Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMA:
EDUCAIA PERMANENT
STUDENT:
STAMATE RAMONA-MIHAELA
FACULTATE: DE ARTE
INTERPRETARE MUZICALA
ANUL : II
2010
CUPRINS
Pag.
LISTA DE ABREVIERI...................................................................................... 3
CAPITOLUL I
CONCEPTE DE BAZ ALE EDUCAIEI...................................................... 4
1.1. Terminologie .............................................................................................. 4
1.2. Caracterul istoric al educaiei................................................................... 4
1.3. Definiii ale educaiei................................................................................. 6
1.4. Funcii ale educaiei................................................................................... 7
1.5. Fundamentele educaiei............................................................................. 8
1.6. Formele educaiei....................................................................................... 8
1.7. Factorii educaiei........................................................................................ 12
CAPITOLUL II
EDUCAIA I PROVOCRILE LUMII CONTEMPORANE..................... 13
2.1. Criza lumii contemporane........................................................................ 13
2.2. Noi tipuri de educaii................................................................................. 14
2.3. Inovaie i reform n nvmntul romnesc....................................... 14
CAPITOLUL III
EDUCAIA PERMANENT............................................................................ 15
3.1. Conceptul de educaie permanent.......................................................... 15
3.2. Perspectiva educatiei permanente............................................................ 18
3.3. Educaia permanent i calitatea educaiei............................................. 20
3.4. Educaia permanent i inovaia.............................................................. 22
3.5. Specificul educaiei permanente a adulilor............................................ 26
3.6. Specificul educaiei permanete al personalului didactic........................ 29
CAPITOLUL IV
2
CONCLUZII........................................................................................................ 34
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................. 36
LISTA DE ABREVIERI
ARACIS
ARACIP
ASTRA
art.
- articol
C. civil
Codul civil
C.E.
CONSILIUL EUROPEI
Coord.
- coordonator
EIS
J.O.
- JURNALUL OFICIAL
MECI
M.Of.
MONITORUL OFICIAL
nr.
numr
OM
- ORDINUL MINISTRULUI
ONU
Op.cit.
Opera citat
OUG
pag.
pagina
PND
UE
UNIUNEA EUROPEAN
UNESCO
CAPITOLUL I
CONCEPTE DE BAZ ALE EDUCAIEI
1.1. Terminologie1
Cuvntul educaie este de origine latin, fiind dedus din termenul educo-educare,
care nseamn - a crete, a hrni, a cultiva (era vorba de plante sau animale) sau din
termenul educo-educere, care nseamn a duce, a conduce, a scoate. n literatura de
specialitate i n practica vorbirii curente, ntlnim i ali termeni corelativi educaiei: dresaj,
domesticire, ndoctrinare, formare, instruire, nvare, salvare, predare etc
1.2. Caracterul istoric al educaiei2
Educaia difer de la o etap istoric la alta n funcie de condiiile materiale i
spirituale ale societii. Educaia este un fenomen social, specific uman, care apare odat cu
societatea, dintr-o anumit necesitate proprie acesteia aceea a dezvoltrii omului ca om, ca
for de munc i fiin social.
Odat cu succesiunea epocilor istorice idealul, mecanismele, coninuturile,
finalitile educaiei s-au schimbat, au evoluat i s-au perfecionat. Educaia este deci supus
schimbrilor istorice, ea aprnd odat cu societatea din comuna primitiv.
n momentul n care strmoii ndeprtai ai omului au nceput s munceasc, prin
aceasta, felul lor de via a nceput s se deosebeasc fundamental de cel al animalelor.
Acestea din urm au continuat s se adapteze i s se comporte fa de mediul natural n
mod instinctiv. Omul ns a adoptat fa de mediu o atitudine activ, transformndu-l cu
ajutorul uneltelor pe care le confecioneaz. Astfel apare atitudinea activ a omului fa de
propria sa dezvoltare, simul de rspundere pentru generaia viitoare, exprimat prin grija
adulilor de a transmite celor tineri experiena de confecionare i utilizare a uneltelor n
vederea formrii lor ca for de munc. ntre munc i educaie s-a stabilit astfel un raport de
intercondiionare, raport care se afl la baza perfecionrii uneltelor de munc.
