Una dintre cele mai importante componente ale biosferei este solul.

Solul este stratul afnat,

moale i friabil, care se gsete la suprafaa scoarei terestre, i care mpreun cu atmosfera
constituie mediul de via al plantelor. Degradarea solului este procesul care determin
distrugerea stratului fertil de la suprafaa i imposibilitatea refacerii lui. Aciunea antropic
asupra solului prin defriare, aratul pajitilor a avut drept consecin apariia pmnturilor rele
pe care nu se mai formeaz vegetaia. Solul este nveliul afnat de la suprafaa uscatului, n care
plantele i nfig rdcinile. El este un corp natural format n timp ndelungat n urma unor
procese pedogenetice i are alctuire complex.
Defririle neraionale duc la dezgolirea solului i la dispariia unui numr mare de specii de
plante i animale. Industrializarea, urbanizarea i traficul rutier au dus la apariia i accentuarea
fenomenului polurii. Substanele eliminate n aer se depun pe covorul vegetal, pe case, dar
ajung i n plmnii omului de unde sunt vehiculate n ntreg organismul producnd boli grave:
anemii, diverse forme de cancer, malformaii.
Cauzele degradrii solului datorate activitii umane sunt: exploatrile miniere, defririle
pdurilor, desecrile, aratul necorespunztor, exploatarea intensiv, folosirea excesiv a
ngrmintelor i pesticidelor, punatul excesiv, turismul practicat necorespunztor. Un aspect
major al degradrii mediului nconjurtor, al restrngerii posibilitilor de hran ale populaiei n
continu cretere constituie n folosirea neraionala a solurilor, scoaterea unor suprafee ntinse
de terenuri de la producia vegetal.
n ara noastr protecia mediului nconjurtor constituie o problem de interes naional n scopul
pstrrii echilibrului ecologic, meninerii i mbuntirii calitii factorilor naturali, asigurrii
unor condiii de via i de munc tot mai bune generaiilor actuale i viitoare. n afar de
beneficiile unei viei ntr-o lume mai puin poluat i mai echilibrat, nevoia unei dezvoltri
raionale, devine din ce n ce mai acut, odat cu rspndirea global a industrializrii.

Solul reprezint un adevrat laborator complex i eficace de depoluare, neutralizare, reciclare i

valorificare a reziduurilor.
Eu am ales tema Stabilirea proceselor de degradare a solurilor ca urmare a cauzelor naturale n
oraul Fieni pentru a m informa i a nelege importana naturii att pentru sntatea omului cat
i pentru dezvoltarea florei i faunei. Voi ncerca s propun ca masuri locale combaterea polurii
i mbuntirea calitii mediului nconjurtor deoarece cu ajutorul acesteia natura nu ar mai fi
att de afectat de poluare iar flora i fauna s-ar dezvolta i ar deveni mai bogat. De asemenea,
prin protecia mediului nconjurtor putem prevenii bolile produse de poluare i nu s-ar mai
ajunge la dispariia unor specii de plante i animale.

Introducere
Solul - generaliti
Solul, ca i aerul i apa, este un factor de mediu cu influen deosebit asupra sntii. De
calitatea solului depinde formarea i protecia surselor de ap, att a celei de suprafaa, cat mai
ales a celei subterane. Poluarea este deosebit de evident i n cazul solului. Deeurile de tot felul
care nu au fost evacuate n ape i aer acoper uscatul tocmai n locurile aglomerate unde fiecare
metru ptrat este intens i multiplu solicitat, degradeaz terenurile agricole tocmai acolo unde
sunt mai fertile, uresc natura tocmai acolo unde este mai cutat pentru frumuseea ei. nc o
contradicie a civilizaiei: alturi de capacitatea de a crea un mediu de viaa acceptabil, chiar i n
spaiul cosmic, st rezolvarea precar a salubritii solului. Dar deeurile solide constituie numai
un aspect al problemei. Solul mai este supus aciunilor polurilor din aer i ap.
ntr-adevr, solul este locul de ntlnire al poluanilor. Pulberile din aer i gazele toxice dizolvate
de ploaie n atmosfer se ntorc pe sol. Apele de infiltraie impregneaz solul cu poluani
antrenndu-i spre adncimi, iar rurile poluate infecteaz suprafeele inundate sau irigate.
Aproape toate deeurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la ntmplare pe sol.
De la mucul de igar sau biletul de autobuz pn la autoturismul abandonat, de la pictura de
ulei scurs din tractorul care ara cmpul pan la groapa de gunoi cu diverse deeuri, toate sunt
poluri directe ale solului. n orae deeurile sunt nlturate mai mult sau mai puin sistematic.
Dac nu ajung n ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitnd poluarea la suprafee mai
reduse, dar exist i pericolul infiltrrii n pnza freatic. Elementele poluante ale solului sunt
grupate n 3 categorii:
- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virui, parazii), eliminate de om i de
animale, fiind n cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrant din diferite reziduuri
(menajere, animaliere, industriale);
- elemente chimice, n cea mai mare parte de natur organic. Importana lor este multipl:
servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte i roztoare, sufer procese de
descompunere cu eliberare de gaze toxice i pot fi antrenate n sursele de ap, pe care le
degradeaz;
- elemente fizice care provoac dezechilibrul compoziiei solului: inundaii, ploi acide, defriri
masive. n general, ploile antreneaz n uvoaie particulele pe care le desprind din pmnt,
formeaz torente care spal straturile de humus i car cu ele n ape fertilitatea solului ; n

urma lor, terenurile dezgolite se degradeaz, devin laterizate (acoperite cu o crust de oxizi de
fier) sau podzolite (lipsite de humus), n ambele cazuri fiind neproductive i nefolositoare.
Apa din ploi acioneaz distructiv n general datorita efectului de iroire care se manifesta
ndeosebi la nivelul terenurilor accidentate. Fiecare cut simpl a terenului poate n civa ani s
devin o rpa a crei adncimi s ating cteva zeci de metri i ctre care converg apele colectate
n cuprinsul unui bazin cu suprafaa ntins. Se ajunge, astfel, nu numai la nlturarea solului ci i
la erodarea profund a rocii-mama.
O cauz important a degradrii solului o reprezint irigaiile, adic tocmai acel mijloc tehnic
chemat s asigure n cele mai multe cazuri face recolte bogate, nlturnd capriciile vremii.
Fcute n mod neraional, fr a ine seama de condiiile pedoclimatice specifice, acestea
provoac ns salinizarea, fie excesul de ap. Un prim aspect al polurii solului l constituie
reziduurile solide industriale. Se apreciaz c circa jumtate din cantitile de materii prime
industriale.
Un loc important printre poluanii solului dein diversele substane chimice rezultate de la
ntreprinderile industriale i pesticidele folosite n cantiti excesive. Aceste substane, de fapt
adevrate otrvuri, transportate de apele de ploaie, se acumuleaz treptat n sol i, ptrunznd n
rdcinile i esuturile plantelor, ajung n hrana omului.
Poluarea - generaliti
Poluarea reprezint o modificare a factorilor mediului biotic i abiotic, sub aciunea poluanilor,
care reprezint deeuri ale activitii umane.Poluanii sunt substane chimice (pesticide, iei,
gaze, metale grele etc), factori fizici (zgomote, cldura, radiaii ionizante etc) sau biologici
(microorganisme patogene).
Fiind o consecin a activitii umane. Poluarea s-a amplificat pe msura creterii numerice a
omenirii, a creterii necesitailor umane i a dezvoltrii de noi tehnologii. Adeseori, ntre
ptrunderea poluanilor n mediu si efectele lor este un decalaj n timp i n spaiu, decalaj ce se
datoreaz modului n care se desfoar procesele ecologice.
Poluarea, sub toate formele ei (fizic, chimic, biologic), afecteaz ecosistemele n ansamblu i
implicit comunitile de organisme. De-a lungul timpului, s-a acordat o mare atenie n special
polurii chimice, ntruct efectele acesteia sunt cele mai evidente. De exemplu, ecosisteme
acvatice marine (inclusiv Marea Neagr) sunt supuse polurii intense cu metale grele, compui
organici de sinteza i reziduuri petroliere. Efectele acestui tip de poluare sunt amplificate de
timpul ndelungat de reinere a acestor compui greu sau deloc degradabili, ce determin

