Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.

Pronumele este de mai multe

feluri: pesonal, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ, negativ.
Pronumele personal:
Pronumele personal este pronumele care indica persoana vorbirii (eu, noi), cu care se vorbeste(tu, voi),
despre care se vorbeste(el, ea ei, ele). Are forme accentuate si neaccentuate. Se declina la toate cele
cinci cazuri, avand forme dupa schema urmatoare:
Singular
Per-

Ac

soana
I

eu

mie

imi, mi

pe mine

ma

II

tu

tie

iti, ti

pe tine

te

III

el

al(a, ai, ale) lui

lui

ii, i

pe el

il, l-

ea

al(ai, a, ale) ei

ei

ii, i

pe ea

tu!

Plural
Per-

Ac

soana
I

eu

noua

ne, ni

Pe noi

ne

II

tu

va,vi

va, vi

pe voi

va

III

el

al(ai, a,
ale) lor

le, li

le, li

pe ei

ii,i

ea

al(ai, a,
ale) lor

lor

le,li

pe ele

le

Functia sintactica a pronumelui personal:

Subiect in cazurile:
-Nominativ: El citeste.
-Genitiv: Ai lui au plecat la mare.
2. Nume predicativ in:
-Nominativ: Prietenul mae este el.
-Genitiv: Caietul este al lui.
-Acuzativ: Florile sunt pentru ea.
Atribut pronominal:
-Genitiv:Cartea lui este pe masa.
-Dativ: Succesul gratie lui ne-a incantat.
-Dativ posesiv: Mana-ti era rece.
-Nominativ (apozitie): Elena, ea, eate prietena lui.
-Acuzativ:Excursia impreuna cu voi a fost reusita.

voi!

4.Complement indirect: Pe ea am cautat-o.

5. Complement direct:
-Genitiv: Prietenii au luptat contra lui.
-Dativ: Lui i-am adus o carte.
-Acuzativ: Ma gandesc la voi.
6. Complement circumstantial de loc: Copii alergau spre noi.
7. Complement circumstantial de timp:
-Genitiv: Tu ai sosit acasa inaintea lui.
-Acuzativ: Ai intrat in clasa odata cu mine.
8. Complement de agent: Problema a fost compusa de el.
9. Complement circumstantial de mod: Copii au cantat ca voi.
10. Complement circumstantial de cauza:Am intarziat din pricina lui.
11. Complement circumstantial de scop: Ai muncit in scopul lui.
Pronumele personal de politete:
Are formele:
Persoana a-II-a
Singular

Persoana a-III-a
plural

singular

dmneata,

dumnea-

mata, matale,
d-ta

voastra dvoastra

plural

masculin

feminin

masculin

feminin

dumnealui

dumneaei

dumnealor

dumnealor
domniile
lor

Locutiuni pronominale de politete: Luminatia Ta, Inaltimea Sa, Preasfintia Sa, Majestatea Sa etc.
Pronumele reflexiv:
Pronumele reflexiv tine locul obictului asupra caruia se exercita direct sau indirect actiunea verbului.
Are forme proprii numai pentru persoana a-III-a. Pronumele reflexiv are numai DOUA cazuri: DATIV si
ACUZATIV.
Formele pronumelui reflexiv:
Cazuri

Pers.I

Pers.II

Persoana a-III-a

Accentuat: sie, siesi; neaccentuat: isi, si, - si

Ac

Accentuat: sine, sinesi; neaccentuat: se, s

Functia sintactica:

Complement direct: El se spala.

Atribut pronominal:Lauda de sine.

Complement indirect: El isi aminteste de vacanta.

Atribut pronominal in D: Lundu-si haina a plecat.

Pronumele si adjectivul pronominal de intarire

Pronumele deintarire este partea flexibila de vorbire care insoteste un substantiv sau un pronume cu
scopul de a preciza obiectul determinat. Are functia sinatctica de atribut adjectival, mai rar de subiect.
Formele pronumelui de intarire:
Nr.