Dezvoltarea vieii sociale, mbogirea experienei umane fac s se complice nsui
procesul de transmitere a experienei acumulate, de procesul de educare. Generaiile adulte
transmit tinerelor generaii nu numai experiena de munc, ci i limba i regulile de
comportare. Acest proces intenionat de formare a tinerelor generaii este tocmai ceea ce
nelegem prin educaia n comuna primitiv.
Apariia proprietii private i a claselor sociale fac ca educaia antichitii s se
deosebeasc de cea specific comunei primitive. Educaia are acum un caracter de clas.
Acest caracter este evident att n statele din orientul antic Egipt, China, India ct i n
Grecia i Roma antic.
n colile egiptene se urmrea, pe de o parte, pregtirea conductorilor statului a
preoilor iar pe de alt parte, pregtirea acelora care, ndeplinind diverse funcii
administrative mai mrunte, aveau obligaia de a ti s scrie.
1
2
bine dezvoltat prin educaie i c se poate ajunge a i se da o form care s-i convie cu
deosebire. Aceasta ne descoper perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc.
Pentru Jean-Jacques Rousseau educaia este n acelai timp intervenie i
neintervenie : Educaia negativ presupune nlturarea oricrui obstacol din calea
dezvoltrii fireti, totul trebuind lsat s se produc de la sine fr nici o intervenie.
n opinia pedagogului german Johann Frederich Herbart educaia este mprit n
trei subdiviziuni: guvernarea, nvmntul (realizarea unor obiective specifice) i educaia
moral.
Sociologul francez mile Durkheim considera c educaia este o aciune exercitat
de generaiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viaa social.; are ca obiect s
provoace i s dezvolte n copil un numr oarecare de stri fizice, intelectuale i morale.
Durkheim (n 1930) afirma c educaia const ntr-o socializare metodic a tinerei
educaii.
Educaia este activitatea contient de a-l influena pe om printr-o tripl aciune: de
ngrijire, de ndrumare i de cultivare n direcia crerii valorilor culturale i a sensibilizrii
individului fa de acestea (Brsnescu, 1935).
Educaia este o integrare: integrarea forelor vieii n funcionarea armonioas a
corpului, integrarea aptitudinilor sociale n vederea adaptrii la grupuri, integrarea energiilor
spirituale, prin mijlocirea fiinei sociale i corporale, pentru dezvoltarea complet a
personalitii individuale (Hubert, 1965).
Pedagogul romn Constantin Narly, consider c educaia este un fapt social i
individual n acelai timp. Florin Georgescu considera c educaia este prima activitate
creatoare neproductoare de bunuri de consum, cunoscut de istorie (Florin Georgescu
1970).
Dewey n 1972 spune c Educaia este acea reconstrucie sau reorganizare a
exprienei care se adaug la nelesul experienei precedente i care mrete capacitatea de a
dirija evoluia celei care urmeaz.
Societatea zilelor noastre solicit, mai mult ca oricnd, inteligena i capacitatea
creatoare a omului. ntregul climat al viitorului, afirm Bogdan Suchodolski, va situa
capacitile intelectuale n condiiile deplinei afirmri i va da un larg avans dorinei de
cunoatere.
n concluzie, prin educaie se dorete dezvoltarea contient a potenialului biopsihic
al omului i formarea unui tip de personalitate solicitat de condiiile prezente i de
perspectiva societii.
Educaia are urmtoarele caracteristici: pune accent pe oameni, urmrete
dezvoltarea unor caliti umane i explorarea orizonturilor, este orientat predominant spre
pregtirea pentru via, are n vedere, cu precdere, ntrebri asupra existenei, vizeaz cu
precdere dezvoltarea unei stri sau a unei structuri atinse, finalitatea n educaie mbin
viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educaional este dinamic i
flexibil n acelai timp, iar educaia stimuleaz idealul fiinei umane exprimat prin a fi i a
deveni.
