Sunteți pe pagina 1din 35

Curs 9

METODOLOGIA TESTELOR
Testele sunt legate d edorinta umana de a aprofunda cunoasterea altora, adica de a gasi
instrumente pentru a satisface aceasta dorinta. Cuvantul test provine din frantuzescul
tete, ce inseamna cap, capitol. In franceza cuvantul tete(cap) se refera la inceputul
cunoasterii. Prima data cuvantul tete a fost utilizat de alpinisti. Ulterior acesta a fost
transferat in psihologie pentru prima oara de Galton, Cattrell, Binet, si altii.
Cand se realizeaza un test, trebuie sa existe raspunsuri la trei categorii de intrebari:
1. care sunt axiomele sau postulatele teoretice pe care se fondeaza utilizarea
testelor?
2. care e siguranta sau formulele de intrepretare prin care se realizeaza controlul
calitatiilor unui test asupra fenomenului investigat?
3. care sunt elementele metrologice(de masurare indispensabila) in baza carora
un test poate fi utilizat la modul public?
Axioma testului: exista trei aspecte:

In domeniul reazultatelor obtinute, unele nu au corespondenta intre ele. Acestea sunt


erori ale formularii itemilor , operationalizarea datelor de observatie in itemi. Cu cat
aveam mai multe valori corespondente, cu atat avem o masura a valorii testului mai
valabila. Validitatea testului sau lipsa de valoare a testului este atunci cand x1 intra; si
corespondenta xn-1, xn-2 Valorile observate x, nu masoara valorile de test x, decat in
medie. De aceea, aceasta medie se numeste raportul dintre corespondenta si medie de
eroare. Pentru ca aceasta corespondenta intre datele realitatii, datele problematizate in
itemi de test si datele observate sa fie puse intr-o formula, este necesar sa se inscrie pe
coordonata xy cateva elemente: nivelul de dificultate a testului si competenta (capacitatea
individului de a raspunde la sarcina de test)

Intre datele realitatii, datele operationalizate in test si datele obtinute, problema se pune
in conformitate cu o teorie cauzala: modelul Rasch care vizeaza capacitatea de
competenta a subiectului de a realiza grade de complexitate diferite in sarcina de test.
Conform modelului Rasch toate sarcinile de test, numite itemi, poseda un nivel de
diferenta d pentru care subiectul are un anumit nivel de competenta. Unitatea care
gradueaza nivelul de dificultate si nivelul de competenta util in depasirea ei specificata
pentru a determina etalonarea testelor. Acest model determinist este util atunci cand avem
un control foarte bun asupra realitatii domeniului investigat, dar uneori realitatea nu e
accesibila in mod direct si atunci capacitatile de a reazolva unele sarcini de un subiect,
trebuie raportate la un anumit criteriu. Intr-un test,stabilitatea itemilor are urmatoarea
traiectorie:
1. se depisteaza un item sau o problema si aceasta este raportata la judecatile
expertilor
2. ulterior, acest item, prin intermediul judecatilor expertilor, este raportat la un
criteriu exterior (criteriu = un element prognozat; de ex.: reusita scolara, succesul,
etc)
3. acest ansamblu de itemi se intoarce in asa-numita constructie a testului, care este
o suma de itemi
4. in raport cu criteriul extern se realizeaza analiza factoriala.
Rezultatele respective trebuie verificate si se aplica astfel teste suplimentare, care
trebuiesc sa realizeze constructul numit baterie de teste.
Din analiza acestor situatii a rezultata necesitatea unei analize sistematice care cere
o conceptie noua despre teste, o innoire a testelor pe categorii. De aceea vorbim
dsepre: o clasificare a testelor (teste care vizeaza sfera cognitiva, conativa,teste
factoriale); problema de codificare si problematica a masurarii in psihologie, in
cadrul careia exista trei conditii minime, pentru ca un fapt psihic sa fie masurat ;

nivelele masurarii si realitati de realizare ala masurarii:scale nominale,ordinale,de


intrevale,scale de raportare,scale absolute(teoretice). Vorbim apoi de calitatile
metrologice care definesc calitatea masurarii in psihologie. In primul rand se masoara
fidelitatea testului, adica fiabilitatea, precizia sau constanta. Se masoara fidelitatea ca
o masura de varianta a datelor obtinute, prin utilizarea testelor. Exista trei modelitati
de a stabili fidelitatea uni test:
1. situatia test-retest: ori de cate ori se aplica testul respectiv,el trebuie sa dea
aceleasi rezultate. Aceasta situiatie se refera astfel, la constanta rezultatelor
obtinute
2. prin utilizarea testelor paralele: tehnica testelor paralele
3. tehnica partitiei rezultatelor la acelasi test: metoda split-half

Se msoar (....) sau gradul de concordan al rezultatelor obinute cu


realitatea existent. Ea se mai numete grad de concordan sau grad de
semnificativitate. Exist validri de coninut. Ele rezult n urma judecii
experilor. Problema validrii de coninut se ntlnete deseori atunci cnd trebuie
apreciate variaiile memoriei n funcie de atenie. Erorile vin din cauza faptului c
nu sunt analizai din punct de vedere factorial itemii unui test . validitatea de
coninut este obinut prin judecata experilor cu privire la specificul itemilor.
Exist o validare prin criterii externe. Aceasta reprezint concordana dintre datele
de test i realitatea exterioar (de exemplu notele colare). Exist i o validitate de
construct. Aceasta utilizeaz analiza factorial pentru a compara componentele
unui test cu o baterie de teste. Exist validitate ncruciat numit i validitate
adiional. Numrul de teste este imposibil de precizat.
1. definirea constructului presupune cunoaterea precis a domeniului
vizat.
2. planificarea concepiei despre problema studiat, aici se invoc principii
teoretice
3. alegerea itemilor; se stabilesc sarcinile de test; se aplic unele probe i
se rein sarcinile utile.
4. analiza acestor itemi.
5. etalonarea testului, se starbilesc baremele, limitele, intervalele de
variaie ale rezultatelor.

6. standardizarea- e o generalizare pornind de la un anumit eantion,pe


care s-a facut etalonarea, la intreaga populaie studiat, generalizarea
este util pt comparaii.
7. instructaje practice.
8. fiecare test terbuie verificat printr-o proba de control, util pt, eventuala
revizie a sarcinilor de test.
9. manualul testului care urmeaz a fi publicat.

Construirea testului.
NU SE POT RELEVA REGULI STRICTE PT C NATURA TESTELOR ESTE
VARIAT.
1. Aegerea sarcinilor test- a viitorilor posibili itemi. Definirea scopului i a
domeniului de aplicare (necesitatea analizei de itemi)
2. Stpnirea unor tehnici de analiz factorial : exist o tendin de
acumulare a informaiei care poate fi selectat numai prin metode
adecavate i analiz de variante.
3. unele probe nu sunt valide este prevzut att un numr de itemi mai
crescut, ct i un eantion mai mare (100 subieci )
4. se pot selecta itemii valizi: - se pot selecta subiecii care intr n sfera de
cercetare.
Riscul pstrri unui numr de itemi este cel al neomogenitii. n
mod normal se elimin cei care nu se refer la scopul propus; itemii rezultai sunt
uor de controlat i vor influenat forma definitiv a testului.
O alt metod etse acea prin care itemii se testeaz succesiv. Pentru fiecare
sarcin testat trebuie s existe 20 de ncercri preliminare.
1. mediul n care se face testarea s fie acelai i s nu fie deranjat (fidelitatea).
Grupele de sarcin care se refer la acelai aspect se coreleaz ntre ele i se
elimin cele care nu corespund cerinelor.

2. se trece la validarea statistic preliminar, dup care se reconsider nivelul de


dificultate. Se gsesc repartiiile corecte dup diferite posibiliti ale subiecilor.
3. Se depisteaz valoarea discriminativ a itemilor i se verific cu un criteriu
exterior ( ntotdeauna ideea de la care s-a plecat) Se face etalonul, dup eliminarea
celor care nu se refer la scopul ales, dup care urmeaz testri ulterioare controlul
fidelitii.

Condiii ale investigrii psihologice:


1. Ambiana camere, sli, spaii adecavate n care s fie observai toi factorii car
epot declana disturbarea, oboseala, starea de anxietate inerent unor astfel de
cazuri; mai ales cnd se ateapt o decizie existenial sau efecte terapeutice.
2. Capacitatea de cooperare a subiecilor condiie estenial pentru c rezultatele la
teste pot fi foarte uor alterate, comportamentul poate fi frnat sau incitat n
obiectivarea eficienei confirmarea validitii testrii n raport cu subiectul.
Strategia de investigare trebuie s respecte condiii:
a. grij mare cu copiii trstura principal care apare n aceast situaie la copii
este curiozitatea. Toi copiii sunt surioi, dar trebuie s ne adaptm
comportamentului lor de aceea testele pentru copii au instrucateje adecvate.
b. Tinerii i adulii sunt de obicei temtori i inhibai din cauza scopului i
investigaiei , definirea statutului de psiholog n contiina public. Adulii i
tinerii se tem de nereuit i de pierderea statutului. Testul ofer percepiei lucruri
noi prin form i prin sarcin. Este foarte gra intuirea a ceea ce st n spatele
testului (nainte de nceperea investigaiei este necesar transparena n legtur cu
scopul ei ). De aceea se practic acomodarea minutelor de adaptare la sistem.
De multe ori se comit greeli: se ascunde scopul testrii sau nu se justific
testarea. Cnd se justific testarea avem o ans de a sensibiliza amorul
propriu al subiectului.

Trebuie aplicat gril n aplicarea testelor de inteligen: condiii, modul de


aplicare. Aici, spre deosebire de testele de atenie, unde subiectul nu are nevoie de prea
mult lmurire, dac se depisteaz o stare de anormalitate(oboseal, alcool) se amn
testul.
c. Adultul se supune mai greu condiiilor de a fi testat. Specializarea lui profesional
creaz o orientare n care urmele acestei specializri intervine i pot modifica
rezultatele la teste acest lucru trebuie eliminat prin discuia de la nceput.
Adultul este mai rigid dect copilul sau tnrul.
Testele de capacitate intelectuale aplicate peste 40 de ani, nu sunt
eficiente, pentru c structurile cognitive sunt mai rigide, capacitatea de adaptare este mai
mic.
Cerine privind atitudinea psihologului.
1. Nu se subliniz n investigaie de tip examen. Cnd se dau rezultatele, dac e
nevoie s dm rezultatele la un grup n care sunt persoane cu eecuri notabile, e
mai bine ca acestea s nu le menionm, ci sp rezolve problema fa n fa cu
subiectul.
2. este bine a nu fi prea demonstrativi, s ne stpnim (s nu ne dm n spectacol);
accent, ridicarea tonului, inerea unor conferine. Trebuie acceptat formula
interactiv.
3. la orice test aplicat, proba, n situaia n acre psihologul este lng subiect, pe
lng formula de comunicare verbal i nonverbal, apar reacii secundare, care
devin nesemnificative dac frecvena lor crete. Psihologul trebuie s fie foarte
atent cu ochii in patru. Pot aprea deprinderi de scris, tonaliti, chestii
afective(o ppu sau mascota cu care vine la examinare, la testare).
4. oboseala ne d cel mai mult de furc n toate tipurile de probe ( i pentru psiholog
i pentru subiect).
5. la testele de inteligen, dac apar frecvent rspunsuri eronate, fr s aib o
traiectorie normal, ne ntlnim cu oboseala sau demotivarea. Oboseala ca stare
vina este a psihologului care nu a fcut discuia pregtitoare penrtu investigaie.
6. Oboseala ca boal lucrurile se schimb i ca investigare, abordarea trebuie
fcut i clinic i psihic.