Gen

Persoana I

Persoana II

Persona III

singular

m:

insumi

insuti

insusi

f:

insami

inseti

insasi

m:

insine

insiva

insisi

f:

insene

inseva

Insesi, insele

plural

Exemple:
Insumi te-am vazut chiulind.-pronume de intarire, SUBIECT
Elevul insusi a compus acest exercitiu.-atribut adjectival
Tu insuti ai fost impotriva hotararii.-atribut adjectival
Pronumele si adjectivul pronominal posesiv
Pronumele posesiv este partea flexibila de vorbire care inlocuieste numele posesorului, cat si al
obiectului posedat
Este intotdeauna insotit de articolul posesival genitival: al, a, ai, ale.
Formele pronumelui posesiv:
Pronumele posesiv are forme pentru cele trei persoane, dupa genul si numarul obiectului posedat si
dupa numarul posesorilor.
-

Un singur obiect posedat un singur posesor:

Persoana (singular)

masculin

feminin

Persoana I-a

al meu

a mea

Persoana a-II-a

al tau

a ta

Persoana a-III-a

al sau

a sa

Un singur obiect posedat mai multi posesori

Persoana

masculin

feminin

Persoana I-a

al nostru

a noastra

Persoana a-II-a

al vostru

a voastra

Persoana a-III-a

al lor

a lor

Mai multe obiecte posedate un posesor:

Persoana

masculin

feminin

Persoana I

ai mei

ale mele

Persoan a-II-a

ai tai

ale tale

Persoana a-III-a

ai sai

ale sale

Mai multe obiecte posedate mai multi posesori:

Persoana

masculin

feminin

Persoana I

ai nostri

ale noatre

Persoana a-II-a

ai vostri

ale voastre

Persoana a-III-a

ai lor

ale lor

Adjectivul posesiv:
Adjectivul posesiv are aceleasi forme ca si pronumele posesiv ( insoteste un substantiv cu care se acorda
in gen, nr, si caz si devine adjectiv pronominal).
Caietul meu este pe masa.
Un caiet al meu este pe masa.
FUNCTIA SINTACTICA a PRONUMELUI POSESIV
1)Subiect: Ai mei au venit.
2)Nume predicativ:
-

N : Caietul este al nostru.

G : Pamantul acesta era alor sai.

Ac : florile sunt pentru ai nostrii.

3)Atribut pronominal: Reusita alor nostri a bucurat toata scoala.

4) Atribut adjectival: Cainele vostru e rau.
5)Complement indirect:
-

G: Dusmanul s-a repezit asupra alor nostrii.

D: Am dat alor vostri mingea.

Ac: El isi aminteste de ai tai.

6)Complement direct: I-am intalnit pe ai tai

7) Complement circ de loc: El mergea catre ai sai.
8) Complement circ de timp: El a venit pe teren inainte alei noastre
9) Complement circ de cauza: El a intarziat din pricina alor sai.
10) Complement circ de scop: El a muncit pentru ai sai.

11)Complement de agent: Scrisoarea a fost trimisa de ai tai.

Pronumele si adjectivul pronominal
demonstrativ
Pronumele demonstrativ este partea de vorbire flexibila care inlocuieste numele unui obiect indicand
apropierea sau departarea lui in spatiu ori in timp, identitatea sau diferenta fata de alte obiecte.
Pronumele demonstrativ are formele:

de apropire: acesta, aceasta, acestia, aceastea.

de departare: acela, aceea, aceia, acelea.

de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi.

de identificare(diferentiere);celalat, cealalta, ceilati, celalte.

Pe langa aceste forme de intalnesc formele populare:

o

asta, asta, astia, istea, etc.

acela, aia, alea, etc.

alalat, ailalta, ailalti, etc.

