Oprirea cardio-respiratorie; resuscitarea cardio-respiratorie

Date generale
Oprirea cardio-respiratorie (OCR) se definete ca incetarea activitatii mecanice a cordului si
activitatii respiratorii si poate fi produsa de doua categorii mari de cauze:
1. Strile terminale ale unor boli cu evoluie ireversibila, cum ar fi:
insuficienta pulmonara cronica
ciroza hepatica
neoplaziile cu diverse localizari
strile septice
2. Accidentele acute determinate de cauze cardiace si extracardiace aparute in evoluia unor boli
controlabile pe un teren cu rezerve funcionale suficiente.
In funcie de rapiditatea si momentul interveniei terapeutice, sansele de recuperare fara sechele
neurologice diminueaza progresiv. Atat pentru funcia sisteimului nervos cat si pentru a celorlalte
organe au fost descrise perioade de timp specifice, caracterizate prin apariia progesiva a defectelor
funcionale, perioade denumite timpi de resuscitare).
Intervalul alezional - timpul scurs de la debutul accidentului de OCR pana la apariia primelor
tulburri si simptome. Acest interval definete durata metabolismului energetic aerob.
Intervalul lezional - durata de timp ce se scurge de la apariia primelor simptome a funciei
organului respectiv.
Timpul de resuscitare - durata de timp de la instalarea ischemiei sau asfixiei la apariia leziunilor,
ireversibile.
S-a descris un timp de resuscitare a intregului organism si altul al fiecrui tesut sau organ. Timpul de
resuscitare global este de 3-6minute, TR cerebral este de 8-10 minute. TR al retinei este de 120minute,
al ficatului de 20-30 minute, al rinichiului de 3ore.
Timpul de recuperare - timpul scurs de la incetarea cauzei care a indus oprirea cardio-respiratorie
si pana la recuperarea integrala a funciilor centrale ale organismului.
Diagnostic clinic si paraclinic
Oprirea cardio-respiratorie poate fi precedata de semne clinice si EKG premonitorii:
aritmii cardiace
scaderea progresiva a TA
cianoza extremitatilor
instalarea strii de soc
OCR determina simptome si semne caracteristice:
pierderea strii de contienta
oprirea respiraiei
paloare urmata de cianoza si rcire a tegumentelor
dispariia pulsului la arterele mari
TA nula
absenta zgomotelor cardiace
0

 midriaza
Modificrile EKG care prevestesc OCR:
rarirea brusca a frecventei cardiace
tulburri de ritm
alungirea intervalului PR si a intervalului QT
inversri de unde T si decalari de segmente ST
Consta in instituirea imediata cu maxima urgenta a masurilor de resuscitare cardiorespiratorie(RCR).
Condiiile patologige care impun masuri de resuscitare cardio- respiratorii:
I. Boli si sindroame cardiovasculare:
Stopul cardiac, indiferent de cauze
Deteriorarea grava si simultana a circulaiei si respiraiei
Fibrilatia ventriculara
Accidente acute determinate de cauze cardiace
Strile de soc
II. Boli i sindroame respiratorii:
Stopul respirator, indiferent de cauze
Insuficienta respiratorie acuta, indiferent de cauze
Embolie pulmonara masiva
Pneumonii bacteriene acute hipertoxice
Atelectazia pulmonara masiva
III. Boli neurologice:
Meningite acute
Encefalite acute
Hematom subdural spontan
Accidente vasculare cerebrale hemoragice
Accidente ischemice
RCR se executa intr-o secvena precisa, fiind grupate in 3 faze si ordonate dupa literele
alfabetului, corespunztoare cuvintelor din limba engleza ce definete aciunile alese de "American
Heart Association":
A. (Air way=cale respiratorie): asigurarea permeabilitatii cailor aeriene
B. (Breathe-respiratie): asigurarea ventilaiei plamanilor
C. (Circulation-circulatie): asigurarea circulaiei sngelui prin metode de compresie toracica
D. D.(Drugs=medicatie): aplicarea medicatiei de pornire a cordului, de susinere a
contractilitatii miocardice, de combatere a acidozei metabolice, a tulburrilor de ritm si
de conducere
E. (Electrocardiography=EKG): efectuarea EKG pentru precizarea formei de oprire cardiaca
F. (Fibrilation treatment=terapia fibrilatiei ventriculare): aplicarea defibrilarii sau stimulrii
electrice dupa caz
G. (Gauging=evaluarea, masurarea): aprecierea strii bolnavului, precizarea cauzei
declanatoare a OCR, stabilirea oportunitatii continurii RCR.
1

