Sunteți pe pagina 1din 10

Inmultirea plantelor prin butasi

Astazi din nou despre plante si cum putem sa ne "sporim" colectia sau sa o imbogatim
cu noi exemplare.
La plante inmultirea poate fi:
- sexuata, prin seminte, prezinta avantajul ca de la o singura planta se pot obtine un
numar mare de seminte, dezavantaj: nu intotdeauna se transmit caracterelor parintilor
la urmasi;
- asexuata - inmultire vegetative.
Deoarece conditiile de semanare si germinare sunt caracteristice fiecarei specii si nu
pot fi tratate la modul general aici vom vorbi despre inmultirea vegetativa.
Atunci cand cumparati seminte aceste ar trebui sa fie insotite de indicati privind
conditiile de germinare: sol,umiditate, temperatura, lumina, etc.

Inmultirea vegetativa poate fi:


Naturala, realizata fara interventia omului si prezinta urmatoarele forme:
- stoloni
- drajoni
- lastari
- tulpini subterane
- rizomi
- bulbi
- tuberculi
- radacini tuberizate
- palante vivipare (muguri adventivi)
Prin inmultirea vegatativa se vor obtine plante identice cu planta mama.

Artificiala, este inmultirea care are loc prin interventia directa a omului:
- butasirea
- marcotajul
- diviziunea tufei
- tulpini subterane
- rizomi
- tuberobulbi
- bulbi

- tuberculi
- radacini tuberizate

A. Inmultirea vegetativa artificiala

Butasirea
Este una dintre metodele cele mai des utilizate in inmultirea plantelor. Aceasta
metoda se bazeaza pe proprietate plantelor de a dezvolta plante noi din organe sau
fragmente de organe ca: frunza, tulpina, radacina, etc.
Factori ce intervin in capacitatea de producere a radacinilor sunt:
Varsta plantei mama - cu cat planta mama este mai tanara cu atat capacitatea sa
de inmultire este mai mare.
Lumina - are un rol activ in reusita butasirii dar acest rol este dificil de cuantificat.
Zilele lungi favorizeaza inradacinarea.
Nutritia - plantele mama correct ingrasate dau butasi care inradacineaza usor.
Clasificarea butasilor
Dupa natura organului prelevat:
- butasi de varfuri de lastar
- butasi de tronsoane de tulpina
- butasi de tronsoane de tulpini florale
- butasi de muguri
- butasi de frunze intregi
- butasi de fragmente de frunze
- butasi de radacina
Dupa tipul tesutului:
- butasi erbacei
- butasi semilemnificati
- butasi lemnificati
Dupa epoca de butasire:
- butasi de primavara
- butasi de vara - toamna
Realizarea butasilor

Butasi din portiuni de tulpina - portiunile de tulpina trebuie sa fie de minim 5 cm


si sa prezinte 2 - 3 noduri. Prin acest procedeu se pot inmulti: Dieffenbachia,
Dracaena, Philodendron, Monstera, Colocasia.
Butasi de varf de tulpina - se fac de 5 - 10 cm. Se prefera butasii mai scurti. Ei
trebuie sa baiba minim 2-3 noduri. Secctiunea bazala se face prin taiere transversala, cu
o lama, briceag, sau bisturiu imediat sub nod (1-2mm)
In zona bazala pe o lungime de 2-3 cm se elimina frunzele. In cazul plantelor cu
frunze mari se reduce o parte din suprafata foliara a frunzelor ce raman pe butas pentru
a se reduce deshidratarea butasului prin transpiratie. La plantele cu frunze mari (ficus,
aucuba) evapotranspiratia se reduce prin rularea limbului frunzei si nu prin reducerea
lui. Se practicat la inmultirea speciilor de ficus
Butasii de frunze se fac din frunze adulte dar nu foarte batrane. La frunzele
petiolate se reduce petiolul la 2-3 cm.
Butasii de fragmente de frunze, ca in cazul Begoniei (rex, credneri, etc.) trebuie sa
posede o nervura principala. La alte plante se sectioneaza frunza in doua prin nervura
principala (Streptocarpus hybridus). Butasi de Sansevieria se fac din bucati de frunza de
5-7 cm la care trebuie respectata polaritatea (radacina va aparea in partea de jos a
butasului). Prin butasi de frunza se pot inmulti: Begonia, Sansevieria, Saintpaulia,
Streptocarpus, Sinigia, Peperonia.
Butasi de radacina - sunt reprezentati prin fragmente de radacina de circa 4 - 6 cm,
care pusi in conditii optime de inradacinare, vor da indivizi noi. Prin aceasta metoda se
pot inmultii:Marantha si Calathea
Butasi de lastari de regula semilignificati, inmultire care se practica la majoritatea
plantelor ierboase. Lastarii pentru efectuarea butasilor trebuie sa aiba 7- 10 cm la
recoltare si aproximativ 5 -7 cm la fasonare, cuprinzand cel putin 2 - 3 noduri. La
fasonare taierea se face imediat
sub nod .

Frunzele de la baza se elimina pe o lungime de 2 cm, iar restul frunzelor se reduc la


jumatate pentru a micsora procesul de transpiratie in timpul inradacinarii. Prin aceasta
metoda se pot inmultii: Cyperus, Pelargonium.

