Programul de

studiu:asistenta

medicala-caiet de practica1.

ASEPSIA I ANTISEPSIA
1. Definiii: asepsia si antisepsia fac parte din metodele prin
care se realizeaza
dezinfectia. Ambele metode se folosesc simultan si se completeaza
reciproc.
I. Asepsia (a = fara, sepsis = putrefactie) - ansamblul de masuri prin
care este impiedicat
contactul dintre germeni si plaga operatorie. Este o masura
profilactica.
Louis Pasteur (18221895) este considerat parintele asepsiei
moderne, alti savanti al
cror nume se leaga de acest domeniu fiind rusul Elie Metchnikoff
(1845 - 1916) si
romnul Victor Babes (1854 - 1926).
II. Antisepsia (anti = mpotriva, sepsis = putrefactie) reprezinta
totalitatea masurilor
prin care se realizeaza distrugerea germenilor prezenti intr-o plaga,
pe tegumente sau in
mediu. Este o metoda curativa.
Joseph Lister este considerat promotorul antisepsiei n chirurgie.
Sterilizarea reprezinta totalitatea metodelor fizico-chimice de
distrugere a
tuturor germenilor, patogeni sau saprofiti. Reprezint forma cea
mai completa de
dezinfectie, capabila sa distruga germenii chiar si n forma lor
sporulata.
Dezinfectia reprezinta totalitatea mijloacelor fizico-chimice,
biologice si

farmacologice ce determina indepartarea, inactivarea, distrugerea

germenilor patogeni din
mediu.
2. Obiective.
I. Asepsia reprezinta latura profilactica a dezinfectiei si se adreseaza
tuturor momentelor
ce prezinta riscul de contaminarie a plagii chirurgicale.
Se realizeaza printr-un ansamblu de metode:
- dezinfectia mainilor chirurgului si protejarea cu manusi sterile
- dezinfectia campului operator
- sterilizarea instrumentarului chirurgical si a materialului moale
- gesturi aseptice asupra plagii postoperatorii
Sterilizare, ce se poate efectua prin:
mijloace fizice - mecanice, caldura, radiatii UV sau ionizante
mijloace chimice - formol, oxid de etilen, glutaraldehida
1. Mijloace mecanice: curatirea mecanica si spalare cu apa,
detergenti si sapun (se
adreseaza instrumentarului, materialului moale, minilor
chirurgului si cmpului
operator).
2. Cldura - mecanismul de actiune este reprezentat de
precipitarea proteinelor din
membrana bacteriana, la temperaturi de peste 50 grade, cu ruperea
legaturilor de H si
4denaturarea proteica. Sensibilitatea la cldur este direct
proportionala cu continutul in
apa al celulei - microorganismele cu continut scazut in apa sunt mai
rezistente la cldur,
formele sporulate fiind mai rezistente ca cele vegetative.

A. Sterilizarea prin caldura uscata

Flambarea - procedeu vechi si imperfect, folosit in conditii de
urgenta, cu
trecerea prin flacara a instrumentelor metalice sau aprinzand
alcoolul turnat peste
instrumente. In prezent se foloseste doar pentru flambarea gatului
fiolelor sau
gurii eprubetelor
Incalzirea la incandescenta - sterilizare rapida si sigura, dar
distruge
instrumentele. Este folosita doar la sterilizarea ansei bacteriologice
Fierul de calcat - realizeaza temp. de 200-300 C, cu distrugerea
germenilor de
pe tesaturi. Se foloseste in sterilizarea lenjeriei pentru nou-nascuti,
material moale
pentru pansat
B. Sterilizarea prin aer cald se realizeaza cu ajutorul pupinelului, la
temp. de 160 - 180
C si este alcatuit din:
- carcasa - cutie paralipipedica, cu pereti dubli, intre care exista un
spatiu
prin care circula aerul cald; peretele exterior este termoizolant,cel
interior
este perforat si permite comunicarea dintre interiorul pupinelului si
spatiul
dintre pereti; interiorul carcasei este prevazut cu rafturi
- sistem de ventilatie - ventilator ce uniformizeaza temperatura
aerului,
favorizand circulatia continua
- sistem de masura temperatura- termometru cuplat la un
termocuplu ce

regleaza temperatura in pupinel

- sursa de caldura- rezistenta electrica
- sistem de reglare si control - buton de reglare a temperaturii si a
duratei de
sterilizare
Se pot steriliza instrumente metalice, obiecte din sticla,
ceramica, unele
pulberi
C. Sterilizarea prin caldura umeda - prezinta o penetrabilitate mai
mare, si realizeaza
sterilizarea la temperaturi mai mici.
Fierberea - foloseste fierbatoare speciale, electrice, cu
temperatura de lucru de
100 grade, ce poate fi crescuta cu 2-3 grade prin adaos de formol
sau carbonat de
sodiu, timp de 30-40 min. Metoda este abandonata astazi, dar in
trecut era folosita
pentru sterilizarea seringilor
Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune - cea mai utilizata
pentru materialele
si instrumentele chirurgicale, prin autoclavare. Metoda are la
baza cresterea
temperaturii de fierbere a apei odata cu cresterea presiunii - 1 atm. 120C, 2 atm.
- 136C, 3 atm. - 144 C ( la 120 C sunt distrusi toti germenii.
inclusiv formele
sporulate).
Se realizeaza prin intermediul autoclavului:
5- un cazan cu pereti dubli, ce comunica intre ei prin orificii situate
in
partea superioara; spatiul dintre pereti comunica cu exteriorul

prin
intermediul unor robinete; capacul este strabatut de orificii la care
sunt
adaptate un manometru, un robinet pentru reglarea presiunii si o
supapa
de siguranta
- sursa de caldura este reprezentata de aburul ce provine de la
uzina
spitalului sau de la un cazan propriu al instalatiei, electric sau pe
baza de
gaze
- robinete de admisie abur in autoclav, evacuare condens, evacuare
abur,
uscare; se lucreaza la presiuni de 2-2,5 atm.
- autoclavele moderne sunt computerizate, dotate cu pompa de vid
Se pot steriliza : materialul moale, seringi, tuburi de dren,
instrumentar chirurgical
Pasteurizarea - aseptizarea unor lichide la temp. sub 100 C,
urmat de racire
brusca. Se utilizeaza pentru lapte, bere, medii de cultura.
Asigur o distructie de 90-95% din germenii patogeni. Deosebim
pasteurizare:
- inalta - fierbere 80 sec. la 80-90 C
- joasa - fierbere 30-60 min la 60 C
3. Raze ultraviolete - sursa de emisie este reprezentata de lampi cu
mercur sau cadmiu.
- actioneaza direct asupra microorganismelor, determinand
coagularea
proteinelor citoplasmatice, cu efect inclusiv pe virusi si germeni
anaerobi

- raza de actiune 1,5-2 m., durata de eficienta este de 30-40 min.

- sterilizeaza aerul din salile de pansamente, operatie, diverse
suprafete
4. Radiatiile ionizante - radiatia gama produce distrugerea microbilor
prin excitarea si
ionizarea atomilor materiei cu care vine incontact. O parte din
germeni sunt distrusi, la
altii apar mutatii ce determina degenerarea coloniilor viitoare, la
altele este inhibata
cresterea si inmultirea pe o anumita perioada de timp
- avantaje: penetreaza foliile de plastic sau hartie, nu incalzesc
obiectele
de sterilizat, durata mare de sterilizare - 2-3 ani
- sunt sterilizate solutiile perfuzabile si pulberile, materiale de
sutura,
instrumentar, manusi, halate, sonde, tuburi
5. Ultrasunetele - produse de generatori cu cristal, actioneaza
prin distrugerea
membranei si liza celulara.
6. Liofilizare - desicatie in vid la temp. de -138 C. Se utilizeaza in
sterilizarea serurilor,
vaccinurilor.
7. Sterilizarea prin mijloace chimice: se utilizeaza oxidul de etilen,
aldehidele.
A. Oxidul de etilen este un gaz cu mare penetrabilitate, incolor,
inflamabil (amestecat cu
freon isi pierde aceasta capacitate).
- penetreaza plasticul, cauciucul, lemnul, hartia, textilele
actiune bactericida puternica pe toate microorganismele,
vegetante sau
sporulate

- sunt folosite etuve speciale, la 40 C, 4 ore, la 1-1,5 atm

- se sterilizeaza instrumente chirurgicale metalice sau din plastic,
tuburi,
catetere, ace, materiale de sutura
B. Aldehidele - glutaraldehida si formaldehida. Se realizeaza
sterilizarea prin imersie
sterilizarea la rece.
- glutaraldehida - Cidex, Deconex - cu actiune bactericida,
fungicida,
viricida, tuberculocida, chiar si in prezenta sangelui, plasmei, urina ;
Utilizata la sterilizarea instrumentarului endoscopic, laparoscopic,
alte
instrumente din plastic, in solutie de 1%, 30 min, cu valabilitate de
14
zile
- formaldehida 40% - formol sub forma de vapori, la rece (pastile de
1g
paraformaldehida), utilizat pentru sterilizarea cistoscoapelor,
sondelor,
cu minim 24 h contact
Utilizat la cald pentru dezinfectia incaperilor.
Utilizarea formolului pentru sterilizare nu se mai foloseste
astazi,
datorita riscului cancerigen.
II. Antisepsia - foloseste o serie de mijloace chimice:
antiseptice - substanta cu actiune bactericida sau bacteriostatica
care se aplica pe
tesuturi vii
dezinfectante - substanta folosita pentru distrugerea germenilor
de pe diverse

obiecte, produse septice sau din mediul extern.

Antisepticele si dezinfectantele trebuie sa ndeplineasca anumite
conditii:
- sa aiba actiune rapida si durabila;
- sa distruga ct mai multi germeni n concentratii ct mai mici;
- sa nu actioneze toxic pe tesuturile pe care se aplica si sa nu
tulbure
mecanismele de aparare favoriznd astfel o infectie bacteriana;
- sa nu deterioreze suprafetele, instrumentele sau materialele care
urmeaza
sa fie dezinfectate;
- sa fie usor solubila n apa iar odata solvita sa dea un amestec stabil
(sa nusi modifice proprietatile n timp);
- sa-si mentina proprietatile antiseptice n orice mediu.
A. Antisepticele - sunt reprezentate de:
1. Iod - tinctura de iod (solutie alcoolica de iodura de sodiu), solutie
Lugol, iodofori (combinatii ale iodului cu polivinilpirolidona,
detergenti, rezultnd preparate
mai putin iritante pentru piele: Betadine, Septozol etc.)
Se folosesc pentru dezinfectia tegumentelor.
Nu se pune n contact cu o plaga sau cu mucoase deoarece
coaguleaza proteinele;
aplicat pe seroase, favorizeaza constituirea de aderente; n
contact cu plagile
secretante, degaja acid iodhidric, iritant pentru tegumente;
Actualmente exista derivati de iod ce se pot utiliza si pe mucoase,
plagi.
72. Alcool 70%: nu se aplica direct pe plaga sau pe zone fara strat
cornos deoarece
produce deshidratare si denaturare celulara (coagulare a
proteinelor); nu actioneaza asupra formelor sporulate si a bacilului

Koch;
Folosit n afectiuni inflamator-infectioase, n aplicatii scurte (5-10
minute), pentru
efectul revulsiv (priessnitz alcoolizat);
3. Substante pe baza de clor: hipoclorit de sodiu, cloramine (actiune
pe bacteriile
Gram + / Gram - si pe bacilul Koch;
Solutia folosita pentru dezinfectia plagilor si mucoaselor se obtine
prin dizolvarea
comprimatelor de cloramina B de 500 mg ntr-un litru de apa;
Solutiile folosite pentru dezinfectia obiectelor sanitare ce vin n
contact cu
produse organice au concentratii mai mari.
Clorhexidina (compus organic al clorului n solutie de alcool
izopropilic), fara
actiune asupra germenilor sporulati si a micobacteriilor
4. Substante care degaja oxigen:
Apa oxigenata (solutie apoasa ce contine 3% peroxid de oxigen
[H2O2] folosita pentru
antisepsia plagilor si a mucoaselor. Pe lnga efectul antiseptic, n
primul rnd ndreptat
mpotriva germenilor anaerobi, prezinta o tripla actiune:
- mecanica de ndepartare a resturilor tisulare sau corpilor straini
din zonele
profunde sau fundurile de sac ale plagilor delabrante prin efectul de
spumare
efervescent al reactiei exoterme de eliberare a oxigenului,
- hemostatica pe vasele mici
- citofilactica favorizare a proliferarii si migrarii celulare cu aparitie
a tesutului

de granulatie;
- efect antiseptic, ndreptat in principal mpotriva germenilor
anaerobi
Permanganat de potasiu (KMnO4 ) se prezinta sub forma de cristale
de culoare violet
si se foloseste sub forma de solutie 0.1-0.5% pentru dezinfectia
mucoasei vaginala,
vezicala sau bucala, ca si a plagilor infectate cu anaerobi
5. Acizi si baze: acid boric - n chirurgia generala este folosit ca
pulbere formata din
cristale albe pentru antisepsia plagilor, fiind activ si pe piocianic; n
plus, actioneaza
asupra sfacelurilor, tesuturilor necrozate si crustelor, pe care le
macereaza, facilitnd
astfel eliminarea lor si dezvoltarea tesutului de granulatie prin care
se realizeaza
vindecarea plagilor;
6. Derivati ai metalelor grele (mercur, argint): fenosept (borat
fenilmercuric n
solutie apoasa 2%o), rar folosit pentru dezinfectia minilor, a
plagilor si a instrumentarului), nitrat de argint - cristale folosite la
cauterizarea de tesuturi
aberante, solutie folosita pentru instilatii vezicale n urologie
7. Detergenti: anionici (folositi la spalarea lenjeriei), cationici
(actiune bactericida,
fungicida si virucida).
Cel mai folosit n chirurgie este bromocetul - solutie hidroalcoolica
de bromura de
cetilpiridinium utilizata pentru aseptizarea unor plagi, arsuri si a
tegumentelor, ca si
pentru dezinfectarea instrumentarului, lenjeriei, veselei, ncaperilor

8. Alte substante: formol (solutie de formaldehida 40%),

ntrebuintata ca dezinfectant si conservant al tesuturilor; este
bactericid si sporicid extrem de puternic,
iritant nsa pentru ochi si caile respiratorii; utilizat in trecut in
spitale pentru
dezinfectia periodica a ncaperilor, fenol, acid fenic, violet de
gentiana (colorant
derivat de trifenilmetan folosit ca antihelmintic n oxiuriaza si ca
topic bactericid
8si antifungic n dermatologie), rivanol (lactat de etoxidiaminoacridina, cu
eficacitate antiseptica ndoielnica)
III. Pregatiri preoperatorii in vederea diminuarii riscului de aparitie
a unor infectii
postoperatorii, trebuie respectate cateva reguli:
nu se panseaza plagi septice si nu se efectueaza TR, TV
mana cu unghii taiate scurt, fara plagi
in filtrul isi schimba incaltamintea si echipamentul
dezinfectia atenta a mainilor
baia inainte de operatie a pacientului
raderea regiunii respective
dezinfectia regiunii respective
TEST
1. Definiti asepsia si antisepsia
2. Enumerati mijloacele fizice de sterilizare, ce utilizeaza caldura
3. Sterilizarea prin caldura umeda
4. Sterilizarea utilizand radiatiile U.V. sau ionizante
5. Mijloace chimice de sterilizare
6. Enumerati substantele utilizate ca antiseptice