7. Pot exista performane la doi subieci cu aceai strusturare a erorilor, dar


semnificaia s fie diferit, la unul oboseala, la cellalt incapacitatea de
concentrare a ateniei( n condiii normale de testare) acest fenomen al acestui
subiect apare n toate probele. Exist tipi superficiali care , n anumite condiii,
pot s se concentreze, dar n altele sunt superficiali. Exist indivizi timizi, care
ncep greu, dar pot termina sarcinile bine. Exist indivizi precipitai termin
sarcina repede, dau performant, dar treptat rezultatele lor sunt sinusolidale.
8. trebuie urmrit dinamica eseului i cauzele sale. n funcie de eec apare o
conduit foarte complex i diferit de la un subiect la altul; la copii atitudinea de
negativism acuznd complexitatea probei, etc.
9. aceast condiie de eec este efectul unei dezorganizri cognitive nesusinut
afectiv blocaje.
10. Copiii doresc n testare, confirmarea reaciilor lor. Aprecierea negativ a
rezultatelor obinute este nesalutar. ncurajarea fals la fel. Atitudinea de
neutralitate binevoitoare este absolut necesar. ncurajarea fals, chiar dac nu,
determin un eec la testare, va determina eecul la urmtoarea testare.
11. problem atitudinii de ncurajare este simulatoare atta timp ct nu influeneaz
direcia de gndire sau obiune a subiectului. Atitudinea psihologului nu este
aceai cu atitudinea pedagogului. Subiecul percepe, recepteaz relaiile
involuntare ale psihologului sau orice mesaj emis de acesta n timpul testrii i
care pentru psiholog nu are legtur cu testarea.
12. Este bine s nu se accepte tere persoane n afar de cel de-al doilea psiholog din
cabinet influenarea rezultatelor i performanei subiectului. Influeneaz i
capacitatea de distribuire a ateniei subiectului ( a percepiei lui) este percepu
orice micare, oapta genereaz o decodificare a informaiilor, care se face eronat
n majoritatea cazurilor.
13. n cercetare i investigare, rezultatele pot fi uor modificate, dac ne permite s
avansm preri necontrolate n legtur cu modalitile de de aplicare a probei sau
a rezultatelor obinute.

14. Examinarea oarb f-mi i mie proba asta, nu se recomand sacrificm


prezena noastr n cercetare; respectarea unui anumit program; apar eecurile;
apar profile dubioase; care pot fi reale, dar greu de explicat.
15. n situaie de investigare standard(la probele care aplic pe timp limitat i instrucaj
foarte clar), uneori testul nu este rezolvat pt c nu s-a neles instructajul sau din
cauza neacordrii subiecilor, ansa exerciiului. (la Raven, primii 5 itemi se
rezolv cu subiectul) dup aceti 5 se aleg itemii de la mijocul testului, care se
discut fr a fi trecui ca rezultate.
16. Testele nu ne dau imaginea psihicului subiectului, aceast imagine nu se reduce la
o sum de cote, orict de multe i variate ar fi acestea, de aceea momentul esenial
i cel mai dificil este acela al interpretrii cotelor brute obinute.
17. capacitate de a face interpretarea corect cu scop practic de specialitate a abilitii
de aplicare a respectivului test, de sistemul conceptual psihologic.
18. strategia de apropiere metodologic de subiect nu este dat numai de validitate,
fidelitate, sensul unor probe, ci i de experiena psihologic a practicianului.
Un specialist este pregtit pentru diagnostic cnd dispune de:
a. experiena profesional ctigat direct; inteligen; spirit de observaie.
b. Cultur profesional, dispoziii naturale (capacitate de comunicare uoar)
c. Deprinderi de aplicare a testelor, de strategie de experimentare
d. Dispoziii naturale manifestare liber a subiectului aceast capacitate
are ca rezultat, manifestarea liber a subiectului.
e. Inteligena, spirit de observaie, sntate psihic informaia pe care o
primete psihologul trebuie s fie receptat, prelucrat putere de detaare
de aceste informaii memorie depozitar de zgur informaional, de
sentimente, afectivitate.
f. Trebuie s existe capacitatea de a face un catharsis (un hobby : micare,
are curat)
g. Nu se comunic la fel cu orice persoan (prieteni, subiect, prieten al
subiectului) depinde de statutul ei.
h. Meseria de psiholog presupune multe filtre: cu cine, ce trebuie, cum
trebuie s comunici

i. Exist multe deprinderi practice: - a ti ce s notezi i cnd


-

a ti s asculi

a ti s stpneti mesajul verbal

a ti s atepi s se termine discuia

j. testele standardizate se rezolv n timp scurt i sunt concepute pentru ca


factorul timp s fie ctigat. Nu sunt cronofage (nu sunt de durat)
-

problema abuzului de teste a nu se avea prea mare ncredere n


teste

toat gama de teste de personalitate, inventare, teste proiective

simplitatea materialelor i operarea curent cu anumite noiuni

pe msur ce se srcesc anumite domenii, noiunile srcesc


(medicina, fizica, chimia)

n folosul testelor, se observ toate gradele agerimii i cele ale


neghiobiei spune Ballon Harry.

DOMENII DE UTILIZARE A TESTELOR


Nespecialitii afirm c testele ar putea rezolva totul eroare. Testul este o etap a
cunoaterii, necesar dar nu atotputernic. Se cunosc teste de aptitudini, cunotine
specifice (vizeaz cu toate alte aspecte dect psihicul) i unele i altele suport aceleai
rigori pentru a fi predictive, diagnosticabile.
Testele de cunotin.
Pe de o parte, testele de cunotin vizeaz capacitatea de a acumula i reda cunotine,
cele de aptitudini vizeaz potenialul.
Dac testul faciliteaz o mare parte din lume, cercettorii practicieni din domeniu,
recomand pruden n utilizarea testului(unde i nu oricum). Orice test psihologic este
bun dac ndeplinete criteriile amintite.
D. Levine a publicat n 1968-1975 cnd i de ce aplicm testul? unu
numr mare de specialiti (medici, psihologi, judectori) tind s acorde testului o
ncredere foarte mare, chiar mai mare dect specialitii. Dei selecionat indirect pt.o
anumit activitate, acesta nu se va exprima doar pe sine, ci i pe grupul din care face
parte. Una din influenele grupului asupra rezultatelor: grupul poate optimiza persoana
uman.

- adolescentul care are o dram sentimental, se desprinde de grupul de apartenen al


prietenei.
Testele de aptitudini.
Aptitudinea structura aptitudinilor generale i specifice: inteligena general i
specific, spaial, matematica reprezint un potenial care poate fi descoperit cu ajutorul
testului. Inteligena i aptitudinile pot aprea n etapele de dezvoltare, pot asigura
eficien i stabilitate numai dac sistemul personalitii umane le poate optimiza, dac
structurile perene ale personalitii sunt armonioase. n sistem abilitile pot optimiza
adaptarea uman.
Amintind de social, exist i o categorie de teste teste situaionale
complexitatea n abordarea personalitii aflate ntr-o anume situaie de via (ex.harta
unui ora punct de plecare i de sosire cu mai multe variante i puncte de reper ; labirint
decizia, aciunea, personalitatea n ansamblu)
Relaia dintre grup i sensuk optimizrii sau handicaprii este prezent i evident
mai ales la copii (nu i-au definitivat statusul i rolul social). Elevii venii n clase mari
din coala ajuttoare au deja unele deprinderi: scris-citit, sub presiunea colii normale.
Copiii care au fost descoperii trziu se afl n 3 etape :
-

progres

stabilitate

regres fa de media clasei

Ideea c nu este bine s separm copiii cu dificulti de zona normalitii,


este o sabie cu dou tiuri, dar n anumite situaii are efect optimizat.
n clinicile psihiatrice, bolnavii sunt dai afar, situaia de vindecare se
face prin efortul de reintegrare social a bolnavilor psihici.
n cunoaterea deficientului mental psihologii care se vor orienta in
Testarea acestora vor avea surprize deosebite, gsind o coresponden ntre test i nivelul
de achiziie baterii de test pt utilizare. nceputul a plecat de la realitate(Binet Simon)
coli ajuttoare.
Oricte teste de dezvoltare mental s-ar aplica, criteriul vrstei mentale este
insuficient. Vrsta mental este difereniatoare, nu numai pt subiecii aflai n poziia
extrem, dac ne referim la curba lui Gauss. Elevii cu vrst mental sub 5 ani nu i-au

nsuit foarte multe noiuni proprii vrstelor lor. Supui unui proces educaional lotul sar diferenia : 62-36
Sub aspectul cunotinelor calitative, se pot identifica mai ales extremele.
Subiecii car etreceau de la noncunotine- cunotine, erau condiionai de prezena, mai
ales, a unei deficiene mentale simptomatologia epileptoid sau carene afective:
autism. La vrste mici, departajarea este grosier, dat de eantionul care nconjoar
nivelul de performane medii, acolo orice test de dezvoltare mental nu mai poate s fie
aa de discriminant. nvmntul special trebuie s aib o suficient varietate,
flexibilitate, evoluia handicapailor este inegala, psihologii trebuie s surprind aceast
inegalitate, cauzele acesteia. n psihopatologiem utilizarea testelor este difereniat.
Medicii au o orientare spre testele de personalitate proiective sau de tip inventar.
Neurologii prefer testele de aptitudini. Orice suferin de ordin traumatic poate fi
studiat cu ajutorul testelor de aptitudini.

