Mihai Eminescu - Diana

Ce caui unde bate luna

Pe-un alb izvor tremurtor
i unde psrile-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poian

optesc cu zgomotul de guri
Ce se srut, se hrjoan
n umbr-adnc de pduri?

n cea oglind mictoare

Vrei s priveti un straniu joc.
O ap vecinic cltoare
Sub ochiul tu rmas pe loc?

S-a desprimvrat pdurea,

E-o nou via-n orice zvon,
i numai tu gndeti aiurea,
Ca tnrul Endymion.

De ce doreti singurtate
i glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-i bate,
S-adormi pe verdele covor?

Iar prin lumina cea rrit,

Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zn linitit
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie

Minue albe de omt,

O fa dulce i blaie,
Un trup nalt i mldiet.

Un arc de aur pe-al ei umr,

Ea trece mndr la vnat
i peste frunze fr numr
Abia o urm a lsat.