7. Conditii ce trebuie indeplinite de o substanta antiseptica

8. Pregatiri preoperatorii ce trebuie indeplinite pentru diminuarea
riscului de aparitie a infectiilor
92. INJECTIILE
Definiie Injeciile reprezint mijlocul prin care introducem o
substan n esuturi, cu
ajutorul seringii, n scop terapeutic sau diagnostic.
Obiective administrarea parenteral ofer o serie de avantaje:
dozarea precis a substanei
aciune rapid dup administrare
absorbie complet
se poate folosi cnd calea oral este inutilizabil
se pot administra substane
de sucurile

ce sunt distruse sau inactivate

digestive
se pot administra la bolnavii aflai n stare de incontien sau
recalcitranti
se pot introduce substane n scop explorator sau diagnostic
Tehnica
a) Materiale necesare:
Pentru efectuare unei injecii avem nevoie de:
sering
ace sau branule
substana injectabil
antiseptice, tampon, leucoplast
- Seringa se folosesc seringile din material plastic, de unic
folosin, sau din
sticl. Este alctuit din:

 corpul de pomp cilindric, are marcate pe el gradaii capacitate de 1, 2, 5, 10, 20 ml.

piston este clindric, etan.
Orice sering trebuie s fie - etan, gradat corespunztor scopului
pentru care
este folosit, steril
- Acele au diferite dimensiuni, n funcie de utilizare:
pentru injecii intradermice au lungime 10 25 mm, grosime 0,4
mm i bizou scurt
pentru injecii subcutanate au lungime 25 30 mm, grosime 0,6
0,8 mm i bizou lung
pentru injecii intramusculare sunt lungi de 50 80 mm, grosime
0,7 0,8 mm i bizou lung
pentru injecii intravenoase au lungime 30 40 mm, grosime 0,8
1 mm i bizou scurt
10- Substanele injectabile sunt livrate n fiole, flacoane, pungi, n
stare lichid sau
sub form de pulberi (insotite de solvent), coninutul fiind steril.
Obligatoriu
trebuie specificate: denumirea substanei, cantitatea,
concentraia, calea de
administrare, data fabricaiei i valabilitatea.
- Substanele antiseptice alcool, tinctur de iod - pentru dezinfecia
regiunii
- Garou n cazul injeciilor intravenoase
b) Calea de administrare exista mai multe cai de administrare
a substantelor
parenteral.
Substanele injectabile se pot administra:

 intradermic
subcutanat (hipodermic)
intramuscular
intravenos
intraarterial
intracavitar
intraosos
n principiu, diferitele substante se administreaza astfel:
sarurile metalelor grele (bismut, mercur, iod, calciu,
aur) se introduc intramuscular
substanele uleioase se injecteaz intramuscular
profund
soluiile izotonice se pot injecta pe orice cale
soluiile hipotonice se administreaz n circulaia
sanguin (intravenos, intraarterial)
cantitile mari de substane (soluii perfuzabile,
snge, derivate de snge) se introduc intravenos sau
intraarterial
pentru explorarea funciei anumitor organe sau
vizualizarea sistemului arteriovenos, substanele se
introduc direct n circulaia sanguin (intravenos,
intraarterial)
Unele substane pot determina reacii de hipersensibilitate din
partea bolnavului,
ceea ce necesit testarea prealabil a sensibilitii.
c) Pregtirea seringii:
montarea seringii (cele de unic folosin sunt montate) i

adaptarea
acului
ncrcarea seringii se face respectnd regulile se asepsie i
antisepsie.
- Se ia fiola i se golete lichidul din gtul acesteia
11- Se dezinfecteaz cu alcool i se taie cu o pil special,
sau se rupe catul fiolei
- Se introduce acul n fiol i se aspir cu grij
coninutul
- Se evacueaz aerul din sering
- Se schimb acul seringii.
d) Pregtirea regiunii n care se execut injecia. Tegumentul trebuie
s fie indemn,
fr leziuni sau infecii (dermit, foliculit). Se dezinfecteaza locul.
n funcie de tipul de injectare se fac si alte manevre: aplicarea
garoului i fixarea
venei, reperarea pulsaiilor unei artere.
e) Efectuarea injeciei propriu-zise
Bolnavul este bine s fie n clinostatism (pericol de lipotimie).
1. Injecia intradermic
Scop:
diagnostic se injecteaz diverse antigene sau alergeni care in
contact cu
anticorpii din organism produc o reacie eritemopapuloasa la locul
injectarii
(intradermoreactie)
terapeutic n desensibilizri
Zona de elecie faa anterioar a antebraului

Tehnic
se folosete seringa de 1 ml, ace mici, subiri, cu bizou scurt.
dezinfecia zonei respective
se introduce vrful acului paralel cu suprafaa pielii, strict
intradermic i se
injecteaz 0,1 0,3 ml. La locul injectrii apare o mic papul, iar
pielea ia
aspectul de coaj de portocal.
2. Injecia subcutan se face n scop terapeutic
Zona de elecie:
faa anteroextern a coapsei
faa posterioar a braului
faa lateral a toracelui
perete anterolateral abdominal
Tehnic:
se dezinfecteaz tegumentul
se prinde pielea cu indexul i policele stng pn face o cut, la
baza creia
introducem acul paralel cu suprafaa zonei
3. Injecia intramuscular se face n scop terapeutic
Zona de elecie:
regiunea fesier obligatoriu cadran superoextern
regiune deltoidian
faa anterioar a coapsei
Tehnic
se dezinfecteaz tegumentul
acul ataat la sering se introduce profund n masa muscular
printr-o micare

brusc
se aspir puin cu seringa (pentru a verifica dac nu s-a ptruns
ntr-un vas)
se injecteaz lent substana
Injecia intravenoas se face n scop diagnostic (introducere de
substan de contrast)
sau terapeutic i const n introducerea substanei direct n circuitul
sanguin.
Zona de elecie venele superificale de la plica cotului (n principiu
se poate injecta
n orice ven superficial)
Tehnic
se aplic un garou strns moderat, care s comprime numai
reeaua venoas
superifical, nct s produc staza venoas
se dezinfecteaz regiunea
cu indexul se imobilizeaz vena ce urmeaz s fie puncionat
acul montat la sering, bizoul n sus, n unghi ascuit, se introduce
acul
se aspir uor (sngele ptrunde n sering)
se nltur garoul i se injecteaz substana lent sau rapid
Injecia intraarterial se face n scop explorator (arteriografii)
sau terapeutic.
Se puncioneaz artera femural, artera carotid, aorta abdominal.
Injecia intracavitar se face n scop diagnostic sau terapeutic.
Injecia intraosoas - se face n scop terapeutic (perfuzii de snge la
copil stern,
creasta iliac, trohanter, maleola tibial, peronier) sau pentru
anestezii intraosoase.

f. Incidente, accidente:
- neparea unui vas sanguin apare snge n sering la aspiraie. Se
retrage puin acul.
- neparea unui nerv apare durere vie, intens, ce iradiaz de-a
lungul nervului. Se
retrage acul.
- Hematomul postinjecional
- Ruperea acului
- Flegmonul postinjecional datorit unor defecte de asepsie sau
injectrii unor
substane necrozante
- Tromboflebita iritaia lumenului venos de substan injectat
intravenos
- Embolia prin injectarea de aer sau substane uleioase.
TEST
1. Avantajele administrarii parenterale de substante
2. Materiale necesare in efectuarea unei injectii
3. Cai de administrare a substantelor injectabile
4. Modalitati de administrare a unor categorii de substante
injectabile
5. Pregatirea seringii pentru efectuarea unei injectii
6. Injectia intradermica
7. Injectia subcutanata
8. Injectia intramusculara
9. Injectia intravenoasa
10.Incidente si accidente in efectuarea unei injectii
3. CATETERISMUL VENOS
1. Definiie cateterismul venos se defineste ca totalitatea

modalitilor prin care se

asigur acces direct, disponibil n permanen i de durat, la
sistemul vascular al
unui pacient .
2. Obiectivele cateterismului venos presupune instalarea unui tub de
plastic n lumenul
venos, percutan sau prin denudare venoas.
Vena cateterizat poate aparine sistemului venos periferic
(superficial sau
profund), sau poate fi reprezentat de una din venele cave cateterism venos central.
3. Indicaiile cateterismului venos sunt:
- prelevarea repetat de snge de la bolnav pe parcursul unei
perioade mai
lungi
- administrarea rapid sau prelungit de perfuzii i/sau transfuzii
- alimentaie parenteral
- terapie intravenoas prelungit
- msurarea presiunii venoase centrale i monitorizare
hemodinamic cu
cateterul Swan Ganz
- stimularea cardiac temporar sau permanent
- hemodializ i alte tehnici de epurare extrarenal
(hemofiltrare,
hemoperfuzie)
4. Tehnic - Pentru o terapie intravenoas prelungit i posibilitatea
administrrii unor
volume mari de lichide, puncia venoas trebuie completat cu
cateterizarea
venelor.

 Dup puncionare, se introduce un cateter care s ajung ntr-o

ven central,
adic proximal de ultima valvul venoas, ideal la distana de
1 cm de
vrsarea venei cave superioare in atriul drept (pentru cateterismul
venos cav
superior) i imediat sub locul de vrsare al venelor renale (n
cazul
cateterizrii venei cave inferioare).
Pentru aceasta se pot ataa catetere lungi, introduse prin
puncionarea venelor
periferice (ale plicii cotului, vena safen intern, vena femural), sau
catetere
scurte, cnd accesul venos este n vecintatea venei cave
(puncia venei
subclaviculare, venei jugulare interne sau externe, trunchi
brahiocefalic).
Se poate plasa cateterul la jumtatea drumului dintre periferie i
vena cav
superioar, cu vrful cateterului la jonciunea dintre vena axilar
i vena
subclavicular, apreciindu-se c astfel sunt preluate toate
funciile unui
cateterism venos central.
a) Puncionarea venelor periferice
15Cea mai facil modalitate de acces intravenos este puncia
venoas, urmat sau nu de
cateterism venos.
Se utilizeaz: -

ace de oel tip Luer

- canule scurte din teflon

- truse catetere

- trusa de perfuzie
Loc de elecie -

venele dorsale ale minii

- vena cefalic spre partea radial a antebraului

- vena bazilic spre partea ulnar a antebraului
- vena median a antebraului
- venele dorsale ale piciorului
Puncionarea - cateterizarea venelor cefalic i bazilic
Locul de elecie pentru puncie este plica cotului.
Materiale necesare
- soluie antiseptic, ac, a pentru fixarea cateterului
- tampoane
- mnui sterile
- ac puncie din oel sau teflon cu mandren
- cateter de circa 50 cm
- trus de perfuzie, substane perfuzabile
Tehnic
- se aplic garoul n treimea inferioar a braului
- degresarea i dezinfecia regiunii plicii cotului
- se stabilizeaza vena cu indexul sau policele mainii stangi
- puncionarea venei cu ac gros conectat la sering
- se desface garoul dup puncionare i se introduce cateterul prin
lumenul
acului n ven (de preferat vena bazilic care are diametrul mai mare
i se
continu cu vena axilar)
- se scoate acul de puncie din ven i se conecteaz cateterul la
trusa de

perfuzie
- fixarea cateterului la piele
- control radiologic pentru verificarea poziiei cateterului
Cateterizarea venei jugulare externe
Locul de elecie este la jumtatea distanei dintre unghiul
mandibulei i
clavicul
- Poziia bolnavului n decubit dorsal, n Trendelenburg (15 - 20) cu
capul
rotit n partea opus
- Anestezie local cu xilin 1%
- Se stabilizeaz i comprim vena cu indexul i policele minii
stngi
16- Cu mna dreapt se inser canula de teflon prin tegument i
ven, ca la orice
puncie venoas i se introduce cateterul care se adapteaz la
trusa de
perfuzie
Cateterizarea venei subclaviculare
Locul de elecie variaza functie de tipul de abord infraclavicular
sau
supraclavicular
- Poziia bolnavului n decubit dorsal, cu umerii relaxai i braele
ntinse pe
lng corp, capul flectat n direcie opus
- Anestezie local cu xilin 1%
- abord infraclavicular la unirea 1/3 interne cu cea mijlocie a
claviculei
- acul de puncie adaptat la sering se introduce

sub un unghi de 15 medial i ascendent ntre

clavicul i prima coast
- se aspir uor, n permanen. Cnd se ptrunde
n ven, va veni snge abundent
- se introduce cateterul i se adapteaz la trusa de
perfuzie
- abordul supraclavicular puncia se face la vrful unghiului format
de
faa superioar a claviculei cu limita lateral a
inseriei muchiului sternocleidomastoidian sub
un unghi de 45
Cateterizarea venei jugulare interne
Locul de elecie se poate utiliza abordul medial sau lateral
- Poziia bolnavului n decubit dorsal, n uor Trendelenburg (20) cu
capul
flectat posterior i rotit spre partea opus
- Anestezie local cu xilin 1%
- abordul median se identific triunghiul format de cele dou
inserii ale
muchiului sternocleidomastoidian i clavicul. Vena se
gsete posterior fa de marginea medial a fascicului
clavicular. Artera este situat medial de ven.
- acul se introduce n jos i lateral n direcia mameleonului
de aceai parte sub un unghi de 45. Cu celalat mn se
palpeaz i protejeaz artera carotid.
- abordul lateral acul se introduce la marginea lateral a
muchiului
sternocleidomastoidian, la 5 cm deasupra claviculei sub un

unghi de 30 - 40 fa de tegument, de sus n jos i din

afar spre nuntru, traversnd muchiul
sternocleidomastoidian.
Cateterizarea venei femurale
Locul de elecie se repereaz pulsaiile arterei femurale sub
ligamentul
inghinal. Vena femural se gsete medial de artera femural
- Poziia bolnavului n decubit dorsal
- Anestezie local cu xilin 1%
17- acul se introduce la 1 2 cm sub arcada crural i la 1
cm medial fat de artera femural protejat cu
indexul minii stngi, orientat oblic ascendent sub
un unghi de 45 fa de tegument.
Descoperirea chirurgical a venelor periferice
Denudarea venoas asigur accesul la sistemul venos cnd
puncia
cateterismul percutan nu sunt posibile. Venele cele mai des
abordabile sunt:
- vena bazilic superior de plica cotului
- vena cefalic n anul deltopectoral
- vena safen intern n triunghiul Scarpa sau la nivelul gleznei,
anterior de malela tibial
Materiale necesare
- soluie antiseptic, tampoane, mnui sterile, cmpuri
- soluie anestezic xilin 1%
- bisturiu, foarfec, pense, deprttoare, portac, ace, fire de sutur
- catetere, trus de perfuzie, soluie perfuzabil

Tehnic
- dezinfecia regiunii
- anestezie local cu xilin 1%
- incizie paralel cu plica cotului la 2 3 cm superior de condilul
medial
- se izoleaza vena pe o lungime de 2 3 cm
- se trec dou laturi de a i se ridic vena
- se secioneaz parial vena i se introduce cateterul n sens
ascendent
- se leag captul distal al venei i cel proximal pe cateter
- sutura breei cutanate
5. Complicaii
- Obstrucia cateterului survine n 14 25% din cazuri
- Malpoziia vrfului cateterului (avansarea cateterului n
sistemul venelor
jugulare)
- Tromboza i tromboflebita datorit iritarii peretelui venos de
ctre cateter
- Infecia bacterian sursa contaminrii bacteriene fiind de la
tegument, cateter,
trusa de perfuzie, soluiile perfuzabile
- Embolia gazoas survine fie n momentul debranrii seringii i
introducerii
cateterului, fie n momentul montrii trusei de perfuzie, cateterul
fiind plin cu
aer
- Pneumotoraxul - la cateterismul venei subclaviculare, sau al
jugularei interne
- Hidrotoraxul

- Cateterizarea arterei carotidiene (la vena jugular intern)

- Lezarea nervilor, limfaticelor
- Hematoame, sngerare
TEST
1. Indicatiile cateterismului venos
2. Cateterizarea vv. Cefalica si bazilica
3. Cateterizarea vv. Jugulara externa
4. Cateterizarea vv. Subclaviculara
5. Cateterizarea vv. Jugulara interna
6. Cateterizarea vv. Femurale
7. Descoperirea chirurgicala a venelor periferice
8. Complicatiile cateterismului venos
4. PANSAMENTE I BANDAJE
1.

