, sa plece de acolo si sa se duca dracului, dar nu fara chitanta, sa predea nti grul si pe urma sa se duca si-n ma-sa, da

ntre timp Plotoaga si Zdroncan fusesera avertizati de catre Isosica asupra necesitatii de a afla urgent de unde stia Vasile din
Cotigeoaia", cum numeau ei plasa pe care se pregateau sa i-o ntinda lui Fntna. Nu le spusese ca el, Isosica, stia foarte pr
alarmat. Nu-l vazusera ei pe Mantarosie vorbind cu el n ziua aceea n fata meate-ulvu si cum arata Fntna mai rau dect a
Mantarosie sa-i fi spus, banuitor ca odata Fntna nlaturat va fi nlaturat si el, Mantarosie?

- Fir-ar mantaua lui rosie a dracului! Cel mai sigur e ca mie la suta Vasile i pndea din umbra, de-aia s-a dus el n diminea
nteleaga amndoi... N-a uitat pesemne cum s-au opus ei doi, Isosica si Plotoaga, la primirea lui n partid.
- De fapt de ce te-ai opus? se mira Plotoaga.
- Cum de ce?! se mira la rndul lui si mai mult Isosica. Ai uit!
- A, da! exclama presedintele amintindu-si si apoi tacura ai posomorti.

De fapt nu-si aminteau nimic precis, pur si simplu se opusesera, fiind Vasile le era strain si nu le placuse privirea lui tacuta
sa se opuna felul cum vorbise el cnd i se daduse cuvm stia sa vorbeasca si simteai ca asta nu intra n partid doar ca sa-i n
Zdroncan, care asista la aceasta discul n tacere, se ridica n clipa aceea, grabit, de la masa, o lua spre tejgh si pronunta prin
parca vesnic dezveliti aceste cuvinte misterioase si de nenteles pentru cei care se aflau acolo s: le auzisera (si binenteles ca
semne de ntrebare).

- Fir-ati ai dracului, nu va mai convine acuma. si, ca si cnd constatarea] aceasta l-ar fi nveselit peste poate, striga n contin
vnzatorului, lui Stancu'Tumbea: Da-mi, ma, mie n fuga rom, ca am treaba, nu ca astia care stau aici si n-au nici o grija. A
plecat, 'va oasele n..., noroc, ba, al Ciupageanu, fire-ai si tu al dracu'!
ui

237

si pleca rnjind cu veselia aceea a lui care din pricina dintilor parea ca nu-l paraseste niciodata si a carei expresie mereu sur
apropiati erau njuraturile lui izvornd ca dintr-un strat subteran nchis vederii celor din afara. n fapt nimeni nu stia ce gnd
despre cei din preajma lui, cu care conducea satul, despre satul nsusi n care se nascuse si despre evenimentele pe care le tr

facuse indispensabil tuturor si nimeni nu se gndea sa-l schimbe o data cu schimbarea comitetului executiv. Era reales.

La a doua ntlnire Zdroncan nu mai era de fata, era doar Bila, care parea sa fi descoperit ca nu era exclus ca seful postului
actele de constatare a viitoarei fraude a morarului. Ceea ce spunea el nsa parea ntunecos si de nenteles pentru presedinte.
pe de alta parte dispretuitor, iar Isosica fuma si l asculta cu o curiozitate mprastiata si absenta; se vedea ca nici macar nu-i
le-ar putea spune Bila, chiar daca din ntmplare responsabilul Arlus ar fi descoperit n evenimentele viitoare o anume fisur
mai mare fisura, ca Fntna aflase de la Vasile? Cine i-o fi spus lui Vasile? Secretarul organizatiei se chinuia zadarnic sa afl
acum de nici o urma, desi avea aerul ca n curnd o sa tina fara doar si poate n mini firul ntregii istorii. "Spune-mi macar
Isosica. "Ma gndesc ca va are pe toti la mna Vasile", raspunsese Ciulea. "Dar de ce?" "Asa cred eu, si o sa-ti spun pe urm
nu acuma, ca nu stiu nici eu."

- Asa e, Bila, ai dreptate, zise Isosica dupa ce l asculta pna la cap pe responsabilul Arlus. O sa vorbesc eu cu seful de post
Plotoaga, adauga apoi ridicndu-se, hai sa vedem ce-au facut aia cu butoaiele de apa la aria chiaburilor, le-au pus sau nu le-

si se ridicara apoi amndoi si o luara repede spre iesire, nct Bila nu mai avu timp sa se tina dupa ei, si sa mai ia parte la ce
Presedintele sfatului si secretarul organizatiei de partid mergeau unul lnga altul spre biserica, pe drumul cel mare pe care s
gara, care dadea nti spre un pod de Mment de deasupra rului (si facea aci la poalele cmpiei, sub dealul argilos, un al do
cel din padure) si apoi urca sus si taia izlazul n doua pna n zarea ndepartata. In dreapta izlazului cum ieseai din sat si te a
instalate de curnd trei din cele sase sau sapte batoze ale comunei. Asta era aria principala, celelalte fiind
238

mprastiate una n Valea Morii, si doua n apropierea garii, sa nu se care tocmai de-acolo claile de gru si sa se scuture spice
dispozitii venita de la raion, pna n vara aceea batozele fiind n general instalate ct mai n apropierea satului, de frica ince
organizasera din timp peste tot echipe speciale si materiale necesare de stingere, nisip, lopeti, galeti si butoaie cu apa. Iar sc
pe arie nu se mai facuse ca pna acum cu boi, njugati n mod spectaculos cte patru sau cinci perechi si condusi cu strigate
cu tractorul, si la una din arii se obtinura de asemenea doua tractoare n locul locomobilelor cu aburi pe care proprietarii nu
stare de functionare.

- Asculta, Plotoaga, eu nu mai cred acuma ca Mantarosie i-a spus lui Fntna toata operatia, eu cred pur si simplu ca numai
la Vasile si sa se duca sa-i spuna.
- De ce? zise Plotoaga.
- Fiindca o fi mirosit ca n-o sa-l iau eu pe el cantaragiu, ca nu sunt prost si atunci s-o fi nfuriat si el si si-o fi zis ca daca i
locul lui Mantarosie.

- Toate astea sunt presupuneri fara nici o baza, zise Plotoaga, si eu zic ca si ideea ta ca Fntna a aflat ceva de la Vasile ma
Altceva nu nteleg eu si de mult vreau sa-ti spun, de ce l-ai vrt tu pe Bila ntre noi si te-ai apucat si i-ai promis ca l iai ca
cutitul. si tot asa nu nteleg de ce l-ai bagat si pe Mantarosie sa stie, ca sa nu mai poti pe urma sa-l dai afara, stau si ma ntre
ntelege.

Mergeau pe marginea soselei, pe lnga garduri si era caldura si liniste peste tot satul. Oamenii erau toti iesiti la seceris si ce
mai e nimeni prin case si nu-i aude nimeni si si continuara fara grija conversatia.
- Nu i-am vrt eu, raspunse Isosica. Ei s-au vrt.

- Ei s-au vrt cum se vra oricine, zise presedintele iritat, dar cum a ajuns Bila sa stie de moara si tu sa-i promiti ca o sa-l i

explici tu chestia asta.

- Pai uite cum a fost, nu ma face pe mine vinovat: el s-a apucat sa ne spuna, erai si tu de fata si era si Zdroncan; ai memori
"Operatiunii Cotigeoaia" si noi nu ne-am dat seama ca el vrea locul lui Mantarosie. Fiindca la nceput n-a vrut nimic, ne-a l
n loc sa tacem din gura si sa nu-l mai lasam sa stea 'a masa noastra, am zis ca e o idee extraordinara; Zdroncan a zis, daca U
vazut ca e n regula, Bila a venit cu Pretentia. Daca ziceam nu, era clar ca se ducea si ne spunea lui Fntna.

1
239

Tot mai puteam sa-l dam la o parte, dar n-a trecut mult si tot el a venit si cu ideea sa-l atragem pe Mantarosie... si Zdroncan
idee. Ei, cearta-te acuma cu Zdroncan! Te certi degeaba, n-ai cum sa mai scapi de Bila...
- Dect ntr-un singur fel, zise deodata presedintele rece si hotart si avu o astfel de expresie si un astfel de glas nct nu se
o suprimare fizica si ca numai astfel se putea scapa de Bila.

Isosica l njura atunci pe Bila cu mnia scrbita a celui care e silit sa recurga la ce nu trebuie, ca sa faca ordine ntr-o situat
chiar a celui care va fi victima unei asemenea masuri extreme.

- Iau eu asupra mea cum sa scapam de Bila, continua presedintele, dar cu o conditie, sa nu-l pastrezi pe Mantarosie cantara
- Nu pot, zise Isosica, trebuie sa-l iau pe cumnatu-meu Zonzi. Asta e situatia.
Presedintele tacu. Aici era mna Ciulchii, nimic de facut. Apoi vorbi cu acel glas al celui care era silit acum sa-si modifice
cuvenite planurile de pna atunci.

- Bine, atunci ia-l pe frati-meu Grigore ajutorul lui Zonzi. Fi-i-ar bila lui a dracului, cum staturam noi ca niste prosti si ne u

si, convins acum nouazeci la suta ca toate urmele tradarii nu puteau sa duca n alta parte, Isosica ncepu deodata sa-l njure
zicnd ca sa si le scoata pe toate din piept si sa le bage n aia ma-sii de porc, cum i-a nselat el pe toti strecurndu-se pe nes
agatndu-se de pantalonii lor cum se agata ciulinii de coada cinelui.

- Ma, Plotoaga, ia asculta aici, zise ei din ce n ce mai furios, tu mai ti-aduci aminte ce-a patit al lui Moromete n '46 cnd e
primariei si abia l-a scapat notarul din minile lor?
- Cum sa nu-mi aduc aminte, zise Plotoaga. Nu eram si eu acolo?
- Ei, tu tii minte cum a urlat atunci Bila? "Domnilor, astazi nu trebuie sa fii comunist, trebuie sa fii anticomunist!"

- Cum dracu sa nu tiu mite, exclama presedintele, din pricina urletelor lui au nceput sa urle si ailalti si sa-i dea lui Morome
mort.
.
- Ei, tu stii o chestie? continua Isosica. Eu l-am^azut pe urma cu ochii mei cum a ridicat ciomagul lui cu goga si a vrut sa-i

lovit ciomagul de mna unuia care si ala vrea sa dea, altfel

240

l omora pe Niculae. Ce-ar fi sa-i spunem noi lui al lui Moromete? Scapam dracului de domnul Bila, l curatam...

- Pai tocmai la asta ma gndeam si eu adineauri, mi luasi vorba din gura, zise presedintele, si uite cum o sa facem: i punem
Moromete acasa si sa-i spuna, si dac-o fi nevoie, dam si noi declaratie. Baga-l-as n ma-sa pe domnul Bila, ca de mult stam
el n toate partile, si toata lumea ne njura din pricina lui.
Se apropiasera ntre timp de arie si devenira tacutjjJDoi insi sapau
L1s1

si niste itie cu nga oua

aaga
ai

ntr-un Ioc cu niste cazmale niste gropi, altii nfigeau panouri cu instructiuni si gazeta ariei. Pe pamnt zacea o cruce rosie p
iar mai locomobila tacuta, altii se opinteau rostogolind spre un loc putini uriase, necesare probabil pentru cazanul de aburi a
- Danalache, chema Isosica cu o voce scazuta si tainica sj gropi se desprinse acel Danalache, un om cu statura nalta si
si se apropie n graba de cei doi. Cu cine esti tu acolo?
- Cu Geaca, zise Danalache aratnd cu degetul gros napoi. Isosica avu o expresie elocventa de multumire si se uita la PI
semnificativ: ce zicea, nu era o potriveala perfecta?

- Geaca, striga si presedintele cu acelasi glas ca al lui Isosica de nainte si cel strigat lasa cazmaua si se apropie si el n grab

- Ia veniti voi ncoace, le spuse Isosica lundu-i mai la o parte siln timp ce se ndeparta ncet cu ei continua cu glas ceva m
nu-si nchipuie cumva ca e vorba de altceva dect ne ceea ce si pot nchipui n mod normal: terminati azi aici si mine duc
batoza lui Nastase Radulescu si aveti grija sa nu saboteze chiaburul instalarea ei; aria lor o sa fie aria chiaburilor si daca nu
poate sa ne faca.

Plotoaga zise si el ceva de acelasi gen celor care continuau sa lucreze, si statu lnga ei mereu, n timp ce Isosica vorbea acu
ce le spunea. n cele din urma cei doi revenira, presedintele parasi pe cei ce lucrau, se ndeparta cu secretarul organizatiei
expresii impenetrabile, pusera mna pe cazmale si continuara cu sapatul gropilor.

Geaca era un om care ar fi putut trece drept un ins gras, daca n-ar fi foat asa de rosu si n-ar fi avut n cap niste ochi asa de m
nti la el si cine nu-l cunostea si-ar fi putut nchipui, pe lnga toate, ca trebuie sa fie si iute la mnie si periculos nevoie ma
care le auzeai ca le spune cu ochii
241

aceia ai lui mari se ntmpla ceva, parca zmbea de o istorie pe care vroia sa ti-o povesteasca si chipul lui cu pielea umflata
de un val de bucurie ascunsa care i inunda porii. n zilele de duminica, dimineata asa spre prnz mai ales, o mare parte din

de cntece dintr-un instrument pe care numai el l mai avea dintre toti si din care numai el mai stia sa mai cnte: din cimpoi
vedea cum degetele lui groase joaca pe cele cteva gauri ale tevii de lemn care ieseau din burduf si cum ochii i se umflau si
mai rosu suflnd n teava de aer din capul aceluiasi burduf. Nu juca nimeni dupa cntecele lui si nimeni nu-si arata dorinta
sa vie la el sa nvete cum se cnta din ea. Geaca avusese un copil care i murise n razboi, n 1945, ntr-un lagar de prizonie
acolo povesteau ca din pricina foamei pierise, si schimba pinea pe tutun si cnd venise iarna si facusera paduchi, nu rezis
cnta saracu Geaca, spuneau muierile cnd l auzeau, cnta dupa Anton al lui ca nu se mai ntoarse de pe unde l tr rezbelu
dulgher si membru de partid nca de la nceput, de cnd venise notarul acela n sat, se nscrisese odata cu Fntna. Dar nu r
urmara.

- Ce e, ma Geaca? zise unul din oameni adresndu-i-se ca si cnd era de la sine nteles ca degeaba l-ar fi ntrebat pe Danala
zicea Isosica?

Dar avura o surpriza. Geaca se supara pe neasteptate si paru ca se nroseste si mai mult dect era el rosu, iar ochii lui negri,
sursera ca asupra unei istorii pe care era gata sa ti-o povesteasca.
- Ce sa fie, ba Tanasache, racni el, tu n-ai auzit? Sau ai cam surzit de o ureche?

- Du-te, ma, dracu', se supara atunci si numitul Tanasache. si adauga parca n sila: Crezi ca eu stau sa aud prostiile voastre.

- Pai daca n-ai, atunci de ce ntrebi? zise de la locul lui celalalt con-| spirator, Danalache, sef de tarla, numit de Isosica, om
lumea.

Numitul Tanasache nsa parca nici nu auzi, dadu mai departe cu cazmaua si nu mai raspunse nimic. Chiar ca parea surd. Ta
de cteva minute lungi asupra tuturor. si unora li se umbrira chipurile: ce era cu asta, de se suparase Geaca? Ce putuse Isosi
asa? Ce se ntmpla n sat cu oamenii de nu
242

mai puteau vorbi unii cu altii ca

taine?
XI
aceste banuieli si aceste

si iata cum prin jocul imprevizibil al foi"ftW pe care le declanseaza totdeauna o uneltire, inspiratorul "OperatiunfflCotigeo
ce conduceau comuna Silistea-GuCesti tocmai n perioada cnd Niculae Moromete revenise cu o sarcina de pHid n satul
deodata omul care trebuia definitiv ndepartat de pe scena satului. Dar cti erau cei care, judecati dupa trecutul lor, nu merit
o singura posibilitate M se afle raspunsul la aceasta ntrebare, sa i se cerceteze dosarul la raion nVrma unei sesizari: a decla
intrarea lui nlpartid, cine era? (sta era numele adevarat al lui Bila, nimeni nemaiamintindu-si cine si de ce l poreclise cu
rotund si ce nteles avea aceasta sugestie pentru nfatisarea sau felul lui de a fi, chipul lui osos si negru nepotrivindu-se delo
vorba lui egala si persuasiva, cuvintele lui masurate si avertismentele lui unduioase nsotite de acel "ti-o spun cu lacrimi n
lui, exploziva si dementiala, aparea doar cnd se mbata, si asta se ntmpla extrem de rar, necunoscndu-i-o dect un numa
Daca de la raion venea informatia ca "partidul stie", atunci totul trebuia altfel construit, cu mai putine sanse ca Bila putea fi
orice caz n vederea obtinerii unui rezultat care sa duca cel putin la scoaterea lui din birou si ndepartarea lui de pe primul p
comunei. Nimeni adica sa nu mai poata sa faca vreo alianta cu el, si n nici un caz Fntna.

Asa se face ca n zilele secerisului Niculae se pomeni ntr-o seara cu doi insi la poarta, pretinznd, cu o voce coborta si cu

ceva si ca vor sa-i dea si n scris... Unul dintre ei, care parea sa fie un ins gras, dar care tot asa de bine putea sa fie doar voin
nalt si slabanog, ceva mai n spatele lui, avnd parca aerul sa spuna ca desi rolul lui este acelasi cu al celuilalt, pozitia nu e
importanta anume, putea doar sa ntareasca cele ce avea sa spuna grasul, fara sa adauge nsa ceva nou. Amndoi n schimb
Niculae o sa le deschida usa, sa intre n curte si, undeva n gradina sau n pridvor, sa se aseze pe ceva si sa nceapa sa-i pov
fara bunavointa:
- Despre ce e vorba? si adauga si mai neprietenos: Ce este, nea Geaca, ce s-a ntmplat?
f

243

Se vedea ca pe celalalt nici macar nu-l ntreba cine e si ca, daca nu l-ar fi recunoscut pe Geaca si n-ar fi stiut ca e un om cum
gonit pe amndoi de la poarta nainte chiar ca vreunul din ei sa apuce sa deschida gura.

- Mai Nica, zise Geaca fara sovaire, de asta data cu o voce obisnuita, si parasind brusc si parca scos din sarite orice taina, n
te priveste individual, dar daca nu te intereseaza, plecam si buna-seara...
- Cine v-a trimis? ntreba tnarul cu alt glas, cobort, sec si foarte rapid.

Parca nici nu mai era glasul aceluiasi om. Urma o clipa de tacere. Geaca ramase teapan n ntunericul serii. Atunci se auzi s

- Nu ne-a trimis nimeni, am vazut ca ai venit n sat si n-ai mai dat de mult pe-aici si ne-am gndit sa-ti spunem ce stim ca
partid...

- Ce vorbesti? si pna acum ce-ati facut? Vreti sa va spun eu de ce ati venit? zise Niculae. si continua: Sa-mi spuneti ca Bil
oamenii la mine, asa este? De ce nu spui, nea Geaca?
- Mai Nica, asta e, recunoscu Geaca intimidat.
- si erai si dumneata acolo de fata, cnd s-a ntmplat.
- Pai eream.
- Pai creai, relua Niculae taios si ereai si dumneata care nu te cunosc, cum te cheama?
- Danalache!

- Ereai si dumneata si ereau si altii si ce-ati facut? Ati stat si v-ati uitat si acuma veniti sa va prti unul pe altul creznd ca
sa va primesc declaratiile voastre scrise. Ia carati-val de-aici si, daca va mai prind ca umblati cu istorii de-astea, va pun eu
toata lumea cu ce va ocupati.

si le ntoarse spatele si intra n curte. Din cuvintele sale nsa necrutareal i izbise att de tare pe cei doi nct ramasesera ma
piept de ghearele ei furioase si invizibile: nu se mai puteau] urni din loc, stateau mereu lnga poarta ca doua momi fara se
ale stlpilor portilor sau trunchiurilor din preajma.
- Cine erea, ma? ntreba Moromete cnd baiatul intra n tinda.
- Geaca si Danalache.

- si ce cautau?
- Sa-mi spuna ei mie nu stiu ce! exclama Niculae cu dispret. si cnd i-am ntrebat cine i-a trimes, Geaca, om n toata firea,
fara Anton, a tacut din gura si a raspuns alalalt, Danalache,
244

creznd ca ma prosteste el pe mine: nu ne-a trupes nimeni! Nici macar nu i-am lasat sa vorbeasca, le-am spus sa pledftsa nu

Moromete iesi n pridvor si se uita spre sa verifice n felul asta spusele fiului. Statu ntoarse si exclama cu o uimire care pa
- Pai, i vad ca stau mereu la poarta! Niculae se ridica si el de pe prag unde se as<
usii uitndu-se si el lung n aceeasi directie. El si reveni spuse ca n sfrsit cei doi s-au urnit de 1
- Fa si tu cum crezi, zise Moromete ntru tr: zici ca Geaca...

- Tocmai d-aia, raspunse atunci Niculae rii sau. Nu poate sa ramna Geaca, Geaca, asa cu striga. si adauga dupa cteva cl
nu clipea: De ce nu poate? Ce
si cnd ar fi vrut pe lungi, apoi se nsasi verificata.
aparu n cadrul mai mult si cnd 5rta, s-au dus... cu ndoiala. Dar sigur
nd fruntea spre tatal stim toti? aproape ca pe tatal sau cu privirea ica?
XII

Tatal nu raspunse si nici fiul nu mai zise nimic. Alta data, n alta zi, mai ales cum era acum, dupa o zi de odihna - era prima
secerisului - Moromete ar fi luat-o negresit de la cap, dar se ntmplase n cursul zilei ceva cu Catrina acolo la Alboaica si t
povestise acelasi Sande trimes de Alboaica pe furis, venise la prnz de la biserica, se culcase n pat si nu mai vrusese sa vor
la masa, si se facuse seara si tot n pat statea. "Ce e cu tine, mama, o ntrebase Albei nedumerit, te doare ceva, sa-i spunem
doctorul Ruiu de la spital, l cunoaste personal, daca i da un telefon de la sfat sa stii ca vine!" "Nu ma doare nimic", raspun
dar foarte mohorta, si alte vorbe nu mai scosese si se ntelegea limpede ca daca le scosese si pe-astea fusese doar ca sa mp
medicului tocmai acum n zi de sarbatoare, cnd poate ca se odihnea si el ca orice om. "Ce e, mama?" o ntrebase si Alboai
lase n pace, fiindca degeaba vorbea cu ea. Statea ntinsa n pat n casa, mbracata asa cum venise, n fusta ei buna si cu blu
cei care ar fi intrat pe usa si nu scotea un cuvnt. Era att de mohorta nct toata odaia parea plina de mpotrivirea pe care
sederea aceasta n pat, neclintita. Vecinii si rudele mai ndepartate stiau ca mama lui Niculae si purta supararile pe picioare
dar numai tatal,
245

fiul si fiica cunosteau felul acesta al ei de a se culca si de a nu vorbi cnd ceva dusmanos o coplesea din afara, sau dimpotri
dusmania ei. si cele mai rele stari care o tineau cel mai mult la pat, cum era cea de azi, erau cele n care aceasta dusmanie n
sufletul ei, ct din al altora si care dintre ele erau mai rele. Pentru ca ea nvatase de la biserica si o spunea si altora, ca trebu
minte numai pe cele bune, fiindca asa i place Domnului Cristos. Nu reiesea nsa de nicaieri din cele patru evanghelii ca ast
Nazarineanului, totusi asta fusese cea mai des repetata dintre nvataturile pe care Catrina Moromete o desprinsese de-a lung
Familia ei nsa, Moromete ndeosebi, si altii care i cunosteau tineretea ntelegeau de aici mai multe, de ce chiar uitarea ar f

ale lui Cristos: trecutul Catrinei lui Moromete nu parea sa fie pentru aducerile ei aminte un izvor de lumina...

Moromete se ridica de pe prag, se duse pe vatra, scormoni cu vatraiul n cenusa si lua de pe el spuza rosie de la care si apri
rasucita n foita de mna. Alaturi, Ilinca spala vasele (cnd Niculae fusese strigat la poarta de cei doi, abia terminasera cu m
polita de lemn din perete. Spernd ca poate i va pica totusi ceva de mncare atta timp ct lumina tindei si umbrele stapni
peretilor si podului pridvorului, cinele statea ntins ntr-o parte pe patru labe aratndu-si doar botul la lumina lnga stlpul
vinovati de constiinta de a fi cine si de a nu fi mai mult, vita de pilda, fata de care stapnul are mai multa dragoste, se scoa
si i da mai mult sa mannce, nu numai farmiturile lui de la masa. Era unul tnar, nu mai era Dutulache, acela murise de m
nu-l mai vazuse nimeni.

- Vezi cum devine, zise Moromete, ti spuneam acum o saptamna cnd venisi cu noi dimineata n caruta la deal: nu mai e e
rodul muncii noastre! Asa e si cu biserica! In loc sa se duca si sa se ntoarca de acolo cu sufletul senin, se ntoarce si cade la

Tacu si se ntuneca si el la fata, ca si cnd ar fi patit si el ce patise mama n acesti ani cnd biserica fiind dezlipita de stat si
religia, nu mai stiau de Dumnezeu dect de la oameni, si oamenii... Cu toate ca n viata lui, nici de Pasti nu se ducea totdeau
acum ca e credincios!
246

- Cnd erati mici va luam din pat n noaptea Pastilor si va duceam la biserica si ma-ta punea peste prag un strat de pamnt p
dadeam pasti pe el... continua Moromete.
- Ei si?! facu Niculae.

ncepea parca sa-l scoata din sarite aerul acesta pasnic al tatalui sau, dupa ce o gonise pe maica-sa de acasa cu parul. Oricum
acolo la Alboaica de dragul lui, sa-i faca pine sau cozonaci si sa vie pe urma acasa bucuroasa ca de zile mari, ca pe timpul
copiii erau la un loc, si n zilele de sarbatoare, de Pasti sau de Craciun, nu se mai njura si nu mai ridica nimeni mna unul l
cu pamntul pus pe marginea pragului si ttkc^^au&nlLoriLc care nu mai puteau sa ascunda nimic?

^P^HHBjnile mpovarezi tu cu lucruri care nu te privesc, zise Nicul^K, si cuTBBH&re te privesc direct, te scuturi ca si cn
mRjMra nu^ti miroase.

- Pai ma ntlrirKB^i la prnz cu Catrina lui Baltoi, raspunse Moromete indignat si zice "Ilie^wwrea s-a suparat rau nasa (a
biserica si dupa slujltpopa a citit ceva ca sa ne ducem la secere si sa dam cotele.." Asta e lognsa?!! exclama Moromete furio
astea? Ca do>w tu nu crezi n Dumnezeu!
Asadar din pricina asta cazuse Qsirina la pat, ca preotul lasase la o parte evanghelia si vorbise de cote... \
Cnd Moromete se opri, se ivi Ilinca scoasa si ea din sarite ca tatal ei vorbeste de maica-sa ca si cnd amndoi ar fi fost de
niste prunci.
- Voi nu mai taceti din gura, Niculae? zise ea. Nu va dor falcile de atta vorba?
- Nu ne dor, pe tine te dor? zise Moromete ntelegnd ca lui i erau adresate aceste cuvinte.
si schimba subiectul.
- Cu alte cuvinte, relua Moromete adresndu-se fiului, te feresti sa vorbesti cu unul sau cu altul din ce motiv?

Ai fi zis ca ntrebarea avea rostul ei. si adauga situndu-se nu fara o anume ncntare de sine pe un plan din afara:
- Care sunt metodele dumitale?
Sigur, nu erau amndoi oameni politici? Faceau schimb de vederi...

- Metodele mele sunt ca am n fata un sat vechi si actionez sa iasa din el unul nou, raspunse Niculae. Ori, intriga si turnator
nimeni si pe nimeni un om nou.
- si cotele crezi ca or sa faca? ntreba Moromete.
247

- Cotele o sa le desfiintam, dar deocamdata suntem siliti sa recurgem. la ele, fiindca n-avem ncotro. Cu ce sa aprovizionam
- Bine, conveni Moromete, dar dupa ce le desfiintezi mi dai ndarat ce mi-ai luat?

- Sigur ca o sa-ti dau si ndarat sub o forma sau alta o sa-ti iai singur, raspunse n cele din urma Niculae ridicndu-se de pe
avnd acum acea expresie a celui care ghiceste ce i se va raspunde si n-are nici un chef sa auda, n-are acuma timp de discut

- Da-mi dumneata un bon la mna n care sa se specifice urmatoarele, zise ntr-adevar Moromete fara sa ia n seama intenti
luat de la cetateanul cutare din comuna cutare raionul cutare cereale cantitate cutare n valoare de lei, care nu corespunde cu
oblig ca, stat, sa-i achit diferenta, asa, esalonat. Drept care i-am eliberat prezenta spre a-i servi la nevoie.
- Nu merge cu chestii d-astea, zise fiul hotart si agresiv.

- Nu merge?! se ndoi Moromete, ca si cnd ar fi crezut o clipa ca faptul era posibil si ar fi putut ncheia tranzactia chiar at
fi avut mputerniciri speciale.
I
XIII

Isosica, Plotoaga, Zdroncan si Bila si Mantarosie care facea si el parte din biroul organizatiei, dar care nainte de a li se alat
vechiul secretar, Adam Fntna, nu-si dadura cu adevarat seama de ceea ce se petrecea pe arii nici dupa ce numarul celor ca
crescu att de mult nct, vazuta de departe, o arie ncepea sa semene cu un fel de bivuac. Gramezile conice de gru cu rogo
taranii n camasi tolaniti pe lnga ele a trupa n repaos. Isosica, n a doua zi de treieris, plecase la raion de unde se ntoarse
comunica lui Plotoaga si lui Zdroncan, ca Bila nu declarase la primirea sa n partid ce rol jucase n evenimentele din '46 din
sa se trimita la raion declaratiile respective si sa fie curatat. Plotoaga nsa, presedintele sfatului, nu se putu lauda cu un succ
al lui Moromete era complet refractar dezgroparii trecutului lui Bila si ca nici macar nu vrusese sa stea de vorba cu Geaca s
gonise de la poarta fara discutie.

- Pe noi nu ne intereseaza daca el vrea sau nu vrea, zise atunci Isosica aproape dispretuitor, dnd parca de nteles ca n ches
248
\

persoana ta intereseaza... Avem noi si alte socoteli cu el si cu tat-sau, domnul Ilie Moromete. Nici o grija, nu vom scapa mo
demasca pe amndoi pentru agitatia pe care o duc... Asa, Niculae avea ocazia-sa-l iertam pentru ceea ce face taica-sau. N-o

schimba subiectul cu un surs impenetrabil:

- Cu cine ai vorbit la raion?

- Am vorbit chiar cu tovarasul care are sarcina sa se ocupe cu probleme de-astea, raspunse Isosica. si adauga ironic: ce, cred
tovarasul Merdescu sau cu Bumbea?

ui din soferii comitetului de partid raional si cel numit Qjjii de la poarta, care te opreau sa intri neanuntat. ZdronffiTn ripos
adresa lui Isosica spunnd ca era dat n pasteltySfcsii. dar ca o sa vada el ce-o sa-i faca mine sau poimine tovarasul prniR
afle ca oamenii si-au pus grul pe jos si nu VOTW se duca sa-si predea cotele la baza de receptie. Ce masuri ntelege sa iar

Isosica si desclesta falcile si casba cu gura pna la urechi, abia nregistrnd faptele. Se aflau acum la sfatB biroul presedin
din tavan, si nu mai era n|pieni pe acolo, afara de un paznic vigilent care facea ce facea si se dadea ca din ntmplare cnd p
ncremenit, dar si gata sa-si reia mersul daca ar fi fost surprins, cnd pe-afara, pe sub ferestre, ca si cnd ar fi pndit sa nu s
peste cei dinauntru si el sa nu fie acolo si sa dea alarma. n realitate tragea cu urechea...

- Nu egzista, zise Isosica toropit de somn si de o multumire esentiala, care nabusea nesilit orice ncercare a oricui, nu numa
n preocupari vreo ngrijorare ct de mica. Cotele trebuiesc predate fara discutie si cine nu vrea, nu duce grul acasa. N-are
vedem ct l tine. Trecui si eu pe-acolo cnd venii de la gara, adauga el putin mirat, si unii mi spuneau ca n-au carute... Nic
arie?
- A fost de dimineata, zise Plotoaga, si pe la prnz a plecat la raion, l-a chemat tovarasul Ghimpeteanu.
- Adica n-a zis nimic!
- Ce sa zica, si mie mi spusera tot asa, ca n-au carute si ca l duc mine dimineata.

- Poate ca n-or fi avnd? admise Isosica desclestndu-si iar falcile, vedem noi mine, organizam noi altfel convoaiele, luam
intrat n ceata si le dam lor...

Niculae se ntoarse n aceasi seara de la raion si dimineata tinu o sedinta cu Isosica, Plotoaga, Bila si Mantarosie, cei trei m
249

organizatiei, plus Plotoaga n calitatea lui de presedinte al comitetului executiv si nici el, Niculae, nu pomeni nimic de situa
scurt instructiunile si masurile care trebuiesc respectate n vederea unei bune desfasurari a treierisului, punnd nsa accentu
speciala a ariei chiaburilor.

Dupa felul cum le vorbi era lesne de nteles ca pentru asta fusese el chemat ieri la raion si exemplele pe care le dadu confirm
In cutare sat un chiabur a refuzat pur si simplu sa-si strnga grul de pe cmp, un altul a stricat sitele de la batoza, un altul a
zoana, acel praf amestecat cu pleava si boabe rupte de gru care se scurge alaturi de lada mare, altul a fugit din sat nu se sti
altii, creznd ca cu manevra asta...
Niculae era ncruntat. Exemplele sale erau meschine, dar nu le inventase el, cum, necum, astia carora le vorbea trebuiau sa
au fost prelucrati...

Aria chiaburilor functiona nsa fara nici un fel de accidente, se treiera necontenit, batoza avea toate sitele n regula, chiabur
de gru si, n afara de toate acestea, la ei nimeni nu-si pusese recolta pe jos si nimeni nu zicea ca n-are caruta sa-si duca cot
ceilalti. Bogatii satului treierau n tacere si pareau surzi la strigatele pe care le scotea din cnd n cnd Plotoaga cnd ceva i

nu se misca bine si numai copiii pareau veseli sau straini de ideea ca au fost pentru ntia oara despartiti de sat printr-o arie
printre sire, sau carau cu aceeasi veselie paiele de la curul masinii, iar altii tineau de capestre caii nhamti la carutele ncarc
la urechi si caii stateau cuminti n minile acestor omuleti care, n afara de faptul ca erau asa mici, semanau ntru totul cu p
pna la chipul energic, ars de soare.

A doua zi dimineata, asa cum si repartizasera sarcinile, Niculae si Isosica o luara de la sfat spre aria principala, de pe izlaz,
Lnga padurea Cotigeoaia, fura trimisi Bila si Mantarosie din conducerea organizatiei. Cnd Niculae ajunse printre musuro
pe arie, la nceput merse printre ele n tacere si cu oarecare graba si fara sa manifeste o atentie speciala. Dupa ce iesi nsa di
mers, ndepartndu-se deci de arie, l ntreba pe Isosica cu o voce taioasa ca un brici:
- Ce e cu gramezile astea de gru?

Isosica si ncetini nu se stie de ce pasii, si nu se grabi sa raspunda, dar celalalt nu si-i ncetini si atunci se crea deodata ntre
micsorata dect ori de Niculae, care ar fi trebuit sa stea
250

sa-l astepte, ori de secretarul organizatiei, care ar fi trebuit sa-si nteteasca mersul. Nu se stia nsa ncotro se ducea, asa glon
Isosica mai micsora din distanta, grabind pasii, dar izbind din cnd n cnd cu vrful pantofului n scaietii sau pietrele pe ca
cei care s-ar fi uitat la ei de departe, aerul celui care nu pune el mare.pret pe cel ce merge asa iute naintea lui si ca situatia l
aparent trebuie sa...
- Erau numai ctiva care aveau grul cu neghina, zise el, nu stiu ce mama dracului e cu ailalti... Cica n-au carute...
e

' unuia care nu stie cum se treiera grul si tu s-o ie, zise Niculae ridicnd glasul. Gramezile astea Q
trimete

f^ am v

cu grul ndarat pe ^B^jB^h^hia. dar ieri ce-ati pazit, tu si cu Plotoaga, de i-ati lasat si pe ai cu grul cura^*a^l. puna pe jos
ieri?

Dar tot nu se uita la el si tot mai ramnea hfare ei o oarecare distanta, pe care secretarul local tot nu se straduia s-o micsore
n maracini, nici n pietre.

- Plotoaga nu stiu ce dracu a pazit, zice ca a umblat pe la Ciolanesti dupa niste mahine! raspunse Isosica cu un glas egal n
tragea la raspundere. Eu am fost la raion, la comitetul de partid, am avut treaba cu serviciul de documentare.
- si alta zi nu ti-ai mai gasit sa te duci la serviciul de doi imentare?
- De unde dracu sa fi stiut eu ca aia cu grul curat o sa-l puna pe jos?! Ma duceam n alta zi, raspunse Isosica.

Acum nu mai era ntre ei nici o distanta si ntre timp se lamurise si ncotro se ducea al lui Moromete asa glont: spre aria chi
batozei si tractorului care nlocuia locomobila. Tractoristul l saluta pe Niculae cu un deget la capela lui unsuroasa, iar refer
acelasi lucru, avnd nsa si o expresie ntrebatoare: avea tabelele cu chiaburi n mna, le tinea bine, vroia tovarasul de la rai
Niculae se uita n treacat n lada cu gru, si vr mna n el, vnturndu-l, si ntreba unde e presedintele.

- Uite-l colo, zise referentul local aratnd cu degetul spre niste sire si ordona unui taran care statea si se uita si el la gru: ia
presedinte!

Niculae nsa nu-l astepta, se ndeparta de batoza si o lua spre marginea ariei. Mergea nsa acum agale, si Plotoaga si Isosica

el fara graba, fumnd tigari, si cu niste expresii preocupate... Stateau acum toti trei mpreuna, n picioare, sub soarele apasa
timp ce Niculae i privea sfredelndu-i; parul lui

.L
251
tuns scurt si dat ntr-o parte l facea mult mai tnar dect era cu adevarat fata de ei.

- Ce e asta, tovarase presedinte? zise Niculae cu o ironie brusca $i necrutatoare. Poti sa-mi explici, tovarase presedinte? Un
tovarase presedinte?! continua Niculae n acelasi fel, parca ar

fi avut o sulita n mna si o nfigea cu fiecare cuvnt n omul impenetrabil din fata lui. Nu parea nsa sa-i pese lui de aceasta
numarul 1?" v-a ntrebat tovarasul secretar Srbu. "O luam, o luam," zice tovarasul presedinte asa flegmatic, acompaniat de
Isosica. si cnd eu v-am atras atentia ca e o problema cu neghina asta, ei, zice tovarasul presedinte asa binevoitor: "Lasati
explica-mi!
;
Ii tinea fara sa clipeasca sub privirea taioasa a ochilor lui negri.

- Parca nici n-ai zice ca ai n fata doi oameni care se gndesc la problemele comunei cum ma gndesc eu la problemele p
niste tovarasi care au organizat ei totul, l-am chemat chiar
si pe parintele sa-si dea contributia.

Isosica si Plotoaga erau si ei negri de soare, dar parca se nnegrisera chiar n aceste clipe sub ploaia batjocoritoare de cuvin
mai lovit arata Plotoaga, care chiar transpirase sub cazna aceasta care l muncea vizibil, sa nu nghita ceea ce i se facea, si f
probabil ca daca se hotara sa raspunda, trebuia sa se mpace n acelasi timp si cu ideea ca era foarte posibil ca dupa aceea sa
amndoi oameni cu pamnt si nimeni nu-i silea sa se lase astfel biciuiti, se pare nsa ca Niculae cunostea bine soiul acesta d
viata satului, si n cuvintele lui nu razbatea nici cea mai vaga grija ca ar putea avea din partea lor surpriza unei tresariri de i

- Ce ordonati sa facem, tovarase Niculae? zise Isosica prinznd pauza din zbor. Aveti dreptate, ne facem autocritica, dar ce
Cu aia fara neghina, lasati ca se aranjeaza, vorbim noi cu ei si o sa plece toata lumea la baza de receptie. Nu se poate, ordin
contract... Dar baza de receptie ar trebui sa le primeasca grul cu neghina ca doar ei l-au dat, nu l-am inventat noi. Vorbiti d
la telefon si noi mergem la arie sa formam convoaiele cu ailalti.
- Am vorbit ieri cu baza de receptie, zise Plotoaga.
- si? ntreba Niculae.
- M-au trimis la Ciolanesti, ca sunt acolo doua mhine, sa le luam s| sa dam grul la trior.
- si? relua Niculae.

252

- Nu era nici o mahina, erau stricate, am batut drumul degeaba, la telefon mi-au spus ca sunt bune... Sa-i ia mama dracului
Presedintele spusese aceste cuvinte cu gura plina, obidit si nfuriat. Niculae se urni din loc si o lua spre sat.

- Mergeti pe arie si pna n seara sa nu mai existe gramada de gru pe jos, ordona el. Ma duc eu sa vorbesc la telefon cu ba
imediat!
XIV
recepf
biroul lui Zdroncan si i ceru sa-i dea se rasuci pe scaun, ridica receptorul sa nvrteasca energic la
Ajun; la telefon
de pe furca lui mare de manivela.

- Alo, urla el apoi n receptor, oficiul? si contn^repede ca si cnd ar fi chemat pompierii sa stinga un incendiu: Oficiul, of
dupa aceea scrbit si insistent si spuse: Da-mi baza de receptie, fi-ti-ar urechea aia stnga cu care tii receptorul, a dracu'! Al
Avea un glas de parca ar fi fost pe frontul din '914, asa racnea pna primea o legatura.
Niculae lua receptorul si ntreba daca la telefon era seful bazei. I se raspunse ca era chiar el.

- Din partea raionului de partid, zise Niculae sever, spune-mi, tovarase, ce e cu oamenii care au gru cu neghina, care e situ
- Trebuie sa-l dea la trior, nu le putem primi cotele si plata S.M.T.-ului si nici restantele cu un procent mai mare de sapte la
instructiunile Consiliului de Ministri.
- Chiar si n cazurile n care baza le-a dat gru de samnta cu neghina? ntreba Niculae.
- Chiar, raspunse functionarul linistit. Nu trebuia sa-l semene asa cum l-au luat, trebuia sa-l dea la trior.
- Bine, asta n ceea ce priveste S.M.T.-ul care are dreptul sa i se plateasca aratura cu gru curat. Dar cotele?
- si cotele, zise functionarul.
- Bine, dar daca asta e calitatea grului, cum poate baza sa le pretinda alta?
- Trebuia sa-l fi dat la trior nainte de a-l fi nsamntat, raspunse mai departe seful bazei.
Urma o pauza, apoi Niculae ntreba:
253

- si dumneavoastra, care ati dat gru cu neghina, cantitatea propriu-zisa mprumutata, o vreti tot fara neghina? Vreau sa spu
- Fara neghina, spuse seful bazei neturburat.
- Dar voi l-ati dat cu neghina.
- N-are importanta.
- Cum n-are importanta? Ce raspuns e asta?
- Sunt ordine precise, raspunse seful bazei, laconic.

Niculae puse receptorul n furca si iesi afara. Dar nu pleca nicaieri, ramase n pragul cladirii pe scarile de ciment, si vr m
drept, uitndu-se peste drum cu privirea n curtea celui ce se nvecina cu sfatul popular, curtea lui Valache, grasul si veselul
primari si notari de odinioara ai acestei comune. Pe vremea lor, un primar n-avea de rezolvat astfel de probleme, nu existau
receptie. Primaria era o cladire n general linistita, nregistra nasterea si moartea populatiei, avea un perceptor de impozite s
bilete de vite si verifica masuratorile si greutatile si executa un buget comunal nu prea ncarcat, iar si daca vreunui om i-ar
pamntul cu sticle de lampa, toata lumea ar fi ramas complet indiferenta. Sticle de lampa vrea sa semene? Foarte bine daca
cu ideea lui, nu toti oamenii seamana ntre ei sa aiba fiecare aceasi idee. De-aia sunt mai multi oameni, ca sa aiba mai multe

Valache nu facea nimic, gaseai n crciuma lui covrigi si bautura, nu te silea nimeni sa intri la el sa iei ceva, dar cnd vinde
o schimbare n gospodaria ta si nu trebuia sa bei un paharel n cinstea acestui eveniment? Ici semnai biletul n primarie si d
vitei (cumparate sau, vndute). Dar n sanatatea cui nu beai! Parca daca treceai copilului care se nsura doua pogoane de pa
ca si cnd nu s-ar .fi ntmplat nimic? si Valache era acolea, vesel n permanenta, sau poate nu era el chiar vesel, dar te nve
gndeai ca tot cstigul lui la crciuma se topea la table pe tuici cu pungasul de notar si de primar care l beau fie ca pierdea
ei. Era acolea, ca un paznic voluntar al primariei, cu toiul n mna, si cine nu-l auzise macar o data strignd cu vocea lui mo
primar, sa traiti, dom' notar? Ca si cnd ar fi fost parca platit sa ntretina n mintea oamenilor ideea ca aceste doua cladiri ca
prietene, cu oamenii din ele cu tot. Pe urma venise razboiul si dupa razboi... Chiar aici n fata casei lui Valache se ntmplas
cunoscuse cineva pe un
254

notar nou si petrecuse cu el pe terasa lui Valache o noapte dintre cele care nu se mai uita. si tot aici, putin mai trziu era chi
care chemase oamenii cu goarna sa le vorbeasca... Acuma sta pe aceleasi trepte si se uita, pe gnduri, la fosta crciuma... O
Valache vrusese sa se mute odata un nvatator, fiindca altfel, fara rafturi, odaia era frumoasa, avea ferestre mari, acoperite p
se mutase, dar pe urma plecase de-acolo si sfatul nu mai trimisese de-atunci pe nimeni sa-l nghesuie pe Valache cu mui^gX
evidenta.

zise Niculae de pe trepte, ire nu mai era gras c%dinioara, ci negru si parca si care ducea de funie o vaca, venea de la fntn
sa scoala.

Valache se uita la tnarul de pe treptele sfatului si fie ca nu auzise ntrebarea, fie ca o auzise si nu vrusese sa raspunda la ea
de drum, baga vaca n curte, nchise poarta si se pierdu undeva n fundul gospodariei.
- N-o mai duce mult nea Valache, zise paznicul de serviciu care urmarise scena de undeva de alaturi unde statea jos.
- Dar ce-are? zise Niculae.

- Nu stiu ce are, dar nu mai vorbeste.

- Adica, are vreo boala?

- Cica n-are nici o boala, zic unii, nu-l doare nimic, dar nu mai vrea sa vorbeasca. A intrat o data alde Gae peste el si nu sti
njurat... I-a facut pe urma proces...
- si de ce a intrat peste el?
- Pai n calitate de presedinte! -si?

- Nu stiu ce-a vrut de la el, cica i-ar fi rasturnat masa si ar fi ridicat ciomagul la el sa dea impozite... Unii spun ca l-ar fi nj
un semn de egalitate ntre aceste doua actiuni, ridicarea ciomagului si njuratura, dnd chiar de nteles ca njuratura ar fi fos
lovirea cu ciomagul.
- Dar de auzit aude? zise Niculae intrigat.

- Cine stie? Muierea spune ca aude, dar ca din ziua aia de la proces a luat hotarrea sa nu mai vorbeasca. Are mai bine de u
nu mai vrea sa scoata un cuvnt.
- Dar ce s-a ntmplat la proces?

- Pai cica Gae l trecuse ca nu-si platise impozitele si nea Valache zice onorata instanta, va prezint chitantele care le am asu
nevinovat. Dar judecatorul cu asesorii populari nici n-au vrut sa
255

se uite la ele, zicnd ca sa nu umble el cu uneltiri $i cu avocat, ca n-o sa-i mearga. Probele nu sunt din punct de vedere conc
zacut nea Valache vreo paisprezece luni n puscarie. Cica acolo a nceput el sa refuze sa mai vorbeasca, zice muierea, ca se
ntreba una si alta si el nimic. Paznicul tacu. Niculae ntreba:
- si ce face acuma Gae?

- Ce sa faca, sta acasa. Asteapta sa fie iar presedinte. Posomort, Niculae parasi treptele si se ntoarse n biroul lui Zdronca
- Ia da-mi raionul de partid, i spuse, pe tovarasul prim-secretar Ghimpeteanu.

Se vede ca se gndise tot timpul afara daca sa cheme sau nu raionul si ca n cele din urma se hotarse sa-l cheme. Zdroncan
receptor si rencepu urletele catre oficiu.
- Merge greu, zise ntr-o vreme, raionul e ocupat...

Dupa vreo ora de truda reusi n cele din urma sa obtina legatura' si Niculae lua receptorul si ncepu sa raporteze. Primul-sec
raspunse ca cunoaste situatia, ca acelasi lucru se petrece si n alte comune si ca totul se datora agitatiei chiaburilor...

- Mobilizati membrii de partid si combateti agitatia cu toata energia, tovarase Niculae, si n acelasi timp strngeti toate trio
mama dracului le spun unii pe-aici, si selectionati cantitatea respectiva de cote si sa se predea la baza de receptie. Nu putem
cu mare numar de corpuri straine, pe urma baza l pastreaza pentru la toamna si l vinde cui n-are si o tinem asa ca gaiamatu
nu exista alta solutie.
- si trebuie predat fara neghina chiar si grul de mprumut? ntreba activistul.
- Dar ce crezi ca bazele astea de receptie lucreaza de capul lor? Care sunt dispozitiile? zise secretarul.
- Dispozitiile sunt pentru ntreaga tara? ntreba Niculae.
- Pai sigur ca sunt pentru ntreaga tara, n-oi fi vrnd sa se dea dispozitii fiecarui taran n parte.
si convorbirea se ncheie n felul acesta. Niculae nchise.
- Cte trioare avem n sat? l ntreba pe Zdroncan.

|,
I*

- Sunt cteva trioare, raspunse Zdroncan, dar zice ca sunt toate stricate, s-a interesat ieri tovarasul presedinte si le-a vazut c
mama dracului la Ciolanesti sa ia pe-ale de-acolo, le-a gasit s pe-alea stricate.
- si nu se pot repara?
256
- Nu se pot, ca le lipsesc tot felul de piese. Nu stiu ce-au facut cu ele, ca nu e unul bun.
- Da-mi S.M.T.-ul. Poate gasim la ei.
- Sunt date. Se lucreaza cu ele n alte mi
- Da-mi iar baza de recep

Dupa c^sfobmLuistiw&l&tciilae i spuse aceluiasi sef ca situatia era fara soliuj^JjHflfSaOTKeva trioare ale S.M.T.-ului n
s^HpRgfectfona atta gru. "stim, dar n-avem ce face, raspunse functio^HT Se pare ca numai n regiunea lor se ivise comp
t^^j regiune s-o fi primit vreo dispozitie speciala de la Consiliul de
- Da-mi comitetul regional de partid, ceru Niculae si Zdroncan se puse iar pe urlat.

Dar iata ca legatura cu regiunea se obtinu mai usor dect cu raionul si Niculae lua receptorul si ceru sa vorbeasca cu un anu
ntmpla ca acest tovaras sa fie chiar n sediu, cu toate ca n aceasta perioada mai toti activistii erau plecati pe teren.

- Tovarase Georgescu, zise Niculae, puteti sa-mi spuneti si mie care e situatia cu bazele de receptie care au ordin sa nu prim
sapte la suta corpuri straine? stiti ca la noi s-a ivit o complicatie si am vorbit si cu tovarasul prim-secretar Ghimpeteanu, da
trior este practic de neaplicat. Ce-i facem?

- Raionul o sa primeasca dispozitiile care se vor impune, raspunse scurt tovarasul Georgescu. Nu nteleg de ce veniti voi cu
regional! De ce nu tineti legatura cu raionul?

- Tovarasul Georgescu, replica Niculae iritat, v-am spus ca am raportat tovarasului prim-secretar Ghimpeteanu si dnsul mi
situatia asta. Problema e daca nu'cumva mai sunt si alte regiuni n aceeasi situatie si n cazul asta ce masuri sunt de luat, ca
- ineti legatura cu raionul, raspunse impasibila vocea de la celalalt capat al firului.

si nchise. Niculae nchise si el si de asta data foarte hotart o lua spre iesire si nu se mai opri n pragul cladirii sfatului sa se
mai trziu fu vazut apropiindu-se de aria principala si Isosica i Plotoaga i iesira n ntmpinare. Se vedea nsa dupa felul l
se urneau pasii ca ei nu facusera ntre timp nimic si ca n general nu prea ntelegeau ce era de ntreprins ntr-o asemenea sit
miscau n asteptare, sau asteptau niiscndu-se, nu pareau sau poate chiar ca nici nu se deosebeau cu ceva de ceilalti tarani, s
spunea ca n astfel de
257

mprejurari e mai bine din toate punctele de vedere sa te retragi n masa din care ai iesit si sa lasi autoritatile superioare sa a
anume trimisa de sus pe care s-o lasi sa ia contact pe viu cu ntregul sat pe propria-i raspundere... Binenteles ca nu trebuia
aceasta persoana complet singura, fiindca atunci te va curata dupa, si va pune pe altul care va sti sa execute mai bine dect
dar poti sa stai asa de forma alaturi de el, ca sa nu se observe ca nu vrei sa te amesteci, si alaturi de tarani nefacnd nimic, c
ce valul va fi trecut si sa se plnga contra ta si iar sa te curete...

- Ordinele sunt urmatoarele, zise Niculae fara menajamente. si ncepu sa le spuna ce aveau de facut. Erau ele, chipurile lor,
ngrosata de straturi de experienta seculara patrunsese, ciuruind-o parca cu o mitraliera, necrutarea unuia care iesise tot dint
sa le nfrnga mpotrivirea si siretenia.

- Hai, dati-i drumu, ncheie Niculae. Dati-i drumul si ncepeti si combateti efectele actiunii chiaburilor. Treceti la contraact
politica sustinuta, duceti munca sa-i mobilizati pe Geaca si pe Danalache si sa-i trimeteti la mine! Numai achitndu-va de s
scapati si sa nu va demasc ca unelte ale chiaburilor! Eu ma duc la Cotigeoaia sa vad cum decurge acolo treieratul si cnd m
convoaiele nsiruite spre baza de receptie.
XV

Isosica si Plotoaga o luara napoi spre centrul ariei si se vedea cum o cumplita furie pusese stapnire pe ei. Cnd un grup de
parca vesele care sovaiau ntre speranta si ndoiala, vrnd sa stie adica n ce sens se modificase situatia, renuntasera sau nu
avnd deci aerul ca totul se misca ntre aceste doua extreme si ca existau sanse si pentru si contra, Isosica si Plotoaga ncep
chipurile schimonosite de o mnie cu totul neasteptata si bizara, cu att mai mult cu ct pna atunci nu zisesera nimic, avn
cotele ajunsese putin cam prea departe:
^
- Atentiune aici, urla Plotoaga.

- Rechizitionarea trioarelor, l urma Isosica cu un glas nu mai puBjl urlat, dar parca mai rece si mai amenintator.
258

- Cine nu prezinta triorul reparat se confisca pe loc si nu se mai da ndarat, relua Plotoaga, si se interzice cu ncepere din ac
r
jos.

Se apropiara de batoza.
- Cine treiera? facu presedintele.
- Eu, raspunse un taran tnajxtrun glas de parca ar fi fost strigat la apel n armata si i-ar fiJa^iifpTacere sa-si reaminteasca,
fruHMp^umpuri petrecute n cazarma.
Tnala?

acarcarea n ea a cotei cuvenite si directia gara Balaci. [Stai, tovarase presedinte, ca n-am terminat, protesta atunci taranul ^
argumentul pe care l invoca. 'Presedintele o lua spre gramezile de gru, dar tnarul taran tsni de lnga lada, i iesi nainte
asta data rosu de indignare si cu fulgerari scurte de spaima n privirile ochilor sai mariti de o ncordare pna atunci ascunsa

- N-am terminat, tovarase presedinte, ce te legi tu de mine cnd eu abia am bagat n batoza si uite colo carutele la rnd sa t
- Ai neghina? l lua presedintele din scurt.
- N-am.
- Ai arat cu S.M.T.-ul?
- Am arat.
- Atunci ce... ma-tii crezi tu, ca S.M.T.-ul asta e pe gratis, n-ai iscalit un contract ca o sa platesti n produse?
si trecu peste el fara sa-l mai ia n seama, dar celalalt reveni ndrjit.

- si tu ce... ma-tii casunasi pe mine, care nici n-am terminat, cnd astia stau cu gramezile pe cmp de doua zile si nu le zice
mine, Dumnezeul... de presedinte, ca daca ma reped acuma n tine te fac de uiti pe toata viata ca ai fost vreodata presedinte
- Cristache, ordona presedintele adresndu-se unui baiat care statea cu furca n mna si se uita, du-te la postul de militie si
vina imediat aici pe arie.

aranul nesabuit amuti deodata, ca si cnd i-ar fi luat cineva indignarea cu mna. n acest timp se adunase n jurul lor toata
treiere. Baiatul cu furca nu se grabi sa alerge sa cheme militianul, dar nici presedintele nu-si repeta ordinul.

- Suntem martori ca tu l-ai njurat nti, zise un taran cu glas potolit ' presedintele se facu ca nu aude, dar nu dadu curs cio
strige ordinele asa cum ncepuse.
259

Le repeta nu tocmai asa cum i le spusese Niculae, ci deformndu-le mpins de furia aceea a lui pe care n-o pricepea nimeni
n auzul celorlalti un caracter incredibil: se confiscau trioarele, se confisca recolta, se puneau cu militia pe ei...