acumularea i creterea rapid a concentraiei lor. Ca urmare, s-au impus deja, la nivelul mondial
o serie de msuri pentru limitarea acestui fenomen nociv, care afecteaz biodiversitatea sub toate
formele ei.
Un tip aparte de poluare l reprezint poluarea genetic, care este consecina manipulrii genetice
a organismelor, efectuate cu ajutorul ingineriei genetice. Scopul acestei modificri genetice este
fie ameliorarea unor caracteristici morfologice i fiziologice, fie inducerea rezistentei la diferii
compui chimici, factori abiotici de mediu, la parazii i la patogeni. Plantele sunt de multe ori
inta modificrilor genetice, urmrindu-se creterea tolerantei la unii compui chimici, cum sunt
erbicidele sau metalele grele, creterea rezistenei la boli sau duntori, adaptarea la condiii
extreme de mediu si mbuntirea caracteristicilor productive. (vezi anexa 1 fotografia 2)

Distrugerea solului prin diverse lucrri de excavare afecteaz circa 15 mii ha, aceasta constituind
forma cea mai grav de deteriorare a solului, ntlnit n cazul exploatrilor miniere la zi, ca de
exemplu, n bazinul minier al Olteniei. Pretabilitatea terenurilor afectate de acest tip de poluare a
sczut cu 1-3 clase, astfel ca unele din aceste suprafee au devenit practic neproductive.
Acoperirea solului cu deeuri i reziduuri solide a determinat scoaterea din circuitul agricol a
circa 18 mii ha terenuri agricole i lunci.
Poluarea solului
Poluarea solului nseamn orice aciune care produce dereglarea funcionrii normale a solului ca
mediu de via, n cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om (antropice), dereglare
manifestat prin degradarea fizic, chimic, biologic a solului, care afecteaz negativ fertilitatea
sa, respectiv capacitatea sa bio-productiv din punct de vedere calitativ i cantitativ.
Indicele sintetic al efectului rezultant al polurii solului este reprezentat fie prin reducerea
cantitativ sau calitativ a produciei vegetale (recoltei), fie prin cheltuielile necesare meninerii
capacitaii bio-productive (recoltei) la parametrii cantitativi i calitativi anteriori manifestrii
polurii. n orice ecosistem care cuprinde i solul acesta are doua funcii eseniale: de depozitare
i de furnizor de elemente nutritive i ap, pe de o parte i de recipient i transformator de
reziduuri i deeuri, pe de alt parte avnd deci rolul de reglator al ecosistemului i de purificator
al mediului nconjurtor.
Cu toate funciile vitale ce le are pentru asigurarea de alimente, cu toate ca este o surs limitat,
nerecuperabil, solul a fost i este supus tot mai multor solicitri ale altor sectoare din afara
agriculturii i silviculturii, ceea ce face ca anual s fie afectate suprafee nsemnate. Cea mai
mare pierdere este datorit eroziunii, care a distrus circa 430 000 000 ha de soluri n diferite ri
din lume. Din cauza folosirii ineficiente a apei de irigaie, a lipsei de drenaj adecvat ori calitii

necorespunztoare a apei, n prezent sunt afectate de salinizare sau de nmltinare secundar

suprafee ntinse de soluri.
n urma aplicrii irigaiei cu ape alcaline, a drenrii sau suprapunrii sau savane, stepe,
antestepe apare adesea compactarea solului. Dup o folosire necorespunztoare timp de 10-20 de
ani, solul capt structur masiv care se desface n blocuri la uscare i devine impermeabil
pentru aer i ap la umezire. A crui ameliorare este foarte dificil. Extinderea neraional a
urbanizrii, a platformelor industriale, cilor de comunicaie etc., prin ocuparea unor terenuri
ntinse, adesea dintre cele cu soluri foarte fertile, deosebit de favorabile pentru agricultura, sunt
tot attea cauze ale diminurii suprafeelor cultivate sau cultivabile.
Efectele nedorite asupra calitii solului l au deeurile i reziduurile menajere din industrie,
comer i agricultur, care nsumeaz anual, pe plan mondial, circa 5 miliarde tone substane
minerale, 32 miliarde m3 de ape industriale uzate, 250 000 000 tone de praf, 70 000 000 tone
substane toxice gazoase, dejeciile de la 3 miliarde capete de animale etc.Probleme deosebite
ridic deeurile i reziduurile solide, fiind unanim recunoscut faptul c degajarea acestora, pe
lng substanele chimice folosite n agricultur, prezint cea mai important surs de poluare a
solului, inclusiv ocuparea unor suprafee nsemnate de terenuri. De exemplu : ntr-un an, 10 000
de oameni produc att gunoi ct s acopere 1 ha cu un strat gros de 1 m.
Metalele grele (plumb, cadmiu, mercur, crom, cupru, zinc, nichel, arsen, seleniu etc) provenite
din diferite surse i ajunse n sol, pe diferite ci, se pot acumula n sol, de unde trec n plante cu
efecte duntoare. Fr ndoial, pesticidele sunt i vor continua s fie de un enorm sprijin
omului. Totui n rezolvarea unor probleme privind mediul nconjurtor, pesticidele au creat
altele de dimensiuni nc nedeterminate. Consecinele neprevzute ale folosiri pe durat lung a
unor pesticide au dus la afectarea grav a diferitelor forme de viat.
Unele probleme de poluare a solului sunt legate i de folosirea n cantiti mari, an de an, a
ngrmintelor chimice. Astfel, superfosfaii conin o serie de impuriti (metale i metalozi
toxici) care, n ansamblu, constituie un risc potenial foarte serios de poluare a solului. O
problem special o ridica ngrmintele cu azot. Astfel, uneori, ca urmare a suprafertilizrii se
constat o acumulare mrita la nitrai n unele plante.