Definiii

Pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care

realizeaza
protectia unui tesut sau organ fata de actiunea agresiva a diversilor
agenti.
Pansamentul chirurgical reprezinta actul prin care se realizeaza si se
mentine asepsia unei
plagi, n scopul cicatrizarii ei.
Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon care se aplica pe
o plaga, cu
scopul de a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal,
pansamentul este
realizat din tifon steril, insa in lipsa acestuia se poate utiliza orice
material textil, cu
conditia sa fie curat.
Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care

se fixeaza
pansamentul la nivelul plagii. Bandajul - Fasa reprezinta o banda de
tifon, pnza sau
tesatura elastica, de latime si lungime diferita n functie de regiunea
pe care o acopera si
ntinderea pansamentului. n general, latimea unei fesi trebuie sa fie
aproximativ egala cu
diametrul regiunii pe care o nfasa (5-20 cm).
Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia
tegumentelor
din jurul plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini
superficiali (nu si corpii
straini penetranti).
2. Obiective.
Conditiile unui bun pansament:
sa fie facut n conditii aseptice;
sa fie absorbant;
sa fie protector;
sa nu fie dureros;
sa fie schimbat la timp.
3. Indicaii.
a. Indicatiile unui pansament sunt:
pansament protector: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate
pansament absorbant: pe plagi drenate sau secretante
20 pansament compresiv: pe plagi sngernde (scop
hemostatic), pentru
imobilizarea unei regiuni, pentru reducerea unei cavitati
superficiale dupa
punctionare; se realizeaza fixare cu fesi n cadrul unui bandaj;

 pansament ocluziv: pentru plagi nsotite de leziuni osoase

(acoperire a plagii cu
comprese si vata, peste care se aplica un aparat gipsat).
pansament umed (priessnitz alcoolizat, cloraminat).
b. Indicatii unui bandaj sunt:
fixare a pansamentului n regiuni n care plasturele adeziv nu si
atinge scopul (extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare);
fixarea pansamentelor unor plagi situate n regiuni supuse
traumatismelor n
timpul activitatii (mna, picior);
efectuarea unui pansament compresiv;
imobilizare temporara a unor traumatisme ale membrelor
(entorse, luxatii,
fracturi).
Principii de efectuare a unui bandaj:
punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de
plaga;
la membre, nfasarea se ncepe de obicei de la extremitate spre
radacina (n sensul
circulatiei de ntoarcere); la mna, picior se ncepe dinspre proximal
spre distal
(prin benzi de fixare);
sa acopere n ntregime pansamentul;
sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) - pe traiectul vaselor mari
se aseaza peste
un strat de vata;
sa nu produca dureri (zonele iritate, nervii sa nu fie comprimate
exagerat)
sa permita miscarile articulatiilor peste care trece.
4. Tehnic

Materiale necesare:
1. Substante antiseptice - realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si
a tegumentelor din
jur:
alcool
tinctura de iod
apa oxigenata
cloramina
betadina
acid boric
212. Materiale care realizeaza protectia plagii trebuie sa fie usoare,
sa nu fie iritante
pentru tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta,
sa se opuna patrunderii
germenilor din afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii:
comprese din tifon (pnza rara de bumbac): capacitate de
absorbtie
mai mica dect a vatei;
vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)
3. Mijloace de fixare:
galifix (mastisol) - solutie de colofoniu
leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este
impermeabil
pentru aer);
bandaj - realizeaza nfasarea chirurgicala
4. Instrumentar chirurgical. pense, foarfece
5. Alte materiale:
benzina, neofalina, acetona: realizeaza degresarea
tegumentului

(necesare pentru ndepartarea galifix-ului de pe tegument);

unguente: protectia tegumentelor din jurul unei plagi
secretante
cutaden, dermazin, jecolan, jecozinc, tetraciclina.
mesa - banda sterila de tifon utilizata cel mai frecvent n
scop
hemostatic, dar si pentru a permite eliminarea secretiilor dintr-o
plaga
sau cavitate n care este introdusa mesa;
aleze - bucati mari de pnza, inextensibila, cu rol de a solidariza o
regiune operatorii (plaga operatorie abdominala mare la pacient
obez)
Tehnica efectuarii unui pansament implica mai multi timpi:
pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire
de
catre asistenta cu instrumentele necesare);
dezlipirea vechiului pansament, ndepartarea vechiului pansament
(cu
blndete, eventual dupa umezire cu apa oxigenata, cloramina
curatirea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii, centrifug
cu un
tampon de vata sterila mbibat cu alcool, iod
tratamentul plagii - n functie de natura sa si momentul evolutiei:
- plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita tratament
special, n afara de scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau
agrafelor;
- plagi secretante: necesita curatire (spalare cu solutie antiseptica,
excizie a tesuturilor mortificate),
- evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire

sau deschiderea plagii cu un stilet butonat sau o pensa

- colectii purulente: deschidere larga, spalarea si drenarea plagii
- plagi accidentale: curatare de resturi vestimentare sau telurice,
debridare, regularizare, lavaj antiseptic, eventual suturare;
22 protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca
marginile
plagii, iar grosimea sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a
realiza o buna capilaritate);
fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.
Tehnica efectuarii unui bandaj:
membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in
pozitia
care va trebui mentinuta dupa pansament
rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana
stanga si
se bandajeaza de la stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic)
si
de jos in sus, fara a se desfasura tifonul in aer
se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare,
iar
apoi se vor aplica ture de fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind
jumatatea de fasa anterioara
se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza
astfel deasupra si dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de
asemenea
legarea bandajului la final nu se face in dreptul plagii
daca nu este necesara realizarea hemostazei badajul nu trebuie sa
fie foarte strans
Tipuri de bandaje

 bandajul circular: se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul

zonei afectate; acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea
hemostazei
bandajul incrucisat sau in forma de "8": se aplica 1-2 ture circulare
iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8,
dand
in final aspectul de "spic de grau"; este utilizat pentru
bandajarea
articulatiilor, regiunii occipitale, gatului, antebratului, pieptului
23 bandajul in forma de spirala: se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi
sub
forma de spirala, cu acoperirea turei precedente la 2/3; se foloseste
la
traumatismele cutiei toracice, abdomenului, mainilor, picioarelor,
degetelor.
pansamentul cu cornisor: cornisorul este o bucata de fasa sau
panza
in forma triunghiulara, care se poate folosi si la imobilizarea
membrului superior in cazul fracturilor; se foloseste la
bandajarea
minilor, picioarelor, corpului
pansamentul toracelui sau abdomenului: se aplica pe peretele
abdominal sau toracic pansamente de dimensiuni mai mari decat
plaga,
care se fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast pe patru laturi ca
o
rama de tablou; daca este vorba de o plaga toracica penetranta se
va
fixa doar cu pe trei laturi, a patra ramanand nefixata pentru a
functiona

ca o supapa; in cazul plagilor abdominale eviscerate se va

folosi
pansament umed
capelina: este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa,
incepand cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra
sprancenelor si
pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv dinspre
radacina
nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul;
la
sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
pansament tip "Hipocrat": se aplica o banda de tifon de
aproximativ
1 m. pe cap, astfel incat capetele sa treaca inaintea
pavilioanelor
urechilor si sunt tinute suspendate; cu un alt tifon se efectueaza 2-3
24ture circulare de fixare fronto-occipitale; ajungand pina la banda 1
de
tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si se indreapta tifonul 2 la
regiunea opusa, pina cind se acopera uniform tot capul; capatul
fasiei
se fixeaza de banda de tifon terminata, iar capetele tinute in jos, se
leaga sub barbie.
pansamentul de tip "capastru": se fac 2-3 ture de fixare in jurul
capului cu tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala, si se fac
cateva
ture mandibula-gat-occipital; de la mandibula se infasoara apoi in
sus,
vertical spre cap, pe linga ureche, regiunea parietala, se trece
tifonul
peste cap si coboara in jos spre mandibula, trecand pe sub ea inapoi

spre regiunea occipitala, la spate; de la regiunea occipitala, pe

la
spatele urechii tifonul revine la cap, facand din nou 2-3 ture
orizontale
de fixare pe frunte; toata procedura se repeta 2-3 ori, sau pina cand
nu
se termina tifonul
aplicarea pansamentului pe nas, barbie si toata fata, de tip
"prastie": tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce acopera
toata suprafata necesara, se despica la ambele capete, prin
mijloc,
astfel incat sa ramana la mijloc o bucata intreaga de 10-15 cm
lungime, care se va aplica pe locul lezat; pe plaga se aplica o fasa
sterila, se acopera cu bucata netaiata de tifon si capetele de sus se
leaga
la spate la ceafa, iar capetele de jos - la spate pe varful capului, in
asa
mod ca sa nu alunece in jos
pansament pe ochi:
- ochiul drept: se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe frunte, prin
regiunile fronto-occipitala, impotriva acelor de ceasornic (pentru
ochiul drept); din spate se coboara tura in jos si se trece sub
pavilionul
urechii peste obraz si ochiul drept; apoi iar se efectueaza o tura de
sustinere in jurul capului si se repeta turul precedent
- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este
inversa - dupa acele de ceasornic
- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de
pansament mai intai pe ochiul drept apoi pe cel stang

TEST
1. Conditii ce trebuie indeplinite de un pansament
2. Indicatiile de realizare a unui pansament
3. Indicatiile de realizare a unui bandaj
4. Materiale necesare in realizarea unui pansament
5. Tehnica efectuarii unui pansament
6. Tehnica efectuarii unui bandaj
7. Enumarati principalele tipuri de bandaje
SONDAJUL GASTRIC SI DUODENAL
1. Definiii - sondajul reprezint introducerea unei sonde sau
cateter de cauciuc sau
material plastic, prin cile naturale, ntr-o cavitate natural a
organismului.
Sondajul gastric reprezinta introducerea unui tub de cauciuc (sonda
Faucher) sau
polietilen (sonda Einhorn) prin faringe i esofag in stomac
5. Obiective. Scop sondajul gastric se poate efectua in scop:
explorator: recoltarera produselor cavitii sondate (gastrica) in
vederea
efecturii examenelor de laborator
terapeutic:
- evacuarea coninutului cavitii sondate
- introducerea unor substane medicamentoase
- hidratare
- alimentare
- curarea cavitii de substane duntoare organismului
introduse
accidental

Principii de respectat: instrumentele folosite pentru sondaje i

splturi trebuie
sa corespund unor criterii generale, astfel:
suprafaa instumentelor s fie neted, pentru a nu leza mucoasele
materialul din care sunt confecionate s fie rezistent pentru a nu
se rupe n
cursul manoperei
vrful sondelor s fie bont pentru a nu produce leziuni ale
canalelor
sau conductelor prin care sunt introduse i pentru a nu forma
ci
false
respectarea regulilor de asepsie
in cazul splturilor, cantitatea de lichid trebuie sa fie ntotdeauna
mai mic
dect capacitatea organului splat
este interzis introducerea lichidului de splat sub presiune
coninutul evacuat prin sondaje si splturi se inspecteaza i se
noteaz in
foaia de observaie
6. Tehnic
Materiale necesare:
- de protecie a personalului sanitar :orturi, mnui
- sterile: sonda , 2 seringi de 20 ml, eprubete sau recipienti pentru
recoltare
- nesterile: tvi renal, pahar cu ap sau ceai, recipiente de
colectare
- medicamentele de introdus
28Pregtirea psihica a pacientului: explicarea pe scurt a
scopului i realizarea

sondajului
Efectuarea sondajului:
pacient aezat pe scaun cu sptar, cu spatele drept
se aeaz tvia renal sub brbia pacientului pentru colectarea
salivei
lubrefierea sondei
medicul st n partea dreapt a pacientului, fixeaz cu mna
stng capul
bolnavului
prinderea sondei cu mna dreapt (cu mnui sterile, ca un
creion)
pacientul deschide gura, respir adnc, se introduce sonda pe
peretele
posterior al faringelui, ct mai aproape de rdcina limbii, invitnd
bolnavul
s nghit. Prin deglutiie sonda ptrunde n esofag i este mpins
foarte
atent spre stomac (la 40-50 cm de arcada dentar)
verificarea poziiei sondei prin aspirarea
fixarea sondei
aspirarea coninutului i prelevarea de probe
extragerea blnd a sondei, dup pensarea acesteia
Variante:
a) sondaj nazo-gastric:
- se face cu sonde mai subiri
- sonda poate fi lasat pe loc o perioad mai lung
- nu se efectueaz n caz de patologie ORL (polipi, deviaie de sept,
hipertrofia cornetelor)
b) form particular este introducerea sondei Blackmore n scop

hemostatic
(varice esofagiene rupte)
Observaii:
la pacienii incontieni la care se face sondajul gastric se
urmrete
respiraia, culoarea feei,
verificarea poziiei sondei se face prin introducerea captului distal
ntr-un
pahar cu ap (apariia bulelor arat ptrunderea n cile aeriene).
29SONDAJUL DUODENAL
Definiie: introducera sondei dincolo de pilor, realiznd o comunicare
ntre duoden i
mediul exterior
Obiective. Scop:
explorator:
extragerea coninutului duodenal format din coninutul
gastric, bil (A,B,C), suc pancreatic i secreie proprie
evidenierea unor boli parazitare ale duodenului sau cilor biliare
terapeutic
- drenarea cilor biliare si introducerea unor medicamante care
au
aciune direct asupra ficatului, a cilor biliare sau tubului digestiv.
Acestea vor aciona fie local, fie se vor resorbi prin pereii
intestinali,
ajungind prin vena port in ficat i apoi eliminate prin cile biliare
- alimentaie artificial: introducerea de lichide hidratante i
alimente
lichide n tubul digestiv al pacienilor aflai n imposibilitatea de a se
alimenta

- aspiraia continu: n cazul ocluziilor sau subocluziilor,

postoperator,
pentru decomprimarea tubului digestiv
- Alte utilizri :
- se verific totodat permeabilitatea cilor biliare
- se pot localiza procese patologice hepatobiliare prin separarea bilei
veziculare de cea hepatic din coninutul duodenal
- analiza sucului pancreatic urmarete dozarea enzimelor din
oninutul
lui
Pregtiri: ca la sondajul gastric
Efectuarea sondajului duodenal:
primii pai ca la sondajul gastric, pna sonda ajunge in stomac
se aeaza pacientul in decubit lateral drept cu trunchiul uor
ridicat i
capul mai jos, coapsele flectate pe bazin
se mpinge uor sonda spre pilor pna la marcajul de 60 cm
se continu introducerea sondei cu rbdare i atenie
concomitent cu
aciunea de nghiire a ei de ctre pacient (1-2 cm la 3-5
minute)
- cnd diviziunea 75 cm se afl la arcada dentar, oliva sondei a
ajuns n
duoden (dup circa 60- 90 minute de la ptrunderea ei n stomac)
verificarea poziiei sondei - dac nu se scurge bila, se verific dac
sonda a
ajuns n duoden sau dac s-a ncolacit n stomac - se insufl 60 ml
aer prin
sond i apoi se aspir dupa 1 minut; dac sonda este n duoden,
se

recupereaz mai puin de 20 ml

verificarea radiologic a poziiei sondei
extragerea sondei se face dup insuflarea unei cantiti mici de
aer (sonda
trebuie pensat)
Captarea bilei:
dup 60-90 de minute de la ptrunderea sondei n stomac, la
captul liber
al sondei apare bila A, coledocian, de culoare galben-aurie, care
se
colecteaz ntr-o eprubet
se introduc 40 ml de soluie de sulfat de magneziu 33%
steril, la
temperatura camerei, pentru a favoriza drenarea bilei
veziculare,
nchiderea sondei prin pensare - dup 15-20 de minute se deschide
sondai
se colecteaza 30-40 ml de bil vscoas de culoare nchis-castanie bila
B, vezicular
dup evacuarea bilei B se colecteaz bila clar care provine direct
din ficat
- bila C, hepatic
7. Incidente. Accidente.
grea i vrsturi: combtute prin anestezia cu spray de xilin a
faringelui
posterior
ptrunderea n laringe: apare tuse, congestia feei, cianoza - se
scoate
sonda

 nfundarea sondei - se introduce ser fiziologic sau aer cu ajutorul

seringii
sonda ramne ncolcit n stomac
sindrom de aspiraie cu bronhopneumonie
imposibilitatea drenrii bilei cauzat de un obsatcol funcional
(spasmul
sfincterului Oddi) sau anatomic
sindrom Mendelssohn: bronhopneumonie de aspiraie
1. Obiectivele pentru care se pot efectua sondajele gastrice
2. Principii ce trebuie respectate in efectuarea unui sondaj
3. Tehnica efectuarii sondajului gastric
4. Obiectivele pentru care se pot efectua sondajele duodenale
5. Tehnica efectuarii sondajului duodenal
6. Incidente si accidente ce pot aparea in efectuarea unui sondaj
SONDAJUL VEZICII URINARE
6. Definiie manopera prin care se realizeaz evacuarea vezicii
urinare, cu ajutorul
unei sonde.
7. Obiectivele - Sondajul vezicii urinare are drept scop:
evacuarea vezicii urinare n cazurile n care acest lucru nu se
poate efectua fiziologic
n cazul unor intervenii chirurgicale (n special pe micul
bazin) sau explorri endoscopice
evacuarea produselor patologice (cheaguri sanguine, corpi
strini)
prevenirea complicatiilor la pacientii cu incontinenta urinara
monitorizarea precis a diurezei