H. (Human mentation-activitate nervoasa superioara umana): resuscitarea sistemului nervos

central.
I. (Intensive care=terapie intensiva): masuri de terapie intensiva pentru consolidarea
efectului pozitiv al resuscitrii bolnavului.
Masurile terapeutice enumerate de la A la I sunt grupate in 3 faze:
I. cuprinde masuri elementare de RCR si anume: A,B,C.
II. cuprinde masurile avansate de RCR si anume: D,E,F.
III. masuri de suport vital instituite in perioada postresuscitara G,H,I.
A. Asigurarea libertatii cailor aeriene
Masurile terapeutice urgente pentru asigurarea libertatii cailor aeriene sunt:
Aezarea bolnavului in decubit dorsal
Extensia capului
Curatirea digitala a cavitatii buco-faringiene
Deschiderea gurii si ridicarea mandibulei
Aspiraia orofaringiana sau nasofaringiana a secreiilor lichidelor sau coninutului gastric refulat
Introducerea unor dispozitive orotraheal sau nazotraheal (piesa bucodentara, pipa Gueddel, piesa
Safar)
7.
Introducerea unor dispozitive care asigura o buna etan sare si evita concomitent regurgitarea
gastrica(obturatorul esofagian cu cale respiratorie sau tubul gastro-esofagian cu cale aerifera)
8. Intubatie orotraheala sau nazotraheala
Este de reinut ca intubatia orotraheala sau nazotraheala este cea mai buna metoda de asigurare a
libertii cailor aeriene si a insuflatiei pulmonare. In plus manevra permite aspiraia.
In ceea ce priveste traheotomia opinia generala este impotriva efecturii acesteia in urgenta.
Intubatia traheala nu este indispensabila, resuscitarea putandu-se executa si la bolnavii neintubati. In
anumite situatii bronhoscopia se impune ca metoda speciala pentru efectuarea dezobstructiei. In
revarsatele lichidiene foarte mari, decomprimarea plamanilor prin drenaj pleural constituie o masura
terapeutica indispensabila.
1.
2.
3.
4.
5.
6.

B. Respiraia artificiala
Se efectueaza prin insuflarea unui volum de aer, sau aer imbogatit cu oxigen in plamanii
bolnavului.
Ventilaia bolnavului de ctre resuscitator se executa prin metoda gura la gura" sau "gura la
nas". Pentru respiraia "gura la gura" se apuca cu mana stanga mandibula bolnavului, mentinandu-se
gura deschisa cu ajutorul policelui. Gura resuscitatorului se aplica pe gura bolnavului, iar obrazul
drept al resuscitatorului obstrueaza narinele bolnavului, realizand etansarea caii de insuflatie.
Pentru respiraia "gura la nas" mandibula bolnavului este mentinuta cu palma minii
resuscitatorului, gura acestuia aplicandu- se pe nasul bolnavului, iar obrazul acoperind gura
bolnavului.
Respiraia artificiala se completeaza cu masajul cardiac extern, resuscitarea
cardiorespiratorie putnd fi efectuata de una sau doua persoane.