Declinarea pronumelui demonstrativ:

Apropiere
Departare

N.Ac
Singular
plural
singular
plural

Masc
Fem
masc
fem
masc
fem
masc
fem

acesta
aceasta
acestia
acestea
acela
aceea
aceia
acela
G.D.
acestuia
acesteia
acestora
acestora
aceluia
aceleia
acelora
acelora
Atunci cand pronumele demonstrativ insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, nr si caz,
pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal
Exemple:
Cartea acestuia este mai interesanta.
FUNCTIA SINTACTICA a PRONUMELUI
DEMONSTRATIV
1)Subiect: Acesta a venit.
2)Nume predicativ: N: Prietenul meu este acesta.
G: Cartile sunt ale acestuia.
Ac: Cartea este pentru cealalta.
3)Atribut adjectival: Copilul acesta este bun.
4)Atribut pronominal: Cartile acetuia sunt noi.
5)Complement indirect: D: Dau acestuia o minge.
Ac: Eu m-am interesat despre acela.
6)Complement direct: Tu il cauti pe acela.
7)Complement circ de loc: Eu locuiesc langa acesta.
8)Coplement circ de timp: Tu ai venit inaintea acestuia.

9)Complement circ de de mod: El a raspuns ca acestia

10)Complement circ de cauza: El a intarziat din pricina acestuia .
11)Complement circ de scop: Ai muncit pentru acestia.
12)Complement de agent: Poezia a fost scrisa de acesta.
PRONUMELE SI ADJECTIVUL
PRONOMINAL RELATIV
Pronumele relativ se foloseste numai in fraza si este element relational intre regenta si
subordonata, pastrandu-si functia sintactica in propozitie.
Formele pronumelui relativ:

simple: care, cine, ce, cat, cata, cati, cate.

compuse: cel care, cel ce, ceea ce.

DECLINAREA pronumelui relativ:
Forma

Cine

N.A Cine
c
G.

cat, cati, cata, care

cate
cat, cati, cata, cate care

(al, a, ai, ale)

caror

(al,a,ai,ale)

Cui

carui,(a)
carei(a)
caror(a)

D.

Cui

caror

caruia
carora
careia

PRONUMELE SI ADJECTIVUL
PRONOMINAL INTEROGATIV
Partea de vorbire care tine locul cuvantului asteptat ca raspuns la o intrebare dintr-o propozitie sau
fraza interogativa directa.
SUBIECT

Cine a venit?

NUME PREDICATIV

N: Cine este prietenul tau?

G: Al cui este caietul?
Ac:Pentru cine sent florile?

ATRIBUT PRONOMINAL

A cui casa ai construit-o?

ATRIBUT ADJECTIVAL

Care carte este interesanta?

COMPLEMENT DIRECT

Pe cine ai asteptat in parc?

COMPLEMENT INDIRECT

D: Cui dau florile?

G: Impotriva cui au luptat ei?

Ac:La cine te gandesti?

COMPLEMENT circ. de LOC

Spre cine alerga baiatul?

COMPLEMNT circ de TIMP

Inaintea cui a intrat in clasa?

COMPLEMENT circ de MOD

Mai mult decat cine te iubeste Mircea?

COMPLEMENT circ de SCOP

Pentru ce ai invatat tot anul?

COMPLEMENT circ de CAUZA

Din cauza cui s-a imbolnavit?

COMPLEMENT de AGENT

De catre cine a fost scrisa poezia?

FUNCTIA SINTACTICA:
PRONUMELE SI ADJECTIVUL
PRONOMINAL NEHOTARAT
Partea de vorbire care tine locul unui substantiv, fara,sa dea vreo indicatie precisa asupra obiectului sau
fiintei pe care o inlocuieste.
ARE FORME:

simple: unul, altul, atat, atata, atati, atate(a) (niscai)

compuse: cineva, ceva, careva, altcineva, niscaiva, fiecare, fiecine, fiece, ori(si)cine, ori(si)ce,
ori(si)cat, oarecine, cutare, vreunul, vreuna

locutiuni-pronominale: nu stiu cine(cineva), nu stiu ce (ceva), cine stie cine, te miricine.

Exemple:
A sunat nu stiu cine la usa.
Il atragea nu stiu ce spre crestele muntilor.
Cand pronumele nehotarat insoteste un substantiv cu care se acorda in gen, nr, si caz devine adjectiv
pronominal nehotarat, cu functia sintactica de atribut adjectival.
Exemple:
Fiecare invata lectia.
Fiecare elev invata lectia.
N.Ac.

cineva

fiecare

oricine

G.D.

cuiva

fiecaruia

oricui

PRONUMELE SI ADJECTIVUL
PRONOMINAL NEGATIV
Partea de vorbire care tine locul unui substantiv(sau ubstituit al aceesuia) pe care il neaga.
Apare in propozitii nuegative.
Exemple:
-

N-ai intalnit pe colegii tai?