O alt form de poluare a solului, tot mai important n zonele aglomerate (aezri umane,
creterea industrial a animalelor etc) o constituie poluarea solului de ctre agenii biologici
duntori, reprezentai prin microorganismele patogene eliminate de om i transmise acestuia n
urma contactului direct cu solul contaminat ori a consumului de alimente obinute pe solul
contaminat ; prin microorganismele patogene transmise omului prin contactul direct cu solul
contaminat de dejeciile animalelor infectate i prin microorganismele patogene gsite n stare
natural n sol.

Interesul pentru poluarea mediului a crescut foarte mult pentru ntreaga populaie a globului, a
instituiilor i a organizaiilor diverse, unele polivalente, altele cu caracter specializat, orientate
exclusiv pe problemele polurii. Fr sol nu exist via. Solul format de-a lungul milioanelor de
ani poate fi distrus de eroziune n cteva zile. O treime din solul planetei este serios deteriorat,
fapt ce are consecine fatale asupra naturii. Poluarea este evident i n cazul solului care este cel
de-al treilea factor important de mediu, ce trebuie protejat la fel ca i apa i aerul. Reziduurile de
tot felul care n-au fost evacuate n ape i aer acoper uscatul, ambiana imediat de viaa a
oamenilor, tocmai n locurile aglomerate unde fiecare metru ptrat este intens i multiplu
solicitat, degradeaz terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uresc natura acolo
unde este mai cutat pentru frumuseea ei.
Solul este partea superficiala a scoartei terestre care permite dezvoltarea plantelor si animalelor.
El s-a format de-a lungul timpului prin actiunea ndelungata si interdependenta a factorilor
climatici si biotici asupra rocilor parentale. Spre deosebire de celelalte resurse naturale, solul
este limitat ca ntindere si are caracter de fixitate. O data distrus, el nu se va mai putea reface asa
cum a fost, pentru ca nu se pot reproduce conditiile formarii lui.
Din cele 29 procente ocupate de suprafata terestra a globului, agricultura foloseste numai 6,4%,
dar realizeaza 98% din productia agroalimentara consumata n prezent de cei 6,3 miliarde
locuitori ai planetei noastre. Numai 2% din hrana se obtine din suprafata ocupata de ape (71%).
Starea de fertilitate a solurilor reprezinta factorul esential pentru practicarea unei agriculturi
durabile si performante si constituie un indicator decisiv al situatiei economico-sociale si
656e47g al nivelului de viata a locuitorilor din mediul rural. Din nefericire, n ultimul timp, n
ntreaga lume se constata o diminuare a interesului pentru aplicarea masurilor stiintifice menite
sa asigure cresterea fertilitatii solului si sa previna degradarea terenurilor agricole si silvice.
Fertilitatea solului este data de continutul n substante humice, respectiv n substante
organice provenite din descompunerea lenta a materialului de origine vegetala si animala sub
actiunea faunei si florei din sol. Stratul de humus dispare daca este antrenat de ape sau de vnt,
situatie care apare atunci cnd humusul nu este bine fixat n sol, prin intermediul radacinilor
plantelor sau daca apa aluneca prea energic la suprafata solului. Datele de specialitate arata ca,
pe plan mondial, 60% din soluri au o fertilitate redusa sau foarte redusa, 29% din soluri au o
fertilitate moderata si numai 11% au o fertilitate ridicata. Romnia dispune, n medie, cca. 0,67
ha teren agricol pe locuitor, reprezentat de soluri cu un grad moderat de fertilitate.
Dupa informatiile furnizate de Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie, starea de
fertilitate a solului data de continutul n humus, "aurul negru al pamntului", este scazuta si
foarte scazuta pe 4.943.695 ha (50,6% din suprafata cartata agrochimic), n timp ce pe 3.967.027
ha (40,6%) fertilitatea solului este mijlocie si ridicata.
Degradarea solului, prin pierderea fertilitatii, se produce fie: prin exportul de elemente
nutritive din sol o data cu recolta, prin asanarea mlastinilor, prin eroziunea cauzata de
despaduririle masive sau pasunatul excesiv, sau prin acidifiere sau salinizare. Poluarea solului

consta n schimbarea compozitiei calitative si cantitative, schimbare care afecteaza evolutia

normala a biocenozei aferente lui.
Poluarea solului cu produse chimice este un proces de impurificare si indirect de degradare,
cauzat de utilizarea excesiva a pesticidelor. Pesticidele, erbicidele si fertilizantii sunt
daunatori nu numai pentru sanatatea omului, acestea pot avea un efect nociv asupra solului prin
nimicirea faunei din sol care asigura ncorporarea materiei organice n sol (bacterii, rme, alge,
ciuperci filiforme etc.). Aceste substante sunt utilizate n agricultura pentru a distruge toti
daunatorii culturilor agricole (insecte, ciuperci, buruieni, rozatoare etc.). Aspecte deosebit de
ngrijoratoare, legate de prezenta acestor substante n mediile terestre, le releva circulatia si
acumularea pesticidelor de-a lungul lanturilor trofice, n vrful carora nu trebuie sa uitam ca se
afla si omul. Desi n compozitia organismelor vegetale concentratia medie de pesticide nu trece
de 0,1ppm (parti per milion), n organismul animal si al omului poate creste pna la ordinul de
sute sau mii de ori. Unele substante (aldrinul si lindanul) desi sunt netoxice pentru om, sunt
foarte toxice pentru pasari sau albine si pot cauza chiar moartea lor.
Efecte economice si sociale ale degradarii solului
Criza economica si energetica, modul de realizare a reformelor n agricultura cu aparitia multor
proprietari lipsiti de echipamentele necesare si cunostintele de specialitate, pastrarea schemelor
tehnologice vechi cu reducerea drastica a cantitatilor de ngrasaminte (organice si minerale),
uzarea sistemelor de irigatie, au condus nu numai la o scadere dramatica a productiei, dar si la
intensificarea procesului de depreciere a solurilor.
Reforma agrara a schimbat radical structura si modul de utilizare a pamntului, a generat o
varietate mare de forme de proprietate si de gospodarire, a pulverizat fondul funciar cu destinatie
agricola n parcele mici. Distribuirea cotelor de terenuri agricole, fara organizarea antierozionala
a teritoriului, din deal n vale a conditionat intensificarea proceselor de degradare n deosebi
prin eroziunea de suprafata a solurilor.
Degradarea capacitatii productive a solurilor n urma supraexploatarilor agricole, din
ultimii 50 ani de ani, s-a manifestat prin intensificarea proceselor de eroziune prin: alunecari de
teren, deficit de humus, insuficienta de fosfor mobil, salinizare, exces periodic de umiditate,
colmatarea depresiunilor cu depozite de soluri slab humifere, decopertari de straturi fertile s.a.
Eroziunea cuprinde 33% din terenurile agricole. Suprafata solurilor erodate creste n
medie cu 0,5-1,0% anual, ceea ce va face n urmatorii 50 ani ca 20-40% din stratul cel mai fertil
sa se piarda. Prejudiciile anuale echivaleaza cu 2000 ha cernoziomuri cu profil ntreg. Efectele
daunatoare ale eroziunii se extind si asupra altor sfere: nnamolirea iazurilor si a altor bazine
acvatice, poluarea solurilor din depresiuni si a apelor freatice cu pesticide si ngrasaminte
minerale, spalate de pe versanti, distrugerea cailor de comunicatii, a constructiilor hidrotehnice
s.a.
Excavarile nvelisului de sol din exploatarile carierelor, pna n 1990, nu erau nsotite de
lucrari de recultivare a terenurilor; s-au distrus 5000 ha terenuri agricol. n ultimii 20-25 ani