Ioan Cerghit identific urmtoarele posibile perspective de nelegere a educaiei:4
-educaia ca proces transformarea fiinei umane, n perspectiva unor finaliti;
-educaia ca aciune de conducere dirijarea evoluiei individului;
-educaia ca aciune social activitate planificat pe baza unui proiect social;
-educaia ca interrelaie uman efort comun educator-educat;
-educaia ca ansamblu de influene aciuni aleatorii care contribuie la formarea
omului.
1.4. Funciile educaiei5
Educaia ndeplinete urmtoarele funcii:
4
5
instruire nonformal, exist i situaii n care acestea sunt finalizate prin certificate sau
diplome de absolvire.
-Educaia nonformal este important prin urm-toarele avantaje pedagogice:
este centrat pe cel ce nva, pe procesul de nvare, nu pe cel de predare
solicitnd n mod difereniat participanii;
demitizeaz funcia de predare i rspunde adecvat necesitilor concrete de
aciune;
dispune de un curriculum la alegere (cafeteria curriculum), flexibil i variat
propunndu-le participanilor activiti diverse i atractive, n funcie de interesele acestora,
de aptitudinile speciale i de aspiraiile lor;
contribuie la lrgirea i mbogirea culturii generale i de specialitate a
participanilor, oferind activiti de reciclare profesional, de completare a studiilor i de
sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacitii indivizilor supradotai;
creeaz ocazii de petrecere organizat a timpului liber, ntr-un mod plcut,
urmrind destinderea i refacerea echilibrului psiho-fizic;
asigur o rapid actualizare a informaiilor din diferite domenii fiind interesat s
menin interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vrst i
pregtirii lor profesionale, punnd accentul pe aplicabilitatea imediat a cunotinelor;
antreneaz noile tehnologii comunicaionale, innd cont de progresul
tehnicotiinific, valorificnd oportunitile oferite de internet, televiziune, calculatoare etc.;
este nestresant, oferind activiti plcute i scutite de evaluri riguroase, n
favoarea strategiilor de apreciere formativ, stimulativ, continu;
rspunde cerinelor i necesitilor educaiei permanente.
-Limitele educaiei nonformale semnalate n lucrrile de specialitate se refer la
faptul c aceast form include uneori programe mult prea flexibile, centrate doar pe
obiective pe termen scurt i o prea mare libertate metodologic a educatorilor.
-Expansiunea educaiei nonformale a devenit o problem de interes general n
politica educaiei ncepnd cu anii 6070, pe fondul afirmrii preocuprilor de
educaie permanent i recurent i al extensiei formelor de instruire de-a lungul ntregii
vieii n formule situate n afara sistemului colar. Aceast tendin este amplificat pe
fondul accenturii crizei mondiale a educaiei ce semnala necesitatea revizuirii
curriculumului, realizarea echilibrului ntre dezvoltarea economic, cerinele societii i
rezultatele sistemului de nvmnt.
Relaia dintre educaia formal i educaia nonformal este de complementaritale sub
raportul coninutului, al formelor de organizare i de realizare. Nu trebuie neglijat faptul c
exist i o relaie concurenial ntre cele dou forme de educaie. innd cont c
dezvoltarea educaiei nonformale poate oferi sugestii i chiar soluii pentru depirea
prelungitei crize a colii, n ultimii ani se vorbete tot mai mult despre acreditarea
activitilor de educaie nonformal.
c). Educaia informal
-Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educaie informal
provine din limba latin, informis/informalis fiind preluat cu sensul de spontan,
neateptat. Ca urmare prin educaie informal nelegem educaia realizat spontan.
-Din punct de vedere conceptual, educaia infor-mal include ansamblul influenelor
cotidiene, spontane, eterogene, incidentale, voluminoase sub aspect cantitativ care nu i
propun n mod deliberat atingerea unor eluri pedagogice, dar au efecte educative, ocupnd
cea mai mare pondere de timp din viaa individului. Aceste influene spontane, incidentale
nu sunt selectate, prelucrate i organizate din punct de vedere pedagogic.
