Sunteți pe pagina 1din 34

POVETI I POVESTIRI

Prof.Sava Marinela
coala cu clasele I-VIII Nr.6 Suceava

Povestea este definita n dicionar ca specie a genului epic scurt. Este limitata, de
regula, la un singur episod, cu un spaiu restrns pentru descriere si analiza psihologica.
Nararea, povestirea evenimentelor, ntmplrilor se face la persoana nti. Are un
caracter oarecum liric, deci poarta amprenta scriitorului, care, in unele cazuri, devine
personaj al povestirii, al naraiunii.
Unul dintre marii scriitori ai notri care a cultivat povestirea este ION
CREANG.
n categoria de POVESTIRI sunt ncadrate operele: Poveste ( Prostia omeneasca ),
Mo Nichifor Cotcariul ( considerata nuvela pentru lungimea ei ), Povestea unui om
lene , Mo Ion Roat, Popa.
Plasate cronologic, ntre anii de ucenicie, marcai de compunerile cu caracter
didactic , preparate prin manualele colare editate de Creang mpreun cu alii, si opera
de maturitate pe care o reprezint Amintiri din copilrie, povetile au fost publicate, in
cea mai mare parte in Convorbiri literare, intr-o perioada de timp relativ restrns
( 1875-1879 ) .
Cronologia da, in fond, chiar tipologia scrierilor humuleteanului, care pot fi
strnse ntre coperile unui singur volum, ca si poezia antuma a marelui sau prieten,
Eminescu. Volum care, nendoielnic, constituie o opera de cea mai mare nsemntate n
ntreaga literatura romana. Opera lui Creang nu a fost tiprit n volum, dect dup
moartea sa.
Tiprirea postuma a scrierilor lui Creanga a ridicat unele probleme legate de
clasificarea acestora, editorii ncercnd s ornduiasc ntr-un fel sau n altul bucile
publicate de Ion Creang n manualele colare, in revistele vremii sau ramase in
manuscris. Reala sau nu, dificultatea compartimentrii: scrieri didactice, poveti,
povestiri, amintiri, vorbete mai mult despre unicitatea acestei opere care i confer, n
acelai timp, unicitatea. Dominantele scrisului lui Creanga sunt spiritual popular,
jovialitatea, umorul, sftoenia, stpnirea inegalabila a limbii. Toate acestea strbat ca

nite ape subterane ntreaga creaie a genialului povestitor, unificnd-o fr sa o


uniformizeze, individualiznd-o extrem, fcnd-o inconfundabila.
Opera lui Creanga evoca un om romanesc teluric, ferit de civilizaia oraului,
lsat sub conducerea instinctelor naturale. Creanga exprima un stadiu de sensibilitate mai
apropiat de structura fixa a omului rustic si a satului ca mediu social.
Daca este, totui, sa gsim cu adevrat un precursor al operei lui Creanga, acesta
nu poate fi altul dect povestitorul popular, creatorul anonim al folclorului romanesc. Din
simplitatea savana a basmului popular, din suculenta vorbirii rneti, din adncimea de
cuget a proverbelor si a zictorilor, din cldura umanismului folcloric au crescut
povetile, povestirile si amintirile lui Creang. Prin fora talentului sau, scriitorul a
realizat aceasta sinteza de originalitate care depete, ca subtilitate si rafinament,
realizrile anonimului sau nainta. Creanga este o expresie monumentala a naturii
umane in ipostaza ei istorica ce se numete poporul roman, sau, mai simplu, e poporul
roman nsui surprins ntr-un moment de geniala expansiune. Ion Creanga este, de fapt,
un anonim. ( G. Clinescu )
Sorgintea folclorica a basmelor lui Creanga a fost afirmata de timpuriu si studiile
mai vechi sau mai noi au demonstrat fr putin de tgad fondul lor folcloric, autohton.
Dei inspirate din folclor, avnd aceleai teme ca multe alte creaii din lumea
ntreag, povetile lui Creang rmn unice, prin amprenta specifica a talentului sau
creator. La fel ca si Amintirile si Povetile si povestirile lui Creang

sunt

reflectarea satului moldovenesc, imaginea vieii rurale.