pierderile irecuperabile de soluri (avariate, distruse de alunecari si excavari) se ridica la 78,8 mii
ha sau 3% din terenurile agricole.
Rezerva mica si foarte mica de humus n soluri este o problema esentiala n dezvoltarea
agriculturii ecologice. Solurile cu deficit de humus constituie 40,6% din terenurile agricole.
Exista riscul ca si n urmatoarele decenii continutul humusului n terenurile arabile sa scada n
medie cu 10-25%, ceea ce va afecta substantial calitatile fizice si microbiodiversitatea solurilor.
Pierderile anuale din aceasta cauza se estimeaza la 10% din recolta.
Epuizarea rezervelor de fosfor mobil n sol poate fi acoperita numai cu ngrasaminte
fosfatice. Solurile cu deficit de fosfor ocupa 30% din terenurile agricole. Lipsa ngrasamintelor
face ca ponderea acestor categorii de terenuri si pierderile de recolta (20%) sa creasca.
Desfundarea solurilor pe o suprafata de 546 mii ha (21% din terenurile agricole) pentru
plantatiile pomiviticole a condus la perturbarea stratificarii naturale si scoaterea la suprafata a
paturilor slab humificate cu continut ridicat de carbonati. Fertilitatea acestor terenuri, utilizate
ulterior pentru culturi de cmp, este cu 10-20% mai mica n comparatie cu cea a solurilor similare
nedesfundate.
Poluarea terenurilor agricole se pastreaza, desi aplicarea ngrasamintelor chimice la
hectar ntre 1991-1998 s-a micsorat de 4,3 ori. A crescut concomitent de 2 ori gradul de poluare
biologica a solului din intravilanul localitatilor din cauza lipsei sistemelor functionale de
ndepartare si utilizare a deseurilor menajere si zootehnice.
n ultimii 10-12 ani a avut loc deformarea asolamentelor de cmp, micsorarea cotei culturilor
leguminoase n asolamente de 4-5 ori, micsorarea volumului de aplicare a ngrasamintelor
minerale de 15-20 ori, celor organice de 10-15 ori. Toate acestea au condus la formarea unui
bilant negativ a humusului si elementelor nutritive n sol. Ca rezultat are loc degradarea fizica,
chimica si biologica, micsorarea productivitatii solurilor, acutizarea saraciei prin:

pierderile ireversibile ca rezultat al spalarii de pe versanti a solului fertil;

pierderile ireversibile ca rezultat al distrugerii solurilor de alunecari si ravene

costul pierderilor de productie agricola.

Metode si mijloace de protectie a solului

Masurile prioritare de conservare a solului vor cuprinde:

efectuarea de lucrari agricole cu utilaje si masini, de asolamente;

utilizarea unor procedee agricole cu impact redus asupra mediului;

practicarea unei agriculturi organice;

elaborarea unui proiect de lege privind conservarea solului, dupa modelul tarilor
europene;
aplicarea mecanismelor economice de prevenire a degradarii solului;
perfectionarea actelor normative n vigoare privind obligatiile persoanelor care
efectueaza lucrari ce conduc la degradarea stratului fertil al solului, cu definirea clara
a responsabilitatilor pentru restabilirea fertilitatii lui;
elaborarea unei harti nationale a terenurilor degradate;
stimularea restabilirii fsiilor forestiere de protectie si aplicarii de masuri
antieroziune;

reglementarea exploatarii pasunilor;

reglementarea exploatarii padurilor;

intensificarea eforturilor de rempadurire;

optimizarea modului de ocupare a terenurilor;

revenirea la practica de rotatie a culturilor.

n Romnia protectia solului se poate realiza prin dezvoltarea unei agriculturi ecologice, care sa
nu afecteze componentele mediului si sa dea, n acelasi timp, produse de calitate. n acest sen
trebuie nlocuita treptat combaterea chimica a daunatorilor cu cea biologica, trebuie evitata
practica monoculturilor si trebuie luate toate masurile ce se impun pentru ameliorarea solurilor
degradate, fara a omite necesitatea rempaduririlor si optimizarii modului de depozitare a
diverselor deseuri si reziduuri industriale.
DEGRADAREA SOLURILOR
3.1 DEGRADAREA SOLURILOR CA URMARE A CAUZELOR NATURALE
Solul este stratul superficial al uscatului terestru, care are ca nsusire esentiaa fertilitatea,,
capacitatea de a oferi loc de fixare, apa si sub 727i82h stante nutritive trebuincioase vietii
plantelor. nfatisarea solului este variata , depinznd de tipul genetic, n care se fac simtite
nrauririle diferitilor factori patogenetici, (care la rnsul lor fac cu putinta deosebirea de soluri
zonale, intrazonale si azonale), dar si de stadiul de evolutie al solului. Pe lnga acestea,
nfatisarea solului este evidenta si nraurirea proceselor de modelare a reliefului.
Astfel, pe povrnisuri, sub un covor vegetal natural, neinfluentat sensibil de om, au loc deplasari
usoare de material, o eroziune foarte slaba, care nu influenteaza vizibil profilul solului, deoarece
procesele pedogenetice, adica procesele de transformare a rocii n sol, avanseaza n acelasi ritm
n adnc, astfel nct grosimea orizonturilor nu sufera schimbari sensibile.