-Dezideratele educaiei informale nu apar n mod explicit. Acest tip de educaie nu-i
propune n mod deosebit, realizarea unor obiective pedagogice, ns prin influenele sale
exercitate continuu poate avea efecte educative deosebite att pozitive ct i negative.
-Trsturile caracteristice educaiei informale sunt determinate de multitudinea
influenelor derulate de regul, n afara unui cadru instituionalizat, provenite din
11
17
realitatea din ultimii ani contrazice documentele oficiale i scenariile de dezvoltare. Trebuie
ns menionat c obiectivul central al Planului Naional de Dezvoltare este reducerea rapid
a disparitilor nregistrate ntre Romnia i Statele Membre ale UE n dezvoltarea
socioeconomic, trei dintre cele ase prioriti strategice ale PND viznd msuri i
intervenii specifice sistemului romnesc de educaie, formare i ocupare:
a. creterea competitivitii economice i dezvoltarea unei economii bazate pe
cunoatere;
b. dezvoltarea resurselor umane, i
c. promovarea ocuprii i incluziunii sociale.
Obiective specifice educaiei permanente n Romnia se regsesc ntr-o serie de
documente strategice sectoriale, precum:
-Strategia Naional pentru Ocuparea Forei de Munc 20042010 (2004),
-Strategia pe termen scurt i mediu privind formarea profesional continu 2005
2010 (2005),
-Direcii strategice ale Ministerului Educaiei i Cercetrii pentru perioada 2006
2008 (2005).
Putem afirma astfel c, la nivelul strategiilor i obiectivelor programatice naionale,
dezvoltarea domeniului educaiei, n general i a educaiei continue, n special reprezint o
prioritate naional. Cu toate acestea, discrepana semnificativ dintre formulrile strategice
i reglementrile legale privind domeniul educaiei permanente, pe de o parte, i aplicarea
concret a acestora n societate la nivel regional, dar mai ales local, pe de alt parte, conduce
la o ntrziere a impactului politicilor educaionale elaborate la nivel naional central, iar
eficiena sczut a implementrii obiectivelor europene n politicile naionale privind
educaia permanent menine decalajul dintre celelalte ri membre i Romnia n acest
domeniu. Acest domeniu, al educaiei i formrii continue, rmne un factor care, n
Romnia, blocheaz inovaia social, n condiiile n care, la nivel comunitar, este considerat
facilitator de inovaie. Iar faptul c Romnia nu a finalizat nc o strategie naional
integrat a educaiei permanente este un indicator al lipsei de capacitate instituional n
acest domeniu.
Desigur c aspectul investiiei publice n educaie, n general i n politicile de
educaie i formare permanent, n special, este n egal msur definitoriu.
Dac lum n considerare investiia de apte miliarde de euro pentru noile programe
de educaie permanent ale UE pe perioada 20072013 putem afirma c, i din punctul de
vedere al investiiei financiare, proiectul inovativ al Uniunii Europene din domeniul
politicilor educaionale l constituie educaia i formarea permanent.
Apreciem c, n cazul rii noastre, decalajul din domeniul educaiei, coroborat cu
decalajele de dezvoltare din alte domenii-cheie pentru potenialul inovativ al unei societi,
va continua s menin Romnia n ultima grup de ri n clasamentul dezvoltrii inovative,
ceea ce va afecta, pe termen lung, capacitatea de a rspunde ntr-o manier eficient
problemelor sociale care vor afecta societatea noastr.
3.5. Specificul educaiei permanente a adulilor17
Termenul de educatia adultilor este de data relativ recenta, desi din punct de
vedere istoric, inca din 1919, in Marea Britanie se infiinteaza Comitetul pentru Educatia
Adultilor. Intr-un fel, ASTRA, ca asociatie pentru cultura poporului roman, infiintata cu
mult inainte, poate fi considerata o institutie de educatia adultilor. In limbajul curent al
stiintelor educatiei acest termen a intrat mai ales dupa 1960, cind se amplifica mult
institutiile de profil, precum si cercetarile despre o astfel de problematica. Se vorbeste tot
mai des despre invatamintul pentru adulti, despre perfectionare, reciclare si chiar despre
universitati pentru virsta a treia. Treptat, conceptul de educatia adultilor cunoaste
modificari majore pe care le parcurge si in prezent.