Intenia vdit a lui M. Eminescu, I. Slavici i a mai lipsitului de imaginaie
Miron Pompiliu este de a ridica basmul la nivelul unei mari creaii artistice printr-o
prelucrare culta. In curnd se va ivi I. Creang care va rsturna cu totul balana, fcnd
din basm un gen de observaie morala ntr-un stil de o savoare inimitabila. ( G.
Clinescu )
Amintirile i Povetile nfieaz un adevrat univers universul vieii rurale
romneti de acum un secol tot aa limba folosita de autorul lor reprezint chintesena
vorbirii noastre populare din aceeai epoca. Nu exista pagina care sa nu pun un numr
de probleme, nu exista pasaj, orict de redus ca ntindere, n faa cruia s nu te ntrebi

prin ce minune acest ran relativ puin cultivat a izbutit sa creeze, cu mijloacele cele mai
simple , modele strlucite nu numai de limba, ci i de mestrie artistica.
Cnd citeti povetile i povestirile lui Creang, remarci cum sunt introduse in ele
personaje ce par vii, aciunea care este reala, spaiul care este cat se poate de definit.
Oglindirea satului, a gospodriilor, a decorului este realizata prin descrierea caselor.
Dup 1873, cnd citete Soacra cu trei nurori, i apoi i se publica in
Convorbiri literare, el ncepe sa-si scrie Amintirile din copilrie. Materia amintirilor
era tocmai ceea ce i se depozitase n contiina din prima perioada biografica.
Amintirilens nu sunt numai o copie a acelei viei. Fiind n primul rnd o creaie
artistica, ele proiecteaz ruralitatea materiei in imagine literara, reala si fictiva n acelai
timp. Tipul uman al Amintirilor , cu felul lui de a concepe fundamental si de a
exprima memorabil, fr insulari de sine i fr artificiu, apare din prelungirea realitii n
ficiune. Pe msur ce-i scrie Amintirile i

Povetile, Creanga devine un Mo

Bodrnga, un Popa Duhu, un Mo Nichifor Cotcariul, un Dnil Prepeleac , adic,


personaj-suma a lumii lui. Vorbete, se mbrac i triete ca ei. Amintirile i
Povetile l-au readus pe Creang n lumea copilriei.
Creang a tiut sa scrie pentru oameni n vrsta, difereniai ca tip colectiv i
individual, a folosit conturul social-rnesc, etnic i naional, ca sa dea versiunea adulta a
basmului sau a povestii. Aceasta e o micare a propriului sau instinct creator, care
totodat l-a condus sa lucreze in cumul de date materiale, in concretul din care nate aerul
de unicitate al artei. nelegerea mentalitii noului public de basme, cruia i se adresa el
si care in chip firesc s-ar fi interesat de masa si traiul unui Stan Patitul, precum i pretiina materialitii artei sunt pri din nzestrarea lui naturala de povestitor. Spectacolul
inteligentei artistice sfrete in organizarea faptelor din Poveti, dup un plan, iar a
celor din Amintiri - dup altul. De fiecare data contiina de natura si genul scrierilor
sale se manifesta cu limpezime. Mo Nichifor Cotcariul primete confirmaia
nuvelistica; Ivan Turbinca pe aceea de povestire, iar Amintiri una de film memorial.
Fata de sfericitatea povetilor si singurei nuvele, Amintirile din copilrie izvorsc n aa
fel ca mai totdeauna sentimentul lecturii se pierde in acela de liberate orala. Aceasta face
evident mecanica nsi a memoriei, pe care, odat observata, n-o mai acoper nici
prezenta frazei scrise cu oricte intenii literare.

