DISCIPLINA:

TEMA:
EDUCAIA PERMANENT

STUDENT:
STAMATE RAMONA-MIHAELA
FACULTATE: DE ARTE
INTERPRETARE MUZICALA
ANUL : II

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

2015
1

2010
CUPRINS
Pag.
LISTA DE ABREVIERI...................................................................................... 3
CAPITOLUL I
CONCEPTE DE BAZ ALE EDUCAIEI...................................................... 4
1.1. Terminologie .............................................................................................. 4
1.2. Caracterul istoric al educaiei................................................................... 4
1.3. Definiii ale educaiei................................................................................. 6
1.4. Funcii ale educaiei................................................................................... 7
1.5. Fundamentele educaiei............................................................................. 8
1.6. Formele educaiei....................................................................................... 8
1.7. Factorii educaiei........................................................................................ 12
CAPITOLUL II
EDUCAIA I PROVOCRILE LUMII CONTEMPORANE..................... 13
2.1. Criza lumii contemporane........................................................................ 13
2.2. Noi tipuri de educaii................................................................................. 14
2.3. Inovaie i reform n nvmntul romnesc....................................... 14
CAPITOLUL III
EDUCAIA PERMANENT............................................................................ 15
3.1. Conceptul de educaie permanent.......................................................... 15
3.2. Perspectiva educatiei permanente............................................................ 18
3.3. Educaia permanent i calitatea educaiei............................................. 20
3.4. Educaia permanent i inovaia.............................................................. 22
3.5. Specificul educaiei permanente a adulilor............................................ 26
3.6. Specificul educaiei permanete al personalului didactic........................ 29
CAPITOLUL IV
2

CONCLUZII........................................................................................................ 34
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................. 36

LISTA DE ABREVIERI
ARACIS

- Agenia Romn de Asigurare a Calitii n nvmntul Superior

ARACIP

- Agenia Romn de Asigurare a Calitii n nvmntul Preuniversitar

ASTRA

- Asociaia Transilvan pentru Literatura Romn i Cultura Poporului

Romn

art.

- articol

C. civil

Codul civil

C.E.

CONSILIUL EUROPEI

Coord.

- coordonator

EIS

- Tablou de bord al inovrii europene

EUROSTAT Agenia de Statistic a Uniunii Europene

ICT

- Tehnologie a Informrii i Comunicrii

J.O.

- JURNALUL OFICIAL

MECI

- MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII i INOVRII

M.Of.

MONITORUL OFICIAL

nr.

numr

OM

- ORDINUL MINISTRULUI

ONU

- ORGANIZAIA NAIUNILOR UNITE

Op.cit.

Opera citat

OUG

- ORDONAN de URGEN a GUVERNULUI

pag.

pagina

PND

PROGRAMUL NAIONAL pentru DEZVOLTARE

UE

UNIUNEA EUROPEAN

UNESCO

- Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur

CAPITOLUL I
CONCEPTE DE BAZ ALE EDUCAIEI
1.1. Terminologie1
Cuvntul educaie este de origine latin, fiind dedus din termenul educo-educare,
care nseamn - a crete, a hrni, a cultiva (era vorba de plante sau animale) sau din
termenul educo-educere, care nseamn a duce, a conduce, a scoate. n literatura de
specialitate i n practica vorbirii curente, ntlnim i ali termeni corelativi educaiei: dresaj,
domesticire, ndoctrinare, formare, instruire, nvare, salvare, predare etc
1.2. Caracterul istoric al educaiei2
Educaia difer de la o etap istoric la alta n funcie de condiiile materiale i
spirituale ale societii. Educaia este un fenomen social, specific uman, care apare odat cu
societatea, dintr-o anumit necesitate proprie acesteia aceea a dezvoltrii omului ca om, ca
for de munc i fiin social.
Odat cu succesiunea epocilor istorice idealul, mecanismele, coninuturile,
finalitile educaiei s-au schimbat, au evoluat i s-au perfecionat. Educaia este deci supus
schimbrilor istorice, ea aprnd odat cu societatea din comuna primitiv.
n momentul n care strmoii ndeprtai ai omului au nceput s munceasc, prin
aceasta, felul lor de via a nceput s se deosebeasc fundamental de cel al animalelor.
Acestea din urm au continuat s se adapteze i s se comporte fa de mediul natural n
mod instinctiv. Omul ns a adoptat fa de mediu o atitudine activ, transformndu-l cu
ajutorul uneltelor pe care le confecioneaz. Astfel apare atitudinea activ a omului fa de
propria sa dezvoltare, simul de rspundere pentru generaia viitoare, exprimat prin grija
adulilor de a transmite celor tineri experiena de confecionare i utilizare a uneltelor n
vederea formrii lor ca for de munc. ntre munc i educaie s-a stabilit astfel un raport de
intercondiionare, raport care se afl la baza perfecionrii uneltelor de munc.
Dezvoltarea vieii sociale, mbogirea experienei umane fac s se complice nsui
procesul de transmitere a experienei acumulate, de procesul de educare. Generaiile adulte
transmit tinerelor generaii nu numai experiena de munc, ci i limba i regulile de
comportare. Acest proces intenionat de formare a tinerelor generaii este tocmai ceea ce
nelegem prin educaia n comuna primitiv.
Apariia proprietii private i a claselor sociale fac ca educaia antichitii s se
deosebeasc de cea specific comunei primitive. Educaia are acum un caracter de clas.
Acest caracter este evident att n statele din orientul antic Egipt, China, India ct i n
Grecia i Roma antic.
n colile egiptene se urmrea, pe de o parte, pregtirea conductorilor statului a
preoilor iar pe de alt parte, pregtirea acelora care, ndeplinind diverse funcii
administrative mai mrunte, aveau obligaia de a ti s scrie.
1
2

CONSTANTIN CUCO, Pedagogie, Editura POLIROM, Bucureti, 2006, pag.39

IOAN NICOLA, Pedagogie, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1992, pag.45-46
4

Din documentele ce au ajuns pn n vremea noastr se poate deduce c chinezii au

avut coli cu mult nainte ca societatea lor s se mpart pe clase. Cu toate acestea colile din
China antic devin treptat un monopol al aristocraiei. Spre deosebire de alte coli din
orientul antic, n China se acord mare atenie formrii deprinderilor de comportare,
urmrindu-se mai ales cultivarea supunerii att fa de cei mai n vrst, ct i fa de cei
superiori ca situaie social. Educaia moral din coala chinez era puternic influenat de
religie.
Ca i la egipteni, pentru indieni nu exista o demarcaie precis ntre cunotinele
religioase i cele profane. Ele se mpleteau. n India se studia astronomia, medicina (cu
ajutorul magiei), matematica i limba sanscrit.
n Grecia antic putem evidenia dou tipuri de sisteme educaionale. Acestea
privesc cele dou mari puteri: Sparta i Atena. Sistemul educaional spartan era cu precdere
unul militar, pe cnd n Atena predomina un sistem democratic.
Sistemul educaional al romanilor a cunoscut o organizare diferit, corespunztoare
principalelor etape ale dezvoltrii statului. Astfel n perioada regalitii educaia se fcea n
familie; n timpul republicii ncepe s se manifeste tot mai mult preocuparea pentru
organizarea nvmntului; pe cnd n timpul imperiului sistemul de instrucie i educaie
capt un caracter de stat.
Trecerea de la societatea sclavagist la cea feudal a nsemnat, totodat, i trecerea
de la sistemul de educaie sclavagist la altul care corespundea cerinelor vieii economice i
sociale specifice ornduirii, a crei durat se ntinde din secolul al V-lea pn n secolul al
XVIII-lea.
Ideologia dominant a ornduirii feudale a fost cea religioas cretinismul pentru
Europa, islamismul pentru Orientul apropiat i nordul Africii, budhismul pentru Orientul
ndeprtat. Biserica ndeosebi cea cretin acaparase pmnt, putere politic i ntreaga
via cultural. Dogmele religioase serveau integral intereselor claselor dominante, de aceea
ele constituiau elementul primordial i baza oricrei gndiri teoretice a reprezentanilor
acestor clase. Este cunoscut faptul c n aceast perioad filosofia a devenit o slujnic a
teologiei. Arta a fost i ea subordonat spiritului teologiei, devenind o expresie a dispreului
religios pentru natur, pentru om. Prin coninutul su, arta exprima aspiraia ctre viaa
viitoare. n pictura i sculptura feudal era redat extazul mistic al unor fiine dematerializate,
disproporionate anatomic.
n ceea ce privete nvmntul feudal, acesta a fost un monopol al clerului att n
Europa, ct i n Orientul apropiat i deprtat.
Se tie c ornduirea feudal cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele avnd
anumite particulariti care i-au exercitat influena i asupra educaiei i nvmntului.
Astfel, educaia evului mediu propriu-zis (secolele V-XIV) se deosebete mult de aceea care
se practica n epoca Renaterii i Reformei (secolele XV-XVI), iar aceasta avea unele
trsturi care o difereniau de sistemul educativ din perioada descompunerii feudalismului
(secolele XVII-XVIII).
Ctre sfritul evului mediu ritmul de dezvoltare al societii a devenit mai alert.
Cruciadele au nlesnit schimbul de mrfuri, au contribuit la dezvoltarea puternic a
meseriilor, a atelierelor meteugreti. n industrie s-au introdus motoarele hidraulice, a
nceput s se foloseasc roata de tors i s-a trecut la organizarea unui nou tip de producie
industrial, producia manufacturier. Secolele XIV i XV constituie pentru o parte din
rile Europei de apus perioada de trecere de la feudalism la capitalism. Criza economic
i social din aceste secole este nsi criza regimului feudal, care a permis trecerea de la
supremaia nobilimii feudale la dobndirea puterii de ctre burghezie. Populaia oraelor a
crescut continuu. Treptat, apar, mai ales n Italia, o mulime de republici. Aproape fiecare
ora mai dezvoltat a devenit o republic Veneia, Florena, Genova, Milano etc. Schimbri
majore s-au petrecut i n educaie. Conceptele umanismului au influenat puternic ideile
pedagogice. Se d o mare importan respectului fa de om, ncrederea n posibilitile sale
fizice i intelectuale.
5

Sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea se caracterizeaz pe

plan socio-politic printr-o succesiune de victorii ale burgheziei din rile Europei
occidentale. ntruct nsei interesele sale economice i politice i impuneau asigurarea unei
instrucii elementare pentru categorii largi ale populaiei. Aceast perioad constituie un
mare pas nainte n direcia generalizrii nvmntului primar i a dezvoltrii teoriei
pedagogice corespunztoare. Amploarea pe care a luat-o acum nvmntul, mai ales coala
elementar, a atras dup sine i dezvoltarea instituiilor de pregtire a corpului didactic.
Aceste mprejurri au stimulat procesul de constituire a pedagogiei ca disciplin tiinific.
Interesul manifestat pentru problemele dezvoltrii tinerei generaii au favorizat
crearea unei instituii speciale de educare, precum i elaborarea unei teorii pedagogice
privind copii de vrst precolar.
Dar anul 1900 nu este o piatr de hotar n dezvoltarea teoriei i practicii pedagogice.
Ctre sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului urmtor au aprut o serie de
elemente noi care anun importante mutaii n gndirea pedagogic i practica colar.
Aproape tot ceea ce creaser secolele anterioare n domeniul practicii instructiv-educative
era cuprins acum n termenul de coal tradiional i ncepuse s fie repudiat. Apare, mai
nti, o reacie fa de coala herbartian, ntemeiat exclusiv pe receptivitate, pe orientare
exclusiv teoretic a coninutului activitii didactice. Se creeaz, astfel, aa-numitele coli
noi din Marea Britanie, Frana, Germania, SUA.
Tot acum, ca urmare a iniierii cercetrilor experimentale n psihologie, ncepe s se
manifeste o puternic reacie fa de pedagogia filosofic constituit deductiv, pornindu-se
de la anumite principii sau concepte filosofice. Se contureaz astfel ideea unei pedagogii
experimentale i, concomitent, ideea unei tiine a copilului pedagogia.
Tot n aceast perioad se constat o alt tendin: depirea limitelor pedagogiei
ntemeiat pe psihologie care conducea spre cultivarea individualismului prin elaborarea
unei teorii pedagogice bazate pe sociologie, adic pedagogia social.
Pe plan pedagogic, secolul XX s-a anunat, nc de la nceput prin teoria educaiei
noi ca un secol al copilului.
De-a lungul istoriei, educaia i-a demonstrat rolul vital pentru dezvoltarea
civilizaiei, culturii umanitii, pentru creterea gradului de ordine i raionalitate n viaa
social, pentru cultivarea valorilor spirituale i conferirea n acest fel a unui statut elevat
condiiei umane.
1.3. Definiii ale educaiei3
Educaia are sarcina de a pregti omul ca element activ al vieii sociale.
Educaia este un tip particular de aciune uman, o intervenie sau direcionare, o
categorie fundamental a pedagogiei.
Platon definea educaia ca fiind arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.
Aristotel, n lucrarea sa Politica, considera c educaia trebuie s fie un obiect al
supravegherii publice, iar nu particulare.
Johann Amos Comenius, n lucrarea sa Didactica magna, considera c la natere,
natura nzestreaz copilul numai cu seminele tiinei, ale moralitii i religiozitii, ele
devin un bun al fiecrui om numai prin educaie. Rezult c n concepia sa, educaia este o
activitate de stimulare a acestor semine, i implicit, de conducere a procesului de
umanizare, omul nu poate deveni om dect dac este educat.
Pentru pedagogul englez din secolul al XVII-lea, John Locke, educaia se prezint
sub forma unei relaii interpersonale de supraveghere i intervenie ce se stabilete ntre
preceptor (educator) i copil (viitorul gentleman).
Filosoful german Immanuel Kant, aprecia c educaia contribuie la valorificarea
naturii umane n folosul societii: este plcut s ne gndim c natura omeneasc va fi mai

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.39-40

6

bine dezvoltat prin educaie i c se poate ajunge a i se da o form care s-i convie cu
deosebire. Aceasta ne descoper perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc.
Pentru Jean-Jacques Rousseau educaia este n acelai timp intervenie i
neintervenie : Educaia negativ presupune nlturarea oricrui obstacol din calea
dezvoltrii fireti, totul trebuind lsat s se produc de la sine fr nici o intervenie.
n opinia pedagogului german Johann Frederich Herbart educaia este mprit n
trei subdiviziuni: guvernarea, nvmntul (realizarea unor obiective specifice) i educaia
moral.
Sociologul francez mile Durkheim considera c educaia este o aciune exercitat
de generaiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viaa social.; are ca obiect s
provoace i s dezvolte n copil un numr oarecare de stri fizice, intelectuale i morale.
Durkheim (n 1930) afirma c educaia const ntr-o socializare metodic a tinerei
educaii.
Educaia este activitatea contient de a-l influena pe om printr-o tripl aciune: de
ngrijire, de ndrumare i de cultivare n direcia crerii valorilor culturale i a sensibilizrii
individului fa de acestea (Brsnescu, 1935).
Educaia este o integrare: integrarea forelor vieii n funcionarea armonioas a
corpului, integrarea aptitudinilor sociale n vederea adaptrii la grupuri, integrarea energiilor
spirituale, prin mijlocirea fiinei sociale i corporale, pentru dezvoltarea complet a
personalitii individuale (Hubert, 1965).
Pedagogul romn Constantin Narly, consider c educaia este un fapt social i
individual n acelai timp. Florin Georgescu considera c educaia este prima activitate
creatoare neproductoare de bunuri de consum, cunoscut de istorie (Florin Georgescu
1970).
Dewey n 1972 spune c Educaia este acea reconstrucie sau reorganizare a
exprienei care se adaug la nelesul experienei precedente i care mrete capacitatea de a
dirija evoluia celei care urmeaz.
Societatea zilelor noastre solicit, mai mult ca oricnd, inteligena i capacitatea
creatoare a omului. ntregul climat al viitorului, afirm Bogdan Suchodolski, va situa
capacitile intelectuale n condiiile deplinei afirmri i va da un larg avans dorinei de
cunoatere.
n concluzie, prin educaie se dorete dezvoltarea contient a potenialului biopsihic
al omului i formarea unui tip de personalitate solicitat de condiiile prezente i de
perspectiva societii.
Educaia are urmtoarele caracteristici: pune accent pe oameni, urmrete
dezvoltarea unor caliti umane i explorarea orizonturilor, este orientat predominant spre
pregtirea pentru via, are n vedere, cu precdere, ntrebri asupra existenei, vizeaz cu
precdere dezvoltarea unei stri sau a unei structuri atinse, finalitatea n educaie mbin
viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educaional este dinamic i
flexibil n acelai timp, iar educaia stimuleaz idealul fiinei umane exprimat prin a fi i a
deveni.
Ioan Cerghit identific urmtoarele posibile perspective de nelegere a educaiei:4
-educaia ca proces transformarea fiinei umane, n perspectiva unor finaliti;
-educaia ca aciune de conducere dirijarea evoluiei individului;
-educaia ca aciune social activitate planificat pe baza unui proiect social;
-educaia ca interrelaie uman efort comun educator-educat;
-educaia ca ansamblu de influene aciuni aleatorii care contribuie la formarea
omului.
1.4. Funciile educaiei5
Educaia ndeplinete urmtoarele funcii:
4
5