Dintre dispozitivele speciale, simple si uor de manipulat pentru ventilaia bolnavului, cel
mai des folosit in practica este balonul Ruben. In condiii de dotare corespunztoare, ventilatia se
executa cu diferite aparate de ventilaie artificiala.
C. Resuscitarea circulatorie
Oprirea activitatii de pompa a inimii produce implicit oprirea circulaiei sangelui in sistemul
vascular. Reluarea circulaiei se poate face prin pomparea manuala a cordului cu ajutorul
manevrelor de masaj cardiac extern.
Manevrele necesare masajului cardiac extern:
1. Aezarea bolnavului in decubit dorsal cu toracele pe un plan dur.
2. Aplicarea podului unei palme a resuscitatorului la baza sternului, cealalta mana fiind aplicata
peste prima.
3. Efectuarea de compresiuni toracice prin aplicarea greutatii corporale cu producerea unei
depresiuni sternale de 3-5em.
4. Efectuarea a 3 insuflaii pulmonare, urmata de 15 compresiuni toracice cu un ritm de 80
compresiuni pe minut, cand exista un singur resuscitator.
5. Efectuarea unei insuflaii pulmonare, urmata de 5 compresiuni toracice cu un ritm de 60
compresiuni/minut cand exista 2 resuscitatori.
Refacerea-rapida a activitatii cardiace se poate obine numai in primele l0 secunde, dupa oprirea
cordului. Una din recomandrile clasice pentru pornirea cordului este lovitura de pumn aplicata
presternal. Manevra se bazeaza pe faptul ca exerciiile mecanice ale cordului produc stimuli ce propaga
si pot fi urmai de contractii eficiente in unele cazuri de asistolie sau bradicardie intensa.
Accidentele si incidentele masajului cardiac extern:
1. Fracturi costale
2. Disfunctii ale articulaiilor condrocostale
3. Pneumotorax
4. Hemotorax
5. Rupturi traheale
6. Aspiraia coninutului gastric
7. Ruptura de ficat
8. Embolii pulmonare
9. Echimoze si rupturi ale inimii
D. Medicatia
Medicamentele necesare in timpul RCR sunt:
- adrenalina
- atropina
- bicarbonatul de sodiu
Medicamentele folosite dupa RCR sunt:
- caecolaminele
- srurile de calciu
- antiaritmicile
- soluiile volemice
Adrenalina
3

Este primul medicament ce trebuie administrat in oprirea cardiorespiratorie chiar inaintea

stabilirii diagnosticului electrocardiografic. Efectele acesteia sunt datorate aciunii alfa stimulante
periferice. Efectele stimulatoare cardiace ale adrenalinei pot deveni eseniale in momentul restabilirii
circulaiei prin creterea contractilitatii miocardice si a debitului cardiac, provocate de acest
medicament. Se poate administra:
1. intracardiac
2. intravenos pe cateter plasat in sistemul cav superior
3. pe sonda de intubatie traheala
Calea prefereniala de administrare este cea IV in doza de 0,5mg repetat la fiecare 5 minute. O
alternativa o constituie administrarea unei doze duble dizolvata in lOml ser fiziologic pe sonda de
intubatie traheala. Administrarea intracardiaca comporta unele riscuri (leziuni miocardice sau
coronariene) de aceea trebuie evitata.
Atropin
Este recomandata cu prioritate in oprirea cardiaca prin asistolie, deoarece majoritatea cazurilor
de OCR care sunt resuscitabile au drept cauza o stimulare parasimpatica excesiva, se administreaza in
boius 0,4-1 mg (pana la 2mg) IV sau pe sonda traheala.
Bicarbonatul de sodiu
In OCR, acidoza metabolica datorata acumularii acidului lactic in condiiile de hipoxie celulara
produce scaderea contractilitatii miocardului si a pragului de fibrilatie ventriculara. In practica se
foloseste soluia 8,4%, l ml=l mEq. Doza=0,5ml/kg corp IV la fiecare lOminute.
Este de retinut ca bicarbonatul de sodiu singur nu are efecte asupra restabilirii activitatii
cardiace, dar administrarea lui este indispensabila in timpul RCR; deoarece combate acidoza si
faciliteaza aciunea adrenalinei care este inactiva in condiii de acidoza severa.
Catecolaminele si srurile de calciu
Daca dupa RCR persista depresiunea miocardului, se recomanda administrarea continua de: dopamina (2,5-10g/kgc/minut)
- dobutamina sau noradrenalina (2-4g/minut).
In acelai scop se pot administra ioni de calciu sub forma de clorura ce calciu sau gluconat de
calciu (200-400mg).
Antiaritmicele
Se administreaza de rutina dupa un episod de fibrilatie ventriculara.
Se folosesc:
- xilina
- amiodarona
- tosylatul de bretilium
- lidocaina 1% (50-100mg IV, in bolus)
doza totala 300mg in perfuzie IV 2-4 mg/minut.
- propranololul lmg IV/ 70kg corp- doza totala 4mg.
In caz de bradicardie atropina (0,4-l mg IV) sau izoproterenol in bolus 20-30 mg urmat de
perfuzie IV ( 2-20mg/minut din soluia l mg/250ml.)
Soluii volemice macromoleculare
4