Att povetile, ct i amintirile au o viteza n desfurarea faptelor, ce nu le d


rgaz de analiza sau descripie. Unde ar fi putut lua loc un portret ntreg, e numai o
trstura grbit: unde n-ar fi stricat lmurirea psihologic, e numai micarea exterioara;
faptele singure alearg neistovite. ( Vladimir Streinu )
Arta vorbita din Povesti si Amintiri este in cele din urma, daca se dorete a sa
spune astfel, vorbrie goal, dar fermectoare ca nici una alta, din cate ni s-au pstrat
n scris: un fel de tacla superioara, n care de attea ori avntul verbal confisca pentru
sine iniiativa povestitoare si chiar se arunca in deplina neatrnare. Vorbele, fcute astfel,
de un continuu suflu euforic, sa glgie si sa clocoteasc, ajung la neateptate rsfuri
ritmice i i rspund cu potriviri de sunete, asociindu-se singure mai mult dup
sonoriti, dect dup neles. Cum ar fi de exemplu: Poate acesta-i vestitul Ochil,
frate cu Orbil, var primar cu Chioril, nepot de sora lui Pndil, din sat de la Chitina,
peste drum de Nimeril, ori din trg de la S-l-ci. Megie cu Cutai si de urma nu-i mai
dai. M rog, unu-i Ochil pe faa pmntului, care vede toate i pe toi, altfel de cum
vede lumea cealalt; numai pe sine nu se vede ct e de frumuel. Parc-i un botchilimbot-botit, n frunte cu un ochiu, numai sa nu-i fie de deochiu. ( Harap-Alb ) n
Harap-Alb, calul nzdrvan, ca sa-i duc stpnul la sfnta Duminic, adic pe un
trm de basm, l trece prin locuri a cror minunie e luat din sarcina prozei si lsat pe
seama versurilor, ca pentru a se simi n totul schimbarea trmurilor.
Dac ns Povetilor i Amintirilor li s-ar ridica intr-un mod sau altul cadrul
oral, in care auzim pe nsui povestitor cum le aeaz, am rmne evident cu un sir de
fapte, cu dialoguri pe alocuri foarte vii, cu oameni de la tara- unii nendestultor motivai
sufletete, cu fragmente interesante chiar aa, dar numai cu schema creaiunii, cu un fel
de scenariu din care lipsete actorul principal.
Cititorul lui Creang este mai nti izbit de mulimea mijloacelor tipice ale operei
sale. O mare parte din energia expresiva a graiului romanesc a fost pusa la contribuie in
paginile operei lui. Imaginile, metaforele, comparaiile lui Creang sunt proverbe sau
zictori tipice poporului, expresii scoase din inima neamului. S-ar putea alctui, fr prea
multa greutate, un inventar al zicerilor sale tipice cu indicarea izvorului lor folcloric si al
ariei de rspndire, ce ar ajuta la determinarea mai exacta a prii poporului ce vorbete
prin Creang. Zicerile tipice sunt la Creang mijloacele unui artist individual. Prin el ne

vorbete un om al poporului, dar nu un exemplar impersonal si anonim. Mulimea


expresiilor tipice n scrisul lui Creang zugrvete o natura rustica si joviala, un stil
abundent, folosind formele oralitii.
Mijloacele povestitorului de a-si ncercui asculttorii, de a si-i asocia, de a-i lua cu
sine, sunt numeroase. Dintre ele, ca sa rezumam, viteza naraiunii lucreaz n primul rnd
asupra contiinei noastre. Ca om care n-a trit disociat de natura, el nu face literatura
descriptiva. Peisagismul e treaba de orean, peste care cad zidurile cetii. Romantic sau
realist, oreanul scap de viziunea urbanistica, de brlogul chiar electrificat, in care, tot
fugind de brlogul primitiv, a nimerit din nou, scap prin plcerea de a-si descrie viata in
aer liber. Gustul privelitilor naturale s-a nscut din confort i blazare. Creang a crescut
insa mai mult in ograda dect n casa, printre ortnii i n buruieni, mai mult n sat dect
n ograda i chiar dincolo de sat, printre slbticiuni si n pdure, sub cadena nestricata a
anotimpurilor, orientndu-se ziua dup soare, iar noaptea dup poziia constelaiilor. A
tnji dup asemenea valori era pentru el tot una cu a dori sa fie , cum era de fapt: scund,
ndesat, rumen, rotund la fata Aspectele naturii-peisaj, aparineau compunerii sale
sufleteti, cum aparineau trsturile somatice persoanei lui fizice. Copil nc, adult sau
moneag, omul lui Creanga e purtat de instinctul sexual automatic si nevinovat.
Autorul are de povestit fapte ce se nir repede, ca ntr-un film de cinema. El nu
dorete sa ntrzie n descripii i analize, ci s dea fru liber evenimentelor, sa
impresioneze cu cel asupra cruia se afla si sa pregteasc pe cel urmtor. In amintiri, ca
si in basme, densitatea epica este mijlocul lui dinti, cu care i supune asculttorii.
Dar orict de alergtor i este ritmul epic, faptele nu trec fr s li se observe
identitatea: sunt gesturi si situaii de via zilnica, nimic neobinuit, oamenii lucreaz,
mnnc, iubesc, fac negustorie, se cearta si se mpac. Numai ca faptul cotidian capt
n naraiune proporii neateptate ; dei cotidian prin natura lui, el se nscrie in
extraordinar prin felul povestirii. In opera lui Creanga, un factor misterios de dilataie da
astfel evenimentelor, chiar familiare, o dimensiune gigantica. Fenomen optic sau literar,
gigantismul viziunii apare att din scene modeste, cum ar fi o btaie pe de-ale mncrii
ntre conscolari, cat si din altele fabuloase, cum este deirarea pana la cer a unui PsriLi-Lungil ca sa gbuiasca de pe fata ntoars a lumii o pasare ascunsa. Se observa
insa ca faptele comune si familiare devin in naraiune fapte extraordinare, iar cele