IOAN CERGHIT, Curs de pedagogie, Editura POLIROM, 1988, pag.13-16

I. JINGA, E. ISTRATE, Manual de pedagogie, Editura ALL Educational, 1998, pag. 14
7

-asigur realizarea idealului educational ntemeiat pe tradiiile umaniste, pe valorile

democraiei i pe aspiraiile societii romneti i contribuie la pstrarea identitii
naionale;
-selecioneaz i transmite, de la o generaie la alta, un sistem de valori materiale i
spirituale, considerate fundamentale;
-realizeaz dezvoltarea liber, integral i armonioas a individualitii umane,
formarea personalitii autonome i creative;
-asigur pregtirea resurselor umane, corespunztor cerinelor dezvoltrii
economico-sociale a rii, ale pieei muncii;
-i pregtete pe copii, tineri i aduli pentru integrarea socio-profesional, ca i
pentru adaptarea la schimbrile care au loc n tiin i n cultur, n lumea muncii i al
educaiei, n modul de via al oamenilor i n societate n general;
-pune la dispoziia tuturor oamenilor mijloacele necesare pentru dezvoltarea lor
nentrerupt, pe tot parcursul vieii, potrivit principiului educaiei permanente.
1.5. Fundamentele educaiei6
Aciunea educaional se exercit antrennd nite baze pe care i le subsumeaz n
calitate de fundamente, de determinri importante. Fundamentele educaiei se refer la toate
acele determinri specifice i nespecifice, din interiorul spaiului formrii, dar i din afara
lui, care condiioneaz procesul educaional ca atare.
Aceste fundamente sunt urmtoarele:
a). Fundamentele biopsihice
Exist un suport corporal, structural, funcional constituit din corpul biopsihologic de
a crui bun funcionare depinde reuita actului educaional. Principalele componente
funcional-dinamice transmise ereditar, implicate n educaie, sunt: plasticitatea sistemului
nervos central, dinamica activitii nervoase superioare i particularitile funcionale ale
analizatorilor.
b). Fundamente socioculturale
Calitatea educaiei ine de specificitatea unui areal social, de experienele culturale
ale unei comuniti, de gradul de cultur i civilizaie a unei epoci.
Mediul educaional este format din mediul fizic i mediul social.
Mediul fizic const n totalitatea elementelor naturale (geografice) i artificiale
(artefactele omului) pe care indivizii le ntlnesc n mediul proxim.
Mediul social se refer la toate determinrile de ordin comunitar (tipuri de relaii
interumane, forme de organizare, de realizare a activitilor materiale i elemnetelor
spirituale) ce au un impact direct asupra proceselor educaionale.
c). Fundamente istorice
Educaia este o activitate de reproducie cultural, de rememorare, rentiprire i de
perpetuare, prin creaie, a valorilor umanitii. Gndirea despre educaie a evoluat de la o
epoc la alta, s-a stratificat n timp, a parcurs un traseu cumulativ, ideile adunndu-se,
complementndu-se, intresectndu-se.
d). Fundamente filosofice
Orice demers acional n materie de educaie se deruleaz n acord cu un program
ideatic. n spatele fiecrui proiect transformator trebuie s se afle o filozofie i chiar o
ideologie adiacent.
e). Fundamente politice
Educaia se exercit sub forma unui program de aciuni dimensionat de cei care
conduc societatea.
f). Fundamente tinifice
Educaia nu se face la ntmplare. Procesul educaionalse bazeaz pe o multitudine
de teorii (ale nvrii, ale predrii, ale organizrii, ale strategiilor metodice, ale examinrii
etc), puse n eviden de o tradiie tiinific de mai multe veacuri.
6

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.43-44

8

1.6. Formele educaiei7

Formele generale ale educaiei reprezint modalitile de realizare a activitii de
formare-dezvoltare a personalitii prin intermediul unor aciuni i/sau influene pedagogice
desfurate, n cadrul sistemului de educaie/nvmnt n condiiile exercitrii funciilor
generale ale educaiei (funcia de formare-dezvoltare a personalitii, funcia economic,
funcia civic, funcia cultural a educaiei).8
Altfel spus, toate influenele i aciunile educative care intervin n viaa individului,
n mod organizat i structurat (n conformitate cu anumite norme generale i pedagogice,
desfurate ntr-un cadru instituionalizat) sau, dimpotriv, n mod spontan (ntmpltor,
difuz, neoficial), sunt reunite sub denumirea de forme ale educaiei.
n funcie de gradul de organizare i de oficializare al formelor educaiei, putem
delimita trei mari categorii:
a). Educaia formal (oficial);
b). Educaia non-formal (extracolar);
c). Educaia informal (spontan);
a). Educaia formal9
-Din punct de vedere etimologic, termenul i are originea n latinescul formalis
care nseamn organizat, oficial. n acest sens, educaia formal reprezint educaia
oficial.
-Din punct de vedere conceptual, educaia formal cuprinde totalitatea activitilor i
a aciunilor pedagogice desfurate i proiectate instituional (n grdinie, coli, licee,
universiti, centre de perfecionare etc.), n cadrul sistemului de nvmnt, n mod
planificat i organizat pe niveluri i ani de studii, avnd finaliti educative bine determinate.
Ea se realizeaz n cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, n timp i spaiu:
planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de nvare etc.
-Dezideratele majore ale educaiei formale cuprind asimilarea sistematic i
organizat a cunotinelor din diferite domenii de interes cultural-tiinific, practic i
tehnologic i folosirea acestora n vederea dezvoltrii personale i a inseriei optime n viaa
activ a societii, prin formarea i stimularea capacitilor intelectuale i aptitudinale, a
priceperilor i deprinderilor, a atitudinilor i convingerilor. Totodat se urmrete nzestrarea
individului cu metode i tehnici de munc intelectual i dezvoltarea pe ct posibil a
inteligenei sociale i emoionale.
-Trsturile caracteristice ale educaiei formale rezult din caracterul su oficial.
O prim caracteristic a educaiei formale se refer la faptul c aceasta este
instituionalizat, realizndu-se n mod contient, sistematic i organizat n cadrul sistemului
de nvmnt.
O a doua caracteristic este faptul c obiectivele i coninutul educaiei sunt
prevzute n documente colare. Ele sunt elaborate pe cicluri, niveluri i ani de studii, fiind
proiectate pedagogic prin planuri de nvmnt, programe i manuale colare, cursuri
universitare, ghiduri etc.
O alt caracteristic se refer la faptul c aceast form a educaiei conduce la
atingerea dezideratelor educative preconizate ntr-un context metodologic organizat. Acest
context metodologic este dezvoltat n concordan cu cerinele idealului educaional, n
condiii pedagogice determinate, cu materiale didactice special elaborate pentru atingerea
scopurilor i cu mijloace de nvmnt investite cu funcii pedagogice precise.
-Educaia formal, ca form oficial, este ntotdeauna evaluat social.

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.45-48

GABRIELA CRISTEA, Pedagogie general, Editura didactic i pedagogic, Bucureti,
2002, pag. 70
9
SORIN CRISTEA, ANCA DRAGU, Psihologie i pedagogie scolar, Editura Ovidius
University Press, Constana, 2002, pag.112-120
8

Evaluarea n procesul didactic se realizeaz pe criterii sociopedagogice riguroase i

vizeaz cunoaterea att a rezultatelor activitii instructiv-educative, ct i a procesului
realizat n diferite condiii. Procesul de evaluare colar se realizeaz de ctre fiecare cadrul
didactic i de ctre instituia colar n sine, concretizndu-se n note, calificative, aprecieri,
caracterizri etc. Evaluarea realizat n cadrul educaiei formale trebuie s urmreasc
dezvoltarea capacitilor de autoevaluare ale elevilor i studenilor.
-Educaia formal este important prin faptul c faciliteaz accesul la valorile
culturii, tiinei, artei, literaturii i tehnicii, la experiena social-uman, avnd un rol decisiv
n formarea personalitii umane, conform dezideratelor individuale i sociale.
b).Educaia nonformal
-Din punct de vedere etimologic, termenul de educaie nonformal i are originea n
latinescul nonformalis, preluat cu sensul n afara unor forme special/oficial organizate
pentru un anume gen de activitate. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemneaz o
realitate educaional mai puin formalizat sau neformalizat, dar ntotdeauna cu efecte
formativ-educative.
-Din punct de vedere conceptual, educaia nonformal cuprinde ansamblul
activitilor i al aciunilor care se desfoar ntr-un cadru instituionalizat, n mod
organizat, dar n afara sistemului colar, constituindu-se ca o punte ntre cunotinele
asimilate la lecii i informaiile acumulate informal.
-Dezideratele educaiei nonformale sunt n strns legtur cu realizarea
urmtoarelor finaliti:
s lrgeasc i s completeze orizontul de cultur, mbogind cunotinele din
anumite domenii;
s creeze condiii pentru desvrirea profesional sau iniierea ntr-o nou
activitate;
s sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate;
s contribuie la recreerea i la destinderea participanilor precum i la petrecerea
organizat a timpului liber;
s asigure cadrul de exersare i de cultivare a diferitelor nclinaii, aptitudini i
capaciti, de manifestare a talentelor;
Raportul dintre educaia nonformal i cea formal este unul de complementaritate,
att sub aspectul coninutului, ct i n ceea ce privete formele i modalitile de realizare.
-Trsturile caracteristice ale educaiei nonformale sunt relevante pentru aceast
form care asigur legtura dintre instruirea formal i cea informal.
O caracteristic important se refer la faptul c educaia nonformal se desfoar
ntr-un cadru instituionalizat, n afara sistemului colar, cuprinznd activiti
extraclas/extradidactice (cercuri pe disciline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri
sportive, artistice, concursuri colare, olimpiade, competiii etc.) i activiti de educaie i
instruire extracolare, denumite paracolare i pericolare. Cele paracolare se dezvolt n
mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu activitile de perfecionare i de reciclare,
de formare civic sau profesional. Activitile pericolare evolueaz n mediul sociocultural ca activiti de autoeducaie i de petrecere organizat a timpului liber n cadrul
universitilor populare, al cluburilor sportive, la teatru, n muzee sau n cluburile copiilor,
n biblioteci publice, n excursii, aciuni social-culturale sau n familie ori prin intermediul
massmediei, denumit adesea coal paralel.
O alt trstur caracteristic este caracterul opional al activitilor extracolare,
desfurate ntr-o ambian relaxat, calm i plcut, dispunnd de mijloace menite s
atrag publicul de diferite vrste. Este o form facultativ de antrenament intelectual care
menine interesul participanilor printr-o metodologie atractiv. n msura n care rspunde
unei cereri de perfecionare profesional, educaia nonformal presupune n unele cazuri i
achitarea unor taxe.
-Evaluarea activitilor desfurate n cadrul educaiei nonformale este facultativ,
neformalizat, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fr note sau calificative
oficiale. n condiiile extinderii cererilor de pregtire profesional prin diferite forme de
10

instruire nonformal, exist i situaii n care acestea sunt finalizate prin certificate sau
diplome de absolvire.
-Educaia nonformal este important prin urm-toarele avantaje pedagogice:
este centrat pe cel ce nva, pe procesul de nvare, nu pe cel de predare
solicitnd n mod difereniat participanii;
demitizeaz funcia de predare i rspunde adecvat necesitilor concrete de
aciune;
dispune de un curriculum la alegere (cafeteria curriculum), flexibil i variat
propunndu-le participanilor activiti diverse i atractive, n funcie de interesele acestora,
de aptitudinile speciale i de aspiraiile lor;
contribuie la lrgirea i mbogirea culturii generale i de specialitate a
participanilor, oferind activiti de reciclare profesional, de completare a studiilor i de
sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacitii indivizilor supradotai;
creeaz ocazii de petrecere organizat a timpului liber, ntr-un mod plcut,
urmrind destinderea i refacerea echilibrului psiho-fizic;
asigur o rapid actualizare a informaiilor din diferite domenii fiind interesat s
menin interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vrst i
pregtirii lor profesionale, punnd accentul pe aplicabilitatea imediat a cunotinelor;
antreneaz noile tehnologii comunicaionale, innd cont de progresul
tehnicotiinific, valorificnd oportunitile oferite de internet, televiziune, calculatoare etc.;
este nestresant, oferind activiti plcute i scutite de evaluri riguroase, n
favoarea strategiilor de apreciere formativ, stimulativ, continu;
rspunde cerinelor i necesitilor educaiei permanente.
-Limitele educaiei nonformale semnalate n lucrrile de specialitate se refer la
faptul c aceast form include uneori programe mult prea flexibile, centrate doar pe
obiective pe termen scurt i o prea mare libertate metodologic a educatorilor.
-Expansiunea educaiei nonformale a devenit o problem de interes general n
politica educaiei ncepnd cu anii 6070, pe fondul afirmrii preocuprilor de
educaie permanent i recurent i al extensiei formelor de instruire de-a lungul ntregii
vieii n formule situate n afara sistemului colar. Aceast tendin este amplificat pe
fondul accenturii crizei mondiale a educaiei ce semnala necesitatea revizuirii
curriculumului, realizarea echilibrului ntre dezvoltarea economic, cerinele societii i
rezultatele sistemului de nvmnt.
Relaia dintre educaia formal i educaia nonformal este de complementaritale sub
raportul coninutului, al formelor de organizare i de realizare. Nu trebuie neglijat faptul c
exist i o relaie concurenial ntre cele dou forme de educaie. innd cont c
dezvoltarea educaiei nonformale poate oferi sugestii i chiar soluii pentru depirea
prelungitei crize a colii, n ultimii ani se vorbete tot mai mult despre acreditarea
activitilor de educaie nonformal.
c). Educaia informal
-Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educaie informal
provine din limba latin, informis/informalis fiind preluat cu sensul de spontan,
neateptat. Ca urmare prin educaie informal nelegem educaia realizat spontan.
-Din punct de vedere conceptual, educaia infor-mal include ansamblul influenelor
cotidiene, spontane, eterogene, incidentale, voluminoase sub aspect cantitativ care nu i
propun n mod deliberat atingerea unor eluri pedagogice, dar au efecte educative, ocupnd
cea mai mare pondere de timp din viaa individului. Aceste influene spontane, incidentale
nu sunt selectate, prelucrate i organizate din punct de vedere pedagogic.
-Dezideratele educaiei informale nu apar n mod explicit. Acest tip de educaie nu-i
propune n mod deosebit, realizarea unor obiective pedagogice, ns prin influenele sale
exercitate continuu poate avea efecte educative deosebite att pozitive ct i negative.
-Trsturile caracteristice educaiei informale sunt determinate de multitudinea
influenelor derulate de regul, n afara unui cadru instituionalizat, provenite din
11