17
Secole de-a rindul a staruit credinta ca educatia omului este cea care se realizeazain
prima perioada a vietii omului, adica in copilarie. De altfel se considera ca ar exista trei mari
secvente ale vietii omului: copilaria, caracterizata prin activitatea de educatie; maturitatea,
cind predomina munca; batrinetea, ce se cedea a fi o pregatire pentru parasirea acestei lumi.
Treptat, munca industriala schimba puternic intregul continut al vietii omului, educatia fiind
nevoita sa se prelungeasca peste virsta copilariei. Chiar dezvoltarea puternica a
invatamintului universitar la sfirsitul secolului trecut si inceputului secolului al XX-lea,
arata ca era necesara continuarea instruirii si educatiei in perioada adulta.
Definirea educatiei azi se face in mai multe: transformare a constiintei psihologice a
individului (J. Piaget); a finaliza si promova schimbari in organizarea comportamentala a
omului (P. A. Osterrieth); a schimba sensul sensul experientei umane (A. Quellet);
modificarea valorii pozitive in comportarea rationala umana (I. Cerghit); proces de
asimilare si practicare a informatiilor, valorilor si actiunilor specifice omului
(N.
Vintanu) etc. In fapt, educatia este constructia si reconstructia continua a unui model interior
de cunoastere, apreciere si actiune in raport cu lumea in care traim. Ea este totodata un
proces de umanizare prin care indivizii dobindesc noi calitati umane cu ajutorul carora pot
stabili un echilibru relativ stabil cu mediul social, cultural, profesional, natural etc.
Cauzele educatiei adultilor deriva din marile dezechilibre ce s-au produs in a doua
jumatate a secolului al XX-lea, mai ales intre om si lume. Introducind schimbarea ca mijloc
de adaptare, omul se vede nevoit sa se schimbe si el. astfel intre ceea ce gindeste, apreciaza
si face practic si rezultatele acestora se instituie grave dereglari,grave conflicte. Depasirea
nu se poate face decit modificindu-se propria cunoastere, sistemul judecatilor de apreciere si
capacitatile de actiune.
Dac n 1948, la Conferina internaional asupra educaiei adulilor de la Elseneur
(Danemarca), conceptul de educaie permanent a aprut n mod sporadic, la cea de-a doua
conferin de la Montreal, n 1960, conceptul era aproape definit, pentru ca n 1972, la cea
de-a treia conferin de la Tokyo, s se poat discuta chiar de educaia adulilor n sistemul
educaiei permanente18.
Dificultatea conceptului educatiei adultilor deriva atit din ruptura epistomologica
produsa in zilele noastre, cit si din relativ slaba cunoastere a adultului si am spune chiar a
copilului si tinarului. Adesea, intemeierea educatiei s-a facut doar pe bazele fiziologiei,
anatomiei si psihologiei si nu pe cele ale antropologiei. Teoria educatiei, se pare ca nu a
incorporat in sine inca ideea ca in fiecare individ exista o istorie a speciei.
Din punctul nostru de vedere, educatia este forma de adaptare esentiala a omului la
lume si a lumii la om. Adaptarea se face insa primtr-un model interior tridimensional de
cunoastere, de apreciere, de actiune. Intreaga noastra activitate de la nastere pina la 18-20 de
ani consta in constructia unui astfel de model interior al lumii, cu ajutorul caruia gindim,
actionam, apreciem. Cum acest model este al unui timp dat, schimbarea cunoasterii, a
valorilor si a modurilor de actiune din jur ne obliga la revizuire lui aproximativ din 15 in 15
ani. Educatia adultilor credem ca ar consta tocmai in acele schimbari majore din modelul
interior al lumii noastre, sub presiunea evolutiei evenimentelor din afara si din launtrul
nostru.