supranaturale sunt aduse la tonul si inuta celor curente; dar toate, prin modul povestirii
sau prin natura lor, isi pun in vedere dimensiunea copleitoare, de fabula primitiva. S-ar
zice aadar, ca timpul naraiunilor lui Creang, ca in orice amintire si basme, e trecutul,
un trecut necalendaristic, deci fabulos. Asculttorii lui triesc sub puterea unui continuu
prezent epic. E timpul estetic care se nate intre povestitor si asculttor si acest timp
convertete totul, faptul legendar ca si amintirea din copilrie, ntr-o actualitate, care,
combinata cu urgenta epica, devine realitatea unica. Scrierile lui Creanga se aud.
Povetile i Amintirile sunt ale unui artist, care a voit sa fie ran.
Mrcile stilului oral popular frecventa apreciabila a dialogului si monologului,
a interjeciilor, a formelor exclamative si a onomatopeelor, apoi deasa repetiie in
feluritele ei forme ( Ov. Barlea ) prezente masiv in scrierile autorului au condus la
concluzia ca Creang se identifica perfect din acest punct de vedere cu un povestitor
popular. Dei scrie, el are mereu in vedere nu pe viitorul sau cititor, ci pe un asculttor,
imaginar si totui foarte real, cruia i se adreseaz necontenit si de la care primete
sugestii, ndemnuri, sfaturi etc., cu efecte asupra felului cum i duce mai departe
povestirea. ( I. Iordan ) n acea scurt i aparent nesemnificativa Prefa la povetile
mele se pot gsi toate semnele contiinei sale scriitoriceti. Textele publicate sunt
creaii individuale, personale ( povetile mele ), datorate unui autoriu, scrise ( i
pana in mana ), destinate nu unui asculttor, ci unui lector ( iubite cetitoriu ), a cror
transmitere este mediata prin actul lecturii ( cetete rogu-te si ceste ) .
Creanga se apropie cel mai mult dintre toi scriitorii, de modelul autentic folcloric.
Noutatea, originalitatea scriitorului consta, in nota comica pe care ne-o da povestirii,
miraculosul fiind la el ntors totdeauna pe partea lui comica ( Al. Piru )
Basmul are o vitalitate si o capacitate de a fi nsoit omul in multimilenara sa
istorie, din epocile ndeprtate ale primitivismului pana astzi. Basmul a gsit el nsui
fora de a se adapta

in permanenta condiiilor mereu schimbtoare din societate,

rspunznd nevoilor fireti ale omului de a domina forele rului, de a se bucura de


victoria binelui, de a dobndi fericirea , de a se mplini prin dragoste si cstorie, de a
strbate spaiile delimitate, de a controla timpul, de a atinge inaccesibilul. El a rspuns ,
de asemenea, alturi de alte creaii folclorice, nevoii de frumos a poporului, reprezentnd
una dintre cele mai elevate forme de arta a cuvntului din cate a creat omenirea

vreodat. Comparat, in planul literaturii culte, cu romanul, Basmul e un gen vast,


depind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, tiina, observaie morala etc. ( G.
Clinescu ), basmul rmne specia cea mai reprezentativa a prozei populare, esena lui
fiind dominata de oralitate, de unde importanta pe care trebuie sa o acordam
povestitorului.
Basmul definete o specie a epicii populare si culte, cu larga ntindere, in care se
nareaz ntmplri fantastice ale unor personaje imaginare ( fei- frumoi, zne, animale
nzdrvane etc. ) , aflate n lupta cu alte forte nefaste ale naturii sau ale societii,
simbolizate prin balauri, zmei, vrjitoare etc. , pe care ajung sa le biruiasc in cele din
urma. Basmele pot fi populare si culte. Autorul anonim, face din Greuceanu un basm
popular. Creanga face din Povestea lui Harap-Alb un basm cult, introducnd dialogul
ntre personaje.
- Ce sa zic, nepoate ? Ia, cnd as av eu o sluga ca aceasta, nu i-as trece pe
dinainte.
-