8. Indicaii :
retentia acuta de urina
intervenii chirurgicale n micul bazin, perineu, interventii
chirurgicale de durata
dup explorarea instrumental a vezicii urinarei a cilor
urinare (cistoscopie, ureteroscopie)
dup manevre terapeutice (litotriie extracorporeal)
cateterizare cu bujii filiforme sau cistostomie temporara)
rupturi traumatice ale uretrei, pentru evitarea formrii de ci
false
evacuarea produselor patologice (cheaguri sangvine, corpi
strini)
la bolnavii comatoi
la pacienii la care este important monitorizarea balanei
hidro-electrolitice.
Msurarea diurezei obinute prin sondaj vezical se face la intervale
diferite de
timp:
din or in or: la cazurile cu oligurie
la 12 ore: cu msurarea osmolaritaii, glicozuriei, corpi
cetonici i snge
la 24 de ore: pentru determinarea clearance-ului creatininei,
msurarea electroliilor, fosfailor i substanelor toxice (in
intoxicaii), amilazelor urinare (pancreatita)
9. Tehnica
33Materiale necesare
sonde uretrale sterile de diverse tipuri i dimensiuni

 mnui sterile
comprese sterile i soluii antiseptice
ulei de parafin sau glicerin sterile necesare pentru lubrefierea
sondelor
pungi sterile pentru colectarea urinii
sering i ser fiziologic (20-30 ml) pentru umplerea balonului
sondelor, dar i
pentru controlul permeabilitii sondei, splturi, aspirarea
cheagurilor din
vezica urinar
Tipuri de sonde:
a) FOLEY: simple ( 2 canale) sau cu canal suplimentar pentru lavaj
vezical prezint:
- un canal pentru evacuarea urinii: se conecteaz la punga
colectoare
- un canal pentru umflarea balonaului pentru prevenirea ieirii
sondei
(cu volume diferite de la 5 la 30 ml)
- +/- canal suplimentar pentru lavaj vezical
b) NELATON: nu au balona de fixare
- sunt mai rigide
- folosite pentru sondajul de scurt durat sau in cazurile in care nu
se
reuete cateterizarea cu sonde Foley (ex: adenom de prostata)
c) SONDE CU MANDREN
- au in componen un mandren metalic
- pot crea ci false
- folosite mai rar
Condiii de efectuare

 Sondajul vezicii urinare trebuie privit ca un act chirurgical,

respectndu-se regulile de asepsie i antisepsie
Tipul de sond i grosimea ei se aleg n funcie de uretra ce
trebuie cateterizat, sex, vrst (adenom de prostat la brbai)
Manevra de introducere a sondei trebuie s fie executat cu
blndee
Golirea vezicii se face lent, progresiv pentru evitarea apariiei
hemoragiei ex vacuo
Poziia bolnavului este n decubit dorsal
Tehnic
La brbat - se decaloteaz glandul, se spal i se dezinfecteaz
glandul i meatul
urinar
- se lubrefiaz sonda
- se introduce n meatul urinar, cu blndee, penisul fiind inut cu
mna stng la zenit pentru a elimina una dintre curburile uretrei.
Cnd sonda ajunge la bulbul uretrei, penisul se basculeaz n jos
spre
coapse, apoi se impinge sonda pn ajunge n vezica urinara i vine
urin
34- se umfl balonaul sondei i se trage sonda cat permite
- se evacueaz urina lent, eventual cu pensarea sondei (dup
evacuarea
a 150 200 ml) pentru 1 2 minute.
La femeie - poziia este pe masa ginecologic sau n decubit dorsal
cu membrele
inferioare flectate i desfcute
- cu mna stng se desfac labiile i se dezinfecteaz vulva i meatul

urinar
- se introduce sonda n meat i se mpinge cu blndee pn ajunge
n
vezica urinar
Uneori meatul urinar se poate deschide pe peretele vaginal anterior
ceea
ce necesit introducerea unei valve nguste pentru a putea
efectua
cateterizarea meatului urinar.
35Sondajul vezicii urinare se poate efectua si pentru evacuarea
urinii din vezica
urinar i scoaterea imediat a sondei sau cu lsarea temporar a
sondei n vezica urinar.
10. Rezultate - cateterizarea uretrei permite evacuarea vezicii
urinare (globul vezical
este dureros pentru bolnav), permite monitorizarea diurezei
bolnavului n scopul unei
reechilibrri corecte i urmrirea funciei renale.
11. Incidente, accidente
sonda nu mai progreseaz de la un anumit nivel datorit unor
stricturi uretrale, adenom de prostat sau creearea unei ci
false (vine snge pe sond). n cazul stricturilor se
cateterizeaz uretra cu bujii filiforme sau se face puncia
suprapubian a vezicii urinare. n adenomul de prostat se
ncearc cateterizarea cu o sond Tieman subire sau puncie
suprapubian.
sngerarea uretrei n timpul manevrelor de introducere a
sondei arat formarea unor ci false. Se va ncerca
cateterizarea cu o sond mai groas, cu blndee sau puncia

vezicii urinare
hemoragia ex vacuo la sfritul golirii vezicii urinare; se
evit golind lent vezica urinar
frisoanele, febra se datoreaz infeciei urinare i necesit
tratament antibiotic n funcie de sensibilitatea germenilor
. Obiectivele sondajului vezicii urinare
2. Indicatiile sondajului vezicii urinare
3. Materiale necesare in efectuarea sondajului vezicii urinare
4. Descrieti tehnica efectuarii sondajului vezicii urinare la barbat
5. Incidente si accidente ce pot surveni in sondajului vezicii urinare
PLTURI
1. Definiie spalatura reprezinta metoda prin care, ntr-un organ
cavitar sau ntr-o
regiune cavitar, se realizeaz, n primul timp introducerea din
exterior a unei
cantiti de lichid urmat, n al doilea timp, de evacuarea n exterior
a lichidului i
a materialului biologic dizolvat sau preluat mecanic de ctre acesta.
Spltura este o metod care nu se poate realiza dect secundar
unui sondaj.
2. Clasificarea splturilor:
n funcie de localizare:
Spltura auricular ( a conductului auditiv extern)
Spltura ocular (conjunctival)
Spltura buco-faringian
Spltura esofagian
Spltura gastric
Spltura intestinal (clisma)

 Spltura vezical
Spltura vaginal
Spltura nazal
Spltura pleural
3. Obiective. Importana manoperei. Scop
n funcie de scopul urmrit, splturile pot fi:
- Terapeutice
- Diagnostice
I. Spltura auricular (a conductului auditiv extern)
Scop terapeutic:
- ndeprtarea dopurilor de cerumen i a corpilor strini
ptruni accidental sau voluntar (la persoane fr discernmnt)
n conductul
auditiv extern.
- uneori, n otita medie supurat cu membran
timpanic perforat, se pot efectua splturi terapeutice i pe
aceast cale.
Are urmtoarele contraindicaii:
- Membrana timpanic perforat
- Patologie acut a membranei timpanice i a elementelor
conductului auditiv
extern (otite acute externe, infecii tegumentare ale vestibulului,
furuncule, etc)
Materiale necesare :
- materiale de protectie
38- seringa Guyon
- lichid de spalatura
- substante pentru dizolvarea dopului de cerumen, sau pentru

favorizarea extragerii
corpului strain
- tavita renala
- comprese sterile
Tehnica:
- se pregatesc materialele necesare
- se aseaza pacientul in pozitie sezinda, pe scaun si se protejeaza cu
o musama
- se verifica temperatura solutiei (37 C) si se aspira in seringa
Guyon
- pacientul deschide gura, se trage pavilionul urechii inapoi si in sus
pentru a largi
conductul auditiv
- se introduce amboul seringii in conductul auditiv atit cit se vede cu
ochiul liber si
se injecteaza lichidul spre peretele postero-superior si se
asteapta evacuarea.
Lichidul se introduce fara presiune deoarece pot sa apara tulburari
vestibulare sau
perforarea timpanului
- se repeta tehnica pina se elimina corpul strain sau lichidul de
spalatura este curat .
II. Spalatura oculara
Scop terapeutic:
- afectiuni inflamatorii
- secretii conjunctivale
- corpi straini
Materiale necesare:
- recipient picurator

- comprese sterile
- tavita renala
- solutie pentru spalatura - soluie de ser fiziologic, soluie acid
boric, soluie de Vit.
A, lacrimi artificiale, unguent oftalmic
- materiale de protectie, manusi de unica folosinta
Tehnica :
- pacientul in decubit cu capul uor intors spre ochiul care va fi
splat primul
- se indeparteaza secreiile sau crustele aderente de gene/pleoape
prin tergere
uoar de la comisura extern spre cea intern folosind un tampon
steril imbibat in
ser fiziologic
- se repeta procedura i pentru celalalt ochi inclinand uor capul
- se instileaza lacrimi artificiale sau unguent oftalmic
- rugam pacientul s inchid ochii i apoi aplicai soluie de Vit. A pe
pleoape,
protejand astfel pielea fragil
- pentru a menine ochii umezii, aplicai un pansament steril
imbibat in
ser fiziologic i fixaii cu band adeziv; pansamentul se va schimba
frecvent
39III. Spltura gastric
Scop terapeutic: golirea coninutului gastric i curarea mucoasei
gastrice de elemente
patologice restante la acest nivel. Se face n urmatoarela situaii:
- in ingestii accidentale sau voluntare de substane toxice (diluare +
neutralizare +
evacuare)

- in staze gastrice prelungite nsoite sau nu de dilataie

gastric i procese
fermentative (stenoze pilorice);
- in pregtirea preoperatorie - n intervenii pe stomac sau n cazul
unei anestezii
generale la un pacient cu coninut gastric abundent
- in perioada postoperatorie, la pacientii cu interventii laborioase, la
care apare
ileusul dinamic si varsaturile sau in dilataii gastrice acute
postoperatorii.
Scop diagnostic: obinerea unor produse patologice din stomac, n
cazul:
- analizei biochimice a unei substane ingerate accidental, voluntar
sau n cursul
unui act criminal
- unor infecii specifice ( bacilii Koch din TBC)
Are ca i contraindicaii situaiile n care:
1. peretele gastric subminat patologic se poate fisura n cursul
manoperei:
- Ulcere sau cancere gastrice cu suspiciune de perforatie
- Interval mai mare de 2-3 ore de la ingestia de substane chimice
caustice.
2. compresiunea realizat la nivelul cavitii toracice de ctre
stomacul dilatat conduce la
complicaii de vecintate pentru pacienii:
- cu tuberculoz pulmonar avansat sau n evoluie
- cu insuficien respiratorie de diverse cauze
- cu insuficien cardiac decompensat
- cu anevrisme de vase mari la emergen
Materiale necesare :

 sonda gastrica de dimensiuni adecvate varstei

seringi sterile
manusi sterile
recipient cu lichid pentru spalatura (apa sterila la nou-nascut si la
sugar )
recipient pentru depozitarea lichidului gastric
palnie
pense hemostatice
antidot
lubrefiant steril pentru sonda
leucoplast
material pentru dezinfectia mainilor
material pentru protectia patului si lenjerie de pat
40Tehnica:
prima conditie este sa ne asiguram de permiabilitatea oro
faringo -esofagiana
introducerea sondei
- se pregatesc materialele necesare
- se aseaza pacientulin decubit dorsal cu toracele ridicat sau sezind
(functie de starea de constienta)
- se spala mainile cu apa si sapun si se pun manusi sterile
- se protejeaza lenjeria de pat si corpul cu un material impermeabil
- se aproximeaza pe sonda lungimea care trebuie introdusa,
masurind
distanta de la nas la lobul urechii si apendicele xifoid si se marcheza
locul
- se umezeste sonda sau se lubrefiaza cu un lubrefiant hidrosolubil

- daca pacientul este constient si cooperant, i se explica in ce consta

tehnica si ce trebuie sa faca pentru afi de scurta durata si corecta,
daca este agitat va fi tinut de alta persoana
- se introduce sonda cu capatul proximal orientat spre partea
posterioara a faringelui, apoi, daca este posibil, rugam pacientul sa
inghita, sincronizind miscarile de deglutitie cu cele de respiratie si
cu
introducerea sondei. Se extrage sonda de urgenta daca se observa
agitatie sau tuse, facies congestionat sau alte reactii, dar se reia
tehnica .
- cind sonda a ajuns la arcada dentara cu marcajul efectuat , se
verifica
pozitia ei prin aspirare cu o seringa sterila, al carei ambou se
adapteaza la capatul distal
spalatura propriu-zisa :
- se aspira continutul gastric cu o seringa ,
- se ataseaza palnia la capatul extern al sondei, se umple palnia cu
solutie de
spalatura, ridicind-o deasupra nivelului capului pacientului si
cind din
lichid mai ramine in palnie doar 1-2 cm , se coboara mai jos de
nivelul
epigastrului , golind continutul in recipientul de colectare
se

Daca

foloseste o sonda cu calibrul mic se introduce solutia cu seringa .