- Sa ne ia tot grul si sa stim o socoteala, zise linistit un taran adresndu-se practic presedintelui, cu o astfel de voce care nu
presedintele nu nascocise el ordinele astea si ca prin urmare, daca facea pe intermediarul, sa transmita mai sus propunerea a

- Sigur ca da, admise un altul, ce sa mai stam sa ne mai socotim, ca S.M.T., ca U.T.M., ca F.D.P. ...Sa ne ia tot grul, tot ac

F.D.P. era Frontul Democratiei Populare, denumire sub care se prezentase partidul si guvernul la alegerile recente si nu stia
minte initialele respective. Ct priveste U.T.M.-ul (Uniunea Tineretului Muncitor), organizatia asta nu cerea nici un fel de c
mintea acestui taran nu se facea nici o deosebire ntre Statiunea de masini si tractoare, organizatie cu scopuri strict tehnicomasa existente care aveau alte sarcini. Nu se stie de ce propunerea cu luatul n ntregime al grului de catre organizatiile nu
presedintelui si ncepu sa-i ia pe fiecare la rnd, ocolind linistit gramezile de gru.
- Ce e, Costache, de ce nu vreai sa-ti duci cotele aferente la baza? -Pai acuma treierai, astept sa vina alde cumnatu-meu cu
Mozaceni si l duc. De ce sa nu-l duc? l duc! Cum sa nu-l duc! Tocmai pe mine ma gasisi sa nu-l duc?
- si tu, Patac? Tu ce astepti?

- Pai acu' treierai si eu! protesta Patac uimit ca evidenta acestui fapt era att de greu de presupus. Acu' treierai si astept sa v
- Care Hie?
- Cum care Ilie? Ilie Usturoi, cu care sunt n ceata.

- Lasa ca va facem noi rost de carute, n-avetj nici o grija, sa vedeti cum o sa platiti voi si transportul pna la gara, zise pres
Aguta.
- Noroc, Plotoaga.
- Mai Aguta, trebuie sa-ti duci cotele la gara, zise presedintele ca ntre prieteni. N-ai ce face. Asa sunt dispozitiile.
- Ce vorbesti, se sperie Aguta. Pai zicea ca le taie.
- Nu le taie, Aguta, cine dracu ti-a mai spus si prostia asta?
- Lumea. Sa stam, zice, sa nu le duca nimeni si n-are ce sa ne faca.
- Are, Aguta, mai bine ncarca si du-le, nu mai pierde vremea de pomana.
260

- Ma, eu ^nflSMffV* tot'> 'e duc *' eu> z'sc Aguta cuminte, uitndu-se cu ochii marLJHK^eritate n cei ncremeniti si duri ai presedin

Isosica uraHse sa nu mai zica nimic, l nsotea pe Plotoaga si, n clipele cncfj|Hta arata mai prins n vorba cu omul, el se u
avllflpfterul ca asta era misiunea presedintelui, sa raspunda de aspectul asta qKotele...

- Bine, aljP^e ca daca le duce toti, le duce si el, continua Plotoaga oprindu-se lnga un purcoi mare de gru, galben si curat
straine, dar dumneata de ce te apucasi sa-l pui pe jos de pomana? Crezi ca cu atta gru n-o sa dai nimic statului, sau crezi c
patriotica fata de poporul care munceste n fabrici si uzine?

- Mai Nica, zise taranul neted, pe mine sa nu ma amestecati n chestiunile voastre de partid ca grul e proprietatea mea si f
vreai sa mi-l iai, ai puterea s-o faci, dar sa nu ma puneti voi pe mine sa iscalesc, ca nu iscalesc...

- Poti sa nu iscalesti, dar ncarca grul n caruta si du-ti cotele aferente, zise presedintele.

- Lui Ilie al lui Moaca, ncepu omul sa povesteasca, si avea n privire si pe chipul lui lung ca o lubenita o expresie de triumf
dezvaluie va strni senzatie, i-au intrat asta-iarna n curte si i-au luat un bou. "Ma, zice Ilie al lui Moaca, astia nu se multum
mai pune pe urma sa iscalesti ca ai dat-o de bunavoie."

- Dar cnd a ncasat banii n avans de contract i-a placut, zise presedintele ntorcndu-se spre Isosica, ia sa-l trecem noi.pe
Moaca, pe lista de agitatie contra regimului, sa-i nvatam noi minte sa mai umble cu minciuni! Cum te cheama pe dumneata

Omul nsa se feri si deodata chipul lui alungit se decolora si se nchise si nici urma de triumf nu mai pastra pe trasaturile lui
oarba cu care nu mai stiuse ce sa mai faca. Acum parca descoperise brusc ce-ar fi trebuit sa faca: s-o pastreze doar pentru e
Vazndu-l ca si-a dat seama .singur de prostia lui, Plotoaga nu starui nici el sa-i afle numele, dar i repeta sa ncarce imedia
o pateasca... Imediat, acusi, n fata lui, dar ce, ne jucam aici de-a cotele, trebuie s-o duci nti acolo si pe urma mai stam si l
discutat...

Lnga purcoiul urmator se agita un omulet mic, chemnd pe cineva care se afla undeva printre siri, si vra degetul mic n g
.

261

- Mai Costica, vino, ma, ncoace, mai repede cu caruta sa ncarcam cotele si sa le ducem, nu vezi ca s-a suparat aici toata lu
presedinte ca nu vrem sa le ducem, hai mai repede, Costica, sa le ducem acolo si gata...

- Ba, fi-ti-ar capu-al dracu' sopti Isosica ntrerupndu-i strigatele, tu esti membru de partid sau ce mama dracului esti? Ia n
cu grul aici.

si trecura mai departe si n urma lui omuletul nu se grabi sa puna n practica strigatele lui catre acel Costica, sopti unui baia
gru si disparu ntr-o directie cu totul contrarie celei de unde ar fi putut veni caruta cu Costica n ea. De altfel asa facura si c
astepta nimic nou din partea celor doi, presedintele si secretarul: se limpezise n ceea ce i privea pe ei, n-avea nici un rost s
printre sirele de paie sau o luara nepasatori si singuratici care ncotro, lasnd gramezile de gru pe seama copiilor sau feme
grul cu neghina, care aveau aerul ca ei sunt scosi din cauza din moment ce lor nu li se spunea nimic.

- Sigur ca da, zise unul dintre ei, muncitoru ala trebuie sa mannce si el, nu poti sa-l lasi asa sa dea cu ciocanul cu burta goa
de dat dam noi, dar sa stim...

- Dar ce, ne dam si noi seama, l continua un altul prefacndu-se ca nu-l vede pe un activist necunoscut care se apropiase n
ncepuse sa vorbeasca n soapta cu Plotoaga si Isosica. E chestia asta cu S.M.T.ul, ti-a arat, ti-a grapat, te-ai nteles sa dai, d
muncesti aici pe ogoare, el munceste acolo la nicovala, trebuie sa te ntelegi... Toata lumea are nevoie de pine, nu numai tu
muncitori cu bratele! Tu ai nevoie de piulita lui, el de datoria ta patriotica... Ce poti sa-i faci? Clasa muncitoare, n unire cu

Ii apucase acuma grija de muncitori si aveau aerul ca nu spun lozinci, ci cred cu tot dinadinsul ca trebuie sa se ntr-ajutorez
nct si nchipuiau ca chestiunea era n mare fierbere acolo sus, si ca.nu strica sa se auda si sa se transmita din partea lor ca

pretinda anularea S.M.T.-ului sau a datoriilor, dar trebuie sa nteleaga si ei ca istoria asta cu cotele... Ca sa nu mai vorbim d
- Degeaba zice el Plotoaga sa ne apucam acuma sa dam la trior, relua altul. Asta e asa o gluma! Pai ce ne mai ramne daca
- Neghina, asta ti mai ramne! raspunse altul mirat ca evidenta asta nu era nteleasa.
262
altul cu un glas care sugera daca ar sti muncitoru ala, ar
se despartea de Isosica si cura si ei la fel, dar nu prea
- Asta e mare isprava, cu neghina, rejj ca o s-o povesteasca si nepotilor; si adj da cu ciocanu n pamnt...
Pe acestea activistul necunoscut to<! Plotoaga si se ndeparta grabit. Iar cei dq

grabiti, ci mergnd agale, parca gnditoriTTS-ar fi zis ca acel activist cine stie ce le spusese, sa lase poate lumea n pace saacasa, cum se ntmplase anul trecut... Nu vezi, au plecat fara sa mai zica nimic...
XVI

Nu se lamuri nsa ce era cu acest activist n timp ce se adusera pe arie trioarele (sau mhinele, cum li se zicea) si se dovedi
lipsea nici cel mai mic surub... Nu era deci nici o gluma, trioarele fura instalate pe arie si ncepura sa functioneze. In mod c
care erau n felul acesta rau nedreptatiti, parasira orice mpotrivire si ncepura sa-si dea grul la trior. Erau toti tacuti si poso
docila cu care acceptara ideea sa dea napoi grul curat n locul celui neghinos pe care l primisera, s-ar fi parut ca ceilalti n
n rezistenta lor si nici un motiv sa mai ntrzie formarea convoaielor.

si, cu toate acestea, nimeni nu se misca, gramezile de gru continuara sa ramna pazite doar de femei si copii, iar cei care tr
caruta, trageau, cu aerul cel mai firesc, caruta cu gru pe arie, ntindeau cerga pe pamnt si ncepeau sa depuna cuminti gr
aceasta ndeletnicire si uitndu-te la ei ai fi putut spune chiar ca depun mult srg, ca si cnd ar fi vrut sa dovedeasca n felul
si de nteles sunt ei, ct de harnici si saritori... Strigau la copii sa ntinda cerga bine, vorbeau n treacat cu caii promitndu-l
o sa le adea ovaz n traisti, aveau n miscari un zor destins si multumit, chiar plin de o anume recunostinta (dar adresata nu
jur foarte senini si elocventi: uite, parca ziceau, o facuram si pe-asta, treieraram, asa e viata noastra, muncim ce muncim, da
grusorul de pe cmp si mannci pine... n acest timp Isosica si Plotoaga depuneau acelasi zel. n ceea ce privea activitatea
supravegheau, treceau de la un trior la altul, dadeau sfaturi si adesea chiar Puneau mna la manivela care nvrtea roata care
selector, avnd si ei aerul ca asta era situatia, erau toti o familie i n astfel de mprejurari n-are rost sa stai cu minile n bu
ostenesti, pe urma mai stai de vorba, mai fumezi o tigare... Niculae revenise ntre timp de la celelalte arii si cazu tocmai cn
263
din tarani, cu merticul n mna, se pregatea sa-si descarce linistit recollj pe cerga si se duse la el si i zise:
- Stai, de ce l pui pe jos? N-ai auzit ca se interzice depunerea grulj pe arie? Preda cotele si du-ti grul acasa.
Omul arata cea mai nedumerita dintre figuri:
- Pai unde se predau cotele?

- Du-te la gara, zise Niculae.

- Cum, sa ma duc cu caruta cu tot? se mira mai departe omul, dar nu prea mult, ntelegnd dupa ct se pare ca fata de nestii
exagerata ar putea sa fie necuviincioasa. si explica: pun partea mea acilea pna una alta si daca e sa ma duc la gara, nu e ne
duc numai cotele, ce rost are sa ma trambalez pna acolo cu tot grul?

Avea dreptate. Convoaiele trebuiau sa se formeze binenteles numai din cote si ntr-o caruta trebuiau sa fie puse cotele a ma
exact si puse n saci. Dar de ce aceasta operatie att de simpla continua sa nu se faca?

Vaznd scena, Isosica si Plotoaga se apropiara indecisi si dupa semnele cunoscute numai de ei ntelesera ca se pot apropia d
- Noi ne-am gndit cum sa evitam greselile de anul trecut. si acuma s-au ivit altele, zise activistul sfatului raional.

- si de ce, tovarase presedinte, relua Niculae adresndu-se de asta data lui Plotoaga, nu se formeaza convoaiele si sa lichida
asteptati? Ce vorbiram noi mai nainte?

- Am fost dupa trioare, explica Isosica lundu-i n felul acesta apararea presedintelui, acuma trebuie sa asteptam sa dam gr
- De ce trebuie sa asteptam?! exclama Niculae.
- Cotigeoaia cum merge? ntreba Isosica.

In loc sa raspunda se apucase sa puna el ntrebari. Niculae l scruta cteva clipe cu privirea micsorata de intensitate ca si c
faca cu asemenea ins care n mod evident se ferea din fata sarcinilor care i reveneau n calitatea lui de secretar de organiza
n locul lui si el doar sa stea si sa apara astfel n fata oamenilor ca un prunc nou nascut.

- O sa discutam noi n organizatie toate problemele astea, raspunse Niculae cu un glas care promitea multe. Sa iesim din ca
aceste evenimente.

Fara ndoiala ca asta ar fi putut sa se ntmple ntocmai cum promitea. Dar pna una-alta se aflau n campanie si Isosica si P
discutia organizatiei (mai ales acum cnd aveau attea planuri)
264
<Jaca situatia cu strnsul recoltei nu i-ar fi depasi^ ce putusera ei sa faca si nu facusera? Puteau.
puteau si mai ales ordine, dar iata ca

Kcolta n grija celor cu Ifmeilor. foarte coborta, semn de kMozaceni s-a procedat asa [eieratul la primul om care face si IeIar la au dat drumul la boi peste
nu le executau taranii, parasisera aria si la care nu se putea sta de vorba, a copiilor^

- Tovarase Niculae, zise Isosica cu mare neliniste daca l-ar fi auzit oamei cum spui dumneata, din prima zi s-a oj n-a vrut s
urma s-au oprit de tot batozele si nu Zmbreasca a venit un camion de militiei!
ei, erea sa-i rastoarne n sant si sa-i omoare boii cu coarnele.

- Cum sa-i rastoarne n sant? ntreba Niculae uitndu-se cu dispret la acest secretar satesc alarmist, care era n stare sa debit

- Au aflat din vreme ca vine un camion cu militieni si cnd l-au vazut ca intra n sat au dat navala cu boii din toate partile, e
aratnd si cu minile, fusesera strnsi anuine prin ulitele din preajma si cnd au vazut camionul, hua, hua, si trosc-pleosc cu
orbeste... Ereau sa-i omoare, mai spuse el simulnd o ngrijorare extrema si dupa cteva clipe adauga filozofic: ce poti sa le

si parca era si o oarecare admiratie n felul cum rostise el aceste cuvinte, dar fireste nu pentru boi, ci pentru cei care stiusera
taranii aceia din numita comuna.
- si de ce a venit camionul cu militieni? zise Niculae.

- Cica i-ar fi chemat presedintele de-acolo, ca ar fi sarit aia pe el, ncerca Isosica sa povesteasca. Tot cu cotele, ce mai nco
si singur firul.

Dar nu fara o intentie foarte subtire, fiindca tacerea care urma dupa aceea rezuma elocvent ntreaga lui gndire si comporta
ca iata ca aici la Silistea nu s-a ntmplat nimic de acest gen si ca nici nu e bine sa se ntmple, fereasca Dumnezeu... Ca Ni
si ca n-avea nici un rost sa-i tot "ameninte si sa-i batjocoreasca, o sa iasa bine daca o lasa mai ncet... Dimpotriva, daca se f
periculos, dintr-o pripeala putea iesi o daravela sa ia foc toata aria.

Niculae le ntoarse spatele si o lua spre sat. Ajunse la sfat si i ceru .ui Zdroncan sa-i dea legatura cu Zmbreasca, cu presed
Zdroncan avea de lucru si mnca la masa lui pine cu brnza, nu se mai dusese acasa si avea la piciorul scaunului si o sticla
din care tragea fara sfiala: era un lichid
265

alb-tulbure, tuica facuta din surse locale, pesemne porumb, cea de struguri sau corcoduse de anul trecut fiind de mult bauta

- Alo, oficiul, scoase el un urlet ragusit, de o agresivitate nepasatoare, nvrtind din manivela si n acelasi timp mestecnd v

Se facuse foarte cald si peste dejunul lui Zdroncan roiau muste. Nu mai era nimeni afara de el, pna si paznicul se vrse ci

- Alo, Zmbreasca? Cine e acolo? striga Zdroncan. Ce faci, ba, nea Ilie?... Presedintele ala al vostru mai traieste sau a dat o
de partid, vorbeste aici.
- Alo, cine e la aparat? ntreba Niculae si dupa ce afla cine e si si spuse si el numele si calitatea l ntreba pe functionar ce
afla acum la Zmbreasca? Tovarasul State? Vreau sa vorbesc cu el, trimite pe cineva sa-l caute. E urgent.
Dupa o jumatate de ora cel din Zmbreasca se afla Ia aparat.
- Alo, State, zise Niculae, sa traiesti, Moromete la telefon.
- Sa traiesti, zise celalalt, ce s-a ntmplat?
- Cum merge strngerea recoltei la Zmbreasca?

s|j

- Destul de bine, raspunse State. La Silistea?

- Merge bine, zise Niculae. Ceva nou? Am auzit ceva cu niste boi...

- Ce?! striga celalalt neauzind bine, sau profitnd de faptul ca putea sa nu auda bine.
- Niste boi, zise Niculae, o chestie cu niste boi. Daca s-a ntmplat la Zmbreasca o istorie cu niste boi, repeta.
- A, se dumiri celalalt, istoria cu boii, da, s-a ntmplat, dar nu n Zmbreasca.
- Dar unde, State?

- In Atrnati! He-he! rse deodata tovarasul State, dar nu spuse nimic, desi prin rsul sau trada ca detine amanunte. stii cine
- Nu. Cine era?
- Ghici!
- Nu-mi pot da seama!
- Erau acolo Iosif si tovarasul Beju. El a dat ordin militiei, a trimis un camion...
- Iosif?! tresari Niculae.
- Nu, nu Iosif, tovarasu Beju!

Era vorba de unul din secretarii comitetului regional. Nu era nsa vadit ca State rsese cu acel he-he al lui, nensotit de expl
prietenie dintre Iosif si Niculae, ci mai degraba se gndise la secretarul Beju, despre care reusise sa afle ca personal si fara a
Mircea, l stersese pe el, pe State, de pe lista celor care
266

urmau sa fie trimisi la scoala superioara de partidttMfly". si acum nu se putuse stapni sa arate ca i parea bine de cele nn
mai facuse altele de acest gen si altora flR fusese criticat de forurile superioare, dar n ciuda acestor critici continua sa-si ex
fie apoi reales n biroul regional si sa i se ncredinteze mai departe aceeasi functie, desi toata lumea se asteptase sa fie n ce
ntmplase tocmai pe dos, adica n cele din urma fusese reales... Era un ins cunoscut n special pentru tendinta lui de a urma
care credea el ca sunt dusmani si nu trecea saptamna sa nu se auda cum umbla prin organizatiile regiunii si excludea cte d
el asa apreciat mai sus... Se ntelege de la sine ca multi dintre cei exclusi de el naintau apoi forurilor superioare contestatii,
tovarasul Beju si rari mai erau aceia care se adresau dupa aceea Comitetului Central. Acum Beju daduse ordin militiei sa in
aceia din Atrnati si luasera si ei masurile lor, folosind resursele locale.
- Am vorbit cu Iosif la telefon, continua State.
- Ai vorbit?! si ce ti-a spus? aproape ca striga Niculae.
- N-auzi, tovarasul secretar Beju a dat ordin sa vie militia, zise State obiectiv, cu o voce ciudat ngrosata.

si nu mai spuse nimic, tacu la celalalt capat al firului si Niculae tacu si el un timp nedefinit, opriti parca amndoi la margine
gard fara porti.
- Spune-mi, la dumneata sunt unii care au gru cu o mare cantitate de corpuri straine? rupse Niculae tacerea.

- Sunt, zise State.

- si cum ati rezolvat?
- Rezolvam pe parcurs, raspunse State dupa o pauza de gndire.

- Adica cum, insista totusi Niculae, desi se putea lesne ntelege ca situatia la State era cel putin la fel de neclara ca si la Sili
pe parcurs? Care parcurs?
- Organizam pe baza de tabel, raspunse tot asa de obscur State. i avem pe toti pe lista.

Niculae mai continua n felul acesta cteva minute, apoi nchise, si cu o voce n care razbate^ip unda joasa de ngrijorare ce
Primul-secretar Ghimpeteanu era mai departe la postul sau si-i raspunse imediat.

-Tovarase prim-secretar, zise Niculae raportnd, am mobilizat trioarele i le-am adus pe arie, se lucreaza cu ele, sunt n num
267

- Foarte bine, tovarase Niculae, raspunse secretarul nainte ca activistul sa fi terminat, dati-i nainte si obtineti aceleasi succ

- Tovarase prim, ar mai fi o chestiune, zise Niculae cu o diminuare aproape reflexa n voce a importantei nsasi a probleme
S-a raspndit zvonul ca o sa se taie cotele si avem unele dificultati pe chestia asta. si de-aia v-am telefonat iar, sa vedem ce
descurcam... Profitnd de chestiunea asta cu neghina nici altii nu vor sa-si predea cotele si s-au strns gramezile pe cmp si
cte-o muiere si...

Secretarul nsa l ntrerupse cu acea nerabdare a celui care avnd o perspectiva a ntregului, de mult nu mai aude el nimic n
lui parti.

- De dimineata si pna acuma, ca s-a facut ora unu, va explic ca aici nu exista discutie, cotele sunt o datorie patriotica si nu
nici o situatie speciala. Actionati cu raspundere, evitati orice nentelegere si, acolo unde exista, lamuriti cu tenacitatea speci
problema si nu cum i trasneste cine stie cui prin cap. E clar? Doar esti la tine n sat! Mai ai vreo nelamurire?
XVII
Era foarte clar, dar claritatea aceasta se oprea foarte net pe arie.

- Vasile al lui Troscot a terminat si l-a dat la trior si nu i-a mai ramas nimic, spuse unul apropiindu-se de un grup de lnga o
o vadita placere, avnd aerul ca, iata, s-a aranjat si problema asta si acum o sa fie bine.
- Nu mai spune, exclama un altul, chiar nimic nu i-a mai ramas?
- Conform calculelor, trebuie sa predea tot, raspunse celalalt cu aceeasi ncntare. Ii mai ramne neghina.

- Ce face, domnule, baiatu asta al dumitale, nea Ilie? exclama un altul, adresndu-se lui Moromete care statea mai la o parte
se stie ce cu Nae Cismaru.

- Ce vreai sa faca, mai Crstache, raspunse Moromete (era chiar Crstache, vecinul sau de poarta) cu un glas n care stateau
politice cu ntelepciunea lui de taran care stia ce nseamna o autoritate de stat constituita si un singur ins... Ce putere are el?

- Mai asta, Ilie, sari atunci Nae Cismaru de alaturi, ma, eu n locul tau nu I-asi primi n casa, ma!
- Da, dar tu nu poti fi n locul meu, exclama Moromete ridicnd un deget n sus ca sa sublinieze deosebirea.
268

- Nea Ilie, relua repede Crstache, sa nu-i ia cineva w^Mtin gura, pai bine, domnule, el nu vede situatia cum sta n realitate
poate? Eu sunt convins ca el nici macar nuWe-a spus: domnule, nu se poate!

Moromete tacu ndelung si cine l cunostea stia ca acum el nu-i va raspunde lui Crstache. Ctiva nsa, care erau strnsi aco
ntrerupsera cteva clipe din vorba si se uitara la el sa vada ce-o sa zica. Crstache era un admirator al celor patru, dorind m
Moromete si pe el cnd veneau ceilalti si nu sa-l lase sa vina singur, mai ales ca nu era un simplu vecin. Cnd era Niculae m
Crstache scotea de sub pat un cufar cu carti si i dadea cte una sa citeasca. Cartile astea si le cumpara singur cu bani din b
unde si nu le dadea nimanui, mai degraba venea el singur seara n casa omului, se aseza lnga lampa si citea la toata lumea.
erau scrise de el toate povestirile acelea asemanatoare basmelor, sau adevarate, dar pline de o taina care ramnea pna la ur
Niculae i mprumuta el aceste carti, dar nici lui fara limita. ntr-o zi cufarul ramase nchis naintea baiatului si Crstache i
care a ajuns la marginea lucrurilor permise: "Gata, nu-ti mai dau, ce, tu vreai sa-mi citesti toate cartile?".

Crstache trecuse prin ani grei pentru el, cu nsuratoarea, cnd luase o muiere cu casa pe lnga cimitir si nu traise bine cu ea
prin vie si chiar prin gradina, seara pe la miezul noptii. si se povestea ca fugise de la ea nu din pricina asta, ci pentru ca ntr
negru pe pieptul lui, cu doua cornite iesindu-i din cap ca la iezi. Crstache s-a zbatut sa-l dea jos, dar n-a putut si ala i spun
scuip n gura, sa faci copii urti ca mine". S-a ntors la casa parinteasca, i-a dat taica-sau o parte din curte, ca nu era el singu
lui si s-a nsurat cu alta, facnd o crila de copii (nici mai frumosi nici mai urti dect altii, de unde se putea presupune ca al
reusise totusi sa-i scuipe n gura). Morometwiu intrase niciodata cu el n aceste amanunte, nici cnd i mersese bine, nici c
binevoitor cu el, de pilda nu-l mai lasa sa ntrebe la poarta ce face cinele, ci i raspundea direct: "Hai, ma, ca nu se da, Crs
- De unde esti tu convins, Crstache? zise atunci unul vaznd ca Moromete nu raspunde. Ai stat tu lnga el cnd a vorbit?
269

Crstache rasuci n dreapta si stnga priviri de respect pentru Moromete si de protest fata de cel care punea problema n felu
- Dumneata, nea Vasile, crezi ca pentru a sti un lucru trebuie sa acolo corporal?
si se si facu imediat rosu, izbit el nsusi de ceea ce spusese.

",

- Ei, nea Vasile, mai zi ceva! exclama altul dndu-l drept nvins pe acest Vasile si cu multa consideratie pentru Crstache, c
imperceptibil gtul, semn ca adevarul descoperit de el nu era dintre cele de toate zilele.
- Dar cum?! zise acela. De unde poti tu sa stii cum devine un caz la Pitesti, daca tu esti la Silistea? De unde stii tu ce-a zis
arie? Poate ca a spus, de ce sa zici tu ca n-a spus?

Se lasa o tacere. ncepura sa fumeze tigari si numarul celor care se adunasera aci spori ncetul cu ncetul, unul cte unul. Ve
printre sirele de snopi, se uitau si vedeau grupul si se apropiau si ei si se asezau la margine cu un aer elocvent: n-avem nimi
parca spuneau, am secerat ca si voi si ne-am adus grul aci, si asteptam linistiti sa vedem ce iese... N-o sa ne apucam noi sa
ducem adica grul la gara si sa-l lasam acolo ca niste prosti n timp ce altii stau si asteapta si poate scapa cu el nedus, dar ni
stam sa asteptam sa le vie la toti, ncarcam grul n caruta si fuga cu el acasa. Li se citea pe fata aceasta pnda linistita a m
ncrezatori fiindca ei stiau mai de mult ca naintea vointei oamenilor se schimba nti mprejurarile, faptele omenilor sunt a

- Din contra, zise unul cu ochii mari lucind de o hotarre si un sacrificiu posibil, de ce zici dumneata, nea Nae, sa nu-l prim
baiatul meu ca Niculae vnd dracului tot ce am si l dau ncolo, n scoli... Ce sa stea sa mannce cu mine mamaliga cu fasol
exclama el cu acelasi entuziasm de care parca i era plina inima, adresndu-se direct lui Moromete, era iarna de nu te vedea
Niculae cum spunea poezii. Eram prin gradina si dam coceni la cai si el fugea n gradina descult si n camasa... in minte c
Pasarica cea isteata
Nu-si mai cnta cntul sau...
270

Omul declamase naiv aceste doua versuri si se uita n jur sa regaseasca pe chipurile celorlalti emotia care l ncercase pe el
care n-o uita. Dar pe chipurile celorlalti nu era nimic; continua:

- Le vedeam cum stau nsiruite pe craca de mar de lnga geam si afara era un soare de ziceai ca e vara. Dar ce ger, ti pocn
deschideam geamul dimineata si cnd fereastra atingea craca le vedeai cum cad jos ca niste nuci. Erau nghetate toate, sarac
geam unde simteau aburi de caldura, dar degeaba...
Se lasa o mica tacere, ce era si cu asta, cu pasaricile lui?! Ce pastra el n mintea lui?
XVIII

- Niculae ce zice, nea Ilie!? ntreba unul cu un glas proaspat creznd ca el e primul caruia i-a venit n cap ideea asta, sa-l nt
sau.

- Niculae?! se mira Moromete. Niculae zice ca are n fata lui un sat vechi si vrea sa faca din el unul nou. Cum, ma, Niculae
nedumerire totala, amesticata cu o tristete simulata sfsietoare. Cum vreai tu sa faci un sat nou?!! repeta.

Aceste sentimente nu pareau nsa sa fie ale lui, ci nchipuite, sau mai bine zis ale altora, la care el nsa ajunsese prin gndire
ntrebare, lucru care celorlalti le era mai putin la ndemna. Dar o plpire a privirii si un geamat ascuns si rau acoperit care
le aduse aminte celor apropiati ca totul era acum la el adevarat si ca n dosul acestei gndiri a lui, cu ajutorul careia se strad
o surpatura noua: era singur, muierea lui fugise de-acasa si nu se ntorsese.

- Adica cum ai tu n fata un sat vechi, continua Moromete parca implornd, de ce spui tu ca e vechi?! Ce nseamna asta vec
cam de treizeci de ani, asta nseamna la tine vechime? Vazusi tu ca trecura sutele de ani peste noi si lumea se schimba si nu
plugul de lemn? Unde vazusi tu sat vechi? Ca pe vremea lui tata se treiera grul cu;aii si n-apucai eu sa ma fac mare $i ap
tn copil veni tractorul si seceratoarea i toate uneltele agricole care tu te lauzi ca le-ai adus tu. Alea care le-ai adus tu nu zic
vreai sa mi le vinzi mie, sa ar eu cnd cred eu de cuviinta, nu sa te las pe tine sa-mi ari prost de-mi iese bolovanul ntr-o par
pe el si tot nu-l spargi. Agricultura de-asta n combinatie o fi ea buna cui nu-i place sa munceasca, dar nu pentru mine, fiind
ngalbeneste sau grul creste rar, repede pun caii la ham, pun plugul n
271

caruta, ma duc la deal si-l ntroc, seman din nou sau seman ce stiu eu ca mi iese, si nu pierd nimic, dar cu tine pierd, fiindc
pna te conving ca am dreptate, n fine, pna te misti tu, a trecut vremea! (daca te misti, daca ti convine sa vii de la locul u
pricina, ca te costa benzina si carburant!) Ca ati nfiintat ici-colo colhozuri, si ndemnati lumea sa faca la fel peste tot, pai d
am vazut? Ce vreai dumneata? Sa nu mai am eu cai, sa nu mai am eu pamnt, sa nu mai am eu cu ce-mi creste o oaie, o vac
Ce vezi tu rau n asta? Vreai sa cresti tu la colhoz? Pai niciodata n-o sa ajungi tu sa cresti attea oi, attea vaci si attea pasa
pace sa-mi vad linistit de gospodaria mea. Poti dumneata sa cresti la ferma dumitale mii de vaci cte avea satu asta nainte

ti pasa tie de ea daca moare, se mbolnaveste sau nu mai face vitei? si atunci ce sa mai vorbim, sa ne mai racim gura degeab
din Balaci, continua Moromete. si ce credeti ca am vazut? Vite nengrijite, nutret risipit, pui de gaina care n loc sa mannc
carne si se ciuguleau unii pe altii pe spinare, aveau spinarile pline de snge, apuca-te si baga n oala o pasare ca asta!
- Dar ce carne le dau ei? De unde? ntreba cineva.

- S-au apucat si au omort caii, raspunse Moromete mai departe. Cica "consuma mult" si atunci le-au dat cu paru' n cap, i-a
dat-o la pasari.
- si cu ce cara cnd au ceva de carat?

- Au mai pastrat ei, ca nu i-au omort pe toti, dar "pe masura ce ne industrializam, asa mi-au spus, o sa-i dam pe la fabricile
noi p-racilea..."

- Fie-al dracu' care s-o nscrie ct o trai n gospodaria colectiva, exclama cineva cu un glas ncarcat de o decizie fara ntoarc

- Ei, si zic eu, continua Moromete cu o voce foarte potolita si senina, ca si cnd ar fi povestit lucruri nu cine stie ce iesite d
faceti mparteala, ct va iese... Iese bine, zice, muncim bine, si atunci le-am spus si eu: "Ori munciti ori nu munciti, fara "vi
am stat eu sa ma pun cu ei la discutie. Nu ntelege el ce-i spui, ca omul de cnd e el om n-a trait fara vita! Pentru ca daca az
pe-alelalte si ai terminat socoteala, scapi de grija! A! exclama Moromete aducndu-si parca aminte cu surprindere de un luc
trece cu vederea. Ai tu tractoare ca sa-mi scuteasca mie calul de poveri, bucuros, pune-le n vnzare la pravalie, cnd ma du
sau pe la Bucuresti, sa le vad si eu ct costa si daca nu sunt mai scumpe dect o pereche de
272

cai buni sau de boi... eu cumpar, domnule, ca mi convine, dar de cal tot nu ma lipsesc pentru ca mie mi trebuie calul, nu p
treaba, degeaba mi spui tu ca daca ma pui pe mine calare pe tractor si pe orasean n automobil, ai facut socialism. Ca asa m
scopul... E unul Lenin, care le-a spus asa, mai adauga Moromete pronuntnd numele cum ai fi zis Calin. Foarte frumos, zic
lumea la nunta si duminica dupa masa pleci cu mireasa n sat cum se obisnuieste, cu lumea n carute si cu flacaii calare cu b
apuci sa remorchezi carutele cu tractorul, fara sa mai vorbim ca n-o sa-ti aprobe nimeni de-acolo de la S.M.T. sa-ti dea tie t
de cntecul alora cu vioara sa se auda pacanitul motorului. Pai sigur, zice parca pe jos nu poti s-o plimbi pe mireasa, o dor p
bine, ma Niculae, zic, tu nu stii ce e o mireasa, o mireasa e si ea o singura data mireasa n viata ei si ct o trai ea dupa aia o
aia fie c-o duci sau n-o mai duci la biserica, dar de la un cap la altul al satului trebuie s-o plimbi cu beteala si cununa pe cap
jos, cu pantofi cu tocuri nalte si cu flacai cu bradul pentru tine si asa mai departe, cum stii si tu ca trebuie sa faci. Face cine
Da, bine, zic, dar una e sa nu vreai, fiindca n-ai posibilitatea materiala momentala, si atunci faci nunta mai trziu ncolo, du
faci fiindca tu cai nu mai ai, caruta nu mai ai... si ce parca numai de nunta e vorba? Vreai de pilda sa te duci pna la Zmbre
kilometri, si te mbraci si tu cu haine de sus si iai si ceva, ca n-o sa te duci cu mna goala. Ce-i faci? Te duci la S.M.T. si fac
te duca? si cum sa te duca, ncaleci pe motor, sa-ti arda fundul, cum i faci? Dar ca sa nu zic eu de o ruda, sau altceva, trebu
ca n-o sa-ti dea de la gospodarie macinat, ti da cereale, gru si porumb, ce-o sa faci, iai sacul la spinare o data pe saptamn
Te duci, zice, la presedintele gospodariei si nchiriezi un atelaj. Mai nti, zic, ca daca le-ati dat cu paru-n cap de unde sa-ti
doilea, admitem cazul ca tot ati mai pastrat ctiva de samnta, si va sa zica de unde eu pna acum aveam caisorii mei acilea
duc la ala cu caciula >n mna si sa ma rog de el, cam asta ar fi scopul. De ce, zice, sa te rogi? E dreptul tau, e obligat sa-ti d
presedinte o sa vrea sa-mi scot palaria naintea lui cnd l vad si poate ca eu n-am chef s-o scot, fiindca de pilda cnd a ajun
nean-tau Matei a spus asa, ba, eu astuia nu-i dau buna-ziua, nu-l
273

consider din punctul meu de vedere ca merita sa stea n fruntea satului, si cnd trecea pe lnga el ntorcea capul n alta parte
faca? Nimic nu putea, ca n-avea nevoie sa se duca la el si sa-i ceara ceva. Dar asta are si vreai nu vreai trebuie sa-ti scoti pa

nu zice nimic, ca nu e prost, stie si el ca e obligat, dar cnd te duci sa-i ceri cum ziceai o caruta cu cai, parca el o sa-ti spuna
brigazi si cu nespus regret nu poate sa te serveasca... si atunci n-ai de ales dect doua solutii, una mai buna dect alta, ori ti
asa la Zmbreasca sau la moara cu sacul, mai rau dect saracul cel mai sarac din satu asta care zici tu ca e vechi, sau sa-ti r
presedinte si sa te rogi, hai, ba tovarase presedinte, ca de-aici ncolo o sa te laud la toti ca om ca tine nu s-a mai vazut si te p
dar atunci trebuie sa recunosti si tu ca daca ar fi sa zicem asa , doua sate care sa traiasca, unul asa vechi cum spui tu ca e,
sa consideram ca atare doua comune cam egale ntre ele, Silistea si Balaci. si sa treaca, sa zicem, ct sa zicem? Ct ai tu nev
dezvolti? Zece ani ti-ajunge? Nu-mi ajunge, dar sa zicem. Ei, sa zicem douazeci si dupa douazeci de ani aduna astea doua s
astia vechi din Siliste: ma, voi vreti sa schimbati cu astia noi din Balaci? Sa treceti voi n locul lor si ei n locul vostru? Ai s
sa vrea. Dar cnd o sa-i ntrebi pe aia din Balaci sa vezi cum te pomenesti cu ei gramada ca vor toti.
Moromete tacu, si pleca fruntea si desi toti se uitau la el asteptnd, tacerea lui se prelungi si el nu mai zise nimic.

- Ei, si Niculae ce-a mai zis, nea Ilie? exclama cineva neobservnd ca Moromete se posomorse si avea acea nfatisare eloc
argumentele lui nu se lipesc de nimic si ca, n ciuda lor, lucrurile despre care spune el ca ar trebui sa nu se ntmple, se vor

Arata foarte tacut si nsingurat, desi toti stateau n jurul sau linistiti si nu erau putini si prin tacerea lor confirmau ca gndes
uitase sa-I contrazica. Era limpede ca nu era vorba aici de soarta cailor, plimbarea unei mirese sau drumul nu stiu cui pna

- Ce-a zis, nea Ilie, Niculae? Ce-a raspuns el cnd i-ai spus asa? repeta acelasi si atunci Moromete ridica privirea cu o secun
Asta putea fi un semn ca fie ca fusese smuls dintr-o adnca tacere n care omul nici macar nu mai gndea, ca un refuz de a
274

lucrurile despre care vorbise n ordinea n care gndirea oamenilor ar mai putea interveni cu ceva, fiind deci vorba de lucru
ca tot ceea ce povestise el nu se petrecuse dect n mintea lui si ca n aceasta discutie fiul sau fusese absent ca prezenta fizic

- Niculae, raspunse el apoi, si n clipa urmatoare si trase adnc rasuflarea si ofta coplesit de asta data nu de o tristete a alto
ntelegere, cum facuse impresia la nceput, ci de o tristete a lui proprie, mai mica, mai putin sfsietoare, dar mai neagra, ma
Niculae e un copil, zise, si el nu stie ce stim noi. El nu stie ca binele n-a disparut niciodata din omenire. Binele, domnule, re
voce schimbata n care simtirea lui proprie fusese reprimata si razbatea iarasi placerea lui pura pentru cuvinte, binele n-a di
r'epeta strnind o nghesuita uimire pe chipurile tuturor. Da-mi, ma, Nac, o tigare, ca l terminai pe-al meu, se adresa apoi lu
dadu si Moromete nu se uita la nimeni tot timpul ct o rasuci, o lipi si o aprinse nvaluindu-se n rotogoale de fum.
- Aici n-ai dreptate, zise un altul la fel de ndoit.

Se vedea ca nu ntelegea nici el, nici altii: adica ce vrea sa spuna Moromete, ca a fost bine ntotdeauna? Cum putea sa susti

- Aici n-ai dreptate, zise si un altul la fel de ndoit, cu mult regret ca fusese alaturi de el pna aici, si ca aici Moromete nime
fost bine n omenire...

- Da, ascultati-ma pe mine aici, asa e cum va spun eu, relua Moromete cu tarie, binele n-a disparut niciodata n omenire. Da
parca din aer adevarul care avea sa urmeze, n-a fost pentru toti!

Ei, asa da! Tocmai se mirau si ei cum ar fi putut el sa spuna ca... Unii si desclestara falcile nerase si rnjira cu o lumina int
parca n clipa aceea 4ot ceea ce li se nfatisase ca nesigur, ncetosat si de rea prevestire n ceea ce spusese si mai ales n felu
Moromete ca va fi viata lor n viitor.

- N-a fost pentru toti, relua el, dar de disparut n-a disparut niciodata si aici nu trebuie sa vii tu si sa strici si binele ala care a

nou. ncepe de colea de la capul unde e rau, nu de la capul unde e bine, daca zici ca asta ar fi scopul. nteleg sa vii sa-mi ma
mi dai, ca nu sunt nebun sa-ti cer daca nici tu n-ai de unde, dar macar nu-mi lua. Daca tu zici ca ai n fata un sat vechi si vre
275

Se opri nsa brusc si facu un gest de neputinta de a ntelege; se ntorcea de unde plecase si lund-o de la cap ar fi ntlnit me
ntmpla ceea ce se ntmpla si mai ales cum se putea sti daca tot ceea ce avea sa se ntmple n viitor avea sa se ntmple o
schimbarea vesnica a lumii pe care ct esti tnar n-o simti, desi poate ca altii batrni cnd tu nu stiai nimic au suferit ca si ti

- Ma, mult nu mai avem de trait, zise el deodata, uitnd ca printre cei care stateau ntr-o rna n jurul lui erau si tineri, cine s
Niculae al meu. Cine o trai o sa vada. Fiindca el asa zice, ca nu e asa cum credem noi, continua Moromete. Se face un sat n
te mai ntrebe nimeni daca asta nou e mai bun sau mai rau ca ala vechi, l face si s-a terminat si n-ai unde sa te mai ntorci,
cum, ma, Niculae, zic, o sa ne forteze? Asi, zice, de unde, o sa fie prin liberul consimtamnt. Asa ca, ncheie Moromete cu
si timpurile alea!

Asta putea sa nsemne ca toate nelinistile lui priveau doar un viitor la care el nu va mai lua parte si ca macar att ct mai av
verifice daca ceea ce spunea Niculae al lui avea sa se ntmple sau nu. Dar se vedea ca nici de asta nu era sigur.

n departare, n trei directii care reunite ar fi putut nscrie pe aria cea mare un urias triunghi, se vedeau cele trei batoze treie
oprea, totul parea pasnic si linistit sub bolta ntinsa pe care o facea cerul deasupra cmpiei. Printre sirile de snopi se vedeau
patuluri nalte, redusi la albeata camasii sau la punctul negru al palariei lor. Caii de asemenea pareau mici ntre aceste depar
fara limita acum cnd caldura unui soare care parca nu mai vroia sa alunece spre apus topea zarile si stergea contururile ori
sesului ncetosata de lumina si caldura, se vazu deodata un om alergnd dinspre padurea Cotigeoaia si strignd...
XIX

De peste tot de unde stateau astfel ntinsi sau mprastiati pe la sirele j lor toti l zarira pe acest om si se ridicara rnd pe rnd
alerga asa si urla? Luase cumva foc aria de la Cotigeoaia? | Sau nimerise vreunul n batoza si pe asta l apucase groaza si al
smintita ca asta mai putea folosi la ceva? Oricum goana lui alarma pe paznicii, functionarii si activistii celor trei batoze si
276

ctiva i iesira nainte si l oprira, dar n urma lor se si strnsese un numar mare de barbati si femei, n special cei care treier
Doi activisti vrura sa-l ia foarte energic pe om deoparte cu intentia vadita sa afle ei cei dinti despre ce e vorba si sa-si dea
trebuia oprit imediat insul sa vorbeasca, ceea ce si reusira timp de cteva minute ducndu-l hotarti mai ncolo, dar aproape
venind tot n goana dinspre Cotigeoaia si fu numaidect nconjurat de oameni:
- Ce e, ma, ce s-a ntmplat? racni cineva.
- La Cotigeoaia, tsni deodata glasul acestuia, Bila a sarit la Nae Marinescu si i-a dat cu goga n cap si atunci oamenii l-au
militie... Vine militia, striga el cu ochii ntr-o clipa mariti ct cepele si si facu loc si o lua ntins spre centrul ariei cu pasi si
navala sau un revarsat de ape. Toti de la Cotigeoaia ncarca grul n carute si l duc acasa, racni el.

Cei doi activisti l lasara pe cel dinti si se luara dupa acest al doilea cu ochii lui mariti care mergea ca un orb drept spre un
asteptau cu picioarele ciudat ntepenite n pamnt, gata parca fiecare s-o ia n mai multe directii contrarii, att erau de mpra
n acelasi timp sorbind cu priviri nesatioase vorbele aceluia.
- Sa sara el cu goga... I-a spart capul... L-au pus jos si l-au strns de gt...

- L-au omort, ma? se nfricosa unul cu un glas nalt.

- Nu l-au omort, c-a scapat. A fugit sa cheme militia. Toti ncarca grul si l duc acasa...

Zadarnic ncercau cei doi activisti sa mprastie pe cineva, erau gata mprastiati toti, cu mare distanta ntre fiecare, dar erau a
ntindere enorma si puteai trece printre ei n linie dreapta fara sa te lovesti de vreunul, ftel dinti se potolise, nu se stie ce-i s
posomorse si nu prea mai vroia sa vorbeasca. Cu toate acestea, nspre el si nu spre cel de-al doilea se ndreptara cei mai ba
nu le-ar fi placut deloc sau n-ar fi nteles nimic din strigatele celui din urma.
- Spune, ma, ce s-a ntmplat?

- Au trecut pe-acolo Isosica si Plotoaga, ncepu omul sa povesteasca, nu stiu ce le-a spus ei lui alde Bila si Mantarosie... n
el nsusi sa nteleaga pe masura ce relata faptele, dndu-si dupa ct se pare seama chiar atunci ca totul a nceput de fapt de a
acestora doi pe la aria unde se aflau Bila si Mantarosie. Ce le-o fi spus ei n-a auzit nimeni, dar de spus le-a spus... n
277

tot cazul, nu stiu ce i-au pus ei n vedere lui Bila, ca n-a auzit nimeni ordine de-ale lor, ca cine a stat sa le asculte, s-au tras
urt la Bila. Ilie Neata zice ca se uitau urt si la Mantarosie, dar mai mult se uitau la Bila. si pe urma au plecat. AI lui Ilie N
sat, nu i-a mai vazut nimeni pe alde Plotoaga si Isosica. Era la batoza Nae Marinescu, treiera si si punea grul pe jos, facus
gru alde Nae. si vine Bila si se apropie de el si de unde pna atunci nu zisese nimic, si da palaria asa pe ceafa cu goga si-i
ncepnd cu el nu se mai admite descarcarea grului din carute si ca Nae Marinescu sa se faca el cap de convoi. Nae Marine
nu-i raspundea, si vedea de treaba, descarca grul si Bila i spune lui Mantarosie sa se uite pe tabel si sa vada cte cote are
Avea cam multe, arase cu S.M.T.-ul, dar gru cu neghina n-avea, avea cotele astea, S.M.T.-ul si ct i revenea... si mai avea
netreierate, stateau sa le vie rndul, ca nu terminase, gru mult, ce mai ncoace si ncolo. si Bila i spune ca dupa ce ca cu at
nici cotele nu vrea sa le dea? Imediat sa devina cap de coloana. si atunci Nae Marinescu i-a spus: "Du-te, mai Bila, si vezi d
gramezile alea de paie, nu sta aici pe capul meu, tu nu vezi ca n-am terminat?" Asta a fost, si Bila odata a nceput sa urle. P
zaltat, nici nu-l mai cunosteai; alde Gheorghe Patac spune ca era beat... S-au adunat toti ai lui Nae Marinescu, s-a oprit treie
imediat sa se formeze coloana ca daca nu, o sa vedem noi pe mama dracului daca nu ne satura el pe noi sa mai punem gru
apropiat de el si Nae i-a zis si i-a facut un semn cu mna spre sat: "Du-te, ma Bila, cu adusul tau si lasa-ne pe noi n pace, c
Uniunea Sovietica, du-te acolo si nu mai face umbra p-acilea". "Domnilor, a urlat atunci Bila la noi cu gura de i se vedea om
domnilor, ce a zis acest spion anticomunist lund n derdere lagarul. Esti arestat, te arestez n numele comitetului executiv
goga si i-a dat lui Nae Marinescu una n cap. Nae Marinescu a cazut jos plin de snge si atunci ai lui au sarit toti si au pus m
beregati, se facuse vnat, daca nu sareau altii sa-l scape l omorau. si au fugit pndarii si s-au dus la militie. Cnd au vazut u
ncarce grul n carute si s-o ia la goana cu el spre case. Toata lumea ncarca! ncheie omul cu o voce parca deznadajduita s
Gheorghe, ba, Gheorghe, vino ma dracu ncoace, ca pe tine te caut. Pune grul n caruta si du-l acasa. - Nu se mai da cote?
278

- Vedem noi mai pe urma. Ct vreai sa-l tii aci? Vreai sa vie o ploaie peste noi sa stai pe urma sa-l ntinzi la soare sa se usu

n clipa aceea se auzira dinspre padurea Cotigeoaia tipete ascutite si prelungi de femei parca scoase din minti, iar imediat d
arma, una dupa alta, amplificate de ecoul padurii. Un fior trecu cu repeziciunea unui circuit secret prin toata aria si omenii o
preajma batozelor. Se auzeau ordine scurte, ncordate. La caruta. Fuga si nhama caii. Asterneti cerga! Aduceti sacii. Spune
Puneti o parte n pod, o parte pititi-l n patul...
Cei doi activisti treceau de la unul la altul fara sa-si piarda calmul.

- Nu ncalcati dispozitiile, nimeni n-o sa fie scutit de cotele datorate, avem tabele si sa nu credeti ca o sa plateasca altii S.M

Degeaba l duceti acasa, moara are ordin sa nu macine la nimeni fara chitanta de predare, ntelegeti omeneste.

Pareau sa nteleaga, dar continuau sa ncarce cu o graba linistita, ca si cnd tocmai asta li se cerea sa faca. In acest timp, din
data tipete de femei si urma iarasi trosnetul amplificat de padure a doua mpuscaturi. Nu se stia ce se petrece acolo, dar nici
ctva timp se si afla, dar asta nu modifica absolut cu nimic activitatea febrila de pe arie, ncarcatul grului si dusul lui acasa
ntoarsese cu seful postului de militie, tovarasul plutonier Moise Ion, si vrusesera sa-l aresteze pe alde Nae Marinescu. Sari
si seful trasese n aer sa le mprastie, dar fara sa reuseasca. Acuma cica a plecat si Moise de-acolo si au plecat si toti care m
mai e nimeni pe arie, dar de treierat se treiera nainte fara ei.
Nae Cismaru nu treierase, n-avea ce duce acasa, dar i straluceau ochii n cap si i ndemna pe altii:

- Hai, ma, hai pe ei, hai sa-i dam jos de la primarie, sa scapam de ei! El credea ca acum toata situatia e/a n joc, l apucase s
- Hai, ba, hai, Ilie, hai sa ne slrngem toti si sa ne ducem gramada peste ei, peste Isosica si toti astia.

Trioarele fusesera parasite pe-acolo pe unde fusesera aduse si cei care si dadeau grul lor cu neghina la ele ncarcau totul n
palariile, iar altii pur si simplu cu bratele, puneau gura sacului jos la baza gramezii de gru, tineau cu dintii de baiere si cu a
tot, cu miscari adnci si repezi trageau grul n el cu o veche pricepere... Tot asa faceau ei si n alte dati cu alte treburi, cu a
venea o ploaie si ceva trebuia cules de pe cmp, sau ceva trebuia strns si pus la adapost sau nvelit si
279

aparat de un vnt neasteptat... Sau si mai demult bunicii strabunicilor lor, cnd n zare apareau caii armatei dusmanului, cu
navalitorilor de aceleasi cereale, acelasi nutret si aceeasi nevoie de tot ceea ce n general numai la ei se gasea n cele din urm
si alimente de jefuit...

- Hai, ma! Hai, ma! se auzea din cnd n cnd glasul lui Nae Cismaru ndemnnd. Puneti mna pe ei, care sunt comunisti! A
nvete minte! Uite-o pe Ciulea lui Isosica.

ntr-adevar Ciulea era pe-acolo, statea razimata de o caruta si mnca linistita seminte cu fruntea putin plecata. Se uita nsa c
auzul glasului lui Nae Cismaru nu se feri si nu se sperie ctusi de putin.

- Ce e, nea Nae? zise ea cu un glas neasteptat de ascutit si de calm, totusi pasnic, mai mult curioasa, s-ar fi zis, sa stie cu ad
- Nu mi-a spus mie Vasile al lui Troscot?! striga Nae Cismaru.
- Ei, ce ti-a spus?
- Ca venea ntr-o zi de la gara cu caruta si te-a luat si pe tine si tu pe drum l-ai oprit sa mai ia doi!
- si ce daca l-am oprit?
De furie ca nevasta lui Isosica nu se speria deloc, Nae Cismaru si iesi din pepeni:

- A nceput ea sa dea ordine n sat, ie-te a dracului... Acuma s-a terminat cu tine... O sa raspunzi tu pentru toate judecatile ca
crezi c-ai sa scapi...

Ciulea nu-i mai raspunse, pieri de-acolo dar nici Nae Cismaru n-o mai urmari, alti mesageri soseau nencetat cu vesti de pe

asculte ce spun...
XX

- Isosica si Plotoaga sunt la sfat, au dat telefon la raion sa le vie militienii, striga un om care navali pe arie cu caruta si trase
care lucea ca mierea n bataia soarelui.

Nu se putea sti ntruct vestea aceasta avea n ea ceva neasteptat, dar felul cum omul o rosti si mai ales cum din goana caru
gramezii cu gru cu o mna de fier, facnd animalele sa frneze din cele patru picioare gata sa se prabuseasca mai degraba
nainteze un singur pas, arata ca asta era clipa hotartoare si ca altii actionau ca s-o cstige, Isosica si Plotoaga, n timp ce e
280

Jl
de-aici, nu se miscau, si aveau sa-si merite pe deplin soarta care li se pregatea.

- Nu v-am spus eu, racni Nae Cismaru. Nu v-am spus eu voua, ba! repeta el si abia acum se petrecu cu el o schimbare: nu m
pe care el o vazuse pna atunci se rasturnase brusc nainte ca ea sa se rastoarne si n realitate... Hai peste ei, zise el, sa-i dam
nimeni cnd or veni. Sa ne gaseasca pe noi. Hai, Ilie, ce mai stai? Hai Crstache!

si si drese palaria pe cap, si trase camasa pe sub brul rosu ncins cu o curea neagra, puse mna pe-o furca si cu ea pe ume
ca un om tnar chemat undeva de o mare primejdie, moartea tatalui, a copilului, sau focul care i-ar fi aprins casa; i se vedea
spate si calcile ridicate n aer, si nici urma de sovaiala care sa fi nmuiat acest trup copt; se putea presupune ca e condus de
sa aiba timp, dupa prima suta de pasi, ca aceasta minte sa-i sopteasca sa-si ncetineasca goana. Dar n ciuda distantei care d
ca un om fuge din ce n ce mai ncet, Nae Cismaru se vedea, dimpotriva, fugind din ce n ce mai tare si atunci, numaidect
cu furcile, ca si el, fie cu minile goale. Tot atunci dadura peste paznici noi carute ncarcate cu gru, o luara nsa peste cmp
ocolite, altele dect cele care se vedeau cu ochii pornind de pe arii. Cu privirea iscoditoare un fuctionar raional, cu tabelul
si Geaca ntrebndu-i n soapta cine sunt cei care fugeau cu carutele si cine era cel care o luase la goana spre sat. Danalache
facea un semn n dreptul lor... In dreptul lui Nae Cismaru facu o cruce...
- Ce-i facem? ntreba unul din activisti. Sa oprim treieratul?
- De ce, se mira functionarul raionului, grul trebuie treierat vedem noi cum decurge cu cei care au ncalcat dispozitiile.

Vorbise ca si cnd numarul celor care le ncalcasera era nensemnat, n timp ce grosul celorlalti stateau cuminti pe arie si le
gpa se uitau tot mai des spre marginea satului urmarindu-i cu ochi nelinistiti pe cei care se luasera dupa Nae Cismaru si fug
erau acolo, dar unde pierise Niculae al lui Moromete? Sau era si el cu ei? si aici de ce nu venea nimeni, i lasasera pe ei, pe
cu astia de la raion, care nu stiau nici ei ce sa faca!?...

Tocmai cnd grupul celor care se topeau n zare spre sat era gata sa coboare si sa nu se mai vada, se auzira dinspre partea ac
plecasera sa-i dea jos pe Isosica si Plotoaga, n frunte cu Nae Cismaru, fura vazuti gonind ca niste nebuni napoi, scotnd st
caznd pe izlaz ca si cnd i-ar fi nimerit gloantele

281

si i-ar fi omort. Dar se sculau repede de pe unde cadeau si si continuau goana. n urma lor se zarira curnd pe fondul negr
dealului siluetele a patru^ cinci sau sase militieni cu pustile n mna urcnd potecile si tragnd... i urmareau foarte energic
satul, si se apropiau de arie n formatie de lupta, rasfirati si mpuscnd la comanda. Cteva gloante piuira si sfrira prin aer
aflau Geaca si Danalache, care se speriara asa de tare ca se dadura repede pe dupa putinile cu apa. Nu mai era nici o ndoial
salva facu sa piuie din nou gloantele la mare naltime pe deasupra ariei. Geaca ncepu sa se blbie adresndu-se lui Danala
- Ce-ar fi sa ne bagam n putini? Glontul se stinge daca da de apa.
- Se stinge el, zise Danalache laconic, dar tot te gaureste.
- Ai dreptate, zise Geaca, murim si necati si mpuscati.

si se uita pe dupa putina. Militienii se oprisera, lasasera pustile n jos si se ntorceau acum ndarat, mergnd agale. Se ducea
omorsera pe nimeni, dar nu parea sa le arda de gluma. Nae Cismaru si toti care navalisera ndarat pierira repede printre sir
nspaimntat:
- Ba, Moromete, unde esti ma? Ai vazut, ma! Ne mpusca, ma! Ne mpusca cu pusca, ma, ce-i mai facem noi acuma?!
- Ce-o sa patesti tu acuma, mai Nae, se auzi atunci glasul linistit al lui Moromete, o sa fie vai de curul tau!