-apoi de ce mi l-a dat tata de-acas? numai de vrednicia lui, zise


Spnul ; cci altfel nu-l mai luam dup mine, ca sa-mi ncurce zilele.

Prin dialogul dintre personaje, Ion Creang realizeaz portretul acestora,


evideniind elementele psihologice specifice fiecruia, si deci specifice lumii satului.
Personajele lui Creang sunt mitice; ele prezint lumea ranilor aa cum este ea. Astfel,
Flmnzil i Setil sunt tipici oamenilor avari de la tara, care pun pre doar pe hrana ;
Ochil este tipul ranului brfitor, care vede si aude tot. Toate personajele lui Creang
creeaz o tipologie. Personajele lui Creang sunt rani a cror calitate centrala este
omenia. Autorul pstreaz intacta vorbirea rneasca , uneori humuletean.
Considerat de Pompiliu Constantinescu sinteza a basmului romanesc,
Povestea lui Harap-Alb cuprinde ntreaga filozofie populara.
Uriaii rzvrtti, n felul lor, au asemnare cu ranii din Humuleti, ei
simboliznd caractere si adevruri morale sau chiar forte ale naturii cum sunt: frigulGeril; setea- Setil; foamea- Flmnzil. Binle i raul sunt simbolizate de Harap-Alb i
Spn, iar msurarea timpului si a spaiului: Ochil timpul i Psri Li Lungil
spaiul . De asemenea, ispita pierzaniei este reprezentata de Cerb.

Scriitorul adaug noi elemente care confer basmului calitatea de opera culta.
Menionm dintre acestea: dramatizarea aciunii prin dialog; umanizarea fantasticului
prin comportamentul eroilor, observaiile psihologice asupra limbajului, mentalitatea
gesturilor, comicul, jovialitatea, erudiia paremiologica toate acestea particulariznd, ca
i Amintirile, talentul lui Creang.
Povestea lui Harap-Alb poate fi considerata un Bildungsroman cu un subiect
miraculos, care, ns, aa cum apreciaz Ibraileanu, ngduie povestitorului s nzestreze
caii si cu nsuiri sufleteti i trupeti peste msura omeneasca.
i aici, ca i n Amintiri, se poate identifica comicul, specific la Creanga
spunerea mucalita, ironia, poreclele, zeflemisirea, diminutive cu valoare augmentativa;
unele caracterizri pitoreti tovarii de drum ai lui Harap-Alb, unele scene comice si
bineneles nentrecuta erudiie paremiologica ce se revars n basm la tot locul,
mbogind nota de originalitate.
Harap-Alb, prin figura lui de antierou, nu se remarca precum Greuceanu din
basmul popular , prin vitejie i fora supranaturala, ci prin comportamentul firesc este
respectuos, sensibil, naiv, ncreztor n oameni, milos, harnic, are un sim moral si un
echilibru necesar. Inteligena, receptivitatea, spiritul de sociabilitate si prietenie, rbdarea
l vor ajuta sa depeasc problemele, momentele de dificultate.
Un adevrat mesaj umanist primete Harap-Alb prin ndemnrile Sfintei
Duminici: cnd vei ajunge si tu odat mare i tare, i cuta sa judeci lucrurile de-a fir a
par si vei crede celor asuprii i necjii, pentru c tii acum ce e necazul. Dar pn atunci
mai rabd Harap-Alb, cci cu rbdarea i frigi pielea. Calul nzdravan l tonifica:
Omul e dator sa se lupte cat a putea cu valurile vieii.
Umorul se nclin spre veselie i produce rsul.
Poate ca acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, vr primare cu Chioril,
nepot de sora lui Pndil, din sat de la Chitina, peste drum de nimeril. Ori din drum de la
S-l-cai, megie cu Cutai i de urma nu-i mai dai.
Proverbele sunt foarte mult valorificate, in basm, iar Creang le prezint mai ales
n dialogul dintre personaje. Proverbele: Lac de-ar fi, broate sunt destule., Fiecare
pentru sine, croitor de pane., Apr-m de gini, c de cni nu m tem., Omul