micromediul social de via al individului, privite ca membru al familiei, al grupului de

prieteni, al colectivului de munc, al cartierului, al satului sau oraului n care locuiete, etc.
Influenele pedagogice de tip informal pot fi neorganizate, neselectate, spontane,
neprelucrate rezultatul interaciunilor umane n mediul familial, stradal, din cadrul
anturajului i organizate i instituionalizate transmise de la nivelul instituiilor
massmedia, care le proiecteaz i le orienteaz ns din perspectiva altor instane i interese
dect pedagogice.
-Evaluarea are o situaie special n cazul educaiei informale. Evaluarea se
realizeaz la nivelul opiniilor i reuitelor personale i sociale ale cetenilor, pe baza
analizei comportamentale i factuale. n acest sens, literatura de specialitate semnaleaz
faptul c viaa social se desfoar sub dublu impact: acela al opiniei colectivitii i al
cenzurrii pe care o opereaz contiina n sine.
-Avantajele educaiei informale pot fi sesizate n plan didactic. nvarea de tip
informal este o nvare cu caracter pluridisciplinar, informaiile provenind din variate
domenii, completndu-le pe cele achiziionate prin intermediul celorlalte forme de educaie.
Aceast situaie i confer individului posibilitatea de a interioriza i exterioriza atitudini,
comportamente, sentimente etc.
-Dezavantajele educaiei informale sunt inerente n condiiile inexistenei unei
aciuni pedagogice, instituionalizate i organizate sistematic la nivel structural i funcional.
De aceea educaia informal are o funcie formativ redus. Puine informaii devin
cunotine.
-Expansiunea educaiei informale este evident n societatea contemporan. Ctre
sfritul anilor 80 a crescut interesul pentru educaia informal, i nvrea informal,
denumit i nvrea provenit din mediu (environment learning). Numeroi autori i
educatori, preocupai n special de nvarea adulilor i de educaia permanent i-au
ndreptat atenia asupra educaiei informale examinnd-o n detaliu.
n rile dezvoltate se manifest tendina instituionalizrii educaiei informale n
cadrul organizaiilor de tineret i comunitare.
n Germania, educatorii sunt pregtii, alturi de asistenii sociali, ca pedagogi
sociali. Ei ncurajeaz populaia s adopte un stil de via sntos, s-i descopere propriile
caliti i s le dezvolte, s cugete asupra propriilor experiene de via. Acest lucru
presupune fie mprirea de foi volante pe o anumit tem, fie adunare doritorilor la unul
dintre localnici acas, n vecintate i stimularea discuiilor, fie organizarea unor excursii
sau diverse alte activiti comune n mijlocul comunitii.
n Marea Britanie i Irlanda, n mod obinuit, pregtirea educatorilor informali se
face prin cursuri ce au ca teme problemele tinerilor i ale comunitii, desfurate n cadrul
colegiilor, n nvmntul secundar.
1.7. Factorii educaiei10
Factorii educaiei sunt urmtoarele instituii:
a).Familia
Este primul factor care formeaz persoana. Este mediul cel mai natural cu putin i
care exercit o influen imens, implicit, ascuns i indirect, de cele mai multe ori.
b).coala
La nivelul acestei instituii, educaia ajunge ntr-un stadiu de maxim dezvoltare prin
caracterul programat, planificat i metodic al activitilor instructiv-educative. Cei care
realizeaz procesele formative sunt cadre specializate ce dein, pe lng competenele
disciplinare, academice, i pe cele de ordin psihologic, pedagogic i metodic.
c). Biserica
Biserica compenseaz nevoia de filiaie activ pe o linie ideatic, prin excelen
spiritual. O dat cu intrarea copilului n coal, biserica i va da concursul pentru
instaurarea unei faze de educaie sistematic, explicit, n perspectiva valorilor credinei.
10

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.49-50

12

d). Instituiile culturale

Casele de cultur, muzeele, casele memoriale, pot deveni medii prielnice de
transmitere a valorilor i de formare i reformare a persoanelor n acord cu jaloane valorice
polimorfe, nalte. Aici se pot desfura adevrate programe de formare a tinerilor, de
educaie a adulilor, de petrecere fructuoas a timpului liber.
e). Presa
ntr-o societate informatizat, stimulii explicit educogeni trebuie s fie prezeni i la
acest nivel. Gama mijloacelor mediatice este deosebit de larg: ziare, reviste, radio,
televiziune, internet, etc Atenie ns, nu tot ce se vehiculeaz prin pres poart pecetea
valabilitii i relevanei valorice.
f). Structurile asociative
Asociaiile informale organizate pe criterii disciplinare, profesionale, spirituale sau
nu, au ca scop i o serie de aciuni educative la nivelul publicului. Gama este i aici larg,
asociaii ale copiilor i tineretului, societi caritabile, organizaii non-guvernamentale etc ce
au ca sarcini complementare formarea contiinei i conduitei proactive, prosociale,
culturale.
S reliefm faptul c, toi aceti factori acioneaz simultan, corelat, prin mpletirea
funciilor lor educative, spernd astfel la o reformare spiritual autentic a omului i
comunitii.
CAPITOLUL II
EDUCAIA I PROVOCRILE LUMII CONTEMPORANE
2.1. Criza lumii contemporane11
Lumea contemporan se caracterizeaz printr-o evoluie rapid i imprevizibil a
tiinei i tehnicii, genernd o gigantic micare de idei, de invenii i descoperiri, o cretere
exponenial a informaiei i a tehnologiilor de vrf. Acestea au drept consecin
informatizarea societii, restructurarea i rennoirea unor demersuri epistemologice
pluridisciplinare, din toate sectoarele vieii sociale.
Societatea contemporan se confrunt cu resursele limitate de materii prime i de
energie, cu creterea demografic, cu adncirea decalajului dintre rile bogate i sarace, cu
deteriorarea continu a mediului nconjurator i cu conflictele interetnice.
Soluia acestei crize o constituie reforma nvmntului, care s produc
transformri adnci n raport de specificul fiecrei ri, o nou politic a educaiei pentru
creterea calitii acesteia i imprimarea caracterului prospectiv.
Prin structur, obiective i coninut, educaia trebuie s rspund necontenit
exigenelor cerute de evoluia realitii naionale i internaionale. Semnificaiile i eficiena
actului educativ sunt date de disponibilitile educaiei de adaptare i autoreglare, fa de
sfidrile tot mai numeroase ale spaiului social.
Realitatea contemporan demonstreaz, c rolul colii nu numai c nu s-a diminuat,
ci a devenit tot mai complex, datorit mpletirii i corelrii funcionale a acesteia cu alte
segmente ale socialului, pasibile de a realiza, secvenial, sarcini i aciuni ale acestei
instituii specializate.
J.W.Botkin i colaboratorii si avertizau nc din 1981, n legtur cu nevoia
redimensionrii i chiar a unor schimbri de paradigme educaionale. Societile tradiionale
au adoptat un tip de nvare de meninere, care pune accentul pe achiziia de metode i
reguli fixe, pentru a face fa unor situaii cunoscute i recurente. Acest tip de nvare este
menit s asigure funcionarea unui sistem existent, a unui mod de via cunoscut i
stimuleaz abilitatea noastr pentru a rezolva probleme date i pentru a perpetua o anumit
experien cultural. n condiiile n care apar ocuri existeniale, schimbri, evoluii, este
nevoie de un alt tip de nvare, nvarea inovatoare. nvarea inovatoare are menirea de a
11

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.50-54

13

pregti indivizii i societile s acioneze n situaii noi i presupune calitile autonomiei i

integrrii. nvarea inovatoare presupune formularea de probleme, sfrmarea clieelor,
predispune la ruperea structurilor nchise. Marile schimbri existeniale se produc pe baza
unor viziuni inovatoare, nu pe respectarea tradiiilor.
Contextul social i global comport numeroase modificri, structurale i funcionale.
n condiiile libertii de expresie, ale democratizrii vieii sociale, ale liberei circulaii,
educaiei i revin sarcini inedite i dificile. Programele de dezvoltare trebuie s fie elaborate
innd cont de diversitatea culturilor i a interaciunilor culturale care exist ntre populaiile
din interiorul unei ri sau ntre diferite regiuni ale lumii. Problematica lumii contemporane,
caracterizat prin universalitate, globalitate, complexitate i caracter prioritar, demonstreaz
tot mai pregnant, c soluiile cele mai eficiente nu pot fi gsite prin demersuri i angajri
secveniale, parcelate, ci e nevoie de o viziune holistic n studierea i decantarea celor mai
eficiente mijloace de rezolvare a marilor probleme cu care se confrunt omenirea:
degradarea mediului, nclzirea global, generalizarea corupiei, explozia demografic,
srcia, proliferarea conflictelor ntre naiuni etc
2.2. Noi tipuri de educaii12
Creterea eficienei colare se poate realiza i prin introducerea unor noi tipuri de
educaii, prevzute i n Programul UNESCO:
Educaia economic i antreprenorial avnd ca scop, cunoaterea economiei de
pia i formarea calitilor de antreprenor: iniiative, plan de afaceri, antrenarea n
tehnologiile informaionale.
Educaia pentru participare i democraie, al crei scop este educarea tineretului
pentru a participa la dezvoltarea social, la aplicarea principiilor democratice i la aprarea
drepturilor omului.
Educaia ecologic, pentru protejarea mediului nconjurator, implic nelegerea
consecinelor deteriorrii acestuia asupra sntii omului, asumarea de responsabiliti i
intreprinderea de aciuni pentru protejarea mediului ambient, a florei i a faunei, pe baza
unor cunotine i motivaii.
Educaia pentru pace i cooperare, are drept obiective nelegerea ntre popoare
i respectarea valorilor culturii, promovarea umanismului etnic, folosind investiiile i
descoperirile n scopul creterii calitii vieii, promovarea valorilor morale i culturale ale
societii democratice.
Educaia pentru comunicare i timpul liber, vizeaz folosirea mass- mediei n
scopul lrgirii orizontului de cultur general, al perfecionrii profesionale i formrii
integrale a personalitii umane.
Educaia intercultural, promoveaz cunoaterea i respectarea culturii, a
tradiiilor i a stilului de via ale comunitilor entice, de ctre toi locuitorii din ara
respectiv.
Educaia pentru sntate, implic cunotine i aciuni pentru prevenirea i
combaterea bolilor i pentru o alimentaie necesar pstrrii sntii.
Educaia pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, este o
constant a epocii actuale i vizeaz contientizarea oamenilor n legtur cu drepturile
acestora la via, la liber exprimare, la liber circulaie, la opinie, etc
Educaie pentru comunicare i mass-media, i propune s formeze personalitatea
pentru a gestiona corect i adecvat mesajele mediatice, pentru a selecta i adecva sursele
informaionale n consonan cu valorile adevrului, dreptii, frumuseii etc
Educaia pentru schimbare, pregtete indivizii ca s ntmpine ct mai adecvat,
tarnsformarea petrecut. Omul trebuie s tie: s sesizeze schimbarea, s evalueze natura
schimbrii, s modeleze traiecte de dezvoltare posibile.
12

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.55-58

14

2.3. Inovaie i reform n nvmntul romnesc

Reforma n nvmntul romnesc are ca efect realizarea unor mutaii de politic i
strategie educaional. Politicile i practicile educaionale sunt orientate pe baza unor
principii de reform:
corelarea nvmntului cu evoluia sistemului economic, a pieei muncii, a
tiinei, tehnicii i tehnologiei;
egalizarea anselor la un nvmnt deschis, diversificat i modern;
optimizarea raportului, n planurile de nvmnt, ntre disciplinele de cultur
general i cele de specialitate;
compatibilizarea european a Curriculumului naional;
descentralizarea i reforma managementului colar.
Programul reformei, elaborate pe baza acestor principii, cuprind multe elemente de
inovaie dintre care citm:
restructurarea nvmntului secundar, etnic i vocaional; organizarea lui pe
filiere, specializri i pe cicluri curriculare: de observare i orientare, de aprofundare i de
specializare;
proiectarea curricular la nivel naional i local;
elaborarea curriculumului naional, compatibil cu cel European;
elaborarea i aplicarea planurilor- cadru de nvmnt;
elaborarea, ntr-o concepie didactic modern, a programelor i a manualelor
colare;
crearea pieei manualelor alternative;
ameliorarea infrastructurii nvmntului i conectarea lui n comunicaiile
electronice mondiale;
organizarea nvmntului superior n trei cicluri: colegii, nvmnt superior de
scurt durat i de lung durat;
introducerea disciplinelor opionale pentru dezvoltarea aptitudinilor;
aplicarea unui nou sistem de evaluare a rezultatelor colare;
introducerea examenului de capacitate la absolvirea gimnaziului;
folosirea unor practice didactice de tip interactiv;
creterea eficienei sistemului de finanare i de gestionare a resurselor materiale;
reforma managementului colar i academic, prin descentralizarea i crearea
autonomiei unitilor de nvmnt.
CAPITOLUL III
EDUCAIA PERMANENT
3.1. Conceptul de educaie permanent13
Educatia permanenta reprezinta o directie importanta de evolutie a activitatii de
formare-dezvoltare a personalitatii, care urmareste valorificarea tuturor dimensiunilor si
diformelor educatiei proiectate si realizate pe tot parcursul existentei umane si in orice
moment al existentei umane.
Definirea educatiei permanente, la nivelul unui concept pedagogic fundamental.
presupune delimitarea domeniului de referinta si a semnificatiei sale strategice.
Ca domeniu de referinta, educatia permanenta implica "intreaga durata de viata a
unui individ". Ea vizeaza activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane, abordata
" in totalitate ei", coreland resursele, respectiv:
-stadiile educatiei ( varstele prescolare-scolare-postscolare si psihologice;
13

R.H. DAVE (coord.), Fundamentele educaiei permanente, Editura didactic i

pedagogic, Bucureti,1991
15

ciclurile vietii: copilaria-preadolescena-adolescenta-tinereea maturitatea-batranetea);

-continuturile educatiei ( dimensiunile/laturile educatiei: intelectuala-morala-tehnologicaestetica-fizica);
-formele educatiei ( educatia formala-nonforinala-informala);
-factorii educatiei ( rolul: familiei, comunitatii educationale, institutiilor scolare etc).
Aceasta abordare permite integrarea tuturor resurselor educatiei pe verticala
sistemului ( continuitatea intre stadiile educatiei, sustinuta pe lot parcursul existentei umane)
si pe orizontala sistemului ( complementaritatea resurselor educatiei, aprofundata la nivelul
fiecarui stadiu al educatiei, in orice moment al existentei umane).
Ca semnificatie strategica educatia permanenta poate fi definita la nivel functionalstructural-operational, nivel care evidentiaza:
- "scopul sau final" ("a mentine si a imbunatati calitatea vietii");
- "caracterul sau universal ("reprezinta democratizarea educatiei") si dinamic" ("permite
adaptarea materialelor si a mijloacelor de invatare la noile conditii impuse de dezvoltare");
- sensul sau managerial ("educatia permanenta este un principiu organizator pentru toate
tipurile de educatie").
La nivel functional, educatia permanenta angajeaza trei categorii de functii:
functia de adaptare; functia de inovare; functia de corectare.
La nivel structural, educatia permanenta angajeaza doua componente principale,
aflate in raporturi de interactiune: componenta generala si componenta profesionala.
La nivel operational, educatia permanenta angajeaza resursele de dezvoltare pedagogica/educabilitate ale fiecarei personalitati umane, valorificabile in termeni de
oportunitate si de motivatie individuala si sociala.
Educatia permanenta reprezinta astfel simultan:
- un concept pedagogic fundamental, de tip integrator, care inglobeaza toate resursele
activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane (stadii, continuturi, forme, factori),
valorificabile
pe
verticala
si
pe
orizontala
sistemului
educational;
- un concept pedagogic operational care extinde aplicatiile sale "asupra tuturor aspectelor
educatiei" ;
- un principiu pedagogic care sustine organizarea globala a unui sistem educational integral,
deschis pentru toate tipurile de educatie;
- o orientare la nivel de politica a educatiei, care urmareste perfectionarea activitatii de
formare-dezvoltare a personalitatii umane pe toata perioada vietii prin valorificarea deplina
a resurselor acesteia de autoinstruire si de autoeducatie.
Principiile educatiei permanente "fundamenteaza organizarea globala a sistemului de
invatamant" care angajeaza toate ciclurile vietii, de la faza pregatirii - care promoveaza
asimilarea valorilor scolare si extrascolare - lafaza activa - care implica profesionalizarea in
regim de mobilitate sociala - pana la faza retragerii - care permite personalitatii asumarea de
noi roluri prin continuarea invatarii.
La nivel de politica a educatiei pot fi evidentiate urmatoarele principii:
- principiul asigurarii continuitatii in activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii
umane;
- principiul adaptarii programelor scolare si postscolare la cerintele unei societati in continua
transformare;
- principiul pregatirii personalitatii, la toate nivelurile sistemului de invatamant, in
vederea adaptarii optime la conditii de schimbare rapida;
- principiul mobilizarii si a valorificarii tuturor mijloacelor de informare disponibile
in limite institutionale si noninstitutionale;
- principiul corelarii functionale intre obiectivele-continutuhle-formele activitatii de
educatie/instruire.
Obiectivele generale ale educatiei permanente au fost definite de Paul Lengrand, in ,
intr-o "carte-manifest" cu valoare programatica:
a) crearea structurilor si a metodelor favorabile formarii-dezvoltarii personalitatii
umane pe tot parcursul existentei sale;
16

b) pregatirea personalitatii umane pentru autoinstruire si autoeducatie.