3. CALITATILE MASURARII

A ne asigura ca proprietatiile retinute ale nr.raspundpt.criterii satisfacatoare pe plan


psihologic,nu este suficient pt. A se garanta fiabilitatea.Se abordeaza aici problema
modului de functionare a uneltei de masurare.Cum aceasta a fost deja subliniata este
difil sa intrzarim calitatile unui instrument d. p.d.v.intrinsec.De fapt aceste calitati sunt
legate de populatia la care testul este aplicabil . Dar acestea find admise se poate spune
ca, calitatile metrologice permit garantia bunii functionari a testului.
Pe scurt este vorba despre a fi sigur ca masurarile efectuate :
permit diferentierea intre subiecte diferite
nu furnizeaza indiktii aleatorii sau neregulate
prezinta o indiktie pertinenta cu privire la situatii pe care le studiem
Aceste conditii generale definesc calitatiile masurarii :sensibilitatea,fidelitatea,validitarea
ar trebui sa fie intotdeauna satisfacute in psihologie dar ele au fost operationalizate mai
ales in domeniul testelor.

I.VALIDITATEA-este calitatea primordiala ceruta unei probe psihologice care doreste


a fi test.De validitatea testului depinde valoarea diagnostica .Valoarea exprimata in
coeficient de validitate ne arata daca proba masoara si explica ceea ce si-a propus
autorul si kt de bine o poate face. Orice demers de cunoastere psihologica,in orice forma
s-ar prezenta,in majoritatea cazurilor vizeaza un tip de decizie a psihologuluiresponsabilitatea.
Cele trei ale aplicatiilor psihologiei :-sanatate
-invatamant
-medii performante
Cand se intreprinde un demers psihologic aceasta duce la o decizie de tipul
1.orintarea scolara sau profesionala
2.selectie profesionala
3.asistenta psihologica periodica
4.expertiza psihologica
Nu este suficient sa dispui de o unealta suficient de sensibila si stabila. Trebui ca
rezultatele pe care ne permitem sa le obtinem sa operationalizeze concluzii ceea ce au
incetat sa reflecteze. Aceasta calitate a masurarii desenata sub termenul de validitate
imbraca in mod clasic 3 aspecte :o validitate predictiva,o validitate de continut si o
validitate de constructie sau validitate ipotetico-deductiva.
a) VALIDITATEA PREDICTIVA-este stabila prin corelare care exista intre masurare si
ceea ce permite sa se prognosticheze.Problema esentiala care se pune privind ecest
criteriu este cea a fiabilitatii indicate utilizate pt. a evalua pe teren,de-a lungul unei
perioade de timp scurse, nivelul de reusita afectiva. De ex,evaluarile profesionale
efectuate prin ierarhie sunt ele insale repetabile si discriminate ?
plecand de la problemele metodologice, valoarea predictiva a unui test ne trimite la o
chestiune teoretica este oare rezonabil sa vrei sa prezici in materie de comportament
uman ?actualmente,se pare ca ne orintam spre o metoda mez-analitica
(J.ROCH,1995),vizand sa stabileasca legaturi foarte generale, care au ca valoare de

consolidare ceea ce se stie deja de exemplu,cu cat esti mai inteligent cu atat ai mai multe
sanse de reusita profesionala si scolara.
b)VALIDITATEA CONTINUTULUI-corespunde faptului ca continutul unei probe (de
ex,ansamblul de intrebari gramaticale ce le contine)reprezinta campul de cunostinte care
este evaluat (de ex,programul unui an scolar). Ar fi eronat sa se aprecieze nivelul in
franceza a unui student in timpul liceentei,avand ca baza rezultatele testelor de
cunostinta elaborate pt elevii de anul 3 de colegiu. Pt. a face aceasta, trebuie sa fi definit
cea ce se intelege prin ,,nivel francez,u=adik un esantion de situatii de utilizare in
franceza. Ar fi tot atat de abuziv sa pretinzi ca ai o idee a nivelului intelectual al
unei,plecand de la un test de aptitudine numerica. Ar trebui de asemenea, sa fi definit deja
complet, capacitatile intelectuale pe care doresti sa ti le insusesti. Validitatea continutului
releva ,deci,analiza situatiilor pe care rezultatele obtinute vor fi proiectate.
c) VALIDITATEA DE CONSTRUCTIE SAU VALIDITATEA IPOTETICODEDUCTIVA-ea rezida din elaborarea teoretica a uneltei de masurare, permitandu-se
astfel sa se emite ipoteze despre modul de functionare si despre elaborarea raspunsurilor
sale de catre subiect(M.REUCHLIN,1992).F.LONGEOT(1969)a elaborat o scala de
inteligenta bazata pe teoriile lui Piaget :Thematic Aperception Test,care deriva dintr-o
aproximatie proiectiva,este fondat pe o teoretizare psihanalitica aproceselor de elaborare
a raspunsurilor(V.SHENTOUB,1990)
Diagnosticul in psihologie presupune evaloarea caracteristiciilor umane. Acest
demers face apel in mod necesar la manifestare, care dak este imperfecta, ea permite
totul sa se defineasca in cadrul descriptiv autorizand un mai bun control si o mai mare
fiabilitate aevaluarii. Acest cadru discriptiv situeaza evaluarea la diferite nivele. Se pot
diferentia categorii (nivel nominal)se pot ordona nivele de intensitate (nivel ordinal),sau
se pot masura sferturi dintr-o norma(scale de interval).alegerea nivelului masurarii trimite
la o problema de plauzibilitate psihologica adica la cunostinte teoretice care suporta
operationalizarea acestora
A ajusta utilizarea numerelor care ne permit sa ni le insusim nu este intotdeauna
suficienta pt a ne asigura ca ele sunt masurabile .Masurarea unor dimensiuni psihologice
necesita sa fie garantate sensibilitatea, fidelitatea si validitatea instrumentului utilizat. In

functie de calitatea acestor criterii, practicianul va acorda mai multa sau mai putina
incredere in unele produse pe piata.
Evaluarea necesita,deci, un mare efort teoretic si metodologic. Acesta este unul
din avantajele psihometriei, pe care la definit metodologia masurarii in domeniul festelor.
Ar fi indispensabil ca cei care se dadeau aceste metode sa se inspire din aceasta, cel putin
la nivelul principilor cantitative :complexitatea (relativa)experimentului sau a unei
anchete, prestigiul practicilor de formare si al interventiilor ergonomice n-ar trebui sa fie
dispensate de aceste exigente metodologice.
Validitatea presupune ca instrumentul in cauza sa masoare ceea ce pretinde (sau
intentioneaza)sa masoare si sa poata fi utilizat in luarea unor decizii corecte. Estimarea
validitatii se face in mai multe feluri. Exista 4 categorii esentiale de definire propuse
APA(Asociatia psihologiilor americani )in 1974.
1. Validitate de continut-apreciaza daca un test cuprinde aspecte din intreg
domeniul care trebuie sa fie masurat. Ea arata ca itemii care compun un test,
prin continutul lor prin sarcinile, condiitiile si circumstantele unei
examinari,vizeaza sau nu domeniul pe care il presupunem condensat in
instrumentul respectiv.
2. Validitate conceptuala sau ipotetico-deductiva-arata in ce masura anumite
concepte explicative sau anumite ipoteze permit evaluatorului sa analizeze, sa
inteleaga si sa interpreteze rezultatele obtinute. Determinarea ei se realizeaza
prin corelarea datelor unui test cu cele ale unor teste similere deja verificate.
3. Validitatea predictiva-este data de indicii corelationari dintre un test si un
criteriu specific si justifica predictiile pe care le face evaluatorul in legatura cu
domeniul investigat
4. Validitatea concurenta-apreciaza daca rezultatele a2 probe care sunt
comparate sun valabile simultan.
Validitatea concurenta si validitatea predictiva sun specii ale validitatii criterialecare presupune ca o masurare duce la aceleasi rezultate ca un alt instrument acarui
validitate a fost deja stabilita (acesta di urma fiind numit masuratoare

criteriu).THOMICROFT si BEBBING TON(1996)adauga o serie de estimari subiectiv


calitative:
1.validitatea frontala-se refera la judecata subiectiva acelui care se foloseste de un
instrument privind masura in care itemii individuali acopera campul de probleme
relevante la masuratoare ca intreg. Este vorba defapt de o impresie initiala a gradului in
care scala include in mod corect itemi relevanti
2.validitatea consensuala-se refra la opinia expertilor in domeniu si la acordul
acestora.
Exista 2 indici de validitate care sunt folositi in mod curent :
sensibilitatea-probabilitatea de a produce un rezultat pozitiv la testare
daca stimulul este prezent.
specificitatea-probabilitatea de a produce un rezultat negativ daca
stimulul este absent.
I . VALIDITATEA DE CONSTRUCT-este unul din cele mai importante aspecte ale
evaluarii interventiilor de readaptare, bazate in mare masura pe tehnici cognitiv
comportamentale, pe care preferam s-o tratam separat. Validitatea de construct este
extrem de utila in acele interventii cognitiv-comportamentale care se centreaza pe
antrenamentul unor sarcini specifice si punctuale.
Pt. a intelege acest concept, trebuie sa diferentiem termenul de construct si cel de
indicator (LOEHLIN,1987). In studiul deficitelor cognitive suntem interesati de gradul de
functionare a unor constructe (variabile latente),care nu pot fi direct observate in
comportament. Ceea ce putem intradevar sa observam este un indicator despre care vom
emite ipoteza ca reflecta un anumit construct.
O posibila solutie este aceea de a evalua validitatea de construct prin utilizarea mai
multor indicatori ai acestuia
Distinctia intre construct si indicator creaza o serie de probleme in cazul
interventiilor de readaptare remediere-antrenamentul. Intr-o anumita sarcinea cognitiva-si
vom folosi aici ca exemplu sarcina performantei continue,o sarcina din domeniul
atentional a adus la o serie de rezultate contravictorii. Performanta imbunatatita la

sarcina,care reprezinta prin rezultatele ei o masuratoare a unui indicator nu garanteaza o


ameliorare a performantelor si la un alt indicator al aceluiasi construct. Aceasta se poate
explica prin fie faptul ca antrenamentul la sarcina respectiva adus la o ameliarare a
constructului subsecvent,iar cel de-al doilea test nu reprezinta un indicator adecvat al
constructului fie prin faptul ca antrenamentul adus la imbunatatiri la nivelul indicatorului
si nu la nivelul constructului,al carui nivel de evaluare este corect evaluat de cea dea doua
proba
II. VALIDITATEA PREDICTIVA-este o problema de practica psihologica in demersul
psihodiagnostic. In ce masura informatia test, recoltat cu testul, poate servi la formularea
unui prognostic referitor la situatiile viitoare ? in mod practic si din prudenta profesionala
se recomanda predictia pe termen scurt mai ales in zona normaritatii.
Intre testre si evaluare practica intervine un timp de acumulare(experienta)sau
administrarea unui tratament care schimba modul de evidentiere a suferintei prin
teste.testul vizeaza prognosticul dupa acelasi interval de timp. Criteriul este cules dupa
acest interval si aptitudinile statistico- matematice.
Indicele de validare este rezultatul al unei corelatii intre rezultatele testului si rezultatele
criteriului. Exemplu :in orientarea scolara-notele ;testul de inteligenta-criteriul asupra
dezvoltarii scolare la mate.fizica este corelat cu rezultatele obtinute de aceeasi elevi le
test ;daca rezulatatele converg cu realitatea scolara testul este valid.
Exista o forma particulara a validitatii predictive-validitatea concurenta.
Indicele de validalitate este corelat printr-un indice de corelatie care poate lua valori
teoretic intre -1 si +1. se exprima printr-o cifra 0,70 sau 70(a nu se confunda cu
procentele),indicele de corelatie este rezultatul ciorelatiei matematice intre rezultatul
testului,scopurile acestuia si rezultatele criteriu-informatiile nontest,obtinute cu ajutorul
observatiei,aprecierilor expertilor si poate sa exprimeme performantele scolare
,profesionale,codificate in timpi,note, aprecieri, in operatii facute in unitatea de timp. Este
important sa se regaseasca predominant procese psihice posibil de a fi evaluate cu
ajutorul testului.

