Si poate de aceea

De Nichita Stanescu

i poate de aceea, c nu suntem metalici

i nici ncetinii, i nici lemnoi, de aceea poate, cnd cocoii galici
se bat cu penele-nfoiate i frumoi, noi ridicm din noi, un glob de gnd spre vid
i-l sprijinim n plmi, deasupra, sus,
i soarele se alungete spre el i i deschid
nc ceva din ele
luminile de nespus.
i se curbeaz cmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
i viitorul i ntinse lene lobul
nspre prezent, rupndu-se din viitor
De-aceea poate aprm mai palizi,
i-n largi micri orizontale, de not,
un glob de gnd ntindem, tot i tot
mai sus, spre sorii candizi...
pn se lipesc de el buci de cer albastre
i-aterizate psri, cu umbrele zburnd,
i relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gnd.