Realizarea acestor obiective generale, solicita o noua politica a educatiei, capabila sa
anticipeze "sistemul de invatamant de maine care va fi mai mult decat juxtapunerea a doua
parti astazi separate: institutia scolara, pe de o parte, educatia adultilor, pe de alta parte,
constituind un singur proces continuu". Acest proces, care angajeaza o ampla reforma
sociala, sustine (re)proiectarea unui sistem e-ducational global, conceput ca "cetate
educativa" .
n cadrul unui sistem educational global, fiecare nivel, treapta, disciplina,
dimensiune, forma a educatiei presupune elaborarea unor obiective specifice educatiei
permanente, operationalizabile in functie de particularitatile fiecarei comunitati educative
nationale, teritoriale, locale.
Obiectivele specifice educatiei permanente sunt prezentate in literatura de
specialitate la nivelul unor "obiective conventionale impartite in patru grupe":
- grupa I: insusirea deprinderilor sociale fundamentale (lectura, calcul
matematic/informatic, notiuni elementare pentru mentinerea sanatatii);
- grupa a Ii-a: dezvoltarea capacitatii de adaptare la o societate bazata pe anumite
valori fundamentale: pace, democratie, libertate, fericire, eficienta, umanism, solidaritate;
- grupa a IlI-a: cultivarea unor trasaturi de personalitate care asigura "o noua calitate
a vietii": stabilitate intrapsihica, vigoare emotionala, "avant tineresc launtric", capacitate de
optiune responsabila, angajare sociaala, capacitate de autodepasire/angaja-re personala,
insusirea si reinnoirea cunostintelor;
- grupa a IV-a: obiective instrumentale/ "invatarea de a invata". interinvatarea.
invatarea autodirijata.
Continutul si metodologia educatiei permanente implica aparitia unor noi modalitati
de organizare a sistemului si a procesului de invatamant care intervin la nivel:
a) functional-structural: televiziune scolara; universitate prin televiziune; instruire
scolara/universitara prin retele informatizate; integrarea activitatilor nonformale in planul de
invatamant; universitati populare in mediul urban si rural; programe de perfectionare
profesionala intensive etc;
b) operational: obiective specifice si concrete care vizeaza: adaptarea la "intrarea" si
la "iesirea" intr-o (dintr-o) treapta scolara; continuitatea intre nivelul scolar-postscolar,
universitar-postuniversitar; favorizarea saltului de la instruire la autoinstruire, de la educatie
la autoeducatie.
Continutul educatiei permanente include "toate elementele intereducationale si chiar
extraeducationale" posibile intr-un camp psihosocial din ce in ce mai extins, cu o
variabilitate a fenomenelor care solicita multiple abordari interdisciplinare: istorice,
antropologice, economice, ecologice, psihologice, sociologice, filosofice .
Proiectarea continutului educatiei permanente angajeaza functia pedagogica de
integrare
si
extindere
a
cunostintelor
la
nivelul
unor
structuri:
- informative, intra, inter, transdisiplinare, cu o baza larga de aplicatie, relevanta pe
verticala si orizontala sistemului;
- formative, bazate pe corelatia dintre planul intelectual-afectiv-motivational-actional al cunostintelor dobandite;
- operabile, dincolo de sfera disciplinei sau treptei scolare respective:
- deschise, spre diferite forme de invatare socioculturala;
- stimulative, pentru capacitatea de comunicare si de flexibilizare a rezultatelor
invatarii, in plan stiintific, moral, tehnologic, estetic, psihofizic.
Metodologia educatiei permanente evidentiaza resursele de actiune ale activitatii de
formare-dezvoltare a personalitatii valabile pe verticala si pe orizontala sistemului. Aceste
resurse valorifica noile mijloace de invatare aparute odata cu dezvoltarea retelelor de
instruire prin mass-media si prin calculator, care multiplica posibilitatile de comunicare
pedagogica eficienta, diferentiata, individualizata.

17

Pe verticala sistemului, educatia permanenta asigura deschiderea temporala a

activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, desfasurata integral pe toata perioada
existentei umane.
(Re)dislribuirea echilibrata a continuturilor (intelectuaie-morale-tehnologiceestetice-fizice) si formelor (formala-nonformala-informala) educatiei asigura valorificarea
succesiva a resurselor fiecarei varste scolare/postscolare (universitare/postuniversitare) si
psihologice dar si prelungirea atitudinii pozitive fata de instruire si autoinstruire, necesara
pentru realizarea rolurilor si statutusurilor naturale si sociale indeplinite de personalitatea
umana de-a lungul existentei sale.
Literatura de specialitate evidentiaza urmatoarele posibilitati de articulare a
resurselor educatiei pe verticala sistemului:
a) articulare intre diferite stadii de invatare (prescolar, scolar, postscolar. universitar,
postuniversitar, recurent);
b) articulare intre diferite trepte si obiecte in cadrul unui stadiu specific;
c) articulare intre rolurile asumate de individ ia diferite stadii ale vietii;
d) articulare intre diferite aspecte ale dezvoltarii in timp (fizica, morala, intelectuala
etc).
Pe orizontala sistemului, educatia permanenta asigura deschiderea spatiala a
activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, desfasurata integral in orice moment al
existentei umane.
(Re)distribuirea echilibrata a continuturilor si a formelor educatiei asigura, in aceasta
situatie, valorificarea simultana, intensiva si extensiva, a actiunilor si influentelor posibile la
nivel de educatie scolara - educatie extrascolara - familie - comunitate locala - mass-media loisir etc.
Literatura de specialitate evidentiaza urmatoarele posibilitati de integrare a resurselor
educatiei pe orizontala sistemului:
a) integrare la nivelul relatiei cu familia, comunitatea locala, societatea in ansamblu,
domeniul de activitate, mass-media, factorii de recreere (culturali, sportivi etc);
b) integrare la nivelul relatiei intre obiectele de invatamant;
c) integrare la nivelul relatiei intre diferite aspecte ale dezvoltarii (fizica, intelectuala,
morala etc.) realizabile pe parcursul unui stadiu specific al vietii.
Educatia permanenta, in conditiile societatii contemporane, devine "o tema de
meditatie si de actiune" care angajeaza "reflectii teoretice" dar si "sugestii practice", operabile la diferite niveluri de reprezentare sociala; educatie pentru toti, educatia parintilor,
educatie pentru democratie, educatie pentru perfectionare si recalificare profesionala etc,
care stimuleaza chiar proiectarea "unei didactici pentru adulti" .
Aceste coordonate confirma stabilitatea unei directii de evolutie a educatiei:
"permanenta educatiei permanente". O asemenea directie nu exclude, ci, din contra
angajeaza flexibilitatea educatiei permanente, posibila si necesara in termeni de creativitate
sociala.
3.2. Perspectiva educatiei permanente14
Idea educatiei permanente nu este noua. O gasim prezenta inca din antichitate, la
greci si la romani, iar mai tarziu la arabi au inscris-o in Coran, ca obligatie religioasa.
Intreaga viata este o scoala afirma J.A. Comenius, iar N. Iorga sustinea ca invatat este
omul care se invata necontenit pe sine si invata necontenit pe altii.
Pentru secolul nostru, invatarea continua a devenit o cerinta fundamentala a
societatii, determinanta de: cresterea exponentiala a informatiilor si uzura accelerata a
acestora, de mobilitatea profesiunilor, de progresele extraordinare ale stiintei, tehnicii,
tehnologiei si mijloacelor de informatie, de dinamismul vietii economice si sociale, de
democratizarea invatamantului, de cresterea nivelului de aspiratie spre cultura si educatie, de
folosirea cat mai utila si placuta a timpului liber.
14

CONSTANTIN CUCO, Op.cit., pag.160-175

18

Despre educaia permanent se discut de mult vreme n cercurile de specialitate

din Romnia.15 n Legea nr.84/1995, Legea nvmntului, la articolul 15, alineat 5, litera f,
educaia permanent apare ca un element distinct al sistemului de nvmnt, alturi de
celelalte elemente (nvmnt precolar, primar, secundar, postliceal i superior), dar n
practic aceste idei novatoare au ptruns mai greu mai ales, din cauza rezistenei
educatorilor la schimbare, i de fapt la revenirea la normalitate.
A invata sa inveti si a dori sa te perfectionezi continuu sunt cerinte ale educatiei
permanente, prin care omul contemporan invata sa fie el insusi, receptive la schimbari,
capabil sa la anticipeze sis a se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la programul
social, prin autonomia sa intelectuala si moral-civica.
Educatia permanenta se caracterizeaza prin aceea ca este continua si globala,
integrand toate nivelurile si tipurile de educatie. Astfel, este asigurata formarea echilibrata a
personalitaii, cu grad inalt de autonomie a invatarii, pe baza carei omul sties a identifice si
sa foloseasca sursele de informatie, sa participle la dezvoltarea societatii, la educarea
celorlalti membri ai colectivitatii din care face parte si la cresterea calitatii vietii.
In reformele actuale, privind sistemele educationale din toate tarile, se observa
preocupari de articulare a diferitelor niveluri si tipuri ale educatiei, urmarindu-se
continuitatea acesteia in timp si spatiu, incercand sa transforme punctele terminale ale
invatamantului primar, gimnazial, liceal si universitar in deschideri spre invatarea continua,
spre autoeducatie. Componenta generala si ce profesionala a educatiei permanente sunt
strans legate intre ele, permitand dezvoltarea si adaptarea omului la noile conditii, in scopul
cresterii vietii si folosirii eficientea timpului liber, pentru desavarsirea formarii personalitatii
creatoare.
Scolaritatea este o etapa initiala a educatiei permanente, care trebuie sa-i invete pe
elevi cum sa invete sis a se integreze socio- professional. Ca urmare, din aceasta
perspective vor trebui regandite obiectivele educationale, continul si metodele de predare
invatare evaluare. In acest scop, se va pune accentual pe folosirea pe scara larga a
metodelor actic participative, pe tehnicile de invatare eficienta, pe folosirea unui stil
didactic integrat, pe cresterea efortului de invatare al elevilor sip e formarea capacitatii de
autoevaluare, elevii invatand sa se formeze pentru o lume in continua schimbare.
Ca forme de perfectionare permanenta a cadrelor didactice sunt prevazute: studiul
individual, sesiuni metodico- stiintifice, schimburi de experiente, cursuri periodice de
informare, cercuri si seminarii pedagogice , stagii de perfectionare, consultatii, cursuri la
distanta, cursuri de vara, postuniversitare si de doctorat. Stagiile de perfectionare urmeaza
sa se inchiei cu elborarea unei lucrari cu character metodico- stiintific.
Autoeducatia este o activitate constienta, orientate spre formarea sau desavarsirea
propriei personae, in conformitate cu nazuintele, aspiratiile, idealurile si conceptia despre
rolul omului in societate.
Autoeducatia devine posibila la varsta adolescentei, datorita celor trei functii ale
constiintei de sine:
functia anticipative, de proiectare a propriei personae, facilitand formarea
idealului de viata;
functia normative, concretizata in modul de apreciere a valorilor pe baza unor
criterii sociale;
capacitatea omului de a se reflect ape sine insusi, dandu-si seama de ceea ce este
si de ceea ce vrea sa devina.
Autoeducatia devine posibila pe baza educatiei, cand adolescentul, reflectand asupra
celor invatate si dispunand de un mod propriu de apreciere a valorilor socio- culturale, le
interiorizeaza, participand astfel la propria sa formare sa dezvoltare. In acelasi timp,
autoeducatia favorizeaza asimilarea influentelor educative iar pe de alta parte se integreaza
in educatia permanenta, sporindu-i eficienta. Ca urmare, in scoala vor trebui sa se transmita
elevilor bazele si metodele autoformarii, pregatindu-I pentru educatia permanenta.
15

I. JINGA, E. ISTRATE, Op.cit., pag. 161-162

19

Autoeducatia se realizeaza sub influenta unui grup de factori interni si externi:

Factorii interni care favorizeaza autoeducatia sunt:
autocunoasterea, prin care elevul sau adultul devine constient de propriile sale
capacitate intelectuale, interese si aptitudini;
capacitatea persoanei de a se reflect ape sine in mod critic, observandu-si
neimplinirile;
idealul de viata si nivelul de aspiratie spre cultura si civilizatie;
responsabilitatea fata de devenirea propriei persoane;
modul propriu de apreciere a valorilor stiintifice, cultural- artistice, morale,
religioase etc.;
dorinta de autoperfectionare continua;
autocontrolul permanent privint autoperfectionarea.
Factori externi care favorizeaza autoeducatia sunt:
nivelul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, tehnologiei si a culturii umaniste.
mobilitatea profesiunilor si noile cerinte ale acestora.
3.3. Educaia permanent i calitatea educaiei
Educaia continu/permanent este un concept intergrator care nglobeaz toate
dimensiunile actului educaional att sub aspect temporal (educaie pe toat durata vieii
lifelong education), ct i sub aspect spaial articulnd toate influenele i aciunile exercitate
asupra educabililor ntr-o structur formal (coal, universitate), non-formal i informal
(life-wide education).
Instituiiile de nvmnt trebuie s i adapteze curricula la nevoile educabililor,
oferind programe de formare iniial, dar i de formare continu, asigurnd astfel,
continuitatea pregtirii i a perfecionrii omului de-a lungul carierei lui profesionale i pe
toat durata vieii acestuia. Programele de formare continu sunt supuse evalurii i
acreditrii de ctre ARACIS (Agenia Romn pentru Asigurarea Calitii n nvmntul
Superior) i ARACIP (Agenia Romn de Asigurare a Calitii n nvmntul
Preuniversitar).
Potrivit legii privind asigurarea calitii educaiei (OUG nr. 75/2005), se opereaz cu
urmtoarele delimitri conceptuale:
Calitatea educaiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu i
ale furnizorului acestuia, prin care sunt satisfcute ateptrile beneficiarilor, precum i
standardele de calitate.
Evaluarea calitii educaiei const n examinarea multicriterial a msurii n
care o organizaie furnizoare de educaie i programul acesteia ndeplinesc standardele i
standardele de referin.
Asigurarea calitii educaiei este realizat printr-un ansamblu de aciuni de
dezvoltare a capacitii instituionale de elaborare, planificare i implementare de programe
de studiu, prin care se formeaz ncrederea beneficiarilor c organizaia furnizoare de
educaie satisface standardele de calitate.
Controlul calitii educaiei n instituiile de nvmnt precolar, primar,
gimnazial, profesional, liceal i postliceal presupune activiti i tehnici cu caracter
operaional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecie desemnat pentru a verifica
respectarea standardelor prestabilite.
mbuntirea calitii educaiei presupune evaluare, analiz i aciune corectiv
continu din partea organizaiei furnizoare de educaie, bazat pe selectarea i adoptarea
celor mai potrivite proceduri, precum i pe alegerea i aplicarea celor mai relevante
standarde de referin.
Metodologia asigurrii calitii educaiei precizeaz c asigurarea calitii educaiei
este centrat preponderent pe rezultatele nvrii. Rezultatele nvrii sunt exprimate n
20

termeni de cunotine, competene, valori i atitudini care se obin prin parcurgerea i

finalizarea unui nivel de nvmnt sau program de studii.
Calitatea n educaie este asigurat prin urmtoarele procese: planificarea i
realizarea efectiv a rezultatelor ateptate ale nvrii, monitorizarea rezultatelor, evaluarea
intern a rezultatelor, evaluarea extern a rezultatelor i prin mbuntirea continu a
rezultatelor n educaie.
Asigurarea intern a calitii educaiei va fi realizat prin nfiinarea, la nivelul
fiecrei organizaii furnizoare de educaie din Romnia, a Comisiei pentru evaluarea i
asigurarea calitii. Organizaia furnizoare de educaie elaboreaz i adopt propria strategie
i propriul regulament de funcionare a Comisiei.
Atribuiile Comisiei pentru evaluarea i asigurarea calitii sunt: elaborarea,
coordonarea i aplicarea procedurilor i activitilor de evaluare i asigurare a calitii,
elaborarea anual a unui raport de evaluare intern privind calitatea educaiei n organizaia
respectiv i de propuneri de mbuntire a calitii educaiei i cooperarea cu agenia
romn specializat pentru asigurarea calitii.
Evaluarea extern a calitii educaiei se refer la: evaluarea capacitii instituionale
i la evaluarea eficacitii educaionale a organizaiei furnizoare de educaie. Evaluarea se
aplic la managementul calitii la nivel instituional, calitatea programelor de studiu oferite,
concordana dintre evaluarea intern i situaia real, evaluarea comparativ
transinstituional a unui acelai program de studiu oferit de diferite organizaii furnizoare
de educaie.
Pentru evaluarea extern a calitii s-au nfiinat Agenia Romn de Asigurare a
Calitii n nvmntul Preuniversitar, ARACIP i Agenia Romn de Asigurare a
Calitii n nvmntul Superior, ARACIS. Pe baza acordului cu ARACIP i ARACIS,
evaluarea extern poate fi efectuat i de alte agenii autohtone sau internaionale. Ageniile
ARACIS i ARACIP au n structura organizatoric: Departamentul de Acreditare i
Departamentul de Asigurare a Calitii. Cele dou instituii au multiple atribuii, cum ar fi:
elaborarea de standarde, standarde de referin i indicatorii de performan pentru evaluarea
i asigurarea calitii, elaborarea de metodologii de evaluare instituional i de acreditare,
realizarea activitilor de evaluare i acreditare a furnizorilor de educaie din nvmntul
preuniversitar, evaluarea calitii educaiei din nvmntul preuniversitar, realizarea,
mpreun cu inspectoratele colare i direciile de resort din MECI a activitilor
monitorizare i control al calitii, elaborarea manualelor de evaluare intern a calitii, a
ghidurilor de bune practici; publicarea unui raport anual cu privire la propria activitate,
elaborarea periodic, cel puin la fiecare patru ani, a unei analize de sistem asupra calitii
nvmntului preuniversitar/universitar din Romnia.
Misiunea ARACIS este de a efectua evaluarea extern a caliti educaiei oferite
de instituiile de nvmnt superior i de alte organizaii furnizoare de programe de studiu
iniial i de formare continu specifice nvmntului superior, care opereaz n Romnia,
cu scopul de:
(1) a atesta capacitatea organizaiilor furnizoare de educaie de a satisface ateptrile
beneficiarilor i standardele de calitate;
(2) a contribui la dezvoltarea unei culturi instituionale a calitii n nvmntul
superior;
(3) a asigura protecia beneficiarilor direci i indireci de programe de studiu de
nivelul nvmntului superior prin producerea i diseminarea de informaii sistematice,
coerente i credibile, public accesibile despre calitatea educaiei;
(4) a propune Ministerului Educaiei i Cercetrii strategii i politici de permanent
ameliorare a calitii nvmntului superior, n strns corelare cu nvmntul
preuniversitar.
Pentru a-i ndeplini misiunea, ARACIS i constituie propriul su registru de
evaluatori, structurat pe domenii sau grupe de domenii de studiu i folosete colaboratori
externi, experi n domeniul de activitate al Ageniei;
Evaluatorii i colaboratorii externi au urmtoarele atribuii:
21

a) Evaluarea instituiilor de nvmnt superior i/sau a programelor lor de studiu;

b) Acreditarea i asigurarea calitii nvmntului superior;
c) Expertiz academic n programul de studiu evaluat sau ntr-un domeniu conex.
3.4. Educaia permanent i inovaia16
Inovaia social se refer la strategii, concepte, idei i instituii concepute pentru a
rspunde nevoilor sociale de orice tip de la condiii de munc i educaie la dezvoltare
comunitar i sntate public. Inovaia social reprezint modul n care autoritile locale,
guvernele, dar i companiile/ mediul de afaceri rspund provocrilor societii i
problemelor sociale polarizarea accesului la educaie, dezvoltarea urban, problemele de
trafic, dar i mbtrnirea populaiei, bolile cronice i omajul prin dezvoltarea unor
abordri noi i mai eficiente, n contextul existenei unor nevoi sociale nesatisfcute.
Inovaia social se identific, n principal, cu nivelul politicilor publice ca termen generic,
iar articolul de fa va analiza inovaia de la acest nivel.
Inovaiile instituionale, organizaionale, sunt procese interne i autonome
implementate de un grup, o comunitate sau o societate pentru a realiza o reform/ schimbare
instituional. Ele reprezint noi tipuri de parteneriate implementate ntre grupuri/
comuniti i actori/ stakeholders care activeaz n domeniul instituional, economic sau
social destinat mbuntirii condiiilor de via.
Altfel spus, inovaia social este procesul care ofer soluii la problemele sociale,
ntr-o manier nou.
Pentru a fi inovative, o idee, un produs sau o politic/ strategie trebuie s fie:
-nou() n contextul n care se aplic Noutatea se poate referi la contextul
geografic, scala, domeniul, disciplina, tipul de cultur sau de mediu de afaceri;
-folositor, conform cu scopul sau problema care trebuie rezolvat (pentru a fi o
inovaie, ideea/ produsul/ strategia trebuie s aduc un plus de valoare utilizatorilor i s dea
soluii pentru constrngeri/ probleme/ situaii particulare);
-capabil() s se susin dup perioada de testare o inovaie este un produs cu
potenial crescut, care se poate dovedi prin sustenabilitatea i eficiena sa n timp.
Pornind de la aceste precizri conceptuale, analizm inovaia social din politicile
educaionale, cu accent pe rolul educaiei continue (life-long learning) i pe importana
domeniului, n contextul mai larg, comunitar, al creterii competitivitii economice i
coeziunii sociale.
Educaia continu/ permanent pe tot parcursul vieii reprezint totalitatea
activitilor cu scop educaional, realizate de-alungul vieii, n vederea mbuntirii
cunotinelor, abilitilor i competenelor, din perspectiv personal, civic, social i a
inseriei pe piaa muncii.
Am ales spre analiz acest domeniu datorit rolului-cheie pe care l joac n
susinerea inovaiei i creterea capacitii inovative. De asemenea, n context comunitar,
politicile din domeniul educaiei i cercetrii sunt centrale, atunci cnd se formuleaz
strategia de dezvoltare economic i social a Uniunii.
ncepnd din anul 1995, n cadrul UE s-au dezvoltat programe educaionale
deosebite, precum Leonardo da Vinci sau Socrates avnd urmtoarele obiective:
a). Programul Leonardo da Vinci:
urmrete creterea calitii, a caracterului inovator i a dimensiunii europene n
sistemele i practicile de formare profesional
contribuie la promovarea unei Europe a cunoaterii prin realizarea unui spaiu
european de cooperare n domeniul educaiei i formrii profesionale
sunt susinute politicile statelor participante privind formarea pe parcursul ntregii
viei i dezvoltarea aptitudinilor i competenelor favorabile integrrii profesionale.
16

ZAMFIR C. i STOICA L. (coord.), O nou provocare: dezvoltarea social, Editura

Polirom, Iai, 2006
22

b). Programul Socrates:

Promovarea dimensiunii europene n educaie
mbuntirea cunoaterii limbilor strine ale UE
Promovarea cooperrii i mobilitilor n domeniul educaiei
ncurajarea caracterului inovator n practicile educaionale
Aciuni Socrates:
Arion: schimb de informaii i experien pentru factorii de decizie din domeniul
educaiei
Comenius: nvmnt preuniversitar
Erasmus: nvmnt universitar
European Label: certificare european pentru proiecte din domeniul limbilor
strine
Grundtvig: educaia adulilor
Lingua: promovarea aciunii nvrii limbilor strine
Minerva: nvmnt deschis i la distan
Eurydice: sisteme i politici educaionale la nivel european
Vizite pregtitoare: pentru aciunile centralizate Socrates
Contextul comunitar consist din strategia global a UE stabilit la Consiliul
European de la Lisabona (2000) de a deveni cea mai dinamic i mai competitiv economie
bazat pe cunoatere, capabil de cretere economic durabil cu locuri de munc mai multe
i mai bune i cu o coeziune social mai mare. Poziia oficial la nivelul politicilor
comunitare este c toi cetenii trebuie s obin cunoatere, abiliti i competene, prin
educaie permanent, iar nevoile speciale ale celor aflai n situaie de risc de excluziune
social trebuie luate n considerare.
Aceasta trebuie s conduc, n timp, la creterea participrii pe piaa forei de munc
i la cretere economic semnificativ, precum i la asigurarea, n acelai timp, a coeziunii
sociale. Aceste consideraii sunt foarte relevante pentru opiunile ulterioare privind
dezvoltarea modelului social european. Europa se confrunt cu provocri mari de natur
socioeconomic i demografic, asociate cu o populaie mbtrnit, un numr ridicat de
aduli slab instruii i rate crescute de omaj n rndul populaiei tinere.
Pentru a rmne competitiv i a atinge obiectivul central menionat anterior,
Uniunea European trebuie:
a. s devin mult mai inovativ;
b. s reacioneze mai eficient la nevoile i preferinele cetenilor
c. s rspund provocrilor globale i de mediu prin soluii i strategii inovative.
Noile provocri, schimbri i oportuniti produc schimbri i la nivelul societilor
europene (polarizarea accesului la educaie, accesul difereniat la resurse, diferenele
radicale n funcie de capacitatea de rspuns la schimbare a unei comuniti, ri, regiuni).
Permanenta raportare la Statele Unite ale Americii i Japonia, dou societi cu putere i
performan inovativ foarte crescute, a determinat, n ultimii ani, orientarea strategiilor i
politicilor comunitare spre o direcie nou de aciune, menit s susin eforturile de
dezvoltare social durabil din rile membre ale UE: inovaia i creativitatea. Trei sunt
factoriicheie pentru dezvoltarea unei industrii competitive, n urmtorii ani: cunotintele/
formarea, inovaiile i antreprenoriatul. UE urmrete s dezvolte aceast societate
competitiv, ntr-un context de concuren la nivel global, prin ncurajarea potenialului
creativ i inovator att la nivelul membrilor si ct i la nivel comunitar.
n anul 2006, Comisia European elabora o strategie-cadru a inovrii n Uniunea
European, prin care stabilea un numr de 10 prioriti pentru aciunile de la nivel naional
i comunitar. n contextul mai larg al acestei strategii, educaia este considerat att ca precondiie a producerii inovaiei, ct i ca direcie prioritar de aciune. Aciunea 1 specific
necesitatea ca statele membre s creasc semnificativ cheltuielile publice pentru domeniul
educaiei i s identifice i s abordeze obstacolele existente n sistemele educaionale
naionale care mpiedic dezvoltarea i promovarea unei societi orientate spre inovaie.
23

n documentele UE, nivelul producerii, asimilrii i diseminrii inovaiei este urmrit

printr-un tablou de bord al inovrii europene (European Innovation Scoreboard - EIS), un
set de indicatori pe baza crora sunt grupate rile membre dup potenialul inovativ, ntre
care se numr i indicatori privind nivelul de educaie al populaiei, investiia n cercetare
dezvoltare sau numrul de brevete nregistrate. EIS a fost elaborat la cererea Consiliului
European de la Lisabona, din anul 2000.
n data de 28 martie 2008, Comisia European a definitivat proiectul comunitar de
promovare a inovaiei n politicile sale, prin adoptarea propunerii de declarare a anului 2009
ca An European al Creativitii i Inovaiei. Obiectivul general al Anului European 2009
este acela de a promova creativitatea ca motor al inovaiei i factor-cheie n dezvoltarea
competenelor personale, ocupaionale, antreprenoriale i sociale, prin nvarea pe tot
parcursul vieii. La nivel comunitar, vor fi promovate n cadrul Anului Inovaiei demersurile
creative i inovatoare din sectoare precum educaia i cultura, dar i n alte domenii sociale,
cum sunt cercetarea, media, antreprenoriatul social, dezvoltarea rural etc. De asemenea,
Uniunea European va constitui o platform de colaborare i dezbatere politic i public,
de mprtire a exemplelor de bun practic n politici inovative destinate creterii
competitivitii economice i coeziunii sociale, precum i de stimulare a educaiei i
cercetrii.
Rolul educaiei n contextul mai larg definit la Lisabona este de a susine o
dezvoltare durabil, prin dezvoltarea capitalului uman, iar politicile de acces la educaie sunt
menite, pe de o parte, s reduc excluziunea social i srcia i pe de alt parte, s conduc
la dezvoltarea social durabil la nivelul statelor membre. Un element de baz al acestui
program l constituie, aa cum am menionat mai sus, conceptul de nvare/ educaie
continu (life-long learning).
Dup o lectur atent a documentelor elaborate n domeniul educaional la nivelul
Uniunii se poate concluziona c acest concept se afl n centrul tuturor politicilor de acces la
educaie, datorit implicaiilor sale n domeniul educaiei, al formrii profesionale i
politicilor ocupaionale, precum i datorit importanei sale n dezvoltarea personal i
social. Se afirm, astfel, c un spaiu european al nvrii continue va asigura cetenilor
si posibilitatea de a se mica liberi ntre diferite coli/ universiti, locuri de munc, precum
i ntre diferite regiuni sau ri, nvarea continu viznd accesul la toate formele de
educaie i la toate nivelurile de nvmnt. De altfel, educaia i formarea sunt considerate,
la nivel european, ca domenii capitale pentru reducerea srciei i pentru dezvoltarea
social.
Programele de educaie permanent dezvoltate n acest context trebuie s fie
elaborate pentru a reduce efectul de polarizare pe care l are tendina tot mai accentuat din
politicile educaionale de a forma tot mai mult populaia deja nalteducat i calificat.
Programele de formare continu trebuie s fie accesibile adulilor i elevilor de la toate
nivelurile de pregtire, n special din domeniul serviciilor, deoarece formarea resurselor
umane constituie un factor esenial de inovaie n acest sector, crucial, la rndul su, pentru
asigurarea dezvoltrii durabile a societilor moderne. Prin educaia permanent se
urmrete dezvoltarea unei gndiri practice, cu abiliti de rezolvare a problemelor i
capacitate de aplicare a cunotinelor i ideilor.
Am menionat anterior existena la nivelul UE a unui sistem de indicatori denumit
tablou de bord al inovrii europene (EIS), care msoar comparativ capacitatea i
performanele inovative ale rilor membre, pe baza indicatorilor EUROSTAT i ale
cercetrilor comunitare privind inovaia. Iniial format din 25 de indicatori, pentru perioada
20082010 a fost elaborat o nou metodologie pentru tabloul de bord, n care sunt inclui
29 de indicatori care acoper apte domenii ale inovaiei grupate n trei mari categorii. Fr
a detalia coninutul EIS, prezint pe scurt cele trei categorii i dimensiunile inovaiei incluse
n acestea pentru a nelege locul i rolul educaiei n producerea inovaiei:
-facilitatori ai inovaiei (innovation enablers), includ: resursele umane nalt
calificate, disponibile pentru producerea inovaiei i finanarea i suportul autoritilor
publice pentru inovaie;
24