Pt a evalua gradul de eficienta intr-o activitate fara ajutorul testului, inseamna ca


trebuie sa urmarim persoanele un timp indelungat. Daca aceste rezultate coreleaza cu
testul,atunci putem da un diagnostic si-un prognostic eficient.
Daca in aceste activitati sunt implicate structuri aptitudinale,temperamentale acestea pot
fi evaluate glosier,se fac dihotomii.testul in schimb daca coreleaza cu o anumita valoare a
criteriului are o capacitate mai mare de diferentiere.daca valoriile criteriului sunt de tip
dihotomic,pt calcularea indicilor de corelatie se foloseste modelul biserial.cand
capaciatea de diferentiere acriteriului este mai mare,de obicei in 3 grupe atunci se
aplica,pt.obtinerea indicelui de validare modelul triserial. Pt. ca indicele de corelatie sa
fie semnificativ trebuie sa respcte pragul de semnificatie statistica, care exista sub forme
de grila in manuale de statistica.ele se calculeaza in functie de marimea esantionului si la
riscul cel mai mic pe care-l poate avea in vedere. Indicele de validitate raportat la acea
grila exprima intensitatea corelatiei intre rezultatele test si rezu ltatele criteriu-cu cat este
mai mare cu atat se apropie de valoarea 1. verificarea unui coeficien de validitate obtinut
se face prin procesul contravaliditatii-repetarea pe un esantion al procedeului de
validare.se urmarste stabilirea si forma corelatiei.la contravaliditate,indicele de
validitate,trebuie sa fie identic sau apropiat cu cel obtinut pe primul esantion.ca sa vaem
incredere se respecta acest procedeu intr-o alta scoala,respectand nivelul de varsta.
O alta forma,mai apropiata de realitate, este ecuatia de regresie care poate exprima
validitatea unui test. Ecuatia de regresie in acest caz este exprimarea matematica a cel
putin 3 indici de corelatie.daca se controleaza cu ajutorul testelor ,flexibilitatea
intelectuala,capaciatea de rationament abilitatile artistice la studenti, arhitecti s-a obtinut
urmatoarea ecuatie de regresie :
Y(productivitatea)=1,65(factorul intelectual+0,32 capacitatea de rationament)
+0,17(abilitatile specifice )-Ycare este exprimat printr-un coeficient de corelatie mediu.
Alti indici ai validitatii :diferentele intre medii si proportii.acestea ne arata cum testul
separa semnificativ grupele criteriu in grupe constante.in functie de zona medie (media
aritmetica),avem grupele extreme (bolnav,sanatos).grupele extreme se
compara,rezultatele sunt folositoare pt a discrimina ce este zona medie.
Aceste diferente intre medie si proportii nu se utilizeaza frecvent, ci doar cand ne
intereseaza grupe extreme sau in faze incipiente de studiu.este preferat indicele sau

coeficientul de corelatie pt.ca trebuie sa avem in vedere toti indivizii grupului.in


coeficientul de valiiditate sunt reprezentati toti indivizii care compun esantionul-cei din
activitatea si din situatile de test. Dupa ce validitatea este stabilita se poate face selectie.
Cea mai dificila este alegerea si definirea informatiei nontest care poate sa valideze
capacitatea diagnostica si prognostica a testului. Orice criteriu trebuie sa aiba o structura
particulara care este data de predominanta prezentei in activitate aunui aspect psihologic
la care se refera testul pe care dorim sa-l validan.
In selectia profesionala sau scolara, criteriile se constituie din mai multi indici nontest
edspre succesul profesional sau scolar. O variabila criteriu este formata din mai mukte
subvariabile performanta profesionala, cota de absenteism, gradul de satisfacrie
profesionala, aprecierile colegilor si sefilor. La fiecare subvariabila se face o evaluare
care se cuantifica si ne da o nota globala pentru fiecare persoana printr-o medie a notelor
obtinute la fiecare varialiba-criteriu global. Se face indicele de corelatie si daca acesta
este semnificativ, reflecta ierarhia in realitate. Testul nu are valoare in sine atat timp cat
nu este raportat la o realitate psihologica observabila.
Exista mai multe modalitati de abordare a criteriului:
1. putem folosi criteriul global care nu intotdeauna este eficient, alteori se
prefera criteriul compozit.
2. criteriul compozit este preferat pentru ca se incearca evitarea amestecurilor
ambigue de informatii mai putin corelate cu ceea ce urmarim noi prin
evaluarile test. Nu intotdeauna vindecarea este totala si calitatea se poate
exprima prin cantitate, dar cand se fac validari de teste apar ambiguitati de
acest fel.Acestea se pot evita prin definiri ale variabilelor-criteriu.
Reusita scolara este diferentiata odata cu aparitia intereselor copiilor si nu a parintilor
care sunt responsabili, majoritatea cazurilor de optiune scolara a copiilor. Se va observa o
paleta larga de interese la copii, care trebuie diferentiata cu ajutorul testelor, pentru a
surprinde potentialitatea cea mai probabila ce poate aparea in viitorul scolar sau
profesional al copilului.
Variabilitatea criteriu trebuie sa satisfaca celeasi exigente ca si testele, trebuie sa fie
valida si fidela, trebuie sa fie omogena. Studiul statistic se face cu ajutorul matricei de
intercorelatie de unde se retine coeficientul de corelatie de celasi ordin. Atat la teste, cat

si la criterii, exista si procedura analizei factoriala. Ideal ar fi sa se identifice un singur


factor general, care sa fie responsabil de toate corelatiile facute. In caz de eterogenitate,
dispare aspectul psihologic predominant in toate probele, se selecteaza variabilele
critediu distinct. Daca aceste varialie distincte reusesc sa diferentieze subiectii vizati
atunci pot fi retinute pentru procedee de intercorelare si exista sansa ca acestea sa fie si
fidele. Pentru fidelitate si controlul ei exista procedura analizei de varianta-principiul ; cu
cat diferentele interindividuale sunt mai mari, iar diferentele intrainterviduale sunt mai
reduse cu atat fidelitatea, masura evaluarii este mai mare.
In mod normal Fr trebuie sa fie de 0,70. Normele test sunt valabile si pentru criteriu. Nu
exista o validitate globala. Orice test si criteriu este valid in raport cu un obiectiv specific
pentru evaluarea determinarii mentale post traumatice, tendinte schizoide, dar poate fi si
un rest de performanta raportat la nivelul dezvoltarii capacitatii mentale (poate fi utilizat
ca un test de concentrare a atentiei).
Problema validitatii testului sau a criteriului este una deschisa si subordonata scopului
plural al utilizarii testului.
1. Validitatea oricarei probe psihologice trebuie indicata concret in manual ; pentru
fiecare utilizare prevazuta, coeficientul de validitate este comentat pentru tipul de
diagnoza cerut (cazuistica populatiei de elev, problemele performante , etc) pentru
tipul de decizie cerut (ce trebuie facut concret cu subiectul dupa diagnoza). Sunt
mai multi indici de validitate, existand diferite structuri de criterii.
2. Datele criteriu descrise sunt in general destul de analitice. Uneori se mentioneaza
limitele criteriului, sursele de eroare ale criteriului, care ne atrage atentia ca,
atunci cand facem o revalidare sa te atenuam. Gradul de acord intre evaluatori in
cazul in care am constituit testul pe baza unor evaluatori, trebuie controlat
matematic nainte de a utilize informaia. Cei acre evalueaz dup anumite
criterii, formeaz lotul de experi (evaluatori). Putem avea ncredere n aprecierile
lord ac exist concordan ntre aceti evaluatori.
3. cotarea criteriului se menioneaz, separat de rezultat. Exist rezultate la criteriu i
rezultate la test. Cnd se face o validare, persoanele care lucreaz cu testul nu sunt

identice cu specialitii care construiesc criteriul testului (ei formeaz o echip)


acest lucru se face pt. Evitarea efectului de halo.
4. n cazul unor astfel de demersuri, se indic intervalul de timp ntre testare i
timpul n care am cules criteriul. Se recomand ca acest timp s fie ct mai redus.
Cnd trece o perioad de timp (din motive obiective), se menioneaz ce s-a
ntmplat cu eantionul n acest interval. Cu ct vrsta subiecilor este mai mic ,
cu att intervalul trebuie s fie mai scurt : copiii evolueaz foarte repede.
5. n manualele care nsoesc testul, se prefer s se dea date pe o testare local, fr
efecte de generalizare la toat populaia. Acest lucru se ntmpl mai ales cu
testele preluate sau n curs de validare. Dac eantionul de testare nu este
semnificativ pt. Populaia general, pt criteriul de constituire al lui, nu putem sa
ne permitem generalizri. Dac eantionul este reprzentativ, atunci efectul poate
devenii general.
6. dac prelum teste, orice modificare n structura testului este menionat- design,
coninut, limbaj, instrument de aplicare. Dup aceste modificri, testul trebuie
revalidat.
7. eantionul de validare trebuie descris cu indici statistici, indispensabili oricrui
nceput de validare : media , mediana, abaterea standard (cand aud de ele mi-e
greata.. asta sa nu invatati, fetele.. va iube :* ) . e util de tiut c populaia este
aceai cu eantionul de validare sau diferit. Mai sunt menionate i variabilele
moderatoare: vrst, sex, statut socio-economic, antecedente personale
semnificative.
8. n cazul n care cazul este adaptat pe populaia romneasc, se pot extrapola indici
de la un eantion la altul, dar n anumite limite admisibile (nivel colar,
profesional, vrst, etc.) cnd n eantion sunt subgrupe de subieci cu indici de
validitate diferii, se menioneaz acest lucru.
Constituirea unor baterii de teste predictive se face prin tatonare, pn cnd se
identific combinaia de teste, optim. Matematic, combinaia optim este exprimat
de valoarea indicelui de corelaie multiplu (R) sau o corelaie simpl (r). Exist i
formula bateriei reduse. Atunci cnd avem mai mult de 3,4 variabile predictive,
aceast baterie trebuie s aib un indicator de validitate aproape de indicatorul de

validitate al bateriei mama. Deci, Vr aproape de VR. Matematic se verific


semnificaii diferitentre r i R.
Relaiile ntre test i criteriu sau baterie i criteriu nu este liniar.
Ex. relaia intre intelect si creativitate merge liniar si apoi devine neliniar- un
creativ trebuie sa aiba o inteligenta peste medie, dup aceea, creativitatea are alta
linie.
-

relaia dintre vrst i aptitudini, pn n jurul vrstei de 30-40


ani este liniar, apoi lucrurile nu mai merg mana in mana si
intervin ali factori de personalitate care anihileazinsuficientele
aptitudini.