- Al meu, ma! De ce? Da' ce-am facut?! se auzi vocea din ce n ce mai nelinistita a celuilalt. si continua: M-am dus si eu ac
ma duc? Nici n-am ajuns, m-am dus pna colea si am dat de ei, stateau culcati pe burta la umbra cu pustile n mna. Nu le-a
ca...

Dar nu mai primi nici un raspuns din partea prietenului sau, sau daca l primi nu-l mai auzi nimeni... Ctiva mai reusira s-o
pline, dar cei care mai ncercara dupa acestia fura opriti hotart de vocea ndepartata a unuia din militieni, care taindu-le dr
prietenos, dar cu pusca n mna, sa se ntoarca napoi. Doar att: "napoi pe arie."
XXI
Niculae era n acest timp la sfat cu Isosica si Plotoaga. Dar nainte de a se fi ntlnit cu acestia n biroul lui Zdroncan, dupa
dupa a doua convorbire cu primul-secretar al comitetului de partid raional parasise cladirea si o luase grabit spre moara.
282

- Ma duc sa vorbesc cu Fntna si sa mobilizam toate fortele organizatiei, i spusese el lui Zdroncan nainte de a iesi. De ce
ca daca ma cauta cineva, sau e nevoie de ceva, sunt acolo, sa trimiti repede un om sa ma cheme.
Fntna era la postul lui stnd afara printre oameni si carute, i se vedeau de departe parul si barba albite de pospai, ai fi zis
si el sa macine un sac ca oricare om.

De cnd ncepuse treierisul, ncepuse nu de mult dupa aceea si moara sa functioneze, ceea ce nsemna ca toti acestia de-aici
prezentasera responsabilului chitanta emisa de baza de receptie. Carutele umpleau curtea larga a morii si erau ele nsele plin
cu piele stralucind si cu picioarele nalte ca niste copaci tineri plini de seva stateau deshamati n spatele carutelor mncnd
cosita. Oamenii nsa nu aratau la fel ca vitele, erau desculti, n camasi adesea rupte, nerasi, cu palarii scoflcite pe cap, tacu
soare. Niculae trecu printre ei salutnd, o singura data toata curtea, si responsabilul, vazndu-l, se dezlipi de lnga o caruta

l astepta cu barba n aer.

- Ia vino putin sa discutam unele aspecte, zise Niculae uitndu-se n jur si cautnd vizibil un loc unde s-ar fi putut duce, sa
- Mergem n birou, zise Fntna si o luara ntr-acolo si apoi dupa ctva timp intrara n asa-zisul birou.

- stia sunt majoritatea chiaburi care macina, explica Fntna lund n brate banca din spatele mesei si punnd-o de-a curm
stea amndoi pe ea. Toti au chitante de cotele predate, cu astia nu merge discutie...

- Ia sa-mi spui, zise Niculae, de ce nu ajuti dumneata organizatia acum pe timpul campaniei cnd e un moment greu si te m
cu noi pe unde e nevoie?

Fntna si pironi privirea lui albastra n cea a tnarului si o secunda se uitara astfel unul la altul, lipoveanul cu o stralucire
Niculae cu raceala si duritate. Se vedea ca, spre deosebire de el, care spusese direct tot cee^ce avea de spus, Fntna, care a
acelasi lucru, desi dorea din toate puterile, n cele din urma, nghitind de cteva ori, reusi sa-si aduca aproape raspunsul, de
oprit de attea obstacole si zise:

- Nu pot sa nchid moara si sa viu eu sa activez n locul lui Isosica, daca nu stie sa se descurce! Altceva cum stie? Cnd e v
si sa se duca la directia moraritului cum stie? Astea de ce stie sa le faca? stie sa nu se bage unde nu vrea. Eu nu pot! Eu am
uium, am un plan de ndeplinit, nici noptile nu ma duc acasa sa dorm, stau si macin permanent...
283

- Nu-ti cere nimeni sa nu ndeplinesti planul, raspunse Niculae retinnd doar aceasta parte a raspunsului celuilalt, dar naint
aspectele astea negative din comuna puteai sa contribui si dumneata, ca membru de partid, sa le nlaturati. Atunci nu' merge
macinat nimeni.

- Aveti dreptate, zise Fntna blbindu-se, aspectu asta cu neghina... de-asta-toamna nu trebuia semanat, dar mi-aduc amin
trior, cu toate ca nici nu prea mai era timp... Eu eram secretarul organizatiei si ramasesem n urma cu nsamntarile de toam
apoi, crede ca cine stie ce fac eu aicea cu uiumul si cu cerealele si se uita urt la mine ca si cnd ar fi averea mea si nu i-asi
ntr-o zi si o sa-mi vad de treaba, mi vad de agricultura, nu-mi trebuie mie sa ma njure toata lumea si pna la urma tot sa m
cinstit, ci ca hot! Ce-mi trebuie mie asta cnd eu am pamntul meu, mi iau caii de capastru si... Auzi din ce pricina sa ajung
cineva ntr-o zi si fara sa am absolut nici o vina mi ncheie proces... Mai bine plec singur si-o las dracului de moara sa trag
cetateanului sa nu credeti ca i pasa unde ajunge uiumul pe care l da el! Statului, dracului, din moment ce i-ai macinat si po
putin i mai pasa! De ce i-ar mai pasa? si daca i-ar pasa ce-ar putea sa faca el? Poate el sa vina aici peste mine sa ma contro
registrul n cap, nimic n-o sa gaseasca!

si zicnd acestea responsabilul morii trase iute sertarul, scoase un registru gros si soios si o varza nemaipomenita de alte h
rasfoite dect erau, nemaintelegndu-se ce vroia el sa demonstreze prin asta si continua:

- Nu ma bazez eu pe ce zice cetateanul din sat, ca el tot nu ma crede, orice i-asi spune, ma duc eu la raion, la sfatul popular
pe tovarasul director... E tot de prin satele astea iesit, dar mai destept, om cu ceva carte, nu ma compar cu cu el. si stau si vo
mi spune sa vin sa vorbesc cu el mine, si mine mi spune sa vin sa vorbesc poimine, si ma duc si poimine sa vorbesc c
avusesem de vorbit vorbisem din prima zi, adica eu vorbisem, ca el mai mult asa, mi aratase dintii dintr-o parte. Eu i spun
va aduc asta si aia la cunostinta, ca dumneavoastra m-ati numit. si se uita la mine: h, da, te-am numit! Tovarase director, zi
amanuntit cum devine cu activitatea morii din comuna Silistea si ce probleme sunt nperspectiva... Da, da, zice, h, am nte
Cnd am auzit asa am iesit n strada si m-am sters pe ochi cu foaia camasii de la spate, uite asa curgea sudoarea pe mine. C
moraritului?

284
- Cine a fost nainte director la morarit? zise Niculae.
- Ouabei, raspunse Fntna.
- si acum unde e Ouabei?
- E la Ucecop, la Turnu, nu-l stiti?
- Nu. Ce face acolo?
- E sef!
- Ouabei te-a recomandat? -Da.
- Uite, acum n-avem timp de aspectele astea ale activitatii moraritului, zise Niculae, suntem n campanie, ntelegi ce vreau
- nteleg, raspunse Fntna docil, trasati-mi sarcina respectiva si eu o execut.
XXII

Deodata nsa sari de la locul sau si dadu buzna afara. Lnga birou, n spate, un om, se ndeparta repede, fara sa se uite napo
nici n mneca cu biroul de lnga care de fapt se smulsese vazndu-l pe lipovean. Nu se putea sti de cnd statea el acolo si a
tare, direct si de mama, fara nici o posibilitate de interpretare ca nu l-ar njura pe el, ci cumva pe un altul si se ntorse furios
femeie tocmai trecea pe-acolo si mersul ei ncet parea mersul obisnuit al unei femei din sat, desi un ochi atent s-ar fi putut
ceea ce se petrecea n jur. Niculae se ridica n picioare grabit.

- Opreste macinatul, zise el scurt, asta e sarcina ce ti o trasez. Macina-l pe ala care e acuma n cos si pe urma spune ca s-a s
sa te duci la raion sa faci rost de-o piesa. Vino la sfat si, daca nu sunt acolo, o sa-ti spuna .Zdroncan la- ce arie ma gasesti.

si iesi afara si o lua repede napoi spre centrul satului. Pe drum auzi mpuscaturi dinspre padure si se opri o clipa tragnd cu
era vreo joaca de copii, vreo pocnitoare? mpuscaturile se repetara. De la moara pna la sfat era departe, Niculae nteti pasi
pe toti adunati acolo n biroul lui Zdroncan, 'n afara de Isosica si Plotoaga, pe Bila, pe Mantarosie, pe plutonierul Moise si
cunostea, ntelese ca s-a ntmplat ceva si o cuta crncena i aparu ntre ochi.
- Ce e asta, zise el, cine a tras cu arma? Ce este aici?
- Tovarase Niculae, zise Isosica, veniti putin pna ncoace.

Iesira pe coridor si intrara n biroul sediului organizatiei si acolo secretarul l puse pe Niculae la curent cu cele ce se petrece
285

i spuse apoi ca l trimisese pe plutonierul Moise sa-l apere pe Bila si sa-l aduca aci si pe alde Nae Marinescu, sa potoleasca
sarisera muierile si plutonierul fusese silit sa traga n aer sa scape de ele. Ei, si acum nu mai stiau din ce parte s-o mai ia ca
- Adica! rosti Niculae taios.

- Pai sa vedeti, fug oamenii din toate partile cu grul acasa si nu mai stim ce sa mai facem, paznicii nu mai au nici o putere.
facut asa, fiindca nici nu trebuia ceva mai rau dect cum a procedat el, ca sa ne pomenim n situatia asta.
Niculae i ntoarse spatele si reintra n biroul lui Zdroncan.

- Da-mi mie raionul de partid, i porunci el lui Zdroncan, cere-l urgent pe tovarasul prim. Iar dumneata, tovarase plutonier,
ai pe aria principala la marginea satului cu ordin sa nu permita nimanui sa intre n sat cu gru si du-te si dumneata la fata lo
Plutonierul nsa nu se misca.
- Ce e de discutat aici, tovarase plutonier, ce mai astepti?
- Tovarase Niculae, nu am militieni, zise plutonierul.
- Dar unde-ti sunt militienii?
- Am primit ordin sa-i trimit la Balaci.
- Bine, asteapta, zise atunci Niculae.

Tocmai se obtinuse legatura cu raionul de partid si Niculae trecu ca peste un cal peste masa lui Zdroncan si duse receptorul
- Tovarase prim-secretar, tot eu sunt, din Silistea, Moromete.
- Ei, ce mai e, tovarase Niculae, cum merge, ia raporteaza.

- Tovarase prim, zise activistul cu snge rece (si nu facu nici o pauza de gndire ca sa continue), aici anumite elemente au s
nceput sa fuga cu grul acasa fara sa predea cotele. (Acum nsa facu pauza.) E o situatie grea, tovarase prim-secretar, ce-i f
acasa?!

- In nici un caz, striga de la celalalt capat al firului primului-secretar, el nsa fara nici o pauza la auzul semnalarii acestei sit
admite n nici un caz, tovarase Niculae,'ca aceste elemente sa strneasca dezordini n campania de strngere a recoltei. Mob
organizatiei, dati dispozitii n consecinta sefului postului de militie si asteptati ordine. Te chem eu ndata.

si nchise. Era la curent. Nu trecura nici zece minute si suna militia raionala. Plutonierul Moise asculta fara sa spuna altceva
apoi i spuse lui Niculae ca "deocamdata" ordinele primite de el erau urmatoarele: sa se mobilizeze urgent un numar de paz
necesari pentru aria principala (patru sau cinci insi) care au facut armata si stiu sa mnuiasca n mod sigur arma, sa nu traga
mbrace n uniforma de militieni si sa opreasca
286

n felul asta oamenii care fug cu grul acasa. "Deocmadata", repeta plutonierul. Sensul era ca raionul avea sa ia mai trziu m
cuviinta si ca ei aici sa ncerce sa se descurce pna atunci n felul acesta.
- Sa ncercam! exclama el ncrezator si sceptic n acelasi timp, ca orice militian care stie ca utilizarea armei poate sa dea si
rezultatele dorite, dar de ncercat trebuie sa ncerce, fiindca altceva n-aveau ce sa mai faca. Numai sa nu-i... Hm! Asta ar fi

Avea haz Moise asta, clatina din cap tot gndindu-se la ce ordin primise, se vedea ca l excita ideea sa mbrace tarani n uni

Pusti avea, soldati n-avea, dar oricum... Numai sa nu-i recunoasca oamenii, ca atunci s-ar face militia de rs...

Nu mai pleca nsa dupa paznici pe la arii, plutonierul i lua cu el chiar pe cei patru care erau acolo si se duse sa-i mbrace n
acestia si seful postului de militie nu se mai uita la ei sa vada daca aveau sau nu o nfatisare care sa-i inspire o ncredere dep
tina p pusca n mna si, n afara de asta, avea sa se duca chiar el cu ei pe liziera satului si o sa procedeze n asa fel nct sa n
tina mai tot timpul cu burtile la pamnt si de ridicat sa se ridice numai el... Ceea ce si facu, exact la timp ca sa-i ntoarca nd
cei care se luasera dupa el, ci si pe cei care ncercau sa fuga peste cmp cu carutele pline de gru.

Nimeni nu mai stia nsa ce se mai petrecea pe aria de la Cotigeoaia si, cnd si adusera aminte de ea, navalira, iar ctiva paz
lui Nae Marinescu cu neamurile lor au luat-o spre sat si ca s-au dus spre casa lui Bila si Plotoaga sa le dea foc. si ca mai toa
sa mai tina seama de nimeni. Casa lui Bila era chiar n deal, n apropiere de cladirea sfatului si ntr-adevar se auzeau dintr-a
sa vazu si o dra de fum naltndu-se spre cer. Iesisera toti afara.

- Mergem acolo, zise Niculae. Sau asteptati sa vina domnul Nae Marinescu si la sfat sa ne dea si noua foc? Ce asteptati, to

Pornira repede cti erau, mai bine de zece insi, si numai Zdroncan ramase lnga telefon. Ai lui Nae MarinSfccu nu mai erau
geamurile si usile si dupa ce i dadusera foc o luara la goana spre casa lui Plotoaga. Sarira toti si ncepura sa stinga focul ca
cu usurinta, nu adia de nicaieri vntul. S-ar fi zis ca tinea cu Bila. Iesea nsa fum mult si lasara totul pe seama vecinilor, o lu
muiere le iesi nainte si le spuse ca ai lui Nae Marinescu au fugit n padure si au spus ca la noapte, de, o sa vada el Plotoaga
287

- O sa vada ei pe dracu, nu eu, pna mine dimineata, spuse Plotoaga ndrjit. Doar daca nu fug din sat si trec granita... Altf
pe ei toti si-i belesc, nu-i mai beleste nimeni niciodata.

Se ntoarsera apoi din nou la sfat si Zdroncan le dadu sa citeasca o circulara urgenta, pe care tocmai o primise telefonic. Av
scria mai departe n hrtiile lui si parca spunea ca n timp ce ei se zbat si alearga de colo pna colo si nu fac nici o brnza, s
sa se uite cum se da foc satului, el, Zdroncan, duce n spinare tot greul si rezolva esentialul. Uite dovada: sa citeasca ei circ
se chioreasca mai bine daca n-or s-o nteleaga de la prima lectura, ca era scrisa citet si nu puteau sa dea vina pe scrisul lui...
vedea ca de furie nici nu mai vedea literele naintea ochilor si atunci lui Isosica i se facu mila de el si ncepu sa citeasca el o
ca sa-l scuteasca pe presedinte de truda.
- E clar, spuse Niculae. Mergem pe arii.

si o luara nti spre cea principala. De departe se vedea cum toata lumea astepta, nu se mai zarea nimeni ntins pe jos sau fu
continua implacabil mai presus de aceste zvrcoliri, cu oameni sus la cos, straini parca de cei de pe pamnt, cu miscarile lo
dimensiuni pe bolta albastra, patata de fum, a acestui sfrsit de amiaza: prinderea snopului pe aripa batozei si dezlegarea lu
cu dinti metalici, care l smulgea si l amesteca ntr-o fractiune de secunda urmata de geamatul necat de satisfactie al ntreg
prin spatele ei, care, de departe, semana cu un fund urias de albina, paie, pleava si pulbere necacioasa...

Plotoaga se urca ntr-o caruta sa-l vada toata lumea si ncepu sa strige. Problema s-a solutionat, urla el triumfator. Tovarasi
au aprobat ca bazele de receptie sa primeasca de la cei care au gru cu corpuri straine peste sapte la suta, toate cotele care le
si asa mai departe. Nu mai exista acum nici un motiv de instigai ie chiabureasca si cu ncepere din clipa asta se pot forma c
predate, ncheie el cu aceasta fraza si cu un astfel de glas nct cineva care n-ar fi stiut despre ce e vorba ar fi putut sa cread
pe arie se tot ngramadisera s-o ia spre gara, dar ca autoritatile i mpiedic^era. Acum nsa i lasau, puteau sa nceapa si ei sa
sa se duca cu el acolo unde totdeauna s-au dus ei de fapt cu recoltele lor, cu o placere deosebita si nainte de a da pe-acasa,
ncepnd din ceasul acela se formara si pornira de pe arii primele coloane spre baza de receptie... Nae Cismaru nsa disparu

288
PARTEA A PATRA

nct dupa treieris, cnd fostii liberali ai comunei se adunara iarasi n pridvorul casei lui Moromete, Matei Dimir se mira zg
- Ce e, ma, cu Nae?

- Nae?! exclama Moromete surprins. Nae s-a dus si el sa se plimbe pe la Palamida, ce te miri asa? Sau, dupa tine, n-are voi
democrat-popular si taranul are acuma dreptul sa se plimbe. Mai ales ca el a facut si treaba, n-a stat ca mine sau ca tine sa s
- Ce vorbesti tu, Ilie!
- Dar ce credeai tu?

Era acolo n pridvor si Crstache, dar nu venise singur, cum se ntmplase attia ani, ci pentru ntia oara Moromete nu-l m
poarta cu pasul lui masurat de respect si o trimisese pe Ilinca ndata ce se zarise pe drum Costache al Joachii, zicnd: "UiteMatei Dimir si Giugudel si bietul Crstache o sa iasa si el si iar o sa ma ntrebe ce face cinele ala al nostru; ia du-te tu mai
Fata se dusese si strigase de pe podisca, tare de auzise toata lumea, si Crstache iesise la poarta: "Te cheama tata, nu stiu ce
raspunsese cu o voce cu att mai micsorata cu ct erau mai vadite pe chipul lui surpriza si bucuria care l napadisera: "Spun
termina de nvrfuit niste paie, cu placere am sa viu!"

Liberalii aratau acum linistiti, chiar ncntati, ca si cnd evenimentele care avusesera loc de cnd nu se mai vazusera ntrecu
poata nsa ghici n ce directie. Costache al Joachii, cu durerea aceea a lui de oase, parea sa se simta mai bine pe caldura si c
mai bun, iar Matei Dimir, cu felul lui rastit de^ vorbi, vorbea si mai rastit, ceea ce la el n anumite mprejurari era semn de
celorlalti, care nu l-ar fi crezut sau i-ar fi
289
contestat dreptul de a se fi pronuntat mai dinainte asupra a ceea ce urma sa se ntmple.
- Moromete, ma, am auzit eu ceva, dar tu ereai acolea, ia spune, ma, cum a fost, zise Costache.

- Nici nu ncape discutie, exclama Moromete nlaturnd orice dubiu: A facut treaba alde Nae, ascultati-ma aicea. N-a stat c
altul. "Aratati-i cu degetul, fratilor, striga. Hai la sfat sa ne gaseasca pe noi acolo!"
- Cine sa gaseasca?! zise Costache.

Moromete i arata celuilalt palmele goale sugernd ca asa cum nu ntelege Costache nimic, tot asa nu ntelege nici el ce era
- si pe cine zicea el sa-i aratam cu degetul? zise si Matei.
Dar Moromete nu-i raspunse si continua ca la nceput, imitnd glasul lui Nae:

- Hai, zice, la sfat si cnd or veni, sa ne gaseasca pe noi, nu pe ei. si a luat-o la fuga spre sat. Crezi ca nu s-au gasit, ct ai c
dupa el?
- si pe urma? zise Matei.

- Pe urma, continua Moromete si deodata ncepu sa strige speriat, dar cu vocea mica, ma Ilie, zice, ne mpusca, ma! ne mp
te gndesti, adauga Moromete, el nici nu treierase si nici n-avea cine stie ce de dat, ca arase cu caii lui si nici samnta mpru
mie mai nainte: mpartii, zice, grul cu alde cum-natu-meu Gheorghe, ca el n-are dect de pe-un pogon si ma interesai cam
gru. La ct, Nae? zic. Pai sa fie, zice, sa-mi iasa vreo doua sute de duble. Cu alte cuvinte, una peste alta, cam zece la suta d
- si daca nu-l mpartea cu alde cumnatu-sau, ct trebuia sa dea? zise Costache al Joachii.
- Ceva mai mult, zise Moromete, aproape dublu, daca nu chiar triplu.
- Dar tu ce ntrebi, Costache, parca tu n-ai mpartit cu alde Gogoasa? se rasti Matei furios.
- A? facu batrnul.

- Tu n-ai mpartit cu alde Gogoasa, ce te faci <-\ nu stii?

- Pai fiindca eu am dat mai putin de doi sci, raspunse Costache.
- Dupa ct?
- Pai cam dupa doua sute cincizeci de duble, raspunse Costache.
- Va sa zica mai mult dect Nae Cismaru, se rasti Matei.
- De ce mai mult? Mai putin! se mira batrnul.
290
- Cum mai putin? Mai mult, se rasti Matei furios.

- De ce mai mult, se mira, de asta data cu ndoiala, Costache, am dat opt duble de gru, un sac si trei duble, Nae zice Morom
- Da' n-ai facut mai mult gru dect el?
- Ba am facut!

- Atunci de ce zici ca mai putin? se rasti de asta data Matei furios de-a binelea, dar batrnul nu se lasa si o tinu pe-a lui, ex
- Pai nu, ca tu zici ca am dat mai mult si eu tocmai asta ti-aratam, ca nu stii sa numeri^ degeaba vii tu pe la asta!

si l arata cu capul pe Moromete, ca pe-un nvatator. Lui Crstache i sticleau ochii vaznd nclceala mintii celor doi, dar n
avut nca acest drept, tragea cu coada ochiului la vecinul sau sa vada el ce-o sa zica.
- Parca tu, Matei, ai fi mai breaz dect alde Costache, zise Moromete, parca tu nu i-ai fi dat sora-tii jumatate din gru!
- Asa e, recunoscu Matei, dar voi stiti ce mi-a facut pe urma sora-mea Rada?
- Ce ti-a facut? zise Costache.

- Nu vrea sa-mi mai dea grul ndarat! exclama Matei nedumerit. Fa, zic, tu esti nebuna? Nu, zice, ca da-mi si mie un sac d
neam, n-ai facut de pe pogonul tau din Grama, si pe urma n-o sa faci porumb dupa ale doua din Cotigeoaia? Ma, zice, zgrc
trebuie grul tau, dar am vrut sa te ncerc...
JAuzi, Ilie, sunt eu zgrcit, ma?

i - Esti cam zgrcit, zise Moromete, dar nu despre asta e vorba. Vorba ie ca asa stnd lucrurile, altceva l ardea pe alde Nae
era problema: cotele...

si aici Moromete se strmba si n aceeasi clipa fruntea i aluneca ncretindu-i-se n doua parti, jumatate n sus si jumatate n
una coborta si clatinnd din cap n semn ca problema asta cu cotele nici nu merita sa mai vorbesti despre ea. Se uita apoi l
refacu; deodata zise:

- Unde mergem noi, domnule? Ce ajungem noi n situatia cnd tie du-ti mai pasa de nimeni si faci ce vreai tu si rostul meu

im e dect sa zic ce zici tu? Din ce punct de vedere? Sa ma bagi n colectiv ti sa-l pui pe Bila sa^ni dea cu goga n cap? Ce
Nu era normal sa fie acum acolo unde e Nae Marinescu si Bila cu el? De ce l-au luat sa-l judece numai pe Nae Marinescu?N
nostru, Cismaru, sa-l lasam pe el la o parte. Uite, eu va
291

asigur ca daca Giugudel n loc sa ne fi spus ct veni ca Bila si toti astia i-a adunat de pe la raion si sta cu ei n sedinta, ca N
amndoi plutonierul Moise si i-a dus si i-a bagat la beci, ca unii care, si aici Moromete ncepu sa bolboroseasca repede asem
care nu tinea cu nimeni, avnd n vedere ca sus-numitii au tulburat bunul mers al strngerii recoltei de pe teritoriul comune
trimit din post n post spre a li se ncheia proces, conform legii; ei, daca asa s-ar fi ntmplat lucrurile, va asigur ca mi-asi fi
domnule, este o lege! Daca e buna, daca e rea, nu discutam acum! buna sau rea, e pentru toata lumea si daca tu, care ai facu
e rea, o sa te grabesti ct mai repede s-o schimbi. Da, dar tu vii si nu respecti legea, l iai tot pe ala lovitu si-l judeci, iar pe a
sedinta.
- Da, zise Giugudel, sunt la scoala toti adunati, si cica nu sunt numai de pe la raion, au venit unii mari de pe la Bucuresti.

- De orideunde ar fi venit, tot cu Bila sta ei la prezidiu, ce s-o mai ncurcam, zise Moromete. Ca n-o sa ma cheme ei pe min
ia te rog loc n prezidiu si sa stam sa vedem cum s-au ntmplat lucrurile.
4
- Nea Ilie, zise Crstache, nu esti dumneata, dar e baiatu dumitale, si eu cred ca el n-o sa se lase el si o sa arate...

- Ce s-arate, Crstache? zise Moromete binevoitor. O sa spuna toti ca alde Nae Marinescu a avut o atitudine provocatoare s

Ramasera mirati de ultimele cuvinte ale lui Moromete (de unde stia el ca asa o sa spuna?!) si ctva timp tacura asteptnd ca
nsemna mai ales cuvntul provocatoare. Dar Moromete fie ca nu voi, fie ca nu stia nici el sau nu-si dadu seama ca nu stiau
discutiei se rupse.
- Hai acasa, se rasti Matei ridicndu-se si lundu-si batul gros si strmb cu care umbla mereu, hai, Giugudel. Hai ca ploua!

Se dadu jos din pridvor si o lua grabit spre poarta, fara sa-l mai astepte pe Giugudel. Mergnd si arunca un ochi ntr-o parte
ntr-adevar se vedea spre Cotigeoaia o pata ntunecata si o ngramadire ndepartata de nori. Nu mai plouase de mult si putea
noapte. Putea nsa tot asa de bin sa nu fie nimic, dar omul era dator sa-si puna la adapost viteht si uneltele si sa faca nca o
ploaia le-ar fi stricat.

Dupa Matei Dimir plecara si ceilalti si cercetara si ei o clipa cerul cu orizontul negru: da, avea sa ploua, aici sau acolo. Ace
degeaba pe deasupra pamntului.
292
II

si se puse de altfel pe ploaie, mai curnd ca norii sa fi acoperit tot cerul si sa poata ajunge acasa cei care se aflau pe drum sa
jos, ci undeva sus de tot, se vedea cum pe deasupra norilor mai coborti si mai negri, urcau cu o viteza de parca ar fi fost fii
amenintator, precedati de brate uriase de fum care ncercuiau repede spatiile albastre. De* plouat nsa nu ploua din ei, ci foa
ncetosnd vazduhul si micsornd lumina ca ntr-o nserare.
Moromete intra n casa si din prag lasa usa larg deschisa, pastrnd nsa un pumn nclestat pe clanta si celalalt pe lemnul de
pozitiile lui de crucificat, cnd ridica si fruntea si se facea parca si mai nalt:

- Ei, zise el, v-ati socotit? Tu, asta, acuma ca ai aflat, cu toate ca am spus expre sa nu sufle nimeni o vorba, ce mai cauti aic
sa i le dai fetei asteia ca sa ma lase pe mine singur, ei, i-am dat eu trei si i-am trecut si loc de casa sa se marite cu baiatul al
ca sunt gata sa te arunc pe drumuri? Acuma sa te ntelegi cu fi-ta, fiindca credeai ca numai tu ai pamnt si o sa se ia fata ast
asta n vale, de ce te-ai ntors iar?

Catrina tacea potolita, dar nempacata. Lumini ascutite i sticleau n ochii ei verzi. Nu se stie de la cine aflase totul si venise
Moromete le lasase pe amndoua n odaie si el iesise n pridvor sa-i primeasca pe-alde Giugudel si ceilalti.

- O brazda de pamnt n-o sa-ti dau, zise Catrina, nu cu alt glas dect daca ar fi vorbit unei straine. sta te-a nselat cum ne
mine cnd o veni Achim ai sa vezi ca o sa se duca sa-ti ia ndarat ce ti-a dat. Numai n judecati o sa va tineti.
Dar Ilinca nu se sperie.

- El macar, de bine de rau, mi-a dat si nu mi-e frica mie de Achim, dar tu nu mi-ai dat nimic, si daca nu era tata cine stie ce
maritam. Sa te duci si sa ma lasi n pace. Daca o sa vreai sa-mi dai ceva peste o luna, cnd m-oi marita, o sa zic si eu ca am
dai Alboaicii, dar atunci sa nu te mai prind p-aici!
- Asa vorbesti cu mine, ca te-am crescut si am patimit? zise mama.
- Asta a fost odata, facu Ilinca si mna ei voinica flutura prin aer n semn ca e asa de mult de-atunci ca chiar sa vrei si n-ai
aducr-aminte...
293

ntre timp, atrase de ceea ce se putea ntmpla acasa la parinti prin ntoarcerea aceasta neasteptata a mamei (nu se stia nca
de mpacare) venisera si Tita si Alboaica si fara sa ntrebe nimic aflasera numaidect din gura mamei ce se ntmplase. Albo
la un umar la altul si surse. Desi era adevarat ca nu i-ar fi stricat un pogon de la maica-sa daca ramnea la ea, totusi nu l-ar
de adnci n familia mamei, cu toate ca unii erau n stare pejitru mult mai putin sa se nstraineze de ai lor pna la mormnt s

ca niste lupi. Tita nsa cnd auzi se facu alba la fata. Trei pogoane de Ia tata Ilinchii si ei nimic, plus jumatate din locul de c

- Tata, striga ea, ridicndu-se de pe pat si apropiindu-se de geam, ia vin' ncoace! Lasa-i nitel pe nea Costache si pe nea Ma

Moromete se supuse cu o graba obisnuita, tocmai ca sa nu nteleaga prietenii lui ca la el n casa se ntmpla iar ceva neobis
grija usa si ntreba ce era.

- Pai eu credeam, facu el apoi - si auzindu-l ai fi zis ca e asa de ncoltit ca nu mai stie pe unde sa scoata camasa - totdeauna
fac ce vreau cu el!

- Cum faci ce vreai, zise Tita, fara sa mai ia n seama aceste ntorsaturi de gndire, tocmai n astfel de clipe te repezisi sa-i d
dea si mama, si ce socoteala e asta care-o faceti voi n cap? Aveti copii sau niste tigani prinsi de mici, de care sa va bateti jo
doua?
Moromete nsa nu se turbura:

- Spune si tu, de, tu daca ai fi n locul meu ai face ce ti-ar zice unul si altul sau te-ai lua dupa mintea ta, dat fiind ca esti libe
cuviinta? Tu ai luat de la ma-ta doua pogoane, dar Ilinca vrea si ea sa se marite si ma-ta o ameninta ca nu-i da. E aci de fata
n-o sa ma scoateti acuma vinovat ca va dau pamntul! Asta ar fi culmea, mai zise Moromete, si situatia i se paru asa de eno
spatele si reveni n pridvor.

Ce vrusese el sa spuna? Ca, daca mama nu s-ar fi purtat asa, el ar fi mpartit aceste trei pogoane n mod egal celor doua fp'.
puteau drege, mama i putea da fetK celei mari nca un pogon si jumatate de pamnt si Ilinchii nca o jumatate si ar fi avut a
jumatate. Dar pentru asta ar fi trebuit ca mama sa se ntoarca acasa de la Alboaica si sa se mpace cu tatal.

- si tu, ce nebunie te-a apucat de te-ai facut de rs n sat cu dusul tau la Marita? zise Tita cu glasul ei care niciodata nu era r
ciocan de lemn cu care te-ar fi tot lovit n cap. Ia sa
294
faci bine si sa te ntorci, sau sa nu te ntorci, dar mie sa-mi dai partea de pamnt pe care i-a dat-o tata Ilinchii.

Nici nu apuca bine sa termine ca nu numai mama si Ilinca, dar si Alboaica sarira toate trei cu gura pe ea, cum sa-i dea ei si"
mama mai avea mari si late patru pogoane?
- Din alea patru, scrsni Tita surda, fara sa-si dea seama ca din spusele ei se ntelegea ca mama sa-i dea ei trei pogoane, ct
- De ce nu zici tu sa-ti dam tie tot si noi sa ne bagam cu ziua la tine?! se mira Ilinca.

- De ce sa va bagati cu ziua? Fiecare la casa lui, dar sa fie o dreptate, nu unul sa ia de doua ori ct altul, cnd altul a muncit

- Unde ai muncit tu de doua ori mai mult? zise Ilinca. Ai muncit si tu ca fiecare si ti-a dat mama ca sa te mariti, ce mai vrea
cnd tata o mbatrni. O sa ai tu grija de el?
- De ce sa n-am grija, zise Tita, ce, numai tu ai mini?

- O sa te vedem atunci! zise Ilinca, el mai are trei pogoane, o sa-ti dea din ele, daca o sa-i dai si tu un pahar cu vin cnd o v

- Paste murgule iarba verde, zise Tita, daca era asa, tie de ce ti-a trecut?
- Pai, n-auzi, Tito, sari Alboaica, i-a dat fiindca mama i tot spunea ca nu-i da si n toamna vrea si ea sa se marite...

- N-are dect, zise Tita cu acea privire mereu oarba pe care o da o furie bine tinuta n mini, dar ai carei aburi turbura totus
sa nu mai vie colea cu pretentia sa-i dea si mama.

- Nu dau la nimeni nimic, zise atunci mama ncercnd sa puna capat certei, nsa cu un glas nelinistit de situatia ntoarsa, n
fete si i se pretindea cu glas turbure sa dea... si nu v-a oprit nimeni sa va maritati, dar sa va faceti de rs v-am oprit si acuma

- Mama, zise Ilinca n culmea unei nedumeriri pe care avea aerul ca ar da mult s-o desluseasca, ti cere cineva ceva? Cu cin
Pe mine m-ai mpiedicat sa ma marit, si daca n-aveam noroc cu baiatul asta, nu-mi ramnea dect sa iau unul cu copii, sau
aia la bataie. Asta mi-ai facut, ai vrut sa ma marit si eu tot ca tine, numai ca tu ai uitat ca nainte sa-i iai pe tata si sa ne faci
vine sa-mi smulg parul din cap, te ntorsesi de la dida ca sa bagi iar zzanie n casa, ca mai e o luna pna se muta baiatul ala
tine, dida, se adresa ea Alboaicii, ca daca mai sta pe-aici taman acuma, nu stiu ce-i fac.
295

- Ei, fire-ai si tu a inghinatilor, se supara atunci Alboaica n felul ei ciudat, n care miscarea de "poanca" a capului si sursu
rusine sa vorbesti asa cu mama?
si sari si Tita:
- Ce, zice ea, si-a luat-o n cap unde tatal i trecuse locul de casa si pamntul?
- Da, zise Ilinca, si va dau pe toti afara. Ia iesiti afara! n casa la mine fac ce vreau!
In casa la ea! Tita si Alboaica strigara amndoua o data spre geamul dinspre pridvor:
- Tata! Ia vin pna ncoace! Ilinca ne da afara din casa, zice ca e casa ei.
- Vedeti sa nu vina, zise Ilinca, mai strigati-l o data.

si ntr-adevar tatal nu veni, se facu ca nu aude. Hotart, fata cea mica pusese stapnire pe tot ce fusese odata gospodaria Mo
mai era nimic de facut.

- Asa ca, mama, sa vii cnd ma marit, continua Ilinca. si tu, dida, la fel, de Tita nici nu mai vorbesc, din partea mea n-are d
ma supar, sa nu ziceti ca sunt femeie rea. Dar cu certuri sa nu-mi veniti pe cap, baiatu ala mi-a si spus, ramn n Silistea, zic

Alboaica rdea. Ii placea. Tita se gndea poate ca si ea avea casa ei ramasa de la barbat si ca la urma urmei Ilinchii i trebui
sa-si creasca si ea copiii? Pe de alta parte sora cea mica se arata si nteleapta, n-avea nimic contra ca mama sa-i mai dea ei,
ntelese ca tatal a cstigat contra ei si ca fetele, pe care ea se bizuise n aceasta lupta, o paraseau.

- Treaba voastra, zise ea nenduplecata, n ziua cnd o sa ai tu nunta eu o sa dorm si o sa ma ntorc pe partea ailalta, crezi tu
ca nu ti se pune nimeni n cale, mincinoaso, de cnd te stiu numai cu minciuni ai umblat, ca Guica.
Atunci intrase Moromete.

III

- N-am venit pentru tine, zise mama dupa ce l asculta uitndu-se un perete. E fetele mele, eu le-am facut si n-o sa-ti !rer ti
ele.
\
- Ai terminat de vorbit? zise Moromete.

- Ei, atunci...
Dar Ilinca nu-l lasa sa mai spuna si restul, adica sa plece, i facu un semn cu mna spre usa:

- Hai, tata, iar ncepi si tu, ajunge o maciuca la un car cu oale, las-o ca se duce, ca nu vrea sa vie la nunta mea, i-e necaz ca
- Mi mi-e necaz? zise mama. Putin mi pasa.

Moromete le lasa nauntru si iesi pe prispa. Ploua acum cu clabuci, curtea se umpluse cu apa si praiele ncepura sa curga p
santurile drumurilor. Barbati sau femei cu cte un sac n cap alergau pe sosea, prinsi cine stie pe unde, pe la arie unde dupa
o zi sau doua paiele ctorva, sau pe cmp cu carutele, trecnd n goana cu caii, abia zarindu-se prin pnza vazduhului. Intra
deschida cineva dinauntru mai repede poarta, deshamau si bagau caruta sub sopron, fugind apoi n casa sa se dezbrace si sa
ascundea sau se pitea, n afara de rate; frematau sub trmbele de apa, tsnind dupa rme, pe care le smulgeau din pamntul
ca odata fusesera si ele salbatice. Pamntul se umplea de omizi trntite de prin cracile pomilor, de frunze si ramuri subtiri d
trebuia astfel sa fie sarbatorit pentru ploaia care i lipea la loc tarna si i reumplea izvoarele secatuite.

Atras n mod ciudat de ploaie, i era sete, sau poate l excita aerul ncarcat de electricitate de afara si l ndemna sa iasa si sa
scapase din grajd si se plimba sforaind prin curte, amenintnd sa darme'una din porti, cnd pe cea de la drum, cnd de la g
cu spinarea de stlpii gardurilor. Le priise cailor n timpul verii, se facusera mai mari, celui care alerga acum prin batatura
ca nu putea sa stea mult timp nchis n grajd cu atta putere n el.
i)

- Ce e, ma, Isosica, zise Moromete, cu un glas numai pentru el, cnd ' ti vazu, vezi sa nu strici vreo uluca, fiindca sa stii

ta.

si

- Am terminat.
296

si plecndu-si fruntea, Moromete ncepu sa coboare scarile, dar fara i ia-si ia nimic n cap, numai cu palaria si arata att de
de ploaie el nu grabi pasii si nu facu nici una din acele miscari pe care le face un om muiat ntr-o clipa din cap pna n picio
sa-si schimbe n vreun fel mersul. E drept ca se ducea direct spre cal, dar cu minile n buzunare si cu pasul neturburat J-pe
senin de vara.
)\

- Tu de ce zisesi ca^esisi, numai asa ca sa te prostesti, zise Moromete Iar, si calul, auzindu-i glasul, necheza si se opri.

297

Omul l lua de coama si pornira amndoi spre grajd dar tot la pas, si n mijlocul bataturii Moromete i dadu drumul si calul
unde iesise. "Adica se poate ca ele sa nu stie?! se mira Moromete cu barbia plecata. Ilinca e mai desteapta si e mai tnara, e

Niculae, ce-o sa se ntmple cu pamntul... Sau te pomenesti ca au si ele dreptate... Pna n clipa din urma omul e dator sa t
cine stie ce s-o alege de el!..."

ncepuse sa tune si sa fulgere, semn ca abia acum se pregatea a ploaie mare, putea sa tina si pna mine, astfel de amestecat
straturile nalte ale vazduhului. Trosnete si bubuituri cutreierau si sfsiau cerul de-o parte si de alta, ai fi zis ca e o activita
asa de mult semana acum a minte de om felul cum tuna ici si raspundea dincolo... Sub apa care cadea, grumazul lui Morom
nsa timpul sapase ciudate semne, asemanatoare si ele cu pamntul, cnd e crapat de o prea ndelungata seceta.

ntre timp ploaia se ntetise asa de tare ca picaturile nu mai puteau sta nici unele lnga altele, nici curge ca picaturi, ci se un
lichid care necau totul, nu se mai vedea nimic. Moromete se misca din loc si si scoase palaria din cap, pe care n mod biza
si-ar fi dat seama ce cadea de sus. si-o puse n cele din urma la loc, dar nu s-ar fi putut spune ca din pricina ca l supara cev
stea pe cap si nu n mna. "Uita-te la mine, continua Moromete lund-o fara graba spre gradina, am peste saizeci de ani si
suta. De ce sa nu traiesc? Ce, nu e bine de trait? si atunci de ce sa ma mai mir eu ca fetele astea se cearta pentru pamnt cre
nu fi auzit si ele ce-o sa fie n viitor?"

Ocoli cu grija mare sura de paie si se uita n sus cercetnd-o atent. Era bine facuta, ploaia aluneca peste creasta ei ca si cnd
se arata nsa multumit, puse mna pe o furca de lemn pe care o trase chiar din paie si cu coarnele ei lucioase izbi zdravan d
Avea o nversunare putin cam scita, doar el facuse sira, cum de-i scapasera astfel de burti si goluri prin care apa putea pat
dadea nainte cu lovituri rare, dar foarte ndesate, uitndu-se mereu n sus n timp ce ploaia i spala din belsug chipul osos, c
feriti sub arcade puternice si drepte. Cu anii, adapostindu-se parca de soare si de ploi, ochii lui i se trasesera mult n orbite s
se d uita nainte, vedea parca mereu zarea cmpiei\( i trebuiau totdeauna sijj

298

lui si altora de-o vrsta cu el cel putin o secunda n plus ca sa vie aproape si sa ntelaga ce-i spuneai: "Ce zisesi tu, Gheorgh

Dnd lovituri cu furca, Moromete nu nceta sa vorbeasca. Dar nu avea ceva anume de solutionat, n ultimii ani aparuse la el
singur, prin gradina sau pe la loturi, care nu avea un obiect precis, si nu se ferea daca cineva din familie era pe-aproape si l
batrnete, cu deosebirea ca expresia chipului si privirea lui ramneau foarte vii si te fulgera din ochi reprosndu-ti cu misca
complice ntr-o istorie care sa crezi tu ca n-a aflat-o lumea si nu vorbeste... "Da' ce-am facut, tata?" l ntrebase Ilinca ntr-o
parca tu nu stii ca asta nu e o fapta..." Era nsa n acelasi timp si un semn ca era multumit si ca se simtea bine n asemenea c

Moromete lasa furca, si pleca sub ploaie grumazul si tacu. Terminase sa-si spuna ce avusese de spus si nu arata deloc mult
nemultumire multumita, nu vroia sa plece, i era bine acolo. "...si . socoteala ciobanului?!" se ntreba el deodata nedumerit s
ceea ce gndise el n acest timp mai era cum mai era, dar cum de uitase un lucru att de important, daca mi chiar cel mai im
presiunii apei care pesemne la marimea ei era cu att mai mare, o craca uriasa de salcm pri si se lasa apoi n jos, dezveli
tulpina lui groasa o rana alba din care bratul rupt nca nu cazuse de tot. Moromete se uita ntr-acolo pe sub palaria lui ale ca
atta ploaie, dar pe care se faceau basici ca pe jos, si ncepu sa paseasca n directia aceea sa vada ce s-a ntmplat. Pesemne
rupsese din senin, nici macar n-o trasnise, o apuca de vrf si trase de ea s-o dea jos. Craca se ntinse, dar nu vru sa se despri
Moromete se uita n sus mirat si o lasa. Daca mai avea n felul asta legatura cu seva trunchiului, se putea drege si ramne ve
ciobanului e achitata", zise Moromete acum cu un glas pe deplin tare, care daca n-ar fi fost ploaia ar fi putut fi auzit si din c
c-o pati, asta e, daca ti place. Daca nu, fa si tu ce-oi sti, pe mine nu ma priveste! ...Nu te-o fi privind pe tine, dar pe mine m
ma duc?!!"

S-ar fi zis ca vorbea mai departe feciorilor, lui Nila care nu mai era, sau lui Achim nainte de a se hotar daca sa-l trimita sa
se adresa el acum? Nu o data era auzit raspunznd cu aceasta referire la socoteala ciobanului a carei sursa cei mai tineri n-o
cnd l ntrebau ce nsemna, uitase ori nu-i statea n obicei sa explice lucruri care, daca n-au fost traite, nu pot

299

fi ntelese. Nu stia niciodata cine era cel care punea atunci de demult o asemenea ntrebare, dar vocea se auzea foarte limpe
ce mparatul nelinistit de aparitia acestor magi care urmareau o stea i chema la el si vroia sa le smulga secretul; cei trei cra
lui Irod ori de cte ori raspundeau, dadeau apoi sa plece, cnd se auzea vocea: "si socoteala ciobanului?" Dar ce cauta el ac
pielea lui de oaie ntoarsa pe dos pe urma unor crai care, ei, pornisera n cautarea unui nou Mesia? Flacaii magi cu hlamide
peste tunici i acordau ciobanului un rol mut care nu atragea nsa mai putin atentia: se culca pe jos n zapada, se prefacea ca
La auzul ntrebarii se ridica n picioare, se proptea n ciomag si astepta. Se producea o nedumerire, dar apoi unul din magi r
forma (era limpede ca nu se putea sustrage si nu putea trece peste asta fara un raspuns): "Socoteala ciobanului e achitata", d
reiesea ca dimpotriva, nu era achitata deloc, si lumea iar rdea. Moromete ridica uneori fruntea si i spunea cte unui om, p
e achitata!, si din glasul lui se ntelegea cum: Ca vai de lume! Sau, n alte dati: era prea trziu sa se mai poata face ceva, soc
gata, s-a terminat, ce, sa mai stam s-o mai sucim si s-o rasucim... Alteori nsa nu trebuiau ei sa-i duca ei astialalti, cum avea

Moromete se apropiase de gard si lua de lnga el o sapa razimata cu taisul nauntru. ncepu sa faca n pamntul moale al gra
Nu mai zise nimic si parea ca nici nu se mai gndea Ia nimic. Avea aerul sa spuna ca din moment ce totul era n regula, n-av
orice caz, daca mai era ceva, sa se gndeasca aia care i-au achitat-o, el avea acuma treaba. "Uite, daca nu faceam eu santule
care s-a facut balta n gradina ar fi intrat sub paie si mi le-ar fi putrezit. Ori, mie paiele mi trebuiesc, ce astern iarba la cai
ncalzesc soba n casa? Fiindca orice-ai spune tu, bolborosi Moromete mai departe, n timp ce minile lui spalate de izbitur
pricepere sapa nct ai fi putut crede, uitndu-te la el, ca brat, trup, sapa si pamnt se ntelesese-ra sa se miste n asa fel nc
locul acela si s-o ia apoi vesela la vale, ntr-o casa tot trebuie sa stai si focul n ea tot trebuie sa-l faci, indiferent ca tu vii si
ajungi sa nu mai ai nici casa ta, o sa fie vai de capul tau, si daca nici cu ce sa faci focul n ea n-o sa ai, o sa fie vai de copiii
muierea, fiindca tu aci mai bine ca nimeni altul poti sa te aranesti si sa ai grija de vita si de casa, n timp ce pe minile altui
300

"~

alergi ca un nenorocit cu caciula n mna pentru orice fleac... si o sa ajungi sa fii si multumit dupa una si alta, nici n-o sa-ti
sa ti se para ca ti se face o mare cinste daca o sa primesti, cu chiu cu vai, ceea ce ti se cuvine de drept, adica rodul muncii ta
cnd veni Plotoaga si alde fi-meu pe arie, sa le spuna ca chestia cu neghina s-a aranjat, ca tovarasi cu munci de raspundere
tine seama de corpurile straine. si ma uitam la unii ca le luceau ochii ca au scapat si ca n-or sa dea, uitasera ca asta era un d
nevoie sa-i nteleaga nimeni... Ei, uite asa o sa va zbateti pentru cel mai mic drept si o sa va lungiti gura pna la urechi de b
anunte ca s-a aranjat... Fiindca sa nu-mi spui tu mie cum e omul, eu l cunosc cum e facut, si de cte ori trebuie sa se loveas
sa-l vada pe ala de jos! De-attea ori ca n timpul asta neomul ncalica pe umerii lui si el l duce si pna si da seama ca la u
umerii lui, i trece si viata si abia de mai apuca sa le spuna si el copiilor lui ca asa n-a fost bine, si moare. Iar copiii, care si
asa, bine, care nu, care pe unde apuca o ia de la cap sau nvata de la altul cum nu e bine, ca de la ta-sau nu s-a priceput.! Ca
ultimii tarani de pe lume si ca trebuie sa disparem... si de ce crezi ca n-ai fi tu ultimul prost de pe lume si ca mai degraba tu
nu zic asta, fiindca prostul e dat si el de Dumnezeu si trebuie sa traiasca si el, dar nu sub denumirea de destept, sa nu se ma
denumirea lui de prost, asa cum l-a stiut dintotdeauna lumea si nu l-a pus niciodata n vrf... A, ca totdeauna el a ncercat sa
ajuns nu o data sa-i dea jos pe ai cu minte, nimic de zis, dar a ajuns singur prin puterile lui, a dat din coate si a asudat, ce sa
pe spinarea lor se urca prostii destepti...- Dar n-a venit nimeni sa-l caute la el acasa si n vazul lumii sa-i spuna: vino, ba, n
treci aici si fii mare si tare, 'le muma n... la ailalti, lasa ca le aratam noi lor! De ce?"

si aici Moromete se opri din vorbit, dar altfel ca pna acum, linistit, cu ntrebarea parca n mini amesticnd-o cu apa si pam
fara gres. jjAsa ca vezi, relua apoi Moromete n glas cu o admiratie de sine neacoperita fata de generozitatea lui, eu te las p
tu vii pe urma si-mi spui mie ca nu mai am nici un rost pe lumea astal. si ce-o sa mannci, ma Bznae? Ce-o sa mannci, m
apasnd cu un fel de mila nesfrsita, aproape parinteasca, pe ultimul cuvnt, contemplnd parca cu jale mizeria mintala a ac
asemenea lucruri
301

despre soarta care le era rezervata n viitor taranilor. (Nu-i spusese lui,
ci lui Niculae, si de la Niculae stia si Moromete.) "Macar, zise Moromete
mai departe, eu tot am facut ceva, am crescut sase copii si le-am tinut
pamntul pna n momentul de fata - ca n-au vrut sa-l munceasca, ce sa
le fac eu, toata viata le-am spus si i-am nvatat - dar pe tine sa te vedem
daca esti n stare cel putin de-atl! O sa fii n stare? Nu sa-i mbraci si
sa le dai sa mannce, ca asta e lesne, de mncare i dai si unei vite n
grajd, dar ce le spui!? Ce-i nveti, fiindca un copil chiar daca nu-i intra
lui n cap ct e mic, cnd se face mare si aduce aminte. Bietul Paraschiv,
cnd fusei pe Ia el anul trecut, zice, ma tata, ce bine asi fi trait eu acuma
daca n-asi fi fost bolnav. Daca nu fugeam de-acasa si plecam si eu n mod
normal, cum au ncercat multi sa-si faca alte rosturi si la momentul greu
cnd am avut nevoie de bani pentru casa sa nu fi rabdat de foame din
ambitie si sa-mi fi trimes banii macar de pe-un pogon de pamnt, nu
ajungeam aici! ori, noi te-am refuzat cnd ai venit la noi, sa fie zece-cincisprezece ani de-atunci, cu chimirul plin de bani... Nu ne-am dat seama
ca muncisei pentru noi trei ani de zile si ca ne vroiai binele, nu raul... de,
ma Parascive... daca mor, zice, macar n-o sa-l njur pe tata cum fac unii...
Poti sa ma njuri, zic, prapaditule, numai sa te faci bine, ca daca v-am
spus si v-am nvatat, vedeam eu ca nu e lesne, dar zic lasa, cnd s-or face
ei mari or sa-si aduca aminte... Acum, ca n-ai avut nici tu noroc, si asta
e adevarat, dar se cheama ca si-a facut fiecare datoria si daca ar fi fost
si vremurile mai bune, izbuteai. Nici copii nu facusi! Dar tu, asta de-acuma,
care nu vreai sa mai stii de nimic, ce-o sa le spui la ai tai? Fiindca degeaba

o sa le spui tu din vorbe, c-o fi si c-o pati, ca mai destept ca tine nu mai
e nimeni, din fapte ei o sa vaza ca nu esti nici destept si nici n-ai ce sa
le spui si or sa ajunga de capul lor si-or sa te nvete ei pe urma minte
cnd oi mbatrni... O sa-si stearga picioarele pe tine, ca n-ai stiut sa faci
din ei oameni..."

Moromete se apropia ncet cu santul sau de viroaga, l termina si se ntoarse apoi si l lua de la cap sa-I adnceasca. Apa se
continua sa toarne fara oprire. Moromete ridica fruntea si se uita si ceea ce vazu l facu sa-si dea palaria pe ceafa de admira
gradinilor de pe-acolo, dadea peste mal de-atta apa si daca n-ar fi curs cu repeziciune spre o directie a ei care ducea spre r
ploaia nu se va opri curnd, va neca satul.

Lipsind atta vreme din pridvor, Ilinca se nelinisti cea dinti de tatal ei si iesi dupa el cu un sac n cap. Cnd l vazu cu sapa
ncepu sa strige la el sa se ntoarca numaidect n casa, nu-si dadea seama ca putea sa raceasca si sa moara? Dar Moromete
302

nu auzea si zadarnic fata se apropie si l trase de mna, fugi de-aici, o goni el, nu vezi ca e ploaie calda? Dar asa calda cum
din dinti. Se ntoarse n casa si curnd iesira si celelalte surori si ncepura si ele sa strige spre gradina, tata, vin ncoace, nsa
conducnd mai departe torentele de apa, facndu-le loc cu sapa si continund linistit si neturburat sa vorbeasca, prizonier p
al lui nsusi....
IV

De unde stia nsa el ca n acest timp Bila se afla ntr-adevar la prezidiu, asa cum le spusese lui Costache al Joachii si celorla
avusese cum sa afle, era si el acolo. E drept ca Bila abia avea loc, era ultimul din margine si statea pe colt, mpreuna cu mo
prezidiului era formata din trei catedre puse unele lnga altele si acoperite cu obisnuita pnza rosie folosita la pavoazari si l
necunoscuti avnd la dreapta si la stnga pe primul-secretar al raionului de partid, Ghimpeteanu, si pe Niculae, dupa care v
ntr-o parte si apoi Isosica.

Venisera fara veste si toti membrii de partid fusesera mobilizati de urgenta. Ceva asemanator, sa vina adica attia insi care s
dect raionul (Ghimpeteanu statea si el la prezidiu mai al treilea) nu se mai ntmplase de mult. Functionarii sfatului, pazni
responsabilitate n comuna se raspndisera n tot satul si reusisera sa-i faca pe membrii de partid sa nteleaga ca se va ntm
trebuia sa fie de asta data completa. si se adunara aproape toti, n jurul a o suta de insi, cam cti si erau, din cei aproape dou
verificarile care ncepusera prin '48 si tinusera mai mult de un an. Erau pe atunci unii care nu fusesera niciodata la o sedinta
de partid, fiind exclusi fara ca ei sa stie si nu aflasera de acest eveniment dect ntr-o buna zi cnd un baiat cu sapca, nsotit
organizatiei, batuse la poarta lor si le ceruse sa predea carnetul. Care carnet, ntreba omul, nchipuindu-si ca era vorba de ce
impozite, singura hrtie care era bine s-o pastrezi, sa nu te puna cumva perceptorul sa platesti de doua ori... Era cunoscuta o
ntelesese nici dupa ce i se raspunsese despre ce era vorba, zicnd ca n-avea un asemenea carnet, nu-si aducea aminte... "Ca
secretarul, ala cu scoarte rosii si cu o secere si un ciocan pe el." "O secere si un ciocan!" repetase omul ncercnd
303

vizibil sa-si reprezinte aceste unelte pe un carnet si ce rost aveau ele si ramasese cu gtul ntr-o parte, ntepenit n acest efor
vin dracu' ncoace ca avem treaba", strigase femeia din curte si omul tresarise luminat la fata si le spusese celor doi sa astep
unde poate fi acest carnet, daca era asa ca i fusese cine stie cnd nmnat... si ntr-adevar se ntoarsese cu el, nvelit ntr-o h

aducea perfect aminte ca prin '45... Da, da, se si pozase cu ocazia asta, venise de pe front, i se daduse doua pogoane de pam
Marica, moarta de mult, si i se ceruse o poza... EI credea ca asta era dovada de mproprietarire!... "Nu e dovada de mpropr
sapca, lun-du-i carnetul din mna. si daduse sa plece, dar i se paruse pesemne ca omul trebuia macar acuma sa afle ce-a pi
ca de-aici nainte o sa rami n afara partidului". "Parca pna acuma am fost n centrul lui!", raspunsese omul deodata supar
celuilalt asemeni celor care n-au nimic cu tine pna n secunda cnd afla ca ai tu cu ei si atunci se supara ei mai al dracului

Cei care ramasesera nu se considerau chiar n centrul partidului, dar ncepusera cu timpul sa vina mai des la sedinte, fiindca
acolo pe mine alde Gavrila si eu sa stau acasa si sa nu zic nimic, cu att mai mult cu ct observasera de-a lungul anilor ca a
nume prost n sat cum se asteptau ei, si cum se ntmpla pe vremuri, din contra, era pus ba vnzator la meate, sau la cooper
sfat sau la scoala, sau achizitor, sau cantaragiu la moara, ba chiar referent ncasator, cum era alde Ar-ghirescu. Ca sa nu ma
care daca o ndeplinea Plotoaga, mine o putea ndeplini bine oricare dintre ei! Chiar mai bine! Ce, era mai destept Plotoag
era mai prost... Totul se povestea apoi n sat si se tineau minte sedinte mari cnd se ridica sau cadea cte cineva sau cnd nu
asteptau sa se ridice sau sa cada.