- se repeta pina solutia rezultata este curata
- se penseaza capatul extern cu o pensa hemostatica
- se extrage sonda cu blindete ,dar rapid
- se pastreaza lichidul rezultat pentru analize diverse

- se indeparteaza materialele de protectie, se sterge regiunea

periorala,
se aseaza copilul in pozitie comoda .
IV. Spltura intestinal (clisma) va fi tratata in capitol separat
41V. Spltura vezical
Scop terapeutic:
- introducerea unor substane dezinfectante, antibiotice,
hemostatice sau antalgice;
- evacuarea postoperatorie a cheagurilor restante
Scop diagnostic:
- analizarea lichidului evacuat n caz de tumori, hemoragii ale
aparatului urinar sau
alte entiti patologice;
- clarificarea coninutului vezical opac din hemoragii masive (snge
sau cheaguri),
infecii (puroi), tumori (esut tumoral necrozat), anterior unor
proceduri
diagnostice sau terapeutice endoscopice.
Are urmtoarele contraindicaii, grupate n dou categorii:
1. contraindicaii ale sondajului premergtor splturii:
- Patologie uretral acut
- Sechele cicatriceale dup patologie uretral cronic.
2. contraindicaii ale splturii propriu-zise:
- Sechele cicatriceale ale vezicii urinare (TBC, intervenii chirurgicale
recente);
- Patologie vezical tumoral malign avansat.
Materiale necesare :
- sonde vezicale
- eprubete sterile cu dop steril pentru urocultura, sau recipiente

speciale
- pense hemostatice ,
- casolete cu comprese sterile si tampoane de vata
- manusi sterile
- materiale pentru toaleta organelor genitale
- solutii antiseptice
- tavite renale
- lubrefiant pentru sonda
Tehnica:
1. La femei:
- se dezinfecteaza regiunea vulvara si meatul urinar cu o solutie
antiseptica
neiritanta ,
- se desface ambalajul sondei si se prinde sonda cu mina dreapta
- se lubrefiaza sonda si se introduce in uretra, astfel incat sa
inainteze lent
2. La baieti
- se dezinfecteaza glandul decalotat si meatul urinar cu un antiseptic
neiritant
- se desface ambalajul sondei si se prinde sonda
se lubrefiaza sonda
- cu ajutorul unei pense sterile se prinde capatul proximal si impinge
usor
in meatul urinar, cu degetele de la mina stanga tinand penisul bine
intins
la zenit
- se capteaza urina in tavita renala sau in eprubete sterile
- daca este sondaj a demeure, se conecteaza la sonda tubul sacului

colector
si se fixeaza la tegumente cu benzi de leucoplast ,
- daca nu, se penseaza capatul liber al sondei si se extrage sonda cu
blindete
- se efectueaza toaleta organelor genitale ,
- se noteaza cantitatea de urina , aspectul si se pregatesc probele
pentru
laborator
VI. Spltura vaginal
Scop terapeutic: ndeprtarea mecanic a coninutului vaginal
fiziologic sau patologic
avnd ca obiectiv:
- dezinfecia local n obstetric-ginecologie, vaginite, vulvovaginite
- dezinfecia local pre- i postoperatorie;
- dezlipirea exudatelor patologice aderente de mucoasa vaginal
Are ca i contraindicaii situaiile n care colul uterin este deschis
sau beant, permind
trecerea lichidului de spltur la nivelul cavitii uterine i,
ulterior, in cavitatea
peritoneala:
- imediat post-partum;
- patologie acut de col uterin (inflamatorie, tumoral, etc);
- patologie acut utero-anexial.
Materiale necesare:
- irigator de 2 litri, prevazut cu un tub de cauciuc lung de 1,5 m.
- canula vaginala
- solutiile de spalat permanganat de potasiu 1/4000, cloramina
1%, lichidul de

spalatura trebuie sa fie caldut la 25 30 C

Tehnica :
- pacienta este asezata pe masa ginecologica sau se poate aseza pe
o plosca in pat,
cu coapsele in abductie si flectate
- se efectueaza toaleta vulvara
- se introduce canula in vagin, urmand peretele posterior al acestuia,
pana in fundul
de sac posterior. Se retrage putin canula si se orienteaza varful
acesteia catre
fundurile de sac laterale
- jetul trebuie sa aiba o presiune mica astfel se realizeaza o
curatire mecanica a
mucoasei vaginale si colului uterin, prin eliminarea secretiilor odata
cu lichidul de
spalatura
- se retrage canula progresiv, se pune pacienta sa tuseasca pentru a
elimina lichidul
retinut in vagin
43- se termina spalatura cu toaleta regiunii vulvare, dupa care se
aplica un tampon
CLISMELE
1. Definiie Clisma reprezint manevra de introducere a unei
substane lichide prin
anus, n intestinul terminal.
2. Obiective
La baza aciunii unei clisme stau cele dou funcii de baz ale
colonului:
- motilitatea
- absorbia

Scopul clismelor poate fi:

- evacuator - distensia colonului, de ctre substana introdus
prin clism,
iniiaz, prin reflexe mienterice, unde peristaltice puternice care
mping
coninutul colic (lezarea plexului Auerbach mpiedic producerea
micrilor
peristaltice)
- explorator - explorarea lumenului, a supleei pereilor, integritii
mucoasei
rectului i colonului cu substane radioopace.
- terapeutic - mucoasele rectal i colic au capacitatea de a absorbi
anumite
substane (aminoacizi, glucide, lipide) i ap.
Clisma terapeutic const n administrarea unor substane
medicamentoase ce se absorb pe cale rectocolic sau cu aciune
local asupra unor afectiuni rectocolice.
Pot fi clisme - medicamentoase
- alimentare.
3. Indicaii, contraindicaii
n funcie de scopul n care se realizeaz clisma, deosebim:
a) Clisma evacuatorie
Indicaii :
constipaia cronic, mai ales n dolico- sau megacolon; se poate
asocia cu
medicaie purgativ, regim alimentar corespunztor
pregtirea preoperatorie a bolnavului naintea oricrei
intervenii
chirurgicale i mai ales n intervenii pe colon, rect;

 reluarea tranzitului intestinal la bolnavii operai care nu au avut

scaun spontan
dup 48 72 ore (ileus dinamic postoperator). Nu se aplic la cei ce
au fost
operai n sfera rectocolic;
evacuarea colonului n vederea administrrii unor clisme
terapeutice sau
exploratorii;
evacuarea colonului premergtor unei explorri endoscopice.
45Contraindicaii :
afeciuni acute ale anusului, rectului : anite, fisuri anale,
anorectite, tromboze
hemoroidale
bolnavii cu operaii rectocolice pericol de dehiscenta a
suturilor prin
presiune cu aparitia fistulelor stercorale
pregtirea preoperatorie a bolnavilor cu afectiuni acute
apendicita acuta,
hernia strangulata, infarctul mezenteric, neoplasme perforate,
diverticulite
necrozate, perforate
b) Clisma exploratorie (irigoscopia, irigografia)
Indicaii :
sindroame ocluzive sau subocluzive
tulburari de tranzit alternanta constipatie diaree
constipaie progresiv recent aprut
modificri ale scaunului - rectoragii
scaune gleroase
n precizarea localizrii unor formaiuni tumorale abdominale i

raporturile
acestora cu traiectul digestiv.
Contraindicaii :
afeciuni acute ale anusului
stenoza anorectal
tumori anorectale vegetate i ulcerate, hemoragice
afeciuni acute: apendicit acut, hernie strangulat, infarct
enteromezenteric, perforaii rectocolice.
c) Clisma terapeutic
Indicaii :
clisma sedativ folosit ca preanestezie la copii sau n calmarea
unor bolnavi
agitai atunci cnd calea oral sau parenteral nu poate fi folosit;
clisma medicamentoas - cu aciune local n afeciuni inflamatorii
rectocolice
(salazopirin), rectocolit ulcerohemoragic, dizenterii;
clisma alimentar puin folosit astzi;
se pot face clisme n scop terapeutic n volvulus sau invaginare
(devolvulare,
dezinvaginare)
Contraindicaii :
afeciuni acute ale anusului
stenoze, tumori anorectale
afeciuni intestinale acute cu risc de perforaie sau perforate
tumori anorectale vegetate , hemoragie
afeciuni acute: apendicit acut, hernie strangulat, infarct
enteromezenteric,
perforaii rectocolice.

464. Tehnica
- Materiale necesare :
Adult :
irigator
tub de cauciuc lung de 1,50 m
canul rectal de ebonit prevzut cu un robinet sau sond de
cauciuc (Chatel
Guyon)
stativ
lubrefiani
lichidul de introdus
Copil - par de cauciuc cu capacitate 50 150 ml
- Lichidul de introdus:
- Clisma evacuatorie -

cantitate 500 700 ml

- concentraia soluiei izoton (bine suportate de

mucoase i acioneaz prin volumul lor)
- temperatura ct mai apropiat de cea a
corpului - 37 38 C
- viteza de introducere lent se ridic
irigatorul la o nlime de 50 70 cm fa de
nivelul anusului.
- In general se folosete ap cu spun (20g spun
la 600 ml ap).
- Clisma exploratorie - suspensie de sulfat de bariu n ap
- Clisma sedativ - amital sodic(2-4 g) sau
clorat hidrat (4-6 g) n 30-40 g ap
- Clisma medicamentoas soluie salazopirin,

antipirina in 30-40 ml ap cldu; soluii de

permanganat de sodiu 0,25, nitrat de argint
0,50
- Clisma alimentar - soluii glucozate,
aminoacizi, lipide administrate n picturi la
distan de anus, spre rect (20-30 cm) cu ajutorul
unei sonde de caciuc Chatel Guyon.
- Poziia bolnavului decubit lateral drept cu membrul pelvin drept
ntins,
coapsa stng flectat pe abdomen i gamba stng
flectat pe coaps
47-la clisma exploratorie, sub ecranul aparatului roentgen, la
nceput bolnavul st n decubit lateral drept (examinare de
profil a rectului), apoi se ntoarce n decubit dorsal.
- Pregtirea bolnavului explicarea menevrei ce urmeaz a fi
efectuat
bolnavului
- pentru clismele exploratorii, terapeutice este
necesar golirea colonului cu clisme evacuatorii,
medicaie purgativ, regim hidric.
- Tehnica efecturii clismei:
- Clisma evacuatorie -

se evacueaz aerul din tubul de cauciuc

- se nchide robinetul canulei de ebonit

- se unge canula cu vaselin sau ulei
- se introduce n canalul anal n direcia
ombilicului 3 4 cm, apoi se ndreapt vrful
canulei spre promontoriu i se introduce 2 3

cm
- se deschide robinetul
- lichidul se introduce lent irigatorul se fixeaz
pe stativ la o nlime de 50 70 cm de orificiul
anal, iar durata de introducere a coninutului va
fi de 15 20 min.
- se scoate canula
- bolnavul face cteva micri n pat ntr-o parte
i alta i reine lichidul prin contracie voluntar
a anusului pn la senzaia imperioas de scaun.
- Clisma exploratorie - se introduce lent
substana baritat examinndu-se colonul pn la
valva ileocecal (progresia substanei, umplerea
colonului, distensia pereilor, peristaltica, existena
eventualelor formaiuni sau ulceraii)
- dup eliminarea substanei baritate se face o
insuflaie cu aer n colon i se examineaz nc o
dat (n strat subire proba Fischer)
- mucoasa reine bariul pe toat suprafaa sa
(lizereul de siguran).
- Clisma terapeutic - se introduce substana activ ntr-o cantitate
mic de lichid (30 40 g) cu ajutorul unei pere de
cauciuc sau tub de cauciuc.
5. Incidente, accidente
48n efectuarea unei clisme pot aprea o serie de incidente i
accidente care pot ine
att de substana introdus, ct i de tehnica i materialele folosite:

- teneseme rectale, datorit introducerii brute a unei cantiti mari

de lichid, a
unei soluii hipertone ce irit mucoasa sau a unei soluii reci
- dureri abdominale produse de introducerea unei cantiti prea mari
de lichid n
colon sau la o temperatur mult sczut fa de cea a corpului
- sngerri produse prin efracii ale mucoasei anale
- perforaii ale peretelui rectal
Introducerea tubului de gaze
Scop - eliminarea gazelor acumulate in colon in caz de meteorism
abdominal.
Materiale necesare :
- materiale de protectie
- tub de gaze
- comprese
- vaselina pentru lubrefierea tubului
Tehnica :
- se explica tehnica si se incearca obtinerea cooperarii pacientului
- se protejeaza patul cu musama si aleza
- se dezbraca jumatatea inferioara a corpului si se aseaza
pacientul in
pozitie de decubit dorsal cu picioarele departate sau in decubit
lateral
- se lubrefiaza tubul cu o compresa cu vaselina si departind fesele
pacientului
cu mina stinga , se introduce tubul de gaze prin anus in rect si apoi
in colon
prin miscari de inaintare si rasucire .Tubul se mentine maximum 2
ore, pentru

a evita riscul aparitiei de escare a mucoasei rectale. Se poate repune

dupa 1-2
ore.
- se efectueaza toaleta regiunii perianale ,
DRENAJUL
6. Definiie Drenajul este o metod chirurgical prin care se asigur
evacuarea la
exterior a unor lichide, patogice sau nu, din anumite caviti
naturale sau create
postoperator, cu ajutorul unor mijloace sau metode speciale.
7. Obiective - Drenajul chirurgical urmrete evacuarea lichidelor
patogice sau
prevenirea acumulrii acestora n anumite caviti sau interstiii.
Coninutul patologic se poate evacua la exterior:
- direct punnd n contact cavitatea cu exteriorul prin
intermediul unui tub de dren
- indirect folosind metode chirurgicale de evacuare a cavitii
patologice n alt cavitate care comunic cu exteriorul
(derivaie)
Clasificare - drenajele se pot clasifica :
a) n raport cu scopul urmrit:
- profilactic - se instituie cnd condiiile operatorii ne fac s bnuim
posibilitatea acumulrii unei secreii sau apariia unei
infecii (hemostaz imperfect, debridri, decolri de
esuturi, pericol de dehiscene anastomotice)
- curativ - se instituie cnd este vorba de evacuarea unor colectii
purulente sau de alt natur (chist hidatic, fistule digestive)
b) n funcie de modul de aplicare a drenajului:

- simplu lsnd lichidele sa curg

funcie de legile fizice ale

capilaritatii, ale gravitaiei i ale mecanicii funcionale a

esutului sau cavitii respective
- aspirativ - acionnd prin intermediul unor aparate care produc
o
absorbie activa a lichidelor i secreiilor din cavitate prin
intermediul tuburilor de dren.
Mecanism de aciune
51Drenajul simplu se supune unor legi mecanice ale fizicii, ct
i dinamicii i
morfologiei cavitii pe care o dreneaz.
a. Legi mecanice ale fizicii:
a) legea gravitaiei lichidele se adun n partea decliv a unei
caviti. Rezult c
drenajul cavitii trebuie s fie decliv.
b) legea capilaritii se aplic la drenajul cu mee i fire de
setolin, acestea
realiznd un sistem capilar prin intermediul cruia lichidele
urc spre suprafa.
b. Legile dinamicii cavitii seroase care se dreneaz (micrile pe
care le execut
sau la care este supus cavitatea i presiunile pozitive sau negative
ale cavitii).
- presiunea negativ care se formeaz in pleura n timpul inspiraiei
(prin mrirea
diametrului cutii toracice) face ca aerul s intre n cavitatea
pleural, aprnd pneumotoraxul dac tuburile comunic
direct cu exteriorul. Pentru aceasta drenajul pleural se face n
vas nchis, cu sau fr aspiraie.

n cazul seroasei peritoneale aspiraia exercitat de diafragm

n expir induce o presiune negativ care face ca lichidul s
urce pn n spaiul subfrenic.
- presiunea pozitiv a cavitii peritoneale din timpul inspiraiei face
ca lichidele
s fie evacuate din peritoneu, chiar atunci cnd nu ajung
permanent n contact cu tubul de dren sau sunt situate n zone
mai declive dect captul exterior al tubului de dren ca in
drenajul pelvisului, tubul fiind exteriorizat n fosa iliac.
c. Morfologia i fiziologia cavitilor drenate ajut sau mpiedic
scurgerea
secreiilor. Astfel recesurile pleurale sau fundurile de sac peritoneale
ajut la acumularea
secreiilor n aceste zone i drenajul lor.
Capacitatea de secreie a fibrinei i alipirea pereilor cavitilor face
ca drenajul s
devin nefuncional, dei este corect realizat.
Traiectul tubului de dren din cavitate pn la tegument trebuie s fie
ct mai scurt.
8. Indicaiile drenajului
a) Indicaii profilactice constau n prevenirea formrii sau infectrii
coleciilor
n diverse plgi sau caviti
52 plgi contuze, delabrante, contaminate. Aceste plgi trebuie
considerate de la nceput ca fiind infectate;
zone care au necesitat decolri intinse unde se produc scurgeri
seroase abundente (loj renal, zonele retroperitoneale, pelvis);
suturi sau anastomoze intraperitoneale;
favorizarea obliterrii unor caviti cu perei supli care se alipesc

mai repede.
b)Indicaii terapeutice urmareste evacuarea unor colectii
patologice din tesuturi
si organe
infectii sau colectii a partilor moi (abcese, flegmoane)
colectii supurate in diverse cavitati seroase (pleura, pericard,
peritoneu)
abcese dezvoltate in organe parenhimatoase (ficat, pancreas,
plaman)
perforarea unor organe cavitare cu revarsate (bila, suc gastric,
continut intestinal)
interventii pe organe cu procese inflamatorii, purulente
(apendicite acute, colecistite acute, piosalpinx)
revarsate pleurale, pneumotorax, interventii pe organe
intratoracice
Materiale necesare:
1. Tuburi din cauciuc sau material plastic cele mai utilizate.
Diametrul tuburilor
variaza intre 4 si 20 mm. Grosimea peretilor tubului este variabila.
Cele subtiri se
pot colaba usor si astfel nu mai dreneaza.
2. Lamele din cauciuc sau material plastic - pot fi netede sau
ondulate cu diverse
lungimi i limi. Se folosesc n drenajele superficiale
3. Tifonul.- se folosete sub form de mee. Are dezavantajul c se
mbib repede
cu fibrin care astup orificiile reelei i anihileaz functia capilar a
meei.
4. Fire de setolin sau nylon. Se folosesc n mnunchiuri mici,

formnd o serie de
spaii capilare.
5. Pungi i borcane colectoare.
6. Se pot folosi pungi sau borcane colectoare simple sau
prevzute cu sistem
aspirativ (tip Redon).
7. n drenajul pleural se folosesc borcane speciale n sistem nchis
tip Beclere.
8. Sistem de aspiraie (surs de vid) poate fi central, conectat la
patul bolnavului
sau aspiratoare portabile.
Tehnici de drenaj :
53a) Drenajul cavitilor superficiale
Se pot folosi:
- tuburi
- mee de tifon
- lamele din cauciuc
- fire de setolin sau nylon
n cazul zonelor cu decolri ntinse se poate folosi drenajul aspirativ
Tehnica:
- Se aeaz n profunzimea cavitii n aa fel nct
tubul s ajung n partea cea mai decliv a ei.
- Scoaterea tuburilor de dren se face prin contraincizie
la civa centimetri de marginea plgii. Se face o mic incizie cu
bisturiul
i cu o pens Kocher curb se ptrunde n cavitate, scondu-se
tuburile
care se taie oblic.