Factorii care intervin in nelinialitate suntvariabilele moderatoare (factori de


personalitate compensatori sau decompensatori). n principal, cnd apar variabile
moderatoare, care influeneaz rezultatele la teste, validitatea se verifica prin
contravalidare(utilizarea unui eantion neutru). Modificrile sistemului de notare
sau de selectie a itemilor va fi validat pe un eantion distinct!

Exist o alt modalitate de contravalidare se lrgete eantionul.


Pentru orice ipoteza lansat,trebuie menionat i indicarea posibilitii de a fi
verificate(verificarea se face pe un eantion diferit).
Cea mai pretictiv baterie de teste rezult din:
1.triajul de teste pentru un eantion
2.se caut combinaia de teste care optimizeaz pe R
3. se valideaz pe un eantion distinct (contravalidare)
n contextul validrii predictive trebuie s ne referim distinct i la criteriu.
Demersul culegerii datelor criteriu este,de fapt,o diagnosticare nontest a cel puin 3
traiectorii existeniale:
- n domeniul nvmntului reuita colar;
- n domeniul sntii structura simptomatologic i a diagnosticelor;
- n domeniul profesional reuita i nereuita profesional;
Criteriul este observaia majoritar a oricrei investigaii psihologice, pt c pe el se
bazeaz ncrederea pe care o avem n teste. Scopul este optimizarea eficienei existeniale
a factorului uman. Trebuie s diagnosticm fr teste realitiile umane,prin ceea ce se
numete criteriu. Validarea este eficiena psihodiagnosticului cu ajutorul testelor sau altor
metode standard.

Orice validare presupune existena criteriului. Funcia de criteriu este o metod de


comparare. Cu ct eficiena comparaiei ne satisface mai mult, cu att ctigul n
ncrederea n teste i n calitatea lor este mai mare.
Criteriul este msura sau rezultatul evalurii competenei profesionale,nivelului
de performan, reuitei colare, strii de sntate sau boal. Devine un etalon cu care
ncercm s dialogm aceste aspecte anterior testrii. Din punct de vedere experimental,
criteriul este variabila dependent (o rezultant), este ceea ce urmeaz s fie prezis
plecnd de la anumite date test sau nontest.
Fixarea delimitrii variabilei criteriu este cea mai ampl problem referitoare la validare.
Clasificarea criteriilor ,validarea se face n termeni diferii .
Psihologul R.L.Thorndike ofer un model de criteriu de 3 tipuri:
- imediate (C.I)
- intermediare(C. Int)
C.I...........C.Int................C.F
- finale (C.F)
Apare ca esenial criteriul temporal,care d calitatea acestor criterii.
Timpul presupune existen i activitate, dezvoltare i destructurare, presupune
evoluie i involuie. Se modific performana colar ,profesional, starea de sntate i
boala. Criteriul sufer modificri n timp i trebuie evaluat.
Criteriul imediat se structureaz n momentul testrii(n zilele din jurul testrii).
Se face o evaluare la criteriul intermediar, apoi la criteriul final. Rezultatele la
prima evaluare se coreleaz cu rezultatele test,se obine un indicator de validare, n acest
timp se coreleaz rezultatele la criteriul imediat cu cele de la criteriul intermediar i la
sfrit cu cele de la criteriul final. Astfel, putem avea sau nu ncredere n rezultatele
testului.
Cnd testarea se face concomitent cu evaluarea performanei ,validarea se
numete concurent. Atunci cnd se coreleaz rezultatele test n curs de validare cu
rezultatele la testele deja validate i recunoscute de psiholog tot validitate concurent.
Cnd intervin mai multe criterii de evaluare nontest, de obicei se face o
ierarhizare a acestora i se rmne la criteriile semnificative.
Criteriul final se refer la nivelul de competen atins n viaa profesional sau o
sintez a acestuia.
Exist o strategie de studiu a criteriului care poate suporta modificrile (este
flexibil).
Validitatea criteriului este dat de corelaia criteriului prezent cu cel real. Aceast
validare a criteriului se determin n termeni aproximativi. Are la baz o strategie de
interpretare i o analiz statistic :
-validitate,
- fidelitate,
- capacitate discriminativ , 3 criterii care fac bun un test.
Tendina general a celor care lucreaz i valideaz teste este de a surprinde
criteriul ideal. n realitate,nu se poate surprinde fenomenul psihic care ne intereseaz.
Orice criteriu,chiar total,are lacune. Criteriul conine arii, poteniale neacoperite i atunci
cnd folosim criteriul prezent i cel real, aceste lacune ne dau de furc. n psihologie nu
se cunoate un test total.

Criteriul prezent are caracteristica multidimensionalitii. Gradul de eficien este


dat de indicii de corelaie ,care reprezint raportarea la criteriul final a criteriilor imediate
pariale.
n cazul criteriului lacunar, lacunele lui in de proasta analiz, a realitii fcute de
specialiti (lips de experien,strategia inadecvat). La criteriul lacunar ,trebuie s
admitem i problema distorsionrii lui.
Criteriul prezent nu coreleaz cu cel final, pt c cel prezent este supus unei
variante inerente de tip situaional
Exist posibilitatea de a comite erori. Aceste erori pot fi, pot aprea datorit
ntmplrii. Cnd este determinat eroarea ,atunci totul este fals de la nceput la sfrit.
Dac psihologul cunoate testul ,dac face cunoscut evaluatorilor criteriul i
nuanele testului, informaiile criteriu vor fi afectate de aceste precedente cunoateri.
Cnd se face strategia de culegere a criteriului,trebuie respectate definiiile aflate la baza
fenomenului psihic cutat.
Testul se discut n amnunt , n echip, abia dup ce s-au colectat rezultatele ,se
alaboreaz o strategie comun ,dar activitatea trebuie desfurat independent ,atunci
informaia test se constituie ntr-un tablou independent ,ca i informaia nontest,care se
constituie i ea ca i criteriu,abia apoi se coordoneaz n funcie de aparatul statistic.
Studiul criteriului nu este o investigaie psihologic ,este o investigaie asupra
realitii,din care ne intereseaz anumite aspecte ce evolueaz de la sine n aceast
realitate. Dac avem o strategie de studiu a criteriului, aceasta este nregistrarea acestei
informaii.
Cerine (de ndeplinit de ctre criteriu):
-fidelitate
- realism
- reprezentativitate
- acceptabilitate pentru cel care face studiul de analiz
-acceptabil i pt cei care le solicit decizia s v lase s studiai criteriul
- stabilitate n situaii diferite
- conexiuni cu alte criterii elaborate
- necostisitor
- ct mai puin distorsionat
- uor de neles(concepte decodificate)
- s ofere o strategie de evaluare de msurare
- s fie discriminativ
Aceste caliti nu pot aprea fcnd doar un studiu, ci avnd o strategie adecvat.
Etape de elaborare se aseamn cu etapele de construire a unui test sau a unei baterii de
teste.
Este necesar studierea unei documentaii(monografii, psihograme, structurarea
patologiilor, programa colar,catalog,opiunile profesorilor i diriginilor. Etc)
Nagle afirma c sunt necesare 4 etape:
- 1. definirea activitii
- 2. analiza acestor activiti (obiective,tipuri de comportament vizate,normele
care stau la baza activitii, importana diverselor comportamente mai mult sau
mai putin deviante)

3 . definirea eantionului presupune pe lng gsirea elementelor eseniale ale


activitii , i ponderea elementelor care favorizeaz sau defavorizeaz activitatea.
- 4. elaborarea subcriteriilor cuantificarea fiecrei dimensiuni a definirii etapa3
(validarea fiecarui subcriteriu cu criteriul general,fidelitatea fiecarui
subcriteriu,combinarea subcriteriului n structura criteriului global).
Se ntlnesc 2 tipuri de criterii:
- cele compuse(globale)- dau cote mici i se elaboreaz foarte greu
- cele multiple- fiecare dimensiune beneficiaz de o cot criteriu
Criteriile compozite au sistem de cuantificare rapid ,mai uor de prelucrat statistic
(avantaj), dar este necesar gsirea unei modaliti optime de construire, pt a nu i se
afecta structuralitatea(dezavantaj). Criteriul compozit posed un sistem de pondere n
care se regsete ponderea fiecrui subcriteriu ,procedeul de ponderare.
Criteriul multiplu elaborat de Ghiselli fiecare subcriteriu este utilizat ca o
dimensiune unic n evaluarea realitii psihologice studiate. Este de 3 tipuri:
- cu dimensiuni statice (transversal) criteriul actual sau prezent
- cu dimensiuni dinamice
- cu dimensiuni individuale
Cel mai utilizat este cel cu dimensiuni statice.
Criteriile dinamice sunt cele mai solide din toate punctele de vedere i cele mai puin
contestate, procesul existnd independent de intervenia noastr. Ghiselli pledeaz pt
multidimensionarea criteriilor.
Criteriul individual este o raportare la nivelul personal se axeaz pe principiul
psihologiei difereniale. Variabilele criteriu colectate trebuie s defineasc activitatea pe
care dorim s o studiem(s o testm).
Criteriul multiplu are valoare fiindc evit efectele asociative sau de intersecie
multipl pe care le gsim la criteriul compozit.
Criteriul general ar avea caracterul de completitudine(complexitate, relevan ,
obiectivitate,flexibilitate) considerau Campbell, Dunnette, Lewler.
Descrierea criteriului general pt manageri (pt selecia lor)
Aria de ansamblu (cei4) a acestiu criteriu este climatul organizaional, structura
intern este complex pt c urmrete s defineasc diferenele individuale, sarcinile
solicitate eantionului. Strucutra recompenselor i pedepselor , criteriul de formare
dezvoltare a experienei profesionale, comportamentul n activitate, performana n
activitate, consecinele acestui comportament pt organizaie ,definirea persoanei etalon pt
postul de manager.
n legtur cu diferenele individuale se refer la aptitudinile
,deprinderile,interesele,atitudinile,motivaiile,factorii de personalitate primari i
secundari. Acest model de criteriu are tendina de a surprinde procesul sistemului
,climatul fiind un produs al stilului managerial. Criteriul are potena s studieze natura
proceselor din sistem ,deci corelarea trebuie fcut n timp. Performanele manageriale
sunt n funcie de aptitudini ,motivaii ,capaciti organizaionale. Interaciunea complex
ntre factori (de personalitate i obiectivi din realitatea lui profesional) face posibil
evaluarea eficienei.

nsuirile individuale se refer mai ales la activitiile normale i la situaiile critice,


n aceast eficien apar informaii organizaionale (factori externi)- cursuri de
perfecionare, presiuni greviste.
Validare de coninut
Orice test este un decupaj din activitatea subiecilor ,este o msur obiectiv i
standardizat a unui eantion de comportament reprezentativ. Reprezentativitatea este
dat de aria acoperit de itemii testului prin coninutul lor. Ansamblul itemilor relev un
ansamblu de sarcini ,de condiii,de fenomene,procese mentale i totul reflect o
condensare a acestor realiti. Aceast reprezentativitate este dat de eantionarea de
coninut. Coninutul cunoaterea profund, experiena profund, competena,
comportamentul social, inventare, colecii de itemi care investigheaz diferii factori de
personalitate.
Validitate de coninut relev n ce msur itemii testului acoper ansamblul de
studiu.
Ca principiu,este necesar ca ntre itemi i comportamentul explorat s fie o
coresponden dovedit experimental. Aceasta se face printr-o analiz logic de coninut
strategia lotului de experi i prin date empirice care dau structura datelor experimentului.