Acelasi lucru se petrece si pe suprafetele orizontale, unde au loc depuneri nensemnate de

material, care se nsereaza pe nesimtite n sol, ceea ce face ca nici aceasta sa nu sufere modificari
nsemnate. Dar starea aceasta, echilibrata, nu este generala; din contra, pe ntinderi mari, solul fie
ca este deplin format, fie ca este n decurs de formare, este supus unor procese puternice,
degradaoare.
Cauzele degradarii solului sunt fie naturale, fie legate direct sau indirect de activitatea omului.
Procesele naturale, care duc la degradarea solurilor sunt procesele de modelare a reliefului care
se desfasoara cu mai multa putere dect pot avansa procesele pedogenetice. Acestea sunt:
eroziunea, alunecarea, curgerea, solifluxiunea, prabusirea si ntr-o masura mai mica "creep-ul",
iar pe suprafetele de la baza povrnisurilor, pe podul teraselor sau pe lunci aluvionarea si
coluvionarea.
Eroziunea. Prin aceasta notiune n sens restrns, se ntelege actiunea de desprindere si
ndepartare a unor particole de diferite forme si marimi din scoarta terestra, datorita apelor
curgatoare, vntului, valurilor sau ghetarilor si zapezilor.
Fiecare din acesti agenti pot avea rol dominant n anumite regiuni sau n anumite perioade,
putnd alterna sau putndu-se combina, n functie de conditiile climatice si de apropierea de
marginea marilor sau a lacurilor.
Rolul mai important l au apele organizate n retea hidrografica si apele provenite din precipitatii
torentiale care coboara ca o pnza subtire pe suprafetele ntinse de pe povrnisuri. Eroziunea
exercitata de apele care se scurg pe versanti duce pe de-o parte la formarea de ogase si rpi,
sapate att n sol ct si n roca de sub el, si pe de alta parte la alternare de material de pe
suprafete ntinse din orizonturile superficiale ale solului numita impropriu "eroziune n
supratafa", fara a da nastere unor forme care sa tulbure nfatisarea povrnisului.
Suprafetele pe care se desfasoara aceste procese, ca si intensitatea rol sunt variate, depinznd de
nclinarea povrnisului, de nsusirile fizice ale solului si rocii, si de gradul de acoperire cu
vegetatie.
Deflatia. Modelarea reliefului datorita actiunii vntului, numita deflatie, are rol hotartor n
regiunile desertice, dar ea are un rol sensibil si n regiunile muntoase, n locurile unde acesta este
puternic, sau n cele colinare si de cmpie, unde nisipul are ntindere mare si vegetatia este
saracacioasa.
Astfel, n delta, pe grindurile nisipoase, are loc naintarea dunelor peste suprafete cu soluri fertile
sau n vatra satelor ca la Caraorman; peste munti are loc roaderea solurilor, pe anumite muchii
orientate de-a curmezisul vntului.
Alunecarea. Deplasarea materialului ssub forma de strate de grosimi si ntinderi variate, joaca
unrol foarte nsemnat, sar putea spune chiar determinant, n modelarea reliefului si n degradarea
solurilor din anumite regiuni de pe suprafata pamntului.
La noi n tara, urmarile acestui proces se pot ntlni pe suprafete foarte ntinse producnd uneori
pagube mari. n general stratul alunecat cuprinde tot solul, n orice stadiu de evolutie ar fi el, ct
si o parte din roca pe care se gaseste acesta.
Prin alunecare, solul este supus adesea la diferite schimbari sau degradari, sau poate ajunge chiar
n locuri cu conditii asemanatoare cu acelea n care s-au format si au evoluat pna n momentul
deplasarii. Astfel, n unele cazuri, pe o pornitura provenita dintr-o arie cu un sol si o vegetatie
uniforma nainte de deplasare, se poae ajunge la un adevarat mozaic de soluri si de asociatii
vegetale dupa alunecare.

Aceasta se datoreaza faptului ca, n locul povrnisului cu conditii uniforme ca drenaj, ca

nclinare, si ca alcatuire, s-a ajuns, prin alunecare, la o suprafata valurita, n cuprinsul caruia,
alaturi de un sol bine drenat, se gasesc soluri gleice sau chiar mlastini.
n stadiul de tinerete al porniturilor, se pot gasi si potice cu sol vechi, format nainte de deplasare,
alaturi de soluri tinere;daca solurile evoluate ajung ntr-un loc cu conditii de drenaj normal, si
mentin caracterele.
n alte cazuri, solurile formate n conditii de umezeala, ca solurile gleice, humicogleice sau
lecovistile, pot ajunge la locuri cu grenaj bun, astfel ca nct ncep sa sufere transformari,
cautnd sa ajunga ntr-o stare de echilibru cu noile conditii, adica evolund, fie spre soluri
litomorfe, daca roca impune acest stadiu, si apoi mai departe spre soluririle zonale, fie direct spre
soluri zonale.
Solurile formate n conditii de drenaj bun, deplasate n locuri cu exces de umezeala si de saruri,
sufera procese de gleizare si daraturare.
Cazurile enumerate arata destul de locvent golul alunecarii n schimbarea si degradarea solului.
n regiunea Subcarpatilor, n zona colinara a Moldovei si a Transilvaniei se gasesc numeroase
exemple care sa ilustreze aceste fenomene.
Curgerea. Deplasarea materialului - mai mult sau mai putin - de noroi duce, pe anumite suprafete
la sfarmarea si amestecarea solului cu roca, formnd materialul care coboara pe fundul vailor cu
panta mare, ca un suvoi, cu o viteza variata, n unele locuri doar de ctiva decimetri pe zi.
n celemai multe cazuri, la marginea suvoiului de noroi se constata, pe anumite suprafete, o
oarecare mbogatire n umezeala si chiar o deplasare pe unele portiuni. Dar, dupa
trecerea "undei", ncepe statornicirea, ntelenirea si formarea altui sol pe ariile unde solul vechi a
fost ndepartat. Materialul deplasat ncepe evolutia potrivit conditiilor noi.
Solifluctiunea. Despre solifluctiune n sensul restrns al acestei notiuni, nu poate fi vorba dect
n tinuturile cu clima rece si nghet peren. Este vorba de curgerea stratului dezghetat peste stratul
nghetat. n tinuturile temperate, pe povrnisurile repezi sapate n roci argiloase, n perioadele
foarte umede ale anului, se constata un fenomen asemanator, care consta n deplasarea stratului
superficial, cu un sol tnar, peste roca alterata, compacta, la suprafata careia se formeaza un strat
subtire de noroi.
Prabusirea. Pe coastele foarte repezi, au loc prabusiri, fenomen care consta n ruperea si caderea
unor blocuri din partea de sus a abruptului sau de pe tot abruptul - sol si roca - la baza
povrnisului, unde se sfarma si se amesteca. Acest fenomen este caraceristic povrnisurilor
repezi, sapate n roci poroase (locss, nisip, pietris), sau nroci carstificabile , cu goluri subterane
si de sufoziune. Daca materialul sfarmat dupa prabusire nu este supus deplasarii mai departe,
ncepe procesul de solificare, care n genere este de durata foarte lunga.
"Creep"-ul este un fenomen foarte frecvent pe toate povrnisurile, care afecteaza n deosebi
orizonturile superioare ale solului, cu urmari de mica nsemnatate si care consta n deplasarea
particulelor de sol fara a duce la stricarea arizonturilor profilului, astfel nct solul si pastreaza
nfatisarea.
Aluvionarea. Dintre procesele de depunere, aluvionarea cuprinde suprafetele cele mai mari si
este mai usor de observat. n timpul viiturilor apele ies din matca lor si acopera o parte din lunca,
lasnd la retragere un strat de aluviuni, variat ca grosime si textura, n funcsie de marimea viiturii
si de natura rocii din care provine materialul.
n timpul viiturilor mari, cum a fost cazul n anul 1970, soluri de diferite tipuri, de la solurile
aluviale tinere pna la soluri evoluate, zonale sau intrazonale, au fost acoperite de strate de