Butasi de ramuri - procedeu practicat la plantele lemnoase, se realizeaza din


ramuri anuale sau care au cel mult 2 ani, lungi de 18 -22 cm, taiate la 2 - 3 mm sub un
mugure.
In aceasta categorie se intalnesc:
Butasi realizati din ramuri simple: Hibiscus, Nerium, Aucuba
Butasi cu calcai, se confectioneaza prin smulgerea lujerilor de 1 - 2ani de pe
ramura mama, in asa fel ca la baza butasului sa se pastreze o portiune din lemnul
ramurii din care s-a smuls. Se foloseste la inmultirea smochinului.
Butasii cu carlig, sunt butasii care pastreaza la baza o portiune de 2 - 4 cm din
ramura mama.
Butasii plantelor cu latex (ficus, euphorbia) dupa taiere se tin timp de 25-30
minute in apa calda 35 grade C pentru a se evita obturarea vaselor conducatoaree prin
coagularea latexului.
Stimularea inradacinarii butasilor
Inradacinarea butasilor poate fi facuta prin mai multe metode:
- folosirea de solutii stimulatoare - vezi RADISTIM
- iluminarea suplimentara in lunile de iarna - primavara
- executarea de incizii bazale, inelare sau simple taieturi

Substraturi pentru inradacinare


Substratul de inradacinare trebuie sa aiba o buna porozitate pentru aer, capacitate de
retinere a apei si sa fie perfect sanatos (steril). Se poate folosi ca substrat de
inradacinare: perlitul, turba fibroasa, nisipul, singure sau in amestec. Apa se utilizeaza
pentru butasii de leandru, ficus, cyperus, trandescantia, violeta de parma.

Factorii de mediu
Lumina
La butasii erbacei lumina este necesara de la inceputul butasirii. Pentru butasi
lemnificari lumina este necesara numai in momentul pornirii mugurilor de crestere,
pana atunci butasi sunt tinuti la intuneric.
Temperatura
Genul si specia
Azaleea indica
Begonia rex
Colocasia
Ficus elastica
Hibiscus rosa-sinensis
Nerium oleander
Sainpaulia jonantha
Sansevieria trifasciata

Temperatura de
inradacinare
18 - 20
20 - 22
20 - 22
24 - 25
16 - 18
20 - 22
22 - 24
20 - 22

Lunile in care se realizeaza


butasirea
II - III; VII - IX
I - XII
I - XII
III - IV
II - IV; VIII - IX
III - V; VIII
II - III; VIII - IX
III - V

Umiditatea
Deoarece butasul nu are radacini, nu poate absorbi apa care se pierde prin
transpiratie. Pentru a limita deshidratarea si uscarea butasului trebuie diminuata
transpiratia. Aceasta se face prin cresterea umiditatii relative din jurul butasului prin:
pulverizarea cu apa, ceata artificiala, acoperirea constanta a frunzelor cu o pelicula de
apa.
Aerisirea
Este necesara oxigenarii spatiilor de inradacinare.
Marcotajul
Este o metoda mai intalnita la plantele de gradina dar se poate aplica si celor de
apartament.
Marcotajul reprezinta de fapt o butasire in care ramura nu se detaseaza de planta
mama, decat dupa inradacinare. Se foloseste la plantele la care butasii nu inradacineaza
sau inradacineaza greu cum ar fi speciile de Magnolia.

Marcotajul terestru se aplica plantelor cu tulpini flexibile, uneori taratoare, pe care


se formeaza radacini si lastari noi in portiunile care vin in contact cu pamantul. Plante
ce se pot inmultii prin aceasta metoda: Ficus repens, Hedera, Philodendron,
Gynura, Clematis.

Marcotajul aerian este practicat la plantele care au tulpini si ramificatii rigide, ce


nu pot fi curbate la nivelul pamantului: Ficus, Codiaeum, Dracaena, Schefflera,
Aralia, Camelia, Nerium.
In acest caz, substratul de inradacinare este fixat cu ajutorul unui manson din folie de
plastic in locul unde se doreste producerea radacinilor. Ca substrat se foloseste turba
fibroasa sau muschi vegetal bine umezit. Pentru a favoriza producerea radacinilor pe
zona respective se realizeaza incizii circulare sau fanta sub mugure, pe care se poate
aplica o substanta stimulatoare (radistim)

Divizarea tufei
O metoda de inmultire ce se aplca la plantele care cresc sub forma de tufa. Metada
consta din scoaterea plantei din ghiveci si fragmentarea ei (de preferat cu mana) astfel
incat fiecare bucata sa aiba cativa lastari si radacini. Plantele obtinute se planteaza la
aceiasi adancime ca si planta mama. Cel mai buna perioada pentru realizarea acestei
operati este primavara.
B. Inmultirea vegetativa naturala
Stoloni
Stoloni sunt tulpini subtiri, flexibile, taratoare, pe care se formeaza rozete de frunze cu
radacini la baza. Separarea rozetelor se poate face cand acestea au cateva frunze (4 - 6).
Daca rozetele nu au radacini acestea se trateaza ca butasi sau se pot marcota. Prin
stoloni se pot inmulti: Capsuni, Chlorophytum, Nephrolepsis, Saxifraga.

Drajoni
Drajoni sunt lastari porniti din mugurii de pe radacina. Cand acesti lastari au
suficiente radacini se desprind de planta mama si se planteaza. Aceasta metoda se poate
folosi la: agave, bromelii, isoloma, palmieri.
Muguri adventivi
Cateva specii de plante au insusire de a forma plantule mici din muguri adventivi
situati pe pedunculul floral (Bryophyllum tubiflorum), pe marginea frunzei
(Bryophyllum daigremontianum), pe nervura mediana (Asplenium viviparum). Cand
acesti muguri ating o oarecare marime se desprind de pa planta mama si daca vin in
contact cu pamantul cresc rapid si formeaza plante noi.