Cerine
-

s cuprind ansamblurile de comportament vizate de test,de situaia sau


procesele psihice;este exprimarea valorii n care apare eantionarea adecvat a
acestora. Imaginaia nu este solicitat unui subiect,,astfel c din 3-4 litere s
faci un cuvnt ,dac se simplific problema,lucrurile nu se mai definesc n
msura unei valori test
n situaia n care se consult loturi de experi care vor evalua itemii,dac lotul
nu e reprezentativ ca lot mai bine nu ne apucm , dar dac lotul este
reprezentativ trebuie s i se dea componena ,se d i coeficientul ,modul prin
care este exprimat gradul de concordan n evalurile lui. Orice selecie a
itemilor se face pe o gril de clasificare, pe linie-coninutul materialuli de
verificat, pe coloane- obiectivele.
Analiza de itemi se face pt a stabili cauza discrimitativ a testului
Analiza de itemi este util i pt ntocmirea trestelor paralele cu aceeai
pondere discriminativ.

Validarea conceptual(ipotetico- deductiv)


Rspunsul la ntrebarea : n ce msur anumite concepte explicative sau ipoteze
permit nelegerea sau interpretarea rezultatelor obinute la un test? Teste de
inteligen,inventivitate,etc. nu au fost elaborate o teorie psihologic.
Sunt necesare dou demersuri:- logic
-empiric
Un test verific verific i teoria la rndul lui.
Utilizarea unui test n diferite domenii presupune consultarea de surse variate. Trebuie
luate n considerare toate rezultatele experienei,care se refer la contextul teoretic al
conceptului( prima surs sunt dicionarele). Accepiile psihologiei,achiziiile ei trebuie
studiate i avute n vedere. Testele msoar ceea ce este definit ntr-un concept orice

instrument de diagnostic realizeaz de fapt o definire operaional asupra fenomenului


psihic. Aceasta nu este un clieu ci o rezultant a cercetrilor tiinifice anterioare.
Reuita practic n utilizarea testului este dovada utilizrii testului ca diagnoz.
Concluzie: cele trei tipuri de validitate sunt complementare. Exist i alte dou tipuri mai
puin utilizate:- analiza concurent
- analiza operant(este foarte important pt eantionul unde se aplic testul)

Fidelitatea
A diferania subiectele ntr-o manier suficient, ar fi totui inutil dac rezultatele
lucrrii ar fi puse la prea multe variaii aleatorii. Ne ateptm de la acest test s ne
furnizeze o msur stabil ,adic, s nu fie perturbat de eventuali factori parazii(erori de
msur). Ne aflm n cadrul conceptual urmtor: creterea pe care o msurm este
presupus stabil i variaiile pe care le putem nregistra de la o msurare la alta sunt
imputate efectelor externe(aspect fizic al examinatorului, temperatura camerei, griji
trectoare care perturb concentrarea,etc.). o dat ce am stabilit fidelitatea
instrumentului ,o variaie a msurii ar putea fi interpretat n termeni ai schimbrii.
Exist mai multe proceduri care permit s se cuatifice aceast stabilitate ,mai mult
conplementare dect redundate ,bazate pe calculul corelrii. n general, se consider c
un coeficient superior mai mare de 70% este suficiet,dar acesta trebuie s fie modelat n
funcie de talia eantioanelor. Vom relua 3 metode care sunt cele mai clasice:
INDICELE DE CONSTANT
Se aplic aceeasi metoda la acelasi grup de subiecti in doua perioade diferite si ne vom
plasa pe ipoteza ca clasamentele detinute vor fi relativ asemanatoare.Daca acest indice
este cel mai apropiat de notiunea de reproductibilitate,poate sa fie afectat de numeroase
elemente legate de modificari diverse ale subiectilor intre cele doua momente ale
aplicarii,insiruirea informatiilor,cunoasterea rezultatelor,variatia motivatiilor.
INDICELE DE ECHIVALEN
Se aplic doua probe paralele la acelasi grup de subiecti.Se incearca prin aceasta sa se
verifice ca felul in care problemele sunt prezentate nu este perturbator.Daca corelatia este
mica, putem atunci sa consideram ca cele doua forme nu masoara intodeauna acelasi
lucru sau ca ele sunt prea specifice din punct de vedere al prezentari lor.Cateodata este
dificil sa gasesti sau sa construiesti probe echivalente,pt ca aceasta procedura ia foarte
mult timp si pt ca ea necesita mult timp.
INDICELE DE OMOGENITATE sau split half
Se ncearc stabilitatea masuratorii la diferitelor elemente care permit primirea de
raspunsuri.Se imparte proba in doua parti echivalente,astfel,de exemplu,se va calcula
corelatia intre rezultatele itemilor pari si a itemilor impari a unui test.Se verifica prin
aceasta daca testul se comporta intr-o maniera omogena. Dac nu toate probele se dedau
acestor mpriri (patajri),n particular, cnd numrul de itemi este redus, aceast
procedur prezint avantajul de a fi mai puin scump i permite suprimarea cauzelor
variaiilor externe ale testului.
n ncercarea de a pune accentul pe semnificaia psihologic a obiectivelor,
aceast noiune de omogenitate pare n mod particular important. Ea permite s se
verifice c itemii care compun proba primesc acelai tip de dificultate,astfel nct
msoar aceeai trstur psihologic. Procedurile specifice au fost construite pt a
verifica omogenitatea testului.

Iat 2 exemple:
- metoda item scor se bazeaz pe ideea c un test este cu att mai omogen cu
ct legtura rezultatelor fiecrui item fa de rezultatele de ansamblu ale
testului este puternic. Evaluarea acestei legturi se poate face cu ajutorul
diferitelor teste statistice alese n funcie de nivelul msurrii.
- Consistena intern a testului :se estimeaz legturile dintre item printr-o
evaluare a raportului ntre variaia fiecrui item i variaia n totalitate a
probei. Coeficientul a lui Cronbach este un test statistic conceput
esenialmente pt a evalua acest tip de omogenitate.
Fidelitatea se refer la consecina scorurilor obinute de ctre subiect n condiii diferite.
Exist mai multe metode de apreciere a fidelitii.
1. fidelitatea test retest evalueaz gradul n care scorurile observate la
o prob sunt constante de la o admitere la alta.
2. metoda utilizrii testelor paralele- e o soluie conceptual ideeal de
estimare a fidelitii. Datorit dificultilor de proiectare a probelor,
aceast metod are o aplicabilitate limitat. O variant a acestei
metode este metoda njumtirii- care presupune : a)administrarea
testului unui grup de persoane; b)mprirea testului n jumtate;
c)calcularea coeficientului de corelaie ntre scorurile observate la cel
2jumti.
3. metoda analizei consistenei interne- coeficientul de fidelitate se
calculeaz n acest caz pe baza analizei consistenei interne a testului
administrat. Din acest categorie fac parte coeficienii de consisten
intern(coeficienii de omogenitate) a lui Cronbach i a lui Guttman
;coeficienii lui Kuder-Richardson. Ei indic msura n care itemii
testului sunt intercorelai.
4. fidelitatea inter............- msura n care aplicarea probei de ctre 2 sau
mai muli evaluatori independeni duce la rezultate asemntoare.
Termenul de fidelitate are semnificaii diferite pt scalele de auto-evaluare i de cele
hetero-evaluare. n cazul scalelor de auto-evaluare fidelitatea implic existena unei
corelaii interne adecvate ntre itemii instrumentului. Aceasta se msoar n cazul n care
scala are minimum 6 itemi. Cea mai utilizat msurtoare este indicele a lui Cronbach
,care indic gradul de corelare pozitiv a itemilor. Indicele a pentru a desemna o
consisten intern crescut trebuie s fie mai mare de 0,7. pt scalele de auto-evaluare
corelaiile test-retest sau metoda njumtirii sunt mai rar folosite ca msurtori ale
fidelitii.
n cazul scalelor de hetero-evaluare este necesar att msurarea fidelitii intracotator i inter-cotator. Fidelitatea intra cotator se refer la stabilitatea evalurii unui
fenomen dat, pt acelai cotator la momente de timp diferite. Fidelitatea inta-cotator este
dificil de evaluat n psihiatrie datorit faptului c fenomele observate au o mare variaie
temporal. Fidelitatea inter- cotator reprezint gradul de consens obinut de mai muli
cotatori care observ acelai fenomen clinic. Cea mai frecvent msurtoare a fidelitii
inter-cotator e coeficientul KAPPA. Valorile acestuia sunt cuprinse ntre 0-1. aceasta
exprim sub form numeric consesul demonstrat ntre 2 cotatori , dup ce n prealabil sa realizat o pondere a consensului prin hazard. O valoare mai mare de 0,40 este

considerat ca limit inferioar a unei fideliti acceptabile. O fidelitate bun neceit