aluviuni de diferite grosimi. Aceste aluviuni provoaca schimbari nsemnate ale nsusirilor
solurilor, pna se ajunge la integrarea stratului de aluviuni n solul pe care l-au acoperit.
nsa n unele locuri stratul de aluviuni este att de gros, nct solul acoperit iese de sub influenta
proceselor patogenice, iar pe aluviunile acoperitoare se formeaza cu timpul unsol nou.
n unle locuri datorita aluvionarii, nivelul apei freatice se poate rdica astfel nct solurile, drenate
normal pna la aluvionare, vor ncepe sa treaca spre soluri gleice si chiar mlastinoase.
Couvionarea. Pe unel esuprafete de pe podul teraselor sau de pe sesul luncilor, n apropierea
povrnisurilor care le domina, are loc depunerea unui material adus n suspensie sau prin
rostogolire de pe povarnis.
Puterea de depunere depinde de nclinarea povrnisului care domina sesul, de roca n care este
sapat, de densitatea covorului vegetal, si de regimul precipitatiilor. n acest fel solul de pe sesul
de la baza povrnisului este acoperit de materiale venite relativ recent, slab solificate sau
nesolificate. Faptul acesta arata o crestere a activitatii modelatoare a apelor, iar gradul de
degradare depinde de contrastul dintre nsusirile solului evoluat, si nsusirile fizico-chimice ale
amterialului colovial, depus peste acest sol.
n unele cazuri , cum este n N localitatii Patrlage (jud. Buzau), peste un sol brun nchis
humifer, destul de fertil, a venit un strat magnos bogat n saruri, care practic nu poate fi folosit.
Salinizarea. Un alt proces degradator al solurilor este salinizarea, adica mbogatirea n saruri a
solurilor sin anumite arii, cum sunt zonele de stepa si silvostepa. Aceasta mbogatire poate merge
pna la formarea de soluri, - asa zise - "halomorfe", soloneturi sau solonceacuri.
Sarurile sunt aduse de ape, n stare de solutie, sau odata cu materialul magnos, n stare de
suspensie. Prin evaporarea apei n perioadele calde, sarurile se concentreaza n sol facndu-l
impropriu agriculturii. Tot n cadrul fenomenelor naturale de degradare a solurilor se include si
procesele de gleizare si de nmlastinire a solurilor de pe unele parti ale luncilor, ca urmare a
ridicarii nivelului freatic.
n perioadele cu foarte multa umezeala nunele parti din Cmpia Romna, apa freatica se
ridica pna aproape de suprafata. Dacaa cest fenomen se repeta des, se va ajunge si la schimbari
n nfatisarea si n nsusirile solului de pe aceste suprafete.
3.2 DEGRADAREA SOLURILOR CA URMARE A ACIUNILOR UMANE
Cultivnd anumite plante de care acea nevoie pentru hrana si mbracaminte, omul a sapat si a
arat solul din timpuri foarte ndepartate. n acest fel, el a distrus covorul vegetal si a afnat solul,
astfel nct apele din precipitatii au nceput sa-l atace mai puternic dact nainte. Dar mijloacele
de lucru fiind rudimentare si actionate de om, patrundeau n sol la adncime mica iar lucrarile
acestuia erau destul de rare. Pe masura ce uneltele s-au perfectionat si s-a trecut la folosirea
tractiunii animale si n cele din urma, mecanice, lucrarile agricole s-au facut din ce n ce mai
adnc, maides si pe suprafete tot mai ntinse. n aceeasi masura solul a avut de suferit tot mai
mult; grosimea orizontului arat a crescut, iar pe povrnisuri a avut loc si o deplasare spre baza a
particulelor de sol, un fel de "creep" antropic. n acest fel, omul, fara sa vrea, a ajutat mult
desfasurarea eroziunii pe ntinderi tot mai mari, n unele locuri fiind chiar factorul principal al
dezlantuirii acestui proces.
Aratul de toamna, care n general este recomandat, pe povrnisuri este daunator daca dupa acest
arat, urmeaza ploi abundente. n acest caz ntregul strat arat este luat de pe unele parti ale
povrnisurilor si depus sub forma de proluvii sau coluvii, acoperind solul normal de pe
suprafetele cu nclinare mica de la poala versantului sau este dus mai departe si depus sub forma

de aluviuni pe luncile rurilor mari sau chiar n delta. n acest fel se degradeaza atat solul de pe
povrnis, cat si cel de pe sesul de la baza acestuia.
Desfundarea sau aratul solului cu pluguri mari n vederea plantarii vitei-de-vie are efecte foarte
daunatoare pe povrnisuri, pentru ca ntregul profil de sol este inversat; orizontul superior ajunge
la adncime de circa 1m, n timp ce orizontul inferior, sau chiar roca nisipoasa este adusa la
suprafata. n unele locuri, unde solul este relativ tnar si cu profilul scurt el se pierde prin
materialul marnos rascolit de pe povrnis. n acest fel solul este supus unei eroziuni puternice,
care poate duce, pe unele arii, la nepartarea totala a lui.
Desfundarea sau chiar aratul adnc sunt daunatoare chiar si pe suprafete orizontale sau foarte
slab nclinate, unde sunt soluri brune podzolite puternic sau chiar podzoluri argiloase, doarece n
acest fel se ajunge ca orizontul superior, cu textura luto-nosipoasa si mai bogata n suprafete
nutritive sa fie ngropat sub un strat argilos, care retine apa la suprafata n perioadele umede iar
n cele uscate creapa.
Aratul cu unelte mecanice grele si la ceeasi adncime mai multi ani la rnd duce la formarea unui
strat compact, cu structura stricata, numit talpa plugului sau hardpan. Existenta acestui strat are
urmari nsemnate asupra dezvoltarii plantelor, att direct prin mpiedicarea dezvoltarii normale a
radacinilor, ct si indirect, prin schimbarea circuitului normal al apei n sol, datorita lipsei
structurii.
Extragerea materiei organice, prin recoltarea plantelor cultivate si strngerea tuturor resturilor de
plante(paie, coceni), duce la saracirea treptata a solului n humus. Potrivit rezultatelor unor
cercetari facute de un colectiv de la Timisoara, condu de profesorul C.V.Oprea, efectuate la
intervale de 10-15 ani, asupra rezervei de humus din grupele de soluri cu cea mai amre
raspndire pe cuprinsul tarii, pierderile anuale de humus variaza ntre 0,5-1,5 t/ha, respectiv, 50150 kg/ha azot, la care se adauga fosforul, potasiul, magneziul, molibderul, fierul, cobaltul,
sulful, s.a.
Daca avem n vedere cantitatea medie de ngrasaminte chimice, care se administreaza annual, ne
putem imagina proportiile acestei pierderi, care daca nu sunt oprite la timp si definitiv, pot
deveni iremediabile.
Fertilitatea naturala, singura capabila de autoregenerare, nu poate fi suplinita de fertilitatea
artificiala, creata prin folosirea ngrasamintelor chimice. Aceasta situatie, dupa cum remarca
colecivul mentionat, are un caracter general.
n Europa mai bine de o treime din soluri si-au pierdut peste 50% din humus, ceea ce a facut ca
proportia pamnturilor bogate sa scada la 85% din totalitatea terenurilor agricole de 41,3%.
De aceea, n aceste cazuri, trebuie intervenit ct mai repede, pentru a reda solului structura si
humusul corespunzator conditiilor zonale, prin ngrasaminte organice (gunoi de grajd).
Masuri ameliorative aplicate gresit. La degradarea solurilor duc si unele actiuni care au de fapt
menirea de a le mbunatati nsusirile, de a le face sa aiba o fertilitate mai mare si mai constanta.
Asa este cazul unor masuri anticrozionale aplicate gresit sau a unor sisteme de drenare facute
pentru soluri evoluate foarte argiloase, pseudogleice.
Adesea, prin irigatii, dnd solului mai multa apa dect avea n conditii naturale, apar schimbari n
procesele care au loc n sol, si n cele din urma, se produce schimbarea profilului.
Ridicndu-se pnza freatica ncepe formarea unui strat de glei la baza profilului, sau daca el
exista n adnc, are loc urcarea lui, catre orizonturile superioare.n unele cazuri, se poate ajunge
la urmari mult mai daunatoare; asa de exemplu de la soluri aluviale fertile sa se ajunga fie la
saraturi, ca urmare a concentrarii solurilor din spa freaica ajunsa pna aproape de suprafata, fie la
soluri gleice sau chiar soluri de mlastina, n urma ridicarii nivelului freatic pna la suprafata.

