Florile de tei eminesciene care se vor cerne pe capetele celor

doi indragostiti reprezinta o imagine vizuala, tactila,

olfactiva, trecuta trecuta intr-un timp nelimitat: Flori de tei
deasupra noastra/ or sa cada rinduri-rinduri/
(Dorinta)
Sfintul Ioan al Crucii face din floare
imaginea virtuilor sufletului, buchetul
care le adun fiind cel al perfeciunii
spirituale.
Pentru Novalis, floarea este simbolul
dragostei si al armoniei; ea se identific
cu simbolismul copilariei si, intr-un fel cu
Starea
edenic.
Floarea
conine
promisiunea unei noi vieti, taina
frumosului daruit Lumii. Ea este asociata
unor stari de armonie si de fericire
lumeasca.
Vechiul obicei de a amplasa morminte in
gradini sau de a le planta cu flori a fost
asociat simbolisticii Grdinii Paradisului,
dar si efemeritaii tuturor frumuseilor
pamntesti, care pot fi Eterne doar in
grdinile Cerului. O tulpin uscat pe care
cresc flori este simbolul speranei.

Minunat prin frumusetea, forma si parfumul sau, trandafirul

simbolizeaza cupa vietii, sufletul, inima, iubirea. Grdina
trandafirilor este grdina-contemplaie. Prin legatura sa cu
singele varsat, trandafirul pare adeseori a fi simbolul unei
renasteri mistice. Trebuie, scrie Mircea Eliade, ca viata omeneasca
s se mistuie cu totul ca s epuizeze toate posibilitatile de creaie sau
de manifestare; chiar curmata brusc, printr-o moarte violenta, ea
cauta sa continue sub o forma noua-de planta. Trandafirul a fost
preluat n cretinism ca efegie a iubirii, fiind considerat imagine a
sufletului si al lui Cristos.

Floare / crin /
trandafir

n simbolistica populara, crinul nu este numai simbolul

puritaii, ci si al paliditaii mortuare.
n poezia simbolistica, trei crini plantai pe mormnt fac
aluzie la moarte. El reprezint abandonul, uitarea de sine
pentru cei alei de Dumnezeu, dar i beatitudinea n extaz
divin.

Floarea albastr la Novalis sau

Leopardi, sugereaza tenaia ctre
infinit, catre o patrie ndepartat a
poeziei, un ideal de fericire i iubire
pur, dorina naufragiului n infinit.
La M.Eminescu ea e o expresie
cromatica
pentru
sentimentul
infinitului; e dinti tentativa a vietii (pe
care o reduce, totusi, la pesimismul
caracteristic poeziei sale de tineree )
dar nu fara o a relua, sub forma unei
oscilatii spectaculoase ntre ideea de
moarte si viata.

n credinele romnesti, drumul spre rai e presarat cu flori,

care au rolul de a domoli dorul de viata; motivul apare i in
basmul Tineree fr btrinee i viaa fr de moarte;
dupa ce printul trece peste hotarele Scorpiei, ajunge la un
cmp numai de flori si unde era numai primvar; fiecare
floare era cu deosebire de mndr i cu un miros dulce, de te
mbata.
i iadul i are floarea sa macul. El creste n faa porilor
infernale, evocnd patimile din culoarea sa.