valori mai mari de 0,60 iar una foarte bun,valori mai mari de 0,80.
Chiar n cazul unor intervievatoriexperimentai ,folosirea coeficientului KAPPA
poate s pun o serie de probleme n evaluarea unor itemi a cror prevalen este sczut
sau foarte crescut n simptomatologie. n cazul unei prevalene sczute (mai puin de
10%) sau a unei prevalene crescute(90%) se indic folosirea unor procentaje de
concordan ntre evaluatori. n cazul n care intervievatorul a evaluat un nr diferit de
pacieni se va folosi coeficientul de corelaie inter-clas, corespunztor coeficientului
KAPPA pt situaia dat.
Fidelitatea reprezint aadar stabilitatea ateptat a msurii, evalurii
multiple(analoge). Calcularea fidelitii(coeficientul ntre0-1) este o corelaie ntre cel
puin o colecie de date care reprezint msurtoarea din definiie. Acestea sunt: a)forme
paralele ale testelor(o form diferit),o alt posibilitate de evaluare a fidelitii unui test.
b)repetarea testului dup un anumit timp ,dar nu sub o lun;se exclud testele de
dezvoltare a copilului mic. c)coleciile de date obinute printr-o singur aplicare a
testului;pe baza datelor obinute printr-o singur aplicare a testului se face corelarea
parial ntre rspunsurile la anumii itemi ce presupune o consisten item-item(ex. Orice
chestionar se face pe numere pare i impare).
Dac se pune problema unui coeficint de fidelitate sczut, prin aceast metod(se
ntmpl cnd vrem s construim noi un test) nseamn c exist probleme cu
discriminarea itemilor(unii foarte facili,alii foarte greu de neles).
n pricipiu un test de fidelitate ,cot adevrat a unui subiect, teoretic, trebuie s
fie constant(sunt grade de toleran acceptate care sunt specificate n test).
Exist o oarecare variaie, exist riscul unei fluctuaii a scorurilor ntre cele 2
testri difereniate n timp. Dac e accept aceste limite, ele nu pot fi implicate n decizia
de diagnostic. n manualul testului exist surse de variaie. Msura n care rezultatele
testului se datoreaz surselor sistemului variaia (psihologul ,metoda, subiectul,
personalitatea lui, ambiana), aceasta influeneaz cea de-a doua testare(ex. Test
vocabular-lista cu 30 cuvinte),se cere explicarea fiecrui item, se noteaz,se ajunge la o
cot global; dup 10 zile se retesteaz, normal, rezultatele identific coeficientul de
fidelitate ,dar apar variaii: efectele nvrii, nivelul de motivare, starea de stres specific
examinrilor, condiiile de ambian ale testrii, gradul de standardizare a testului,
claritatea testului, instructajul, mbuntirea vocabularului. n funcie de metodele de
studiu exist i diferite tipuri de fidelitate:
1. stabilitatea n timp (test-retest)
2. eantionarea corect a itemilor, a sarcinilor test( formule paralele care sunt
perfect comparabile)
3. omogenitatea sau claritatea itemilor(s acopere unul i acelai domeniu cu
referire la acea caracteristic psihologic implicat n testare)
4. diferenierea corect a subiecilor eantionului(testarea trebuie s-i pstreze
caracteristicile)
Coeficientul de corelaie se noteaz cu r. Uneori se mai poate proceda astfel:
testul se njumtete(par- impar) sau se njumtete pur i simplu.
Vorbind de consistena intern, de omogenitatea itemilor,pentru studiul ei se
aplic formula 20KUDER RICHARDSON, care e o versiune a metodei ANOVAanaliza de variaie. Metoda 20KUDER RICHARDSON i metoda ANOVA se

bazeaz pe congruena rspunsurilor la o singur administrare a testului. Metoda


20 KUDER RICHARDSON se aplic i la teste cu itemi la care se rspunde
dihotomic. Aici se ia n considerare cota subiectului , reprezentat prin numr de
itemi rezolvai corect. Se obine de obicei un procent cu valoare subunitar.
ntotdeauna problema congruenei interne a itemilor a omogenitii lor se pune n
funcie de gradul de omogenitate al criteriului.
n testele de personalitate aceste consistente sunt vizate pe scri, conin
itemi pt aspecte diferite att ale personalitii dar uneori i ale fenomenului
studiat.
Bateriile de teste pt evaluarea inteligenei au itemi diferii(de inteligen
verbal,capacitate de raionament,inteligen tehnic), de aceea se alctuiec n
subterste, care trebuie s aib omogenitate pe problema vizat. Dac vizm
omogenitatea bateriei, metodele 20KUDER RICHARDSON i ANOVA sunt mai
puin eficiente i se face apel la analiza factorial care relev gradul de saturaie n
factori generali pt fiecare test.

Cerine pt fidelitate
De obicei manualul testului conine date asupra fidelitii i asupra
eantionului pe care sa studiat fidelitatea. Se indic coeficientul de fidelitate cu
prognosticul de semnificaie(cu ct un coeficient de fidelitate se apropie de
prognosticul de semnificaie mai mic de 0,1 , cu att riscurile sunt mai mici.
n cercetare pot aprea 2-3 subieci aberani(ntotdeauna rspund aiurea),
acetia nu se iau n considerare, de aceia se iau civa subieci de rezerv(5-6 n
plus).
n cazul msurrilor individuale se indic i eroarea standard a acestor
msurtori. Eroarea standard exprim fluctuaii i contradicii n rspunsurile
subiecilor, uneori tendina de eterogenitate a subiecilor , variaii n administrarea
testului i uneori deosebiri ntre cei care au fcut corecia(adic se lucreaz n
echip).
Fidelitatea este vizat i prin coeficieni ai indecilor pariali sau fidelitatea
oricrei combinaii de rezultate pe care proba ,autorul le admit. Eantionul de
studiu e fidel. Se menioneaz pe lang caracteristicile clasice i factorii selectivi
concentrai la variabila msurat (modelul cum sau selectat categoriile de
subieci) i modul n care este regrupat eantionul dup aplicarea probei, ceea ce
exprim fora de discriminare pe subgrupe.
Ct se lucreaz cu eantioane mixte( barbai i femei) fidelitatea nu
probeaz soliditatea, dei rezultatele care nu satisfac exigenele fidelitii nu pot fi
valide.
La probele paralele (cnd se utilizeaz calculul fidelitii prin probe
paralele), pt aceeai populaie se admite o oarecare echivalen, lund n
considerare urmtorii indici statistici: medie,frecven, abatare standard, valoare
coeficientului de corelaie i intervalul de timp dintre trsturi. Cnd proba
vizeaz o trstur a personalitii omogen, trebuie verificat consistena intern
a probei. Metoda recomandat este ori njumtirea ori forma 20KUDER

RICHARDSON. Cnd n test elementele ,cuvintele unor ntrebri,sarcini sunt


legate prin succesiuni logice, ele pot forma un item. Comprarea rezultatelor n
timp ,n mod normal,ne ofer stabilitatea acestora. Intervalul de timp ntre
trsturi are semnificaie n funcie de natura testului i de exigenele de
interpretare. ntotdeauna o prob psihologic care d rezultate diferite de la o zi la
alta poate fi aruncat la co. Sibgurele situaii n care se admite prezena unor
rezultate diferite sunt probele de deyvoltare la copii mici. Efectele medicaiei
,efectele psihoterapeutice rezultatele trebuie s varieze de la o zi la alta i atunci
se lucreaz cu forme paralele.
Cerine privind administrarea i etalonarea
1. se pleac de la instruciunile primite prin manual sau de la cei care ne-au
predat testul. Acestea trebuie respectate fidel. Orice modificare n
administrare d rezultate schimbate, deci o nou structur a etalonului.
2. instructajele trebuie nelese de subieci i respectate
3. la toate probele de personalitate- recomandare general: trebuie dat primul
rspuns care i vine n minte dup citirea atent.
4. probele cu mai muli itemi beneficiaz de o structurare i prezentare
adecvat.
5. mesajul probei e prezentat n structuri speciale pt a contracara apariia
frecvent a rspunsurilor pe ghicite
6. testele de cunotiin suport aceleai rigori ca i cele psihologice
7. etaloanele se prezint n cote brute, ar destul de rar i nu e standard TZ sau
HULL.
Etalonul poate fi prezentat i n decile, quantile i cote normalizate.
De obicei, n testele de performan(care se refer la apariia unei trsturi) ,
etaloanele se prezint n minimum 7-9 . cu ct numrul de grup crete cu att
fineea interpretrii crete.
n practic sunt foarte importante etalonrile locale. Un etalon poate fi pus
n discuie dac depete N=30.
n legtur cu compoziia se menioneaz(i n cercetri trebuie specificat)
vrsta, sexul, formare colar,profesional i dac aceste variabile moderatoare
,care in de personalitatea subiectului influeneaz rezultatele.
Condiiile etalonrii sunt de obicei specificate: modul de testare, unde s-a
fcut ,nivelul de motivare e foarte important pt veridicitatea testului, atitudinile
subieciilor.

Concluzii
Orice program de testare , n orice scop trebuie s aib la baz o formaie
tehnologic ct se poate de avansat(cunotiinte de construcie a testelor,de
aplicare ,de erori, de interpretare, cunoaterea domeniului pt care se face testul).
Sunt multe feluri de activiti umane care rspund la aceleai exigene
psihologice.
n clinic, rspunsurile la o anumit medicaie difer de la individ la
individ( aceeai doz de medicaie,acelai test ,indivizi diferii= rezultate diferitede ce personalitatea reacioneaz diferit la aceeai doz?)
Testele sunt pe ct de valoroase pe att de periculoase prin limitele lor.
Caracterul clinic al testelor
Fiecare test are aspecte nomotehnice i ideografice. n analiza de caz
prezint ns fineea observaiei psihologului. Un psiholog colar va ncerca s
elaboreze un diagnostic formativ care nu presupune o singur testare ci o orientare
longitudinal a testrilor( fie de observaie, edine de instruire a cadrelor
didactice n legtur cu utilizarea acestor fie, testri la timp i pe strategii bine
limitate- dorind s sondeze capacitiile latente care se pot activa sau nu n mediul
colar).
Ieirea dintr-un cadrul standardizat i prelungirea testrii ntr-un act de
nvare se face cu scopul descoperirii mecanismelor interne ale activitii psihice
de achiziionare a cunotiinelor, sondarea dezvoltrii proxime are valoare
prognostic mai mare dect testarea transversal clasic.
Sensibilitatea
Ea rezid n capacitatea unui instrument de msur de a diferenia 2
obiecte cu fineea primit de obiectivul urmrit de psiholog. Aceast putere
discriminativ a uneltei de msur poate fi obinut multiplicnd nr de itemi dintrun chestionar sau dintr-un test i jonglnd cu variabilele de trecere, de exemplu,
timpul acordat pt a rspunde la un test. Trebuie cu att mai mult s ne ntrebm
despre semnificaia psihologic a acestei manipulri a variabilelor, fiindc
acestea nu conduc neaparat la o mai mare sensibilitate a msurrii: un psiholog ar
fi putut distinge 8 clase n scala sa ,dar dac una dintre ele regrupeaz 80%din
subieci , vom nelege c sensibilitatea scalei este slab. Dac vom relua
exemplul scaleleo de agresivitate i de autoritate evocate mai sus, vom nrlege c
puterea discriminativ cercetat este mai nti n funcie de obiectivele urmrite:
ipoteza unei relaii care se va stabiliza ntre aceste 2 variabile ar necesita clasei
rihotomice(agresiv sau nu, autoritar sau nu) sau gradaii mai fine pe mai multe
nivele? Se va admite,deasemenea, c multiplicarea observaiilor comportamentale
la copii i prini nu se bazeaz prea tare pe o distingerea a mai multor categorii
de agresivitate i autoritate. Vom converti n final ca o scal care face s apar c
80% din copii sunt agresivi, ar fi puin interesant.
n domeniul testelor probleme sunt de aceeai natur.