N-am intalnit pe nimeni.

ARE FORMELE: nimeni, nimic, nimica, nici unul, nici una.

Declinarea pronumelui negativ:

N.Ac.

nimeni

nimenea

nici unul

nici una

G.D.

nimanui

nimanuia

nici unuia

nici uneia

Forme adjectivale: nici un, nici o

Exemple:
Astazi tu n-ai mancat nimic.
Ai cumparat niste nimicuri foarte costisitoare.
Ii visezi la nimic crezan mereu in soarta.
Adjectivul este partea de vorbire care exprim nsuirea (calitatea) unui obiect. El nsoete un
substantiv cu care se acord n gen, numr i caz.
Exemplu: farfurie rotund, farfurii rotunde, om slab, oameni slabi
Adjectivul poate sta alturi de substantiv, ca n exemplele de mai sus, sau poate fi legat de acesta prin
articolul demonstrativ (adjectival): faruria cea rotund, omul cel slab. Locul obinuit al adjectivului este
dup substantivul pe care l nsoete. El poate sta ns i naintea substantivului. Indiferent de locul pe
care l are fa de substantiv, adjectivul nu se desparte prin virgul de substantivul determinat.
Exemplu: politicosul copil, pietrosul drum
Dup numrul cuvintelor prin care sunt exprimate, adjectivele sunt de mai multe feluri:
a) simple, formate dintr-un singur cuvnt: mare, generos, sub ire;
b) compuse :
1. Se scriu cu cratim:
-adjectiv + adjectiv existente independent n limb, cu sau fr vocal de legtur : tehnicoalb-negru, ru-platnic, economico-social, greco-catolic, medico-legal etc.;

tiinific,

-adverb + adjectiv: nou-nscut, bine-venit, aa-numit, sus-pus, a a-zis etc.;

2. Se scriu ntr-un cuvnt:
-adverb + adjectiv : binemeritat, binefctor, binevoitor etc.;
-a + tot + adjectiv: atotputernic, atottiutor etc.;
-ne + mai + adjectiv: nemaipomenit, nemaivzut, nemaiauzit etc.;
-adjective alctuite din elemente de compunere care nu au sens independent i un adjectiv
autocritic, bilunar, polisemantic, semioficial etc.

simplu :

c) locuiuni adjectivale (un grup de dou sau mai multe cuvinte care au mpreun valoarea unui adjectiv):
- om cu judecat= chibzuit;
- om cu minte = nelept;
- om cu capul n nori = zpcit;
-om cu stare = bogat;
- om cu dare de mn = bogat
Locuiunile adjectivale se comport ca un adjectiv:

pot fi nsoite de articolul demonstrativ (adjectival): omul cel cu minte;