Despre prima parte a celei de azi nu se povesti mai trziu nimic, fiindca nu se gasise mai nimic ce sa se spuna. La nceput n
imediat la ceea ce se petrecuse dupa. Cine erau aia doi care venisera? ia doi?! Pai ereau! Erea primul secretar de la region
Erea tocmai de la Bucuresti de la CC. Avea si-un nume, stai ca ti-1 spun acum, Bcu, asa l chema, ce anume o mai fi si ast
Cum de ce venisera! Auzisera si ei chestia cu Bila si Nae Marinescu. Om mare si Bila asta, s-a auzit de el tocmai pe-acolo!
Tovarasi, zice Ghimpeteanu,
304

facem analiza, uite aici tovarasii care vor sa auda cum a decurs, ce mai, aratam ezact asa cum e... Se ridica Niculae al lui M
multi si Danalache si Geaca... N-a fost nimic, ca desigur Nae Marinescu o sa-l judece organele noastre populare pentru cuv
socialismului la adresa tovarasului Dobrescu ca unul ce era personal nsarcinat, dar nici din partea tovarasului Dobrescu n-a
era Dobrescu asta? Cum, nu stii? Asa l cheama pe Bila, asta e numele lui. Trebuia, tovarasi, n legatura cu atitudinea nemp
chemat de la nceput plutonierul Moise Ion si mai cu vorba buna, mai aplicndu-i dictatura proletariatului... si aici se rsese
cunoscut prin veselia lui, cum era dictatura aceasta cnd intervenea, si cel care vorbise nici macar nu mai avusese nevoie sa
n felul asta de la Nae Marinescu, aproape ca i-ar fi placut si lui!... Trimisul CC. nu scosese n acest timp dect putine cuvin
tovarasul Dobrescu si Bila spusese ca el era, sau l ntrebase pe Geaca daca fusese de fata cnd Nae Cismaru, altul adica de
duca cu el la sfatul popular si sa-i dea jos pe presedinte si pe secretarul organizatiei. "Am fost la fata locului individual", ra
cu aerul ca n privinta asta se puteau baza n ntregime pe el si ca daca era sa fie ceva sa fie chemat el si nu altul, ca el stia b

Se facuse seara si cineva aduse sa aprinda un petromax. Comuna era electrificata nca din 47, dar fiul fostului morar, Tache
de motor, fugise si el din sat o data cu tat-sau si cel de-acum, unul al lui Gheorghe al lui Pataleata, nu se stie ce tot i facea e
ba se oprea. Acuma cnd erau de fata si oameni straini, tocmai ca lumina nu se aprindea. Se lua o pauza si toti se ridicara sa
iar prezidiul se retrase n cancelarie.

Primul-secretar al regiunii de partid si trimisul CC. i cam luasera fara veste cu venirea lor nu numai pe Isosica si Plotoaga,
raionului de partid, Ghimpeteanu, si pe Niculae. Fusesera precedati doar de niste telefoane, dar nu pusesera ei bine receptor
a regiunii si si facuse aparitia, nti n fata sediului comitetului de partid din Palamida si apoi dupa cteva ceasuri direct la
cnd Zdroncan alerga chiar el sa-l anunte. Ciulea intra si ea n odaie.
305
- Trebuie sa mobilizezi urgent toti membrii de partid, ai dat de dracu... oasele n... zise Zdroncan.
- Ce sa fac, ma?! se holba Isosica ntinzndu-se si cascnd cu gura pna la urechi, cine zici ca s-a anuntat?

Dar, ori parca stia, ori ca se asteptase de la o zi la alta la o astfel de sedinta, ca nu se grabi ctusi de putin sa se mbrace si sa
Zdroncan repeta, cu njuraturi cu tot, ce spusese mai nainte si dadu sa iasa zicnd ca nu putea sa lase sfatul fara nimeni, ca
el sa-l cheme si a trimis si dupa Niculae al lui Moromete.
- Atunci stai aici si asteapta-ma, ca nu fuge sfatul de la locul lui pna ma mbrac eu... N-ai cerut si tu niste amanunte?
- Ce amanunte?
- Tu n-ai ntrebat?
- Pe cine sa ntreb?
- Cu cine ai vorbit Ia telefon?
- Cu tovarasul Crcdat, de la sfatul raional.
- Crcdat, mine mat, pleaca posta la Balaci, zise Isosica. Stai linistit, nu te misca fara sa ma ntrebi pe mine. Eu personal
spun eu, se oferi Isosica, asteapta-ma la poarta pna ma mbrac.
Dar o data Zdroncan iesit, privirea lui Isosica se ncrucisa cu a muierii.
- Ce-i facem, Ciulco? Punem n aplicare planul? E pericol! Crezi ca o vrea sa se mpace cu mine? Uita el ce i-am facut?
- Are altele pe suflet, nu-i pasa lui la ora actuala de ce i-ai facut tu anul trecut, zise Ciulea. Ai sa vezi!

- Bine, zise Isosica. Pericolul e mare. Nici n-am alta solutie... Dupa cteva minute Isosica iesi agale din casa. Zdroncan l a
aprinsera tigari si asa pufaind ca doi sefi se ndreptara cu un aer foarte pasnic spre sfat.

- N-aud nimic, exclama Zdroncan dupa un timp. O sa-i mobilizezi tu pe toti, ca esti dat dracu, si de ce sa nu fac eu nici o m

- Mobilizarea se face din momentul ce o sa vedem de ce vine aici Ghimpeteanu si ceilalti, zise Isosica scuipnd gnditor as
faca sa arda cu mai mult fum. si adauga si mai gnditor, aproape cu duiosie: Asa se face o mobilizare.
- si daca te ntreaba de ce nu sunt oamenii mobilizati, ce-i spui? zise Zdroncan nedumerit.
- i spui ca acusi se aduna toata lumea si ca ai trimes-sa-i caute.
- si?
306
- si nimic. Stai si afli despre ce e vorba si dupa ce afli, pleci chiar tu dupa ei, aratnd ca fara tine nu e nici o nadejde.

- Ma, al dracu' te-a mai facut pe tine ma-ta, exclama Zdroncan cu admiratie, capul tau a mai fost la un cur de muiere, dar v
nainte si sa mobilizeze el organizatia fara sa te mai ntrebe pe tine. si fara sa-ti mai spun, si eu zic ca n cazul de fata nici n

sa-l vada pe Bila juganit, ca l aranjarati voi bine, tu si cumnatu-meu Plotoaga, 'va oasele n...
- Ar fi cazul sa vorbesti ceva mai tare ca sa te auda toata lumea, sopti Isosica.

ntr-adevar, se spunea pe ici-colo ca Bila fusese victima ndemnurilor lui Isosica si Plotoaga sa nu mai admita depunerea gr
nu se stie cum nainte de a merge pe arie si ca pe urma trecusera pe la el si l incitasera.
- Va merge gura prea mult, adauga Isosica de asta data mohort, fara prietenie. Dupa ce ca...

Dar se opri net si nu mai spuse si restul gndirii care l fulgerase parca si pe el nsusi prin imprudenta ei, daca ar fi exprima
- Dupa ce ca ce, ce?
- O sa-ti spun eu, zise Isosica, cu o sincera promisiune n glas. Nu esti tu omul cu care sa ma cert! Tu o sa rami toata viata
Asta gndise el oare n clipa aceea?
- Ce vreai sa spui? Zise Zdroncan.
- Nimic nu vreau sa spun! Ce-ai auzit!

Zdroncan avu o clipa o expresie de deruta uitndu-se iar la omul de lnga el, care mergea cu fruntea n pamnt, cum nu ave
ridica mna n care tinea tigarea si dupa ce tragea din ea, o umezea grijuliu ca si cnd dupa fumul tras tigarea s-ar fi dezlipi
- Mai vere, sa nu te legi de mine, ca eu nu sunt Bila, spuse Zdroncan fara grija sa nu fie auzit.
Isosica se ndrji:

- Nici voi sa nu va legati de mine ca nici eu nu sunt Mantarosie. Am fost numai noi patru, si cineva i-a spus lui Vasile de "O
era singur, izolat, si acuma l are pe Vasile, care a intrat n partid cu sprijinul raionului, are oamenii lui pe linie de...
si aici din nou se opri, la timp.
- Pe linie de ce?
Dar Isosica se nfurie linistit:
307

- Lasa ca stii tu. Tot ce pot sa-ti spun e ca e mai bine sa ramna fiecare cu ce stie. Nu te apuc de mna, nu ma apuca nici tu
reprosez ceva?

Zdroncan se simtea pesemne asa de ncoltit, ca nici nu mai stia pe unde merge si la un moment dat calca alaturi si aluneca
numaidect njurnd si facea sa-l vezi cum chiar si n asemenea momente nu-si putea acoperi dintii si ai fi crezut ca tot vese
- Nici n-ai avea ce sa-mi reprosezi, zise el furios, dar fiindca dracu stie ce te-apuca pe tine cteodata, ma fac ca n-am auzit
Plotoaga. Sunteti prieteni si n-as vrea sa va certati degeaba.

Dar Isosica de mult nu-l mai asculta. De altfel se apropiasera de sfat, se vedeau n fata intrarii Plotoaga, Bila si Niculae. Zd
si daduse toate ordinele si se auzeau cinii prin sat latrnd la portile celor care erau chemati de urgenta sa se adune la scoala
aceste masuri si zise:
- Perfect! Ma duc si eu sa-i ajut. Pe Fntna si pe Mantarosie s-a dus cineva sa-i anunte? mai ntreba el n treacat.
- Da, zise Plotoaga, l-am trimis eu pe Ilie Micu.
- L-ai trimis pe dracu, zise Zdroncan, uite-l pe Ilie Micu nauntru. Ba, Ilie Micu!
- Uite-acuma ma duc, ziceam sa iau si niste scrisori striga un glas ciudat dinauntru ca de copil.
- Vezi de treaba, zise Isosica, lasa ca ma duc eu la moara.
si pleca cu aceiasi pasi asezati si calmi cu care venise. Zdroncan se dadu pe lnga cumnatu-sau Plotoaga si i spuse:
- Ia vin ncoace, tovarase presedinte, sa semnezi corespondenta, sa nu ne zica cineva ca suntem n neregula.
Intrara nsa n biroul lui Arghirescu, caruia i facura cu un gest rapid semn sa iasa afara.
- Trimite pe cineva sa se ia dupa el, sa vada unde se duce, zise Zdroncan.
- Cine? ntreba Plotoaga.
- Isosica.
- De ce?
- Nu stiu. Fa cum ti spun, de unde vreai sa stiu eu? Ai sa afli cnd o sa afli.
- Dar ce s-a ntmplat?
- Cumnate, zise Zdroncan batjocoritor, nu stiu, ca daca as sti, ti-as spune.
308

Plotoaga se posomori si timp de cteva clipe chipul lui pietros, cu falcile care i faceau mpreuna cu fruntea un patrat ca din
ncercnd sa nteleaga:

t- Nu nteleg, exclama el cu mna pe clanta usii, cu o voce care datorita intensei sinceritati pe care o exprima parea ncarcat
Dupa cteva minute se ntoarse.
- L-am trimis pe Arghirescu, care a dat fuga sa-l trimita pe fi-sau ala micu, care nu-l cunoaste Isosica, dar el l cunoaste.
- Perfect, exclama Zdroncan si reintra apoi n biroul sau, puse mna pe toc si si vazu de scris.

Arata senin: nu-i spusese el Isosica exact acel lucru menit sa linisteasca pe oricine, ca nimic nu-i ameninta existenta si mun

muierea si copiii? Fiindca Zdroncan n-ar fi avut chiar nimic din ce trai, daca ar fi fost dat afara din biroul acela...
VI

Isosica fu usor de urmarit le catre feciorul lui Arghirescu: secretarul organizatiei o lua spre moara si acolo l cauta pe Man
si ncepu sa vorbeasca cu el nu se stie ce. Ca de obicei, curtea morii era plina de carute cu oameni, de femei si copii, si fecio
printre ei apropiindu-se nsa ct putu mai tare de locul unde cei doi stateau de vorba. Le ntoarse spatele razimndu-se de lo
cu urechea. Nu se auzea nsa nimic si de altfel nici ceea ce si spuneau Isosica si Mantarosie nu dura mult.
- E clar? zise Isosica de asta data fara sa-i mai pese ca putea fi auzit. Rapid! mai adauga el.
Rapid, ce? Feciorul lui Arghirescu se ntoarse si l vazu pe Mantarosie ndepartndu-se si cautnd cu privirea pe cineva.
- Enache! striga el. Ba al Crstichii!

Enache al Crstichii se desprinse de lnga caruta unde astepta stnd de vorba cu altii si se apropie repede de. Mantarosie, d
cingatoare la camasa, care i atrna de jur mprejur ^de la umeri n jos n mod egal.
- Ce e, ma, zise el cu biciul n mna.

- Avem sedinta, zise Mantarosie. Lasa-ti caruta aici si du-te repede pna la Vasile al Moasei din Cotocesti si spune-i ca i-am
astepte, ca am ceva sa-i spun. Da' sa nu plece de-acasa nainte sa vin eu!
309

- Adica unde sa se duca? zise omul vrnd si el ca macar cu att sa se aleaga de pe urma a ceea ce avea sa faca, dar moldove

- Du-te tu si pe urma ti spun eu, zise el, lasa-ti caruta n grija cuiva de-acasa sa-ti macine si fa ce-ti spun. Dar uite cum: n
Fntna... si aici nu se mai auzi nimic din ce-i spuse Mantarosie celuilalt. Dupa care striga iar, ochind pe cineva de la alta c
ma! si dupa ce acel Milica se apropiase: Du-te pna la Geaca sa se duca la Danalache si sa astepte amndoi la el.
- Pe cine sa astepte? se arata si asta curios.
- Pe nimeni. Sa stea si sa astepte.
- si daca ma ntreaba eu ce sa le spun?

- Sa le spui sa astepte, nu mai ntreba atta, du-te si pe urma de-acolo tu te duci la scoala, ca avem sedinta de partid; vino si

si aici Mantarosie puse n miscare n mod sumar un sistem de semne din mna, din cap si din gt care sugerau ca centrul in
avea sa faca el sa fie atent si Milica sa faca la fel...

In acest timp blondul nepot al lui Fntna iesise si el n pragul usii de la intrare a morii si se uita pierdut n gol; ai fi zis ca d
rezemat de stlp, picnit de linistea dimprejur si monotona moderna a, morii, cu pcitul ei intermitent prin cosul acela cons
fluier de salcie, anume ca sa se auda din departare ca moara macina. Cnd nsa Isosica si Mantarosie plecara lund-o agale
nepot pieri ntr-o clipa n interiorul morii si dupa cteva clipe iesi grabit aproape fugind si intra n camera mica n care se af
cineva l nsotea si intra n locul lui n moara, iar el o lua la fel de grabit undeva n sat.

Feciorul lui Arghirescu astepta ctva timp pna ce Isosicasi Mantarosie se ndepartara bine, apoi o lua iar dupa ei pe lnga g

distanta, apoi ajungndu-i pe la spate, trecnd, de ei si pierind la o raspntie; tocmai acolo cei doi se despartisera... Isosica s
numit Neagu Postu, omul despre care se povestise odata ca l luase o barza drept pom si i se asezase n cap, membru de par
iasa cineva afara. Iesi chiar Neagu Postu alergnd, dar si nedumerit si chiar speriat.

- De ce, ba, nu ti-ai predat cotele pe arie, striga Isosica furios, ia sa faci bine sa-ti ncarci imediat caruta si sa te duci la baza
Dupa care se lasa o tacere nefireasca; apoi tacerea fu rupta:
- Ce, crezi ca o sa vin a doua oara sa-ti spun, militianul nu pot sa-l trimet?
310

Dupa care n vorbi iar altceva n aceeasi tacere soptita, tot nu se auzea ce-i spunea si pleca de la poarta lui. De la Neagu Pos
ulita urmatoare la Danalache, unde Geaca si venise. Dar ramasese cu el si Milica, si Danalache se uita ntrebator la Isosica.

- Geaca si Milica, porunci secretarul ct intra, mergeti la scoala si adunati-va ca vin si eu acuma. Bagati de seama, luati si v
a fost, ca noi n-avem nevoie sa ascundem realitatea n fata tovarasului prim-secretar Ghimpeteanu si cine o mai fi. O sa iau
noi, organizatia de baza, nu nchidem ochii la greselile unora sau altora. Ct a gresit, l dam jos, ca nu e batut n cuie. O sa v
executiv ca organ local... Cine a avut sarcina bunei desfasurari sub conducerea organizatiei, nu el, presedintele comitetului
ncolo!?
- Asa e, zisera deodata cei doi, ntelegnd.

- si atunci?! exclama Isosica sincer. Ce, o sa stam si sa ne uitam la el? Sa-si faca autocritica si daca n-o sa vrea sa-si faca au
si aci Isosica puse si el n miscare, prin semne, ca si Mantarosie, un sistem de sugestii linistitoare ca n acel caz o sa aiba
comitetului executiv, sarcina lor limitndu-se la att... Cei doi iesira...

De la Danalache Isosica o lua napoi pe acea ulita zisa "a legionarului", si si continua drumul pna ajunse n dreptul casei
bordei cu ferestre mici si ntunecate asezat chiar n spatele casei lui Nastase, unchi-sau. Vasile si Mantarosie erau chiar n p
- Unde putem sa stam de vorba, Vasile, ca vreau sa-ti spun ceva, zise Isosica.
- n casa putem, raspunse Vasile.

- Atunci de ce nu m-astcptati n casa?! Nu e nici o graba, avem destul timp, mai zise el scotnd din buzunarul mic de sub cu
subtire pe care l cerceta, adaugnd: numai prostii se grabesc.
- mi pare bine ca suntem noi destepti, zise Vasile ironic.

Intrara amndoi si Mantarosie pleca napoi spre sfat. n prag dinaintea lui Isosica se dadura la o parte doua fetite, rau mbra
fustita complet decolorata.

- Du-te tu si te joaca, zise cea mare sever, adresndu-se celeilalte, care o si zbughi, iar ea intra o data cu oamenii, nchise u
miscari ferme, urcndu-se cu genunchii pe pat.

Dupa care ramase lnga soba, sprijinind-o cu spatele ca n timpul iernii, si uitndu-se acum cu aceeasi severitate la Vasile. S
stia el, dar ca avea chiar grija ca nu cumva el sa uite o parte din ceea ce stiau mpreuna.

311
- N-ar fi bine sa stea muierea aici, zise Isosica.
Fetita aceea asa mica era deci nevasta lui Vasile si mama celei care plecase.
- De ce, zise Vasile, ce-ai cu ea?
- N-am nimic, dar stii cum e muierea...
- De ce, relua Vasile, Ciulea ta o dai afara din casa cnd vine Plotoaga pe la tine?

- Florico, zise atunci Isosica vaznd ca Vasile nu vroia s-o dea pe nevasta lui afara; uite ce e, ce-o sa vorbim noi acuma num
lumea atta asteapta, sa ne njure. si cui i place sa fie njurat?
- Dar tu esti bun sa njuri pe altii, zise deodata femeia si apoi tacu, nemiscata.

S-ar fi zis ca nu ea ar fi vorbit, ci o alta femeie, matura si necrutatoare, ascunsa n podul casei; mica femeie elibera scurt o r
aproape ca se topi n aceea a barbatului ei: l ruga s^o mai lase nca sa vorbeasca; cu privirea dreapta, barbatul ncuviinta, p
drumul, parca i spunea, nu te sfii, avem lupul ntre noi, a venit singur cnd a vazut ca e ncoltit...

- Ar fi trebuit, Isosica, zise atunci nevasta lui Vasile, sa te dam afara pe usa cte am nghitit noi din pricina ta si a Ciulchii s
Vasile sa nu intre n partid. Acuma v-ati facut de rs cu treieratul si v-a intrat frica n oase, dar Vasile n-o sa se ridice el sa v
va vede n tron cu minile pe piept, pe ct ati fost de nemernici! Eu nu vreau sa-ti spun mai mult, ca esti la mine n casa, zis
Vasile acolo n sedinta! Sa afle toata lumea cine sunteti voi.

- si atunci de ce zici ca m-am opus sa intre Vasile n partid? suiera si Isosica. Sa sprijin un dusman? Daca ma nvinuiesti tu

- Atunci nu ti-era dusman! Cnd a auzit Dan ca vrem sa scapam de ei, a venit aici si a scos cutitul la Vasile. Ai auzit si tu s
v-ati ridicat toti contra lui. Toti stiati cine e Vasile si cte am patimit noi din partea rudelor si n loc sa-l ajutati pe el, l-ati aj
ati spus ca Vasile e omul chiaburilor. O sa spuna el acuma Vasile cine e omul cui. Crezi tu ca Vasile nu stie de ce v-ati opus

- Tocmai d-aia ne-am opus, o ntrerupse Isbsica, fiindca stiam ca el stia de ce ne opunem. Ct timp sta n afara partidului, s
- fiindca de ceilalti treaba lor, n-aveau dect sa traga
312

consecintele - nu le-ar fi dat nimeni crezare, n timp ce odata intrat n partid, se schimba situatia si nimeni nu putea sa stie c

- Uite ca a intrat si n-a facut ce credeai tu, zise nevasta lui Vasile cu obrajii n flacari. Fiindca nu de-aia a intrat el, ca sa se t
Plotoaga, cu Mantarosie si cu Zdroncan, cu toate ca are lista cu scrisul tau, scrisa cu ghearele tale n casa lui Aristide! Nu te
Vasile cu un glas ca la o judecata care n sfrsit venise, ce-ai facut cnd te-a pus ala s-o scrii si pe urma a bagat-o n portofe
Acuma Aristide a fugit, nu-i mai pasa lui de lista de atunci, dar tie ti pasa!

- Da, zise Isosica suparat, si taci ca i-a bagat Vasile lui Aristide mna n portofel sa i-o ia. Adica ce sa mai vorbim degeaba s
pe care nu le-ar crede nici un copil!
- Culca-te tu pe urechea aia, zise atunci nevasta lui Vasile si apoi, la un semn al barbatului ei, tacu.

si tacerea continua, Vasile o lasa sa se scurga parca anume ca sa nteleaga celalalt ca nu era ctusi de putin sigur ca acea list
vasile, si ca deci avea pe deplina dreptate femeia cnd l sfatuia sa nu se bazeze pe faptul ca pentru asta ar fi neaparat nevoi
lui Aristide.

- Uite, zise Isosica, eu nu ma culc niciodata nici pe-o ureche nici pe alta, dorm cu fata n sus sau n jos, mi pastrez bine ure
Eu pornesc de la ideea ca Vasile ar putea sa se ridice n sedinta si sa spuna, cum zisesi tu, Florico, care cine suntem. O sa sp
Isosica pe deplin stapn pe sine. Cel mult o sa profite lipoveanul. Uite, acuma o sa va spun si eu ce am de spus si pe urma s
Prima problema: De ce-ati vrut voi sa faceti gospodarie colectiva aici n sat si v-ati unit cu betivu ala de Fntna? Gospoda
faci, dar daca nu vreai, poate sa fie ea cea mai formidabila ca idee, nu iese, fiindca omului i place sa nu-i comande nimeni.
mannc mamaliga cu cenusa, dar nu ma duc eu sa-mi comande mie Marin al lui Usturoi, zicea pna si nenorocitu ala de Va
situatia n momentul de fata, continua Isosica, si daca domnul Fntna vrea el sa se grozaveasca fata de raion ca face el gos
sprijiniti pe drumu asta? Tu-i mama lui de nenorocit, ca mi-am pus n gnd sa nu mai njur pe nimeni, dar cu asta mi se nv
el. Asta ar fi prima problema. Sa v-o spun acum si pe-a doua. Nu pe calea asta v-asi fi recomandat eu prin urmare sa rezolv
De ce sa te njure pe tine satul ca ai tu nu stiu ce cu alde Dan sau cu alde tat-sau? De ce vreai sa faci tu satului un
313

rau si nu un bine? Fiindca asta e problema cea mai grea, cum poti sa faci satului un bine si binenteles sa-ti rezolvi si tie pro
nainte de orice nu cu Fntna o sa ajungi la o ntelegere si nici cu Bila sau Plotoaga. La ntelegerea asta poti sa ajungi cu m
Zdroncan fiind, dupa parerea mea, absolut neutru, adica el sa ramna secretarul sfatului, indiferent cine vine presedinte sau
nu mai trebuie amesticat n ceva.) Iar presedinte al comitetului executiv, sa fii tu, Vasile, Plotoaga dovedindu-se incapabil s
cazul cum a decurs campania de strngerea recoltei. O sa vrea el sa dea acuma toata vina pe Bila, dar nu merge chestiunea
fost a cincea roata la caruta si o sa-l scoatem si pe el din biroul organizatiei, dar asta nu e suficient. ntelegi, Vasile, aici e ch
vreau sa spun prin asta? M-am gndit bine si cnd am vazut ce-a iesit cu Bila si cu toata campania, mi-am dat seama ca n-o
sa dam noi toata vina pe Bila si atunci o sa se ntmple ca lipoveanul o sa profite de situatie si o sa se ridice n sedinta si o s
(n mine n-o sa mai aiba curajul, fiindca asta n-o sa-i placa nici lui Ghimpeteanu, nseamna ca e vinovat si Niculae al lui M
Ghimpeteanu personal, ca n-a stiut sa ne ndrume.) Ei, cine ne spune noua ca procednd n felul asta nu iese ca organizatia
amndoi, sa-l treaca pe Plotoaga la moara si sa ajunga Fntna n fruntea satului presedinte al comitetului executiv? Un luc
stie de tine si problema sta n felul urmator: eu, ca secretar de organizatie, Mantarosie, ca membru n birou, Danalache, Gea
Rosu, Stancu Tumbea de la Mat, Armeanca de la cooperativa si daca mai vreai ti mai spun, toti o sa te sustinem sa fii num
executiv. Fiindca ei o sa se orienteze dupa cum o sa vorbesc eu. Da, dar noi n-o sa putem face asta dect daca "cineva" o sa
stie despre Plotoaga si sa-i taie lui Fntna apa de la moara. Daca asi fi ajuns mai repede la concluzia asta, ncheie Isosica,
timp, dar aveam eu o problema neclarificata, cine ti-a spus tie tot ce stii n legatura cu moara, anumite lucruri pe care le stia
de la cine si, dupa parerea mea, bine a facut ala care ti-a spus, eu l apreciez din punct de vedere ca o nvatatura de minte. V
rasuci-o, mai bine nu poate sa iasa! Da, sau nu, esti decis sa parasesti niste aliati care se uita la tine ca la o gnganie?
- Nu se uita nimeni la mine ca la o gnganie, zise Vasile crunt la fata.
- Adam Fntna cum se uita?
314

- Adam Fntna nu e aliatul meu.

- Fortamente, zise Isosica. Nu poti sa faci nimic singur cu al lui Ripitel. O sa va treziti n sedinta de partea lui, vrnd nevrn
independent.
- O sa vezi tu ce rol o sa joc eu, raspunse Vasile amenintator.

- O sa vad, nu mi-a fost niciodata si nu mi-e nici acum frica de tine, zise Isosica, dar recunosc ca e ora ta! Daca mi declari
ma nimeresti, dar nici tu nu scapi teafar. Gndeste-te!

si Isosica se ridica si iesi. Cnd ajunse la scoala toata organizatia era adunata si toata lumea, inclusiv primul-secretar al raio
asteptau doar pe secretarul de organizatie satesc ca sa nceapa.

- A trebuit sa conving pe unii care nu se ndura ei sa-si lase treburile si sa vie la sedinta, zise Isosica linistit. Sunt oameni de
adauga si avu n clipa aceea atta caldura si sinceritate n glas nct chipurile cam reci ale celor trei oaspeti se facura ceva m
adevarat ce zicea el, altfel cum sa-ti explici riscul la care se expunea un secretar de organizatie satesc lasndu-se asteptat n
VII

Prima parte a sedintei nu se desfasura nsa asa curii se povesti n sat mai trziu, ca nu se ntmpla nimic; pentru multi memb
numirea sau scoaterea unuia ca Bila din biroul organizatiei nu nsemna nca, asa cum nu nsemna nici pentru oameni ca Mo
putin prezenta sau absenta cuiva de la sedinta, fie ea chiar onorata de necunoscuti venind de la forurile mult superioare ale
lucru, uimitor pentru cei ca Isosica, Plotoaga, Mantarosie si Zdroncan si cei care se nvrteau n jurul lor, se petrecu de asta
orele treceau si el nu aparea. Dupa aceea ntr-adevar ca n prima parte a sedintei nu se mai ntmpla nimic deosebit, sedinta
vizibila, nimeni din conducerea organizatiei nu lua cuvntul, nici presedintele comitetului executiv si nici altcineva ct de c
iveala a problemelor care agitasera attea zile satul. Fusesera ndemnati pe rnd de primul-secretar raional, Ghimpeteanu, d
necunoscut, care se afla ca era instructor regional, care nsa nu prea fusese vazut prin Silistea, si se ridicasera din sala si vor
pe Bila si aratndu-se asa n general ca le cam lipsise la toti vigilenta si le daduse posibilitatea chiaburilor sa faca agitatie co
315

cotelor... dar ei si vor primi pedeapsa... si uneltele lor ca alde Nae Cis-maru... si ca alde Nae Marinescu... si asa mai depart
asteptnd, n timp ce vorbeau si tragndu-si putinele cuvinte care se nvrteau n jurul acestor idei, sa se ntmple adica nu s
prezidiului, sa auda un cuvnt sau sa vada un semn.

Luase apoi cuvntul primul-secretar al regiunii de partid, cu acelasi scop, sa-i ndemne sa intre mai adnc n analiza muncii
batjocoritor, asta era tot ce aveau de spus, ca tovarasul Dobrescu n-a fost just ca s-a luat cu ala de piept?

- si presupunnd ca tovarasul Dobrescu o sa ia cuvntul si sa arate cum s-a lasat el provocat si a gresit, de-aia am venit noi
regiunii de partid, si tovarasul delegat al CC. tovarasul sef de sectie Bcu si tovarasul Ghimpeteanu, sa auzim autocritica to
primul-secretar aratnd brusc o veselie rece si sarcastica si exclamatia aceasta a lui putin behaita facuse pe un oarecine din
rs repede reprimat din pricina izolarii lui, caci sala nu reactionase n nici un fel, ramnnd toti tacuti si nemiscati ca niste p
continuase primul-secretar parca nmarmurit de acest fenomen. Cum, tovarase, de-aia am venit noi aici, sa auzim cum rzi
Bcu? A? Dumneata ce zici, tovarase secretar de organizatie?

- Au amortit si ei, tovarase prim-secretar, raspunse Isosica degajat, nu vedeti cum stau cte trei n bancile astea mici, ca n-a
anul asta proiectam...

Primul-secretar parca nu auzise acest raspuns si continuase aratnd ca n nici un caz nu putea fi asta scopul venirii lor acolo
Dobrescu. Se nseala cei care si nchipuie ca au atta vreme de pierdut. nct, el si cu tovarasul Bcu asteapta linistiti si cu
continutul ordinii de zi. Era clar chiar si pentru cel din urma membru de partid prezent la aceasta sedinta ca acum trebuia sa
organizatiei sau presedintele sfatului popular, sau macar Mantarosie, fara sa mai intre n discutie Bila, ca unul care trebuia s

Acum stiau ce era asta, autocritica, spre deosebire de primii ani, cnd le fusese mult mai greu... O data unul din ei, un fel de
cuiva si n loc sa-i dea napoi, i bause. Pna la urma se ntelesese el cu pagubitul, i platise bocancii la loc, dar facuse, ca m
urta n sat si din pricina asta avusese apoi loc sedinta organizatiei unde i se ceruse de catre un baiat de la raion, asa ca Nicu

vroia nsa n ruptul capului si s-au

316

chinuit cu el o dupa-amiaza ntreaga pna l-au hotart sa se ridice n picioare si sa spuna ceva: "Tovarasi, a gngavit el, recu
si autocritica."

Cu un aer de o blndete, de-ai fi zis ca asta nu putea fi n stare sa faca niciodata nimanui nici un rau, se ridica n sfrsit Bila
vrut sa se ia cu domnul Nae Marinescu, ca el i s-a adresat cu frumosul...

- Mai omule, nu pune grul pe jos ca e pacat, de ce nu ncarci dumneata n caruta sa-ti duci cotele la baza si pe urma sa te n
de gru acasa? i-o spun cu lacrimi n ochi, spre binele dumitale si n felul asta ai da si-un exemplu altora, te-am cita la gaz
spre mndria feciorilor dumitale, care au si ei nevoie sa fie remarcati n serviciul militar. n loc de orice raspuns, continuase
un patetism neverosimil, care facu sa se umfle de atentie pna si privirile celor care si nchipuiau ca l cunosc pe dinafara p
nceput sa ma njure pe mine si sa njure si Uniunea Sovietica. Domnule, i zic, fii serios, nu se leaga nimeni de dumneata,
primesti, daca nu, sa fii sanatos... S-a repezit la mine cu feciorii lui, tipnd ca niste turbati, aveam goga n mna. Nu te apro
legitima aparare! Poate sa declare si plutonierul Moise care a anchetat pe urma
cazul.

si Bila se asezase apoi jos cu un aer mhnit. Urmasera dupa aceea cteva minute de tacere grea. Se aduna totdeauna n sedin
deasupra capului cuiva si fara sa se spuna vreun cuvnt toti asteptara ca el sa se ridice si sa vorbeasca. Adunarea statea cu o
i se auzise ntr-adevar vocea rostind cu degajarea lui obisnuita:
- Poate are ceva de spus tovarasul presedinte! Presedintele se ridicase n picioare ca fulgerat.
- Sigur ca am, raspunse el.

si ncepu sa vorbeasca, dar vizibil luat prin surprindere si foarte nehotart, nestiind pna unde sa mearga cu relatarea faptelo
poata sa explice cum au decurs lucrurile, sau sa se refere la cazul anume, care daduse nastere la turburarile cunoscute. si de
profitasera de turburari si fugisera cu carutele cu gru acasa fara sa predea cota. O ncurca nghesuit sub aceste extreme, cu
fara adresa precisa, uimind foarte tare adunarea care nu se astepta, cum povestira unii mai trziu, sa-l vada tocmai pe el, un
si pe picioarele lui, sa se ncurce asa de rau n fata celor doi straini, parca ar fi fost prins
317

ca el i-ar fi ndemnat pe aia cu carutele sa fuga. "Lasa-i dracului pe aia cu carutele, mi venea parca sa strig la el (povestea m
de ei, spune cine e vinovat si n-o mai ocoli atta."

Astfel de surprize cu privire la zapaceala de nenteles a unora care multa vreme sunt crezuti oameni tari erau nsa la ncepu
impresie mult mai buna dect presedintele, care, la urma-umei, se purtase bine n aceste mprejurari cu campania si nu ntel
sa-l ia ce-l apucase. Sa fi spus: da, tovarase, suntem vinovati, nu trebuia sa-l lasam pe tovarasul Dobrescu sa aiba el de-a fa
tovarasul Dobrescu din biroul organizatiei si sa-si vada de treaba lui ca orice om. Iar n ce ne priveste pe noi, ne luam angaj
vigilenti si sa facem mai putine greseli ca pna acum... Dar el, n loc sa vorbeasca asa, i da nainte ca aia cu carutele au fac
n pauza, ct iesi pe coridor, Plotoaga dadu peste Arghirescu, care desi era membru de partid lipsise si el ca si Fntna, dar
seama.

- Tovarase presedinte, zise el tare, ceva urgent n legatura cu impozitele, am stat la telefon si d-aia n-am putut sa vin la sedi

Zdroncan le facu semn sa iasa afara si se ciuciulira apoi ctesitrei n ntunericul ploios sub streasina scolii si Arghirescu nc
ceea ce putuse sa afle fiul sau urmarindu-l pe Isosica. Baiatul, zise el, s-a pitit n spatele casei lui Danalache si l-a auzit cum
Rosu sa se ridice n sedinta contra presedintelui, ca se ntelegea de la sine ca si Danalache avea sa faca Ia fel, plus Enache a
urma nu se stie ce-o mai fi vorbit acasa la Vasile din Cotocesti, ca s-a dus acolo si a stat al dracului aproape un ceas, cu toat
mai adauga referentul ncasator de asta data cu admiratie.
- Ce-a vorbit cu Vasile? ntreba presedintele ragusit de furie si de banuieli nedes'usite.

- Asta n-a mai putut sa afle, zise Arghirescu, fiindca a crezut ca o sa se dea cinele lui Vasile la Isosica si n timpul asta sa p
al dracu' cinele a dat din coada, Isosica are daru asta ca si cinii se pun cu labele n sus cnd l vad si l-a mirosit n schimb
dintii. Vasile a venit la sedinta? ncheie Arghirescu.
- De ce? zise Zdroncan.
- Fiindca baiatul spune ca el nu l-a vazut plecnd de-acasa.
- A venit nitel mai trziu, zise Plotoaga. Cu Ion al lui Ripitel.
- Cu Ion al lui Ripitel? se mira Arghirescu.
318
- De ce?
- Asta cine mai e!?
- Au intrat amndoi n partid pe linie de U.T.M., asta-iarna, zise Plotoaga. Ai uitat?
- Aha! exclama Arghirescu.

- Ati dat de dracu, 'va oasele n... zise Zdroncan rnjind cu dintii lui deja rnjiti, hai nauntru sa nu se bage de seama... Treb
altfel esti mort! O sa iau si eu sa va apar, dar n-ajunge, trebuie vorbit repede si cu ailalti, cu alde Stancu Tumbea de la Mat,
atras Mantarosie, care n-a luat nici el cuvntul. si n situatia de fata ar fi fost cazul sa fi vorbit si cu Fntna, sa ne fi mpaca
mama dracului o fi pierit si asta taman acum!...

Se ntoarsera pe rnd nauntru si se amesticara n nghesuiala de pe coridor. Cu toate ca cele trei ferestre mari ale salii rama
iesea greu, peste tot mirosea ascutit a hrtie arsa din care si faceau ei tigarile, a ploaie si a naduseala racorita. Se vorbea pu
despre cele ce se petrecusera sau credeau ca aveau sa se petreaca n sedinta si desi se auzea un fel de murmur, tacerea cea m
adunarea aceasta de aproape o suta de oameni voinici, cu grumazuri puternice, pe care erau n stare sa duca fara sovaire sac
kilograme, dar care grumazuri ramneau mult mai ncordate si mai mbrobonate de sudoate cnd proprietarii lor erau pusi
n sedinta... "Ce faci, Ilie?" "Ce sa fac, fusei si eu pe la moara sa macin..." "si marinasi?" "De unde, l lasai cu alde Gheorgh
facut..." "Ce faci, ba, Buricule?" "Ce sa fac, ma!" "Vorbesti si tu aici?" "O sa vedem daca o fi situatia de asa natura, o sa rid
sta, Buricu, pare si viteaz dupa toate! "Ba, al lui Pacica! Ce faci, ma, f... iapa! Zici si tu ceva acilea?" sta dupa glas pare
de ce ma ntrebi?"

In loc de raspuns, acela ntindea nainte, ntre degete, si cu gura dupa mna, un tigaroi ct un cocean si l aprindea ndelung
aceea sa intre n vorba cu unul de-alaturi ca si cnd nu el ar fi pus nainte ntrebarea. Armeanca de la cooperativa, Stancu Tu

altii de la care ncercara Zdroncan si Plotoaga sa smulga o promisiune se comportara n acelasi fel, pastrndu-si adica drept
situatia nu trebuie asteptat s-o vezi care va fi, ci trebuie s-o faci tu, daca vrei sa fii stapn pe ea, si cnd cineva ti raspunde
fereste sa se angajeze, sau chiar si mai rau, ca s-a si angajat fara sa stii tu fata de altii.
319

Presedintele arata crunt si amenintator si avea acea nfatisare a celor care vor sa sugereze ca lupta abia ncepea si ca nu s-a
loc prin nghesuiala de trupuri si intra n fund n cancelarie, o manevra nedibace, care se dovedi repede jalnica, fu dat afara
iasa imediat si sa nchida usa la loc. Ori, Isosica era nauntru, si iata deci ce nsemna sa fii secretar de organizatie... Mantaro
fumau amndoi n tacere, Bila aratnd nespus de blnd si de linistit, asa cum e orice om complet nevinovat, dar peste care a
se gndeste si el ce dovezi ar mai putea aduce ca sa fie toata lumea convinsa... Nimeni nu se uita la Vasile al Moasei din Co
statea ntr-un colt si, tot asa, fumau si nu ziceau nimic. Plotoaga se apropie de ei si l ntreba pe Vasile, dar uitndu-se la al l
- Ce faci, Vasile?
- Ce sa fac, tovarase presedinte, bine, raspunse Vasile cu claritate si nu mai adauga nimic.
- lai cuvntul?
- In mod sigur, zise Vasile cu acelasi glas.
- n mod sigur?! se mira presedintele.
- Da, foarte sigur.
- mi pare bine, zise presedintele. De cnd ai intrat n partid nu te-am auzit niciodata vorbind.
- O sa ma auzi acuma.
- O sa fiu curios... Vai de capul lui Bila, ca o sa va repeziti acuma toti n el!

- De ce? se mira Vasile. Pna acuma vad ca nu s-a repezit nimeni. Nu vad de ce s-ar repezi de aici nainte. Eu personal nu v

- Macar Bila a facut treaba, continua presedintele. Asa patesc toti care fac treaba, iar altii stau si nu se baga si pe urma la se
daca n-ai ceva de spus. Mama lui de om care ai crezut ca e om!

- Ce sa-i faci, zise Vasile, si eu asa am crezut ca daca o sa fiu recomandat de U.T.M. sa intru n partid, o sa fiu primit cu bra
ridicat brate contra!
<
- si la mine la fel, zise celalalt fost utemist, Ion al lui Ripitel.

- Eu n-am stiut nimic, zise Plotoaga. Isosica m-a indus n eroare. Cei doi tacura cu nfatisari impenetrabile. Nu aveau aerul

aceasta explicatie a celuilalt. n acest timp n locuri diferite, Zdroncan si Arghirescu stateau de vorba cu altii, si ntr-o vreme
Mantarosie si Bila, care nu se miscasera din locul unde nimerisera la luarea pauzei. Aprinsera tigari unul de la altul, se atins
Zdroncan rnjind vesnic cu dintii lui zmbati ca si cnd totul i mergea mai bine ca oricnd si n-avea nici o grija pe cap. Ce
320

nu faceau nsa nimic, aratau doar priviri lucitoare cautndu-se unul pe altul din ochi, neputnd ascunde ca faptul acesta ca e
apartenenta la acelasi partid i bucura ca atare, ca se puteau adica aduna mpreuna cel putin o data la patru saptamni si ca t
si se hotarau n orice caz cu stirea lor. (Unii ramasesera numai la att, desi erau ani de cnd veneau la sedinte; pentru ei oric
era bun, fiindca nu venea el acolo fara sa stie partidul si cnd nu mai era bun si trebuia schimbat, tot partidul se ngrijea de
cum stau lucrurile!...)

si n sfrsit usa cancelariei se deschise si Isosica iesi singur si anunta reluarea sedintei, toata lumea sa se adune iar n banci.
ntreba repede:
- Ce e cu Fntna?
- Nimic, zise Mantarosie.
- N-a venit? -Nu.
- Perfect! zise Isosica. Hai!

si intrara printre cei dinti n clasa si se apropiara de prezidiu, dar fara sa se aseze. Un minut mai trziu aparura si cei trei, p
delegatul CC. si Ghimpeteanu. Pna sa se aseze acestia la locurile lor, Isosica se duse sa nchida usa, dar o nchise si pe cea

- Ba, zise el, adresndu-se unui om care sedea n pragul usii de la intrare si se uita pierdut cum ploua, al lui Leoasca, ti-am
cnd avem sedinte de partid. Vreai sa te dam afara si sa punem un membru de partid n locul tau?
Speriat, omul nchise usa, dar Isosica iesi dupa el pe pragul scarii de ciment si continua:
- Unde e cheia?
- E la mine.

- ncuie usa si nu mai dai drumul la nimeni sa intre, oricine ar fi! Spui ca sedinta a nceput de la orele cinci si s-a terminat, a
Central trage concluziile. El a dat ordin sa nu mai intre nimeni n sala si sa fie liniste! Scurt si fara discutie!
VIII

sedinta apoi rencepu si dimpotriva, lund cuvntul Isosica, spre deosebire de Plotoaga, ncremeni organizatia de uimire pri
vorbi si ceru sanctiuni, desi pna atunci el lasase multora impresia unui om n orice caz foarte prudent si care se cam ferea
321

drastic... I se dadu cuvntul ndata dupa nceperea sedintei si vorbi putin, intrnd nsa imediat n miezul problemelor. Ca el
luat cuvntul aici si l-au atins pe tovarasul Dobrescu asa, cu un fel de floricele care s-ar chema critica. Adica cum, dupa cel
dupa greselile savrsite, asta era tot ce merita el din partea organizatiei? Nu, zise el, astea erau fapte de statut menite sa com
snul taranimii, si ei nu puteau trece pe lnga ele ca cinele prin apa! Sa ridici ciomagul si sa lovesti un cetatean n cap si n
executiv", cum strigase tovarasul Dobrescu acolo pe arie, era o fapta incompatibila cu calitatea de membru de partid. De al
ridicat el o data goga la cineva, n timpul cnd partidul lupta mpotriva secetei dupa razboi, cnd venise aici n sat, trimis de
Moromete. El a urlat atunci sa sara chiaburimea, n mijlocul cui se afla, si l-au lovit sa-l omoare pe tovarasul Niculae; poate
Danalache, Geaca si alti tovarasi care mai stiu. Asta n-ar fi fost nimic daca tovarasul Dobrescu ar fi declarat la intrarea lui
poate ca l-ar fi iertat spernd n cairea lui.

- Dar el a mintit si ne-a nselat pe toti. Iata de ce, dupa o matura gndire, propun sa fie sanctionat tovarasul Dobrescu, fara
prin toate treptele prevazute, vot de blam si vot de blam cu avertisment. Direct excluderea, tovarasi, si prin aceasta organiza
mai mult.

Cei mai multi crezura, asa cum povestira mai trziu, ca tot ce spusese si avea sa mai spuna Isosica n cuvntul lui se hotars
ca i se daduse lui sarcina asta. De aceea ei strigara imediat ca asa era, trebuie dat jos Bila, si sa fie scos pe loc din partid.
- Am fost eu de fata cnd Bila era sa-l omoare pe tovarasul Niculae, zise Geaca ridicndu-se n picioare.
- Bine, zise primul-secretar al regiunii, o sa iai dumneata cuvntul si o sa spui ce stii.

si ceru liniste. Isosica si continua apoi cuvntul spunnd ca cu regret trebuie sa arate aici ca nici tovarasul presedinte al com
datoria cum se cuvine, desi a fost permanent ndrumat de tovarasul Niculae Moromete din partea raionului de partid si de to
raional. Tovarasul presedinte a mers tot timpul n coada maselor, lasndu-se influentat de acele elemente neinteresate n pre
baza de receptie. Una erau sfaturile si ndrumarile care i se dadeau si alta era atitudinea tovarasului presedinte cnd lua con
aflati sub influenta chiaburilor. Tovarasul presedinte nu stie ce e autocritica. n cuvntul lui
322

nici n-a fost pomeneala. Toate acestea trebuie sa aiba o cauza, altfel nu se explica atitudinea mpaciuitoare a tovarasului pre
Trebuie sa se intre mai adnc n aspectele astea ale muncii comitetului executiv, el a aratat o parte din ele, dar mai sunt si al
opreste aici cu o privire autocritica din pricina ca nici biroul organizatiei n-a ndeplinit pna la cap ndrumarile tovarasului
Ghimpeteanu personal, ori de cte ori a fost cazul.
- Ce n-ai ndeplinit, tovarase secretar? zise Niculae taios.

- Pai din prima zi, raspunse Isosica linistit, cnd ati venit dumneavoastra, ne-ati atras atentia asupra grului cu neghina si a
nu s-a facut. Tovarasul presedinte s-a aratat foarte dispretuitor auzind ce-ati spus si datoria mea era sa-i arat ca era o gresea
oamenii sa iasa si sa smulga neghina.

Niculae se ncrunta, dar nu mai zise nimic. Arata rece si potrivnic la tot ceea ce spunea vorbitorul, dar primul-secretar regio
multumiti, era vizibil ca desfasurarea sedintei ncepea sa le placa. O mna se ridica aproape n aceeasi clipa cnd secretarul
auzi imediat dupa a lui:
- Cer cuvntul.
Era Vasile al Moasei din Cotocesti.
- si eu, se auzi o voce lnga el si posesorul ei se ridica chiar n picioare. Era celalalt fost utemist, Ion al lui Ripitel. Dupa el

glasuri si alte mini tsnira n semintunericul de prin fundul salii si cerura sa li se dea si lor cuvntul. Se mai nscrie cineva
prezidiu. Se mai nscrisera doi: Bila din nou si Mantarosie cel din urma. Avea sa plateasca scump mai trziu Mantarosie ace
cnd i era foarte lesne sa vada n ce directie se ndreptau evenimentele; fu scos fara menajamente de la moara si numit n lo
promisese, sef de tarla si, ca sa nu fie scos si de acolo, trebui sa taca si sa se arate multumit. Fntna continua sa lipseasca d
- Ai cuvntul, tovarase, i se spuse lui Vasile dupa ce nscrierile se terminara.

si, ca si mai nainte cnd vorbise Isosica, se lasa o liniste att de mare ca nu se mai auzea n sala de clasa dect murmurul d
petromaxului, trupul subtire al lui Vasile parea nalt din pricina umbrelor ncaperii si i se vedeau palmele mari iesindu-i din

ce sa faca cu ele si, foarte linistit, le puse pe coltul bancii ca pe niste unelte si se razima n ele.
323

Vasile ncepu apoi imediat sa vorbeasca si pna si gasi suflul, tusind de cteva ori, zise ca el era de acord cu ce-a spus aici
privea pe Bila, ca adica Bila nu merita sa mai ramna n partid dupa cele ntmplate si mai ales daca e adevarat ca n-a decla
element decazut n perioada secetei... El e pentru propunerea de excludere fara sa se mai treaca prin treptele statutare, ca un
trecutul lui, sa i se dea lui domnu Bila direct sanctiunea maxima.

- Ma chiama Dobrescu, stimate tovarase Vasile, zise Bila ridicndu-se cu blndete de la coltul prezidiului si vorbind cu o ui
glasul lui parca plin de mila fata de toti, att de mare parea sa-i fie ntelegerea. Nu nseamna, continua el, ca daca chiaburii
intermediul altora, sa ma umple pe mine de noroi, eu o sa ma las sa fiu umplut cu noroi. stiu si eu anumite lucruri, sunt info
dumneata sa mi te adresezi cu porecla, ca nu s-a ajuns pna acolo.

- Cnd o sa ai iar cuvntul o sa raspunzi si sa spui ce stii, zise Vasile la fel de linistit, deocamdata eu ma iau dupa fapte si f
Dobrescu.
- Multumesc, zise Bila trist si se reaseza.

- Am spus, continua Vasile stnd mereu proptit n palmele lui late, ca n chestiunea la care s-a dedat tovarasul Isosica privit
acord si n-am ce adauga, dar n chestiunea a doua cu tovarasul presedinte al comitetului executiv, sunt n total dezacord. El
cinele prin apa, dar tot asa a facut si el cu tovarasul Plotoaga.

De ce? continuase Vasile explicnd pricinile pentru care Isosica se aratase att de blnd cu presedintele. Fiindca n realitate
n fruntea satului atta timp ct ctiva tovarasi stiu absolut de bine cine e tovarasul Plotoaga si el, Vasile, o sa spuna aici n
amanuntul faptele lui din trecut si cum s-a ascuns si el n organizatie ca om direct al celui mai mare exploatator din cti s-a
lui, cei mai chiaburi din cti exista, ciomagarii si hotii din comuna Silistea-Gumesti.

- Asta-iarna, n ziua cnd era vorba sa ncepem actiunea pentru formarea unui comitet de initiativa pentru atragerea n geac
Dan, varul meu. O sai spun eu acum pe ei cine sunt, ca nimeni nu stie si crede ca mai vorbeste lumea, muierile, si n-o fi chi
bataia si pe mama au lasat-o sa zaca fara nici un ajutor, desi era sora lui. Sa zicem ca nu e adevarat, dar ce-o sa va spun eu a
sa ntrebam babele sa aflam
324

ce-a fost. Domnul Dan a vrut sa ma omoare cu cutitul, el si cu frati-sau stefan, ca de ce sa dau eu pamntul la colhoz care n
secretara a raionului U.T.M., era la mine n casa. Pamntul asta de care zicea domnul Dan era al meu, de la mama, si pentru
de zile ca sa nu ma considere nici pna n ziua de azi platit. Dar eu sunt om mare, mai stiu eu sa si rabd, am facut armata si
cu tunul de 110, nu mi-e frica mie de unul sau de altul, dar un copil ce stie? Cnd era fata mea de trei ani, se ducea vara la u
ea pe prag si se uita la ei cum mannca, fiindca un copil cnd e mic e ca o pisica, n-are ce mnca acasa sau nu se satura, se
ntr-o zi se ntoarce prin gradina cu lacrimile siroaie si o ntreb eu: ce e, tata, de ce plngi, ca nu vrea sa spuna, si cnd ma u
de snge, asa cum ti-ai vr unghia unde e cercelul fetelor si m-am dus cu ea de mna la ei. "Ce v-a facut voua, zic, copilul
"Sa nu-l trimeti, zice domnul Dan, sa ntinda mna pe la portile oamenilor, ca rfu sunteti neam de milogi, s-o nvatati sa cer
"Nu, c-om fi trimis-o noi, zice, ca nu putea ea sa vie j. singura daca n-o nvata cineva." si sa zica ca avea atunci ceva cu noi
dar nu eram, fiindca abia n armata m-am !i nscris! stia ca n-am cu ce ara, ca n-aveam vitele mele cum n-am nici i acuma,
a saracit dupa razboi si nu-ti j | da nimeni sa ari si sa semeni, ca abia poate pentru el. si atunci m-am !"! hotart eu ca geace
altora care tot asa ca noi gasesc ca cooperativizarea agriculturii, bun nteles prin liberul consimtamnt, ne scapa de exploata
posibilitatea sa traim liberi. si aici a venit tovarasul presedinte Plotoaga si a sabotat n mod constient, stiind ca noi vrem, at
patruzeci. De ce a sabotat el? Am sa spun mai pe urma. Sa ne ntoarcem la dimineata cnd noi am vrut s-o luam de la cap c

pomenit n casa cu domnul Dan si stefan. "Buna dimineata, vere, zice, am auzit .ca iar vreai sa dai pamntul la colhoz." Intr
parca intrasera n grajd si nevasta-mea s-a facut rosie: cum sa intre ei asa n casa ca la niste tigani? si le-a spus ca a mai vaz
un simt n ei, n-a mai vazut. "S-a boierit cocoana, a zis atunci Dan, e lene sa dea cu matura." si atunci i-a spus si nevasta-m
casa trei fete, ca le-a fost scrba sa dea cu matura n urma ta. Iar altele nici nu se uita la tine". Asta n-a rabdat-o el, ca era ad
ceruse cu un an nainte pe Didina lui Palici si Didina pe urma a plecat din sat, a intrat ntr-o fabrica si se auzea ca dadea la f
vrusese sa intre n neamul
325

lor. "Da, zice el, am auzit si eu ca domnisoara Palici a intrat Ia facultatea de prostologie. Regret foarte mult ca nu m-a luat,
diplome de prostologi. Oho! zice, ce-am sa ncalic eu o data pe balana si ce pinteni o sa-i dau cnd o sa-i vad pe comunisti
si daca n-o sa-i adun eu pe toti prostologii lnga Cotigeoaia si o sa pun mitraliera n ei, or sa muste tarna cu snge." "Vezi
nevasta-mea, si atunci o data a sarit de pe pat, a njurat-o pe nevasta-mea si a plesnit-o cu dosul palmei peste ochi. M-am ui
galbena la fata i-am spus lui Dan: "Ma, zic, de ce dai tu n nevasta-mea? Ce ti-a facut ea tie de dai n ea?" si am sarit la el, d
cutitul n buzunar, l-a scos si sta cu el n mna sa ma taie. A sarit si stefan tot la mine si ma tinea de mini. Asta e domnul D
venit la sfat si i-am spus tovarasului Plotoaga, a dat din umeri, ca n-are ce sa-mi faca. si ma ntorc acum si spun de ce a dat
cum apare n legatura cu geace si acum cu strngerea recoltei. si vorbitorul se ntoarse iar cu ani n urma si povesti ntlnire
acasa la Aristide si cum discutasera ei acolo ce oameni de ncredere sa "vapseasca" pentru a nu scapa satul din minile lor d
sa urmeze. Vorbitorul fusese de fata cnd Nastase a spus sa fie chemat Plotoaga la el sa-i dea ordin sa se faca comunist, sa s
primar.