Specific adultilor, ceea ce contine chiar definitia lor, este angajarea variata intr-o
multitudine de roluri in munca, familie, activitati politice sau obstesti. Contrar parerilor de
pina acum, s-a constatat ca aceasta angajare in multiple roluri sociale nu faciliteaza
schimbarea, ci duce la o inertie in raport cu schimbarea. Adultul deci, nu accepta usor
schimbarea, deoarece aceasta implica modificarea structurala a intregului model explicativ,
valoric si actional. Ca atare, sa nu ne inchipuim ca schimbarea, modificarea unei asimilari
culturale anterioare, o putem realiza facil si rapid. Schimbarea este posibila numai plecind
de la cimpul de aplicatie al cunoasterii, aprecierii si actiunii de la ceea ce e util si accesibil.
Deosebit de importanta este luarea in considerare a caracterului de participare in
intelegerea educatiei adultilor. Adica nu o educatie ce se face unor mase caracterizate prin
18
absenta totala a acesteia, ci una care se naste prin participarea maselor de indivizi, aflate pe
diferite trepte de dezvoltare sociala, profesionala etc. operand cu anumite simboluri si
semnificatii culturale. Acceptia de mai sus reliefeaza un inteles mai profund al insusi actului
de educatie, sensul major al acestuia constind in expansiunea mediului uman valoros, a
activitatii umane valoroase in raport cu omul. Exista aici una din paradigmele fundamentale
ale epocii noastre: nevoia de mediu uman, de activitate valoroasa se poate realiza numai prin
crearea si receptarea si receptaea noii civilizatii la nivelul maselor; dar ceea ce ne cere
practica, munca, viata cotidiana, nu este inteles deodata, spontan, in mod clar si distinct,
insasi intelegerea fiind si avind sensuri multiple; convergenta intelegerilor este data de
progresul de invatare, de nivelul de rezolvare si contradictiei dintre ceea ce ne cere practica
si nivelul aptitudinilor noastre de intelegere si participare la creatie si receptarea civilizatiei
noi. De aici, imperativul major al epocii noastre: sa invatam, sa gindim, sa simtim si sa
lucram intr-un mod nou, creator.
Dificultatile teoretice si practice sunt mari. De obicei este mult mai facil sa gindesti o
realitate noua cu instrumentele vechi. Dar nu si productiv. Faptul reiese si din incercarea de
a se gindi procesul de invatare la adulti prin instrumentele utilizate in cazul copilului. Este
adevarat ca atit copilul cit si adultul au o caracteristica fundamentala comuna invatarea.
Dar diferentierile si deosebirile sunt esentiale: la primul, procesul de invatare este similar cu
acumularea si structurarea; la cel de-al doilea, invatarea e adincire, restructurare, creatie.
Noul principiu al educatiei scolare- invat azi, produc azi care inlocuieste pe cel
vechi invat azai, produc in viitor tinde sa se apropie de cel al educatiei adultilor, dar
diferentele ramin de ordinul esential, al statutului si rolului celor care invata. In acest
context subliniem doar principiul diferit ce sta la baza organizarii si functionarii educatiei
adultilor in raport cu cel al copiilor. Pentru adulti notiunea de educator nu are in mod
hotaritor acceptia de o persoana anume ca in cazul copiilor, cind un educator (invatator,
profesor etc.) face educatie. La un adult, educatorul semnifica in primul rind activitatea de
munca pe care o desfasoara, deopotriva cu grupul uman, cu colectivul din care face parte
(profesional, de prieteni, familie etc.)
Educatia adultilor, invatarea in acest caz este participare. Pasivitatea, metodele
scolaresti nu pot da rezultate tocmai datorita conditiilor modificate in care se produce
invatarea.
Pentru intelegerea mai ampla a ceea ce poate face si ceea ce nu poate face educatia
adultilor, consideram necesar sa ne oprim asupra citorva caracteristici esentiale ale acestora.
Etimologic cuvintul adult (adultus) vine de la participiul trecut al lui adolesco (ceea ce
s-a intarit, dezvoltat, a crescut). Adult semnifica deci ceea ce a crescut, este format; adica
sinonim cu matur. Sub raport socio-psihologic stadiul de adult cuprinde simultan
maturizarea dezvoltarii fizice, intelectuale, morale, sociale, emotionale si afective.