- Se poziioneaz decliv tubul de dren i se fixeaz cu

fir de nylon la tegument.
Tuburile tip Redon sunt prevzute cu ac n grosimea tubului, care se
scoate prin
inteparea tegumentului i se fixeaz la aspiraie.
Meele se aeaz n cavitate (au i rol hemostatic) cu o pens i se
exteriorizeaz
prin plag sau contraincizie.
b) Drenajul cavitii toracice
Se folosesc - tuburi de dren cu diametrul ntr 0,61 cm din material
plastic
- sonda Petzer
- tuburi siliconate
- borcane colectoare unice sau multiple n sistem nchis
- sistem aspirator
Obiective :
- evacuarea coleciilor lichidiene (seroase, sanguinolente, purulente)
din pleur
- eliminarea aerului din pleur i desfiinarea spaiului aerian dintre
pleur i plmn,
care s permit reexpansionarea acestuia i meninerea
reexpansionrii
- realizarea unui echilibru mediastinal normal (dup rezecii
pulmonare)
- aprecierea cantitii i controlul pierderilor sanguinolente
postoperatorii
Indicaii :
54- revrsate pleurale: aeriene, hemoragice, chiloase sau purulente
- dup orice traumatism toracic care are drept rezultat
pneumotoraxul

- colecii pulmonare (abcese, chisturi hidatice) care se evacueaz

operator
- segmentectomii, lobectomii, pneumonectomii
- decorticri pleuropulmonare
Contraindicaii :
- pleurezia cu exsudat steril poate beneficia i de alte posibiliti
terapeutice (puncie
evacuatorie)
Borcanul tip Beclere se folosete pentru drenajul simplu,
pasiv. Unul din
tuburile care strbat dopul este scurt i comunic cu aerul
atmosferic, cellalt
este lung pn la fundul borcanului, pus n legtur cu drenul
toracic.
Sistemul cu 2 borcane permite un drenaj pasiv
Sistemul cu 3 borcane preconizat de Sweet i modificat de Mathey
i Galey
folosete aspiraia activ.
Tehnic se face obligatoriu radiografie toracic pentru
diagnosticul de colecie
lichidian pleural (sau aeric) i aprecierea cantitii
locul de elecie este n spaiul III IV intercostal pe linia axilar
posterioar.
anestezia local cu xilin 1%
incizie cu bisturiul cca 1 cm
cu o pens se decoleaz muchii intercostali razant cu marginea
superioar a
coastei
se introduce cu pensa tubul de dren, pensat n prealabil
se racordeaza tubul de dren la sistemul de drenaj inchis (baterie,

borcan tip
Beclere) i se trece un fir de ateptare (va nchide brea
tegumentar la
scoaterea tubului)
c) Drenajul cavitii abdominale
Se face dup unele intervenii chirurgicale n scop profilactic sau
terapeutic.
Tehnic:
Plasarea drenului se face n funcie de natura interveniei i
topografia organului
operat.
Astfel, drenul se plaseaz:
subhepatic n intervenii pe stomac, duoden,vezicula biliar, ci
biliare, ficat
n loja splenic dup splenectomie
55 n fundul de sac Douglas n intervenii n etajul abdominal
submezocolic,
pelvis
parietocolic n afeciuni i intervenii pe colon
Traiectul tubului - trebuie s fie ct mai scurt, s nu treac prin zone
ce pot fi
contaminate.
Deosebim:
- drenajul simplu se dreneaz cavitatea respectiv
- drenajul spltur folosit n special n peritonitele
difuze. Pe un tub se introduc substane antiseptice care spal
cavitatea
peritoneal i pe alte tuburi se dreneaz cavitatea.
Incidente, accidente :

 instalarea defectuoas a tubului de dren sau cudarea tubului

colmatarea tubului cu secreii vscoase
ieirea accidental a drenului din cavitate
infectarea traiectului tubului de dren
infectarea secundar, exogen a cavitii prin lipsa de protecie a
captului in
exterior a tubului
hernierea de anse intestinale n lungul traiectului tubului sau
volvularea lor n
jurul tubului cu apariia semnelor de ocluzie intestinal
ulceraii ale organelor cavitare produse prin decubit de ctre
tuburile rigide
ulceraii ale unor vase mari din vecintatea tuburilor cu necroze i
hemoragii
fistulizarea consecina unui drenaj ineficient al cavitii
abcese reziduale n caviti ca urmare a drenajului ineficient
NESTEZIA LOCAL I LOCOREGIONAL
1. Definiii:
Anestezia este manopera care produce abolirea contientizrii
durerii (somatice sau
viscerale).
Anestezia apare ca rezultat al unor:
- procedee medicale folosind substane specifice prin care este
mpiedicat
transmiterea durerii de la periferie la centru (anestezii locoregionale) sau
prelucrarea stimulilor nociceptivi la nivel central (anestezie
general) ;
- ageni etiologici accidentali care distrug receptorii durerii, ntrerup
calea de

transmitere a durerii sau afecteaz centrii durerii.

Anestezia a devenit o tiin i s-a dezvoltat ca specialitate de
sine stttoare,
asigurnd fie un tratament adecvat n lipsa durerii, fie chiar
tratamentul propriu-zis al
durerii.
Clasificarea manoperelor anestezice n funcie de starea de
contien a
pacientului :
anestezii generale (hipnoz de grade diferite)
anestezii locale i loco-regionale (pacient contient)
Clasificare n funcie de nivelul de blocare a stimulului nociceptiv:
anestezia local - interceptarea receptorilor aparinnd sistemului
nervos
periferic (SNP)
anestezia troncular i de plex - interceptarea de trunchiuri
nervoase ale
SNP
anestezia de conducere (sub-supraarahnoidian) - interceptarea
de
cordoane nervoase la nivel medular - SNC
Anestezicul: substan care suspend temporar i reversibil
sensibilitatea ntr-o zon a
organismului.
2. Obiective.
n majoritatea ramurilor medicinii (mai ales n specialitatile
chirurgicale,
stomatologie, cardiologie, oncologie, reumatologie) apar situaii
cnd trebuie efectuate
anumite manopere diagnostice sau terapeutice extrem de

dureroase, ceea ce impune o

terapie a durerii provocate de manoperele efectuate de medic.
Anularea durerii prin procedeele anestezice a asigurat
posibilitatea efecturii unor
manopere n condiii de confort fizic i psihic al pacienilor.
n plus, activitatea medical efectuat sub protecia anesteziei
a asigurat un real
progres n dezvoltarea tuturor ramurilor medicinii de-a lungul
timpului.
593. Indicaii. Contraindicaii
A. Anestezia local
1. Indicatii chirurgicale:
- in traumatologia de urgen
plgile extremitilor - explorri diagnostice, extrageri corpi
strini,
hemostaz primar, excizii esuturi devitalizate, suturi
infeciile extremitilor - incizii, evacuri de puroi sau sfaceluri
reduceri fracturi sau luxaii n urgen
puncii exploratorii sau evacuatorii - hematoame, colecii lichidiene
dureri posttraumatice mari
cateterisme
rupturi musculare sau perineale
- n sala de operaie: intervenii chirurgicale n patologia
specific diferitelor
specialiti chirurgicale
- intervenii mici, in ambulator
- intervenii cu contraindicaie absolut sau relativ pentru
anestezie general

2. Indicatii in alte specialitati:

stomatologie
endoscopie gastro-duodenal, colonoscopie
puncie osoasa
punctie hepatica
biopsie ganglionar
bronhoscopie, laringoscopie
dermatologie
Contraindicaii
pacieni labili psihic, copii, obezi
situaii care necesit alte tipuri de anestezie (anestezie local
insuficient)
n focare lezionale multiple, se alege anestezie general
n stare de oc, se amn
B. Anestezie locoregional i de conducere: se executa doar de ctre
medicul
specialist, n spital
4. Tehnic
Materiale i instrumentar necesar in anestezia local sau locoregional
Cmpuri sterile pentru izolarea regiunii de lucru
60 Mnui chirurgicale +/- halat steril
Substana anestezic:
Cocaina: anestezic de suprafa (mucoase) - n stomatologie,
ORL,
oftalmologie
Clorhidrat de lidocain (Xilina, Xilocaina) - anestezic de suprafa
(pe

tegumente sau mucoase) 2 - 4% maxim 1-5 ml

injectabil pentru infiltraii locale: 0,5 - 1%
infiltraii tronculare: 1-2%, doze de 6-7 mg/kg,
injectabil intrarahidian 2-4%, n doze de 1 mg/kg,
injectabil peridural: 2%, n doze de 6-7 mg/kg
injectabil peridural continuu: 1%, n doze de 6-7 mg/kg
Bupivacaina (Marcaina) 0,25%-0,5% - anestezic local cu durat lung
de aciune, folosit de obicei n anestezia intrarahidian sau
peridural
(0,5%), dar i n anestezii locale de mic ntindere (0,25%).
Sering + ace
Substane antiseptice pentru pregtirea zonei de anesteziat
Tehnica standard - anestezia prin infiltraie:
se injecteaz substana anestezic la nivelul esturilor pe care
vrem s acionm,
dar numai dup aspiraie de verificare a unei posibile puncionri a
unui vas de
snge, efectuat n cursul fiecrei etape de injectare.
injectarea se execut n straturi anatomice: injectarea
tegumentului pe orizontal
(buton dermic, apoi n suprafa) pn la aspect de coaj de
portocal pe fond de
paloare, apoi a esutului adipos, pe direcie oblic, (cretere
moderat de volum)
pn la aspect de ridicare a nivelului tegumentului fa de cel
adiacent i, n final,
nainte sau dup incizie, a esuturilor din profunzime, pe direcie
perpendicular,
(fascii, musculatur), cu respectarea reperelor elementelor nobile
din regiune

 se testeaz instalarea anesteziei progresiv, cu stimuli dureroi

de intensitate
crescnd, dup trecerea unui interval de timp corespunztor
actiunii substanei
anestezice folosite.

Tehnici speciale
I. Anestezia de contact - Anestezicul se aplic direct pe suprafaa de
anesteziat,
intrnd n contact cu receptorii nervoi prin difuziune.
anestezie de contact tegumentar cu clorur de etil (Kelen)
anestezie de contact mucoas cu cocain 4-10% prin
badijonare sau
pulverizare
anestezie de contact mucoas cu xilin - xilocain 2% prin
badijonare sau
pulverizare (bronhoscopie, intubaie traheal, manevre urologice)
anestezie de contact tegumentar cu xilin - xilocain 2% sub
form de
unguent (EMLA) aplicat ocluziv circa 20-30 minute.
II. Anestezia intraosoas - Se efectueaz la nivelul membrului
superior sau
inferior cnd este necesar o intervenie pe segmentul situat distal
de cot sau genunchi.
61 Cu segmentul golit de snge prin band elastic tip Essmarch i
izolat de restul
corpului prin garou, band elastic sau manon compresiv, se
injecteaz substana
anestezic (xilin 0,5% ntre 25-40 cmc) la nivelul epifizei distale a
radiusului
sau respectiv la nivelul maleolei tibiale sau peroniere.

 Anestezia se instaleaz relativ rapid (5 minute), dureaz mult

(peste 60 minute)
Dezavantaj - injectarea propriu-zis este extrem de dureroas i
garoul nu este
recomandat s fie inut mai mult de 45-60 minute. La ridicarea
garoului apare de
regul o senzaie de ameeal ca urmare a hipotensiunii generate
de trecerea
rapid a anestezicului n circulaia sistemic.
III. Anestezia intravenoas regional - injectarea se execut direct n
sistemul
venos superficial al regiunii. Anestezia se instaleaz puin mai greu
n timp, iar tehnica nu
permite golirea patului sanguin, ceea ce nu ofer condiii de lucru
bune.
IV. Anestezia troncular - Cuprinde interceptarea trunchiurilor
nervoase din
cadrul plexurilor nervoase sau separat (nervi propriu-zii).
Plexurile nervoase cel mai frecvent anesteziate sunt:
Plexul cervical se abordeaz n scopul obinerii unei anestezii la
nivelul jumtii
anterioare a gtului, se realizeaz injectndu-se xilin 0,5-1%,
10-20 cmc la
nivelul punctului lui Erb - situat pe faa posterioar a mm.
sternocleidomastoidian,
la jumtatea distanei dintre clavicul i vrful mastoidei i este
reprezentat de
locul n care emerg ramurile superficiale senzitive ale plexului. Nu
este necesar
injectarea n profunzime i pe o raz mai mare de 1-2 cm.
Plexul brahial se abordeaz n scopul obinerii unei anestezii
la nivelul

membrului superior n mod integral. Injectarea anestezicului are loc

n poriunea
supraclavicular, n fosa supraclavicular, lateral de punctul
care marcheaz
jumtatea claviculei. Medial se gsesc elemente vasculare
(artera i vena
subclavicular), fapt care exclude injectarea n aceast zon. n
profunzime,
anestezicul se introduce pn la nivelul planului primei coaste, pe
care elementele
plexului se aeaz n drumul lor spre axil.
Anestezia axilar, efectuat n mod aproape identic, dar direct
n regiunea
axilar.
Nervii propriu-zii implicai mai des n acest tip de anestezie
sunt nervii
intercostali, nervii minii i antebraului, nervii feei (ramuri din
trigemen).
Nervii intercostali se abordeaz n cazul n care se dorete
anestezia unuia sau
mai multor spaii intercostale anterior unei manevre dureroase
(puncie toracic,
abord chirurgical minimal) sau n cazul existenei unor dureri
generate de iritarea
nervilor respectivi (fracturi costale, nevralgii de diverse etiologii). Se
injecteaz
anestezicul la nivelul arcului costal posterior, abordat pe marginea
inferioar, la o
adncime de circa 0,5 cm, care corespunde anului subcostal.
Acesta conine
mnunchiul vasculo-nervos intercostal, din care nervul este
elementul situat cel

mai inferior (V.A.N.). Deoarece nevralgia intercostal prezint

aproape
ntotdeauna iradieri, o anestezie de bun calitate se obine prin
abordarea cte
unui spaiu intercostal superior i inferior celui sau celor vizate.
62 Nervii minii i antebraului se pot utiliza pentru anestezii
tronculare necesare
n cazul patologiei acestor segmente. Anestezia obinut este
distal de locul
injectrii.
n cazului accidentelor n care traiectul nervilor respectivi este
exteriorizat
traumatic, anestezia acestora se poate efectua uor, injectnd
direct nervul n
cauz i realiznd o anestezie distal perfect.
n cazul interveniilor specifice chirurgiei minii, abordarea acestor
nervi, mai
ales de la nivelul antebraului, se face n puncte topografice bine
definite. Dei
extrem de rar, se pot astfel aborda
- nervul median n treimea distal a antebraului (ntre proiecia
tendonului
flexor radial al carpului i al palmarului lung),
- nervul ulnar la cot (n anul epitrohlear) sau n treimea
distal a
antebraului (sub proiecia tendonului flexor ulnar al carpului)
- ramura senzitiv a nervului radial (n treimea medie a bordului
radial al
antebraului).
La mn se poate obine o anestezie de calitate abordnd nervii
digitali comuni

sau proprii ai policelui, indexului i degetului 5, toi cu emergene

situate la
nivelul palmei. Tocmai de aceea injectarea se efectueaz n
poriunea proximal a
spaiilor intermetacarpiene (pentru nervii digitali comuni), din
posterior spre
anterior, n form conic cu vrful spre posterior. Aceeai tehnic se
va utiliza
pentru nervii digitali proprii care se gsesc n afara acestor spaii,
pe proiecia lor
anatomic. Abordarea tegumentului dorsal n acest tip de anestezie
este preferat
deoarece durerea este mai mic datorit unui numr mai mic
de receptori
nociceptivi fa de tegumentul palmei.
Degetele pot fi anesteziate prin intermediul nervilor digitali proprii
(cte doi de
fiecare raz digital), situai pe marginile laterale ale fiecrui deget.
Tehnica de
anestezie presupune injectarea la nivelul bazei razei digitale de la
nivelul minii,
din posterior spre anterior pe una din pri (n ax sagital), apoi a
restului feei
dorsale a degetului respectiv (n ax transversal) i n final a celeilalte
pri, identic
cu prima. Acest veritabil blocaj anestezic este necesar deoarece, pe
lng inervaia
asigurat de cei doi nervi digitali proprii exist i a inervaie
realizat pe faa
dorsal de ramuri terminale senzitive provenite din ramurile
senzitive dorsale ale
nervilor membrului superior.