Chiar daca nu se ajunge la astfel de transformari mari ale solului, n urma irigarii mai multi ani
succesivi, se constata o scadere a stabilitatii microagregatelor.
La degradarea solului mai contribuie ntrebuintarea excesiva a ngrasamintelor chimice potasice,
care contin sodiu, sulfat de amoniu, etc., care "provoaca dispersarea argilei si astfel scaderea
numarului de agregate stabile".
Defrisarea padurilor de pe terenurile cu panta accentuata si pasunatul excesiv pot duce la o
eroziune intensa, mergnd pna la degradarea avansata a solurilor.

Cum degradeaza solurile ?

n rezultatul activitatii antropogene solul este supus poluarii, eroziunii, alunecarii si degradarii.

Poluarea solului
Unul din principalii poluatori ai solurilor este folosirea agrochimicalelor (fertilizantilor minerali si a
pesticidelor) n agricultura. nsa trebuie de mentionat, ca n Moldova n ultimii 10-12 ani volumul
ngrasamintelor organice ncorporate n sol s-a redus de 30-40 ori, al celor minerale de 15-20 ori.
Aceiasi situatie este cu folosirea pesticidelor. Poluarea solului cu pesticide organoclorurate p e teritoriul
Republicii Moldova este nensemnata, cu exceptia r. Soroca. C ontinutul mediu n suspensie a DDT n
toate soiurile agricole a constituit 0,42 CMA (0,042 ppm) si 0,5 CMA (0,050 ppm) primavara si toamna
corespunzator.

O problema importanta ramne a fi poluarea terenurilor fostelor puncte chimice si a solurilor din raza
depozitelor de pesticide si fertilizanti, n special a celor demolate si partial demolate. n ultimii 5 ani au
fost demolate 226 depozite, iar cele care au mai ramas sunt deteriorate, preparatele ramnnd sub

cerul liber. La ele se depisteaza o poluare semnificativa a terenurilor, cu depasiri esentiale ale CMA la
continutul de saruri solubile si nitrati n mostrele de sol colectate la distanta de 100 m de la depozit,
iar continutul pesticidelor organoclorurate depaseste CMA de circa 39 ori.

Degradarea solurilor si problema desertificarii

Ce

este degradarea

solurilor?

Degradarea

solurilor

se

nseamna

reducerea

sau

pierderea

productivitatii lor biologice sau economice. Ea este determinata de utilizarea solurilor (factorul
antropic),

de

un

proces

natural,

ori

de

combinatie

de

procese

naturale.

Care sunt conditiile naturale si antropice, care favorizeaza manifestarea proceselor de degradare a
solurilor. n Republica Moldovei ele sunt urmatoarele: naturale - constructia geologica, relieful si
clima; antropice - utilizarea intensa a terenurilor n agricultura, urbanistica, industrie si altele.

Degradarea solului prin arderea resturilor organice

Cum se manifesta procesele de degradare?

Constructia geologica a teritoriului contribui la formarea regimului hidric cu exces de umiditate, la
alunecari de teren, sporirea eroziunii si a gradului de mineralizare a apelor freatice.

Relieful are influenta, n special, asupra formelor si intensitatii manifestarii proceselor de eroziune si
alunecare. Indicatorii de baza a reliefului sunt: gradul total de fragmentare a teritoriului; adncimea
bazei locale de eroziune; nclinarea medie, lungimea, caracterul abrupt si forma versantilor.
Clima. Pentru evaluarea pericolului eroziunii solurilor sunt importante datele privind caracterul
precipitatiilor atmosferice. n cursul verii n Republica Moldova predomina ploile torentiale de
intensitate mare, care provoaca eroziuni si alunecari de teren.
Activitatea antropica. Factorii antropici principali de degradare a nvelisului de sol sunt:

antrenarea maxima a teritoriului n aratura;

cota exagerata a culturilor prasitoare n asolamente;
tasarea solurilor cu mecanisme grele;
nerespectarea agrotehnicii antierozionale;
taierea fsiilor de padure;
lucrarile efectuate pe directia versantului;
amplasarea incorecta a retelei de drumuri;

protectia insuficienta a solurilor cu covor vegetal;

amplasarea nerationala a asezarilor umane si industriale;
altele.

Care este situatia ? Situatia este complicata si aici avem pierderi mari.
Consecintele impactului.
1. Starea de calitate a nvelisului de sol n perioada de exploatare intensiva pe parcursul a 30 de ani sa nrautatit; au crescut suprafetele solurilor erodate, afectate de alunecari de teren, deteriorate
antropic - salinizate, solonetizate, degradate ca rezultat al irigarii, degradate ca rezultat al colmatarii
cu depozite slab humifere, desfundate etc.
2. Lucrarile agrotehnice eu intensificat procesul de deteriorare a structurii si de compactare a solurilor.
3. n conditiile deficitului de ngrasaminte minerale si organice bilantul humusului si elementelor
nutritive a devenit negativ.
4. n ansamblu toate enumerate mai sus au condus la reducerea continua a fertilitatii resurselor de sol
si degradarea diversitatii pedologice.