sfinete locul., Fa bine, s-i auzi ru., D-i cu cinstea s piar ruinea., Vorba
lung, srcia omului.
Vorbirea e n stilul oralitii, Harap-Alb, fiu de mprat, griete asemenea
oamenilor obinuii, din spaiul rural.
Creang este un stilist abundent, folosind formele oralitii, imaginile,
metaforele, comparaiile lui sunt ziceri ale poporului , expresii scoase din marele rezervor
al limbii. (T. Vianu )
Harap-Alb se nfieaz ca o naraiune obiectiva, dominant epica, accentul
cznd, firesc, pe ntmplrile eroului, pus n faa a nenumrate primejdii pe care le
depete de regula cu spijinul ajutoarelor dobndite, ca o rsplat a buntii i omeniei
sale.
Formula iniial extrem de simpla, redus la esen, n care cic, marcheaz
incertitudinea, iar era odat plaseaz aciunea ntr-un timp ndeprtat de momentul
vorbirii ( amu ). Majoritatea povetilor lui Creang ncep cu o astfel de formula
introductiva care contravine , ntr-o msur, tipului de formula iniial specific basmului
fantastic in variantele lui populare vechi.
Cel dinti donator este ceretoarea din grdina criasc, aceea care , miluita de
feciorul cel mic al craiului, l sftuiete s ia hainele, armele si calul din tineree ale
tatlui su. Btrna reapare , dup nelarea eroului de ctre Spn, sub nfiarea Sfintei
Duminici, acordnd din nou asistenta sa, lui Harap-Alb ntrecerea probelor grele la
care l supine nemilostivul lui stpn.
Al doilea ajutor este calul nzdrvan , care i poart stpnul n toate
peregrinrile sale, mbrbtndu-l ori de cte ori este ncercat de dezndejde i
intervenind, direct, el nsui de cteva ori n aciune ( la trecerea podului strjuit de tatl
eroului mbrcat n piele de urs, la obinerea prin vicleug - a apei vii si moarte aduse
de ctre turturica fetei mpratului Ro i la pedepsirea Spnului , n final. )
n drum spre mpria mpratului Ro, Harap-Alb dobndete alte ajutoare
furnicile si albinele tratate omenete, scrutate i ngrijite cu dragoste de gospodar; aici
Harap-Alb mprumut caracterele fetei moneagului din Fata babei i fata
moneagului.

n sfrit, cei cinci tovari nzdrvani ( Geril, Flmnzil, Setil, Ochil, PsriLi-Lungil ) - apariii monstruos-groteti mai puin frecvente in basmul popular ca atare
ii dau prilejul lui Creang de a mpinge invenia verbal nestvilit spre consecine de-a
dreptul nebnuite. Rolul celor cinci nzdrvani este foarte bine precizat in scenariul
epic, prezenta fiecruia dintre ei fiind hotrtoare in derularea faptelor si in atingerea
happy-end-ului obligatoriu n basm.
Sensul cel mai evident al basmului este unul moral: binele nvinge rul, buntatea,
omenia este deasupra rutii, dumniei i urii. Degusttorul mai rafinat de literatura
poate sa aprecieze soliditatea construciei, vigoarea si consecventa, aproape clasica a
personajelor, savoarea si parfumul limbii, naturaleea dialogurilor, spontaneitatea
replicilor, adncimea cugetrii exprimat adesea aforistic.
Basmul ca opera literara propune un model de comportament eroic, nfind
ncercrile grele la care este supus protagonistul, lupta si victoria lui asupra
ntruchiprilor monstruoase ( zmei, balauri ), rspltirea binelui si pedepsirea rului,
depirea condiiei de inferioritate ( srcie, lipsuri, ignorare ), si accederea la o condiie
superioara, n sfrit, mplinirea prin cstorie.
Isteimea rmne una dintre trsturile eseniale ale eroului de basm , la care se
adaug buntatea, simul dreptii, vitejia fr de seamn. Aceste caliti sunt scoase nu o
data in evidenta prin comparaie cu fraii lui mai mari, eroul fiind de regula cel mai mic.
Adesea vitejia si mplinirile sale trezesc invidia frailor care nu se dau in laturi de la nimic
pentru a-l pierde si a se lauda ei cu izbndele sale. Impostura este totdeauna descoperita si
fraii care se mpreunaser cu victoriile eroului, sunt pedepsii dup faptele lor.
Adversarii eroului sunt supradimensionai fizicete, n aa fel nct victoria celui
dinti, obligatorie n logica basmului, s capete ea nsi dimensiuni uriae, spre
satisfacia asculttorilor. Ei sunt balauri, zmei, zmeoaice, Muma- Pdurii, Statu-PalmaBarba-Cot i alii asemenea. Lupta eroului cu balaurul, vzut ca o reptila gigantica cu
mai multe capete, hydric, dar i cu manifestri pirice, prin definiie distrugtor i
ru, totdeauna ostil omului, vrjmaul eroului, piedica n drumul su, oprelitea la
punte, spaima ce te face sa ezii i s te ntorci din drum. ( G. Clinescu )
Zmeii, ali adversari tradiionali ai eroului, sunt antropomorfi, triesc pe alt
trm, sunt irezistibil atrai de feele pmntene, dar au o repulsie totala fa de voinicii