Maturizarea insa, la rindul ei, presupune acceptare unui nivel satisfacator in dezvoltarea unei
aptitudini. Spre exemplu, in societatea romaneasca rurala (traditionala), pentru o tinara se
considera satisfacator nivelul de dezvoltare de 16 ani, data la care se incheiau numeroase
casatorii.
Maturizarea cere ea insasi o raportare la ceva la nivelul cerintelor muncii si vietii.
Munca si viata sunt, deci, termenul de referinta in raport cu care masuram educatia, stadiul
de adult sau maturizare. Munca si viata noastra fiind sisteme deschise, din perspectiva
sociala si chiar individual, inseamna ca nu ramine decit o invatare, o educare si deci
motivare intr-un proces de adecvare permanenta.
Intr-un context mai larg, efortul educatiei, al invatarii la adult, corelat cu celelalte
eforturi ale sale, vizeaza construirea de catre acesta a drumului propriu in viata, gasirea
fericirii in activitatea pe care o desfasoara. Dintr-o astfel de perspectiva, judecata de
cunoastere si apreciere, sentimentele si vointa de actiune sociala joaca un rol important,
deoarece asigura atit insusirea noilor cunostinte despre munca si viata, modelul nou de
functionare a relatiilor umane si totodata, interiorizarea a ceea ce este de pret in relatiile
dintre om-natura si societate, in munca,in viata cotidiana.
28
M.E.C.I., Anexa la O.M. nr. 5720 / 20.10.2009 privind Metodologia formrii continue a
personalului didactic din nvmntul preuniversitar
29
33
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
n cadrul acestei lucrri am prezentat n capitolul I elementele de baz ale educaiei
(terminologie, caracteristici, definiii, funcii, fundamente, forme i factori). n capitolul II
am prezentat cteva elemnte ale crizei contemporane ale educaiei i unele direcii necesare
de abordare ale acestei activiti, considerat pe bun dreptate, ca cel mai important domeniu
al societii umane. Dac exist acum o criz economic profund n lume este n primul
rnd datorit crizei educaiei (mai ales din punct de vedere moral-civic). n capitolul III, am
analizat conceptul de educaie permanet, perspectivele ei, implicarea ei fundamental n
calitatea educaiei comune, legtura ei inseparabil cu inovaia, precum i unele aspecte
specifice educaiei adulilor n general i a cadrelor didactice n special.
Invatarea permanenta nu reprezinta numai un aspect al educatiei si formarii, ci ea
devine, pe zi ce trece, un principiu fundamental al participarii active a individului n
societate, de-a lungul ntregii sale vieti. Formarea profesionala a adultilor se regaseste n
continutul tuturor programelor ce vizeaza relansarea economiei nationale si urmareste
transformarea actualului sistem de institutii de pregatire profesionala, completarea lui cu
componentele necesare pentru prevederea si realizarea reorientarii profesionale si pregatirii
din timp a fortei de munca pentru activitati care utilizeaza noi tehnologii si solicita
creativitate, inovare si nalt profesionalism.
Obiectivele Societatii Romane pentru Educatie Permanenta sunt n concordanta cu
prevederile Memorandumului privind nvatarea de-a lungul ntregii vietii, elaborat de
Comisia Europeana n octombrie 2000, document comunitar ce preia de la Consiliile
Europene de la Feira si Lisabona mandatul de a implementa nvatarea continua pentru toti si
incearca prin activitatea sa sa raspunda celor 6 mesaje cheie ale Memorandumului:
-garantarea accesului universal si continuu la invatare pentru a se forma si reannoi
competentele necesare pentru o participare sustinuta la societatea cunoasterii;
-cresterea vizibila a nivelului de investitii in resursele umane in vederea valorificarii
valorii celei mai importante a Europei, anume, oamenii sai ;
-dezvoltarea metodelor si contextelor de predare si invatare necesare pentru a se
asigura continuum-ul invatarii de-a lungul intregii vieti ;
-sa se imbunatateasca semnificativ modalitatile in care participarea si rezultatele
invatarii sunt intelese si apreciate, cu precadere invatarea non-formala si cea informala ;
-sa se asigure conditiile ca fiecare sa poata avea acces cu usurinta la informatie de
calitate si la sfaturi privind oportunitatile de educatie, pe tot cuprinsul Europei si pe tot
parcursul vietii;
-oferirea oportunitatilor de invatare permanenta cat mai aproape posibil de
beneficiar, in propriile lor comunitati si sprijinite pe echipamente bazate pe ICT, oriunde se
impun.