Problema desertificarii.
Republica Moldova este afectata de desertificare ntruct zonele de Centru si Sud sunt uscat-subumede
(cu coeficientul hidrotermic K<0,65, calculat conform formulei Ivanov-Vsotkii), iar zona de Nord este

afectata periodic de seceta si de procesele de degradare a solurilor, deci este amenintata de

desertificare.
Principalii agenti ai desertificarii: Eroziunea solurilor si alunecarile de teren; Dezechilibrul ecologic
teritorial. Ecosistemele naturale si natural-antropizate (paduri, inclusiv fsii forestiere, fnete, pasuni,
mlastini, sisteme acvatice) constituie 17%, ceea ce denota un nivel scazut al echilibrului ecologic
teritorial.
Se afirma ca desertificarea si seceta afecteaza dezvoltarea durabila, prin interrelatiile lor cu probleme
sociale importante, cum sunt: saracia, situatia precara a sanatatii, lipsa securitatii alimentare,
migrarea populatiei si dinamica demografica.
Cine este responsabil? Conform art. 88 al Codului funciar controlul de stat asupra folosirii si
protectiei terenurilor l exercita Guvernul prin intermediul Serviciului de Stat pentru Reglementarea
Regimului Proprietatii Funciare al Agentiei de Stat Relatii Funciare si Cadastru si autoritatile publice
locale.

Aspecte ale degradarii solului

Degradarea prin erozie.
1. Circa 2 mln. ha de terenuri agricole (peste 50% din teritoriul tarii) sunt situate pe versanti cu
diferite grade de nclinare.
2. Suprafata arabila a solurilor supusa pericolului eroziunii constituie 1,86 mln. ha. n Republica
formele de eroziune sunt: slab erodate, moderat erodate si puternic erodate.
3. Suprafata solurilor erodate s-a majorat pe parcursul a 35 de ani cu 264,4 mii ha, ceea ce constituie
10,4% din suprafata terenurilor agricole, avansnd anual cu 7554 ha. Nivelul cel mai nalt de erodare
a terenurilor agricole este nregistrat n raionale Calarasi (57,6%), Ungheni (46,3%), Cahul (42,5%),
Hncesti (42,1%).
4. Pierderile anuale de sol fertil de pe toate terenurile agricole, cauzate de eroziune, constituie 26 mln.
tone. Aceasta cantitate de sol fertil contine: humus 700 mii tone, azot 50 mii; fosfor 34 mii;
potasiu 597 mii tone.

Eroziunea solului (mii ha)

Aceste pierderi provoaca o scadere importanta a recoltei culturilor agricole.
5. Dauna din cauza eroziunii se extinde si asupra altor domenii: nnamolirea iazurilor si altor bazine
acvatice; poluarea solurilor din depresiuni si a apelor subterane cu produse de uz fitosanitar si
fertilizanti spalate de pe versanti, distrugerea cailor de comunicare, a constructiilor hidrotehnice, etc.
n ansamblu pierderile anuale directe si indirecte cauzate de eroziune constituie 2432 mln. lei.
Degradarea prin alunecari de teren.

Alunecarile de teren reprezinta o primejdie permanenta si pentru multe obiective sociale: case de locuit, dru

constructii hidrotehnice. n ultimii ani suprafata alunecarilor de teren creste n republica Moldova anual cu 100
Suprafata terenurilor complet deteriorate de ravene este de aproximativ 80 mii ha, iar numarul acestora este de 6200.
Volumul de sol scos din circuitul agricol e de 10-15 mln. m 3 .

Prejudiciul cauzat economiei nationale constituie anual 83 mln. lei.

Cele mai mari suprafete de terenuri cu alunecari sunt n raioanele Calarasi 3084 ha, Ungheni 2094,
Hncesti 1364 ha, Straseni 1115 ha, Telenesti 1176 ha.
Distrugerea nvelisului de sol prin excavatii. n Republica Moldova sunt nregistrate 5000 ha de
terenuri cu nvelis de sol distrus prin excavare, care n prezent sunt adevarate pustiuri industriale.
Desfundarea solurilor. n procesul fondarii plantatiilor industriale de vii si livezi au fost desfundate
(arate adnc) la adncimea de 50-60 cm circa 546 mii ha. Ca rezultat s-a dereglat alternarea naturala
a orizonturilor genetice si s-au scos la suprafata terestra orizonturile subiacente slab humifere cu
continut sporit de carbonati. Aceasta a condus la degradarea fertilitatii stratului superior (0-30 cm) al
solurilor desfundate. Utilizarea solurilor desfundate pentru culturi de cmp (dupa defrisarea plantatiilor
pomiviticole) a evidentiat o scadere esentiala a capacitatii lor productive la 5-10%.
Dehumificarea solurilor arabile neerodate. Este un proces global, stoparea caruia n conditiile
sistemului actual de agricultura este problematica.
Care pot fi consecintele? Exista riscul ca n urmatorii cteva zeci de ani, continutul de humus din
solurile arabile sa scada n medie cu 10-25 la suta, cu efecte foarte daunatoare asupra starii fizice a
solului si chiar a biodiversitatii microorganismelor din sol.
Cele mai semnificative pierderi de humus din sol se nregistreaza pe terenurile supuse eroziunii.
Solurile arabile neerodate (854,9 mii ha) n decursul ultimilor 30 de ani sunt supuse unui proces
intensiv de dehumificare ce a condus la scaderea productivitatii n medie cu 10%.
Degradarea solurilor prin solonetizare si salinizare.
Suprafata totala a soloneturilor si solurilor solonetizate este de 107,5 mii ha, din care circa 35% sunt
terenuri arabile si 65% - pasuni. Solurile solonetizate si soloneturile necesita o ameliorare chimica
costisitoare, nsotita n luncile rurilor de constructii de drenaj.
Suprafata totala a solurilor salinizate, solonciacurilor si solonciac - soloneturilor este de 112,2 mii ha,
din care circa 30% sunt terenuri arabile si 70% - pasuni.
Irigarea solurilor. Degradarea solurilor ca rezultat al irigarii conduce la deteriorarea complexa a
structurii lor si tasarea stratului arabil si al celui subiacent, salinizarea, solonetizarea, ridicarea
nivelului apelor freatice si mineralizarea acestora, etc.

Degradarea biologica a solurilor. Exploatarea intensiva a terenurilor arabile, n asociere cu

manifestarea larga a proceselor de degradare fizica si chimica conduc la degradarea biologica a
solurilor.
n Republica Moldova s-au intensificat procesele microbiologice, care contribuie la mineralizarea
humusului. n rezultat a scazut de 4-10 ori gradul de activitate a organizmelor de sol, numite
saprofagi, s-a micsorat de 1,7-3,3 ori coeficientul de acumulare a humusului, a crescut numarul de
specii biotice toxice.
Schimbarile mentionate au ca consecinte: dehumificarea, distrugerea structurii solurilor, micsorarea
capacitatii de autopurificare a lor.