pe haina fiinei mele strignd ntruna s-a ters, dar nu i din durere ce arde-n soba veche, mocnete, nu s-aude, se vede cum strlucesc n negru pare c zmislesc cte-o crare spre un neant artificial acelai dormitor c-un pat de lng geam. Terestru de sinistru m simt plutind ntr-o saltea i amgind un vers slbatic, neastmprat, o ran dulce demult mi-ai croetat. l las s zboare cu aripi incolore s doarm-n aburi