Subiectul:

Hyperion - simbol al superioritatii geniului - se indragosteste de o pamanteanca si este gata sa renunte

la nemurire pentru a-si potoli setea de cunoastere si de iubire.Dar in lumea pamanteasca, meschina si
marginita, tentativa lui devine zadarnica.

Luata cu asalt de Catalin, un pamantean usuratic, fata se indragosteste si fuge cu el in lume, lasandu-l
pentru totdeauna nefericit si neanteles pe Hyperion, care va sfida insa, cu detasare si mandrie,
nimicnicia umana.

Cercetatorii operei eminesciene au dat diverse interpretari acestui poem. Cea mai veche interpretare ii
apartine poetului insusi, care - intr-un manuscris - scria ca i s-a parut ca "soarta luceafarului din poveste
seamana mult cu soarta geniului pe mapant" si de aceea i-a dat urmatorul "inteles alegoric": "daca
geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui nu scapa de noaptea uitarii.....,aici pe pamant ....el n-are
moarte, dar n-are nici noroc".

Din acest punct de vedere, personajele, relatiile dintre ele devin metafore, simboluri ale conceptiei
eminesciene privitoare la omul de geniu.