- Eu vreau sa-i pun tovarasului Plotoaga ntrebarea, continuase Vasile, daca tovarasul Plotoaga a declarat cnd a intrat n pa
chiaburilor, daca din momentul ce se nscrie n partid a rupt-o cu ei. Daca el a declarat asta, atunci tot ce nvinuiri i-am adu
valabile si am ncetat sa i le mai aduc. Dar elf nu poate sa zica pentru ca n-a declarat nimic, tovarasi, ca si Bila, a mintii par
cine e si ce joc face el, ndeplinind| functia de presedinte al comitetului executiv.

si cu aceasta, Vasile se aseza. Tot ceea ce spusese el produse asupra ; organizatiei si asupra prezidiului un efect covrsitor, n
sale zdrobeau pe cineva, ct mai ales prin afirmarea fortei lui, ct de bine vorbise si ct de stapn se aratase ca era pe sine s
lui trecuse, nestiute de nimeni pna atunci. Urmara ceilalti Ia cuvnt si ncepu dupa aceea o batalie pierduta, care dura nsa
noptii. Zadarnic au ncercat unii din ei sa-l apere pe Plotoaga, se povestea mai trziu, Vasile i astepta de la locul lui pe fiec
terminau, se ridica n picioare si cerea prezidiului sa-i puna aluia o ntrebare. Ei, si cu sistemul asta i zapacea pe toti, fiindc
aflase el pe
326

toate si le tinea minte. Pe Arghirescu spre exemplu l-a ntrebat cnd a primit el noul plan de ncasari si ce masuri s-au preva
vederea ndeplinirii lui si daca s-au executat masurile respective. Nu se executasera. De ce? Cnd s-a primit planul? La nt
suntem? n 25 august. Aproape opt luni. S-au luat declaratii de la fiecare, ca se obliga sa plateasca impozitele care le revin?
domnul Nastase? O suta optzeci de mii. A dat vreun leu? N-a dat. (si aici toata adunarea fluierase si se facuse zarva mare, d
Plotoaga, nimeni nu mai credea ca o sa mai vie a doua zi la sfat.) Iar Vasile strigase ca nici n-o sa dea domnul Nastase o sut
ceilalti chiaburi ai comunei si nici Arghirescu n-o sa-i ncaseze, cta vreme tovarasul Plotoaga era acolo ca presedinte al co
domnul Nastase si pe fi-sau Dan si pe toti bogatasii satului cu spatele lui lat... Arghirescu, ca sa scape, o lasase moarta cu ap
pe el ca tine hrtiile ncuiate n birou...

si astfel lua sfrsit aceasta sedinta care l aducea pe acest Vasile la ordinea zilei si nimeni, n afara de Isosica, nu-si dadu sea
acestuia din umbra ncepea pentru sat o noua perioada de zvrcolire care avea sa dureze mai bine de zece ani, la sfrsitul ca
mari si uneltele agricole, aveau sa fie cooperativizate. El nsa, Vasile, avea sa continue, cu unele ntreruperi, sa ramna n fr
perioada...

Pe la orele trei dimineata Isosica se ntorcea acasa cu Ciulea. Luase si ea parte la aceasta sedinta. n general lipsea, i ajunge
mersera unul lnga altul fara sa-si spuna nimic.
- Ai vazut, zise ea apoi ntru trziu, ca asta a fost firul, pe care l-am prins eu? Cum a mers acasa cu Vasile?

- N-a mers prea usor, zise Isosica, din pricina Florichii, muierea aia a lui mica. E desteapta, dar nu stie sa uite, n-o sa faca b
o sa se ia prea mult dupa ea.
- D-aia el nici nu-i spune tot, zise Ciulea.
- De ce crezi?

- O stiu eu pe Florica lui Ciupageanu, daca Vasile i-ar fi spus pna unde a ajuns el pe linie de U.T.M., nici n-ai mai fi putut
vorba cu el. Te-ar fi dat afara. El nu cred ca s-a mirat ca l-ai propus tu presedinte, dar Florichii cred ca i-a batut inima ca un
nu stia ce stia Vasile! Fiindca daca ar fi stiut l-ar fi sfatuit sa traga si n tine tare si sa te darme. si cine stie ce-ar

jjfi iesit, ca muierile nu stiu ce este puterea, pe care n-o poti avea singur fsi trebuie s-o mparti cu altii daca vrei sa nu cazi r
327

- Crezi ca nu i-a spus el ce mi-ai spus tu mie, ca a ajuns pna la presedintele regiunii n audienta? Crezi ca nu i-a spus el as
presedintele sfatului popular regional e ruda cu fata aia care I-a sprijinit pe Vasile sa intre n partid, de la raionul U.T.M?! M
prins tu firul, ca am uitat sa te ntreb: care a fost primul fapt care te-a ghidat?

- A, facu Ciulea! Nu ti-am spus? ntr-o zi am aflat ca Vasile nu e acasa, adica nu e n sat, fusese vazut la gara asteptnd cur
La raion sau la regiune, si cum stiam ca e prieten cu secretara U.T.M., poate mai precis la U.T.M.... si atunci mi-a venit n m
e, de unde vine, ce rude are, cine sunt rudele, si atunci am aflat ca presedintele sfatului popular al regiunii e unchiul ei!... A
aflat de la Bznae ca Vasile fusese vazut prin Turnu cu fata asta. Era clar pentru mine... utemista, nereusind prin al Iu' Moro
ntlnirea de pe cmp n prima zi a secerisului, s-a dus cu Vasile n audienta la unchi-sau...
- si fetei asteia de la U.T.M. ce mama dracului i-a casunat pe Vasile?
- Nu stiu! E omul ei! I-o fi placnd de el!
- Bine, si Zdroncan de ce ne-a tradat? De ce i-a spus el lui Vasile despre "Operatiunea Cotigeoaia"? Ce interes avea?

- Pai Zdroncan stia naintea mea de legatura asta a lui Vasile cu fata si prin fata cu presedintele regional, si s-a gndit si el c
dupa ce i-a spus el lui Vasile ce vreti voi sa-i faceti lui Fntna. Numai simpla legatura l-a facut pe Zdroncan sa-i divulge lu

- Norocul lui Vasile, gemu Isosica intrnd n curte, a fost Bila si prostia lui Nae Marinescu! Ca altfel, cu toata legatura lui, m

si cei doi soti continuara sa discute n acelasi fel pna se culcara, att de obositi totusi amndoi ca uitara adevaratele cauze
suprafata, de care se temusera si ei, intensificarea luptei de desfiintare a celor bogati din sat, parndu-li-se acum ca Nae Ma
Zdroncan...
IX

Vasile fu numit presedinte al comitetului executiv chiar a doua zi, fiindca n anumite situatii schimbarile acestea se opereaz

rapiditate uluitoare. Bila fu exclus din partid si Plotoaga sanctionat cu vot de blam. La a doua abatere urma avertismentul s
presedinte aceasta amenintare n-avea nici un sens si pe
328

urma poti fi exclus si direct daca ajungi n situatia lui Bila, treptele statutare nu sunt un obstacol de netrecut. Noroc ca Ploto
acum sa-si vada de plugarie, mai ales ca nu avea chiar putin, nu era adica "sarac", cum se trecuse el n dosarul de membru d
si-o scrisese.

Vasile lua foarte minutios de la el n primire toate scriptele si dupa ce i petrecu pe activistii care venisera de dimineata sa-l
presedintele sfatului popular raional), se ntoarse n biroul sau, ncuie sertarul si dulapul cu cheile si iesi si intra peste Zdron
- Sa traiesti, tovarase presedinte, zise Zdroncan respectuos, continund nsa sa-si vada de scris. Ai nevoie de mine?
Vasile se apleca si se razima de bara de lemn ca orice taran si statu astfel pe gnduri cteva clipe lungi.
- Ma Zdroncane, ia vin' putin ncoace! zise el n cele din urma.

si iesira amndoi, si Vasile o lua spre biroul pe care era scris "presedinte", deschise usa si ramase n picioare mergnd agale
pantalonii lui usori din piele de drac.
- Ce crezi tu ca trebuie sa fac eu acuma, Zdroncane? zise Vasile. Primul lucru pe care ar trebui sa-l fac?

- Nu stiu, zise Zdroncan, eu ce-am stiut ti-am spus si cnd o sa mai stiu ceva, o sa-ti mai spun. I-am spus si lui cumnatu-me
daca se mpaca cu dumneata si i-am spus si de ce, dar daca omul a fost sincer si mi-a spus si el?
- Ei, ce ti-a spus?, zise Vasile.
- Mai Zdroncane, zice, daca asi putea, m-asi mpaca, dar numai cnd ma gndesc vad rosu.
- si de ce, ma, Zdroncane, ca doar nu i-am facut nimic! zise Vasile fara sa se mire prea tare.

Parca era singurul lucru care ncetase sa-l mai mire nca de mult? El care fusese un baiat sarac si traise greu, sa nu poata toc
trebuiasca sa lupte ca sa fie primit?

- Asta chiar ca nu stiu, zise Zdroncan, mai bine ntreaba-l pe Isosica, fiindca vaz ca te-ai nteles bine cu el. Felicitarile mele

Era un repros ca divulgndu-i ceea ce stiuse, Vasile nu-s ndreptase totusi lupta contra lui Isosica si sa-l fi crutat deci pe Pl

- Va sa zica nu-ti trece prin cap care ar fi primul lucru pe care ar trebui sa-l fac eu n calitatea mea de presedinte? zise Vasil
- Nu, nu-mi trece, zise Zdroncan.
- Bine, ai sa vezi.
329

Isosica plecase la raion de dimineata, si spusese ca se ntoarce peste cteva zile, avea multe de facut acolo. Dupa-prnz pe l
Raduleascu si Dan intrnd n cladirea sfatului si apoi n biroul presedintelui. Vasile daduse ordin sa vie si acestia venisera. C

acolo ca din ntmplare si plutonierul Moise. Dar el intra, cum avea obiceiul cnd venea la sfat, n biroul lui Zdroncan si n
si revistele altora. Paznicul de afara care vazuse si auzise prin fereastra deschisa povesti apoi n sat cum se desfasurasera lu
presedintelui. Vasile se ridicase n picioare la intrarea celor doi si le daduse apoi scaune si le zisese sa ia loc, ca avea ceva s

- si nu putusi sa astepti pe-a doua zi? zise batrnul Nastase negru de o umilinta disperata pe care nu putea sa si-o nfrnga, d
uite n alta parte si sa nu-l vada pe Vasile instalat n partea cealalta a biroului. Crezi ca nu stim noi de ieri-seara, naintea ta,
tine mot? Nu era nevoie sa ne chemi aici chiar ndata, puteai si tu sa mai astepti trei-patru zile, sa nu rda lumea de tine.

- M-am gndit si eu, zise Vasile, sa astept o zi, doua, dar pe urma mi-am zis ca am asteptat destul pna am pus mna pe vo
cte am nghitit, de cte ori era gata sa ma dau batut si sa fug din sat. Acuma am pus mna pe voi.
- si ce-o sa ne faci? exclama Nastase dispretuitor.
n clipa aceea Vasile se apleca si l plesni pe batrn att de naprasnic peste fata nct l lungi pe podea cu scaun cu tot.

- Sari, domnule Dan, sa-ti aperi tatal cazut la pamnt! sopti presedintele iesind de dupa birou si uitndu-se la varul sau cu u
nevindecat. Aveai un cutit, nu-l mai porti la tine?

ntr-o clipita Dan avu scaunul n mna si i dadu lui Vasile cu el n cap. Cazura amndoi, dar Vasile se ridica ndata, n timp
el nsusi lovit undeva, dar cnd si n ce fel? Vasile l lasa sa se perpeleasca, l ridica pe Nastase si l puse pe scaun. Batrnul
facuse camasa rosie.

- nchina-te la Dumnezeu, zise Vasile gfind, ai sa mori pe- acolo pe unde am sa te trimit eu si din averea si din tot ce ai tu
dorm ca lumea pna n-am sa va strpesc pe toti din radacina, dar o sa ncep cu tine, ca ruda ce-mi esti...
Alarmati de paznic, Zdroncan si plutonierul Moise intrara nauntru.
- Cine v-a dat voie sa intrati aici fara sa bateti n usa? striga Vasile furios. Afara!
330

Pe urma se linisti:

- Plutonier Moise, zise el, iai pe astia pe-amndoi si cu Arghirescu mergi cu ei acasa sa plateasca o suta optzeci de mii de l
le tot grul si l trimiteti la baza de receptie contra chitanta. Sa se cerceteze pe urma exact ct pamnt au si i dam n judeca
sfatul popular nedeclarnd suprafetele de pe care au strns recolta. Fiind chiaburi nraiti si periculosi, u trimiti pe urma cu e
declaratii de la toti pe care i-au omort astia cu maciucile n viata lor.

Plutonierul Moise i facu semn batrnului sa se stearga pe fata si pe gt de snge, dar acesta parca surzise, parea cu adevara
petrecea n jurul lui si se ridica foarte grabit si aferat sa plece de-acolo. Dan nsa nu-si revenea din lovitura primita. Fusese
picioare, fiindca minile si bustul le misca fara greutate. i curgea sudoarea n siroaie si arata vinetiu, asa de tare l secase.

- Mi-a spus cineva ca asa trebuia sa-ti fac cnd ai scos cutitul la mine n casa, dupa ce ai plesnit-o pe nevasta-mea, i explic
dai tu n nevasta mea, murmura el deodata cu alt glas si n aceeasi clipa l si crpi pe Dan ca si pe batrn mai nainte si l nt
podea. Am venit atunci la tovarasul plutonier Moise si i-am relatat cazul si tovarasul plutonier mi-a spus ca, neexistnd dov
dovezile, tovarase plutonier, exclama Vasile sarcastic, sa declare domnul Dan ca n-a intrat el n casa mea cu cutitul, cu frati
ndrazneasca sa minta. i iai declaratie si lui si lui domnul stefan si le aduci la mine. Da-i astuia afara sa se spele sa nu-mi fa
lui puturos pe camasa.

- Vere, mri Dan ridicndu-se de jos, de asta data sigur pe sine - ai fi zis ca palma care l lungise avusese n mod bizar un e
mai mare rau pe care poti sa ni-l faci, ca daca venim noi si cadeti voi, sa nu-ti para rau ca nu l-ai facut...

- Sa fii linistit n privinta asta, l asigura Vasile, n-o sa-mi para rau de nimic si o sa ma straduiesc de asa maniera nct piatra
sa va ntoarceti. Daca o sa va mai ntoarceti!

si facu semn din cap sa fie scosi afara de-acolo. Plutonierul iesi cu cei doi si n aceeasi zi le facu acte de dare n judecata si
arest: nselasera autoritatile la arie, nu declarasera suprafetele si cantitatile exacte; si nu platisera mai nimic din cele o suta o
cte le aveau nscrise pe rol. Pe stefan nsa nu-l prinsera, fugise la timp de-acasa si nu mai reveni niciodata n sat...
331

Printre hotarrile luate n sedinta organizatiei, n afara de excluderea lui Bila din partid si sanctionarea cu vot de blam data
considerata de primul secretar Ghimpeteanu ca foarte importanta si anume formarea unei comisii locale care sa mearga n z
strnga n carute cotele celor care fugisera cu ele de pe arie si credeau ei ca au sa ramna fara sa le dea. Era, de altfel, zise e
avea de ndeplinit n satul sau natal Moromete, dupa care putea sa se ntoarca linistit la raion si cu asta sa se considere ca n
strngerea recoltei din anul acela. Instructiunile prevedeau ca aceasta comisie sa fie formata din organizatiile de masa, n sp
chiar si din oameni asa, mai respectati din sat, si sa faca parte binenteles din ea si membri de partid, ca sa-si atinga scopul:
n contul impozitelor si de la ceilalti restantele. S-o conduca, fireste, presedintele sfatului si tovarasul Moromete sa-i ndrum

Niculae dormi trziu dupa ce se ntoarse de la sedinta si pna se scula si se mbraca se facu prnzul, nu mai pleca de-acasa,
n lipsa lui.

- Sarcina mea s-a cam ncheiat, zise el adresndu-se tatalui, mine sau poimine plec. Bine ca s-a terminat, o sa-l aveti acum
spuneai ca e un om...
- Cnd am spus eu? se apara Moromete.

- n ziua cnd am nceput secerisul, si mi-ai povestit la capul locului cum l-a omort Nastase pe tatal lui Vasile si alte istori

- Bine ca stii tu istorii de alt gen, zise Mormete suparat si ca niciodata pna atunci se arata foarte putin dornic de discutie, s
prin gradina.
Spre seara Niculae se duse pe la sfat si l gasi pe Vasile acolo.

- S-a operat, zise Zdroncan, de dimineata pe la doispe, o schimbare n snul comitetului executiv. Am trimes pe tmpitu as
stiut ce sa spuna, ca nea Ilie Moromete n-a vrut sa te scoale, zicea ca dormi, si l arata cu capul pe acel Ilie Micu, care nu st
- Foarte bine, zise Niculae, stiam ca o sa vina Vasile.
- Ei, uite-l pe tovarasul Vasile, continua Zdroncan, noul presedinte. Niculae se uita pe sub sprncene la cel numit, care era
timp nu zise nimic.

332

- A si bagat spaima n chiaburi, zise acel Ilie Micu, care era ntr-adevar un om mic de tot, aproape un pitite, sedea la un colt
niste scrisori.

Era chiar pitic, mic si spn, ndeplinea functia de curier, dar demult, dinainte de razboi, i placea lui Valache sa-si aprinda ti
cu tot pna la gura. El ducea toate scrisorile prin sat si era foarte batos, nu astepta sa vie omul pna la poarta dupa ce l strig
vedea de drum spunnd ca el n-are timp de pierdut, l asteapta dom' primar si dom' notar... Acum l degradasera pe Ilie Mic
dadea sau nu leafa de curier si nici prin sat nu mai era vazut n fiecare zi, ca pe vremuri.

- Taci, ma, din gura, Ilie, ca daca te prind ca mai spui ceva de oricine-ar fi, te dau afara, zise Zdroncan. Ia du-te mai bine si
fire-al dracu', vezi c-a baut Arghirescu din ea si miroase a usturoi. Ca si asta, al dracu', parca n-ar mai gasi altceva ce sa ma
- Ia vino, tovarase presedinte, zise Niculae adresndu-se lui Vasile, Isosica unde e? Ia sa se duca cineva sa-l cheme.

- Isosica?! exclama Zdroncan. Cred ca la ora asta sta la discutie cu Fntna pe la Palamida au plecat amndoi de dimineata
nu cumva barbosul l-o fi aruncat jos din tren, aflam noi!
- Adevarat, zise Niculae, de ce n-a venit Fntna la sedinta aseara?

- Nici Isosica n-a crezut ca o sa se prinda, dar a ncercat si i-a reusit perfect, zise Zdroncan. L-a trimes pe Enache al Crstic
sedinta are loc la ora noua seara, si nu la cinci cum a fost.
- si Fntna a crezut?

- N-a fost numai asta, zise Zdroncan stergndu-si penita pe cap si punnd-o apoi pe suport, a venit tocmai atunci si nepotul
la moara pe stefan al lui Nastase. Fntna era montat rau de muierea lui ca s-a facut Marioara de rs din pricina aluia si cn
lasat pe stefan sa plece cu caruta si cnd a luat-o ala la dreapta s-a urcat peste el cu nepotu-sau, ca asta venise cu caruta cu c
peste cap si l-au dus spre Cotigeoaia. "Bine, ma, zice barbosul, de ce te-ai apucat tu sa umpli satul ca te ntlnesti n padure
tu?" "Nea Adame, zise stefan, eu n-am suflat o vorba, poate Marioara sa fi spus ceva." "Cum Marioara, zice asta, ai mai po
toba si sa se faca de rs ca se ntlneste n padure cu un flacau?" "Nu stiu cine a spus, zice stefan, ca daca afla tata ma da af
sa juri, zice asta, ti-e frica sa minti! Ei lasa ca-ti arat
333

eu tie." "Nea Adame, uite jur ca n-am suflat nimanui o vorba, crede-ma, ce dracu, am facut si eu armata, nu mai sunt un pro
de ce cnd ai bagat de seama ca s-a aflat n-ai zis ca nu e adevarat? si dupa una si alta te-ai mai apucat sa si minti, ca n-a fo
Adame, n-a fost vorba de absolut nimic, nici macar sa I zici ca am schimbat asa o vorba, nici n-am vazut-o n ziua aia care
padure. Cheam-o aici si ai sa vezi ca nu mint." "Atunci lumea de ce vorbeste?" "Dracu s-o ia de lume, zau ca nu stiu de ce,
nimic." "Bine, zise barbosul. Dar daca cu ncepere de mine, n-o sa spui la oricine te-ntreaba exact cum mi-ai spus mie aic
pe tine si pastele si clopotnita ma-tii care te-a mai facut." Seara la noua vine Fntna la scoala la sedinta si da de Ilie al lui L
vrea sa-i dea drumu nauntru. Ordin expre de la Comitetul Central. Ei, sa fi auzit njuraturi de dimineata cnd a venit barbo
fapt ordinul asta si mai ales la ce ora a nceput sedinta, ncheie Zdroncan. Unii zic ca eu njur. Eu nu njur dect cum zicea a
al dracu', sau lua-te-ar dracii! Ei, sa-l fi auzit voi pe Fntna de dimineata, mai zise Zdroncan cu dintii lui zmbati, sticlind
- Dar dumneata de unde stii, domnule Pisica, zise Ilie Micu cu respect, spunndu-i pe numele adevarat lui Zdroncan, nume
ncogrlitat si cu o coada lunga de jumatate de pagina actele legale ce emanau de la sfatul popular.

Zdroncan, desi evident flatat de respectul lui Ilie Micu, nu catadicsi totusi sa-i raspunda si continua explicnd de ce Isosica
de dimineata trenul de sase spre Palamida. E drept ca era adevarat ca avea el si ceva de aranjat pe la directia moraritului... s
sfatului aceasta ultima fraza se vazu numaidect ca nici nu stia ceva precis n legatura cu plecarea celor doi la Palamida si u

Niculae spuse ca n cazul asta sa pofteasca Zdroncan cu presedintele la o sedinta pe care s-o tina etesitrei n legatura cu co

pornit prin sat si lichidata aceasta lipsa din timpul campaniei. Pna se ridica Zdroncan si ncuie hrtiile, Niculae i spuse lui

- Ai vorbit foarte bine aseara n sedinta. Daca te apucai sa-mi spui mie asa cum ai vrut, cnd am venit la nceputul campan
rezultat.
- Chiar de-atunci v-am dat dreptate, raspunse Vasile.

Zdroncan tocmai veni si el si sedinta restrnsa intra n subiect. Formara doua comisii. Cazura apoi de acord ca trebuia chem
334

mputernicitul comitetului de stat pentru colectarea produselor agricole si sa i se dea sarcina sa adune mine dimineata la sf
una avea s-o conduca Maxim al lui Pataleata, electricianul comunei, si sa mearga cu ei si Mantarosie, si alta avea s-o condu
mparta adica satul n doua si sa se termine actiunea
n cteva zile.

mputernicitul acela veni. Ajutat de curierii si paznicii comunali, el pleca sa-i anunte pe cei numiti. mputernicitul acesta nu
Cristache al lui Cioaca si era vecin chiar cu unul numit n comisie si ncepu chiar cu el; era chiar Enache al Crstichii.

- Bagati de seama, spuse mputernicitul, Cristache al lui Cioaca, adresndu-se lui Enache al Crstichii. Daca vreunul din ei
pe partea ailalta, faceti perchezitie si confiscati. Aveti mputernicirea asta de la mine, mputernicitul comitetului de stat pen
S-a nteles? || - Hai, ma, ca stim noi! raspunse Enache tot asa, la plural, cum vorbise
bi Cristache.
Dar de fapt nu stiau nimic. n viata lor nu facusera perhezitie si nu
confiscasera ceva cuiva.

- Maxime, zise mputernicitul cnd vorbi cu electricianul comunal, baga de seama, esti sef, l nvesti el. Cu tine stau de vorb
promitea multe referitor la avantajele acestei nvestituri, dar care totodata avea si ceva amenintator, ceea ce dadea de nteles
nu chiar neplaceri.
Asta depindea de felul cum l asculta pe el.

I - Hai, ma, ca am nteles eu, protesta si Maxim aratndu-i mputer-Inicitului bratele sale desfacute: chiar asa ma iai? Am si
cap drept dovada parca.
XI

|
A doua zi dimineata Maxim al lui Pataleata electricianul si Mantarosie 1 cantaragiul erau la sfat. Dar nu veni Enache al
mputernicitului, si n afara de el nu venise nici un anume Busuioc, membru n Frontul Plugarilor. Din cealalta echipa venis
sa plece cu ei.

- Sa se duca cineva si sa-l cheme pe Busuioc si pe Enache al Crstichii, zise el, ce asteptati? Maxime, mai adauga el, aveti g
explicati-i ca nu se poate sa nu dea, ca a fost o eroare ca au fugit de pe arie, dar acum trebuie ndreptat... Asta n cazul n ca

335

vedeti ca omul e cumsecade si nu prea are el putere economica. Cu chiaburii nsa sa nu intrati n discutie, adauga el, desi p
daca vreun chiabur profitase si el de mprejurari si fugise cu grul de pe arie; aveau nsa impozite de platit.
- Pe chiaburi i executam, spuse atunci o voce foarte blnda, dar foarte hotarta si Vasile se uita ndarat.
Era Bila. Tocmai sosise si el si auzise ultimele cuvinte ale noului presedinte.
- i executam la snge, repeta el.

Avea aerul ca nu i se ntmplase nimic alaltaieri, ca adica nu fusese exclus din partid si ca putea mai departe sa vie pe la sfa
executnd diferite nsarcinari ca si nainte. Singurul semn care fu observat la el ca suferise marea nfrngere era ca nu mai a
Ie scosese pe toate.

- Mantarosie, zise Vasile, dect sa stai acolo si sa sprijini sfatul sa nu cada, mai bine te-ai duce sa-l chemi pe Enache al Cr
timp de pierdut.
Niculae statea n biroul lui Zdroncan si vorbea la telefon cu raionul de partid, Mantarosie afara, razimat ntr-adevar de una
linistit tabelele de colectare. Arata foarte vesel Mantarosie, dar era greu de stiut din ce pricina.
- Gata, imediat, zise Bila cu un zel indiferent. Ce, ne jucam de-a baba-oarba? Proces-verbal, ordin de la raion, asteapta aici
Era nsa ceva de o tristete care nu se mai stergea n glasul lui. Fusese zdrobit, dadusera n el ca n fasole, fara nici o mila si
dupa ce attia ani si petrecuse zilele n jurul acestei cladiri albe.
- Uite ca Enache a si venit, spuse Mantarosie rnjind fara sa fi ridicat fruntea din hrtii.

ntr-adevar se vedea pe soseaua putin nalta cobornd de departe un om. Cu toate ca distanta era mare, se distingea bine cum
neregulata, balabanindu-si bratele. Din cnd n cnd ducea mna la palarie fara nici un rost si se uita n toate partile cu un a
marele satului. Vazndu-i pe cei adunati, le facu un semn foarte nedeslusit si i se auzi glasul, ca un fel de chiot sau de chem

- Da, e Enache, zise si Vasile. Noi am plecat, ne vedem la prnz! Al lui Pataleata, ti-a spus Cristache ca esti sef, cu tine stau
spuse apoi celorlalti si se ndepartara toti grabiti.
336
Trei carute cu cai cu cergi n ele se pusera n miscare si i urmara ndeaproape. In ele trebuiau puse cotele.
- Hehehe! facu Enache din nou, acum la ctiva pasi de sfat, stati asa.
- E beat, constata Bila cu o superioritate plina de remuscari, ca un cunoscator.

- Fratilor, ehehe, stati asa, striga Enache si se opri naintea lor si si dadu pierdut palaria pe ceafa. Sa umblati voi de-a lung
de la Turnu-Severin si pna se revarsa n mare si muiere ca a mea n-o sa mai gasiti. N-a zis ea nimic, au! sau of! De dimine
ma scol din pat si ma duc la ea si zic, eu dorm acilea si ea, saraca, s-o fi luptnd n o mie de sudori. Nimic! Uite, sa-mi saie
prost! Sa fie al dracu' care va minte! Cnd am intrat acolo sta n pat si cnd m-a vazut mi-a rs... Ce facusi, fa? zic. II facui,
facut! Aoleo! Cnd am auzit-o asa, mi-a sarit inima. Unde e, fa, sa-l vad si eu. l spala, zice, i leaga buricul. Ce este? Baiat,

acum, ezact zece copii. Muiere, zic, esti cineva. Fie-al dracu' daca mai e careva
ca tine...
Enache sufla greu, si scoase palaria din cap si se sterse pe frunte de sudoare. i apuca pe Maxim si Mantarosie de brat si i
- Hai nauntru, zise el. Plotoaga e aici?
Habar n-avea ca Plotoaga nu mai era presedinte.

- Ce s-a ntmplat, Enache? l ntreba Zdroncan iesind pe coridor, ntreba degeaba, fiindca auzise totul prin fereastra desch
- Ma, asta, zise Enache apucndu-l de umeri pe secretar. Da- mi primu-nti! Da-mi alea douazeci de mii de lei.
- He! facu secretarul. Ce vorbesti? i-a nascut muierea al zecelea? Ai dreptul! Decretul Marei Adunari Nationale!

- Ah! facu Enache si dndu-sc un pas napoi si smulse pearca lui de palarie din cap si o izbi de podea. Pe urma se apleca du
cap, dupa care i apuca iar pe Maxim si pe Mantarosie de brat, i trase afara si le spuse grabit: stati acilea, sa ma duc sa-i sp

- Enache, striga Mantarosie n urma lui. Vezi ca Busuioc sta chiar acolea, lnga casa de nastere. ntoarce-te cu el! Ba, sa nu

Maxim intra din nou n biroul secretarului si se aseza suparat pe un scaun. Biroul spatios era ca de obicei plin de oameni cu
vedea dintr-o parte portretul lui Stalin care de mare ce era scapa pafCa atentiei, iar din fata portretele conducatorilor partidu
grupati n fotografii egale, sapte sau opt.
- Poftim! Fa treaba cu Enache! spuse Maxim urmarindu-l cu privirea pe Niculae, creznd ca Niculae o sa intre astfel cu el
337

Dar Niculae nici nu se uita la el, iesi n prag si ramase multa vreme cu privirea tintita spre casa lui Valache. Nu se mai vede
pustiu n gospodaria lui.
In curnd Enache se ntoarse cu Busuioc care mergea parca l-ar fi mpins cineva din spate.

- Haide, ma Busuioc, ce dracu astepti, sa te chemam cu lautari? striga Maxim ncruntat. Ce e cu tine? N-am fost eu aseara p
n-ai spus ca nu vreai?!

Busuioc se uita n pamnt si tacea. Cnd ajunse n fata cladirii sfatului se opri si se uita n alta parte, ferindu-se sa dea ochii

Din cauza noroiului - abia ieri spre seara se limpezise cerul - toti se nsiruira n flanc cte unul si spre uimirea lui Zdroncan
urma lor, se amestica si Bila n echipa.
- Ce e cu asta? exclama Niculae.
- Dracu sa-I ia! zise Zdroncan si dadu din umeri.

Nu se gndea nimeni sa-i strige lui Bila sa paraseasca echipa, sau chiar daca se gndea, si spunea poate ca Bila nu face totu
fie trimes cine stie unde, sa faca pe curierul, daca i placea. n frunte mergea astfel Maxim al lui Pataleata, dupa el venea En
avea acum zece copii, nu se mai ferea deloc de noroi, plescaia din bocanci si se uita mereu n toate partile cu un aer triumfa

Busuioc, umil, strain parca de toti si uitndu-se n pamnt, si, n sfrsit la coada, Mantarosie, cu tabelele n mna si prins m
i-o cunostea nimeni, batndu-si parca joc de cineva sau ca si cnd si-ar fi batut altul joc de el si acuma nu-i mai ramasese si
XII
- Nu mai plescai asa, Enache, ca ma umplusi de noroi pna la genunchi, spuse Busuioc cu un glas soptit si evlavios.

Dupa care urma o lunga tacere. Toti se gndeau poate la faptul ca acuma n plina vara plouase ca toamna si se facuse aproa
- Ce-o fi cu Dumnezeu asta de-a varsat atta ploaie, se mira Enache rupnd tacerea.
Nimeni nu zise nimic. ntr-un trziu Mantarosie -constata din urma:
- Nu ndeplinise planul la plouat.
- Ehe! I-auzi ce zice! Ehe! exclama Enache rznd zgomotos. Maxime, auzisi?
338

Maxim mergea nainte tacut si ncruntat. Bila se tinea n urma lui, cu modestia lui batoasa. Enache l mpunse n spinare:
- Auzi, ma, Bila! Auzisi ce zice ala? Bila, fi-ti-ar bila de rs. Da' tu, am auzit ca nu mai esti n partid, ce cauti aici? Hehe...
urma si calcnd prin noroi alaturi de Mantarosie.
Deodata Busuioc se rupse din rnd si o lua nainte grabit. Dupa pasi se vedea ca e mnios si ca paraseste echipa.
- Ce e cu asta?! exclama Enache nedumerit. Busuioc, unde te duci?

- Scuipati peste chipul lui Dumnezeu, bolborosi Busuioc patimas, ' grabindu-se ct putea mai tare. stiu eu de ce nu vin la a
viermii cei neadormiti!
Mantarosie ncepu sa rda n gura mare.

- Du-te dupa el, Enache, si adu-l ndarat. Mai rdem p-acilea! Enache se grabi sa-l prinda din urma si sa-l aduca napoi pe B
- Mantarosie, de ce nu-ti vezi de treaba ta? spuse Maxim. Lasa-l pe om cu credinta lui! Ce te legi tu de credinta lui?
- Haha, facu Mantarosie neturburat. N-ai auzit? Cica o sa ne roada viermii cei neadormiti.

- Pe marginea santului o sa mori, ca un cine, spuse Busuioc cu ura. Maxim interveni si-i lua apararea lui Busuioc. Aveau o

lege de credinta oamenilor, li se spusese n mod special. Cu parere vizibila de rau, Mantarosie trebui sa-si nghita deci porn
seama lui Busuioc si sa taca.

Busuioc ajunsese bisericos datorita unei ntmplari destul de ciudate, petrecuta cu multi ani n urma cnd ntr-o zi se apucas
pusese copiii si muierea sa aduca pamnt galben de la vagauni, sa-l amestece cu paie si balega si sa faca din acest amestec u
de mari numite chirpici. Era ntr-o zi de vineri si muierea se mpotrivise: nu vroia sa lucreze vinerea. Busuioc se nfuriase, o
sfnta vineri si spusese ca da, sa fie pacatul lui, sa-l munceasca pe el dracii pe lumea ailalta, dar pna una-alta sa puna muie
pamntul, sa n-astepte sa puna el mna pe vreun retevei. A doua zi cel mai mic dintre copii, o fetita, ncepu sa se plnga de

pesemne n timpul cnd framntase pamntul, dar nu se sinchisi nimeni, asemenea zgrieturi capatau copiii aproape n fieca
fetita avu un somn chinuit, iar femeia se destepta ngrozita si povesti barbatului ca a visat-o pe sfnta vineri amenintnd. Co
Busuioc se nspaimnta si ncepu sa se duca la biserica. n timpul liturghiei statea smerit si tot timpul se nchina. Cnd preo
gemea nfricosat si ntetea crucile frngndu-si grumazul.

inea tot timpul n mna un busuioc, din clipa cnd iesea pe poarta, ct dura slujba, si pna se ntorcea acasa. Cu timpul i s
schimbul poreclei de Busuioc, de la floarea aceasta care cu vremea nu se mai stia daca mirosul ei fusese de totdeauna acela
biserica, sau floarea nsasi si schimbase mirosul n narile oamenilor, amintindu-le de slujba din altar si de icoanele de jur-m
groase.

Echipa mergea nainte prin noroi n frunte cu Maxim si primii pe la care trecura, avizati pe cai simple ca se apropie comisia
se pitira prin vecini. Maxim se supara:

- Indiferent pe cine gasim, stam si cercetam, hotar el. Asa nu se poate, taranul nostru crede el ca poate sa nsele statul. Nu e

Maxim spusese "taranul nostru", desi continua sa fie si el tot taran, cultiva cereale ca toata lumea. Fiind nsa electricianul c
placa sa se; detaseze...

n curnd se oprira n fata altei porti. Bila ridica ciomagul si enervat ca nu gasisera pna acum pe nimeni acasa, lasa modest
batu autoritar n uluca. Uitase ca nu mai avea acest drept.

- Ia uite al dracului cum bate! zise Maxim. Ia nu mai bate asa, dom'le Bila, ca nu esti stapn pe curtea omului, i si spuse di
cauta n echipa, mai bine ti-ai vedea de situatie...

Dar Bila nu pricepu sau se facu ca nu pricepe, si nu se opri din batut, n ograda omului nu se vedea nimeni. De undeva din
mare ct un vitel, care numaidect se avnta nainte, si ncepu sa se arunce asupra portii. Oricare alt gard s-ar fi prabusit, af
groase din lemn de fag, batute bine n cuie. Dulaul se zbuciuma si se izbea nencetat, ncercnd rezistenta portii din toate pa
ndrjit, hamaia si facea salturile sale cu oarecare indiferenta.
- Hai, ma, du-le dracului, zise Enache confidential, adresndu-se cinelui. Ba Gheorghe! Gheorghe!

Iata ca stapnul casei iesi n batatura. Era un om scurt si ndesat, cu umerii puternici, parca n-avea gt. Ar fi fost greu de spu
nfatisarea sa, totusi deschise poarta n graba si se ndeletnici grijuliu cu alungarea ct mai departe a dulaului. Chiar ntrzie
pe membrii comisiei sa intre singuri n casa.
- Gheorghe crede ca o sa-l scape cinele din ncurcatura, zise Mantarosie.
- Hai, ma Gheorghe, treci ncoace la raport, zise Enache tare, prefa-cndu-se autoritar.
340

le ie e
Gheorghe se grabi sa le deschida usa casei si se pre gluma sau poate chiar nici n-o pricepu.
- Cum sa nu, dar nu stiu pe unde or fi, unde le-o fi pus :

- * Zina (stati jos! stai jos, Enache!), unde ai pus alea?

In casa nu era nimeni, dar Gheorghe avea doua odai. Zina nu ra^ probabil ca nu auzise si atunci Gheorghe se grabi sa iasa.

picioare, nimeni nu se aseza. Erau cam stingheriti. Cnt^ Gheorghe iesi s-o caute pe Zina, Mantarosie se lua dupa el.
- Zino, unde ai pus, fa, alea de la masina? spuse Gheorghe din tinda, nevroind sa intre n cealalta odaie.

Mantarosie nu se sinchisi, apasa pe clanta si patrunse dincolo lasnd usa deschisa. Acolo, muierea lui Gheorghe statea pe un
rastignita, facuta pastrama. De alaturi, de pe plita de tuci iesea un miros greu, dar attator de carne fripta. Pe pat, un copil d
mnca dintr-o strachina pastrama din asta cu mamaliga. Muierea si ridica fruntea. Era tnara, n plina nflorire; avea niste o
sprncenati. Copilul nu semana cu ea, semana cu tatal, sau, trunchios si fara gt, cu privirea banuitoare si nchisa.

Echipa veni n urma lui Mantarosie. Gheorghe ntreba din nou muierea, iar aceasta i raspunse ca nu stie, el stie, sa caute ac
toate hrtiile.

- Nu e nevoie, spuse Mantarosie, stim precis. Ai de dat o suta douazeci de kilograme de gru si doua sute de porumb restan
- Floarea-soarelui a dat? ntreba Maxim.
- Am dat. Am dat. Floarea-soarelui am dat, se grabi Gheorghe sa raspurtda.
- !>i pe alelalte? ntreba Mantarosie.

- Ei, nu, nu! Dar am dat. Floarea-soarelui am dat. (Stai jos, Enache.) Chiar am zis: sa ma duc acolo, sa dau floarea-soarelui.

Asta era tot o istorie de anul trecut, cu floarea-soarelui. Cotele se luau cnd trebuia facut untdelemnul, dar unii, vaznd asa,
porci dect sa le ia fabrica cote. Omul si ferea privirile si si cauta de lucru: muta un scaunel de ici-colo, l ndemna pe Ena
fruntea n pamnt, dndu-se mereu pe dupa Bila, iar Bila statea batos lnga Maxim, gata sa ntareasca orice ar fi spus acesta
asezase pe scaunel aproape de muierea lui Gheorghe si i povestea ceva n soapta...
- Auzi, Ghita, alde Aristita a facut azi-noapte! Al zecelea, saraca de
lea!
- A facut lesne? ntreba Gheorghe. Nu s-a canunit?
341

- Cine sa se canuneasca?! Muierea mea? Pai am ntrebat-o: "Te-a durut, fa?" "De unde!" zice. N-auzi ca statea n pat nveli
a vazut mi-a rs? Zau ca mi-a rs!

Muierea lui Gheorghe se ridica de pe scaunel, se duse la plita unde sfriau bucatile, lua de pe soba o strachina mare si nce
- Ia, nea Enache, hai luati, zise ea aseznd strachina nvrfuita pe un scaunel.

In acest timp Maxim se uitase prin casa cu atentie. Sub pat se vedeau marginile unui balot gros de fire de bumbac si n drep
de cusut Singer fara capac.
- Ai putere economica, spuse Maxim posomort. De ce ai vrut sa nseli statul?

- Ce facusi tu, fa? Pai adu niste mamaliga, zise Gheorghe adresndu-se muierii, ca un surd total, dupa care deschise usa si i

Mantarosie se apropie de Maxim si-i sopti la ureche:

- Nu trebuie sa-l lasam, ca asta n-o sa dea. Sa scoata acum ce-are de dat si sa duca la carute...

Maxim ramase cu chipul nepatruns. Nu raspunse nimic. Gheorghe se ntoarse cu o oala mare plina cu ceva si se grabi sa nt
galbena de pamnt smaltuita.
- Beti, luati.

Era tuica veche, de anul trecut, cum de-o mai pastrase... Enache si Bila mncau pastrama cu mamaliga, Busuioc nu vru, spu
carne... Maxim statea posomort.
- Haide, nene Maxime, l ndemna muierea. Ati plecat de dimineata si n-oti fi avut timp sa luati ceva n gura.
Maxim continua sa ramna posomort, dar ntinse mna si ncepu si el sa mannce. Muierea zise:
- O sa dam si cotele alea, ce sa facem!

- Nu-nu! O sa dam! De dat o sa le dam, ca nu e cine stie ce! Asteptam sa vie alde cumnatu-meu de la Tecuci, ca i-am dat ca
Gheorghe cu convingere, atent mai mult la obligatiile lui de gazda fata de musafiri dect la cele pentru care venisera acestia
Bila, cu paharul n mna, se apropie de Gheorghe si ncepu sa-i sopteasca tainic la ureche:

- Gheorghita, asculta-ma pe mine! Da cotele, domnule! Ia cteva duble de gru si gata... La puterea ta economica nu contea
ochi!

Gheorghe nsa nu-l lua n seama, se uita n alta parte ca si cnd Bila n-ar fi existat. l urmarea cu o privire ngrijorata pe Ma
342

1
XIII

Dupa ce statuse un timp alaturi de ceilalti fara sa se atinga nsa de mncare si bautura, Mantarosie iesise apoi pe nesimtite d
scara podului, apoi l vazu iesind n curte si lund-o spre soproane. Curnd l vazu ntorcndu-se. Mergea si rnjea tot timpu
uita dispretuitor la gazda si spuse:
- Te-ai chiaburit, dom' le Gheorghe.
Deodata se facu tacere. Se posomorra toti, n afara de Maxim care si pastra nfatisarea de nepatruns.

- E, asta e acuma! exclama Bila indignat.

Busuioc si lasa fruntea si mai jos, ca si cnd ar fi vrut sa intre n pamnt de rusine, iar voiosul Enache ramase cu gura casc

- Da, te-ai chiaburit si nu vrei sa mai dai cotele, spuse Mantarosie din nou. Acuma sase ani cnd erai sarac si ai primit pam
mai e bun, ispravi Mantarosie cu un zmbet plin de rautate si ,
placere invidioasa.

- De ce nu mai e bun? Cine ti-a spus tie ca nu mai e bun? M-ai auzit tu pe mine vorbind? Ori esti nebun?! zise Gheorghe p
stiu eu pe tine, Mantarosie. Sa nu crezi tu ca poti sa ma apuci si pe mine de piept... Ce?! Ai muncit tu n locul meu? Cnd e
sumese prin noroi si cultivam sfecla si tutun si munceam de dimineata si pna seara, tu ce faceai? Ai, ma? Am muncit pe sp
acolo n Moldova de unde ai venit?

Striga, se framnta de mijloc si izbea cu pumnul cnd n directia usii, cnd a peretelui, cnd n aerul de deasupra capului. S
ochii i aruncau lumini ntunecate.
- Te-am isploatat pe tine, ma, am isploatat pe cineva de spui ca sunt chiabur? Sunteti martori! Ati auzit ce-a spus!
Pufni greu pe nari, cuprins parca de o vlvataie. si dadea palaria pe spate, si apuca chimirul cu minile, izbea scaunele de
rost dintr-un loc n altul.

- Da' ce, ba, am ajuns de rsul lumii sa vii n trla mea sa-ti bati joc de mine?! Ei lasa, ca nu ramn ele lucrurile aici! Fie-al
asa! Vii aici si te urci n podul meu, ti bagi nasul prin toate partile, te duci n sopron... Lasa ca te aranjez eu! Daca nu te-oi
nimeni.

Se parea ca va pune mna pe ceva si-i va lua pe toti la goana... Bila se^ daduse mai spre usa iar voiosul Enache se ridicase d
tot. Ct despre Busuioc, el pierise, nimeni nu bagase de seama cnd si pe unde iesise.
343
- Nu striga, ca nu mi-e frica de tine, spuse Mantarosie sfidnd. Te-ai chiaburit si nu vrei sa mai dai cotele, asta e socoteala!

Peste chipul lui Gheorghe trecu o umbra, ochii i se facura ca pacura. Parea sa nteleaga ca nu mai e nimic de facut, ca adica
el n-avea cum s-o nlature: pe baza spuselor astuia aveau sa-l treaca la chiaburi. Asta nsemna distrugerea totala a tot ce ago
brnci; cu chiaburii nu se discuta. O umbra de nebunie licari n privirile lui negre. Era nelinistitor sa vezi nepasarea lui Man
Gheorghe. ti trecea prin cap ca iata, uite asa putea muri cineva. El parasi din nou odaia si disparu afara. Dupa ctva timp se
trapa care se ridica; era, pesemne, de la pivnita lui Gheorghe n care Mantarosie intra. Se facu din nou liniste.

- Tovarase Gheorghe, asta o sa vedem noi, ce spune Mantarosie, daca o sa trebuiasca sau nu sa te trecem Ia chiaburi, zise M
o data facuta nu era cine stie ce. Dar pna atunci, promise Maxim, trebuie sa dai ce ai ca restante.

- I-am spus si eu pe arie ca trebuie sa dea si uite ca n-a dat, iar asta-toamna am mncat tot porumbul ca porcii, zise femeia,
n felul acesta se uita de ea.

- Gheorghita... ncepu Bila si dupa ce-i sopocai cteva clipe nu se stie ce la ureche, se retrase clatinnd din cap. Zau, ti-o sp

Dar Maxim i spuse si el pe sleau sa taca din gura si sa nu se mai amestece. Bila tacu dar nici Maxim nu mai stiu ce sa spun
minute. Femeia mai turna tuica. Gheorghe tacea, crunt si nelinistit, acum parca paralizat de ceva, incapabil sa ia o hotarre.

vedea pe prispa Busuioc. Aparuse iar de unde disparuse, vaznd ca nu se ntmpla nimic.
- Astea ce sunt, dom'le Gheorghe? zise Mantarosie intrnd n casa si aratnd ceva.

Era un pachet mare si lunguiet nvelit n hrtie ceruita. Mantarosie l desfacu si aparura cinci-sase ncarcatoare de pistol-mi
roscove.
- Erau acolo n pivnita, pitite bine, continua Mantarosie vrnd unghia ntr-un ncarcator pe care l scutura.

In palma i luci galben un glont ca o ghinda mica. Toti se uitara la el, nemiscati, apoi se ridicara si se uitara mai de-aproape
dusman de clasa care tinea munitie la el? Gheorghe capata brusc o expresie ratacita si deodata sari de Ia locul lui, l mpinse
344

parte pe Mantarosie, tsni afara si ncepu sa alerge spre gradina. Sari prleazul si o lua spre viroaga satului.
- Dupa el, prinde-l, striga atunci Maxim cu un glas ncordat, dupa cteva clipe de ezitare.

Vocea lui avusese, strignd, o tensiune parca improprie, tsnita dintr-o spaima naturala si veche; la fel ar fi strigat daca ar fi
ar fi zarit fara veste n raza sectorului sau o umbra necunoscuta, cine e, stai! si tsni cel dinti si o lua la goana n urma celu
Busuioc speriat dar ca si cnd ar fi vrut sa fuga de acest loc nelegiuit si ntr-adevar el pieri si nu se mai vazu ncotro o lua, M
nfatisare severa, parca ofensat. Iar Enache ezita si el ctva timp si striga de cteva ori:
- Gheorghe, mai Gheorghe! Ma, n-auzi?

si se lua n cele din urma dupa fugar, dar mai strignd de cteva ori, vrnd parca sa faca totul pentru Gheorghe si daca el nu
felul acesta sa-si decline prin aceste strigate raspunderea pentru situatia care se crease. Casa lui Gheorghe era asezata la ma
el iesi din primele clipe la cmpie. Vru s-o ia la stnga, unde se vedea dunga neagra a padurii Cotigioaia, dar urmaritorii, fa
drumul si nu-i lasara libera dect partea care l ducea spre ru. Poticnindu-se fugarul o lua ntr-acolo si n curnd se vazu pa
acum umflata de atta ploaie sticlind orbitor sub soarele de august. Maxim striga lui Mantarosie sa-i taie lui Gheorghe drum
nainteze direct spre el, si mpreuna sa-l ncolteasca astfel pe fugar din trei directii. Gheorghe se uita napoi, fugi cteva zec
contrar sovai si deodata ntinse bratele si se arunca n ru cu capul nainte. Urmaritorii se apropiara repede si l vazura zbat
ajunga la celalalt mal si sa dispara n padure. Era usor de observat ca ori nu stia sa noate ori vroia sa noate prea repede si h
flanela, l stinghereau, ori ca se agatase de ceva care l tragea de picioare la fund. Nici nu dura o jumatate de minut ct i tot
cufunde.

Cnd se adunara la mal toti urmaritorii, el nu mai iesi la suprafata. Alergara nainte, se oprira, alergara napoi tacuti si gfi
ramasera nemiscati cu privirile si chipurile nedumerite ndreptate spre locul banuit unde disparuse Gheorghe. Erau asa de s
ca nimanui nu-i veni ideea, sau nu avu curajul sa sara sa-l scape?...
345

-S-a necat, zise unul dintre ei,,ea o justificare, adica nu mai era de sarit sa-l scape, unde sa sara, n care parte, nu se mai vedea nici o u
de cmpie, nu se zarea nici o bolboroseala.

- Ce dracu l-o fi apucat de s-a aruncat n ru? zise Enache cu un glas de parca nu si-ar fi dat seama de ntmplare si mai astepta nca sa
mal.

Dar valurile apelor umflate curgeau nepasatoare si singure, iar ntrebarea lui Enache nu micsora, ci spori tacerea grea care plutea pe de

346
PARTEA A CINCEA

Timp de cteva saptamni Moromete nu nceta sa se mire: Ba, ce-a mai plouat, facea, parca n viata lui n-ar mai fi pomenit una mai ma
dintr-o parte: ntinerise, nu-l mai recunosteau. Fata povestea ca nghetase cnd si daduse seama de ct timp statea el afara. Moromete
descretise, mersul i devenise mai hotart, iar din glas i pierise acea neliniste adnca pe care oamenii i-o simtisera pe arie cnd el ncer
viitor.

Prietenii lui liberali aratau la fel, si, n cele cteva zile c 5t mai statu pe-acasa, Niculae fu scutit de ntrebarile lor pe care le uitau a doua
Cei mai tineri nu ntelegeau bine aceste ciudate stari ale celor n vrsta. Ei nu traisera att de mult ca sa-si dea seama de unde le venea
umplea de vigoare. Nu venisera ei de la arie cu carutele pline acasa? Acolo sus, n pod, nu aveau ei tot ce le trebuia pna la anu? si un
vedem ce-o mai fi...

Se stie ca mai nelinistiti de viitor sunt cei n vrsta desi ei au mai putini ani de trait dect cei tineri. Dar nu tocmai de aceea se bucura e
ramas? Nu de aceea se nelinistesc ei att de adnc de lucruri care celor din urma lor li se par trecatoare? Seninatatea pe care acestia lear oferi-o. De aceea ntmplarile care urmara, desi grave si hotartoare pentru sfrsitul vietii lor de tarani, nu ngrijorara dect pe cei ba

La cteva saptamni dupa treieris, Moromete se pomeni din nou n pridvorul lui cu prietenii sai liberali... Costache al Joachii era att d
schiopatnd Moromete, nu l-ar fi recunoscut.
347

- Ce e, ma, Costache? zise.

- Ba Ilie, e rau, ma! M-am certat cu al lui Gogoasa si ala a spus ca am mpartit grul cu el ca sa dau cota mai putina.
- Pai nu erea, mai, Costache, nevoie sa spuie ala, zise Moromete, toata lumea stie, ca ai avut tu grija sa vorbesti. Ei si ce?
- A venit Vasile al Moasii, noul presedinte, cu carutele si mi-a luat grul din pod!
- Tot? se mira Moromete, stiind dinainte ca prietenul sau mintea.
- Aproape tot.
Se lasa o tacere, care confirma ca si celorlalti li se ntmplase acelasi lucru. Asta nu era bine. Ce era cu Vasile asta?

- I-a luat si lui Matei, care a mpartit cu sora-sa, zise Costache, desi Matei era de fata si ar fi putut sa spuna singur. Dar Ma
sa se rasteasca la nimeni. Zice ca nu s-au facut bine calculele cnd era Plotoaga presedinte, mai spuse Costache.
- Pai nu s-or fi facut! zise Moromete.
- Nu s-or fi facut si ce, vine el acuma sa le faca el?
- Uite ca vine.

- Nu scapi nici tu, zise atunci Giugudel cu un glas de parca ar fi vrut sa spuna ca a sunat, n sfrsit, ceasul si pentru Morome

ferit de loviturile pe care altii le-au tot ndurat. Niculae al tau, continua el, nu mai e la Palamida, l-au scos de-acolo si nu la
- De unde stii tu? zise Moromete deodata fara prietenie, desi parca ntru nimic zdruncinat.

- l-au facut astia pe-aici un raport ca din pricina ca n-a ndrumat bine munca s-a necat alte Gheorghe, ginerele lui Trafulica
Asa s-au laudat ei, o fi adevarat sau n-o fi adevarat, ca pe baza raportului lor l-au scos pe Niculae, fapt e ca l-au scos...
- Mi-ar parea bine daca ar fi asa, zise Moromete cu dispret. Nu era locul lui acolo, cot la cot cu toti neispravitii.

- Vorbele astea sa nu le mai spui, se rasti atunci la el Matei Dimir foarte ngrijorat. "Daca va mai prind ca va adunati la Mo
prin cap, cu regret o sa iau masurile necesare si o sa va nchid gura."
- Cine a spus asta? zise Moromete si fiindca Matei nu raspunse: Vasile?

- Nu, zise Matei cu un glas din care se vedea ca nu vrea sa-i puna aceluia n spinare chiar si ce n-a spus. Nu, adauga, unul p
faca.
- Adica?
348
Fruntea lui Matei se ncreti n sus: dezvaluirea pe care o va face va confirma exact ceea ce Moromete ar vrea sa nu creada!
- seful de post!
- Cui, ma, Matei? zise Moromete.
- Lui Giugudel.
Adica tocmai omului care le povestea cel mai bine tot ceea ce se petrecea n sat. Moromete izbucni:

- si adica cum sa nu mai vorbim ce ne trece prin cap?!! Adica cum, el cnd vorbeste, vorbeste despre ce i trece prin cur?...
mie de ce-o vrea el sa-mi faca. Macar ca si ala, Vasile, daca i-a spus el, el crede ca sta mult acolo daca nu lasa lumea n pac
- Nu stiu ce crede el, zise Costache, dar vaz ce face! Ai auzit? A venit alde Nae. I-au dat drumul.

Moromete, ntre timp, se ntunecase la fata. Nu paru ca a auzit stirea despre Nae Cismaru. Vedea cumva cu ochiul mintii lu
de fapt nepasator? Fusese cumva pna atunci protejat si el crezuse ca oameni ca el si ca prietenii sai si-au cstigat pentru to
atinge nimeni de ei? Putea fi adevarat ca acest simplu fapt, caruia el nu numai ca nu-i dadea importanta cuvenita, dar l sim
secreta, ca fiul sau nu se afla unde trebuia, l aparase de primejdii care pe altii i lovise?

- Degeaba zici tu ca ti pare bine ca Niculae nu mai e acolo, rupse Giugudel tacerea. In tot cazul, adauga el, trebuie sa recu
mai puteam si noi sa vorbim ce vrem.

- Nu-l njurati voi pe toate drumurile ca Niculae ce pazeste acolo? zise Moromete deodata sumbru. Ba chiar ziceati ca n lo
casa.

- N-am zis noi, Nae Cismaru a zis, spuse Costache mpaciuitor si trist. Mi-a spus sa nu mai spun la nimeni, ca l-am ntrebat

dat drumul asa de repede?" "Ma, Costache, zice, m-au batut, ma, 'tui pastele ma-sii."
- I-a placut si lui! se rasti Matei Dimir.