-activitatea firmelor (firm activities) cuprinde: investiiile firmelor n inovaii;

antreprenoriatul; throughputs (se refer la producia intelectual, brevetele i patente etc.);
-producia/rezultatele (outputs) include dou dimensiuni: inovatorii (numrul de
firme care au introdus inovaii pe pia, tehnologice i nontehnologice) i efectele
economice (succesul economic al inovaiilor la nivel de creare de locuri de munc, vnzri
i export).
Indicatorii din domeniul educaiei sunt inclui n metodologia de calculare a acestui
scoreboard. Educaia este inclus la capitolul de facilitatori ai inovaiei, care reprezint un
set de indicatori ce msoar condiiile structurale necesare pentru dezvoltarea potenialului
de inovaie al unei societi. Indicatorii privind educaia inclui n tabloul de bord vizeaz
absolvenii de nvmnt secundar i teriar i absolveni de studii doctorale, iar indicatorul
din domeniul educaiei permanente inclus n calcularea scorului inovativ este participarea la
educaia permanent ca procent din populaia de 2564 ani (Participation in life-long
learning per 100 population aged 2564).
Tabloul de bord al inovrii 2008 situeaz Romnia n grupa rilor care fac eforturi
s ajung din urm restul statelor, ultima din cele patru grupe de ri, cu un scor sub media
rilor membre i ultimul din aceast categorie (0,18, raportat la 0,45, media UE). Pentru a
nelege contextul la care raportm situaia rii noastre, s vedem grupele:
-prima grup, cea a liderilor inovaiei, este format din Danemarca, Finlanda,
Germania, Israel, Japonia, Suedia, Elveia, Marea Britanie i Statele Unite ale Americii;
-grupa a doua, cea a rilor care urmresc ndeaproape liderii inovaiei (innovation
followers), include Austria, Belgia, Canada, Frana, Islanda, Irlanda, Luxembourg i Olanda;
-a treia grup, cea a inovatorilor moderai, include Australia, Cipru, Republica Ceh,
Estonia, Italia, Norvegia, Slovenia i Spania;
-grupa a patra, alturi de Romnia, fac parte Bulgaria, Croaia, Grecia, Ungaria,
Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia i Slovacia.
Aceste grupe de ri au rmas constante pe parcursul ultimilor cinci ani, rile
schimbndu-i poziia n cadrul aceleiai grupe n aceast perioad, cazuri n care o ar a
trecut de la o grup la alta superioar fiind ns foarte rare.
EIS 2007 arat c politica privind inovaia trebuie s rmn n centrul Strategiei
Lisabona. Diferenele n performana inovativ general dintre Uniunea European i Statele
Unite ale Americii continu s se micoreze, dei ntr-un ritm sczut. EIS 2007 indic o
continuare a procesului de convergen a politicilor privind inovaia n interiorul Uniunii
Europene. n acelai timp, marea majoritate a statelor membre nc fac eforturi s ajung
rile-lider, din urm. Trei dintre noile state membre Estonia, Republica Ceh i Lituania
sunt pe poziia de a atinge media UE privind performana inovativ, n acest deceniu
(European Innovation Scoreboard, 2007).
Poziia foarte slab a Romniei n acest context comparativ comunitar se explic i
dac analizm inovaia prin prisma factorilor facilitatori sau generatori de inovaie. Astfel,
conform raportului de activitate al Ministerului Educaiei, Cercetrii i Tineretului din 2007
(actual, Ministerul Educaiei, Cercetrii i Inovaiei), valoarea nregistrat de indicatorul
privind participarea adulilor cu vrsta ntre 2564 de ani la educaia i formarea
profesional continu (indicator inclus n calcularea scorului inovaiei) este de numai 1,6%
la nivelul anului 2005, n comparaie cu media UE de 11%. Trendul a rmas i n urmtorii
ani la fel de sczut la capitolul educaie continu i formare profesional, astfel c
perspectiveleprivind factorii facilitatori de inovaie rmn modeste, n contextul actual din
Romnia.
De asemenea, dac raportm aceste date la obiectivele europene din domeniul
educaiei permanente, care au stabilit ca, pn n anul 2010, nivelul mediu de participare la
educaia permanent n UE s fie de minim 12,5%, atunci putem afirma c performanele
Romniei n acest domeniu sunt foarte sczute, iar nivelul actual nu va permite atingerea
unui nivel satisfctor sau care s tind spre nivelul european, n viitorul apropiat.
Exist, la nivel programatic i strategic n Romnia, obiective care promit schimbri
n orientarea societii romneti spre formarea colar i profesional continu, ns
25

realitatea din ultimii ani contrazice documentele oficiale i scenariile de dezvoltare. Trebuie
ns menionat c obiectivul central al Planului Naional de Dezvoltare este reducerea rapid
a disparitilor nregistrate ntre Romnia i Statele Membre ale UE n dezvoltarea
socioeconomic, trei dintre cele ase prioriti strategice ale PND viznd msuri i
intervenii specifice sistemului romnesc de educaie, formare i ocupare:
a. creterea competitivitii economice i dezvoltarea unei economii bazate pe
cunoatere;
b. dezvoltarea resurselor umane, i
c. promovarea ocuprii i incluziunii sociale.
Obiective specifice educaiei permanente n Romnia se regsesc ntr-o serie de
documente strategice sectoriale, precum:
-Strategia Naional pentru Ocuparea Forei de Munc 20042010 (2004),
-Strategia pe termen scurt i mediu privind formarea profesional continu 2005
2010 (2005),
-Direcii strategice ale Ministerului Educaiei i Cercetrii pentru perioada 2006
2008 (2005).
Putem afirma astfel c, la nivelul strategiilor i obiectivelor programatice naionale,
dezvoltarea domeniului educaiei, n general i a educaiei continue, n special reprezint o
prioritate naional. Cu toate acestea, discrepana semnificativ dintre formulrile strategice
i reglementrile legale privind domeniul educaiei permanente, pe de o parte, i aplicarea
concret a acestora n societate la nivel regional, dar mai ales local, pe de alt parte, conduce
la o ntrziere a impactului politicilor educaionale elaborate la nivel naional central, iar
eficiena sczut a implementrii obiectivelor europene n politicile naionale privind
educaia permanent menine decalajul dintre celelalte ri membre i Romnia n acest
domeniu. Acest domeniu, al educaiei i formrii continue, rmne un factor care, n
Romnia, blocheaz inovaia social, n condiiile n care, la nivel comunitar, este considerat
facilitator de inovaie. Iar faptul c Romnia nu a finalizat nc o strategie naional
integrat a educaiei permanente este un indicator al lipsei de capacitate instituional n
acest domeniu.
Desigur c aspectul investiiei publice n educaie, n general i n politicile de
educaie i formare permanent, n special, este n egal msur definitoriu.
Dac lum n considerare investiia de apte miliarde de euro pentru noile programe
de educaie permanent ale UE pe perioada 20072013 putem afirma c, i din punctul de
vedere al investiiei financiare, proiectul inovativ al Uniunii Europene din domeniul
politicilor educaionale l constituie educaia i formarea permanent.
Apreciem c, n cazul rii noastre, decalajul din domeniul educaiei, coroborat cu
decalajele de dezvoltare din alte domenii-cheie pentru potenialul inovativ al unei societi,
va continua s menin Romnia n ultima grup de ri n clasamentul dezvoltrii inovative,
ceea ce va afecta, pe termen lung, capacitatea de a rspunde ntr-o manier eficient
problemelor sociale care vor afecta societatea noastr.
3.5. Specificul educaiei permanente a adulilor17
Termenul de educatia adultilor este de data relativ recenta, desi din punct de
vedere istoric, inca din 1919, in Marea Britanie se infiinteaza Comitetul pentru Educatia
Adultilor. Intr-un fel, ASTRA, ca asociatie pentru cultura poporului roman, infiintata cu
mult inainte, poate fi considerata o institutie de educatia adultilor. In limbajul curent al
stiintelor educatiei acest termen a intrat mai ales dupa 1960, cind se amplifica mult
institutiile de profil, precum si cercetarile despre o astfel de problematica. Se vorbeste tot
mai des despre invatamintul pentru adulti, despre perfectionare, reciclare si chiar despre
universitati pentru virsta a treia. Treptat, conceptul de educatia adultilor cunoaste
modificari majore pe care le parcurge si in prezent.

17

NICOLAE VINTANU, Educaia adulilor, Editura didactic i pedagogic, Bucuresti, 1998

26

Secole de-a rindul a staruit credinta ca educatia omului este cea care se realizeazain
prima perioada a vietii omului, adica in copilarie. De altfel se considera ca ar exista trei mari
secvente ale vietii omului: copilaria, caracterizata prin activitatea de educatie; maturitatea,
cind predomina munca; batrinetea, ce se cedea a fi o pregatire pentru parasirea acestei lumi.
Treptat, munca industriala schimba puternic intregul continut al vietii omului, educatia fiind
nevoita sa se prelungeasca peste virsta copilariei. Chiar dezvoltarea puternica a
invatamintului universitar la sfirsitul secolului trecut si inceputului secolului al XX-lea,
arata ca era necesara continuarea instruirii si educatiei in perioada adulta.
Definirea educatiei azi se face in mai multe: transformare a constiintei psihologice a
individului (J. Piaget); a finaliza si promova schimbari in organizarea comportamentala a
omului (P. A. Osterrieth); a schimba sensul sensul experientei umane (A. Quellet);
modificarea valorii pozitive in comportarea rationala umana (I. Cerghit); proces de
asimilare si practicare a informatiilor, valorilor si actiunilor specifice omului
(N.
Vintanu) etc. In fapt, educatia este constructia si reconstructia continua a unui model interior
de cunoastere, apreciere si actiune in raport cu lumea in care traim. Ea este totodata un
proces de umanizare prin care indivizii dobindesc noi calitati umane cu ajutorul carora pot
stabili un echilibru relativ stabil cu mediul social, cultural, profesional, natural etc.
Cauzele educatiei adultilor deriva din marile dezechilibre ce s-au produs in a doua
jumatate a secolului al XX-lea, mai ales intre om si lume. Introducind schimbarea ca mijloc
de adaptare, omul se vede nevoit sa se schimbe si el. astfel intre ceea ce gindeste, apreciaza
si face practic si rezultatele acestora se instituie grave dereglari,grave conflicte. Depasirea
nu se poate face decit modificindu-se propria cunoastere, sistemul judecatilor de apreciere si
capacitatile de actiune.
Dac n 1948, la Conferina internaional asupra educaiei adulilor de la Elseneur
(Danemarca), conceptul de educaie permanent a aprut n mod sporadic, la cea de-a doua
conferin de la Montreal, n 1960, conceptul era aproape definit, pentru ca n 1972, la cea
de-a treia conferin de la Tokyo, s se poat discuta chiar de educaia adulilor n sistemul
educaiei permanente18.
Dificultatea conceptului educatiei adultilor deriva atit din ruptura epistomologica
produsa in zilele noastre, cit si din relativ slaba cunoastere a adultului si am spune chiar a
copilului si tinarului. Adesea, intemeierea educatiei s-a facut doar pe bazele fiziologiei,
anatomiei si psihologiei si nu pe cele ale antropologiei. Teoria educatiei, se pare ca nu a
incorporat in sine inca ideea ca in fiecare individ exista o istorie a speciei.
Din punctul nostru de vedere, educatia este forma de adaptare esentiala a omului la
lume si a lumii la om. Adaptarea se face insa primtr-un model interior tridimensional de
cunoastere, de apreciere, de actiune. Intreaga noastra activitate de la nastere pina la 18-20 de
ani consta in constructia unui astfel de model interior al lumii, cu ajutorul caruia gindim,
actionam, apreciem. Cum acest model este al unui timp dat, schimbarea cunoasterii, a
valorilor si a modurilor de actiune din jur ne obliga la revizuire lui aproximativ din 15 in 15
ani. Educatia adultilor credem ca ar consta tocmai in acele schimbari majore din modelul
interior al lumii noastre, sub presiunea evolutiei evenimentelor din afara si din launtrul
nostru.
Specific adultilor, ceea ce contine chiar definitia lor, este angajarea variata intr-o
multitudine de roluri in munca, familie, activitati politice sau obstesti. Contrar parerilor de
pina acum, s-a constatat ca aceasta angajare in multiple roluri sociale nu faciliteaza
schimbarea, ci duce la o inertie in raport cu schimbarea. Adultul deci, nu accepta usor
schimbarea, deoarece aceasta implica modificarea structurala a intregului model explicativ,
valoric si actional. Ca atare, sa nu ne inchipuim ca schimbarea, modificarea unei asimilari
culturale anterioare, o putem realiza facil si rapid. Schimbarea este posibila numai plecind
de la cimpul de aplicatie al cunoasterii, aprecierii si actiunii de la ceea ce e util si accesibil.
Deosebit de importanta este luarea in considerare a caracterului de participare in
intelegerea educatiei adultilor. Adica nu o educatie ce se face unor mase caracterizate prin
18