pot avea grade de comparaie: un om mai cu minte.
Locuiunile adjectivale pot fi formate din:
- prepoziie + substantiv; este cea mai ntlnit locuiune adjectival: din btrni(vechi); cu cap(detept),
fr cap(prost), de frunte(frunta).
- prepoziie(sau adverb comparativ) + pronume demonstrativ: de aceea(de un anumit fel, de o anumit
calitate);
- prepoziie +adjectiv + substantiv: n prima linie(n fa);
- adverb+ substantiv (adjectiv): sus-pus (care este ntr-o poziie social nalt);
- substantiv +prepoziie+ substantiv, legate de substantivul postpus prin prepoziie: fel de fel(variat,
felurit);
- prepoziie +substantiv +prepoziie+ substantiv: din tat n fiu(transmis de-a lungul generaiilor); cu scaun
la cap(chibzuit, nelept).
Majoritatea locuiunilor adjectivale se comport ca locuiuni invariabile. Exist ns i locuiuni variabile,
care se acord n gen, numr i caz cu substantivul determinat:
btut n cap btui n cap
bttor la ochi bttori la ochi
plin de importan plini de importan
slab de nger slabi de nger etc.
Din punct de vedere lexico-semantic, adjectivele sunt de mai multe feluri:
adjective calitative: desemneaz nsuirile intrinsece ale obiectelor. Acestea au forme speciale pentru
exprimarea gradelor de comparaie i pot servi de asemenea i drept baz derivativ pentru substantive,
verbe i adverbe (greu greutate, iste, isteime).
Adjectivele calitative pot fi apreciativ-senzoriale (denumesc nsuiri care sunt percepute cu ajutorul
organelor de sim): rou, rotund, lung,mic, gras, puternic, acru, dulce sau apreciativrelaionale ( denumesc nsuiri care nu sunt percepute cu ajutorul organelor de sim, ci deduse n urma
aprecierii calitii obiectului de ctre vorbitor): blnd, ru, sntos, detept, vesel, trist.
adjective relative prezint ca nsuiri relaiile obiectului cu alte obiecte, fiind, n majoritatea lor, derivate de
la teme substantivale, verbale sau adverbiale: lumesc, diplomatic, pietros, muntos, ceresc, primvratic,
trector, rtcitor, alergtor, abtut, ludat, prins, adormit, plecat, zmbre . Acestea nu au grade de
comparaie deoarece relaiile prezentate de ele ca nsu iri nu presupun o varia ie a gradualit ii lor.
adjective pronominale: posesive(biatul meu, pixul tu), demonstrative (scaunul acesta, ghiozdanul
acela); de ntrire (nsumi, nsui, nsui, nsele), interogativ-relative (care, ce, ct), nehotrte (fiecare,
oricare, orict, alt), negative (nici un, nici o ).
Adjectivul
A d j e c t i v u l este partea de vorbire care denumete n s u i r i ale obiectelor, i anume:
dimensiunea (mare, mic), forma (drept, strmb), culoarea (alb, negru), greutatea (uor, greu) etc.
Adjectivul se caracterizeaz prin categoria gradelor de comparaie i i poate schimba forma dup gen,
numr i caz pentru a se acorda cu substantivul determinat.
n propoziie, adjectivul, cel mai adesea, poate fi atribut sau nume predicativ.
Clasificarea adjectivelor

1. Dup neles, adjectivele se mpart n: a) adjective c a l i f i c a t i v e sau propriu-zise i b)

adjectived e t e r m i n a t i v e .
Adjectivele calificative denumesc caliti ale obiectelor: bun, frumos, nalt, verde, ciobnesc, tineresc etc.
Adjectivele determinative sunt provenite din alte pri de vorbire prin schimbarea valorii gramaticale.
Exist urmtoarele feluri de adjective determinative:
a) adjective p r o n o m i n a l e . Spre deosebire de pronumele de la care provin, adjectivele pronominale
nu nlocuiesc substantivul, ci l determin. Se disting urmtoarele tipuri de adjective pronominale:
adjective posesive (ara mea), adjective de ntrire (mpratul nsui), adjective interogativ-relative (care
copil, ce cri), adjective nehotrte (orice elev, fiecare om), adjective negative (nicio clip);
b) adjective p a r t i c i p i a l e : iarb nverzit, oameni cunoscui, zi ateptat;
c) adjective p r o v e n i t e d i n a d v e r b e : aa oameni, asemenea ntrebare;
d) adjective p r o v e n i t e d i n g e r u n z i i : ordine crescnd, ran sngernd, case fumegnde.
2. Exist i o alt clasificare a adjectivelor din punctul de vedere al coninutului. Este vorba de mprirea
adjectivelor n:
a) adjective c a l i f i c a t i v e (denumesc nsuiri care in de natura intern a obiectelor, cum ar fi cele
referitoare la culoare, dimensiune, form, temperatur, gust, vrst, starea fizic, starea emoional
etc.: alb, negru, mare, mic, strmb, drept, cald, rece, dulce, srat, tnr, btrn, vesel, trist etc.);
b) adjective r e l a t i v e (denumesc caracteristici ale obiectelor prin raportare la alte obiecte, aciuni sau
circumstane: copilresc, brbtesc, studenesc, omenesc, muntos, zburtor, plutitor, vistor, aerian,
marin, nocturn, sptmnal, primvratic etc.).