V. Anestezia rahidian
Este realizat prin blocarea transmiterii influxurilor nervoase la
nivelul rdcinilor
nervilor rahidieni (spinali), la nivelul spaiului subarahnoidian
(anestezie rahidian
propriu-zis), spaiului peridural (anestezie peridural simpl sau
continu) sau spaiului
epidural (anestezie epidural).
5. Rezultate. Semnificaie
Reuita anesteziei se traduce prin cooperarea pacientului, care
trebuie sa fie
relaxat si convins c intervenia propriu-zis se desfoar fr nici
cea mai mic durere.
Evoluia fricii ctre optimism este o regul pentru majoritatea
pacienilor, chiar i pentru
cei mai puin echilibrai psihologic.
636. Incidente. Accidente.
Reacii adverse:
1. alergice sistemice - edem angioneurotic generalizat, urticaria,
pruritul,
hipotensiune, dureri articulare, respiraia astmatiform, greuri,
vrsturi
Tratament - adrenalin, antihistaminice, cortizon
2. toxice, prin supradozaj datorita insuficientei metabolizri i
eliminri a
substantei, sau prin injectarea unei cantitati prea mare
Cauze: - injectare anestezic n teritoriu puternic vascularizat
- injectarea accidental i.v. a unui volum mare de
anestezic
n concentraie ridicat

Tablou clinic: semne nervoase (ameeli, cefalee, tremurturi,

agitaie,
acufene, convulsii)
semne cardiace: colaps circulator
semne respiratorii: ventilaie afectat prin respiraii
neregulate de mic amplitudine, apnee
Tratament: oprirea injectrii, anticonvulsivante (diazepam),
manevre de resuscitare cardiorespiratorie,
oxigenare,
simpaticomimetice. n caz extrem, ventilaia
mecanic!
HEMOSTAZA CHIRURGICAL
1. Definiii:
Hemostaza - Totalitatea proceselor sau mijloacelor ce produc
oprirea unei
hemoragii. Cuprinde factorul vascular i factorul sanguin
(coagularea).
Clasificare:
- spontan:
- realizat prin mecanismele fiziologice ale hemostazei
- eficient ca mecanism natural doar n leziuni de vase mici
- provocat (chirurgical):
- cuprinde metode de favorizare a hemostazei spontane
- necesar n leziuni de vase mijlocii i mari
n continuare se va discuta numai de hemostaza chirurgical.
I. Hemostaza chirurgical:
Clasificare:
a. provizorie: hemostaza de urgen, realizat prin procedee
exclusiv mecanice, n

condiii precare, cu scop de oprire a hemoragiei i de ctigare a

timpului necesar
pentru asigurarea condiiilor corespunztoare pentru realizarea unei
hemostaze
definitive.
b. definitiv: hemostaza de specialitate, caracterizat de oprirea
definitiv a
sngerrii i de anularea oricrui risc de repetare local a
hemoragiei.
n funcie de procedeele de realizare, hemostaza definitiv poate fi:
1. Hemostaz mecanic
2. Hemostaz termic
3. Hemostaz chimic
Cu ct hemoragia este mai important (ca debit sau ca volum), cu
att instituirea ct
mai rapid i ct mai eficient a hemostazei chirurgicale este
mai necesar, pentru
ndeprtarea riscurilor pe care orice tip de hemoragie le genereaz
la nivelul organismului.
662. Clasificare
Hemoragiile se clasific n dou mari categorii:
- medicale:
- sngerri n patologia de sistem (organe hematopoetice, tulburri
de coagulare)
- sngerri farmacologice (tratamente cu medicamente
anticoagulante)
- chirurgicale: - sngerri secundare lezrii unui vas
Metodele de hemostaz chirurgical sunt eficiente doar n
hemoragiile

chirurgicale, n cele medicale fiind necesare cu totul alte metode de

oprire a
sngerrilor.
Este total contraindicat s se piard timp cu unele metode de
hemostaz
chirurgical n detrimentul metodelor specifice de hemostaz
utile n hemoragiile
medicale, dup cum este la fel de contraindicat s se procedeze
invers, adic s se aplice
metode de hemostaz farmacologic n hemoragii chirurgicale.
n caz de condiii precare de dotare se iniiaz metode de hemostaza
provizorie,
urmnd ca hemoragia s fie stopat ulterior prin metodele cele mai
potrivite de hemostaz
definitiv.
Un tip special de hemostaz provizorie efectuat n condiii
diferite de cele de
urgen este hemostaza preventiv, utilizat n intervenii de
chirurgie vascular,
intervenii cu potenial mare de hemoragie sau intervenii
necesitnd o disecie de mare
finee.
3. Tehnic
Materiale i instrumentar necesar:
- Hemostaza provizorie, prin caracterul de urgen al necesitii
manevrelor de
efectuat, nu necesit materiale i instrumentar standard. Mai mult,
uneori, de mare
importan sunt improvizaiile pe care medicul le poate face n
funcie de situaie.
- Hemostaza definitiv cuprinde manopere a cror efectuare

pretinde instrumentar
i materiale specifice unei intervenii chirurgicale standard:
- echipament steril pentru medic i ajutorul acestuia,
- cmpuri sterile,
- instrumentar specific - bisturiu, pense chirurgicale, foarfeci,
pense de
disecie i hemostaz, pense vasculare, la care se adaug
elementele
67specifice fiecrui tip de hemostaz efectuat, aa cum vor fi
indicate
pentru fiecare n parte.
Condiii de efectuare:
A. Hemostaza provizorie nu necesit condiii specifice. Se vor
utiliza la
maximum condiiile oferite de mediul n care se gsete pacientul cu
hemoragie.
Metodele de hemostaz provizorie au la baz dou mecanisme
principale:
1. Compresiunea vascular:
a. local: comprimarea vascular efectuat la nivelul plgii vasculare
prin:
digitopresiune: compresiune bine orientat anatomic cu unul sau
mai multe degete apsnd n plag direct leziunea vascular,
exercitat continuu pn la crearea condiiilor de hemostaz
definitiv (se aplic n cazul plgilor arteriale sau venoase care
au o localizare clar a sngerrii);
tamponament: compresiune global a plgii prin material textil
care o umple n exces i meninut prin bandaj compresiv, pn la
momentul hemostazei definitive (se aplic n cazul plgilor

arteriale sau venoase care sngereaz difuz)

b. la distan:
comprimarea vascular efectuat la distan de nivelul plgii
vasculare, pe un plan osos, care permite o compresiune eficient.
n cazul unui vas arterial lezat, comprimarea se efectueaz de
regul n amonte, la nivelul trunchiului vascular de origine, iar n
cazul unui vas venos sau a unui vas arterial inclus ntr-o arcad
vascular, att n amonte, ct i n aval.
Exemple:
- hemoragiile de la nivelul extremitii cefalice se pot stpni
prin
digitopresiune pe carotida comun omolateral, efectuat pe
tuberculul
Chassaignac (apofiza transvers C6), a crui proiecie se afl la
nivelul
jumtii marginii anterioare a muchiului sterno-cleido-mastoidian;
- hemoragiile de la nivelul regiunii axilare sau a braului n treimea
proximal se pot opri prin digitopresiunea arterei subclaviculare
efectuat
n fosa supraclavicular pe prima coast;
- hemoragiile de la nivelul antebraului se opresc prin
compresiunea
digital fie a arterei axilare (apsare pe capul humeral prin peretele
medial
al axilei), fie a arterei brahiale (apsare pe diafiza humeral la
nivelul
anului medial brahial);
- hemoragiile de la nivelul minii se stpnesc prin compresiunea
digital

efectuat fie ca n hemoragiile antebraului, fie n anurile pulsului,

pe
artera ulnar, radial sau pe ambele;
68- hemoragiile de la nivelul regiunii inghinale se pot micora
prin
compresiunea aortei abdominale pe planul coloanei lombare,
efectuat
prin apsare energic cu pumnul n regiunea paraombilical
stng
(eficient parial, mai ales la persoane slabe);
- hemoragiile de la nivelul coapsei se opresc prin compresiunea
digital a
arterei femurale comune pe femur la nivelul triunghiului Scarpa;
- hemoragiile de la nivelul regiunii poplitee se stpnesc prin
compresiunea digital a arterei femurale comune pe femur la
nivelul
canalului Hunter (al adductorilor);
- hemoragiile de la nivelul gambei i piciorului se pot opri prin
compresiunea digital a arterei poplitee comune pe femur n
regiunea
poplitee;
- hemoragiile de la nivelul piciorului se pot opri prin
compresiunea
digital a arterei tibiale, peroniere sau a ambelor, n anurile
maleolare
corespunztoare.
garoul : compresiune circumferenial prin material moale, de
regul elastic, efectuat n cazul unor hemoragii la nivelul
membrelor superioare sau inferioare, n aceleai regiuni de
elecie prezentate mai sus. Materialul utilizat va comprima

regiunea aleas pe o seciune ct mai mare (pentru a nu se

produce devitalizarea prin strivire a esuturilor comprimate) i
un timp ct mai scurt (pentru a nu se produce afectarea hipoxic
suplimentar a esuturilor distale)
Garoul nu se menine niciodat mai mult de 120 minute, iar n acest
interval este
absolut necesar ca fluxul sanguin s fie restabilit pentru 2-3 minute
din 20 n 20 de
minute, pentru a se evita riscurile degradrilor tisulare hipoxice i a
sindromului de
reperfuzie (extrem de toxic, poate duce la oc ireversibil i deces).
Garoul trebuie
nsoit de aceea ntotdeauna de datele privind momentul iniierii
procedurii i de
evoluia n timp a acesteia.
Tipuri de compresiune prin garou:
- improvizaii: cauciuc (benzi, tuburi), cordoane de material
textil
(cordoane propriu-zise sau improvizate din mneci, earfe,
baticuri,
lenjerie intim sau fii rupte din mbrcminte), material sanitar
( fei de
tifon) - ca elemente de constricie circumferenial, la care se
adaug un
element de compresiune vascular (sul de material textil) centrat pe
una
din zonele de elecie cunoscute de pe traiectul vasului lezat. n cazul
unor
materiale textile puin elastice, acest complex se pune n tensiune
prin
crearea unui turnichet (nurubarea cu ajutorul unui mner din lemn

sau
metal a unui cordon nnodat);
- maneta pneumatic de hemostaz: identic cu cea de la
tensiometru,
prin care presiunea aerului din manet, ridicat la o valoare
superioar
tensiunii arteriale sistolice a pacientului asigur o hemostaz de
bun
calitate;
69- garoul (tubul) Esmarch: tub de cauciuc special construit, lung de
peste
50 cm i gros de circa 2 cm, avnd la capete un sistem de fixare tip
anscrlig. Se aplic dou bucle n tensiune i se fixeaz;
- banda elastic Esmarch: band de latex cu lungime de circa 75 cm
i
lime ntre 5-10 cm, se aplic sub tensiune, circular, petrecut
ca un
bandaj, din distal spre proximal la nivelul membrelor. Imediat
dup
terminarea nfrii elastice, fie se continu cu o alt band
elastic pn
la nivelul proximal dorit, fie se monteaz un garou tipic. Este
utilizat
pentru golirea patului vascular venos i/sau arterial al unui segment
de
membru, n scopul declarat de a permite o mai bun
vizualizare a
leziunilor i o mai bun hemostaz definitiv.
2. Strivirea vascular: numit i forcipresiune, presupune prinderea
ntr-o pens

de hemostaz a captului sau a capetelor vasculare lezate,

triturarea i meninerea
lor n aceste condiii o perioad mai scurt sau mai lung de timp
(uneori pn la
efectuarea hemostazei definitive. Prin aceast metod este
favorizat iniierea i
producerea hemostazei avnd la baz dezorganizarea endoteliului
vascular i a
tunicii medii prin traumatizare direct.
Chiar n prezena unui rezultat eficient, acest tip de hemostaz
necesit
explorare secundar i efectuarea ulterioar a unei hemostaze
definitive
corespunztoare.
B. Hemostaza definitiv necesit un mediu ct mai aseptic, apropiat
sau identic
cu cel din sala de operaie. Cu toate acestea, se pot accepta uneori
unele derogari de la
aceste cerine, determinate de caracterul de urgen maximal
generat de unele hemoragii
grave.
pregtire pacient - n principiu este recomandat ca hemostaza s
fie
efectuat dup pregtirea prin aseptizare a zonei adiacente
ariei
hemoragice i izolarea acesteia cu cmpuri sterile.
anestezie - Anestezia este obligatorie, indiferent de mrimea plgii
sau
a vasului lezat. n funcie de regiunea afectat, anestezia poate fi:
anestezie local
locoregional

 general.
Sedarea pacientului, medicamentoas, este util.
poziie pacient si chirurg - Pacientul trebuie s fie de regul culcat
pe
masa de intervenii chirurgicale, chiar asigurat cu contenie la
membrele sntoase. Chirurgul va adopta poziia in funtie de
segmentul lezat, eznd dac hemostaza se efectueaz cu
segmentul
hemoragic aezat pe o mas de intervenii suplimentar.
Tehnica propriu-zis
a. Hemostaza mecanic
- Ligatura legarea vasului cu un fir resorbabil sau
neresorbabil
70- Cliparea ocluzionarea vaselor cu clipuri de titan
b. Hemostaza termic
- cauterizare
- electrocauterizare monopolar sau bipolar
- refrigerare - hipotermie controlat
- chirurgie criogenic cu azot lichid
- laser + fotocoagularea laser cu argon
- ultrasunete ( cavitron )
c. Hemostaza chimic
- epinefrina
- fibrina
- gelatina burete
- celuloza - oxigenat ( oxygel )
- oxigenat regenerat (surgicel)

- colagen micronizat aditivat (tachocomb)