Apoi tacerea stingheritoare se lasa iar printre ei. Din gradina, unde . tragea cu maica-sa o urzeala de razboi, Ilinca se uita in
mai auzeau nici rsete si nici fum gros de tutun nu iesea de-acolo ca pe hornul unei case.
- Ce-o fi cu ei, zise, si striga: tata! Ce faceti acolo?

- si ce... ma-sii! zise deodata Giugudel. O sa murim de doua ori? si prin glasul lui blbit razbatu brusc un adnc dispret, ca
lumina neasteptata ca dincolo de firea lui pasnica si blbiala lui se ascundea un om care nu s-ar fi lasat cu nici-un chip, ch
349

vietii, sa-i puna cineva piciorul n sale si sa-i rupa spinarea. Sa traiasca ei, spuse el mai departe, si sa-si aresteze pe urma m
ntre ei si n-or mai avea pe cine sa aresteze.

si miscara oasele si parca se trezira dintr-o ncordare suprema, de care nsa nu stiusera nici ei. Se uitara unii la altii cu privi
fost oameni tineri. Redevenira senini, si rasucira tigari, i si ncepura sa fumeze ca si cnd declaratia lui Giugudel i-ar fi el

- Ei, ia spune, Moromete, zise Matei. Spune, ma, fir-ar sa fie ea a dracului de situatie, ca eu credeam ca daca am mbatrni
n-o sa fac altceva dect sa umblu de colo pna colo si sa beau tutun. Nu ne lasa, ma, sa traim, iar astia tinerii te uiti Ia ei si v
nimic. Ba, zic, pamntul, ce faceti? Ce sa facem? zice. Cum ce, vi-l ia, orbilor, voi nu vedeti?

- Pna n ultima clipa, Matei, pna la cea din urma suflare trebuie sa te zbati si sa dai din mini, zise Moromete. si cine nuAsta e! si mie n loc sa-mi para bine, noua la toti, sa ne para bine ca baieti ca Niculae al meu sunt acolo si feresc lumea de r
omeneste posibil, ne apucam sa-i judecam ca de ce n-au facut si n-au dres. Parca ar fi ei vinovati si ar fi adus ei vntul care
spre alta, care si vedea de treburile ei cum si vede omul de-ale lui pe cer senin. Eu am stat cu el de vorba. El are credinta a
cnd a deschis ochii pe pamnt, nu e buna, si trebuie schimbata. El n-a vazut, saracul, ca lumea asta am fost eu, eu l-am opr
luat Dumnezeu mintile, am crezut ca o sa-mi aduc baietii ndarat si am strns bani, n-am mai putut sa-l tin. N-am reusit, cu
sa fie rau de ei trei, un parinte stie si uite ca unul muri pe pamnt strain aruncat ntr-o fntna si altul e bolnav de oftica, din
sa nu cheltuie, sa-si ridice casa n Bucuresti ca sa-mi arate el mie, prapaditul, ca si el e om si a avut dreptate sa plece de-aca
dinainte ce era n mintea lui, nainte chiar sa-i vie lui gndul si m-am speriat, Matei, si am nceput sa muncesc pe brnci si s
si voi ca am mers mpreuna, mai mult dect am alergat eu toata viata (sa nu-mi omor caii, mergeam, va mai aduceti aminte,
zloata si nu ma urcam deasupra n caruta dect cnd mi dadeam seama ca-mi amortesc picioarele si nu le mai simt). si m-a
bani si cu un pogon de pamnt cumparat la loc. N-au vrut, Matei, n-au vrut, Giugudel, n-au vrut, Costache. N-au vrut, ma, s
numai de Achim aud ca e bine sanatos, dar mare scofala n-a facut nici el pe-acolo.
350

Puteam eu sa-i spun copilului pe vremea aia: Niculae, asa si pe dincolo, mi se prapadesc baietii pe la Bucuresti, au ajuns m
taticule, sa te tin mai departe la scoala, ai trei clase secundare, intra si tu cnd te-i face mai mare functionar pe undeva. Deg
nteles. El o stia pe-a lui. si dupa ce se termina razboiul, l prinse vntu asta... S-a dus fiindca l-a chemat unul care avea el c
vii tu sa-i ceri lui sa ndrepte el, un baietas fara stiinta lumii, ce fac rau ailalti, pe care nu i-a ales el si nu i-a facut el mari...
demisia si sa fi plecat, am auzit pe unii spunnd. Hm! si ce-ar fi facut? L-ar fi dat afara din partid si ce-ar fi iesit de-aici? N
putea opri, att ct putea, mna prostului, sa nu ajunga sa umble el cu ea peste toate cte lucruri bune au mai ramas pe lume
acum nu mai e. E adevarat, Giugudel, de unde stii?

- E adevarat, absolut, raspunse Giugudel. L-au scos de-acolo.

- Ei, uite, sa mai vie Nae Cismaru, sau alt prost care se crede mai destept dect altii, care nu mai poate de bine si vrea ca to
avantajele la nas, si sa zica, he, pai Niculae asta al lui Moromete cum putea el sa admita sa se ntmple pe arie ce s-a ntmp
ce nu se duce el n locul lui sa ndrepte lucrurile? E lesne sa stai la tine acasa si sa pretinzi altora sa faca si sa dreaga. si tu c
cinstita si ai recunoaste ca nu te pricepi la politica, sau ai alta credinta, si ca prin urmare orice ar fi facut Niculae tie nu ti-ar
credinta lui tie ti se pare gresita. Ei, nu mai spune! si a ta care e? Daca o ai, pune-ti pielea la bataie pentru ea, nu pretinde do
- Cine zicea? ntreba Matei.

- Cine sa zica? Bznae! Mie mi pare bine, repeta Moromete, chit ca ai dreptate, Matei, ani de zile ne-a mai ferit si pe noi d
ca baiatul o sa sufere. i-nchipui! E tnar si ce-o sa faca el pe de margine, cu credinta n el! Ca ma apucai sa spun. De mii d
lui vinovat, dect sa-l vad ca ncepe sa creada n lucruri pe care nu le cunoaste si ca vrea el sa strice niste rosturi care nu ele
putut sa-si urmeze soarta. Eu, parintele lui, sunt vinovat, eu, nu altcineva, mi scot palaria si stau n fata ta cu capul plecat, t
sau si mai bine, profesor mare. E vina mea ca ti-am stricat viata. Credeti ca nu i-am zis? A rs, stiti cum rde el, lasa ca stiu
pacatele lumii n care ai trait! Ei! Mai zi ceva!... Sa speram, relua n cele din urma cu glas ferm, ca o sa se ntoarca negresit
351

cnd l stiu eu: cartea! si o sa se puna cu brncile sa nvete si sa ajunga ce-a vrut sa ajunga de mic. Alta cale nici nu are! E t

- si ce facem noi acum, Moromete? zise Costache. Asa e, Niculae o sa-si gaseasca el drumul pierdut, dar noi ce facem? Sta
Ce-ar fi sa mergem toti la Vasile si sa vorbim cu el?

- Bucatele n-ar fi nimic, zise Moromete. ti ia o parte, doua parti ti mai ramn, si sa va spun un lucru, n-o sa credeti cum n
m-am gndit ca n-are nici un rost sa ma minta el chiar pe mine, Niculae. Domnule, pretul pe care l plateste sfatul per kilog
pretul de pe tot globul, nu-ti da mai putin, cum cred unii. Att ca nu te lasa sa-I vinzi pe piata la pretul tau... S-a schimbat si
toata Europa se stabilea aici la noi la Braila si erea leul ct roata carului. Pe mine chestia asta cu cotele ma lasa absolut rece
cascata prin pietele Bucurestiului si-ar vrea cu un sac de zarzavat sa cumpere un aparat de radio. Mie mult mai rea mi se pa
i-a spus sefului de post sa ne ameninte. De-aia eu zic ca nici nu trebuie vorbit cu Vasile.
- Dar cu cine? se rasti Matei, care se vedea ct de colo ca istoria cu pretul mondial al grului n ceea ce l privea nu numai
bazaconie.

Moromete trase adnc din tigare, se posomori si ncepu sa-i contemple fumul albastru care iesea din ea pe la ambele capete

- Vasile, zise Moromete, e greu sa stai de vorba cu el, el stie una si buna, ca trebuie sa se aleaga praful de tot ce-a nsemnat
o sa si faca, sa tineti minte de la mine.
- Cu cine, atunci, Moromete, sa vorbim? zise Costache.
- De pilda cu Isosica! Costache se ndoi:
- Crezi tu ca asta a facut cuiva vreodata un bine?

- A facut, afirma Moromete, prin faptul ca n-a facut rau! E o chestiune aici: de ce l-a ajutat el pe Vasile asta sa ajunga el pre
Plotoaga, care fata de Vasile era un om de nteles, cu toate ca mai striga si el, ha, ba! Eu l-asi ntreba!

- Vreai tu sa vorbesti cu el!? se mira cu nsufletire Costache. Vorbeste, Moromete: ndarat ce mi-au luat n-or sa-mi mai dea

Temerea asta a lui Costache nsemna ca att ct i mai ramasese n podul lui era departe de a mai nceta sa mai fie o ispita p
y
nca pe ulite.
352

- Asa cj relua Moromete, si o sa mai ma gndesc eu ce trebuie facut, n-o sa ma doara gura sa vorbesc si cu Vasile asta, fiind
si sunt curios sa stiu ce-o sa zica cnd o sa-i spun: ma, Vasile, si aici glasul lui Moromete avea iar acele subtirimi si grosimi
poiana fierariei lui Iocan, ntruct prin faptul ca niste oameni se aduna pe pridvorul unuia sau altuia constituie un pericol pe
robia facista? Ai vazut si tu! Nu cadea nici guvernul din vorbele noastre si nici pe tine nu te-am mpiedicat sa ajungi presed
tau, daca crezi ca e chiar drept sa distrugi agoniseala altuia si la ce folos s-ar ajunge, dar nu te lua dupa ce ti se cere sa faci,
lumea de la mic la mare lauda guvernul, si o sa stai multi ani n fruntea satului. Da, exclama Moromete, dar eu ma tem de a

si se ridica de pe pridvor acuma pe deplin senin si cu expresia aceea de tinerete revenindu-i pe deplin n privire. Avea n lum
parca reflexe ndepartate ale unor teritorii care nu se vedeau, ncepu sa coboare scarile pridvorului si o lua ncet spre gradin
lipseste, musafirii singuri. ntrzie destul de mult si cnd reveni usui foarte grijuliu un cocos, care mnca malaiul unei clost
de pridvor, nu urca, ramase la distanta si ncepu sa se uite staruitor peste drum.
Fostii liberali poate ca ntelesera ca trebuie sa plece, dar cum sa plece tocmai acum?
- Hai, ba, Moromete, vino ncoace si spune-ne! se rasti Matei exprimnd pe fata nerabdarea tuturor.

Moromete se smulse parca cu greu din contemplarea a ceea ce vazuse el ca se ntmpla pe drum si urca n sfrsit n pridvor

- Ma, urt tata a mai avut si baiatu asta al lui Stancu Tumbii, zise el pe deplin detasat de tot ceea ce vorbise mai nainte. Ar
gura.
Matei trase, de enervat ce era, o njuratura. Nu-i ardea lui acuma de al lui Stancu Tumbii si de pozitia ochilor lui.

- Ma tem de altceva, zise n sfrsit Moromete, dar parca uimit de cuvinte de a caror importanta parea chiar covrsit. Cnd l
rostogolul la vale, ele nu se linistesc pna nu ajung jos si n-au unde se mai rostogoli. Ce putem noi mpiedica? Lumea asta
primului nebun care i vine n minte s-o dea peste cap o da?! Asta e ntrebarea.

- Hai, ba Moromete, vorbeste cu ei, macar vezi ce zic, nu da ndarat, ca am vorbi noi, dar tu stii mai bine de la Niculae cum
- Asa e, ntari si Giugudel.
353

Dar Moromete, cu fruntea plecata, rasucindu-si o noua tigare, nu dadea nici un semn ca le auzea ndemnurile. i nu spuse n
Tacea si fuma. Vedea ceva nainte? Se gndea?

- Hai, ba, sa plecam, ca se face noapte, zise atunci Costache ridicndu-se pe neasteptate, ca si cnd si-ar fi adus aminte ca n

uitat de ceva foarte important.

ncepura toti sa coboare scarile si o luara repede spre poarta, fara sa se mai uite n urma si fara sa se astepte unii pe altii.
II

Cnd Costache spusese "hai sa plecam ca se face noapte", asta era un fel de a vorbi: soarele era nca sus. Nu mai aveau nsa
de pomana daca mai stateau. Mai mult nu aveau ce afla de la Moromete n acea zi.

Soarele abia trecuse de vrfurile salcmilor. Era o dupa-amiaza de septembrie, cu lumina multa ca st n plina vara, dar cu ca
pleca de-acasa ndata ce prietenii sai se ndepartara.

Se duse direct la Isosica. Noul responsabil al morii, care izbutise, dupa ct se pare, fara "Operatiunea Cotigeoaia" sa puna m
acela care semana de departe cu o ghereta, si din care condusese macinatul, pna acum cteva saptamni, Adam Fntna, cu
varza i dadeau acuma de furca si lui Isosica. Le lasa nsa asa cum erau de ndata ce l zari pe omul care intrase peste el si s
nsa bine, ca de obicei, si mirarea si curiozitatea n fumul de tutun care i urca pe dinaintea ochilor din tigara pe care o tinea
gnditor si grijuliu, ntre degete. Se uita nsa direct, n tacere deplina, la Moromete, neajutndu-l cu nimic sa intre n vorba,
nentrebndu-l nimic.

- si mine-poimine, zise Moromete simplu, asezndu-se pe banca de lemn alb, cnd Vasile o sa te dea si pe tine la o parte s
faci, Isosica?

Nici nu se uita la el, si ncretise fruntea si scruta ngrijorat podeaua, ca si cnd Isosica ar fi fost fiul sau cel mare, Paraschiv
ndurereze. Contempla acest viitor nesigur si plin de amenintari, la care se referise, si duse mna la flanela nvaluindu-se p
rasuceasca si el o tigare. Isosica nu-l pndise, dar i dadu cnd tigara fu gata, peste masa, sa aprinda.

- Ce s-a ntmplat, nea Ilie? zise n sfrsit Isosica la fel de ngrijorat parca de soarta omului care venise la el, ca si cnd ar f
354

"si cnd te gndesti ca asta o fi facut raportul ca Niculae l-ar fi necat pe nenorocitul ala de Gheorghe, gndi Moromete sen
la mine ca nu e adevarat si mi-ar spune pe altul..."

- Niculae al meu, domnule, mai bine pune mna pe plug sau ncalica pe-un tractor si ara pamntul (care trebuie arat orice-a
fasolele cum facea Bznae cnd statea de vorba cu al lui Pretorian ca sa arate ca ei doi sunt prieteni. Noroc ca ala nici nu se
nu era nici de capul lui.
- l bag n... ma-sii si pe Bznae si pe Pretorian, zise Isosica devenind si el gnditor.
si nu mai adauga nimic. Era adica de aceeasi parere cu ceea ce spusese, dar si cu ceea ce nu spusese Moromete.
- si atunci, zise Moromete, poti sa-mi spui de ce te-ai speriat tu si te-ai dus acasa la Vasile sa-l ajuti sa ajunga presedinte?

"Daca gndesti ca mine si n general ca noi, astia, oameni mai n etate, se ntelegea din glasul lui, poti sa spui cum ai putut
sa te coste, ct o sa ne coste si pe noi, adica ceea ce stii si singur ce amenintari ne trimete Vasile, daca nu si mai mult, dat fi
ambitii?"
- Cum sa nu, zise Isosica.

- Ei, de ce? Sunt curios.

- S-au ncrligat doua lucruri, nea Ilie, zise Isosica.

si se apuca si trase cu atta precautie si att de ndelung din tigare, nct dupa ce o lua de la buze si ncepu pe ndelete sa po
cu fum n gura, care parca nu se mai termina.
- Primul lucru, zise el, si apoi tacu.

Se ntreba poate daca sa spuna sau nu ceea ce se astepta de la el. Se hotar: trebuia spus, din moment ce toata lumea putea g
prostie, asa cum o dovedea venirea aici la el a acestui om att de respectat.

- Pe Vasile asta, ncepu el, eu l-am mpiedicat ct am putut sa nu iasa din curtea lui, dar el s-a dat la fund ca rata si cnd a sc
Nu-ti spun ce cred eu, ti spun ce e. Asi fi luptat cu Vasile daca ar fi fost numai att. Dar mult n-asi fi luptat, fiindca nu l-asi
ncrliga prima situatie cu a doua.
- Care ar fi prima? zise Moromete.
- Nu ti-a spus-o Niculae?
- Nicidecum.
- Niculae e vinovat de ridicarea lui Vasile.
- Ei, nu mai spune, exclama Moromete parca rapit de aceasta ipoteza.
355

- Ai sa vezi, si daca nu ma crezi, gndeste-te, adu-ti aminte. La nceputul campaniei o fata de la U.T.M., secretara raionului
pe cmp si a ncercat sa-l convinga sa-l sprijine pe Vasile n intentia lui de a forma aici o gospodarie colectiva si de a lupta
a lui Plotoaga, care stii si dumneata ca ne-am opus. Lui i convine G.A.C.-ul, nu pierde nimic, din contra, l ajuta, fiindca n
spun la urma ce gnduri, adica nu ce gnduri, ca le pune n practica, ce metode are de gnd sa foloseasca Vasile sa-si atinga
raionului. Acolo, stiu eu, se spune asa: daca sunt posibilitati si prin liberul consimtamnt. Contra metodelor de constrngere
ntlnirea de pe cmp dintre activista de tineret si Niculae. Niculae o asculta cum i spune toata povestea lui Vasile si cum n
i-am dres... La urma de tot, Niculae i-a raspuns asa: "Oriunde intri ntr-un sat, dai peste unul ca Vasile asta cu o istorie asa c
atenti si sa nu facem jocul unuia sau altuia." si i-a ntors spatele. Foarte bine am zis eu cnd am auzit dar acum spun: foarte
spui asemenea cuvinte. Cine e persoana? Ei, ce interes are sa sustina asa de tare pe unul sau pe altul? Ei, persoana era secre
apara pe unul ca Vasile, nsemna ca stia ea ceva. Nu stiu ce, dar era clar, tinea la el, cu toate ca Vasile are si el un Dumnezeu
nu si-ar ntoarce capul dupa alta: Florica, muierea aia a lui mica, si fetita. Prostia lui Dan si a lui tat-sau si care o sa-i coste
pamnturile or sa fie colectivizate la toata lumea) a fost asta, ca au lovit-o pe Florica. Dar sa ne ntoarcem la secretara de tin
prieten. Oamenii au si prieteni, nu? Niculae nu si-a dat seama. si fata asta vaznd ca n-are cstig de cauza cu activistul Nicu
la presedinte, si i-a povestit toata tarasenia. Crezi ca ar fi avut timp un stab asa mare s-o asculte? De-acolo de unde conduce
patania unui oarecare Vasile al Moasii din comuna cutare, raionul Palamida, cu rudele lui... Dar aici vine al doilea lucru car
ruda cu presedintele si el a ascultat-o. Ce fel de ruda n-asi putea sa-ti spun, destul de ruda ca s-o asculte si sa-i dea dreptate.
si lipseste doua zile Vasile al Moasii si este primit n audienta la presedintele regiunii. Ce-au discutat acolo, n-asi putea sa-t
asta, ar nsemna sa-mi ceri sa stiu prea multe. Erea obligat Niculae sa stie toate astea? Nu, nu erea, dar cnd ceva iese rau, r
altceva, n-are importanta. Fapt e ca nu trebuia sa procedezi cum ai procedat. Eu, cum am aflat la timp si am tras toate concl
a.

356

mirat ceva. Aveam noi o ntelegere, eu, Plotoaga, Bila, Zdroncan si Mantarosie, care ni s-a alaturat mai pe urma. si cineva d
persoanei care aveam de gnd s-o aranjam. Prin cine? Ei, prin cine crezi? Prin Vasile! si nu mai aveam stare neam. Ma, de c
aici? Ca de ce ne-a tradat, mai ntelegeam, mi spuneam ca e unul dintre noi care joaca pe doua fete. Cine stie? Daca nu izb
eu? Ba, ia s-o pun eu pe Ciulea mea sa afle! N-am vrut sa recurg la serviciile muierii, fiindca muierea ntotdeauna ti cere c
trebuit sa-i satisfac aceasta dorinta. Ei, si a aflat! Doua lucruri: una, ce ti-am povestit eu pna acusi, si al doilea, tradatorul.
prietenia lui Vasile cu fata aia, si cine erea ea, si ntelesese ca Vasile va veni mai devreme sau mai trziu n fruntea comitetu
dat >l cu el si noua nu ne-a spus nimic, nici macar lui cumnatu-sau Plotoaga. L-am iertat, ca n-aveam ce sa-i fac. Ei, si se p
fac eu? Am doi dusmani, unul pe care l stii, sau l-ai ghicit, Fntna, si al doilea Vasile. De Fntna nu mi-era frica, dar de V
Vasile, deocamdata, daca lupt cu el si l sustin mai departe pe Plotoaga, nu vine el asa repede presedinte. E adevarat, dar si
curata pe toti absolut. Ai sa ntrebi de ce erea obligatoriu sa vina? Numai din pricina ca vrea el si ca reusise sa ajunga n aud
suficient! Dar evenimentele din vara asta de pe arie arata ca unul ca Vasile ar fi cautat, mai devreme sau mai trziu, raionul
spus amanuntit Niculae (le stii si dumneata!) si Plotoaga nu mai corespunde. Ce am facut eu? Am ales varianta a doua, sa-l
parasesc pe Plotoaga (l-a parasit el cumnatu-sau, darmite eu!). si m-am dus la Vasile acasa si i-am propus alianta. si Vasile s
gndit ca eu nu sunt primul lui dusman, ci varu-sau. si ca sa poata ct mai curnd sa-l nimiceasca pe el si pe tat-sau, pe alde
uitat ca face alianta cu mine.

- si presupunnd ca Niculae ar fi ascultat-o pe fata care zici si l-ar fi sprijinit pe Vasile contra voastra, nu pornesti de la pres
Moromete. ntruct n cazul asta mai e vinovat Niculae, cum zisesi?
- Nu e tot aia, zise Isosica.
- De ce?
- Fiindca ne-am fi mpacat noi cu Vasile fara sa-l mpingem att de sus.
- Crezi ca v-ati fi mpacat? se ndoi Moromete.
357
- Daca i-asi fi dat pe Dan si pe tat-sau pe mna ar fi fost suficient si cu asta s-ar fi terminat totul.
- Te contrazici, l ntrerupse Moromete. Isosica se gndi.

- Stai sa vezi, se corecta el. Sigur ca problema ramnea n picioare, dar asa stnd lucrurile, am fi cautat noi un alt Vasile c
raionul si Plotoaga nu mai e bun si nu ne-am fi pomenit noi vrnd-nevrnd cu unul care e pus pe fapte mari. Am fi stiut cum
si cum sa mpingem n fata un alt Vasile, care nu i-ar mai fi acoperit pe cei bogati, dar nu s-ar fi apucat sa dea n oameni ca

"n timp ce tu nu dai, ... pe ma-ta si pe tac-tau ala care o lua asa schioapa, si te facu pe tine, sa ajungi n fruntea satului", l
- si cum I-ati fi anihilat pe Vasile al Moasii? zise apoi.

- Lasndu-l, de pilda, sa faca el aici la noi o gospodarie colectiva: l-am fi sustinut sa fie el presedinte. Nu ne-ar fi durut. Asa
o sa ma oblige si pe mine sa intru. O sa intru cu un pogon. N-am ncotro.

- si crezi tu, Isosica, ca e cel mai mare rau care te asteapta pe tine de-aici nainte? zise Moromete nveselit parca de faptul c
viitorul.

- Ce-asi putea sa fac? zise Isosica.

- Nu te gndesti?

- Nu.

- Mai e lume n sat, zise Moromete.

- Nu nteleg.
- Mai e lume n sat care sa aleaga alt om mai cu scaun la cap dect pe Vasile asta. Singur ai spus ca ai fi facut tu rost de alt
Fa acuma!
- Acuma e prea trziu, zise Isosica.
- Pentru ca te gndesti la unul mai slab ca el! exclama Moromete. Gndeste-te la unul mai tare.

Isosica tacu o vreme ndelungata. ntelesese. Nu degeaba se spuneau despre acest om attea povesti. Avea mintea patrunzat
Niculae, vroia sa se apere.

- Vrei sa spui, zise Isosica ntru trziu, ca daca nu-mi gasesc un alt om pe care sa-l sprijin si sa-l sprijine si lumea si sa-l pu
mai tare ca el, o sa am si eu soarta lui Plotoaga?
- Da'cum!? exclama Moromete.
358

- Vreai sa-ti spun drept? exclama si Isosica cu un glas atins parca de o boare de tristete. Asa e, asa trebuie facut si faptul ca
de oameni ca dumneata si recurge la amenintarile care ti s-au transmis si pot sa spun ca vor fi puse n practica, daca va mai
parasesc terenul. Fiindca asa aveam de gnd: ct o fi! mi ziceam, si pe urma ma ntorc la treburile mele, ca orice om, dar d
una, Vasile e foarte destept, va face acum n comuna o gospodarie colectiva, a si pus pe picioare un comitet de initiativa si c
sa-l clintesti de pe pozitia lui. Al doilea: care sa fie omul capabil sa-l nfrunte?
- Pe cine are de partea lui? ntreba Moromete cu un glas de parca ar fi spus: n-are pe nimeni!
- O sa-si adune destui. Se gasesc! Gasesti orice! si aminti Isosica de acest adevar rostit odata de Aristide.

- Domnule, lumea asta la care el le ia bucatele din pod, e cu el? l ntreba Moromete parca stupefiat de faptul ca Isosica tot
Se lasa iar o tacere.
- Vrei sa spui ca exista cineva n sat care sa faca acelasi lucru si totusi lumea sa fie cu el?! zise n sfrsit Isosica uluit parca
lui Moromete.
- Da' ce credeai ca vreau sa spun?! rse parca Moromete.
- Adica? Fii mai clar. Te gndesti la un om anume?
- Se ntelege de la sine.
- Ei, cine e?

- O sa ti-l spun eu. Nu sunt sigur... Adica nu ca nu sunt sigur. Nu stiu. N-am mai stat de mult de vorba cu el. Dupa ce stau c
e...

- Ma faci curios, pe cuvntul meu! zise Isosica. Spune-mi-l si mie! Asta ar fi chiar prea de tot sa existe un astfel de om si eu

Moromete, drept raspuns, se ridica. Celalalt iesi pe dupa biroul sau si l nsoti pna ce iesira din curtea morii, care era de ob
oameni. Se auzea de departe zgomotul valturilor, iar de alaturi cel al motorului, care cnta ca un cuc prin cosul sau nalt ase
copii, facut din salcie. Parca ar fi vrut sa spuna ca iata ce vesel si placut e la moara.

- E membru de partid omul la care te gndesti dumneata? zise Isosica. Se oprira n poarta, ca doi tarani pasnici, taifasuind d
n gura. Moromete dadu din cap ntr-o parte ca si cnd i-ar fi parut rau:

- Nu mai stiu daca e, zise el, de-aia spusei sa vorbesc nti cu el... Da' nu-ti terminasi vorba cu Vasile. Ce metode zici ca vre
359

exista dect o singura metoda, raspunse tot el: ordin general de intrarea tuturor n gospodarie si cu asta socoteala ciobanulu
- Asta ar fi prea simplu, zise Isosica.

- De ce prea simplu?! exclama Moromete uitndu-se nedumerit drept n ochii lui Isosica. Daca eu n-am nici-o pretentie, dec
are sa ma pui pe mine sa-l muncesc eu, pamntul, sa vii pe urma sa-mi iai din el ct vrei tu si pe urma sa mai ma pui sa plat
de lna si de lapte, chit ca eu nu mai am nici vaci nici oi! ntruct ma priveste, eu sunt pentru! n tot cazul nu sunt contra, se
mai vrea sa munceasca pamntul, cum o sa mai vreau eu, care sunt om n etate si copiii mei toti s-au dus care ncotro! Mi-a
si ea cu un baiat care are leafa si ce sa mai fac eu cu attea pogoane de pamnt?... Spune si tu, Isosica!

Isosica nsa nu-i raspunse nimic, se vedea ca nici nu se gndeste, asa cum nu ne gndim cnd ntelegem clar ca n spusele c
dect ceea ce se afirma.

- E pamntul meu, nu? ntreba Moromete. si continua presupunnd ca nu poate fi contrazis: Plateste-mi-l, da-mi bani pe c
munca mea si pe urma n-ai dect sa-l iai si sa treci peste el cu tractoarele. si cine nu vrea sa-l vnda, sa-l munceasca n cole

Era adevarat, atunci ce mai vroia Moromete? Isosica se uita la el cu un surs care i deschidea n mod ciudat chipul, n gene
trasaturile nu-i erau nvatate; parca era alt om, mai tnar si mai atragator dect se putea ghici.
- E clar, zise Isosica fara cea mai mica umbra de ironie. Asa o sa se faca!

Moromete clatina din cap n fata evidentei, arunca ceea ce i mai ramasese din tigare, scuipa subtire drept peste ea si exclam
- Ei f... l-asi!

si deodata nu mai vru sa afle ce metode i-ar fi putut dezvalui Isosica, referindu-se la intentiile acelui Vasile. Pleca. Numai p
fiindca ndata si lasa fruntea n pamnt si mersul i se ncetini. Era mersul lui cnd se gndea si cnd nu mai vedea nimic n
III
De-aceea nici nu auzi cum o femeie care tocmai iesea din curtea morii cu o caruta l striga din urma si apoi se tinu aproape

360

l strigase numai de doua ori si nu prea tare, apoi tacuse. Statea dreapta pe cutia carutei si astepta ca el sa auda cu ntrziere
cineva si nu ntr-un mod obisnuit, ci asa cum fac cei care au dreptul, dupa ce au tinut la tine o viata, sa te cheme fara teama
primei lui sotii, una Fica, femeie nca tnara, despre care numai Ilinca stia de multi ani ca, desi maritata si mama a doi copi
Moromete, marturisit doar fetei lui prin ntrebari care nu se schimbau (ce mai face, Uinco, tac-tau?), cnd fata se ducea pe l
curiozitate precoce, acoperita de inocenta vrstei, ca sa afle daca matusa ei continua sa tina la tatal ei, n ciuda trecerii anilo
vreme, dupa ce i murise barbatul. Nu avea nca cincizeci de ani si vazuta de departe putea fi luata drept fata, subtire cum e
- Ce e cu tine pe-aici cu caruta? zise Moromete ridicnd pe neasteptate fruntea.

Glasul ei i sunase n urechi cu ntrziere. Se abatu din drum, cobor santul si se apropie de caruta; puse piciorul pe vatraiul
- Asta e o treaba pentru tine!? zise el.
- De ce, Ilie?
Moromete ncepu sa clatine din cap; nu se facea! Sunt lucruri care au rostul lor si ce rost e asta sa...
- Credeam ca ai murit si tu, nu numai barbatu-tau! zise el ferindu-se. Ma, ziceam, aia o fi murit si ea pe-acolo prin Rca ei,
mai e pe lumea asta!

- Aha! facu muierea. si m-ai ngropat si pe mine alaturi de el si ti-ai vazut de treaba. Parca mai cunosti tu pe cineva de cnd
cnd eram pe-aici nu prea te gndeai tu la mine, dar o data, de Craciun si de Pasti, tot ne mai vedeam noi.
n acest timp Moromete nu-i aruncase muierii nici o privire. Dar se uita ea la el.
- N-ai mbatrnit neam, spuse ea mai departe, ai ceafa dreapta. stiu ca ai trecut de saizeci, dar nu stiu cu ct.

- Nu cu mult, raspunse Moromete cu ncntare, parca minunndu-se ca, iata, traiesti mult, veri dupa veri si ierni dupa ierni
ai dect saizeci si ceva de ani. Orice-ai zice, nimeni nu te mpiedica sa te gndesti ca mai poti trai optzeci.

- Am auzit ca tu si Catrina va aveti ca la douazeci de ani, ea a vrut sa se lase, tu ai alergat cu parul n mna dupa ea pe dup
bolnav, asa e?
- Asa e! ntari Moromete subtirel.
361

J
- Ei, ce-ti pasa! Fi-tu Niculae e bine, Ilinca am auzit ca o sa se marite si ea! Numai Paraschiv, saracul, e bolnav. De ce nu-i
doctorii?

- I-am dat, Fico, crezi ca am asteptat sa vii tu la moara n Silistea si sa ne ntlnim noi ca sa-mi dai tu ideea? Da' mi-a spus
ngrijeste. Dupa ce i-am dus eu banii, ca am strns si eu de la ce mi-a dat Niculae, primul drum pe care l-a facut dupa ce-am
se mai stapneste, tata, mi-a spus crestina aia cu care traieste, n-am ce sa-i fac, bea si fumeaza si hrjie pe urma din gt de

fa, ca nu mor eu, v-arat eu voua la toti 'va muma n..." Care or fi aia toti si ce vrea el sa le arate, numai el stie! Care-or fi?
Muierea nsa nu-l urmarise chiar cu toata atentia, si s-ar fi zis ca nu prea i pasa ei de soarta lui Paraschiv.

- Arati bine, dar nu esti vesel! zise ea. De ce? Crezi ca mai ai tineretea n fata sa te zbati din pricina unuia sau altuia? Care c
- Crezi ca nu mai pot eu de inima rea, Fico? Zic si eu ca ma ntrebasi, raspunse Moromete ntr-adevar senin.
- Asta e norocul tau, zise muierea. Ai minte de om tnar, altfel ai fi -murit de mult, dupa cte te stiu eu.
- De ce zici tu asta?!
- Asa!

Avea n ea ceva ocrotitor aceasta femeie. Dupa dintii ntregi care i se vedeau cnd vorbea, nu parea sa fi trecut de mult de p
departe arata si mai putin, fiindca statura ei semana cu a unei fete. Era mbracata toata n negru, asa cum au obiceiul unele m
duc n alt sat, cnd pun pe ele ce au mai bun, chiar daca au de facut o treaba.

- Asa ai fost tu bun si nu ti-ai ridicat, de cnd te stiu eu, ochii la o muiere. Ai avut doua, pe sora-mea, saraca, pe care ai om
omoare ea pe tine, cu zile, daca n-o gonesti de-acasa, sau daca nu fugi tu. Ia sa te fi uitat, si ai fi vazut ca n-ar fi ndraznit sa
sa-i scapere ochii aia veninosi de bucurie >| ca ai sa mori. E nebuna, sa stii de Ia mine, sa-ti aduci aminte!
- Eu zic ca n-o sa ma lase Dumnezeu sa ma canunesc cnd n-oi mai putea, zise Moromete.
- De ce sa nu te lase? Parca Dumnezeu are mila de al bun si l pedepseste pe al rau? zise muierea.
- Da' cum crezi tu ca e?!
362

- Uneori e si dupa pacate, dar alteori nu e! zise muierea. Al meu, dupa cte batai mi-a tras, ar fi trebuit sa se canuneasca si
Nu s-a canunit neam, a murit ntmpinat.
- Era acasa? o ntreba Moromete.
- In pat, zise muierea. Venisem de la cimitir si pusesem cusnita cu colaci de grinda. Mi-e foame, zice, si l vad ca se ridica
A! a facut, si gata!

Urma o tacere. Caruta iesise de mult din sat si caii, simtind parca rosul asfintitului n spate, ncepusera sa bata grabiti drum
aerul ca merge si el acasa, cu toate ca satul lui era n urma, nu nainte. Statea mereu cu fruntea putin aplecata si nici acum n
macar o data la muiere, desi din spusele lor se ntelegea ca n-o mai vazuse de multa vreme.

- Ca s-ar putea ca muierea asta a mea sa-mi faca si sa-mi dreaga, admit, murmura ntru trziu, ca pentru sine. Dar ca pe sor
asta de unde ai mai scos-o?
- Ai omort-o dupa ce l-a facut pe Achim, zise femeia. Mi-a povestit pe patul mortii.
- Ti-a povestit?

- Da, mi-a povestit. -Hm!

- Mi-a povestit si altele, nu numai asta!
- Ei, ce vorbesti?!

- Saraca, n-am sa uit pna oi muri cum s-a ntors ea acasa si a venit la mine sa-mi povesteasca cum ai dat tu peste ea n plin
tau din Pamnturi. Uite, pe-acolo! zise muierea aratnd cu biciul spre stnga, n departare. Era un stejar pe-acolo, a mbatr
poreclit ea atunci, nu ti-am spus nici pna acum?

Moromete nu raspunse si ctva timp muierea nu turbura nici ea tacerea cmpiei pe care pacanitul rotilor si loviturile copitel
mai mult. Moromete nalta n sfrsit un umar. Hm! In acest ceas al vietii sale trebuia sa afle despre sine lucruri pe care nu a
de vreme! saizeci si ceva de ani nu sunt o gluma, ei, uite ca tineretea sa tot mai era aproape n mintea cuiva ca si cnd ar fi

- Lumea care m-ar auzi si te cunoaste nu m-ar crede, spuse femeia mirndu-se parca pentru ntia oara de ciudatenia faptul
vorbeai neam! Pe urma, cnd v-ati luat si te-am cunoscut si eu, am vazut ca asa erea. Te uitai la mine, te uitai la ea, te uitai
nimic. N-aveai darul vorbirii! Da" ce mustata frumoasa aveai si ce subtirel aratai! Nici acuma nu esti gras, dar ti s-au
363

adncit ochii. Era nebuna saraca dupa tine, din prima zi am vazut-o ca-si pierde mintile. Fiindca trebuie sa stii si tu ca dupa
mama, cnd am ramas numai noi, i-a spus Raditii: "Fugi, fa, de-aici, cum o sa te ia asta pe tine? sta e un om serios, ce i-o
mela ca tine? Ca de stricat nici macar o vorba vaz ca nu strica pe tine!" Radita a nceput sa raza: "Ei, o sa vedeti ca ma ia, a
si daca e mut si nu vorbeste, stiu eu de ce e!" Eu am nghetat, se smintise Radita, stiam ce nseamna vorbele astea ale ei si m
lumea ce-a vrut sa spuna. Dar mama s-a strmbat doar asa si a dat din umeri: "Se poate! a zis. Gaseste si-o gaina chioara un
te uiti la ea! Daca nu te uitai, ar fi gasit si ea acolo un crestin de la Dumnezeu si poate ar fi trait si acum!

- De ce sa nu ma fi uitat! zise Moromete cu o voce nabusita si de asta data ntoarse capul si privirea lui se ncrucisa plina d
muierii.
si-o retrase nsa n clipele urmatoare.

- Nu nteleg nici azi, zise muierea. Tocmai asta e ca nu te-ai uitat la ea, iar ea stia si rdea. " Nu se uita la mine, mi zicea, d
Adica vrea sa spuna ca te uiti la ea fara s-o vezi, n-o vezi ca e urta si prapadita, dar te uiti tare, n-o slabesti din ochi... "Ei,
sa spuna, dar stia de ce. Trei copii i-ai facut pe urma, unul dupa altul, ca un berbec care nu alege oaia frumoasa.

- Ct era ea plina de viata n ea, zise Moromete, asa de nepriceputi si de seci la minte i-au iesit copiii. De unde rezulta ca sp
mai bine sa nu le pui deloc, ca e mai bine.
- i-e gndul tot la ei, zise muierea. Degeaba zici ca nu esti ala care nu mai poate de inima rea.

Nu era dezamagire, dar nici compatimire n glasul muierii. Umerii lui Moromete ramasera nemiscati. Da, parca spunea el. A
pare ca putem sa nu ne gndim. De fapt e mult mai rau: nu ne gndim, dar suferim. Ni se apleaca umerii fara sa stim de ce.
seama.

Tacerea care se asternu ntre ei deveni parca nemiscare, ca si cnd totul s-ar fi oprit, si gnduri si sentimente. Numai caii, cu
aerul miscndu-si ritmic coamele n timp ce cu copitele calcau pamntul facnd parca sa traiasca si caruta cu ei, ale carei ro
mprejurimile; loturile de porumb pe lnga care treceau, miristile goale, razoarele lor bogate cu ierburi erau ncremenite ca

ntoarcem de unde am venit, scrtim sub greutatea a ceea ce au pus cele doua mogldete de sus peste noi.
364

* Copaci ndepartati le ieseau nainte si pe nesimtite ramneau n urma si se topeau n aburul plin de culori al asfintitului. D
putere, ca si cnd n-ar fi stiut n acele clipe ca sunt adevaratii stapni ai pamntului.

n curnd intrara n sat, a carui viata n amurg i nvie pe cei doi si le aduse aminte ca li se ntmpla ceva neobisnuit: ea, Fic
aducea cu sine acasa pe nserate un barbat din alt sat. Cine era? O muiere fu att de naucita de curiozitate nct se aporopie
se uita:
- Cine e, fa, omu asta? zise.
- Cumnatu-meu, fa, nu te mai chior asa si du-te si-ti vezi de treaba, se rasti n soapta Fica.
Moromete se nveseli.
- Cine era neroada aia? zise el dupa ce muierea ramase n urma.
- Nu e chiar asa de neroada, i raspunse Fica.
- Asa e, conveni Moromete. Sa stai si sa te gndesti.

In curte femeia trase caruta la prispa si Moromete se dadu jos ca un om la casa lui, cobor susletul de la spate si apuca de un
pe grumaz la marginea blanii. II lua n spinare si l puse pe prispa. Muierea intra n tinda si aprinse lampa. Dupa ce termina
sub sopron si deshama caii, pe care i baga n grajd si i lega la iesle.
- Tu ai ceva sa dai sa mannce la caii astia? i se auzi glasul n amurg.
- Deasupra e niste nutret, se auzi si glasul ei, nsotit de craonitul unei gaini si de zarva orataniilor speriate.

Muierea prinse una, pe care i-o dadu lui Moromete s-o taie. Se duse apoi cu ea n tinda s-o opareasca. Miscarile, la oamenii
ntortocheate ca si cnd ar avea la ndemna un timp nesfrsit ca sa le duca la capat. Ei scot din fire pe cei tineri, care cauta
cred ca viata cea adevarata se afla dincolo de lucruri si de treburi. Nici nu-si dadu seama Moromete cnd se pomeni cu mam
pasarea fripta n strachina. Abia de se asezase pe prag si-si jupuise jurnalul pe care l purta n flanela sa-si faca o tigara, si a
tigara aceea. El nu stia ca minute lungi treceau pna si amintea el c-o tine n mna si ca femeia se uita din cnd n cnd la e
gnduri. Nu-l turbura, dar focul sub minile ei dibace ardea necontenit si grasimea de pasare sfria nencetat n jarul cocen
- Hai, Ilie, sa mncam! zise ea deodata, si Moromete tresari.
365

- Hai, sa facem si treaba asta, ca pe celelalte Ie ispraviram, conveni si Moromete, si cnd vazu ce era pe masa deschise och
Muierea lua masa rotunda n brate si o dadu aproape de genunchii lui.
- Bei, Ilie, si o ceasca de tuica?

- Ma, Fico, pai tu nu stii?

- Ce!?
Moromete spuse cu regret:
- Mie nu-mi place bautura.
- Ei zau!?
- Nu-mi place bautura, ca pisicii untura, zise Moromete.

- Acuma tu glumesti, dar pe vremea aia chiar ca nu-ti placea, zise Fica. Toti ne miram. Om la nunta lui sa nu puna el bautu
- Asa un strop tot am baut eu! zise Moromete.

- Att, zise muierea, si continua: Sa traiasca ginerele, sa traiasca mireasa, sa le dea Dumnezeu copii, sa traiasca socrii si sa
urma sa traiasca nunii mart, fratii, surorile, verii! Nimic, el tot cu ceasca aia n mna statea. "Da' bea odata ceasca aia, s-a n
esti?" si atunci ai baut-o si te-ai strmbat, tii minte ce-ai spus? "Ce obicei or mai fi avnd si oamenii sa bea porcarie de-asta
popa-n biserica. Nu vrei sa ne spovedesti, parintele?" Mi-a placut de tine, Ilie, de-atunci, zise deodata femeia cu un glas car
aceea semana cu al unei fete mbatate de dragoste, uite, ti spun, asa de mult, ca daca n-as fi fost asa mica n anul ala cnd m
eu as fi fost fata mare si tu cu trei copii, care mi-ar fi fost nepoti! i-as fi trimis argint viu, sa-ti ia mintile, si sa te nsori cu

Moromete asculta parca la pnda aceasta declaratie ca si cum o asteptase, si acum vedea, tacnd, ca fusese bine facuta, apo
- Da' cti ani aveai tu atunci?! si avu o astfel de intonatie n glas nct ai fi crezut ca muierea nu spunea adevarul.

Ea nu raspunse, si umplu iar o ceasca si rupse apoi din puiul rumenit din strachina. Rupse doar o aripa. Dupa ce o manca n
nici de carne.
t

- Dragostea face pe om mai destept, sopti ea ntru trziu. Nu zic ca din pricina ta n-am tinut la barbatu-meu dupa ce m-am
ineam la el, avea inima mare si nici prost nu erea. Dar cnd ma gndeam Ia tine, parca mi se facea ziua n cap. Te vedeam
ajungea, si cu toate ca niciodata nimeni n-a stiut ce simt eu, barbatu-meu a stiut, dar~murea sa afle cine e. Fiindca vedea. si

atunci, ca prostul, cum fac toti cnd se mbata, venea si ma lua la bataie, sau invers, ca sa poata sa ma bata se ducea mai nt
urma, cnd ai nceput sa te schimbi, cnd ai nceput sa vorbesti, mi-am dat seama ca te-am ghicit eu bine, ca si sora-mea, sa
pricina ca ereai prea tnar, dar ochii tai se uitau si vedeau lumea. N-aveai glas, dar te gndeai! si cnd ai nceput sa ai, au va
copil.

- Te apucasi sa-mi spui pe drum ca eu am omort-o pe Radita, zise Moromete pe deplin senin si neturburat. Adica cum? Eu
dar n-am putut sa-mi dau seama ce, n-am avut cum, stiu ca n-a suferit de ceva anume. Ti-nchipui ca eu cu mna mea nu i-a
subtii un astfel de lucru.

- Ba i-ai facut, raspunse femeia dupa ce lasa sa se scurga ntre ei minute lungi de liniste. I-ai facut, Ilie, repeta, dar fara rep
S-ar fi zis ca nu-i statea prea mult pe inima nici soarta pe care a avut-o atunci sora ei.

- Nu pot sa te nvinuiesc, Ilie. Oamenii nu prea tin la viata, o pierd din te miri ce! Sora-mea a murit, fiindca n-a avut rabdar
nu mai erea o fetita care sa nu stie ce trebuie si ce nu trebuie sa faca o muiere care naste, cta vreme trebuie ea sa se fereasc

mama era acolo si i-a spus. "Bine fa, Radito, am ntrebat-o, tu esti nebuna?" "Ce sa fac, Fico, mi-a spus, mi-era dor de el, m
si cu Paraschiv si cu Nila tot asa a fost si n-am patit nimic." "Acum o sa mori", zic. "Ei si? zice. Am facut trei copii, am trai
mai m-asteapta, am vazut eu... copiii, sa-i stergi la cur, sa le dai sa mannce, nici noaptea nu te lasa... Barbatul..." "Ei, zic, c
Se vedea ca gndul la barbat o facea sa-i para rau. S-a ntors cu spatele la noi, si zice: "Fico, da-mi un cui". "Un cui? Ce-ti t
uitat la mama, la sora-ta Guica, nici ele nu ntelegeau. M-am urcat pe scara de la pod, am cautat pe polita si i-am adus un cu
faca cu el. Nimic, l tinea n mna. n timpu asta sngele picura din ea n oala de sub pat... Pe urma ai venit tu cu sanitarul. C
am ntors-o nu mai avea viata n ea. Sanitarul zice: "Ia uite, are un cui nrosit n mna." si cnd ne uitam,
,

alaturi de capati, trei masele cu sipcile mari nsngerate. si le scosese j

singura din gura cu cuiul.

Moromete se uita brusc afara, ca si cnd ar fi vrut ca aceasta cumplita dezvaluire a suferintelor primei lui femei sa nu mai f
367

- A zis si ea asa ca un gnd care-i venise, spuse el n cele din urma. Ca sa moara linistita. De la nceput i-a fost rau, dupa ce
nebuna sora-ta, de s-a apucat ea sa-ti spuna un lucru ca asta.
- Nu erea adevarat?
- Cum o sa fie? si ce-a apucat-o cu dintii? Ea nu mi-a spus niciodata ca o dor! Auzi, sa-si bage cuiul n gura!

- Uite-asa de mari erau maselele, cu cte trei sipci, repeta Fica. Nici una nu era stricata. S-a mirat si sanitarul. N-am mai va
aminte? Pe urma, repede, te-ai nsurat...

- Ce puteam sa fac? Cine sa fi avut grija de cei trei care ereau mici? Am vrut eu sa mai astept, relua Moromete parca vesel,
femeii, a gndului ei spus adineauri, din care se putea ntelege ca ar fi trebuit s-o astepte pe ea, pe Fica, sa se faca mare. Pn
Turnu, dupa niste peste. Mai erea, dar nu mult, pna a nceput primul razboi. La ntoarcere (i lasasem n grija sora-mii Gui
n copaie, venise de i se urcase caca pe spinare, de jos pna la gt, tocmai pe dupa ceafa, asa avusese grija sora-mea Guic
de ce am adus-o pe Catrina n casa, care erea si a ma-sii, adica a feciorilor, de, a nepotilor. Adica sa fi stat eu asa, ea sa se fi
acolo cu mine, si uite-asa! Gndurile astea de femeie smintita le-a bagat pe urma si n capul lui Paraschiv, al lui bietu Nila s
mari, iar ei n-au avut mai multa minte dect ea si au crezut-o! Iar asta, Catrina, nici ea n-a avut mai multa si toata viata i-a f
n-o arunce ei pe drumuri! Ca, adica daca nu-i trec casa pe numele ei! Mnca-o-ar pamntul de casa!

ntre timp muierea ncepuse sa strnga masa. Nu s-ar fi putut spune ca ascultase cu interes tot ceea ce spusese Moromete. D
un semn, nici da, nici ba.

- Hai, Ilie, sa ne culcam, zise ea n tacerea care se lasase n tinda. si de asta data vocea ei nsemna: lucrurile astea, daca le r
le mai termini pna dimineata. Tot mai bine e sa dormi si, cnd rasare soarele, sa te scoli odihnit si cu gndurile proaspete.
- Tu, zise Moromete, esti chiar singura? Unde e baiatul ala al tau?
- A, pai nu ti-am spus?!
si se aseza pe un scaunel ct o schioapa, foarte aproape de pragul unde statea Moromete.
- Da' tu, zise ea, un vin nu beai?

Moromete ridica din umar mhnit ca si cnd s-ar fi ivit din vina ei o nentelegere care l ntrista...
368
- i-am spus eu ca nu?!
Ea se duse undeva n odaie si se ntoarse de-acolo cu o damigeana mica mpletita n nuiele si astupata cu un cocean...

...Moromete se uita iar afara, si cu paharul n mna ramase atent, asteptnd. ntr-adevar, se auzira pasi n curte, pasi usori ca
desculte care vin de la poarta si se apropie de prispa casei. Se auzi urcatul pe prispa, o saritura elastica, fara zgomot, doar f
de vara. n prag, cu lumina mare a bataturii n spate si cu fata sub umbra tindei, aparu Radita.
- Ce e cu tine, unde fusesi? zise Fica. Flacaul asta te-asteapta aici de-aseara, si tu umbli pe drum fara nici un rost.

Radita nu zise nimic, dar parea vesela. Trecu spre odaia cealalta lundu-si de pe cap barisul ca sa si-l puna mai bine, n timp
cozile mpletite care i atrnau pe spinare. Lasa usa deschisa si se ntoarse. Era subtirica si nalta si pulpele picioarelor ei er
- Unde te duci de te gatesti asa? zise Fica.
Nu arata nsa deloc gatita, dar barisul ei frumos era de sarbatoare.
- Trebuie sa ma duc, zise Radita, cu un astfel de glas ca se facu deodata
liniste.

Cu toate ca nimic n-o turburase mai nainte, linistea parca crescu n aer. Fata se aseza si ea pe un scaunel si puse mna pe-u
din vin strmbndu-se. Pe chipul ei aparu, n timp ce lasa paharul gol, o expresie senina de deznadejde. Ea surse si rosti:
" Vine moartea prin gradina C-un pahar si c-o lumina."
Moromete se uita afara. Se supara:

- Da-i, Ilinco, si lui Niculae asta niste flori, sa-si faca coroana, nu vezi cum plnge? Ce esti asa crpanoasa?... Ma, asta, ia i
peste camasa aia, ca parca esti daulat, parca te-a prins cineva de pe grla..., Ia si palaria mea!... Na!... Te duci si tu degeaba
repetent.

Catrina o lua spre poarta. Peste sat sunau rar si staruitor clopotele, chemnd lumea la biserica. Niculae se spala pe labele pi
si zgriate de tepile miristilor.
- Fico, da-mi un cutit, zise Radita n tinda.
- Da' ce-ti trebuie?
369

Radita nu raspunse, o vazura nsa cum asculta cu privirea mare si cu urechea ntoarsa iisor spre afara. Din departare, din na
umbra racoroasa a tindei, abia atingnd auzul, strigate rare de gste, puse pe calatorie ndelungata. Strigatele lor nsa nu era
linistite de recunoastere, sa se auda doar ntre ele, sa nu li se destrame sirul, sa anunte pe cocorul batrn si stiutor care le co
totul e bine n urma si sa nu se abata din naintarea lui nceata si sigura.

Iesira cu totii pe prispa si se uitara n zare. ntr-adevar, se apropiau plutind, alunecnd n forma de sageata cu deschiderea la
odata, ci n asa fel nct cntecul lor sa fie nentrerupt. Radita se dadu jos de pe prispa si n mijlocul bataturii nfipse cutitul
spre cocori, n timp ce cu degetul cel mare al piciorului drept ncepu sa scurme staruitor tarna chiar alaturi de lama cutitulu
ajunsera n dreptul bataturii, batrnul cocor scoase deodata un tipat patrunzator de spaima si zborul ncepu sa i se clatine. n
pe cer si ncepu sa se nvrteasca n cerc mpreuna cu tot crdul deasupra capului fetei. Ea nu-si lua n acest timp ochii de p
neclintita si limpede, si degetul ei nu nceta sa scurme pamntul alaturi de cutit. Scotnd un nou tipat, de-asta data parca de
cercul n care se rotea si facu cale ntoarsa mpreuna cu tot crdul. Radita i urmari pna nu se mai vazura, apoi smulse cuti
chicotind spre sora-sa. La flacaul din prag nu se uita.
- Ma marit, zise ea. O sa fiu fericita cu Mutu asta, cu toate ca nu se stie ct. Ar fi trebuit sa-mi cada jos la picioare cocorul
batrnete. Ei si? Nu m-a ntrebat nimeni daca vreau sa vin pe lumea asta! De ce mi-ar pasa cnd o sa plec?
- Atunci sa mergem, zise Moromete.

nainte o luara patru flacai calari, cu palarii cu pene de paun nfipte n pamblica. Unul tinea n mna un brad cu un mar nfip
nfoiata, cu gtul ndoit, cu dintii rnjiti sub zabala, tsnea din cnd n cnd n frunte. Asta era Benogu, murise n razboiul c
si a venit sa fie cavaler la nunta prietenului sau. Carutele pline cu rubedenii alergau n urma celei care venea dupa cai, cu m
gru dat n prga. Pe la jumatatea drumului, ntre Rca si Silistea, Moromete opri caruta.
- Da-te jos, i spuse el fetei.

Mireasa se supuse, cautnd sa calce cu grija cu pantofii ei noi, sa nu-si rupa picioarele. O luara pe un drum de plan care se
alaiul si continua drumul ca si cnd mirele si mireasa ar fi fost nca acolo. Cntecul viorilor se pierdea n linistea cmpiei p
spice. Drumurile erau pline de iarba, iar porumbul era att de verde, nct se facea parca ntuneric pe unde crestea.
370

- si a cui zici ca esti tu, crestina? zise flacaul.

- A mamei care m-a facut, pagnule, raspunse fata.

Focul de coceni ardea pe miriste cu flacari a caror culoare se schimba nencetat, din galbena se facea violeta, din violeta, al
asemeni porumbului pe care cei doi l jupuiau si l puneau alaturi pe jeratic sa se coaca.
- Ma duci la tine acasa s-o vad pe mama care te-a facut?

- Ei, nu zau?! Pai ce-ai sa vorbesti tu cu ea, cnd de dimineata si pna acum abia ai scos si tu trei cuvinte?... O sa rda mam

scos?... Nu ca mi-ar fi rusine cum arati, o sa creada tocmai pe dos, ca mi-ai sucit capul si nu-mi dau seama ce fac... Daca vi
frige porumbu asta... Eu ti coc tie aici cotolani si tu nici nu te uiti la ce-ti dau... N-ai mncat nimic de cnd ai venit aici pes
cnd misti falcile...
- Sui-te n caruta, zise flacaul.

Soarele coborse spre asfintit cnd rosti el aceste cuvinte. Fata se supuse si se urca dintr-o singura miscare, ca o caprita, tin
- Mai e cineva pe cmp? o ntreba flacaul.

- Nu, n-a mai ramas nimeni, raspunse fata cu neliniste, cobornd. Era ca si cnd ar fi fost parasiti n pustietatea cmpiei si n

putut sa se ntoarca acasa. Punea acum cu grija picioarele pe fierul rascrucilor, sa nu se ncurce n rochia mare de voal si n
spinare, pna jos la poale. Flacaul o cobor parca jos cu privirea si o aduse lnga el fara sa faca nici o miscare, apoi i puse u
ncet, dar fara revenire, pe spate. Se urca deodata peste ea si o acoperi si chipurile li se ntlnira ca ntr-o apa, unul privind,
privirea si recunoscndu-se unul n altul uluiti. El i puse mna pe frunte si o apasa ca si cnd ar fi vrut sa-i vada mai bine o
mai mult de fata ei, stapnit parca de o ezitare: nu stia carui impuls sa se supuna, celui salbatec, care l facuse sa se repeada
l trezeau n el ochii ei cernd ocrotire.