Analiza de itemi
Analiza de itemi e util i necesar n elaborarea, verificarea validitii,
fidelitii testului.
Se face o analiz de coninut a testului i a proprietilor lui. Analiza de
coninut vizeaz conceptele psihologice pe care proba le acoper. ntr-un test de
inteligen un item trebuie s acopere definirea inteligenei dat sau acceptat de
autor. n mod obinuit, se accept definiii operaionale. Analiza de coninut se
realizeaz n majoritatea cazurilor cu ajutorul lotului de experi( componenta
lotului trebuie s fie neaprat impar) care claseaz itemii testului n funcie de
conceptele psihologice definite sau n funcie de criterii bine stabilite ntre cei care
cerceteaz cu ajutorul probei i experilor. Exist deci 2 cadre de referin: ale
psihologului i ale lotului de experi i trebuie s se pune de acord (s se neleag
ce se dorete de ambele grupuri). Este important s existe un grad de acord ntre
experi n evaluare i n triere. Gradul de acord se calculeaz cu ajutorul
coeficientului KENDALL .
Exist i analiz prin criteriul exterior ,practic sau lista de componente
,rezultate pe care o prob psihologic le anticipeaz. Acest tip de analiz ,
gndire cu voce tare poate fi utilizat numai n cazul testelor
individuale(colaborarea ntre psiholog i subiect). Psihologul i d seama de
rspunsurile provocate de itemi fcnd mai multe testri apar mai multe erori
tipice i itemii cu astfel de rspunsuri se exclud.
Al tip de analiz prin gradul i nivelul de dificultate a itemilor.Se face o
corelare intre valoarea itemilor ca sarcin specific cu valoarea testului n
ansamblu. Aceast corelaie e util pentru stabilirea valorii discriminative a
testului. Nivelul de dificultate se bazeaz pe procentul subiecilor care reuesc s
rezolve un anumit item sau indicele de popularitate al ntrebrilor din chestionare
tot prin procente. n general se analizeaz i erorile dac sunt tipice sau de alt
natur.
n ceea ce privete coorelarea item test avem 2 forme:
1. pentru repartizarea rezultatului fiecrui item n raport cu cotele globale ale testului
se utilizeaz coeficientul de corelaie biserial. Se accept itemi care au
coeficientul de corelaie egal cu cata global a testului.
2. raportarea fiecrui item la grupele extreme ale rezultatelor globale. Dup orice
testare avem 2 grupe extreme(27% o grup,27 % alta). Se ignor rezultatele medii
n analiza itemilor i atunci vom gsi :
- itemi prea uori
- itemi prea grei
Acetia sunt itemi nediscriminativi. Discriminativii sunt cei cu dificultate medie.
Puterea discriminativ a itemilor e maxim la 50% subieci( au rezolvat
aceti itemi), deci zona discriminativ a oricrui test este ntre 27- 75% rezolvri.
De obicei itemii prea uori sau prea grei coreleaz prost cu cota global a testului.
Valoarea discriminativ se judec n 2 contexte:
- relaia item test
- relaia item-criteriu

Validitatea probelor de personalitate


Exist 2 feluri de psihologi care utilizeaz probe de personalitate:
a) Practicieni cele utilizeaz strict n scopu diagnostic; sunt convini de
utilitatea acestor probe i de valoarea lor.
b) Cercettori - supun i probleme de personalitate la cercetri tiinifice
riguroase, ns obin rezultate diferite.
Practicienii sunt mulumii pt c le rezolv cazul, neuitnd c fiecare persoan
este o individualitate.
Cercettorii, ncercnd s fac demersuri tiinifice rezultatele nu sunt grozave
i foarte greu emit judeci de valoare.
Ambele puncte de vedere sunt valide i normale. Practicianul are obligaia
s rezolve cazul n sine din 2 puncte de vedere: s- l explice i clientul s fie
satisfcut de nivelul explicativ i de orientarea terapeutic.
Practicianul are nevoie de o imagine precis n legtur cu o
persoan(omul), personalitatea acestuia.
Cercettorul este cel care critic,care abordeaz strict tiinific, nu face
rabat de la criticile tiinifice, probele de personal avnd o orientare interactiv
prin rezultatele pe care le dau, depesc aceste rigori.
Cele dou concepii sunt adevrate pt c nu exclud nici posibilitatea
controlului statistic asupra metodelor i a controlului conceptual(orientarea
ideografic, clinic). Impresia practicianului , c a cunoscut cu adevrat
subiectul, poate veni din faptul c subiectul e foarte mulumit de rspunsul pe
care i la-i dat ,acordul persoanei nu are valoarea pt valoarea psihodiagnozei.
Bauer a ajuns la cocluzia c prima mare difern n astfel de situaii n
lucrul cu subiecii e diferit de sex. Evalund 21 de carcteristici, pe o scar de
5 puncte pe o populaie de 136 de subieci, aceste proprieti se constituie n
portrete a cror validitate se relev sau i dup o abordare cu metodele
anamnezice de studiu.
El a ncercat i o expertiz grafologic. Cei care au evaluat, au ajuns la o
concordan perfect n 27,3% din cazuri, n 40% evaluarea a fost corect. O
evaluare corect dar pe ansamblu 27% i discordant 4,4%.
G.S. Chambers a ncercat s studieze modul n care poate fi clasificat pe
sindroame un bolnav mental dup o invertigare cu testul Rochard. Au ieit 5
grupe: depresii, nevroze, schizofrenie paranoid, traumatisme craniene i
debilitate mantal.
Utilizarea unei singure probe nu poate s satisfac demersul de cunoatere.
Testul permite obinerea informaiilor asupra bolilor mentale, dar nu satisface
nevoia informaiei suplimentare i mai ales n cazul schizofreniei paranoide
problema de diagnostic, difernele sunt cele mai dificile , tabloul este foarte
complex( depresie, paranoia, incapacitatea de a judeca).
Foarte important este, in cazul testelor de personaliate , invaliditatea de
coninut i validitatea conceptual , teoria care st la baza testului. Tipologia
lui Rochard i a lui Jung sunt compatibile cu toate c au puncte de plecare
diferite ca form i cercetare.

ntotdeauna va exista un dezacord ntre caracteristicile sistematice i


diagnoza praticianului. Se utilizeaz probe valide. n general, la probele de
personalitate interpretarea rezultatelor va fi ntotdeauna afectat de o doz de
incertitudine i multe din metodele de validitate nu utilizeaz tehnici adecvate.
Dup Meilli : o cercetare de validitate a unui test complet de personaliate
nu poate niciodat s demonstreze existena valorii testului sau absena
acestuia. Trebuie s precizm condiiile n care interpretarea este posibil i s
verificm ipotezele pe care se bazeaz.
Utilitatea const n a preciza condiiile n care interpretrile sunt posibile
i de a verifica ipotezele pe care se bazeaz. Sunt recunoscute 3 metode de
validare a testelor de personalitate:
1. metoda diagnosticului orb(blind)- psihologii fac interpretri de
protocoale a unor teste fr a avea nici o informaie nontest. Se
compar aceast interpretare a psihologilor cu diagnosticul psihiatric
de normalitate sau anormalitate sau cu o descrie a personalitii
fcute de un specialist. Ceea ce este necesar e ca psihologul s
studieze manualul testului s vad dac autorul spune ceva despre
urmtoarele caliti ale testului: vrst, sex, mediu social.
2. metoda perechilor exist pt subiect i pt tot eantionul de subieci
studiai 2 surse de informaii test. aceste surse trebuie rezolvate n
timpi diferii , metoda este compararea rezultatelor celor doua surse
de informaii test cu condiia ca una dintre ele s aib la baz o
metod valid.
3. metoda validrii pe baza ansamblului de semne i sindroame
ntotdeauna ntr-un astfel de demers se pune problema studierii
imaginii testului utilizat. Aceste imagini vizeaz o form structurat ,
urmnd ca discriminarea subiectului testat s dea coninutul din care
e constituit informaia pe baza unor semne i sindroame pe care le
relev subiectul. Dac forma d indici precii coninutul trebuie
descoperit i cu ajutorul altor metode deja validate. Un semn sau un
grup de semne la o categorie fizic sau profesionale nu e suficient s
testezi subieci din categoria vizat. n cazul utilizrii probelor de
personalitate , aceeai frecven a semnelor i sindroamelor poate
aprea n fiecare categorie. Pt fiecare e necesar construirea unor
grupe de control reprezentative. O cercetare cu ajutorul chestionalui
M.N.O a artat c poate s deceleze de restul populaiei, nevroticii i
psihoticii, ns ntre rezultatele chestionarului, diferenele sunt
semnificative (anamneza).
Pe lng cele trei metode exist i o metod de verificare a validitii
contravalidarea. Se face prin extragerea empiric a semnelor i sindroamelor care
difereniaz 2 grupe clinice distincte.
Orice test de personalitate trebuie s acorde anse egale de manifestare a
tendinelor. Orice test tematic inventar de personalitate- poate da distorsiuni prin
frecvene variabile necesitatea tratrii statistice.
Singurul test de personalitate (test proiectiv) unde n conformitate cu
rspunsurile subiecilor exist modaliti de ncadrare la o valoare simptomatic

cifra prelucrat statistic, este Holtzman seamn cu Rochard; diferena fa de


acestea e c pe baza unoe protocoale speciale se noteaz zona din imagine pe care
ncearc subiectul s o defineasc prin proiecia ce poate fi convertit ntr+o
valoare simptomatic pe baza unui cod. Aceste valori cifrice se pot trata statisticomatematic. Exist 2 pri paralele A i B pentru contravalidare.
Fidelitatea e capital n probele de personalitate.
1. trebuie s vizeze att exteriorul ct i coninutul ,pt c n timp omul se
transform;
2. controlarea obiectiv a semnelor se face n timp distinct i fcnd apel la
lotul de experi- fora corelaiei interpretrii( de ansamblu);
3. ntotdeauna experii vor viza ansamblul problemei instructaje abea
apoi se calculeaz fidelitatea care , referindu-se i la concordana
interpretrii, se refer i la subieci.
Trebuie avut grij s se in seam de tratamentul i procedeele psihoterapeutice
ntre cele 2 faze ale testrii.