Sunteți pe pagina 1din 3

Relatia dintre 2 persoanje O scrisoare pierduta

Comedia isi are originile in Antichitate in cantecele si farsele populare, in dialogurile si


scenele din viata zilnica, improvizate in cinstea lui Dyonisos, fapt ce il determina pe
Adrian Marino sa afirme: "descendenta exuberanta, licentioasa, spectaculoasa,
histrionica, dramatica, in sens larg deschisa bufoneriilor, distractiilor joase si de circ"
a acesteia. Opera literara "O scrisoare pierduta" (1884) de I.L.Caragiale este o comedie
de moravuri, avand ca tema satirizarea aspectelor societatii contemporane autorului:
aspecte din viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru camera) si
de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor politicieni corupti.
Textul dramatic este structurat in patru acte cu cate noua, paisprezece, sapte si
iar paisprezece scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje.
Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada
fiind lista cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii
directe ale autorului in piesa. De asemenea, creatia dramatica impune anumite limite in
ceea ce priveste amploarea timpului si spatiului de defasurare a actiunii: "in capitala
unui judet de munte, in zilele noastre", adica la sfarsitul secolului al XIX - lea, in
perioada campaniei electorale, in interval de trei zile, fapt ce-l determina pe
F.Maiorescu sa transforme " scena orasului de provincie intr-o metafora a lumii largi".
Titlul pune in evidenta conflictul comic dintre aparenta si esenta. Pornind de la
principiul "ridendo castigat mores", autorul amendeaza prin ras trasaturile care-i fac pe
oameni ridicoli, punandu-i in situatii absurde sau grotesti, el considerand ca "nimic nui arde mai tare pe ticalosi decat rasul". Neintelegerea diferentei intre realitate si fictiune
determina reactii dure: I.L.Caragiale va fi acuzat pentru comediile sale de imoralitate, in
presa afirmandu-se ca ele contin aspecte "culese din locurile unde se arunca
gunoaiele in Bucuresti". I se va intenta un proces de imoralitate in care va fi aparat de
Titu Maiorescu si, in cele din urma, va fi achitat. Titu Maiorescu va elabora si va
publica ulterior studiul "Comediile domnului Cragiale", in care va aborda problema
moralitatii in arta si a raportului arta-fictiune.
Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza de fapt prin lupta de culise,
avand ca instrument al santajului politic o scrisoare pierduta , aceasta fiind si pretextul
dramatic al comediei. Scrisoarea de amor ,trimisa de Tipatescu Zoei, este pierduta de
aceasta, gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca i-o fura Catavencu,
iar acesta o pierde la randul lui si o gaseste din nou Cetateanul turmentat, care o
inapoiaza "andrisantei", inchizand astfel cercul. Cealalta "scrisorica de amor" este a
unei doamne din inalta societate bucuresteana catre o "persoana insemnatada'
becher" si gasita de Dandanache in buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese
musafir. De data aceasta scrisoarea este pierduta definitiv de becherul bucurestean,
care nu o mai primeste inapoi pantru ca "mai trebuie s-altadata". Astfel scrisoarea de
amor este totodata si o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este pierduta de
persoane influente in viata politica si gasita de oameni politici dornici de a parveni,

devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a-si asigura victoria in
alegeri.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere politica a
doua tabere: reprezentantii partidului aflat la putere - prefectul Stefan
Tipatescu, presedintele gruparii locale a partidului Zaharia Trahanache si sotia
acestuia, Zoe Trahanache-, si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae
Catavencu, avocat ambitios si proprietar al ziarului "Racnetul Carpatilor". Conflictul
secundar este reprezentat de grupul Farfuridi - Branzovenescu, care se teme de
tradarea prefectului.
Intriga piesei, adica elementul care declanseaza defasurarea actiunii si efectul
de ansamblu al textului, porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori
intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si
gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt
ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si
neasteptata.
Dramaturgul depaseste cadrul comediei clasice si individualizeza
personajele, prin combinarea elementelor de statut social si psihologic, dar si prin
modalitati si procedee de caracterizare directa facuta de autor, de alte personaje, prin
autocaracterizare si prin didascalii, sau prin caracterizare indirecta reliefata prin
comportament, limbaj, nume, relatii cu alte personaje sau statut social, I.L.Caragiale
nefiind egalat "nici pana astazi". "Facand concurenta starii civile" personajele
reprezinta anumite tipuri umane, cel care va inventaria tipologiile caragialesti fiind
Pompiliu Constantinescu .Astfel, Zoe infatiseaza tipul cochetei adulterine , dar si al
femeii voluntare, Tipatescu este primul amorez, Zaharia Trahanache este tipul
incornoratului, Catavencu este politicianul demagog, la fel ca si Farfuridi si
Dandanache, Pristanda este tipologia servitorului, iar Branzovenescu este personajul
"raissoneur" al operei.
Adevaratul cuplu al comediei "O scisoare pierduta" de I.L.Caragiale este cel
format din Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache.
Tipatescu este prefectul judetului, stalp al puterii conservatoare, dar in acelasi timp, el
intruchipeaza in comedie tipul donjuanului, al primului amorez. Prieten al lui Zaharia
Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia acestuia, Zoe, femeia cocheta, adulterina,
inca din momentul in care ea se casatoreste cu neica Zaharia, asa cum barbatul
"incornorat" observa cu naivitate : "pentru mine sa vie cineva sa banuiasca pe Joitica,
ori pe amicul Fanica, totuna e E un om cu care nu traiesc de ieri, de alataieri, traiesc de
opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara. De opt ani traim impreuna
ca fratii, si niciun minut n-am gasit la omul acesta macar atatica rau.'
In comparatie cu celelalte personaje ale operei, Tipatescu este cel mai putin
marcat comic, fiind spre deosebire de ceilalti un om instruit, educat, dar impulsiv, dupa
cum il caracterizeaza in mod direct si Trahanache: "E iute! N-are cumpat. Altminteri
bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect". In fond, Tipatescu
traieste o drama. De dragul unei femei casatorite, pe care este nevoit sa o imparta cu

altcineva, sacrifica o cariera promitatoare la Bucuresti, asa cum remarca acelasi


Trahanache: "Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus la
Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica si la drept vorbind, Joitica a staruit mai
mult" .
Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, dar si a faptului ca e
considerata o dama "simtitoare" , toti protejand-o in ciuda acestei aparente
sensibilitati, este in realitate "femeia voluntara" stapana pe sine, care stie ce vrea si
care ii manipuleaza pe toti in functie de propriile dorinte. Desi face parada de iubirea si
de sacrificiile ei pentru Tipatescu: "Omoara-ma pe mine care te-am iubit, care am jertfit
totul pentru tine",ii reproseaza ea prefectului, incercand sa-l determine sa sustina
candidatura lui Catavencu, in fapt ea "n-a jertfit nimic altceva decat o fidelitate
conjugala stanjenitoare, singurul sacrificiu notabil venind, cum am mai spus din partea
lui Tipatescu." - Stefan Cazimir, "Universul comic" - .
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu,
femeia este polul rational, puternic si care detine controlul asupre relatiei. Fiind
un "om caruia ii place sa joace pe fata" , dupa cum el insusi marturiseste, Tipatescu
refuza initial compromisul politic si ii propune Zoei o solutie disperata, aratandu-se
gata sa renunte la tot de dragul ei: "Sa fugim impreuna". Ea intervine insa energic si
refuza "nebunia", nevrand sa renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna a
orasului de provincie. De aceea ii raspunde ferm prefectului: "Esti nebun? Dar
Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele
noastre?" .Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat pierderea barbatului
iubit: "Cum or sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum or sa raza!O
saptamama, o luna, un an de zile n-o sa se mai vorbeasca decat de aventura astaIn
oraselul acesta, unde barbatii si femeile si copii nu au alta petrecere decat barfirea, fie
chiar si fara motivdar inca avand motivsi ce motiv, Fanica!Ce vuiet!ce scandal! ce
cronica infernala!". Replica ei la intrebarea lui Tipatescu starneste rasul cu toate ca
ascunde o ironie amara: "Zoe! Zoe! Ma iubesti? / Te iubesc, dar scapa-ma!" .
In confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste sustinerea candidaturii
lui Catavencu, prefectul este cel care cedeaza pana la urma de dragul Zoei: "In sfarsit,
daca vrei tufie!Intample-se orice s-ar intampla Domnule Catavencu, esti candidatul
Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia prin urmare si al meu!Poimaine esti deputat!".
Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii, Zoe devine la sfarsitul piesei, cand
orice motiv de ingrijorare dispare, generoasa, fermecatoare, spunandu-i lui
Catavencu: "Eu sunt o femeie bunaam sa ti-o dovedesc. Acum sunt fericita putin imi
pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-ai putut."
Finalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce intra in posesia
scrisorii, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata doamna, face
promisiuni linistitoare pentru ceilalti, in mod special pentru Catavencu: "Du-te si ia loc
in capul mesei; fii zelos, asta nu-i cea din urma Camera!", in timp ce Tipatescu se
retrage ca si mai inainte, in umbra ei.