- Nu te repezi, sopti ea, lasa-ma sa-mi dau seama. Vad ca te uiti la mine, lasa-ma sa ma uit si eu, sa nteleg cu ce te-am zapa
numai ce vreai tu acum... Ei, ce este?... Sunt aproape de sufletul tau? Esti un flacau singur pe lume?... De ce nu-mi raspunz
mine? Sunt prima fata cu care te porti asa? Prima care ti-a luat glasul sau asa o fi felul tau?

Ezitarea lui, ascultnd-o, crescu, si atunci o bucurie fara margini nflori pe chipul fetei. Ea l apuca de gt si ncepu sa-l saru
scapa de bratele care i se ncolacisera pe dupa grumaz, dar ea si ridica gtul cu o vioiciune de animal parca n lupta cu altu
371
vrut s-o omoare si l urmari acum fara nici o teama de puterea si amenintarea lui.

- Te simt, te-am ghicit, sopti ea apoi retragndu-se, tu nu stii, sau vrei si tu sa afli, si de aia te gndesti... esti singur, cu toate
vecini... Eu sunt cu tine si noi doi... pe lume... o sa facem copiii nostri... M-ai vazut, esti al meu, te-ai uitat la mine si m-ai v

Fata gfia. nchise ochii si si duse minile goale sub ceafa. Bluza mica si prea saraca pentru trupul ei voinic se ridica si i
daduse de mult jos de pe ea. Cnd soaptele ei se oprira o lua din nou n brate, de asta data mai blnd, pe chip cu o expresie
dupa mijloc si se misca sub el cu o stiinta pe care o dobndise doar cu gndul: era stngace, trupul ei tremura dar parca stia

Totusi nu, fiindca ea scoase un tipat pe care numai spaima de a nu fi auzita o facu sa si-l nabuse n chiar secunda cnd i ie
striga pe maica-sa, mama, mama, ca si cnd ar fi vrut s-o ncredinteze pe cea care o nascuse ca ea tot fetita a ramas, cu toat
care o si scosese pentru totdeauna, printr-un tipat, din rndul fetelor si o vrse n cel al muierilor.

In acest timp, din departarea n care se topise, cntecul viorilor revenea o data cu tot alaiul, clinchetul clopoteilor de la gtu
femeilor. Cei patru flacai aparura la capatul lanului de gru si cel cu bradul ntoarse calul si l struni facndu-l sa joace pe lo

- Cum, zise fata, si ce facem cu caruta si cu caii nostri? Da' mama nu stie nimic... Daca afla tata mi rupe picioarele... si chi
nveselit-o pentru ceva pe care numai ea l stia.

Nu mai era fata mare, cu toate ca ea nca se simtea. Dar una e ce simti tu si alta e ce esti. Acest gnd, aceasta iluzie, o facea

te simti fata. Pacalesti pe cineva, face sa rzi.

- Toata speranta, zise Morometc, a ramas n mine. si daca si asta cine stie ce drumuri o fi apucat, ce-o sa-i spun eu, n-o sa-i
cealalta? Bznae se poate considera n acest caz, hi, hi, hei, hei, sa bem vin, verde de peliiin, si de rozmarin... domnilor, a v
trageti foc, nu trageti foc, nu trageti foc, ce rzi, ma, asta micu, vezi sa nu-ti crpesc vreo doua, trebuia lasat neamtul sa se a
apropie cnd l vedeai cu baioneta nainte, te-apuca frica mortii si ti venea sa tragi, si asta nu, mergea frantuzul nainte, si g
foc, nu trageti foc, si cnd a zis pe urma foc, au murit la nemti cu gramada, uite-asa se rostogoleau ai vii din spate peste ai m
aproape cu mitralierele pitite... Da' uite ca Bcnogu s-a ntors, cine zicea c-a murit pe-acolo pe la Marasesti, ce baiat si juma
stiind cine l
372

" calareste... Ce-o fi plngnd acum fata asta, nu nteleg, taci, mireasa, nu mai plnge, ca de la maica-ta te-oi duce, ca deste
mare ca nu ti-a dat nimic, macar o patura cu ce sa te nvelesti...

... Fica l nvelea tocmai atunci pe Moromete cu patura. Era fereastra deschisa si n casa intra racoarea noptii. O liniste desa
mprejurimilor. Moromete se trezi, deschise ochii. Dar nu se ridica n capul oaselor.
- Fico, zise el n soapta. Ce faci tu? Stai aici cu mine!
Femeia se ntoarse si se aseza pe pat lnga picioarele ntinse ale lui
Moromete.
- i-a placut vinul, zise ea, nu mai stii ce-ai facut, sau erai ostenit si
nici nu mai stii cum te-ai culcat?
- Cum sa nu? zise Moromete, dar nu mai adauga nimic.

- Parca te-ai ferit de ceva, zise ea atunci, te-ai ridicat de pe prag ca un copil, te-ai dus spre pat si te-ai culcat cu spatele la m
- Da, stiu ca m-am ferit, zise Moromete. Tu esti de vina, am vorbit prea mult despre Radita.
- Nu poti sa vorbesti ce-ai vrea, raspunse Fica. si tu ai vorbit prea mult despre copiii tai.

- Radita mi spunea n somn ca o sa ne facem copiii nostri si n-o sa mai fiu eu singur pe pamnt... Hm!... Ce bine ca omul p
trziu vaznd ca femeia tacea.
- De ce, zise femeia, ai visat ceva care ti-a placut?
- nchipuieste-ti tu, zise Moromete, sa te visezi tnar. Da' chiar tnar ca si cnd ai trai de la nceput. Cum vine asta?
i ncepu sa povesteasca.
- nseamna ca te simti tnar si ai mare chef sa uiti de toate, zise ea la urma. Numai n vis poti sa uiti complet...

Moromete nu zise nimic multa vreme. Se gndea poate cui datora el aceasta bucurie care i razbatea n fiecare cuvnt pe ca
adevarat revenindu-i vigoarea de altadata si betia care ti-o da aceasta revenire a puterilor, ca un izvor care ncepe sa curga f

de a seca pentru totdeauna? Sau prezenta acestei femei nca tinere, care tinuse la el de cnd l cunoscuse, era pricina acestei
att de puternica a acelor ani care nu erau deloc foarte ndepartati, ci se apropiasera pe-aci prin preajma lor ndemnndu-i p
de unde vietile lor se despartisera? Radita nu mai era, dar ea, sora ei, pe atunci mult prea mica, traia aici de fata si tinea n s
nestirbita, tineretea
lui de atunci.
- Nu numai n vis, zise Moromete ntru trziu.
- Nu numai n vis, ce Ilie?
373

- Poti sa uiti de toate. Uite, cu tine uit de toate!

- Nici nu stii ce bine mi pare... sopti femeia.

El se ridica atunci si n clipa urmatoare minile lor se ntlnira si se nclestara una n alta... Femeia trecu alaturi si se ntinse
tinda crescu, acoperind linistea, scrtitul unui greier...
- ...Ai sa vii de-aici nainte la mine, Ilie? sopti ea ntru trziu.
- Da' cum? raspunse Moromete.
- In fiecare zi?
- n fiecare zi, nu, ca nu mai sunt flacau, zise Moromete cu ironie, dar asa la doua-trei zile, tot o sa vin.
Femeia ntelese si rosti cu duiosie:

- Vino o data pe saptamna! Vino, Ilie, repeta ea, ca pot sa spun si eu ca Radita n vis: o sa traiesc de-aici nainte numai pen
nimic, nici de copii si nici de rude, numai sa te fac sa uiti ca cineva ti-a dorit moartea si te-a lasat singur acasa, bolnav n pa
- Crezi ca eu m-am pus la mintea ei? zise Moromete. Dar ai dreptate, nu mai e cu ea nici o speranta, nu e n toate firile. Nu
aduc pe Paraschiv, Nila si Achim ndarat acasa. De ce sa nu-i aduc? exclama el cu o mirare proaspata, ca si cum abia acum
* fi dat seama de acest adevar. Nu erau copiii mei?
Ea nu-l ncuraja sa se ntoarca cu gndurile spre aceasta istorie.
- Uite ca se face ziua, spuse uitndu-se la geam. Mncam ceva, Ilie? Mncam si pe urma pleci!

si sari peste barbat fara sa-l atinga si asemeni unei muieri tinere, al doilea picior nu-l sprijini n saritura pe cel care l pusese
si se duse n tinda si aprinse focul, n timp ce Moromete, ca totdeauna dimineata, si pe nemncate, se cauta n flanela si nce

Doua ceasuri mai trziu, intra n curte si nchidea usurel poarta de la drum, ca si cnd s-ar fi ntors de pe colea de prin vecin
vremea culesului viilor, a boambelor si a prunelor, si n sat ncepeau sa arda cazanele de distilat tuica. Numai ca Moromete
semn ca ar fi ntrziat pna acum lnga vreunul din ele. Ea se opri lnga barbat si l privi staruitor cu ochii ei rai si verzi:

- De ce te-ai mai ntors?

stia asadar de unde, si presimtea cumva ca o ruptura s-a petrecut n viata lor pe care o traisera mpreuna zi si noapte, timp d
curiozitate rece stralucea n licarirea ochilor ei serpesti. La un astfel de lucru nu se gndise niciodata. De cnd nascuse cu e
mare si mort o nspaimntase pe ea pentru totdeauna de viata trupului, l gonise de lnga ea. El avea pe atunci abia patruzec
usor cu gndul ca viata lui de barbat lua sfrsit. Iata nsa ca nu luase. Dupa douazeci de ani se ducea
374

cu caruta cu sora fostei lui neveste (aflase acest lucru chiar de cu seara) si dormea la ea acasa, n pat strain.
- Mai bine ai fi ramas si ai fi murit acolo, mai zise, nu era nevoie sa te mai ntorci sa te mai vad si eu la fata.

Continua sa se uite la el staruitor. si pierduse mintile si avea sa traiasca cu el acea rusine a femeilor care si vad barbatul de
batrnete, sau totul avea sa se opreasca numai la att? Nu afla nsa nimic sfredelindu-l cu privirea, si o expresie de neliniste

- De ce? zise Moromete linistit. Cum sa nu ma mai fi ntors? De dorul tau m-am ntors, adauga batjocoritor, cautnd n chic
aia? ceru el fetei.
- Ce faci cu ei?

- Daca ma mai ntrebi o data ceva n felul asta, ti dau una, fetito, dupa ceafa, de rami cu gtul strmb si o sa te uiti pe ded
iei. Adu banii ncoace!

Ilinca surse si se supuse parca ncntata simtind gheara de altadata a leului. De ce sa se supere? Nu era tatal ei? Nu-i trecu
tine cel mai mult la ea, si era adevarat ca prea se nmuiase el n ultimii ani. Bine ca si revenise. O fi adevarat ca a dormit la
ea, sau or fi stat si ei de vorba?

- Tata, sopti ea tainic, dndu-i banii, ai grija de lume. Eu stiu ca Fica tine la tine, de cnd eram eu mica si ma duceam pe la
Ce mai drege, Ilinco, tac-tau? Unde-a mai fost, Ilinco, tac-tau?" Dar credeam ca i-a trecut. Ca sa nu bage lumea de seama n
saptamni. Nu trebuie sa vorbeasca lumea. Stapnepte-te, tata!
- Pna nu te vad maritata, e un sfat pe care eu nu ndraznesc sa ti-l dau, zise Moromete sarcastic.
- Ce sfat?
- Sa te stapnesti! Cnd mbatrnesti si mori nu-ti ajuta ce zice lumea.
- Asa e, dar daca se poate si fara sa rnjeasca lumea, de ce sa nu tii
seama?

- Prostii rnjesc orice-ai face! zise Moromete scurt. Pe maica-ta ai tinut-o de rau cnd a fugit de-acasa? N-ai grija, nu-mi tr
chefuiesc. Am treaba, si de dus ma duc unde vreau eu, cnd am eu chef, orice-ar zice lumea. Care lume? exclama el cu un g
Care lume, Ilinco? Crstache al lui Dumitrache? Ion al lui Miai? Cocosila? Udubeasca?

- stia care vin pe la tine si ti place sa vorbesti cu ei. Giugudel, Nae Cismaru, Costache al Joachii, Matei Dimir! si altii car

375

Moromete nu mai zise nimic, ncepu sa-si vacsuiasca bocancii si sa-si perie pantalonii. Se barbieri. si schimba camasa si fl
caruta si se duse la gara.
IV

Nu intra nsa n ea, ci ocoli pe un drum ce ducea spre marele siloz, o constructie care urca singuratica spre cer, ca un zgrie
totul era mic.

- Ma, baiatu asta, se adresa el unuia care statea rezemat de zid, dar care nu era deloc baiat, ci soldat de garda mbracat n un
Fuma tutun uitndu-se pe gnduri peste cmpia neteda.
- Ia spune-mi, zise Moromete, ugurlan e aici?
- Cum sa nu, zise soldatul.
- Ca asta nu da neam pe-acasa, unde-o fi dormind?

- Aicea doarme, are o odaita chiar n siloz, lnga birou. Nea Stane, striga el ntorcndu-i lui Moromete spatele si intrnd n
avea o pusca cu el, o arma adevarata, militara, cu bataie lunga. Vino ncoace, nea Stane, ca te cauta cineva.

ugurlan iesi afara si cnd vazu cine l cauta ridica o sprnceana. Nu apucase sa se nchege prietenia dintre ei doi, arestarea
dinainte de razboi parca pusese ntre ei ceva strain, mai ales ca nici Moromete nu mai fusese multa vreme acelasi ca n ziua
simtisera att de bine.

Sfrsitul istoriei cu Aristide, cnd acesta facuse recurs pentru el si l scosese din nchisoare dupa cteva luni, n loc sa stea d
putin pe ugurlan. Dar el traise pe atunci o stare ciudata, pe care n-avea s-o uite: i se paruse ca tot ceea ce i se ntmpla lui,
nevoia de a se mpaca cu lumea, apoi bataia de la moara care i aratase ca aceasta mpacare cu lumea si cu sine nu putea ave
sau Ion al Iui Miai sa fie umilit si apoi el nsusi lovit de jandarm n mijlocul satului. Peste flacara ndraznelii n care inima s
asternut o lespede de gheata. si ntelesul acestor ncercari tocmai acesta era, l descoperise n nchisoare: trebuie sa existe pe
frica, altfel toti vom fi ngenuncheati si vor domni peste noi cei ticalosi si cei slabi, cu ajutorul puterii. Cine stie? Daca ntrde cei ndrazneti/ si ei vor lipsi sau vor fi cu inima moarta? Fara sa-l ierte, l uitase nsa pe Aristide, ciulind si el, ca si altii,
ncepuse ntr-o parte a lumii, se rostogolise apoi n cealalta parte, aducnd cu sine amenintari pentru tot ceea ce nsemna pe
376

ugurlan ntelese. Intra n partid imediat ce se termina razboiul atras de alt fel de oameni dect cei care aveau sa formeze m
comunista, nu de genul tnarului notar de mai trziu, care . facea un joc greu de descifrat; nu se ntelegea daca era comunis
ordin, sau era notar, fiindca era comunist si fusese trimes n acest sat cu o misiune din partea partidului sau. Pe ugurlan l
care pe urma nu-i mai vazuse dect o data cnd l scapasera de excludere. Dupa aceea nu mai reusise sa dea de ei, pe unde s
"tovarasul nu mai activeaza n acest sector".
Ce se ntmplase?

ndata dupa nscrierea sa, ugurlan fu numit primar n locul lui Aristide, care aproape ca pleca singur, ntelegnd ce vremur
mult de cteva zile, si satul amortit n adncurile lui de ranile primite dupa attia ani de razboi si concentrari abia avu timp
Cine, ugurlan? A, da, asta e vechi comunist, dar auzi, cica l-ar fi dat si pe el jos. Cica ar fi sarit si i-ar fi batut pe unii de la

cu pumnii pe ei si i-ar fi dat afara din primarie. Ei, la ce te-ai fi asteptat din partea lui ugurlan, daca nu la una
de felul asta?

Curios lucru, nimeni nu stiu multa vreme ce se petrecuse de fapt, si cnd se afla nimeni nu-l lauda pe ugurlan, unii fiindca
cu satul (toata viata fusese contra satului), altii fiindca nu-si dadura bine' seama ce cauza aparase ugurlan, pericolul de car
cele din urma fara ca ei sa stie cine i ferise. Acei insi care venisera cica ar fi pretins noului primar sa adune toate vacile din
Toate vacile! ugurlan ncerca la nceput sa stea de vorba cu ei cu binisorul. ia nsa l-ar fi luat tare, ori executa ordinul, or
e asta, sa iai omului vaca din batatura? Atta are si el, o vaca, fara ea moare de foame. Cu ce drept sa i-o iai? N-ajunge ca u
vazut nimeni de-atunci?" "Nu ne priveste." "Nu va priveste? Dar ce va priveste?" "Armistitiul! Asta ne priveste. Tot ce-a fo
credeti ca noi am capturat, astia din Silistea? Duceti-va la aia care au, ce cautati aici sa luati vaduvei vaca din batatura?" "D
a fost atunci ntrebat ugurlan. "Sunt!" "Nai sa mai fii!" "De ce, ca vrei dumneata?" "Da, fiindca vreau eu. si sa parasesti de
ugurlan cica ar fi sarit pe ei si i-ar fi
bumbacit.

A venit n urma lui unul Terente, tot un comunist proaspat ca si ugur-lan, care nsa era ct pe-aci sa semneze ordinul cu pr
vacilor. Daca nu era Aristide sa-i spuna sa nu semneze, cine stie ce-ar mai fi iesit.
377

Aparndu-l sa nu fie exclus din partidul n care abia intrase si la care, n mod ciudat, ugurlan ncepuse sa tina (el care nu t
de familia, rudele si unicul sau prieten, Ion al lui Miai), batrnul activist care l atrasese pe el sa se nscrie cica i-ar fi spus s
daca vrea sa poarte numele de comunist, si sa stea si sa astepte, fiindca ntr-o zi o sa aiba neaparat nevoie partidul de el si o
opt ani de-atunci si nu-l chemase nimeni.

El la adunarile organizatiei din comuna nu se ducea, statea la siloz unde cstiga o pine buna si venea acasa doar o data pe
ale mncarii. Pe baiat, care iesise foarte istet, dar care nu nvatase prea bine pentru examene si cazuse la o admitere la liceu
pe urma la o scoala de mecanici de pe la Palamida si acum era angajat acolo si se nsurase.

Vederea lui Moromete l nveseli pe ugurlan. Avea aerul celui care tresare n adncul fiintei sale dndu-si seama ca n trec
din cnd n cnd si cte un astfel de eveniment, sa dea adica peste tine un om cu care vei iesi n mod sigur din aceasta scurg
ridica deasupra lui.
- Cti ani sunt, ma Tugurlane, de cnd n-am mai stat de vorba noi doi? zise Moromete n loc de buna-ziua.

- Pai, cti sa fie, vreo cincispe, raspunse Tugurlan la fel de uimit ca acesti cincispe ani erau pe-acolo pe-aproape prin preajm
seama cnd trecusera.

N-aveau dect sa faca ei doi un gest asa cu mna, adica duceti-va, voi, anilor, ncolo de-aici, si viata lor sa se fi dat, foarte s
ndarat.

Lnga gara, pe dreapta, cum veneai dinspre Balaci, mai traia o veche crciuma, care nu facea nca parte din trustul alimenta
tarani sau mici functionari cu treburi pe la gara, ca Tugurlan, sau pe la oborul de vite (care se tinea de doua ori pe saptamn
lautari cntau cntece folclorice fara noima, facute de ei, n care apareau cuvinte cum ar fi S.M.T., camion, cooperativa, am
altele. Moromete asculta cu o expresie de extrema ncntare pe chip si aproape ca uitase de ugurlan, cu care se asezase la
iganul lucra la Mat Si venea acasa beat.

378

glgia milogit, nsotit de plnsetul scrtit al viorii, lautarul. Mai pe urma tiganul din cntec o lua pe urmele tigancii fugite
intra n curtea acestuia si zicea:
Da-mi boierule nevasta, Ca mi s-a prapadit casa.
iar acela i spunea:
IDe-o vorbi pe tiganeste Sa ti-o iai cum se gaseste; De-o vorbi pe romneste ti tai capul ca la peste.
Moromete mai asculta ctva timp, apoi se ntoarse si i spuse lui
ugurlan:

- Cum vine asta, ma Stane? Ce, la noi mai sunt boieri care sa-ti taie capul ca la peste? Ori tiganul nu lucra la Mat, zise el, o
boier.

- Sunt cntece vechi, l scuza parca ugurlan pe lautar; le-au aranjat si ei pentru acuma, dar se vede ca nu le-au aranjat bine

- Pai tot ce e vechi, zise Moromete, se aranjeaza n felul asta ca si cnd ar fi'nou. Pe noi nu ne aranjeaza tot asa? Cum, Tug
aer, ca si cnd ar fi dat brusc fru liber ntregii lui gndiri, sa nu mai pot eu sa vorbesc ce vreau?

ugurlan nu se arata deloc surprins. Privirea nsa i sticlea ascultndu-l. si amintea... Ocupatiunea lor mintala... Facultati...
Madgearu...

- Poti sa concepi una ca asta? relua Moromete. Adica eu sa tac si tu sa vorbesti, rolul meu rezumndu-se doar sa te ascult p

ugurlan se gndea... Dincolo de cuvintele sale, omul asta care nu mai avea patruzeci de ani traia parca ntr-o vesnica nedu
adevarata. Trebuia sa-i raspunzi.

- Poti sa gndesti, zise ugurlan, dupa ce l lasa pe Moromete sa astepte cteva clipe. Nimeni nu te mpiedica, adauga el. Ia
- De unde stii?

(- De unde sa stiu ce? - Ca nimeni nu te mpiedica. - i-am spus eu. Pe mine nimeni nu ma mpiedica. - si crezi tu, zise Mo
lase sa vorbesti, urma nu te mpiedica sa si gndesti? - Asi vrea sa stiu cum, zise Tugurlan. 379
Moromete ramase ctva timp pe gnduri, apoi deveni parca visator:
- Gasesc ei cum, zise el cu duiosie. Nu mi-a spus mie Niculae?! Te ntreaba: ce parere ai despre tovarasul Stalin?
si el pronunta ca de obicei acest nume cum ar fi zis Calin.
- Ei, si? zise Tugurlan. Spui si tu ce-ti cere, ca e asa si pe dincolo si ai terminat. Ce-ti pasa tie de ce spui despre Stalin?!

- mi pasa, zise Moromete, fiindca ti cere pe urma sa declari ca fi-tu e dusman al poporului si ca n-ai nici n clin nici n m
- Nu declari!
- Ei, si tot acolo ai ajuns, zise Moromete.
- Adica unde?
- La puscarie!
- Intri Ia puscarie, zise Tugurlan brusc ndrjit si glasul lui suna ca o sumbra amenintare.
- si daca mori acolo? zise Moromete.

- Ei, si? facu Tugurlan n acelasi fel. Oriunde-ai fi, de-un mormnt tot ai parte. Macar tu n-ai ce pierde, n timp ce pe ala car
la gndul ca trebuie sa moara ca si tine si ca nimic din ce e el nu mai nseamna nimic.

- Asa daca o luam, la ce mai traim, zise Moromete, daca tot o sa murim! Ba eu vreau sa traiesc, si sa traiesc cum vreau eu,
nici un rost contra a ceea ce la lume nu-i pasa. Tineretu asta! Treaba lor! Dar mie sa nu-mi trimeata domnul Vasile ameninta
voie sa stau de vorba cu cine vreau eu. Sa le trimeata amenintarile astea muierii aleia a lui, Florica lui Ciupageanu, la care s
si da seama ca nu se procedeaza asa cu oamenii care traiesc mai de mult n satu asta! Am vrut, nainte sa vin la tine, sa vorb
de pomana. Cred ca nici nu m-ar fi auzit, fiindca urechea lui nu aude dect ce-i sopteste razbunarea: pna nu termina cu tot
asta, o sa fie surd si orb. Dar am vorbit cu Isosica, Tugurlane, tu trebuie sa lasi silozul asta n pacea lui si sa vii n sat si sa n
Vasile al Moasei. De ce stai tu deoparte? Trebuie sa-ti spun ca n tine a mai ramas speranta!

- si ce sa fac eu, Moromete? zise Tugurlan ndata, semn ca acest ndemn, care i venea acum din afara, i venise si lui, si nu
trecuse niciodata de ntrebarea pe care acest ndemn o continea. Ce pot sa fac? Crezi ca eu nu-i urmaresc si nu vaz cum se m
sa le sporesc si eu numarul cu unu, chit ca, sa zicem, un oarecare timp asi reusi sa ajung n fruntea comunei?

- Nu-mi raspunzi ca unul care si da seama ce-i spun eu, zise Moromete. Se lasa o tacere. Lautarii terminasera istoria lor cu
la ntrebarea barbatului ei raspunde pe tiganeste si deci tiganul poate s-o
380

ia cu el. Acum ncepusera ceva foarte vechi si le drdia barbia ridicnd vocea. Cei doi pareau nsa acum surzi la cntecul l
se ncurcau, se ridicau si coborau nencetat.
- Ai dreptate, zise Tugurlan. N-am nteles bine. Mai spune o data.

- Tugurlane, zise Moromete, tu esti omul care ne cunoasti si pe noi si stii ce a fost bun si ce a fost rau n viata pe care am d
ai saraci care acum sunt chemati sa faca ei alta viata. Viata asta pe care vor ei s-o faca mai buna, cine i mpiedica? De ce cr
poti s-o faci, fara sa treci peste noi cum trec eu cu grapa peste bolovani. Nimeni altul n satul nostru nu e n stare sa nteleag
afara de tine. Tu esti speranta! Intoarce-te n sat si fa tu primul pas! Ai sa vezi! O sa vie alaturi de tine
o suta.

Pe chipul lui Tugurlan ncepu sa apara acea schimbare pe care o da totdeauna bataia nedorita sau neasteptata a inimii, puter
naintea gndirii sau a ntelegerii. Da' la urma-urmei ce asteapta el? Sa hotarasca altii pentru soarta tui? Iata chemarea! Nu v

vreme ca trebuie sa vie, dar nu tot aici avea sa ajunga? Curnd avea sa i se termine si lui viata, si ce s-a ales din ea?

- Orict cred eu ca stiu ce s-a ntmplat n sat, e clar ca ceva mi scapa, de mi vorbesti tu asa, zise el ntr-un trziu. Eu stiu
sa-mi povestesti si tu? Vreau sa aud de la tine. Spune-mi pe concret, de ce ai venit la mine.

Moromete i explica: atta vreme ct fiul sau fusese activist la raion, nimeni nu ndraznise sa-l ameninte n mod serios, n o
pasa, gluma se ngrosase, daca asta putea fi numita gluma, sa fugaresti un om care nu ti-a facut nimic si sa-l neci n grla.
- Cine a facut asta de fapt? ntreba Tugurlan.

- Cum cine, zise Moromete, Vasile! A treia zi, adica ce zic eu a treia, a doua (ca n prima a fost ocupat sa-si aresteze neamu
pornit prin sat sa ia bucatele oamenilor si alde Gheorghe al Mariei lui Pitur, ginerele lui Trafulica, s-a speriat si a luat-o la f
umflase si l-au mpins n grla si l-au necat...
- Vasile a facut chestia asta? ntreba Tugurlan.
Moromete raspunse fara sovaire ca da, Vasile personal, nu era el presedinte, nu daduse el ordinele cum sa se procedeze? si
auzi ca cine stie ce-are sa le faca si lor, lui Moromete si prietenilor lui?
- Nu e bine, zise Tugurlan ragusit.

- Nu e bine deloc, zise Moromete apasnd pe ultimul cuvnt, vrnd sa arate ca absenta binelui nu e totdeauna totala, dar ca
mea, Tugurlane, continua el, e urmatoarea: tu cu Isosica poti sa te ntelegi?
381
- Pot, reflecta ugurlan. Dar asta te vinde la prima cotitura.

- Numai daca e la ananghie, explica Moromete. Ideea mea e ca Vasile o sa-l dea jos si pe Isosica si Isosica stie si el ce-l aste
el, ca nu e prost. Vii, ugurlane?
ugurlan nu raspunse, dar turna, parca ndrjit, n pahare, pe care apoi Ie ciocnira si le golira nsetati.

- Cum o sa faci si cum sa procedezi, asta stii tu mai bine si parerea mea e sa intri la moara cantaragiu, relua Moromete. Ast
chiar daca n-o sa fie deloc lesne, fiindca o are si el pe cap pe muierea aia a lui rea, pe Ciulea. Da' trebuie sa-ti faca, ti garan
sa va vorbesc pe-amndoi de bine prin toate partile. si o sa am dreptate. Fiindca daca eu ti spun tie o vorba, stiu ca ne ntel
seama ca nu se poate, ugurlane, eu stiu ncotro mergem! Ce vreau eu personal, e sa mergem ct mai ncet fiindca nu sunt n
o fi! mi nchipui! Noi, care am apucat sa traim pe loturile noastre pna la saizeci de ani, ramnem la asta. Dar eu nu neg ca
care n-aveti ce pierde, si pentru astia tinerii, care nu stiu ei bine ce nseamna sa ai pamntul tau la deal si caruta si vitele n
pamntul trebuie muncit, si nu cum crede Bznae, ca o sa se coaca bucatele pe el singure. Vii, ugulane?

- Vin Moromete, raspunse de asta data ugulan si prin chipul lui nebarbierit si nca tnar tsnea parca din nou, nsufletindu
fusese batut, dogoarea ndraznelii si a hotarrii.
VI

Pe la nceputul lui septembrie se prezenta ntr-o dupa-amiaza spre seara la poarta comitetului de partid din Palamida o fata
Moromete Niculae si ca vrea sa vorbeasca cu el. Ea nu zise daca se poate, ci pur si simplu vroia sa vorbeasca cu activistul.
o cunostea si i ceru buletinul. l deschise la prima pagina, l tinu astfel deschis cu mna lui facuta sa tina bustenj si nu hrti

care semana cu cel al Iui Zdron-can si ntreba pe cineva din comitet daca tovarasul Moromete putea sa vina pna la poarta u
cam mirat si nesigur: Fntna Maria...

- Da? zise el. Nu poate? Aha! facu omul. Bine. Nu poate, i se adresa el apoi fetei, dar n clipa aceea usa se deschise din curt
informatiilor chiar cel cautat.
Cu minile n buzunar Niculae iesi cu ea n strada si o ntreba ce vroia. Fata avea nfatisarea celui care vine de departe la o
382

bucuros cu masura, asa cum se cuvine. Nu raspunse la ntrebarea care i se pusese. Era mbracata ceva mai bine dect n dim
pridvor si, desi era cald, avea un baris pe cap. Drept raspuns ea zise ca nu era singura si arata cu mna parcul orasului cu ca
comitetului: pe una din bancile din apropiere se vedea ntr-adevar stnd si asteptnd alta fata, mbracata nsa ntr-o rochie m

- Didina lui Palici, zise Marioara, nu-l stii pe tat-sau? Au lotul lnga al nostru si cnd eram mica l auzeam pe nea Palici as
Polinee! si asta se supara si nu zicea nimic si nea Palici iar l auzeai: Boi Poline! Polinee! Ce e, ma?! se rastea asta asa cam
boi Poline, sa mncam dovleac. i era rusine, de, lui alde Polin, ca auzea toata lumea cum l chema tat-sau sa mannce
dovleac.
Niculae se uita la ea: "nu-i sta rau unei fete cnd si aduce aminte de copilaria ei, gndi el. E vesela. Ce i s-o fi ntmplat?"
ridicase si se apropia.
- E la facultate, zise Marioara.
- La ce facultate? ntreba Niculae drept orice prezentare.
Didina lui Palici nu se grabi nsa sa raspunda, se strmba afectnd o multumire indiferenta si raspunse:
- La o facultate! si i facu semn fetei lipoveanului din cap ca ea o ia
nainte.

Orasul era plin de tarani, de functionari satesti n delegatie, de elevi si de soldati. Crepusculul care se lasa ncet peste salcm
de cmpia care l mpresura si de tacerea ei uriasa. Adevaratii lui locuitori erau nsa de descoperit n aceasta foiala pestrita,
restaurante, cofetarii si berarii si se parea chiar ca ei nici nu existau de fapt, strazile fiind pline de pravalii nchise cu zavoar
scnduri si cu firmele fie mncate de rugina, fie date jos si ramnnd doar urmele. Tot ceea ce justificase alta data pavarea s
case asezate des unele lnga altele nu se mai vedea dect n cladiri si n firmele moarte, ca si cnd orasul ar fi fost dezgropa
redate existentei ca odinioara, dar fara oamenii care le locuisera, si acum era invadat de o multime de turisti, care aveau ns
sa cada pe gnduri n fata vestigiilor unor generatii disparute. Ajunsera n centru si Niculae se opri n fata unei placintarii si
sete; se vindea acolo si bere.
- si nici o placinta nu vreai?

Ea dadu din cap scurt si hotart: Nu. Niculae nsa intra si bau o sticla, dupa care reaparu si-si continuara drumul. Ea o luase
383

- E unul de la noi din sat, al lui Cocioala, e ruda cu Palici, si au casa de mult pe strada asta, e brigadier silvic, zise Marioara

are grija Didina de casa.

- Ei, ia spune, zise Niculae. Cu ce pot sa-ti fiu de folos?

- M-a trimes tata sa-i iau niste nasturi, ca n-am gasit la farmacia din Balaci, mi-a spus doctorita de-acolo ca mi-a dat reteta
Bucuresti o sa gasesc, da' mi-a spus sa ncerc si la Palamida.
- Dar ce-are tac-tau?

- Nu stiu, de-ale lui, nu mai e la moara, l-a dat Isosica jos si tata s-a apucat iar sa bea. Nu i-a facut rau pe loc, ca l-a mai str
mai are gustu ala si ntr-o zi l-a baut asa si a baut mai mult. Dimineata cnd sa se dea jos din pat, ologise. Cica daca i gases
folos, zicea doctorul, ca pe urma o sa bea iar. Tata s-a jurat ca nu mai bea, numai sa mearga iar. Treci, zice, si pe la Niculae
situatia. Ce situatie! se mira fata singura dnd din umeri, da-o ncolo de moara, sa-si vaza mai bine de treaba ca toti oameni
ntre timp se facuse de tot ntuneric si orasul ncepuse sa se goleasca de miscarea de pe strazi. Se lasa tacerea.
- si ai gasit nasturii aia? zise el ntru trziu.
- Nu, cica tot la Bucuresti.
- si cnd ai venit? mai zise el tot asa, dupa ce mersera multe zeci de pasi.
- Ieri cu trenul de sase.
- si ai dormit aici?

Ea spuse ca da. Ajunsesera n dreptul unei porti. De-acolo se si simtea apropierea si ntunericul cmpiei adormite. Era o lin
fiindca acolo hamaitul rar al cte unui cine tot mai arata ca mai era cineva treaz. Aici nu se auzea nimic, puteai sa stai asa
ntuneric de la un capat la altul si numai la casa de-alaturi se vedea o lumina aprinsa, pesemne Didinei lui Palici i era urt s
poate ca astepta sau poate ca adormise cu lumina aprinsa. Marioara se razimase de stlpul portii si statea nemiscata, nu zice
ei si statea si el si tacea. Minutele treceau n aceasta mutenie si n acest calm pe care numai apropierea departarilor fara obs
sub lumina stelara a noptii de vara a cmpiei l poate tine n echilibru. Un om ntrziat aparu la capatul strazii si ncepu sa s
lnga ei cum ar fi trecut pe lnga niste stlpi scufundati n pamnt si si vazu de drum pna ce intra si el ntr-o curte si se fa
- Am o veste mare sa-ti dau, sopti Marioara. 384
- Da-mi-o! sopti si el. Zici ca brigadierul asta v-a lasat voua casa pe mna. Nu vrei sa intram nauntru?!

Marioara avu o privire reflexa de taranca; se uita n jur: i vedea sau nu-i vedea cineva? Se decise: nu-i vedea nimeni! si des
VII

Faptul nsa ca ntr-una din zilele acelei saptamni ct mai statura fetele acolo doi tineri trecura pe la ele, si unul din ei aduse
atrase atentia nimanui, fiindca totul se petrecu la lumina zilei; tinerii statura asa cam pret de un ceas vorbind ntre ei nauntr
iesira si se dusera. Dupa o saptamna unul dintre ei reveni, de asta data cnd stapnul casei se ntorsese si fetele nu mai era
duse.

n acele zile, a treia dimineata dupa ce Niculae se ntlnise cu Marioara lui Fntna, Iosif, prietenul att de ndoielnic al lui
teren si cteva ore mai trziu primul-secretar Ghimpeteanu l cauta cu telefonul tocmai acolo n comuna unde era de astepta

de el. Organele locale raspunsera nsa ca tovarasul Iosif nu e acolo, n-a venit si nici n-au vreo stire ca ar putea cumva sa fie
ordin sa se afle urgent unde era, spuse ca trebuiau sa plece mpreuna la regionala, ca erau chemati amndoi si ca erau astept
fie neaparat gasit si scos tovarasul de unde se vrse.

n dimineata aceea Iosif ntrziase nejustificat prin birouri nainte de a pleca cautnd tot felul de hrtii, recitind tot felul de p
avea nevoie de nu stiu ce pentru organizatia comunei unde se ducea pe teren si nu gasea. n cele din urma gasi sau renunta s
jos prin oras. Mergea repede si dupa cteva minute l prinse din urma pe Niculae care si el mergea repede, avea n mna un
grabea sa ajunga la gara si sa nu piarda trenul.

I- Noroc, Niculae, spuse Iosif. - Noroc, Iosife. - Te duci la gara, nu? - Da, raspunse Niculae. - Te duci acasa, n Silistea? - D
iesi din dormitor, trebuia sa plec la Mozaceni. - si de ce n-ai plecat? - Fiindca vreau sa-ti spun ceva. 385

i
- Spune, zise Niculae.
- Nu pot pe strada, dureaza si trebuia sa plec la Mozaceni.
- Sa intram undeva?
- si mai rau.
- Uite ce e, zise Niculae, dupa ce se gndi, n drum spre gara e strada Unirii 24, intram acolo si mi spui, o iau eu nainte si
consatean de-al meu...
Celalalt dadu din cap ca era foarte bine si se ndeparta, iar un sfert de ora mai trziu se aflau n odaia brigadierului silvic n
si domnisoara Palici; Iosif spuse:

- Mai Niculae, am fost chemat ieri de tovarasul secretar Beju de la regionala si tovarasul Beju m-a ntrebat daca asa ca prie
originea nesanatoasa si cum mi explic eu ca atta vreme nimeni de la comitetul raional nu si-a pus ntrebarea... Eu i-am spu
felul cum ai condus tu munca n Silistea, de s-a necat cetateanul ala, foarte just s-a procedat ca s-a luat masura sa nu mai fa
raional de partid, dar ca despre altceva eu nu stiu nimic, si ca n-am de unde. "Tovarase Iosif, mi-a spus atunci tovarasul Bej
asta si te informam, de altfel o sa primesti sarcina direct de la tovarasul Ghimpeteanu, dar am vrut sa stiu ce parere ai, sa ve
ncredere ca o sa stii sa iai cazul n mna si sa-l prelucrezi n mod just n fata organizatiei locale din Silistea". "Tovarase Be
ncredere, execut sarcinile cu cea mai mare constiinciozitate, dati-mi materialele care exista si le prelucrez... Nu e vorba aic
prietenia nu exista n afara ndeplinirii sarcinilor, ai gresit, te-ai ars... Cnd am aflat ca tovarasii din comitetul regional sunt
masura n cazul necarii cetateanului, si eu si tovarasul Ghimpeteanu si tot comitetul raional ne-am dat seama ca trebuia me
ca bine s-a facut ca s-a luat hotarrea de catre comitetul regional ca el sa nu mai faca parte. Perfect just!" "Lasa asta, zice at
Moromete o sa se ntoarca n sat si o sa activeze acolo n cadrul organizatiei, ca simplu membru de partid si multi n-o sa sti
de-acolo si, mai mult, poate ca ei o sa aiba alte pareri dect noi, poate ca ei o sa fie mai drastici si noi n-avem dreptul sa m
parerea... ntelegi, tovarase Iosif?" Cam asta mi-a spus si am plecat. Am nteles ca discutia cazului tau, daca te ntorci acasa
calitatea ta de membru n comitet, d n Silistea, n cadrul organizatiei de-acolo, ca simplu membru de partid. ntelegi de ce?
- Nu, zise Niculae.

- Sa rezulte ca organizatia din sat ti-a aplicat sanctiunile, ei se feresc, zise Iosif. si din partea raionului sa ma trimeata pe mi

386

I
urma ca daca si prietenul lui a fost de acord cu sanctiunea suprema, nseamna ca era vinovat...
- Ce sanctiune suprema? ntreba Niculae alb ca varul.
- Excluderea.
Se lasa o lunga tacere.

- Tovarasul Beju! murmura Niculae cu o lucire intensa n priviri si cu trasaturile ntepenite de spaima sau de ura. si tovarasu
cunoaste n ce conditii am activat eu n Silistea si i-am raportat totul minutios?!
- Tovarasul Ghimpeteanu ai vazut singur ca s-a rezumat sa-ti faca o critica formala n comitet si mai mult el n-a vrut si nu
Beju chestiunea n mna si se ocupa personal de ea; el a facut raportul ca sa fii scos din activul comitetului de partid.

- si crede tovarasul Beju, zise Niculae, ca eu o sa ma las exclus din partid, fiindca vrea el si i place lui sa excluda si sa trim
sate?

- El asa crede. Eu i-am raportat tovarasului Ghimpeteanu cum s-au ntmplat lucrurile, ca eram acolo si i-am spus ca nu e b
astea, daca vreai ti spun si tie, si daca faci un raport poti sa spui ca stii de la mine si mi iau raspunderea totala. ti dau si o
scrisa.
Niculae spuse ca chiar i ruga si Iosif se puse pe scris si cnd termina se lasa iarasi ntre ei o tacere grea.
- Asa ca n nici un caz nu te ntoarce n sat, zise apoi Iosif. E bine ca tovarasul secretar Beju s-a gndit la mine, trebuie sa-i
cum sa afli si cadeai acolo ezact ca ala care s-a aruncat n ru si a murit! Te necai si tu!

si aici Iosif se destinse si cum se ridicase n picioare si se uita pe geam afara, cu minile n buzunare, se ndoi pe spate si izb
pritura de gard ca si cnd ar fi trosnit un palimar. Ce gasea el de rs? Niculae continua nsa sa ramna alb la fata si nasul
mai zarea pe chipul fara snge.
- si n legatura cu originea mea ce-a gasit el sa spuna? zise.
- Rau si aici, zise Iosif. De fapt aici mi-am dat eu mai bine seama ca e rau, a zis ca partidul e plin de tot felul de elemente,
dovezi scrise ca tac-tau face agitatie n sat mpotriva regimului. Asta e! E adevarat?
Niculae nsa arata acum att de ndrjit nct se uita tinta la celalalt si parca nu ntelese ntrebarea. Nu raspunse nimic.
VIII

n aceeasi zi lua trenul spre Capitala si n dimineata urmatoare se afla n biroul primului-secretar al comitetului regional de
387
i i

l primi ndata ce se anunta. Era fostul notar din Silistea, ales foarte recent membru al Comitetului Central si caruia cu acee
nalta functie.

- Ei, zise el dupa ce i dadu mna si i facu semn sa ia loc n fata lui, stnd amndoi nu la birou, ci n cele doua fotolii de ala
Da-i drumul, adauga fostul notar, ce ti s-a mai ntmplat?

si auzindu-l vorbind astfel ndrjirea si nelinistea de pe chipul tnarului se nmuie, fiindca omul care l atrasese pe el n part
crede despre el nsusi ca nici el nu s-a schimbat, credinta n cauza pentru care traieste se ridica iarasi n el cu forta de odinio
va fi n cele din urma mai tare dect dusmanii Iui. Ce ti s-a mai ntmplat, nu nsemna oare ca el, fostul notar, stia ca priete
din cnd n cnd ceva si ca orict de grava ar fi acea ntmplare el, fostul notar, stia dinainte ca nu Niculae era vinovat sau
un caz att de mult nct sa masoare vina lui de unul singur, cu vina a mai multi...

- Asa de rau esti speriat nct nici nu mai ma gndesc sa-ti spun ca sunt suparat pe tine ca n-ai mai dat si tu un semn de via
exclama fostul notar cu un soi de mndrie mai ncurajatoare dect orice cuvinte. Eu raspund de tine si o sa te apar pna n p
fii tu negru ca funinginea si altii albi ca colilia! Nu te-ai gndit?

- Ba m-am gndit, raspunse Niculae, dar n-am avut ce sa fac, fiindca atta timp ct m-am ferit sa mai viu la Silistea cu o sa
am activat bine si ani de zile nu mi s-a ntmplat nimic de cnd cu istoria cu seceta.
- Bine, zise primul-secretar lund parca o hotarre. Sa vedem ce s-a ntmplat.
Adica sa nu tragem nca nici un fel de concluzie, sa vedem nti ce greutate are omul pe spinare si abia pe urma, dupa ce o
daca nu cumva l-a si strivit. Atunci n-o sa mai fie nimic de facut!
- Stai, nti sa spun sa nu ne deranjeze cineva, mai adauga el, apoi se reaseza si ncepu sa asculte.

Niculae se puse pe povestit si trecu repede peste toata campania. Desi au avut loc turburari, spuse el, daca n-ar fi fost provo
persoane locale, cu solutia pe care au gasit-o n cele din urma forurile superioare nu s-ar fi ntmplat chiar nimic si n cazul
carutele de la arie fara sa-si dea cotele si binenteles ca n-ar mai fi fost nevoie pe urma nici de echipele care s-au creat ca sa
- Cine s-a dedat la provocari? l ntrerupse primul-secretar. Poti sa spui, e bine sa-i stiu eu.
388
- Au fost sanctionati, zise Niculae, presedintele a fost dat jos si individul respectiv exclus din partid.
- Care individ? se arata curios fostul notar.
- Unul Bila!
- Bila! exclama primul-secretar ridicnd uluit bratele n sus. Bila

membru de partid!
- A fost exclus, repeta Niculae.

- Bila era sa-ti dea atunci cu un ciomag n cap si sa te omoare, zise fostul notar, urla ca astazi nu trebuie sa fii... Mama lui d
se batu cu palma pe frunte nevenindu-i nca sa-si creada urechilor, desi era de presupus ca de attia ani de cnd era si el act
ocazia sa vada si sa auda destule. Din pricina lui a trebuit eu sa fac atunci un raport scris si sa arat ca nu ereai vinovat, ca si
stiu ce vroia sa-ti faca, nu vroiau sa ma creada pe mine. Ei, ia spune, cine si la ce provocari s-a dedat?
Niculae povesti dar se vedea ca nu-i era lui gndul la Bila, vroia sa treaca repede la ceea ce i se ntmplase lui si nu altora.

- Secretarul, Isosica, si presedintele Plotoaga, ca sa-l curete pe Bila, l-au lasat sa se mbete si i-au dat ordin sa sara peste ca
pe jos... A fost ca o scnteie, a luat foc satul... de altfel i-au si dat foc casei lui Bila taranii provocati...
Niculae spuse apoi cum tot focul fusese stins si cei vinovati sanctionati... si trecu la istoria cu cel necat:

- ntruct putea fi cineva raspunzator daca la un oarecare se gasesc niste ncarcatoare de pistol-mitraliera pline de gloante s
arunca n ru si rul l ia la vale si l neaca? zise el. Cine nu stie sa noate sa nu se arunce n apa dect daca vrea sa se sinuc
atunci sa le piteasca n... ma-sii daca vrea cumva sa se foloseasca de ele ca sa mpuste iepuri, fiindca sa nu-mi spuna el ca a
cnd s-a apucat sa si le-ascunda n pivnita cu gndul ca n-o sa ndrazneasca nimeni sa intre n trla lui... Daca ti-ai predat co
predat, intra, aici e toata chestia... Altii adica sa traga din greu si tu sa speculezi momentul! "Tovarase Niculae, ce mai ncoa
Ghimpeteanu, cine stie ce bandit o fi fost si Gheorghe asta, nu s-ar fi aruncat el degeaba n ru daca n-ar fi avut constiinta
Ghimpeteanu, sa sustin ca acest om avea sau nu avea constiinta ncarcata si sa trag de-aici concluzia ca era un bandit sau un
luat-o la fuga pentru mine nu e concludent, o fi auzit si el ca multi au fost nchisi pentru te miri ce, darmite cnd se gasesc l
sustine ca faci parte dintr-un complot care urmareste sa rastoarne regimul nu era dect un pas, cu toate ca s-au vazut si cazu
Niculae, fa-ti raportul si continua-ti activitatea..." Pna ce intervine tovarasul secretar Beju. Eu l-am nteles pe
389

Ghimpeteanu si pot chiar sa spun ca a facut pentru mine mai mult dect era cazul, fiindca n realitate trebuia sa ma prelucre
raional de partid si sa fie rau de mine, dar el a refuzat sa execute acest ordin pe care l primise, m-a chemat la el n birou si
tovarasul prim-secretar Mircea si expune-i situatia, fiindca eu asi vrea sa te pastrez ca un element de baza si nu sunt de acor
convingi pe tovarasul Mircea si totul se aranjeaza." Am plecat chiar n ziua aia la regionala si am cerut primului secretar sa
e ecolo, ca e plecat la Bucuresti, desi eu stiam perfect de bine ca era, am nteles ca Mircea e un om slab si nu ndrazneste el
ncercat si n zilele urmatoare dar a fost n zadar. M-am ntors la comitet, la raion si m-am gndit ce sa fac, fiindca mi-am d
regiune mi sunt nchise peste tot oriunde m-asi duce si atunci m-am hotart sa ma ntorc cteva saptamni n sat si n timpu
intru n contact pe linie de nvatamnt cu vreun raion din regiunea Arges, fiindca stiam ca erau multi nvatatori suplinitori c
liceu si dupa aceea sa viu la tine sa te rog sa ma sprijini la minister sa obtin numirea. si pe parcurs mi-asi fi dat si restul de e
ma duc pe un santier ca simplu muncitor si sa ma calific, daca asta a urmarit cu mine partidul, sa-mi nchida toate drumuril
politica! Ce puteam sa mai fac cnd mi se arunca n dreptul fiecarui drum cte-o buturuga peste care nu puteam trece? Nu p
faptului ca Ghimpeteanu a sustinut ca nu mi se putea imputa personal activitatea din Silistea n timpul campaniei, Beju vr
sa ma lase sa ma ntorc n sat, sa mi se trimeata talonul la organizatia din Silistea si acolo sa vina pe urma fara veste cel ma
sa ma prelucreze cu sanctiunea suprema. "Mai Niculae, zice prietenul asta al meu, sa stii ca daca te duci n sat eu execut sar
fiindca stiu ca n-ai nici o vina, poti chiar sa te bazezi pe declaratia mea daca ai de gnd sa mergi mai sus, eu ti-o dau chiar s
din buzunar o hrtie pe care o despaturi si i-o ntinse fostului notar) - nu mi-e frica sa sustin care e adevarul, dar daca esti p
adica Beju n sat, atunci sa stii ca te execut si eu!"

Fostul notar luase n mna hrtia si chipul sau ascundea acum, sub pretextul lecturii ei, impresia pe care i-o facuse de fapt c
prietenos dar ceva se schimbase, sau era pe cale, s-ar fi zis ca se asteptase poate la mai mult, ntmplarea sa fi fost mai grav

ea ntr-un chip mai eroic...

- E foarte buna declaratia asta, zise el n cele din urma, dar cu fruntea ncretita, ca -si cnd fara ea nu se stie ce-ar mai fi put
mine, fiindca o sa am nevoie de ea.
390

Niculae ncepu deodata sa se uite ntr-o parte si ramase astfel nemiscat timp de cteva clipe, apoi ca n somn mna lui se m
de asta data nsa din buzunarul interior.

- Poate ai nevoie si de asta? zise si ridica n aer un carnet mic si rosu oferindu-l hotart fostului notar. Mai sus de tine nu me
tu esti de parerea lui Beju, atunci trebuie sa recunosti ca n-am ajuns unde mi-ai spus ca o sa ajungem cnd ne-am cunoscut
vreodata ct timp de astia ca el o sa fie plin partidul si voi o sa tremurati de frica lor.

- Esti un prost, zise fostul notar dupa un timp, fara sa se turbure. Nu-ti dai seama ca daca e vorba de frica, ei sunt aia care
vezi ca si de tine i e frica? Avea el nevoie de organizatia din sat ca sa te excluda? Nu vezi ca esti orb?
- Ba vad.

- Nu vezi, ca daca ai fi vazut n-ai fi venit la mine asa de derutat. Bine ca ti-a trecut. Baga carnetul n buzunar si sa nu mai fa
ar putea sa te coste, nu mai suntem n '45 si '46 cnd partidul avea nevoie de oameni, acum se nghesuie la portile lui toti op
impresioneaza nimeni de atitudini din astea, dimpotriva, s-ar putea sa gasesti pe cineva sa-ti dea si un picior n spate, depin
mai jos, cu att ai mai mari sanse sa ti se rda n nas si sa ti se si ia imediat carnetul. ti repet, daca nu i-ar fi fost frica, Beju
sa recurga la organizatia din sat... Dar, pe de alta parte, ai si tu dreptate, mai zise fostul notar si ndoi declaratia lui Iosif si o
excluda nimeni din partid, o sa-si cer eu mutatia de-acolo si cu asta am pus punct. Acuma sa trecem la punctul doi. Sa stii c
care nici mie nu mi-e clar ct o sa tina, si sarcina ta e sa rami cu orice pret n partid, indiferent ce munca o sa caut eu sa-ti
nfrngere, chiar daca e o nedreptate, ntelegi ce vreau sa-ti spun?

- nteleg, zise Niculae ridicnd glasul, dar ntelegerea asta face din noi niste lasi. Niciodata nu m-am ridicat, nici eu si nici a
considerentul asta, ca nu se mai uita nimeni la tine daca ai dreptate dar esti exclus. Cine a adus n partidul nostru aceasta fri
excludere?

- Pentru ca multi trebuiesc ntr-adevar exclusi, iata adevarul, ti-am spus ca e un moment greu, raspunse fostul notar. De-aia
nvatamnt, cel putin acuma, pe moment, ar nsemna sa te expun. Ori eu stiu ct de mult ti place munca politica si de-aia te
lucrai cu Bznae, dupa ce te-ai ntors din armata, dar acuma mi pare rau ca nu te-am luat cu mine n primavara cnd am ve
asta ti-a bagat la dosar cine stie ce despre taica-tau, ca a facut politica liberala n trecut. Dosarul ala al tau, zise fostul notar
391

scrbit, toti porcii din Silistea ti-au bagat n el cte-o hrtie... Asa ca e mai bine s-o iai pe ocolite, sa te dai la fund, sa munce
cstigi existenta si n timpul asta sa nveti carte, sa te specializezi n ceva... si dupa ce te specializezi, vedem noi!

si aici fostul notar misca degetele n aer cu sensul ca pna la scadenta aceea aceste evenimente care sar asa si joaca amenint
schimba ele cursul si atunci vor sta ei iarasi de vorba... - Problema e sa fii un om cu o specialitate bine pusa la punct, contin
am studii juridice, si cnd am de-a face cu diferite probleme, sunt n cunostinta de cauza, nu stau eu sa-l ascult ce-mi ndrug
vorba. Asta e sarcina care ti-o dau eu si cauta s-o duci la ndeplinire. Uite o meserie frumoasa, zise primul-secretar dupa ce
te ocupi de gradini! De pomi si de flori, sa te faci inginer horticultor! Ce zici?

Niculae nu raspunse, dar avea o privire care arata ca, n ceea ce l privea, va face orice i se va spune sa faca, daca i ramne
politice care i placea asa de mult; si fostul notar se uita la el cu o privire care nu-l nsela, tocmai de aceea vroia acum sa-l f
sa se ridice, avea si el, fostul notar, nevoie de oameni siguri pe care sa se sprijine.

- Toata lumea alearga la tehnica, e si normal, continua fostul notar, dar s-a dovedit ca oamenii nu pot trai nici fara fructe, ni
gasesc multi care sa poata trai, dar fara fructe e imposibil. Asa ca lasa-i pe altii la tehnica si fa-te inginer horticol. E o gradi
castel, chiar azi mi se plngea administratorul de-acolo ca le-a plecat horticultorul, nu gasesc altul si au contracte cu Hortic
pe piata Capitalei. Du-te acolo ca simplu muncitor, cstiga si nscrie-te la scoala. Ai deja trei clase secundare, n-ai nevasta,
ca ti-a placut, d-aia te-am atras eu asa repede n partid, ca nu ereai multumit cu soarta care te-astepta... Acuma asaza-te linis
IX

Toate astea se aflara nsa trziu de tot n sat, dupa ce trecu mult timp. Un prim moment greu despre care vorbea fostul notar
urmator, cnd se descoperi ca multi dintre cei asemanatori lui Beju deviasera la dreapta (n special cei mai mari ca el), cu to
stnga, si fura ndepartati. Despre felul cum fu tratat Beju (care, simtind pesemne ca se apropie ceva, se grabise sa sanction
pentru a nu fi acuzat el de aceeasi boala) nu se aflara amanunte, n genere se facea doar un semn sub gt cnd cineva
392

ntreba curios pe unde-o fi, ceea ce nu nsemna neaparat ca i s-a taiat capul la propriu, ci n orice caz la figurat, adica n cea
pe undeva la munca de jos, daca nu chiar la puscarie, adica chiar acolo unde bagase si el attia...