I. JINGA, E. ISTRATE, Op.cit., pag. 165

27

absenta totala a acesteia, ci una care se naste prin participarea maselor de indivizi, aflate pe
diferite trepte de dezvoltare sociala, profesionala etc. operand cu anumite simboluri si
semnificatii culturale. Acceptia de mai sus reliefeaza un inteles mai profund al insusi actului
de educatie, sensul major al acestuia constind in expansiunea mediului uman valoros, a
activitatii umane valoroase in raport cu omul. Exista aici una din paradigmele fundamentale
ale epocii noastre: nevoia de mediu uman, de activitate valoroasa se poate realiza numai prin
crearea si receptarea si receptaea noii civilizatii la nivelul maselor; dar ceea ce ne cere
practica, munca, viata cotidiana, nu este inteles deodata, spontan, in mod clar si distinct,
insasi intelegerea fiind si avind sensuri multiple; convergenta intelegerilor este data de
progresul de invatare, de nivelul de rezolvare si contradictiei dintre ceea ce ne cere practica
si nivelul aptitudinilor noastre de intelegere si participare la creatie si receptarea civilizatiei
noi. De aici, imperativul major al epocii noastre: sa invatam, sa gindim, sa simtim si sa
lucram intr-un mod nou, creator.
Dificultatile teoretice si practice sunt mari. De obicei este mult mai facil sa gindesti o
realitate noua cu instrumentele vechi. Dar nu si productiv. Faptul reiese si din incercarea de
a se gindi procesul de invatare la adulti prin instrumentele utilizate in cazul copilului. Este
adevarat ca atit copilul cit si adultul au o caracteristica fundamentala comuna invatarea.
Dar diferentierile si deosebirile sunt esentiale: la primul, procesul de invatare este similar cu
acumularea si structurarea; la cel de-al doilea, invatarea e adincire, restructurare, creatie.
Noul principiu al educatiei scolare- invat azi, produc azi care inlocuieste pe cel
vechi invat azai, produc in viitor tinde sa se apropie de cel al educatiei adultilor, dar
diferentele ramin de ordinul esential, al statutului si rolului celor care invata. In acest
context subliniem doar principiul diferit ce sta la baza organizarii si functionarii educatiei
adultilor in raport cu cel al copiilor. Pentru adulti notiunea de educator nu are in mod
hotaritor acceptia de o persoana anume ca in cazul copiilor, cind un educator (invatator,
profesor etc.) face educatie. La un adult, educatorul semnifica in primul rind activitatea de
munca pe care o desfasoara, deopotriva cu grupul uman, cu colectivul din care face parte
(profesional, de prieteni, familie etc.)
Educatia adultilor, invatarea in acest caz este participare. Pasivitatea, metodele
scolaresti nu pot da rezultate tocmai datorita conditiilor modificate in care se produce
invatarea.
Pentru intelegerea mai ampla a ceea ce poate face si ceea ce nu poate face educatia
adultilor, consideram necesar sa ne oprim asupra citorva caracteristici esentiale ale acestora.
Etimologic cuvintul adult (adultus) vine de la participiul trecut al lui adolesco (ceea ce
s-a intarit, dezvoltat, a crescut). Adult semnifica deci ceea ce a crescut, este format; adica
sinonim cu matur. Sub raport socio-psihologic stadiul de adult cuprinde simultan
maturizarea dezvoltarii fizice, intelectuale, morale, sociale, emotionale si afective.
Maturizarea insa, la rindul ei, presupune acceptare unui nivel satisfacator in dezvoltarea unei
aptitudini. Spre exemplu, in societatea romaneasca rurala (traditionala), pentru o tinara se
considera satisfacator nivelul de dezvoltare de 16 ani, data la care se incheiau numeroase
casatorii.
Maturizarea cere ea insasi o raportare la ceva la nivelul cerintelor muncii si vietii.
Munca si viata sunt, deci, termenul de referinta in raport cu care masuram educatia, stadiul
de adult sau maturizare. Munca si viata noastra fiind sisteme deschise, din perspectiva
sociala si chiar individual, inseamna ca nu ramine decit o invatare, o educare si deci
motivare intr-un proces de adecvare permanenta.
Intr-un context mai larg, efortul educatiei, al invatarii la adult, corelat cu celelalte
eforturi ale sale, vizeaza construirea de catre acesta a drumului propriu in viata, gasirea
fericirii in activitatea pe care o desfasoara. Dintr-o astfel de perspectiva, judecata de
cunoastere si apreciere, sentimentele si vointa de actiune sociala joaca un rol important,
deoarece asigura atit insusirea noilor cunostinte despre munca si viata, modelul nou de
functionare a relatiilor umane si totodata, interiorizarea a ceea ce este de pret in relatiile
dintre om-natura si societate, in munca,in viata cotidiana.
28

Un rol important in educatia adultilor il joaca, de asemenea, atasamentul la

mijloacele institutionale de participare culturala relevind apartenenta la comunitatea data si
perceperea conflictului dintre valorile grupului si opusul acestora.
Educatia adultilor se identifica si cu efortul de socializare, de dezvoltare a unei lumi
culturale, plecind de la experientele specifice in situatii date. Ea reprezinta si un mod de
comunicare cu membrii grupului caruia ii apartin. Ca atare, regulile formale si neformale ce
guverneaza aceste relatii ale grupului vor duce la dezvoltari diferite in functie de coeziunea,
organizarea si orientarea grupului. Prin regulile de organizare a acestuia, adultul dobindeste
determinarea noilor optiuni. Familia, in acest context, este chemata sa indeplineasca o
functie de modelator, atit in conturarea noilor atitudini, cit si a criteriilor de optiune, de
insusire practica a noului discurs profesional, social si cultural. Din acest punct de vedere,
orice strategia educatiei adultilor se cere sa includa in punctele ei de plecare si de actiune un
astfel de deziderat.
Daca experienta adultului exercita o influenta puternica asupra limbajului intelegerii,
a atitudunii, aceastanu poate fi transferata aidoma atunci cind e vorba de relatiile sale
sociale. Adultul, prin experienta sa cu alti membri ai societatii, cu alte colectivitati sociale,
dobindeste o viziune pluralista despre munca si viata, un sprijin in distantarea de atitudinile
sale anterioare. Experienta altor moduri de relatii sociale-umane va contibui in felul acesta
la insusirea valorilor noi din societate, configurind mai profund, mai puternic, rolul
experientei culturale cu care el intra in legatura in viata de zi cu zi .
Astfel de constatare ridica problema identificarii acelor situatii educative care ofera
necesitatea si certitudinea, invatarea adultilor insasi putindu-se desfasura ca unproces
controlat si nu spontan, supus intimplarii. Din aceasta perspectiva, determinarea relatiilor
existente intre reprezentarile dobindite si noile modele de actiune sociala releva pregnant
intrepatrunderea reciproca a lor, gasindu-si unitatea interna.
Observatiile facute sunt menite sa sublinieze faptul ca dimensiunea stiintifica,
informationala, singura nu este suficienta pentru o dezvoltare a reprezentarilor culturale si
acceptarea sau refuzul unui anumit sistem de valori sociale. Acesta depinde si de factori de
mediu social, de dezvoltare bio-psihologica, de gradul de elevatie al relatiilor sociale din
colectivitatile in care adultul intra in legatura sau in care este integrat.
Ori din ce punct am analiza educatia adultilor, ea se raporteaza mereu la capacitatile
de invatare ale acestora. De aici si unul din preceptele fundamentale ale educatiei
permanente: a invata sa fii capabil sa inveti; sa-ti dezvolti la maximum aceste posibilitati.
Aptitudinile globale joaca un rol esential in invatare. Cercetarile reliefeaza insa o
dependenta certa a lor la nivelul anterior de instruire, studiile universitare asigurind o cota
mai inalta de activare in acest sens.
Cercetarile contemporane de psihologie infirma ideea ca intrarea in virsta adulta ar
duce la stagnarea si invechirea capacitatilor de instruire si educare. Dimpotriva,
investigatiile atesta chiar prezenta unei legitati in dezvoltare, ce poate fi astfel formulata:
invatarea continua duce la dezvoltarea continua pina la virsta inaintata. Aceasta subliniaza
ca rolul esential in educatia adultilor il au capacitatile de invatare realizate anterior, tipul si
motivele invatarii si nu virsta ca atare. Abia dupa 70-75 de ani virsta incepe sa-si puna o
pecete hotaritoare. Dar si aici sunt mari varietati de la un individ la altul.
3.6. Specificul educaiei permanete al personalului didactic19
Anexa Ordinului Ministrului nr. 5720/2009 reglementeaz cadrul general,
instituional, conceptual si procedural, prin care se realizeaz formarea continu a
personalului didactic, didactic auxiliar, de conducere, ndrumare si control din unitile si
instituiile de nvmnt preuniversitar si din unitile conexe ale acestuia, precum si din
alte instituii sau organizaii de educaie, componente ale sistemului de nvmnt din
Romnia, potrivit legii.
19

M.E.C.I., Anexa la O.M. nr. 5720 / 20.10.2009 privind Metodologia formrii continue a
personalului didactic din nvmntul preuniversitar
29

Componentele educaiei permanente

Formarea personalului didactic reprezint un proces continuu si cumulativ de
dobndire si dezvoltare a competenelor personalului didactic, care se ntemeiaz pe
conceptul educaiei permanente si cuprinde dou componente fundamentale: formarea
iniial si formarea continu.
a). Formarea iniial asigur dobndirea competenelor si a certificrilor oficiale
necesare accesului la exercitarea calificat a profesiei didactice. Acest nivel cuprinde:
-formarea de specialitate, asigurat si certificat prin promovarea programelor de
studii universitare, sau, dup caz, a studiilor de specialitate de nivel liceal ori postliceal,
oferite de instituii de nvmnt autorizate sau acreditate, potrivit legii;
-formarea psihopedagogic si didactic, de specialitate, teoretic si practic,
asigurat si certificat prin promovarea programelor de studii psihopedagogice oferite de
departamentele pentru pregtirea personalului didactic, respectiv de facultile care au n
structura lor specializarea Pedagogia nvmntului primar si prescolar, din instituiile de
nvmnt superior, sau, dup caz, a programelor de pregtire psihopedagogic, didactic si
de specialitate organizate n instituii de nvmnt de nivel liceal sau postliceal, abilitate s
organizeze aceste programe, potrivit legii.
b). Formarea continu asigur actualizarea si dezvoltarea competenelor
personalului didactic, inclusiv dobndirea de noi competene, n funcie de evoluiile din
planul nevoilor de educaie si al curriculum-ului educaional, precum si n funcie de
exigenele privind adaptarea competenelor personalului didactic la schimbrile din
structurile/procesele de educaie. Potrivit principalelor sale destinaii, formarea continu
vizeaz:
-actualizarea si dezvoltarea, prin programe de formare/perfecionare periodic, a
competenelor n domeniul/domeniile de specializare corespunztor funciilor didactice
obinute prin formarea iniial;
-dezvoltarea competenelor pentru evoluia n cariera didactic, prin sistemul de
pregtire si obinere a gradelor didactice;
-dobndirea sau dezvoltarea competenelor de conducere, ndrumare, control,
evaluare n structurile si organizaiile din sistemul de educaie;
-dobndirea de noi competene, prin programe de reconversie/readaptare a calificrii
pentru noi specializri sau/si noi funcii didactice, altele dect cele obinute prin formarea
iniial;
-dobndirea unor competene complementare sau de extensie care lrgesc gama
activitilor si funciilor ce pot fi prestate de personalul didactic, respectiv predarea n
sistemul E-learnig, predarea n limbi strine, consiliere educaional si orientare n carier,
educaia adulilor s.a.;
-dezvoltarea si extinderea competenelor transversale privind rolurile sociale si
dezvoltarea personal si profesional, interaciunea si comunicarea cu mediul social si cu
mediul pedagogic, asumarea de responsabiliti privind organizarea, conducerea si
mbuntirea performanei strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul si analiza
reflexiv a propriei activiti s.a.
Formarea continu se realizeaz n principal prin:
-programe si activiti de perfecionare a pregtirii stiinifice, psihopedagogice si
didactice sau n domeniile conducerii, ndrumrii si evalurii nvmntului;
-cursurile de pregtire si examenele pentru acordarea definitivrii n nvmnt si a
gradelor didactice II si I,
-programe de conversie profesional.
Instituiile i organizaiile ce realizezaz educaia permanent i atribuiile lor
Formarea continu a personalului didactic din nvmntul preuniversitar se
realizeaz printr-un sistem de instituii, organizaii si structuri ale acestora, ntre care se
stabilesc relaii ierarhice si relaii funcionale menite s asigure coerena, compatibilitatea si
respectarea standardelor de calitate n proiectarea, realizarea si evaluarea programelor de
formare continu la nivel naional.
30

Sistemul naional al instituiilor, organizaiilor si structurilor prin care se realizeaz

formarea continu a personalului didactic din nvmntul preuniversitar cuprinde:
a) Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii, prin direciile de profil;
b) Centrul Naional de Formare a Personalului din nvmntul Preuniversitar;
c) Institutul de Stiine ale Educaiei;
d) Centrul Naional pentru Curriculum si Evaluare n nvmntul Preuniversitar;
e) Centrul Naional de Dezvoltare a nvmntului Profesional si Tehnic;
f) instituiile de nvmnt superior acreditate, centre de formare/perfecionare a
personalului didactic din nvmntul preuniversitar;
g) inspectoratele scolare judeene si al municipiului Bucuresti;
h) casele corpului didactic din judee si din municipiul Bucuresti;
i) unitile de nvmnt preuniversitar - centre de perfecionare abilitate de
Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii;
j) Palatul Naional, palatele judeene si cluburile copiilor si elevilor;
k) federaiile sportive naionale;
l) fundaii, asociaii profesionale si organizaii nonguvernamentale care au ca obiect
de activitate pregtirea, perfecionarea si dezvoltarea profesional a personalului didactic si
didactic auxiliar din nvmntul preuniversitar;
m) structurile organizatorice/instituionale abilitate pentru implementarea
programelor internaionale la care Romnia este parte sau a programelor cu finanare
internaional al cror beneficiar este Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii;
n) ali furnizori de programe de formare continu, acreditai potrivit legii.
Formarea continu a personalului didactic poate fi realizat si prin structuri
instituionale internaionale recunoscute de Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii, care
au ca obiect de activitate pregtirea, perfecionarea si dezvoltarea profesional a
personalului didactic din nvmntul preuniversitar.
Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii, prin direciile si structurile de
specialitate, are urmtoarele atribuii:
a) elaboreaz politici si strategii n domeniul formrii iniiale si continue a cadrelor
didactice;
b) elaboreaz metodologii specifice evoluiei si dezvoltrii n cariera didactic;
c) evalueaz, acrediteaz, finaneaz si monitorizeaz programele si activitile de
formare continu a personalului didactic, didactic auxiliar, de conducere, de ndrumare
si control/consiliere si evaluare din nvmntul preuniversitar.
Instituiile de nvmnt superior, centre de formare/perfecionare a personalului
didactic din nvmntul preuniversitar, abilitate de Ministerul Educaiei, Cercetrii si
Inovrii, realizeaz formarea continu prin urmtoarele tipuri de programe si activiti:
a) examenele de definitivare n nvmnt si de obinere a gradelor didactice II si I,
inclusiv prin cursurile de pregtire a acestora;
b) programe/stagii de perfecionare periodic, o dat la cinci ani, prevzute la art. 33,
alin. (1) din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificrile si
completrile ulterioare, pentru personalul didactic din nvmntul prescolar, primar,
secundar si postliceal;
c) programe de formare/dezvoltare a competenelor personalului de conducere, de
ndrumare si control din nvmntul preuniversitar;
d) programe de dezvoltare profesional-stiinific a personalului didactic, prin studii
universitare de masterat si doctorat, autorizate sau acreditate potrivit legii;
e) programe de conversie profesional pentru personalul didactic cu studii
superioare, prin cursuri de nivel universitar sau postuniversitar, potrivit metodologiei
aprobate de Ministerul Educaiei, Cercetrii si Inovrii;
f) alte programe de perfecionare stiinific, didactic si psihopedagogic sau pentru
dobndirea unor competene complementare care lrgesc gama activitilor si funciilor ce
pot fi prestate de personalul didactic, respectiv consiliere educaional si orientare n carier,
asisten social scolar, educaia adulilor, expertiz n evaluarea educaional s.a.
31