In scopul meninerii unui volum sangvin circulant efectiv suficient se administreaza in perfuzie
IV: - dextran 70
- gelatina
- hidroxietilamidon.
E. Electrocardiograma
Dupa incetarea manevrelor de RCR se efectueaza un traseu EKG cat ce repede posibil in scopul
diagnosticului exact al mecanismului opririi circulatiei.
Aparatura moderna de monitorizare si defibrilare permite cuplarea bolnavului la monitor atat
prin cablul cu electrozi clasici cat si prin intermediul electrozilor de defibrilare, ceea ce evita pierderea
de timp.
F. Tratamentul fibrilatiei ventriculare
O data instalata fibrilatia ventriculara poate fi ireversibila spontan, singura posibilitate de
refacere a ritmului cardiac normal fiind reprezentata de defibrilarea electrica prin socul electric extern.
Daca primul soc nu este urmat de reluarea ritmului sinusal, energia electrica folosita pentru
defibrilator este crescut treptat pana la 300-400Ws.
Complicaiile cardioversiei electrice sunt rare si de obicei minore, constnd in aritmii diverse si
pasagere, indeosebi extrasistole atriale si bradicardii sinusale.
La bolnavii vrstnici sau tarati se poate instala rareori asistolia electrica sau disociaia electromecanica ambele fiind rezistente la tratamentul medicamentos si avand o letalitate ridicata. In aprox.
4% se produc scderi ale TA. Colapsul vascular periferic este foarte rar si rspunde bine la tratamentul
convenional. In perioada de dupa conversie, bolnavii trebuie supravegheai clinic si EKG, urmrind pe
monitor ritmul cardiac, determinnd presiunea arteriala si testnd starea de contienta. Bolnavii raman
intr-o stare de somnolenta 30 minute, revenirea completa survenind in peste 90% din cazuri.
G. Evaluarea clinica si paraclinica a bolnavului
Dupa 10-15 minute de la reluarea activitatii inimii se trece la evaluarea strii clinice prin
examinarea plamanilor, a SNC si a viscerelor abdominale.
Concomitent se iau masuri de supraveghere a diurezei prin sondaj vezical, se efectueaza o
radiografie toracica, se asigura o monitorizare EKG si se recolteaza snge pentru principalele probe de
laborator necesare cazului in spea.
H. Susinerea activitatii nervoase superioare
In toate situatiile in care se apreciaza oportunitatea resuscitrii cerebrale si susinerea activitatii
nervoase superioare se iau urmatoarele masuri:
1. Urmrirea presiunii arteriale medii
2. Normalizarea volumului sangvin circulant efectiv
3. Administrarea de barbiturice in scopul reducerii sau prevenirii convulsiilor si pentru protectia
neuronala.
4. Administrarea de medicamente miorelaxante in scopul "imobilizrii" bolnavului care trebuie
ventilat sau are convulsii.
5. Administrarea de corticoizi in scopul combaterii edemului cerebral si stabilizrii membranelor
lizozomale.
5

6. Terapia osmotica a edemului cerebral cu manitol in doza de 0,5-1 g/kg si/sau furosemid in doza
de 80-160 mg/24h.
7. Oxigenoterapie cu meninerea PaO2 peste 100 Torr.
8. Controlul EAB
9. Meninerea Ht intre 20-35 %.
10. Administrarea de Piracetam 6-l0g/zi IV, vitamine din grupul B,C.
11. Normalizarea homeostaziei umorale si sangvine. Monitorizarea EKG si analiza LCR.