In mod ciudat, scoaterea lui Niculae Moromete din activul comitetului raional de partid nu mira n sat pe nimeni si nici fapt
stie unde; cu att mai putin deci ca fusese amenintat sa fie exclus si ca, dupa caderea lui Beju, nu fusese repus n munca de
nu mai interesa pe cineva ca alta data soarta
lui.

Se spuse ntr-un timp ca ar fi pe undeva, si chiar ca ar fi avut nu se stie ce istorie cu o femeie, ca ar fi vazut-o cineva la el n
Crstichii, care ar fi fost pe la el... Ca cica ar fi venit la el n sera femeia aceea si ca ntr-o zi nu era nimeni si Niculae a pusEra asa de tmpit ceea ce povesti acest baiat al lui Enache al Crstichii nct cineva i dadu la un moment dat o palma dupa
fasolele rznd, vrnd parca sa spuna ca a ncercat si el sa faca pe-ala care stie ceva si nu i-a mers... Uitasera cu totul de fec
vreme cineva spuse ca ar fi murit... Nici asta nu mira pe nimeni, dar dintre toate vestile care se aflara despre el n acest timp
scursera de la scoaterea lui din activul de partid, asta li se paru unora cea mai credibila si mai plina de adevar.

Pentru ca n toti acesti zece ani multora li se parea ca lucrul cel mai credibil si mai plin de adevar era cel nefiresc, si, dimpo
noima era ceea ce era firesc si normal. O nsuratoare era altadata un eveniment mare, mai ales daca se facea cu nunta, daca
care semana cu bradul pe care l ducea prietenul lui nca nensurat, pe calul care tropaia n buiestru n fata alaiului de carute
frumoasa si se facea de nerecunoscut n rochia ei alba si n voalul ei pe care nu-l punea pe cap dect o data |n viata. Cuiva
de ce la drept vorbind sa I piarda el banii cu ocazia nuntii cnd, dimpotriva, ar fi putut foarte bine Isa cstige si nu se stie cu
el sa mannce si sa bea la masa ca la sfrsit, cnd si facu socotelile, i iesira patru mii de lei n plus, n loc sa-i iasa n minu
Nunta cu plata obligatorie pentru invitati... Asta strni oarecare vlva si ncetul cu ncetul nvatara si altii cum sa faca... Ast
atentia sfatului popular si presedintele facu cercetari si aparu deodata ceva straniu n legatura cu nuntile: un impozit pe cun
orice comert... Asta nu descuraja nsa pe nimeni, dar din | ziua aceea acest eveniment din viata unui flacau si a unei fete, at
paru acum mai ales n clipa cnd invitatul era
393
pus sa-si scoata portofelul si sa-si plateasca mncarea, ceva tot att de lipsit de interes ca orice petrecere neghiobeasca a unor insi care

sa se adune la un loc si sa bea si sa mannce fara nici un rost.

Altadata plecarea unui om din sat era de asemenea un eveniment, mai ales daca pleca n urma unor mprejurari iesite din comun, se int
raspunzatori... daca ajungea bine, daca ajungea rau, nu le era nicicum straina soarta lui... n acei ani nsa se ntoarse ntr-o zi n sat un g
adevarat acest grad si la nceput toata lumea crezu ca e vreun strain venit cine stie din ce pricina... Se afla nsa curnd ca nu, era unul d
pna nu de mult pe feciorul lui parca l vazusera de cteva ori pe-acasa mbracat militar... Erau nsa si nainte multi militari prin sat, su
si un maior, feciorul fostului boier mort nca dupa primul razboi mondial... General nsa...

Asta n mintea fiecaruia nsemna attia ani de nvatatura, nct trebuia sa aiba la nastere darul asta, sa stai si sa-ti tocesti att de tare co
mai cunoasca nimeni... sta al iui Pretorian nsa nu nvatase dect sapte clase primare, pe urma fusese luat militar, si dupa aceea... Nu
vorbit vorbea ca si nainte cu cei care l cunosteau, ce mai faci, Stane, bine, Ioane... Cnd se spunea n sat despre un baiat ca stie carte
poate un om mare, fiecare dintre cei ai caror copii semanau cu cel numit tresareau nfiorati auzind aceste cuvinte... Astfel de clipe l tin
ntre soarta unui om mare care putea fi si a copilului lor si stiinta de carte era o legatura tot att de strnsa ca ntre un copac si pamntu
Dupa ntmplarea cu generalul multi tresarira nsa de ambitie si plecara si ei din sat - "adica cum, ziceau ei, suntem noi mai prosti ca Io
se afla curnd despre cei mai multi dintre ei ca au ajuns care mai de care sefi sau directori cine stie pe unde si de aceea curnd nu mai t
para lipsit de noima si de interes sa spui despre un copil ca stie carte si ca l astepta un viitor deosebit...

si se mai ntmpla un lucru izbitor, pe masura ce treceau anii. n legatura cu evenimentele care se petrecusera odata pe aria lor, multi se
aducea aminte acum, cnd nu mai aveau un pamnt al lor propriu-zis dect prin preajma casei, de vara aceea cnd se nelinistisera ei at
neghina si pentru niste cote care nu reprezentau nici macar a zecea parte din recolta lor... Asa e omul, spuneau ei rznd de ei nsisi cu
Moartea lui Valache, de pilda, nu mira pe nimeni, iar pe unii i facu chiar sa spuna imitnd ceva care nici ei nu stiau bine ce era, ca dat
394

fiind ca nemaiputnd suporta regimul nostru democrat popular, domnul Valache si-a pus singur capat zilelor... Fiindca ntr-adevar Vala
atrnnd cu streangul de gt de grinda din fata fostei lui pravalii, unde altadata bause attea tuici, jucase attea partide de table cu dom
vazuse attea dimineti izbucnind n geamul lui mare, drapat cu vita agatatoare, ale carei frunze se faceau toamna rosii ca sngele.

si, cu toate astea, Niculae nu numai ca nu murise n acest timp, dar ajunsese inginer horticultor si la o conferinta a regiunii de partid Bu
membru n comitet. Putea nsa sa ajunga orict de sus, drumul lui se pierduse, att de mare era forfota celor de jos care si cautau febri
cu zece ani n urma Isosica, Plotoaga, Zdroncan si Bila si Mantarosie care li Ase alaturase, iar mai apoi Vasile, care venise din urma si i
Niculae la moartea tatalui, venind ntr-o masina, dndu-se jos n drum si intrnd n curtea parintilor cu un buchet de flori n mna, cu c
ei... Fiindca n acei ani murise si Moromete dar de moarte buna, nu ca Valache sau Nastase Radulescu, care nu murise el chiar acolo un
subrezise asa de rau nct degeaba i se mai daduse apoi drumul acasa, ca n-o mai tinuse mult...

La poarta Morometilor fluturau prapurii, si n curte printre femei si copii, asezati lnga cosarul acum darapanat din lipsa de vite, niste
salcm taiat de verde... Din cnd n cnd clopotul de la biserica batea de doua ori, bang-bang, si atunci toti si faceau cruce, dar nimeni
Mama lui Niculae statea ntr-un plc de muieri si se uita din cnd n cnd atenta sa nu lipseasca ceva la alti barbati care mncau lnga
geluite, dulgheri si acestia chemati sa ajute... Un cine negru complet, de la coada pna la bot, statea foarte aproape de ei si pndea ntr
nici un semn ca simtul lui i-ar fi spus n vreun fel ca lumea aceasta adunata si mirosul acela de mamaliga cu varza care i atta narile n
stapn: daca cei ce mncau att de lacom din strachini nu simteau nimic, de ce ar fi trebuit sa fie el nelinistit, cinele?

Catrina Moromete nici nu avu, dupa cum spuse ea mai trziu, timp sa-si dea seama ca tinerelul care intrase n curte cu paltonul lui neg
sora lui cea mica, i iesi nainte, urca pridvorul si acolo sus se oprise n fata batrnului care statea culcat ntr-un pat plin de flori si scoa

- Tataaaa, tsni strigatul ei nalt si curatit de orice durere, ca o chemare disperata si n acelasi timp alba de orice nadejde, adresata unui
395

viata care nsa nu mai vroia sa auda. ScoaP n sus c-a venit Niculae! ScoaP si stai cu el de vorba, ca nu l-ai mai vazut de an
apoi la o parte si Niculae se apropie. Chipul batrnului si pierduse orice asemanare cu cel din viata si privirea fiului nu stat
lui, ca si cnd ar fi avut nainte un strain. Se apleca, i puse alaturi de frunte buchetul de flori, se ntoarse si ncepu sa coboa

poarta, chiar grabit, de parca ar fi vrut sa plece mai repede dintr-un loc unde gresise ca intrase, dar si reveni si o lua apoi sp
nedumeriti: unde vrusese sa plece (chiar vrusese sa plece?) si acum ncotro o lua? Niculae deschise poarta si aici pasii i sov
deodata izbucni n plns. Mama si sora venira dupa el si l luara cu ele, dar el se desprinse, se ntoarse cu spatele la curte, si
jos pe un butuc vechi de taiat lemne si cum sta asa, din nou l podidi plnsul si fata i se schimonosi. Batrna, cu privirea car
plin de ncretituri, se supara:

- Hai, maica, vezi de tine, ca esti mititel si slab, el a fost voinic si si-a trait viata. Mai mult pe noi ne-a chinuit n ultimul an,
plece de-acasa...

La nmormntare venise si Matei Dimir, si Cocosila, si Nae Cismaru si Giugudel si vecinul mult mai tnar al lui Moromete
batrnul Costache al Joachii, pe care cu ctiva ani n urma l pusese jos durerea aceea a lui de oase si statea si acum paraliza
o mannce singur. Cel mai n putere dintre ei era Matei Dimir, dar si cel mai ntunecat la fata, Giugudel si Nae Cismaru fiin
plngea ca o ruda si povestea cum lui i se facuse rau ntr-o zi cnd statea nea Ilie n pridvor si si dadea si el seama ca se du
mor si tie nu ti-e deloc mila de mine." si aici Crstache i se adresa direct lui Moromete:
- Cum ai putut sa crezi tocmai dumneata, nea Ilie, despre mine, ca nu mi-era mila?

n timp ce se pregatea praznicul, Niculae ramase o vreme n odaie cu sora lui si o puse sa-i povesteasca. Toate urmele si sem
goarnei si prapurii, si crucea de salcm verde si scrtitul nesfrsit al carutei cu boi pe care gospodaria colectiva q_ daduse
Moromete nu mai era printre ei. In timp ce Ilinca povestea mai intra nauntru o femeie, care se aseza pe pat si la un momen
Era Alboaica.
XI

- ...Dupa ce-ai plecat tu din sat, atunci cnd cu zarva aia mare, l-a apucat porneala, zise Ilinca parca cu o indignare plina de
seninatate ciudata nct ascultnd-o ti venea sa crezi ca ea stie
396

ca tatal ei nu e mort si ca acum o sa vina din gradina, sa urce scara pridvorului si o sa asculte si el. Nu-ti spun ca ntinerise s
primarie, ba pe la moara cu Isosica si ugurlan, ba pe la... Se ducea la Rca, striga deodata tnara femeie, ca si cnd s-ar fi
astfel de isprava pe care o facuse ct mai traise tatal lor...

Niculae nsa nu ntelese. Nu se citi pe chipul lui nici o ntrebare. - Mama l-a lasat n pace, cu toate ca i se faceau obrajii vl
muiere si aia i spunea: "De-aia se duce omul tau pe la Rca, fiindca esti buna la suflet, s-o fi saturat si el de tine." Dar nco
cainat mai trziu! Dupa ce-ai plecat tu, de unde pna atunci, cu toate ca tu erai la raion si ar fi trebuit sa le fie frica de tine,
vedeau uite-asa ntorceau capul n alta parte, si nu mai faceau prinsoare pe vedre de vin ca l ridica si l baga la beci, acuma
o pati, nu-s' ce le venise... Sa vezi! Nimeni nu stie ce i-o fi spus el lui Tugurlan, care de ani de zile sta deoparte si nu iesea d
zi ala a lasat silozul la o parte si a venit la moara. Isosica l-a si primit, l-a dat afara pe nepotu ala al Ciulchii. Unii spun ca sdin pricina asta... La nceput nimeni n-a nteles, pe urma s-a auzit prin sat ca se spune ca n-a fost bine ce-a fost, sa scoti mil
si cu toate ca nu Vasile facuse asta, ci alalalt, Plotoaga, lumea da vina pe Vasile. De ce? Pentru ca el a pus oamenii de s-au l
Gheorghe Pitur, ginerele lui Trafulica. sta neaca oamenii, ma, facea Nae Cismaru, care nu se nvatase minte de ce patise
nchis, din pricina alora care dadusera fac casei lui Plotoaga. Vasile trimetea pe plutonierul Moise ba pe la unul, ba pe la alt
a speriat de el, fiindca aflase de la ugurlan ca toate astea care le ziceau oamenii le ziceau si aia pe-acolo pe la raion... Dup
ziceau ca n-a fost bine si l nvinuiau si pe Vasile, parca nu l-ar fi pus tot ei presedinte si n-ar fi stiut ca Vasile nu era ameste
fusese ordinul, sa strnga grul de la ai care fugisera de pe arie. El nici nu fusese de fata, Mantarosie ala era vinovat, dar M
de treaba, nu se lega nimeni de el si pe unde l vedeai si arata asa coltii, cu toate ca nu mai avea el puterea dinainte... si ntr
nu erea acasa, erea... n porneala! I-am spus si eu sa vie alt' data si Vasile a venit si l-a gasit n pridvor. "Ca stiu eu, zice Vas
ai speriat dumneata, dar sa stii ce de ce ti-e frica, nu scapi!" "si mai ai justificarea sa vii la mine n pridvor si sa-mi spui a

gresit, a zis Vasile, nu stiu la ce te referi, dar si Niculae ti-a spus acelasi lucru, cu toate ca erea baiatul dumi-tale!" "Baiatu-m
faptele voastre, ca el acuma si vede de treaba si nu umbla sa trimeata pe seful de post pe la casele
397

oamenilor." "Mai bine sa trimet eu seful de post sa-i potoleasca, zice Vasile, dect sa mai vie trei camioane cu militieni si sa
care toti tineati ca la al mai bun presedinte." Tata a tacut. Asta asa erea. "Eu ma refer, zice Vasile, la pamnt, stiu ca ti-e fric
luam n colectiv. Ori dumneata tinchipui ca ugurlan n locul meu o sa zica: Moromete mi-e prieten, sa-l lasam pe el sa t
Recunosti?" "si de ce n-ar zice? i-a ntors-o tata. Recunosc, ei si? Tu esti n stare sa zici asa? Daca rudele ti le-ai bagat n p
te nseli, i-a raspuns Vasile, eu n-am nimic cu cine nu ne mpiedica sa ne facem alta viata". "stiu, a zis tata, ti-nchipui ca mi
naintea ta. Eu trec peste toate si trec si peste faptul ca o alta viata cu Bznae n cap nu poate sa duca la nimic bun, dar adm
lumea si fi-sau sa zicem ca o sa puna mna pe carte si o sa nvete, ei, unde ajungem? Care ar fi scopul? Sa-ti spun eu tie, ca
traieste ntreaga suflare omeneasca, traiesc eu si copiii mei, traiesc vitele care le ramne din recolta nutret, ma ncalzesc iar
trecut si ai de floarea-soarelui, mi fac ce vreau din lna si din cnepa, traiesc si cinele si pasarile cerului, si popndaii si b
pe care stau iarna si-l papusesc cu copiii, ca alde Traian Pisica pe vremuri. Nu-mi iese nici o brnza din el, dar am ce fuma?
vreai sa dai totul peste cap si nu te gndesti: ma, o fi bine? O fi rau? Ce face omul fara vite n batatura? Ce ajunge el? La ce
soproanele astea? Ce sa faca daca nu mai poate sa mai puna si el palma pe spinarea unui cal, sau sa mai tunda o oaie? Ce vr
spune tie ca daca gonesti berzele si tot ce e suflare pe suprafata pamntului, pe motiv ca sunt daunatori, nu usuci totul si aju
Fiindca asa am auzit, ca se da cu praf peste tot, din avion, si tot ce se misca prin gru si pe sub brazda se ntoarce cu picioar
alea doua loturi mi-e frica mie, ca o sa mi le luati voi mie n colectiv! Cu toate ca e si aici o chestiune. Cu ce drept sa mi le
dau?" "Prin liberul consimtamnt", i-a raspuns Vasile. "ti bati "joc de mine? a zis tata. Ia te rog sa poftesti afara din trla m
"Bine, i-a zis Vasile, dar ti spun si eu un lucru, ntr-o vara eram copil, am trecut pe drum si am vazut ceva n mijlocul batat
vreun vitel bolnav sau vreun mnz, m-am oprit si m-am uitat prin uluca. Dumneata stateai n picioare si vorbeai cu sanitaru
Ba, nea Ilie, zice Crivat, eu zic ca n-o mai duce. Da, pai nu vezi ca abia mai sufla!? Are temperatura patruzeci si unu de
o sa-l tai sa-i iai pielea, cnd l auz pe sanitar ca striga spre muierea dumitale, care nu stiu de ce statea n casa si se uita prin
ata Catrino, zice, fa-i camasa! Adica de nmormntare, sa-i faca una noua.
398

Atunci am nteles ca ce zacea acolo n mijlocul bataturii pe o patura la picioarele voastre nu erea un animal, ci Niculae. L-a
patru labe, pe urma n picioare, si o ia mpleticindu-se spre gradina. Mai mult ca sigur ca a auzit tot ce vorbeati voi. ntreab
vreai sa spui cu asta?" a zis tata. "Ca nu-ti pasa dumitale daca ti murea un copil! Parca ce, aveai vreo vina? Frigurile vin de
trebuie sa traiasca si ei?!" A trecut tata. Pe urma s-a suparat si i-a spus lui Vasile c^ asta e o minciuna. Dar se vedea ca cev
ncerca Vasile sa se mpace cu ai pe la care trimisese militianul, dar n-a reusit si peste vreo doi ani l-a dat jos ugurlan. Dar
gospodarie colectiva si cnd veni de reusi ugurlan, Vasile fu ales presedintele lor acolo, la geaceul pe care l nfiintase, fii
ntre ei, cu toate ca le daduse pamntul al mai bun si atelaje si bani de la banca. Dar nu intrasera cu tot ce-aveau si erau mai
nu ereau, dar intrasera cu minile goale, nu prea munceau, ca le placea la toti sa comande alorlalti si le ramnea toamna tr
Vasile i-a pus la treaba si a nceput sa le mearga mai bine. Lui tata i placea. Foarte bine, zicea, cui i place acolo, n-are dec
placerea asta a lui, adica a tinut toti anii aia cnd venira de se desfiintara si cotele. Cnd ntr-o zi se ntorcea nu stiu de pe u
ca mi spune, de-aia te-am scos eu de-acolo de la siloz si te-am vorbit de bine pe toate drumurile, ca tu sa faci pe urma mai
facut, tata?" (Era vorba de ugurlan.) "S-a pornit, zice tata, din casa n casa, cu o droaie de altii veniti cine stie de pe unde,
omului pna nu se nscrie n colectiv. Asta e o fapta?! Am vrut sa stau cu el de vorba si parca nici nu mai ma cunoaste. S-a
dreptate, cu ugurlan mai stateai de vorba si unde nu se putea si nu se nvoia omul cu nici un chip l lasa n pace. Da' acum
mai sta nici el de vorba si de-aia se suparase tata, ca de ce s-a pretat. "Asa ne-a fost vorba?" cica l-ar fi luat la rost. "Morom
n-o sa mai asteptam noi acuma dupa cheful tau sa facem ce ne-am pus n gnd. Facem! si tu ar trebui sa intri primul, sa dai
tata, vorbele astea ca s-a legat si de el, ca altfel, pe urma, nu i-a mai pasat nici de pamnt, nici de nimic, l-a dat acolo si a te
pe ugurlan, ca de la el ar fi pornit. Nimeni nu mai stie bine cum a fost, dar e adevarat ca ugurlan a fost primul care a nce
el si a iesit galagie mare, au nceput oamenii sa strige. si atunci a cazut ugurlan si a venit iar Vasile, care asta n cteva sap
cinci care nu s-au nscris! Oleu! Abia atunci am vazut noi ca ugurlan cazuse nu pentru ca facuse lumea galagie, cum crede

ncet... Vasile, parca puteai sa stai de vorba

399

cu el? Te nscrii, nu te nscrii, tot aia e, zicea, toata tara se nscrie si numai tu nu vrei? si ti lua mna si te punea sfortat sa te
la Pitesti, care pe la Bucuresti, care pe santiere, dar degeaba, ca le-au pus pe muieri, pe babe, pe care au gasit n casa sa sem
gospodaria colectiva. Cine avea copii functionari pe la Palamida, sau Pitesti sau oriunde ar fi fost, veneau aia si-i convingea
le pericliteze situatia. si stiti cum erea asta, ca odata ce unul semna, venea asta pe urma numai de-al mortii sa semnezi si tu,
ca sa nu-i pricinuiasca vreun rau lui Niculae, a facut ce-au zis ei, nici n-a mai stat la discutie... Dar cu ugurlan a ramas cer
comuna, s-a dus, si-a vndut casa si locul si nimeni nu mai stie pe unde-o fi... mbatrnise tata, nu-i mai erea asa bine. Nu c
simtea n apele Iui, mai ales ca si Paraschiv murise n anul ala n spital. Se lasase de tutun ca se speriase, ntr-o zi se pomen
doctorul i-a zis c-a scapat ca prin minune. Tocmai mplinea saizeci si noua si s-a speriat cnd a vazut. Haiti, zice, gata! Misi acum, ar fi vrut el s-o dea pe gluma, dar i-a spus doctorul ca daca sngele ala se spargea la inima sau la cap, murea ntm
mai apuca sa-si dea seama. S-a tinut, a lasat tutunul, dar era asa nervos, i casuna pe orice si ba zicea ca nu mai are chef de
n-o sa mai vada lumina soarelui. Cnd primea cte o scrisoare de la tine, ba se supara, ba zicea ca ti-o fi greu si tie, nu e les
trziu. Ar fi trebuit sa-l fi tinut pe Niculae mai departe la scoala, sa nu umble el pe urma de gt cu toti astia ca de-alde Isosi
urma si vedea de-ale lui, veneau astia pe la el, alde Costache si Giugudel si ailalti si vorbeau ntre ei, dar se nmuiase el, nu
clopotul n sat intram pe poarta si i spuneam, tata, a murit cutare. Pe ma-sa, zicea el atunci, a murit fiindca n-a mai avut zil
gt, cum auzea cum bate clopotul si afla cine e, ofta asa subtirel si, hei! zicea, nu-i pare Ia nimeni bine ca moare cineva! Se
oamenii mai si mor... Pe urma a nceput sa se sprijine ntr-un ciomag si mi spunea mie: "Ion al lui Iacov are optzeci si sase
am numai saptezeci si ceva!" Adica, de, o sa-i treaca lui slabiciunea aia si o sa mearga si el ca Ion al lui Iacov. Dar cnd lua
pare rau ca nu poate sa bea toata sticla, ca si asta era o poveste, nu-l mai tineau vinele si picioarele lui nu mai erau bune de
dadeai la o parte ca pe niste lemne. ncepuse sa cada, se ducea pna colea la pod si cadea si pe urma lupta-te cu el sa-l aduc
mini si te izbea!... El zicea ca mai e el omul ala n putere s-o ia de-aici si sa se duca pna la Rca dus si ntors, pe jos, cum
fara cai. M-am pomenit cu el pe seara, mergea el, dar parca tragea de picioare. "De unde vii, tata?" zic. Nu stiam eu ce e cu

c-o fi fost pe-aici prin sat, ca uneori asa facea, pleca si nu venea la prnz la masa. "Unde fusesi, tata, unde mncati?" l ntre
mneai nimic." "Pai uite asa, ma plictisii, zice; ca veni el alde Matei si zise sa iau ceva, ca la el fusei, dar uite ca nu luai." st
ma prefaceam ca nu nteleg. "si nu-ti fu foame?" l-am ntrebat. "Uite ca nu-mi fu." Asta i venea lui si-acasa, si erea mncar
aragaz si zic: "Hai, tata, ce te tot codesti asa, aseaza-te odata la masa ca n-am timp sa te chem cu lautarii, copiii astia l-e foa
ureche." Ca asa facea, ducea mna aici la tmpla si se scarpina sub palarie si se uita asa la mine si se strmba, ntr-o vreme
Cnd l facui pe al dinti sta si se uita ceasuri ntregi la el n leagan si l vedeai ca i pare bine... n anii aia a avut zile cnd i
prea mai zicea nimic, nici de astia de la sfat, mai ales dupa ce se desfiintara cotele... Bea la tutun cu alde nea Costache al Jo
vorba la umbra sub salcm sau n pridvor si se uitau pe drum. Mai venea el din cnd n cnd afumat cine stie de pe unde si
firuie, mai ales pe mama. Pe urma se culca si cnd se scula l auzeam asa cu glas ca de fata: "Ilinco!" "Ei, ce e", ziceam. "P
sa mannc?" l apuca blndetea! Alteori l lua pe baiat pe genunchi si i cnta el un cntec cu un soldat ranit n razboaie si c
capul lui... Mama uite asa se nvrtea pe lnga el nfuriata, ca sa lase copilul n pace sa-i cnte Bine esti cuvntat, Doamne,
facui pe-al doilea veni el de se plictisi, nu-i mai placu... Sa-l fi vazut cum se scarpina lnga ureche si se strmba asa la mine
eu ceva. "Ce e, tata?" Nu vrea sa spuna, da mereu din cap suparat rau, pe urma se uita drept la mine si se scula si pleca. Nu
nu vreo boala... Ca ma apucai sa-ti spun ce era n inima lui cnd ncepu sa mearga n ciomag, fiindca de-asta ne-am dat noi
treaca, fiindca mi adusei aminte cum a intrat pe poarta cu picioarele lui trs. Am vazut eu ca vine de undeva si stiam de u
vii, tata?" i zic. si el se opreste n mijlocul bataturii si se uita asa la mine enervat. "Pai nu fusei, Ilinco, la Balaci!?" Nu vrea
spuna ce vrea el. Parca mi-ar fi spus mie mai dinainte si eu as fi uitat, sau parca l-asi fi trimes eu pna colea la cooperativa!
cautasi, de ce nu-i spusesi lui barbatu-meu daca avusesi treaba acolo?" "Dar ce crezi tu, zice, ca am fost singur? Am fost cu
l vazusem eu pe la cooperativa, dar i zic: "si tu ai picioarele lui Sande? si n-a trecut pe drum nici o caruta sa va urcati si vo
am mers paisprezece kilometri pe jos." Asta tinea el minte, ca n-a fost un an de cnd s-a dus pe jos la Rca si ca o sa-si revi
n-am vrut sa-i spun ca n-o sa se mai urce el pe cal ca Ion al lui Ilie Iacov (unde l-o fi vazut el pe ala nu stiu, o fi auzit pe cin

401

acolo la gospodarie, le-or fi dat lor atelajele n primire) si nici ca o sa mai apuce el macar sa iasa din sat, darmite pna la R
l-am dus la spital. A stat el acolo cteva saptamni, i-a fost mai bine. "Domnule doctor, i-am zis, i e mai bine, sa-i mai dam
picioare?" "N-o sa-l puneti, a zis doctorul, acuma lui nimic n-o sa-i mai faca nici bine nici rau, batrnul nu sufera de vreo b
trai, bine, sa nu-l chinuiti cu cine stie ce, ca nu mai ajuta." Avea slabiciunea asta, ca nu-i venea neam sa stea n casa si l ved
mna pe lnga garduri. "Tata, unde te duci? Stai acasa, ca iar n-o sa poti sa te mai ntorci si daca vine mama dupa tine sa sti
mama, ca nu-l lasa n pace, odata cnd a vrut si ea sa se duca pe la neamuri n Burdeni, l-a ncuiat n odaie... Eu n-am stiut
barbatu-meu si copiii pe la Ploiesti, la socri, si cnd ne-am ntors l-am gasit asa njurnd, ca aia batrna vrea sa-l duca mai r
Ca el nu mai sta cu ea, o lasa aici si se duce la ailalta n vale, la Alboaica. (si aici Alboaica intra si ea n odaie si ncepu si ea
continua Ilinca, mama nu stia nimic, ca nici eu nu l-am crezut, am zis ca zice si el asa, de ura pe ea... Ei, si ntr-o dimineata
ea mama ca se scoala din pat si se duce, dar a crezut ca se duce n gradina, de, ca omul batrn... Ca i luase frica, se trezea d
mama a crezut ca nu e nimic si si-a vazut de somn. Eu la fel. Dimineata, cnd ne-am uitat, patul gol... Stai acum si cauta-l
ntr-o parte, vazuse ca dam de el repede, si ca sa ajunga la Rca fara sa stim noi cum, te pomeneai cu el te miri pe unde. As
dimineata. Cnd a fost asta, Alboaico?!

- Pai ariul trecut, zise Alboaica. si continua ea povestirea. O fi plecat el de-acasa noaptea, dar la mine, de, a ajuns trziu, ras
mama stie, n-aveam de unde sa-mi dau seama ca el a fugit. I-am dat eu o cana de lapte, a baut-o si se uita asa n cana. "Ma
tu niste tuica n-ai?..." I-am dat un paharel de vin, ca mi-a fost frica sa-i dau tuica, sa nu-i ia de tot puterea si s-a asezat pe pr
jumatate... l tinea n mna si eu mi-am vazut de treaba si cnd ma ntorc el tot asa ramasese: "Ce faci, tata, zic, nu beai?" E
nu ntelege; "Paharul, zic,
da-l peste cap, zisesi ca nu vreai sa beai lapte. Nu-ti place?".....Ba mi

place", zice, dar tot nu bea si tinea asa paharul strns n mna. Atunci m-am uitat si eu mai bine la el si mi s-a facut rau, Nic
erea ca btul, daca ti mai aduci tu aminte de el, asa voinic si cu oasele mari, cnd a murit i-am facut un tron ca abia avea lo
aproape si ntind eu mna si i iau paharul sa vedpm re zice. N-a zis nimic. Ninila -> .-----

rasarea soarele si era asa liniste. "Ma, Marito, zice, ia uita-te, se facu seara." Am tacut si eu, mi s-a facut frica. Btu n-a mu
gradina si si-a sfarmat un picior, uite-asa se facuse zob fluierul sub genunchi, si a njurat pna a nchis ochii, ca de ce sa se
unei buturugi. Pe urma m-am mai linistit eu si am zis ca daca el e n stare sa seada pe prispa nseamna ca nu e nimic, o fi di
toate puterile si de-aia nu-si mai da seama, dar si vine el n fire. "Treci, taica, i-am zis, colea mai la soare, ca acolo ti-o fi fr
val-vrtej, aflase unde era si pune mna pe el sa-l traga de mneca sa se ridice si sa-l duca.

Aici ochii Alboaicei lucira, si, trecnd printr-o miscare de la stnga la dreapta, capul ei se dadu pe spate cu o spirala care de
bucurie, ci de plns, pe care l alunga astfel ca sa povesteasca mai departe cu glasul curat. Sau ar fi vrut poate sa se opreasc
ceva care nu putea fi auzit si de urechi straine, sau ceea ce urma ar fi putut sa supere pe cineva!? Se uita la Catrina: mama a
ca ea uitase toate acestea si era si ea curioasa sa auda ce s-a mai ntmplat, ca si cnd nu despre ea si omul ei era vorba. Alb

- Eu ma luasem cu altele si el ct statuse la soare si venise n fire... S-a ridicat de pe prispa si a nceput sa se sprijine n ciom
Mama l ndemna si l firuia, nu-s' ce-i spunea, ca daca n-o sa-l tina de-aici nainte numai n casa, sa-l ncuie si sa nu-i mai d
ce i-a zis, ca l-a firuit, nu mai tin minte, si tata zice: "De ce ma firui tu, fa, pe mine?" si ridica ciomagul si jap! i trage una p
am vazut eu ca nu e de rs, si m-am dat dupa cosar... Ei, si pe urma, nu-ti mai spun, Niculae, ce-am patit cu el, ca n-a mai p
acasa ca era departe. Mergea el, de, asa, doi-trei pasi, dar pe urma, chiar daca l tineai, se facea greu ca un pietroi si se lasa
ntrebam mereu: "Tata, te doare ceva?" "Nu ma doare nimic", zicea. Ce sa-i facem, cum sa-l ducem acasa? i spun eu lui Sa
o caruta cu cai, sa-l punem n caruta si sa-l ducem acasa." "De unde caruta si cai, zice Sande, nimeni nu mai are voie sa tina
te, zic, la gospodarie si spune-i lui alde Moreanu sa-ti dea, ca acuma l-am ales pe el presedinte si e om la locul lui, o sa-ti de
el acolo, ca o fi el Moreanu om la locul lui, dar asa s-a dus Marin al lui Matei Dimir sa ceara s-o duca pe fi-sa la gara, ca pl
trimis la alde Ilie Nica, care are grija de cai, si Ilie Nica i-a spus ca i da cu conditia sa-i care si lui niste lemne din Cotigeoa

spune-i si tu ca i faci si pe urma nu-i mai faci." "Mai bine l duc pe btu n brate, zise Sande, dar eu la nenorocitu ala sa-i c
sa-l ia pe tata n brate. Ce sa-l ia, ca era greu si ce crezi, Niculae, ca a facut Sande?
403

Aveam o roaba si l-a pus pe tata n ea si uite asa l-a dus pna acasa. Sa fi vazut cum statea tata cu capul ridicat si se uita pe
btule, sa te plimbi asa pe drum?" "mi place, ma, Sande, zice, numai aleia batrne nu-i place si nu vrea sa ma lase! Ea cred
"Bine, btule, zice Sande, uite las roaba la matale si cnd oi mai putea si eu asa, vin sa te plimb. Ca acuma trebuie sa ma du
n-a mai putut Sande, saracul, s-a ntors acasa si zice: "Mama m nu ^o ~,~: J-------- L*-
,______, ,. - ^v, ^d spinarea sacul de cinci duble pna

la gara, dar de ce i e Iui mila cnd i e, sa nu-i ceri, fiindca nu poate... Din ziua aia de cnd cu roaba nici nu l-a mai vazut s
lasat noi... Alboaica tacu.
- si cum a murit? zise Niculae ntru trziu. L-a durut ceva?

- Nu I-a durut nimic, raspunse Ilinca. De vreo doua saptamni nu se mai ridica deloc din pat si atunci ti-am trimes eu teleg
- Eram plecat, zice Niculae, si Marioara s-a ntmplat sa fie si ea plecata ntr-o tabara...
- Esti nsurat tu cu Marioara? zise Alboaica.
- Ce-ti pasa tie cu cine sunt nsurat? raspunse Niculae.
- Ce face ea la Bucuresti? Am auzit ca are si ea serviri, relua Alboaica parca nveselita de raspuns.
- E la un preventoriu de copii, e asistenta medicala.
- Doctorita? zise, fara sa se mire, Alboaica.
- Ei, doctorita! exclama Niculae, a facut si ea scoala tehnica sanitara, trei ani.
- A, ca un fel de sanitar... si ea de ce n-a venit? Dar Niculae nu raspunse.
- si, cum a murit? relua el.

- Pai cnd ti-am dat eu telegrama, zise Ilinca, nu mai cunostea. "Cine sunt eu, tata?" l ntrebam. "Marita lui Turcin", zicea,
face dinadins. Daca i dam sa mannce, mnca. "Mannci, -tata?" "Mannc!" zicea. "Mai mannci?" l ntrebam. "Nu mai m
chinuit cu el, de, om batrn, nu mai putea nimic. Cnd si cnd lovea cu bratele si atunci chemam doctorul si i facea o injec
adormea. Cu vreo trei zile nainte sa moara, tot asa, a venit doctorul si i-a facut injectie n mna. "Cum e, taicutule, zice doc
si eu la el, parca ziceai ca acum

o sa-i fie bine. Injectiile veneau si l faceau ca ntelegea tot ce i spuneai si vorbea si el. "Domnule, l-am auzit ca i spune do
viata independenta!" Doctorul zice: "Dar acuma, taicutule, cum ti este?" "Mi-e bine, zice, nu ma doare nimic, dar nu prea m
404

constient"... Pe urma a dormit el, si cnd si cnd se trezea si se uita asa ceasuri ntregi pe geam... Pe urma noaptea a nceput

ziua aia n-a mai cunoscut deloc pe nimeni... si ailaltaieri dimineata, nainte sa se lumineze, a murit...

ntre timp intrasera n odaie o multime de insi, si printre ei un militar care se uita la Niculae deschis cu o privire insistenta s
lui Niculae ca asta era barbatul ei, subofiterul de la unitatea de aviatie de la aerodrom cu care se maritase atunci n toamna a
mna pe doi copii care tocmai intrasera si ei n casa si i dadu afara.
- Sunt ai mei, zise ea. Iesiti, ma, afara, nu va e rusine sa intrati aici peste oamenii mari? Hai, afara...

Dar se apleca si ngenunche n fata lor nainte de a-i da afara, si le drese camasile la gt, le ncheie nasturii, le dadu la o par
frunte, iar pe cel mai mic l lua n brate ca sa-i ridice mai sus pantalonasii... Catrina se apropie si l masura pe Niculae de su
- De ce traiesti fara cununie ca pagnii?

Niculae nsa nu-i raspunse, parca nu mai era nici el de mult acolo si nu mai ntelegea bine ceea ce se spunea. si lasa fruntea
lungi. Nimeni nu mai zise nimic. Apoi el se ridica abia murmurnd, fara snge n obraji, spuse ca el acuma nu mai poate sa
fie la Bucuresti, dupa care si lua ziua-buna de la toata lumea si iesi fara sovaieli si fara sa se uite napoi.
XII

soferul care l adusese n sat era din Palamida, fiindca cel cu care venise de la Bucuresti i se stricase masina si Niculae nu m
Raionul de partid nu avusese nici el vreuna libera n acel moment si atunci i se daduse masina sfatului, a tovarasului Iosif, c
activul de partid al comitetului raional, dar ajunsese n schimb presedinte al comitetului executiv.

Acum masina strabatea cu grija drumul deloc neted si Niculae statea tacut si se uita pe fereastra. Era toamna trzie, dar era
mpacata sub lumina nserarii. soferul manevra des, si ntr-o vreme masina se opri cu botul chiar sub fundul unui magar pe
ntr-o groapa mai mare. Proprietarul, un taran foarte tnar, ridica o jordie si i aplica magarului o lovitura energica pe spinar
soferul rnji:
- Marca Simson, zise el, aprindere cu ciomagul.
|

Adica asta era ala din urma, cu mijlocul lui ciudat de locomotie... Nu | mersera prea mult si dadura de alt magar, tot asa

405
troaca pe doua roti n care nsa proprietarul dormea n ea asezat pe niste traisti.

- sta unde dracu s-o fi ducnd la ora asta? se mira soferul. Unde te duci, ma nene? striga el cnd trecu pe lnga troaca, sco
Dar nu primi nici un raspuns, desi omul, la sunetul claxonului, se trezise si se uita cu ochii mari la masina.

- Unde-ai plecat la ora asta? repeta soferul cu o voce de om prea blazat de cte a vazut el pe drumurile lui, dar cu care s-a o
mai ntlneasca.
Omul tot nu-i raspunse, ca si cnd n-ar fi nteles limba, si atunci soferul, vazndu-si de drum, reflecta ironic:
Doua roate si-un magar -Atelaj particular!

- Acum doua saptamni, continua el, am luat-o si pe fi-mea pna la Mozaceni, a reusit acuma sa intre la facultate, la filolog
sosea zice: "Tata, eu stiam ca numai n Spania sunt pline potecile de magari, ca e tara muntoasa, la noi aveau nainte numai

oamenii, i-am zis eu". Cnd s-a facut colectivizarea totala, au uitat sa-l considere animal socialist si atunci oamenii, din inte
creasca magari.

soferul daduse acum de drum bun si, ca sa-i abata pesemne gndurile prietenului sefului sau, stiind de unde l aducea, conti

- stiti ce scumpi sunt? Uite-asa un puiandru costa ct un cal dinainte. La Mozaceni sta tata, e si el colectivist, ca i-a bagat pe
subsuori cu munca de lamurire, cum au facut attia ani. Tata avea si el sase pogoane, dar de cnd l stiu se tot vaita, ca aoleo
bine ar fi sa mai avem noi un lot de nca sase pogoane... Acum i-au lasat si lui acolo ceva n folosinta personala ct sa pasca
mai munceste, el cu batrna, si cum l sapa de cte cinci ori! si-i zic: "Cum e, tata, cnd te vaitai ca ai pamnt putin? Acuma
lasat?" "Mai baiatule, zice, sa am eu acuma din alea sase pogoane cte le-am avut numai doua, si le-asi pupa!..."

soferul observa nsa pesemne ca prietenul sefului sau ramnea mai departe cu privirea dura pierduta peste cmpuri si ca chi
se facu atent la drum, fiindca treceau prin sate apropiate mult unele de altele si pline de oratanii si de copii. Iesira apoi dupa
si acum soarele rosu scapata ntr-o vapaie ca ntr-un imens incendiu ntepenit la orizont. Pe acest drum lung, mai ntlnira u
lung de tractoare, o ntreaga
406
trebuie sa taca si cnd e cazul sa vorbeasca...
XIII

"...N-asi fi putut sa cred ca abia un an mai trziu aveam sa-mi dau cu adevarat seama ca sunt un om care nu mai are tata. M
am venit singur si la ntoarcere nca mi se parea ca am venit de-acasa unde el erea mai departe n pridvorul lui, cnd m-am
chipul ei o ngrijorare. Se uita direct la mine si privirea i era grea de neliniste: cum te simti? parca ma ntreba. Sunt cu tine
ai pe noi, femeia si copilul tau. si atunci m-am simtit singur, fiindca dincolo de ngrijorarea ei, i lucea n ochi parca si un tr
momentul pe care l dorise tot timpul si ca tot pregatindu-se pna atunci sa poata trai si singura cu copilul, nu renuntase nic
odata, de mult, n mintea ei de fata, ca Niculae al lui Moromete era baiatul care i placuse ei si cu el trebuia sa se marite. Fii
mea cu o minciuna ce n-a fost n stare n attia ani de asteptari. mi placuse de ea, ca de o consateanca, cnd a venit atunci l
Nu mi-era bine si chipul ei ti da un fel de liniste, nu-i pasa ei daca un barbat la care tinea era sau nu membru n comitetul r
dupa ce am plimbat-o pna seara prin oras am dus-o acasa unde statea n casa silvicultorului ala plecat la Sinaia cu domniso
poarta: "Am o veste mare sa-ti dau". M-a facut curios si apoi nauntru n casa: "Ma marit, Niculae, zice, am venit la tine sate mariti?" "Cu un baiat pe care l-am cunoscut asta-primavara cnd venira aia cu sonda si gaurira pamntul n Grama sa sco
m-a gasit cu inima moale din pricina ca Ghimpeteanu ma anuntase n ziua aceea ca n-o sa mai fac parte din comitet, si ca u
cunosteau! Cine si face iluzii!... Mi se pare normal, din moment ce nu mai esti printre ei, ce sa mai vorbeasca cu tine, n-ai
vede, desi ai lucrat cu el! Ai cazut, esti bun cazut... Ceea ce nu-l mpiedica sa zica pe urma, sa traiti, tovarase, cum s-a ntm
secretar n comitetul regional si am mai gasit ctiva dintre ei care mai ramasesera de samnta, ati fost la scoala superioara d
lopata, ani n sir n gradina Mogosoaia, tmpitul, vroia sa spuna ca nu crede, desi stia perfect de bine ziua cnd nu ca sa ma
si n ziua aia
407

nainte sa ma anunte Iosif ce primejdie ma pndea parca se sfrsea ceva ca si n '45 dupa razboi si n calea mea la o raspnt
pe strada si se lipea de mine. N-aveam inima moale, dar sperantele mele erau turburi, eram att de derutat... La orice m-asi
lovitura pe care o primisem si nu era singura, parca aveam presimtirea ca asta nu era totul... "si, Niculae, am venit sa-mi iau
Nu mai vrea nimic, era mpacata, a nteles din seara aceea, cnd m-am dus eu la poarta ei, sa nu se mai agate! Daca vrea fat
tau si astia sunt cei de o seama cu tine, altii nu mai sunt dect mai mari sau mai mici, si de prin alte parti. "Bine, Marioara,
"Plec acum din sat dupa el." "Departe?" "Pai la Moreni!" Ce mai departare si mi-am adus iar aminte de Ileana, ce fata mai i
aveam n palma strnsoarea ei, se vede ca se ntmpla ceva cu ele n momentele astea, ca ma miram ce glas senin avea, uite

sta sa ma astepte pe mine si avea mereu colturile gurii ntinse ntr-un surs vrt n obraz, de bucurie, pesemne cnd nu mai
ajunge ce ai tu... "si stii, zic, ca nu mai sunt la raion?" "Nu stiu, zice, dar o sa te trimita la alt raion, ma mir ca ti place, ma u
perpeleste noaptea si nu poate sa doarma si njura de i s-a facut sufletul negru, de ce sa ajungi sa ti se faca asa, ce bucurie o
sapa... Dar cnd lasi sapa jos stii ca e odihna, si nu-ti mai pasa de nimeni, pe cta vreme n munca asta a voastra vai de odih
bine ca te-au scos..." "Da' ce, zic, e obligatoriu sa ajungi ca alde tac-tau?" "Nu e, zic si eu, o meserie e mai buna, stii ca faci
ale tale, ca n-o sa traiesti doua mii de ani..." si atunci am scuturat din cap de ameteala fiindca mi s-a parut ca aud pna si gl
parului ei umed de roua si atunci am pus mna pe ea si am apucat-o de umar si pna si umerii ei erau la fel de moi si de pla
iubirea cea mare a unei fete: nainte de maritis cu cteva saptamni, maximum o luna, daca ar sti cei care se nsoara ar am
cnd ar cere-o s-o si duca la primarie... Dincolo se vedea lumina aprinsa si Marioara s-a dus si i-a spus ceva domnisoarei st
stinga lumina, fiindca n-a stins-o... "Ei, zic, daca tot te mariti si ai tinut att de mult la mine..." si am ntins-o pe pat. Marioa
tremure. Hm! Nu era ca Ileana! Era fata mare... si dupa ce am facut-o sa nu mai fie, iar nu mai semana cu Ileana, a stat lng
facut ziua, si n-a scos o vorba, numai inima i batea si i ardea fruntea, avea temperatura... si mie mi-era mila, uite, zic, ct t
Cnd colo, o aud ca mi spune ca nu e vorba de nici-un maritis. Hm! Iata cum umbla fetele cu minciuni si cum reusesc cu e
Daca mi-ar mai fi spus o data ca tine la mine, plecam si acolo
408

o lasam... n zilele alea a ramas nsarcinata... A venit la mine la sera ca n-are nici o pretentie... Da' cnd l-a facut, am avut eu
ct am putut din salariul meu de gradinar si acum pustiul are aproape zece ani, seamana la frunte si la ochi cu tata, parca l-a
cnd m-am ntors de la nmormntarea lui: nu simteam atunci nimic, m-am uitat la ea mirat, am mngiat-o si eu, dar i-am
obrazul strmb ca o oglinda urta n care m-asi uita... Sa se duca sa nu lase sa doarma singur copilul... iar eu eram foarte ca
sufletul nu doare, numai se strnge, se apropie de nesimtire, ceva parca se ncetinise n lucruri, statea fiecare la locul lui, ge
izolate, si cerul... Muream parca si eu ca n ziua cnd am iesit din spital fara Simina mea... Acum eram fara tatal meu, pentr
ziua cnd el mi-a spus ca nu ma mai da la scoala, tot asa am simtit si parca ma vedeam pe mine de la distanta, ca pe un stra
stiu cum am adormit, iar dimineata m-am sculat ca de obicei, m-am mbracat si am plecat la comitet. n ziua aia trebuia sa p
de ce pun unii ochii pe mine si vor sa ma scoata din munca de partid, desi acuma, hm, e cam greu... Ne-am urcat n masi
sfrsit de campanie de toamna... Ieseam pentru ntia oara pe teren cu asta, ma cam ocolea n anumite actiuni, ca sa poata p
primul-secretar, de, nu semana cu cel care n-a vrut el sa ma primeasca atunci n chestiunea Beju, unde pleca ma lua cu el si
ncepea asa pe departe sa puna n discutie activitatea mea... Pesemne ca vaznd situatia asta s-o fi gndit sa renunte pentru m
teren... Seara la ntoarcere l-am gasit pe fostul meu notar n birou... si am intrat la el. "Ei, ce este?" "Vreau sa-ti spun, zic, ca
sa-l ntmpine astfel pe Deaconu!" "Adica cum?" "Pai sa-ti spun, da1 capota gazului pe spate si se ridica n picioare lnga
sate..." "Nu mai spune? Vreau sa vad si chestia asta!" "Da, dar nu stiu daca cu tine o sa faca..." Iar acasa mi s-a parut pe urm
cU deosebirea mare ca m-am pomenit singur povestindu-i Marioarei aceasta istorie! Vroiam parca sa uit sau sa ma prefac c
aveam tata. Cnd te porti cu totul obisnuit nu nseamna ca consideri totul la locul lui, prin chiar sporul de neobisnuit pe care
pentru ntia oara un lucru care n-o privea?... Dimineata urmatoare, am plecat iar la comitet, aveam de pregatit un referat im
durat att de mult ca mi-a ramas n minte lunga ct o saptamna... Ah, nu mai pot dormi, s-ar putea ca de aici nainte... Ce
cnd s-a ntmplat, dar de mult nu se mai face lumina' sub pleoapele mele si nu mai trece nimeni pe drum sa ma uit ca altad
ce nu te-am visat niciodata si de ce mie nu mi te-ai aratat la fel ca mamei? Esti suparat pe mine ca n-am fost la
409

capatiul tau cnd ai murit? Dar n-am putut veni, ca si Sande, cnd ai fost pe la mine cu el, mi s-a facut rau cnd te-am vaz
fost Ilinca pe la mine si mi-a spus ca ai cazut la pat dar eu am vrut sa cred ca n-o sa ti se ntmple nimic, ca sa pot sa nu viu
batrn si cu chipul mortii pe fata... Vezi, tot noi vrem sa traim, care ramnem, n timp ce voi va duceti si tot noi vrem ca voi
o viata ntreaga nu ne-a ajuns ct s-a sapat n sufletul nostru... Un an de zile nu m-am gndit la tine dupa ce te-ai dus, crez
mpotriva uitarii, fara sa-mi dau seama ca ntunericul navaleste tot mai negru n serile mele, peste mine... Am plecat cu Mar
ei n care verdele tot stralucea povestind, "Niculae, zice, l-am visat zilele astea pe taica-tau. Mosule, zic, tu esti? Eu sun
venit la nmormntarea ta? L-am vazut. si cu Dumnezeu ce faci? Nu mi-a raspuns, a tacut."

Niculae se rasuci n pat, aprinse lampa si se ridica n capul oaselor. De trei ori o pusese pe mama lui sa-i povesteasca acel v
"Maica, de multe ori l visez, dar nu raspunde, eu l ntreb si el tace, raspunsese mama. si azi-noapte l-am visat iar si acum a
vii si tu pe-acasa de parastasul lui de-un an. Mosule, i-am spus, tu esti? Eu sunt." si aici aparuse n glasul mamei glasu
resemnat, coplesit de griji si de taceri lungi, cnd vedea ca mbatrneste si simtea el ca asta nu mai putea fi oprit. "L-ai vazu
nmormntarea ta?" continuase mama si abia acum, repetnd, se ntelesese ce vrusese sa spuna, ca n ceasurile lui grele, cn
el, dar ca totusi a venit la nmormntare. "si el ce-a raspuns?" ntrebase Niculae. "L-am vazut", a zis. "Att?" "Att!" si Nic
cu adevarat glasul lui, se simtea n aceste cuvinte de dincolo de mormnt ca pe lnga durerea pe care ar fi simtit-o el de a fi
feciorii Iui alaturi, nu s-a mai adaugat aceea de a fi fost nmormntat, fara sa fie macar unul de fata; dar durerea a doua, car
care se produsese, l-a vazut ca a venit si nu pastreaza acolo unde e, cu privire la moartea lui, nici bucurie, nici tristete, ci sin
oamenii, cu pacatele lui din ultimii zece ani si cu propriii lui fii a vazut cum e, dar cu Dumnezeu? "Fusese el necredincios,
pacat n afara necredintei si a ratacirii din urma nu fusese dect trufia, prea credea ca n-o sa mai moara niciodata, si asi fi av
iertat." "si tata ce-a raspuns?" zisese Niculae. "A tacut. Nu mi-a raspuns nimic." Adica asa cum facuse n partea din urma a
singuratatea si tacerea nu pot fi alungate de nimeni o data ce au patruns n inima omului si ca nu-i mai ramnea dect trufia
moarte, cu toate ca moartea se lupta cu noi sa ne ia totul.
410
A DL'

Niculae stinse la loc lumina si-si puse tmpla pe perna. "Tata, sopti el, eu nu te-am parasit niciodata, stii bine... Nu ti-am fa
cu nimic si mi pare bine ca te-ai mpacat cu mama... Dar de ce nu vorbesti si cu mine? Crezi cumva ca de-aia n-am venit la
te-am uitat?... stiu ca poate cu timpul amintirea ta de cnd eram mic ar fi crescut iar la loc si ar fi astupat-o pe cea de care m
venind la patul tau, m-am gndit si la asta, dar eu mai stiu ca nu toate ncercarile te lasa neatins... putine te ntaresc, toate ca
sa spun ca si tine ca binele n-a pierit niciodata din omenire, dar ca trebuie sa ajungem sa-l facem pentru toti... Altfel crezi c
soarelui? Tata, ma auzi? Nu mai vrei sa stai cu mine de vorba? Sunt eu, Niculae, mamei i te-arati si mie nu. De ce? Nu mai

n acea clipa Niculae vazu cum stratul gros de ntuneric (n care gndurile lui se nlantuiau cu acea tarie care alunga totdeau
se da la o parte dinaintea ochilor lui asemeni unei usi si n lumina vesnicei zile de vara care scalda batatura si salcmii de ac
gradina si o lua ncet spre poarta de la drum cu mersul lui ciudat care ti spunea ca de acolo de unde vine e greu sa-ti spuna
duce s-ar putea sa se ntoarca el cu un rezultat... Ce rezultat?... "Tata!" sopti deodata Niculae si n aceeasi clipa simti cum se
nestiut al fiintei un val de duiosie agresiva care i pipai apoi gtul si ncepu sa-l sugrume. "Tata, tata, chema el si si duse co
duci tu acum, ncotro o s-o iai dupa ce deschizi poarta si o sa iesi iar la drum?..." Turburata de plns, imaginea tatalui reven
salcmi ai curtii, lund-o agale spre sosea. Statea nsa mereu cu spatele si mergea exact ca un om care e adevarat ca al lui er
cu gard, dar si peste rest cine l mpiedica sa se uite? "Tata, unde te duci?" striga Niculae iar, de asta data nsa foarte ncet si
efort suprem plnsul care l neca, nu pentru ca se temea ca Marioara l va auzi din odaia ei, usa era groasa, ci pentru ca ved
Moromete iesi pe podisca si Niculae porni alaturi de el cu fruntea n pamnt... Vazuse ca nu vrea sa se uite la
el...

"...Sigur, de ce sa se uite, de ce sa stea si el de vorba cu tine, crede ca se mai roaga cineva de el, mai e prostul ala, parca dac
partea mea de pamnt... si Baragan suna cu goarna baaaaaaa toata lumea sa se strnga la primarie ca a venit baiatul asta al l
Ouabei, taceti din gura, striga mama parca s-ar fi darmat casa pe ea si el i facea semn Ilinchii, de ce, zice tata senin, ce are
altii?... N-am mai vazut-o pna atunci pe mama ridicnd pumnul n aer, du-te, fa, de-aici, cnd ti-oi da una acuma te trimet
ntia oara iesisem asa de departe si stam cu fata n sus si soarele ardea rosu prin musamaua neagra a palariei si ce pustiu er
pierisera oamenii de pe pamnt si ramasesem numai eu... Am dat palaria la o parte si m-am uitat la soare sa-l vad cu ochii d
am vazut miezul de foc alb si am nchis pe urma ochii fiindca se facea ntuneric n jur si atunci am simtit o palma care mi m

Document Info

A fost util?

pe unde venise? Niculae ma

tu unde te duci?... Ma duc s
Accesari: 4075
mai apucat... acuma ziua?..
Copiaza codul
Apreciat:
diseara abia ajung, ca e tam
in pagina web a site-ului tau.
si la noapte ma duc la cimit
Comenteaza documentul:
cusnita de rachita alba sub
Nu esti inregistrat
foame, maica!... nu mi-e fo
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea
bogdaproste, ca esti copil c
comenta
ei mari, ce nalta era, dar ta
Creaza cont nou
dar nici el nu era mai nalt c
nu stie nimeni ce trebuie sa
absolut fara sa te ia n seama cu fruntea cnd sus spre vrfurile salcmilor, cnd jos pe lnga poteca pe care calca si se uita
poteca dupa el, bun, bine, am nteles, mergem mai departe si e si ala cu care ne ntlnim un om si asta care sta pe loc lnga
celalalt stlp de la cealalta poarta peste drum, ca sa nu mai vorbim de cel la care ne ducem, care e omul cel mai n puterea c
socoteala ciobanului e achitata?... sau ne ducem acolo degeaba?... socoteala ciobanului e achitata... atunci putem sa discuta
ai mei nu mai are nimeni, mai ales ca asta micu, Niculae, i-a placut sa munceasca de cnd era mic, i sfriau minile pe tre
nici ele nu pot sa zic ca nu erau vrednice, dar nu se puteau tine de Niculae, ca el o lua asa nainte cu postata si curgeau polo
calea ferata si de bucurie odata si nfigea minile n parul Ilinchii si aia striga tata... tata... tata..."
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

De mult Niculae adormise. Dimineata cnd se scula nu arata nici prea odihnit, si nici prea senin, si Marioara se mira, fiindc
ceva, nici ea nu si-a dat seama ce, si pe urma a tras cu urechea si nu s-a nselat: la auzit pe el, pe Niculae de alaturi, cum rd