Inspectoratele scolare judeene/al municipiului Bucuresti coordoneaz, la nivelul

judeului/municipiului Bucuresti, activitatea de formare continu/perfecionare a
personalului didactic, realizat prin:
a) activiti metodico-stiinifice si psihopedagogice, organizate la nivelul unitilor
de nvmnt sau pe grupe de uniti, respectiv comisii metodice, catedre si cercuri
pedagogice;
b) sesiuni metodico-stiinifice de comunicri;
c) schimburi de experien pe probleme de specialitate si psihopedagogice;
d) inspecii curente si inspecii speciale pentru definitivarea n nvmnt si
acordarea gradele didactice II si I.
Forme de organizare a educaiei permanente
Principalele forme de organizare a formrii continue/perfecionrii personalului
didactic din nvmntul preuniversitar sunt:
a) activitile metodico-stiinifice si psihopedagogice, realizate la nivelul unitii de
nvmnt sau pe grupe de uniti, respectiv comisii metodice, catedre si cercuri
pedagogice;
b) sesiunile metodico-stiinifice de comunicri, simpozioane si schimburi de
experien pe probleme de specialitate si psihopedagogice;
c) stagiile periodice de informare stiinific de specialitate si n domeniul stiinelor
educaiei;
d) cursurile organizate de societi stiinifice si alte organizaii profesionale ale
personalului didactic;
e) cursurile de perfecionare a pregtirii de specialitate, metodice si psihopedagogice;
f) stagii/programe realizate prin activiti de mentorat pentru dezvoltarea
profesional;
g) cursurile de pregtire si examenele pentru obinerea definitivrii n nvmnt sau
a gradelor didactice;
h) cursurile de pregtire si perfecionare pentru personalul de conducere, de
ndrumare si de control, potrivit unor programe specifice;
i) bursele de perfecionare si stagiile de studiu si documentare, realizate n ar si n
strintate;
j) cursurile postuniversitare de specializare;
k) studiile universitare de masterat;
l) studiile universitare de doctorat.
Condiii de participare la programele de perfecionare
Personalul didactic, precum si personalul de conducere, de ndrumare si control din
nvmntul preuniversitar particip, o dat la 5 ani, la un program de perfecionare.
Pentru ndeplinirea condiiei menionat mai sus, personalul didactic din
nvmntul preuniversitar trebuie s acumuleze la intervale de 5 ani un minium de 90 de
credite profesionale transferabile. Acestea se pot obine prin:
a) participarea la un program de perfecionare o dat la 5 ani, de 30-90 de credite,
acreditat de Centrul Naional de Formare a Personalului din nvmntul Preuniversitar;
b) participarea la alte programe si forme de organizare a perfecionrii/formrii
continue a personalului didactic, dintre cele prevzute anterior.
Condiia participrii la un program de perfecionare o dat la 5 ani se consider
integral ndeplinit n urmtoarele situaii:
a) pentru personalul didactic care a obinut, n intervalul respectiv, definitivarea n
nvmnt sau un grad didactic;
b) pentru personalul didactic din nvmntul prescolar si din nvmntul general
obligatoriu care a absolvit, n intervalul respectiv, studii universitare de masterat, n
domeniul de specialitate sau n domeniul Stiinele educaiei, conform Legii 288/2004
privind organizarea studiilor universitare, cu modificrile si completrile ulterioare, cu
condiia ca suma creditelor la licen si masterat s fie de cel puin 300 de credite;
32

c) pentru personalul didactic din nvmntul prescolar si din nvmntul general

obligatoriu care a absolvit, n intervalul respectiv, studii universitare de masterat, n
domeniul de specialitate sau n domeniul Stiinele educaiei pentru care nu este menionat
numrul de credite;
d) pentru personalul didactic care a absolvit, n intervalul respectiv, studii
universitare de doctorat n domeniul de specialitate sau n domeniul Stiinele educaiei,
conform Legii 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificrile si
completrile ulterioare;
e) pentru personalul didactic care a absolvit, n intervalul respectiv, un program de
conversie profesional n nvmnt prin studii postuniversitare cu durata de minimum 3
semestre;
f) pentru personalul didactic care a absolvit, n intervalul respectiv, un curs
postuniversitar didactic cu durata de trei semestre.
n cazul personalului didactic care nu se afl n nici una dintre situaiile menionate
este obligatorie obinerea, n intervalul de 5 ani, a cel puin 30 de credite dintr-un program
de formare continu acreditat de Centrul Naional de Formare a Personalului din
nvmntul Preuniversitar. Diferena pn la cele 90 de credite menionate poate fi
acoperit prin acumularea de credite profesionale pe baza urmtoarelor echivalri:
a) se echivaleaz cu 60 de credite absolvirea, n intervalul respectiv, a unui curs
postuniversitar didactic cu durata de 2 semestre;
b) se echivaleaz cu 45 de credite absolvirea, n intervalul respectiv, a unui curs
postuniversitar profesional n specialitate cu durata de 3 semestre;
c) se echivaleaz cu 30 de credite absolvirea, n intervalul respectiv, a unui curs
postuniversitar profesional n specialitate cu durata de 2 semestre sau a unui curs
postuniversitar didactic cu durata de 1 semestru.
d) se echivaleaz cu 10 de credite absolvirea, n intervalul respectiv, a unui curs
postuniversitar profesional n specialitate cu durata de 1 semestru.

33

CAPITOLUL IV
CONCLUZII
n cadrul acestei lucrri am prezentat n capitolul I elementele de baz ale educaiei
(terminologie, caracteristici, definiii, funcii, fundamente, forme i factori). n capitolul II
am prezentat cteva elemnte ale crizei contemporane ale educaiei i unele direcii necesare
de abordare ale acestei activiti, considerat pe bun dreptate, ca cel mai important domeniu
al societii umane. Dac exist acum o criz economic profund n lume este n primul
rnd datorit crizei educaiei (mai ales din punct de vedere moral-civic). n capitolul III, am
analizat conceptul de educaie permanet, perspectivele ei, implicarea ei fundamental n
calitatea educaiei comune, legtura ei inseparabil cu inovaia, precum i unele aspecte
specifice educaiei adulilor n general i a cadrelor didactice n special.
Invatarea permanenta nu reprezinta numai un aspect al educatiei si formarii, ci ea
devine, pe zi ce trece, un principiu fundamental al participarii active a individului n
societate, de-a lungul ntregii sale vieti. Formarea profesionala a adultilor se regaseste n
continutul tuturor programelor ce vizeaza relansarea economiei nationale si urmareste
transformarea actualului sistem de institutii de pregatire profesionala, completarea lui cu
componentele necesare pentru prevederea si realizarea reorientarii profesionale si pregatirii
din timp a fortei de munca pentru activitati care utilizeaza noi tehnologii si solicita
creativitate, inovare si nalt profesionalism.
Obiectivele Societatii Romane pentru Educatie Permanenta sunt n concordanta cu
prevederile Memorandumului privind nvatarea de-a lungul ntregii vietii, elaborat de
Comisia Europeana n octombrie 2000, document comunitar ce preia de la Consiliile
Europene de la Feira si Lisabona mandatul de a implementa nvatarea continua pentru toti si
incearca prin activitatea sa sa raspunda celor 6 mesaje cheie ale Memorandumului:
-garantarea accesului universal si continuu la invatare pentru a se forma si reannoi
competentele necesare pentru o participare sustinuta la societatea cunoasterii;
-cresterea vizibila a nivelului de investitii in resursele umane in vederea valorificarii
valorii celei mai importante a Europei, anume, oamenii sai ;
-dezvoltarea metodelor si contextelor de predare si invatare necesare pentru a se
asigura continuum-ul invatarii de-a lungul intregii vieti ;
-sa se imbunatateasca semnificativ modalitatile in care participarea si rezultatele
invatarii sunt intelese si apreciate, cu precadere invatarea non-formala si cea informala ;
-sa se asigure conditiile ca fiecare sa poata avea acces cu usurinta la informatie de
calitate si la sfaturi privind oportunitatile de educatie, pe tot cuprinsul Europei si pe tot
parcursul vietii;
-oferirea oportunitatilor de invatare permanenta cat mai aproape posibil de
beneficiar, in propriile lor comunitati si sprijinite pe echipamente bazate pe ICT, oriunde se
impun.
Educaia permanent nu este o form de educaie - ca cea formal, nonformal sau
informal, i nici un nou tip de educaie (precum cea intelectual, moral, estetic etc.), ci
un principiu de proiectare i organizare a educaiei n perspectiva desfurrii sale n diferite
forme pe toat durata vieii.
Educaia permanent nu se reduce la educaia continu sau la formarea profesional
continu.
34

Dup J. Thomas, educaia permanenta cuprinde n interdependen toate aspectele i

dimensiunile educaiei; ntregul care rezult fiind mai mult dect suma prilor. "Educaia
permanenta nu este nici un sistem, nici un domeniu educativ, ea este principiul pe care se
bazeaz organizarea globala a sistemului educaional. (...) Educaia permanenta este un
adevrat proiect educativ, care are un caracter prospectiv si vehiculeaza un sistem de valori.
Ea implica, n ultima instan, un proiect de societate. " (Pun, E., Educaia permanent.
Reflecii teoretice,1993).20
Din referat, putem trage concluzia c nu exist o definiie consacrat a educaiei
permanete i de aceea se opereaz mai curnd cu caracteristici conceptuale, ce se regsesc i
n lucrarea Bazele educaiei permanente, aprut sub egida Institutului de Educaie
Permanent de pe lng UNESCO, unde gsim aproape 30 din asemenea caracteristici
conceptuale. Sintetiznd aceste caracteristici, se poate aprecia c educaia permanent se
constituie ca un ansamblu de mijloace puse la dispoziia oamenilor de orice vrst, sex,
situaie social i profesional, pentru ca ei s nu nceteze s se formeze de-a lungul vieii,
cu scopul de a-i asigura deplina dezvoltare a facultilor i participarea eficient la
progresul societii.21
Educaia pentru i ntr-o Europ sau chiar Planet unit, trebuie s cultive valori
pentru toleran, respect reciproc, credin n egalitate sau complementaritate cultural,
universaliznd eventualele diferene spirituale sau valori locale, n vederea unei bune
comunicri sau convieuiri.
Programul decretat de UNESCO i ONU, nc din anul 1986, conform Rezoluiei nr.
41/187, adoptat de Adunarea General a Naiunilor Unite, propune pentru viitor, orientarea
obiectivelor educaiei n jurul a patru concepte majore:
-luarea n consideraie a dimensiunilor culturale ale dezvoltrii;
-afirmarea i mbogirea identitii culturale;
-lrgirea i participarea tuturor la viaa cultural;
-promovarea cooperrii culturale internaionale.
Personal consider c n Romnia, se ntrzie prea mult cu aplicarea n practic a
obiectivelor educaiei permanente, dei documentele atest necesitatea implementrii lor,
att n cele internaionale (UNESCO, UE), ct i n cele naionale (Legea nvmntului,
OUG nr.75/2005 privind calitatea educaiei). Orice ntrziere mrete decalajul de civilzaie
ntre Romnia i celelalte state, care au luat deja unele msuri n acest sens, ntrzieri cu
efecte negative privind: abandonul colar, nivelul de calificare (numai n rndul vnztorilor
se constat o rat a necalificailor de peste 70%, nemaivorbind de perfecionri sau
specializri n domeniu unde rata este de peste 99%; n unele cazuri vnztorii ambulani nici mcar legea nu oblig, dei n piee nu se poate spune c sunt vnztori pe strad),
mortalitatea (mai ales infantil), natalitatea, divorurile (uneori mai multe dect cstoriile),
criminalitatea (am speriat Europa cu obiceiurile infracionale ale unor conaionali),
corupia(printre cele mai ridicate din Europa), activitatea economic (tot mai redus i cu
nivelul de salariazare al angajailor dintre cele mai sczute din Europa), etc

20

S. VELEA, O. ISTRATE, Introducere n pedagogie. Note de curs , Universitatea

Bucureti, 2006
21
I. JINGA, E. ISTRATE, Op.cit., pag. 165
35

BIBLIOGRAFIE
I. MONOGRAFII, TRATATE, CURSURI
1. IOAN CERGHIT, Curs de pedagogie, Editura POLIROM, 1988
2. D. COPILU, V. COPIL, I. DRBNEANU, Predarea pe baz de obiective
curriculare de formare, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 2002
3. R.CORBETT, F.JACOBS, M.SHACKLETON, Parlamentul European, Editura
Monitorul Oficial, Bucureti, 2007.
4. A. COSMOVICI, L. IACOB, Psihologie colar, Editura POLIROM, Bucureti,
2005
5. GABRIELA CRISTEA, Pedagogie general, Editura didactic i pedagogic,
Bucureti, 2002
6. SORIN CRISTEA, Teorii ale nvrii, Editura didactic i pedagogic, Bucureti,
2005
7. SORIN CRISTEA, ANCA DRAGU, Psihologie i pedagogie scolar, Editura
Ovidius University Press, Constana, 2002
8. CONSTANTIN CUCO, Pedagogie, Editura POLIROM, Bucureti, 2006
9. R.H. DAVE (coord.), Fundamentele educaiei permanente, Editura didactic i
pedagogic, Bucureti,1991
10. G.FABIAN, N.MIHU, E.VERESS, Parlamentul European, Editura Wolters
Kluwer, Bucureti, 2007.
11. AUGUSTIN FUEREA, Manualul Uniunii Europene, Ed.Universul Juridic,
Bucureti, 2006
12. MATEI GEORGESCU, Introducere n psihologia comunicrii, Editura Fundaiei
Romnia de Mine, Bucureti, 2007
13. ROMI B. IUCU, Managementul clasei de elevi, Editura POLIROM,
Bucureti, 2006
14. I. JINGA, E. ISTRATE, Manual de pedagogie, Editura ALL Educational, 1998
15. CORINA LEICU, Drept Comunitar, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998.
16. ROXANA MUNTEANU, Drept European, Editura Oscar Print, Bucureti, 1996.
17. ION NEGRE-DOBRIDOR, Accelerarea psihogenezei, Editura Aramis Print,
Bucureti, 2001
18. ION NEGRE-DOBRIDOR, Didactica Nova, Editura Aramis Print, Bucureti,
2005
19. ION NEGRE-DOBRIDOR, Teoria general a curricumului educaional,
Editura POLIROM, Bucureti, 2008
20. IOAN NICOLA, Pedagogie, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1992
21. EMIL PUN, Reflectii teoretice, in Revista de Pedagogie, nr.3 / 1993, Bucureti
22. ION-OVIDIU PNIOAR, Comunicarea eficient, Editura POLIROM,
Bucureti, 2008
23. CONSTANTIN POSTELNICU, Fundamente ale didacticii colare, Editura
Aramis Print, Bucureti, 2002
24. N. RADU (i colab.), Psihologia educaiei, Editura Fundaiei Romnia de Mine,
Bucureti, 2007
25. ION GH. STANCIU, O istorie a pedagogiei universale i romneti pn la
1900, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 1977
26. GEORGE VIDEANU, Educaia la frontiera dintre milenii, Editura Politic,
Bucureti, 1988
36

27. S. VELEA, O. ISTRATE, Introducere n pedagogie. Note de curs , Universitatea

Bucureti, 2006
28. NICOLAE VINTANU, Educaia adulilor, Editura didactic i pedagogic,
Bucuresti, 1998
29. ZAMFIR C. i STOICA L. (coord.), O nou provocare: dezvoltarea social,
Editura POLIROM, Iai, 2006
30. INTERNET
II. ACTE NORMATIVE
31. CONSILIUL EUROPEAN, TRATATUL DE LA LISABONA, Best Publishing
Romnia, Bucureti , 2008.
32. M.E.C.I., Anexa la O.M. nr. 5720 / 20.10.2009 privind Metodologia formrii
continue a personalului didactic din nvmntul preuniversitar,
33. MECT, Starea nvmntului n Romnia, Bucureti, 2007
34. GUVERNUL ROMNIEI, O.U. nr. 75/2005 privind asigurarea calitii
educaiei, publicat in M. Of. nr. 642 din 20/07/2005
35. M.E.C.I., Anexa la OM Nr. 5720 / 20.10.2009 privind metodologia formrii
continue a personalului didactic din nvmntul preuniversitar,
36. PARLAMENTUL ROMNIEI, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului
didactic, publicat n M.Of. nr. 158/16 iul. 1997
37. PARLAMENTUL ROMNIEI, Legea nr.84/1995 legea nvmntului,
republicat n M.Of. nr. 606/10 dec. 1999, actualizat n 18.07.2008

37