Educaia permanent nu este o form de educaie - ca cea formal, nonformal sau
informal, i nici un nou tip de educaie (precum cea intelectual, moral, estetic etc.), ci
un principiu de proiectare i organizare a educaiei n perspectiva desfurrii sale n diferite
forme pe toat durata vieii.
Educaia permanent nu se reduce la educaia continu sau la formarea profesional
continu.
34
20
BIBLIOGRAFIE
I. MONOGRAFII, TRATATE, CURSURI
1. IOAN CERGHIT, Curs de pedagogie, Editura POLIROM, 1988
2. D. COPILU, V. COPIL, I. DRBNEANU, Predarea pe baz de obiective
curriculare de formare, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 2002
3. R.CORBETT, F.JACOBS, M.SHACKLETON, Parlamentul European, Editura
Monitorul Oficial, Bucureti, 2007.
4. A. COSMOVICI, L. IACOB, Psihologie colar, Editura POLIROM, Bucureti,
2005
5. GABRIELA CRISTEA, Pedagogie general, Editura didactic i pedagogic,
Bucureti, 2002
6. SORIN CRISTEA, Teorii ale nvrii, Editura didactic i pedagogic, Bucureti,
2005
7. SORIN CRISTEA, ANCA DRAGU, Psihologie i pedagogie scolar, Editura
Ovidius University Press, Constana, 2002
8. CONSTANTIN CUCO, Pedagogie, Editura POLIROM, Bucureti, 2006
9. R.H. DAVE (coord.), Fundamentele educaiei permanente, Editura didactic i
pedagogic, Bucureti,1991
10. G.FABIAN, N.MIHU, E.VERESS, Parlamentul European, Editura Wolters
Kluwer, Bucureti, 2007.
11. AUGUSTIN FUEREA, Manualul Uniunii Europene, Ed.Universul Juridic,
Bucureti, 2006
12. MATEI GEORGESCU, Introducere n psihologia comunicrii, Editura Fundaiei
Romnia de Mine, Bucureti, 2007
13. ROMI B. IUCU, Managementul clasei de elevi, Editura POLIROM,
Bucureti, 2006
14. I. JINGA, E. ISTRATE, Manual de pedagogie, Editura ALL Educational, 1998
15. CORINA LEICU, Drept Comunitar, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998.
16. ROXANA MUNTEANU, Drept European, Editura Oscar Print, Bucureti, 1996.
17. ION NEGRE-DOBRIDOR, Accelerarea psihogenezei, Editura Aramis Print,
Bucureti, 2001
18. ION NEGRE-DOBRIDOR, Didactica Nova, Editura Aramis Print, Bucureti,
2005
19. ION NEGRE-DOBRIDOR, Teoria general a curricumului educaional,
Editura POLIROM, Bucureti, 2008
20. IOAN NICOLA, Pedagogie, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1992
21. EMIL PUN, Reflectii teoretice, in Revista de Pedagogie, nr.3 / 1993, Bucureti
22. ION-OVIDIU PNIOAR, Comunicarea eficient, Editura POLIROM,
Bucureti, 2008
23. CONSTANTIN POSTELNICU, Fundamente ale didacticii colare, Editura
Aramis Print, Bucureti, 2002
24. N. RADU (i colab.), Psihologia educaiei, Editura Fundaiei Romnia de Mine,
Bucureti, 2007
25. ION GH. STANCIU, O istorie a pedagogiei universale i romneti pn la
1900, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 1977
26. GEORGE VIDEANU, Educaia la frontiera dintre milenii, Editura Politic,
Bucureti, 1988
36
37