Sunteți pe pagina 1din 1

A doua secvenld a poeziei surprinde o dublS transfigurare: a

fiinleigia lumii. lubireir

perturbi ordinea spatio-temporald existentd. Ca intr-un joc de puzzle, lumea se reconfigureazd dt,pi legi
proprii, reiter6nd momentul genezei. Perceplia realului se modificd fundamental, printr-o miScare 3
cercurilor concentrice ale apei, simbolal perfecliunii. Noul univers este proiectia unei lumi interioar e.
lubirea degajd asupra sensibilitSliieului poetic o energie omnipotentS. Poetul se simte un adevirat :entrum
mundi, un nucleu existenlialce poate reorganiza totulin jurulsiu, dupi alte perceptii, cu o forti
impresionantS: ,,$i deodat5-n jurul meu, natura/sefdcu un cerc, de-a-dura,f cdnd mai larg, c6nd mai
aproape,/ca o str6ngere de ape." Saltul priviriiinspre inalt este simultan cu inillarea auzului , intr-o migcare
ascensionalS care are ca punct terminus un loc imaterialal c6ntecului gi al zborului. Noua stare de gr'atie e

structuratd din metafore ale diafanului, ale volatilului:"$i privirea-n sus t65ni,/curcubeu tdiat in dotri,/gi
auzul o-nt6lni/tocmai 16ngi ciocdrlii". Metafora curcubeului ,,tdiat in doui" ambiguizeazi sensurile: simbol
biblic al armoniei gi alimpdcirii, el este 5i o imagine a unitdliiin multiplicitate. Noul univers al iubiri este
caracterizat nu doar de armonia culorilor gia sunetelor, ci gide vitalitate. Verbele acesteisecvente rpar la
perfectulsimplu:,,!dgni",,,intdlni", pentru a exprima dinamismul lumiipoetice care se organizeazS rapid in
jurul eului liric, ca in jurul unei axe verticale.
Ultima secven!5 evocd dimensiunea fiinldrii afective a sinelui poetic. Transformirile sinelui
echivaleazd cu o renagtere, cu o schimbare de identitate, dati de contopirea omului cu sentiment.rl, o
idee ce particularizeazi iardgi viziunea despre lume a poetului. Sinele i5i pierde concretetea 5i

contururile se estompeazd sub priterea rdvS5itoare a iubirii. Receptai'ea lumiise face acum intr"-o alti
dimensiune. Enumeralia surprinde imaginea metonimicd a simlurilorcare nu mai au corporalitate. l{oua
stare de gralie vine dupS o perioadd terni a vielii,,,un degert" care capitd,,strilucire", cici omul
recupereazi astfel atributele sale paradiziace, prin care poate invinge timpul 5i poate deveni nemur tor:
,,Mi-am dus mAna la sprdncean6,llatdmpla gi la bdrbie,/dar mdrra nu Ie rnai gtie./$i alunecS-n Ireqtire/1,e-un
degert in strdlucire/peste care trece-alerreio leoaicd arirnie/cu migc[rile viclene,/inc6-o vreme,/9i-ncd- I
vren"re...

"

Reflexivitatea limbajului este confirmatd gi accentuatd de recuren{a formelor


pronominale de persoana I singular:'hi", "md", "m", "meu", ca gi de ocurenfa verbului "m-alr dLts", ce
accentueazd. ca ra cteru I con fes iv a I I i ris m u I u i.
Discursul liric are o organizare strofici variabili: o septirnd, un octet gi o decirnd. Versul
alb alterneazd cu versul liber gi cu secvenfe de stihuri in care rima este imperecheatd, iar, la final,
incrucigat6. Iniliala minuscu16, versul iriegal gi tehnica ingarrbamentului incadreazd' formal poezia in noul
tip de prozodie inaugurat in modernitate.
Dupd opinia noastr[, poemul "Leoaic[ tAndrd, iubirea" propune un mod de receptare sub ectiv
al sentimentului iubirii, infeles ca modalitate de a fi a eului in lurne. Iubirea instituie o stare sr-rfleteas:5
ce-i confer d sensibilit6fii poetice puteri demiurgice qi-i recorrstruiegte din temelii universul existenfi;r[:
",,$i deodatS-n jurul meu, natura/se fdcu un cerc, de-a-dura", " Mi-am dus rnAna la sprdnceand./la tA.npl6
gi la b6rbie./dar rr6na nu le mai gtie". Noutatea viziunii poetice. surprinzltoarele asocieri metaforice
concretizarea prirr linrbaj. a unor abstrac{iuni, uneori ambiguitatea sensurilor dau acestei poezii o notA
.

neomodern istd evidentd.