- adezivi tisulari
- tissue - call
4. Rezultate. Semnificaie
Hemostaza chirurgical trebuie s genereze oprirea ct mai rapid a
pierderilor
sanguine, ca element de baz n conservarea homeostaziei.
Metodele de hemostaz provizorie sunt soluia optim n situaiile n
care nu
exist condiii corespunztoare pentru efectuarea unei hemostaze
definitive:
- lipsa condiiilor tehnice,
- lipsa medicului competent
- existena unei hemoragii cu debit mare, deci cu risc
vital.
Chiar dac ulterior efecturii hemostazei provizorii, hemoragia
nu este oprit dect
parial, ncetinirea ritmului pierderilor sanguine poate avea un rol
determinant n salvarea
vieii.
Metodele de hemostaz definitiv bine aplicate ofer condiiile
iniierii
tratamentului ulterior de susinere biologic a pacienilor cu pierderi
sanguine, n condiii
de conservare maximal a elementelor de aport, circulante ntr-un
sistem nchis, fr
posibilitatea pierderilor. Finalizarea hemostazei definitive reprezint
momentul de start a
compensrilor organice i funcionale cu eficien maxim n
restabilirea echilibrelor

pacientului.
5. Incidente. Accidente.
Pot fi multiple, cele mai frecvente sunt:
- Ineficiena manoperei efectuate concretizat n continuarea
hemoragiei
- Ischemia acut n regiunea distal leziunii vasculare
71- Sindrom de reperfuzie dup garou meninut timp ndelungat
- Lipsa menionrii momentului iniial de aplicare a garoului
- Tulburri neurologice post compresiune sau post ischemice
- Infecii locale
- Hematoame locale
- Ligatura altor elemente nobile
- Ligatura trunchiurilor vasculare unice
SUTURA CHIRURGICAL
1. Definiie - Sutura chirurgical reprezint totalitatea manevrelor de
refacere anatomic
a continuitii planurilor unei plgi i de meninerea a lor n contact,
n scopul unei
cicatrizri rapide i ct mai funcionale a esuturilor.
Formaiunile sau straturile anatomice respective au fost secionate
anterior de
ctre un agent, fie accidental, fie in cursul unui act operator.
Sutura chirurgical este una dintre cele mai utilizate manopere n
chirurgie. Ea s-a
perfecionat mult n ultimii ani, att n ceea ce privete tehnica
chirurgical, dar i in ceea
ce privete materialele folosite, ceea ce explic succesele
obinute n chirurgia de
transplant, vascular, digestiv, etc. Practic, ea se adreseaz

tuturor esuturilor i
organelor corpului uman.
2. Clasificarea suturilor
Suturile chirurgicale se clasific dup mai muli parametri:
A. Dup momentul efecturii ei - n funcie de timpul scurs de la
producerea
plgii vom avea:
- Sutura primar - se efectueaz imediat sau la scurt timp dup
traumatism sau seciunea operatorie, fr a depi cele 6 ore de
aur ale
lui Friedrich. Este de dorit ca sutura primar s fie executat ct mai
frecvent, cu condiia siguranei unei asepsii perfecte, ceea ce
asigur
vindecarea per primam intentionem.
n cazul unor plgi cu marginile zdrenuite, neregulate, cu poriuni a
cror vitalitate este dubioas, se practic mai nti excizia
teritoriilor
compromise, pn nesut sntos. Vom cuta s obinem prin
aceasta i
o regularizare a marginilor plgii. Dup aceea se execut
sutura
primar.
- Sutura primar ntrziat se utilizeaz la plgile cu potenial
supurativ.
Plaga se las deschis i se supravegheaz cteva zile (de obicei 5-7
zile). Firele de sutur nu vor fi strnse dect dup trecerea perioadei
de
ateptare, interval n care plaga va fi pansat zilnic ca o plag
supurat.
Dac supuraia nu a aprut se pot strnge firele, eventual sub

protecia
unui drenaj cu tub subire.
- Sutura secundar este indicat plgilor crora li s-a efectuat n
primul
timp o sutur primar , care au supurat, ceea ce a impus
scoaterea
firelor. Acestea se trateaz prin pansamente zilnice, pn cnd
dispariia
infeciei este confirmat bacteriologic, iar n plag se formeaz
esut de
granulaie. Primul timp al suturii secundare presupune avivarea
esuturilor de la nivelul tuturor straturilor anatomice. Urmeaz
sutura
73propriu-zis, ce trebuie s respecte, pe ct posibil, planurile
anatomice,
fapt ce va conduce la obinerea unor cicatrici suple i funcionale.
Sutura
secundar se poate efectua avnd un dren subire de protecie. Dac
plaga
suturat secundar supureaz din nou se repet procedura de
ndeprtare a
firelor, pansamente zilnice iar sutura se va numi teriar, cuaternar,
etc.
B. Dup lungimea firului utilizat pentru executarea suturii se
deosebesc:
- suturi discontinue, fcute cu puncte separate; firul de
custur se
nnoad i se secioneaz dup fiecare trecere prin esuturi; se
poate
face i cu ajutorul agrafelor.
- suturi continue, fcute pe toat lungimea plgii, cu un singur fir
lung,

fr a fi secionat dect la terminarea suturii; poar numele de

surjet i
se utilizeaz de obicei la esuturile profunde sau in suturile
intradermice
C. Dup numrul straturilor pe care le sutureaz la acelai esut,
suturile se
mpart n:
- suturi ntr-un singur plan (monoplan), la care marginile esutului se
unesc printr-un singur strat de fire;
- suturi n mai multe planuri (de obicei duble), la care esuturile se
refac
prin dou sau mai multe straturi de fire suprapuse.
D. Dup natura materialului folosit suturile pot fi:
- resorbabile, cu materiale ce sunt resorbite de esuturi in
cteva
sptmni sau luni
- neresorbabile, cu materiale care rmn ca atare i care produc o
uoar
reacie din partea organismului
3. Principiile de efectuare a unei suturi:
Pentru ca esuturile secionate s formeze o cicatrice solid i
funcional, la
suturarea lor se impune respectarea urmtoarelor principii:
- asepsie i antisepsie perfect, att a pielii, ct i a instrumentelor
i a
materialelor de sutur;
- hemostaz riguroas, prin ligatura fiecrui vas n parte, care
s nu
permit formarea de colecii sanguine sau seroase;
- marginile plgii s fie regulate i bine vascularizate; n cazul

plgilor
contuze se va realiza mai nti regularizarea marginilor
acestora, cu
eliminarea zonelor sfacelate, insuficient irigate i anfractuoase;
- respectarea vascularizaiei zonei sau segmentului pe care se face
sutura;
acest deziderat este cu att mai important cu ct sutura se face pe
viscere
cavitare, la care devascularizarea marginilor duce la apariia de
necroze
i dezuniri;
- reconstituirea planurilor se face din profunzime spre suprafa,
suturnd
mpreun esuturi cu structur identica; numai astfel se poate
obine o
cicatrice supl i de calitate;
74- n situaii n care rezistena esuturilor este diminuat sau
sutura este
supus unor traciuni sau tensiuni, se recomand ca ea s fie
realizat n
dou planuri;
- sutura trebuie s asigure o etaneitate perfect printr-o
afrontare
corespunztoare;
- n cazul suturrii unor organe cavitare, custura trebuie sa
asigure
pstrarea unui lumen nemodificat sau cu diminuri minime de
calibru, fie
prin folosirea unor fire izolate, fie prin anumite artificii de
tehnic
specifice fiecrui organ;

- strngerea firelor trebuie fcut progresiv, pentru a nu se rupe i

pentru a
nu strange prea tare, pentru a menine vascularizaia esuturilor
prin care
trece i a nu le tia;
- ntre micrile operatoruluii ale ajutorului trebuie s fie o
coordonare
desvrit pentru a realiza o sutura elegant i solid.
4. Instrumentar i materiale de sutur
A. Instrumentarul este format din ace, portace i pense.
Acele sunt de o mare varietate, n funcie de tipul i de
ntrebuinarea lor. Ele se mpart n
ace simple sau ace de mn i ace mecanice cu maner sau cu
pedal.
a. Acele simple pot fi :
- ace drepte, cu urechile despicate, care se incarca prin
apsare
perpendicular
- ace semicurbe
- ace curbe, de tip Hagedorn.
Acele sunt de diverse mrimi i curburi.
Acele curbe sunt pe seciune rotunde, triunghiulare sau prismatice.
Cele prismatice
permit o mai uoar strpungere a esuturilor cu rezisten
mai crescut: muchi,
aponevroz, piele. Cele rotunde se folosesc de obicei n chirurgia
tubului digestiv i n
chirurgia vascular. Acele drepte se mai utilizeaz nc de ctre
unii chirurgi i se
manevreaz cu mna. Acele atraumatice sunt ace Hagedorn rotunde,
de diverse grosimi i

mrimi, la care firul este montat n continuarea acului, n aa fel

nct nu las soluie de
continuitate la trecerea prin planul anatomic respectiv.
n funcie de diametrul acului ele sunt numerotate de la 0 (mai
groase) pn la 12-0
(cele mai subiri).
Urechea acului chirurgical are o alt construcie dect cea a
acului obinuit,
prezentnd dou arcuri laterale ntre care se gsete o despictur
ngust. Firul nu se
introduce ca la acele obinuite, ci se pune n tensiune i se mpinge
printre cele dou
arcuri laterale, pe care le depete i ptrunde n despictur.
b. Acele mecanice sunt utilizate astzi din ce n ce mai rar.
Cel mai cunoscut este acul mecanic Reverdin, ce este compus dintrun mner cere
se continu cu un ac lung drept sau curb. La 1 cm de vrf, de obicei
n stnga, prezint o
75mic incizur ce poate fi nchis sau deschis de ctre o lam de
oel manevrabil prin
intermediul unui buton. Este un ac uor de manevrat, dar este
traumatizant pentru
esuturi, se defecteaz uor i este destul de scump (vezi fig.).
Un alt ac mecanic este acul Deschamps, folosit tot mai rar. Clasic,
era utilizat
pentru conducerea firelor n jurul elementelor hilare (de exemplu
hilul splinei, pediculi
tiroidieni).
Tehnica executrii unei suturi
Sutura cu portacul i acul cuprinde civa timpi obligatorii:
- Apropierea marginilor tisulare pentru ca sutura s fie

corect i
cicatrizarea bun este obligatoriu ca esuturile suturate s fie
puse n
contact riguros prin marginile lor, fr a fi eversate, inversate sau
sub
tensiune. Afrontarea se face cu ajutorul penselor chirurgicale.
Pentru a
uura sutura, cele dou margini sunt prinse cu o pens i
apropiate.
Pentru a obine afrontarea dorit, portacul trebuie s ncarce ceva
mai mult
din grsimea subcutanat. O priz prea mic poate duce la
invaginarea
marginilor plgii. Afrontarea corect necesit uneori decolarea
suplimentar a uneia sau ambelor margini ale plgii. Un al artificiu
tehnic
l constituie plasarea de fire subepidermice. Aceast manevr
everseaz
uor buzele plgii, eversare ce dispare dup scoaterea firelor.
Afrontarea
marginilor plgii se poate realiza i prin deplasarea nodului pe o
parte a
plgii.
- Trecerea firului Acul cu firul prins n portac se nfige n marginea
opus
a plgii pn ce vrful ptrunde i apare de partea cealalt a
plgii.
Ptrunderea cu acul se face la distane egale de marginile plgii i
se
prinde suficient esut pentru a nu lsa spaii moarte. Aceast
egalitate a
prizelor confer suturii un aspect estetic bun. Acul este scos cu

ajutorul
portacului n sensul curburii lui, trgnd de acesta pn firul inut de
ajutor
va prsi singur urechile acului.
- nnodarea firului O sutura estetic se execut cu coaptarea
marginilor
plgii pe ac, adic n momentul n care acul a trecut prin ambele
margini
ale plgii i le are ncrcate pe el. Dac aceast manevr nu s-a
efectuat i
acul a fost scos din esuturi, marginile plgii trebuie potrivite i
coaptate
nainte de a nnoda firul. De obicei, nodul se execut de ctre
ajutorul aflat
n faa operatorului. Nodul se plaseaz lateral, la nivelul orificiilor
de
ptrundere a acului. Toate nodurile vor fi de aceeai parte a plgii.
Se
execut ntotdeauna trei noduri: primul de strngere, al doilea de
sprijin, al
treilea de siguran. Este admisibil ruperea firului la primul nod,
dar nu
este permis la urmtoarele dou (vezi fig.).
- Scoaterea firelor de sutur se face n funcie de factorii locali i
generali
ce favorizeaz sau ntrzie cicatrizarea. Vascularizaia bogat a
regiunii
(de exemplu la gt), favorizeaz cicatrizareai permite scoaterea
firelor
dup 2-4 zile. Diabetul zaharat, hipoproteinemia, neoplaziile,
infecia
local, imunodepresia, ntrzie procesul de cicatrizare, deci i

scoaterea
firelor. De obicei, firele se scot la 7 zile, iar n zonele supuse tensiunii
(cot,
genunchi) se vor scoate dup 10-12 zile. Se dezinfecteaz plaga,
dup care
se prinde firul cu o pens de unul din capete, se tracioneaz uor si
se taie
unul din braele firului sub nod, la nivelul prii curate a aei din
derm,
pentru a nu infecta plaga prin trecerea poriunii de fir ce a fost n
exteriorul
plgii. Seciunea se face cu ajutorul foarfecelui sau a bisturiului. Se
trage
de fir pn acesta este scos, dup care plaga se panseaz.
ADMINISTRAREA OXIGENULUI - OXIGENOTERAPIA
1. Scop: administrarea de oxigen la pacienti are un scop terapeutic.
Aceasta actiune
terapeutica are drept tinta:
- imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei
(oxigenarea
redusa a tesuturilor)
- ameliorarea concentratiei de oxigen in sange
Hipoxia poate fi:
- anemica - prin reducerea hemoglobinei
- histotoxica - prin blocarea la nivelul celulelor
- circulatorie - prin tuburari de circulatie
La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma,
cantitatea
fiind de 0,3 ml oxigen la 100ml sange.
Oxigenoterapia necesita 1,8 - 2,2 ml la 100 ml sange la

administrarea O2 sub o
atmosfera.
2. Indicatii:
- hipoxie circulatorie - insuficienta cardiaca, edem pulmonar,
infarct
miocardic
- hipoxie respiratorie - soc, anestezi generale, complicatii
postoperatorii,
nou nascuti
Surse de oxigen:
- statie centrala de oxigen sau microstatie
- butelie de oxigen (de 300 - 10.000 litri oxigen comprimat la 150
atm.)
Pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de
presiune
(debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se
modifica cu ajutorul
barbotorului (vezi fig.).
81a butelia de oxigen cu : 1 robinetul bombei ; 2 reductor de
presiune ; 3,4
manometre ; 5 robinet de nchidere ; 6 robinet de reglare a
presiunii de iesire
a oxigenului ;7 lant de fixare
b umidificator (detaliu) cu 8 oxigen de la butelie ; 9 tub spre
bolnav.
Administrarea oxigenului se face cu:
- sonda sau cateter nazal
- ochelari
- masca

- cort de oxigen
- balon Ambu sau Ruben
a. Cateterul nazal (sonda) - are orificii laterale multiple. Se introduce
in nara pana
in faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si
in laringe.
Tehnica:
- se dezobstrueaza caile aeriene
- se masoara lungimea sondei pe obraz de la nara la tragus
- se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si
perpendicular pe buza superioara
- se fixeaza sonda cu leucoplast
- se fixeaza debitul la 4-6 l/minut
- se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea
accidentelor
- se administreaza medicamente cu intermitenta si se
supravegheaza debitul.
b. Ochelari pentru oxigen - se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici
sonde de
plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.
c. Masca pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza
acoperind gura si
nasul. In general este greu suportata de bolnav datorita hamului de
etanseizare (vezi fig.).
Tehnica:
82- se verifica scurgerea oxigenului din sursa
- se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul mastii
si i se
sustine mana. Debitul de 10-12 l/minut.

- se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura

- cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in
jurul
capului
d. Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a
oxigenului, realizeaza
o circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se
impune racirea cu
gheata.
Trebuie respectate cateva reguli:
- nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si
pneumonie)
- bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a
evita
loviturile
- oxigenul nu se foloseste fara manometru
- barbotorul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in
caile
respiratorii ale bolnavului
3. Incidente la administrarea oxigenului:
- distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag
- enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin
fisurarea
mucoasei.