Scrisori din camera de alaturi

Marin Sorescu

Nu pot s scriu dect despre tine,

Cu mna ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.
Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l n zapada.
Copacii parca plecasera si ei
S haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iata-ne, asadar pierduti n desertul alb,

Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita s ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!

Acum, nu se mai opreste.

Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau s colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu s vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
S m urc n iatac, pe-un turtur imens,
S urc si s cobor, ca e alunecos,
Si iar s dau s m catar... si tu s-mi arunci
Niste pinteni.
S cioplesc sloiul, urcindu-m
S-i dau pinteni
Si s apar sus, c-o floare de gheata
In mna. "Unde e geamul?
S-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", s zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai s iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar n zapada? Iar n tren?
Iar vagon neincalzit?"

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.

Sint un om de budoar, de stat intre perne,

Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-m la o masa de restaurant
C-o suta de insi n jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce s-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu mi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai s mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Dect c-o sanie trasa de cerbi.

Tot n tren sintem? Tot.