10

de pe pmnt. nzestrai cu puteri colosale, ascunse cu grija n locuri greu accesibile,


dotai cu instrumente magice; buzduganul- care le anun sosirea, biciul-care transform
palatele n mere etc., ajutai de mama sau de surorile lor, zmeii sunt totui vulnerabili i
eroul reuete s-i nving mai ales ca, in multe mprejurri, zmeii dau dovada de fairplay si accepta lupta dreapta, bizuindu-se, desigur, pe puterea colosala cu care sunt
nzestrai.
Pentru a iei biruitor din confruntarea cu aceste ntruchipri monstruoase, fizicete
adic mai puternice dect el, eroul face apel la inteligen, nu o data la trucuri mai puin
oneste i, mai ales, se bizuie pe adjuvanii ctigai ca urmare a unor fapte bune ori pur
si simplu prin simpatie in periplul sau aventuros. Acetia sunt fie tovarii nzdravani,
oameni care au cate o nsuire dezvoltata la proporii neverosimile, uneori cu o
construcie anatomica prin care sunt predispui la acea deformare miraculoasa precum
Flmnzil, Setil, Ochil, Psri-His-Lungil, Fuge-n-lume, Geril, Strmb-lemne,
Sfarm-piatr etc. ( O. Barlea ), fie puii animalelor salvate de erou: vulpea, lupul, ursul,
fie gaze tratate omenete de acesta: furnici, albine, sau alte vieti: bondari, peti, etc.
De multe ori, un rol important l joac-ntre adjuvani- calul eroului, nzdrvan,
dotat cu nsuiri excepionale: zboar, vorbete, se metamorfozeaz, anticipeaz actele
stpnului, deine remedii pentru ncercrile la care este supus acesta.
Naterea i creterea miraculoasa a eroului, metamorfozele spectaculoase ale celor
urmrii, exacerbarea trsturilor fizice ale unor personaje, animalele vorbitoare,
obiectele magice cu puteri ieite din comun, substane cu caliti tmduitoare precum,
apa vie si apa moarta si multe, multe altele, proiecteaz basmul ntr-o lume ale crei
margini sunt nefireti, din punctul de vedere al omului modern.
Alegoria, fabulosul, feericul, miraculosul devin procedee de ncifrare, de
poetizare a realitii de dincolo de real.
Basmul este o opera de creaie literar, cu o genera speciala, o oglindire in orice
caz a vieii n moduri fabuloase ( G. Clinescu ); Fiind basmul o opera literara,
oglindirea artistica implica din plin intervenia fanteziei creatoare ( O. Barlea ) ;
Basmul, ca oglindire alegorica a realitii, ca opera de pura fantezie, adopta o rama
adecvata ( GH. Vrabie )

11

Povestea lui Harap-Alb ni-l prezint pe fiul cel mic al craiului, care s-a hotrt
s-i ncerce i el norocul, dup ce fraii lui n-au izbutit s treac de proba cursa pe care
le-o ntinsese tatl lor, pentru a le verifica curajul, in scopul ajungerii la fratele sau,
Verde-mprat, pentru a mpri, ntruct acesta avea doar fete. Craiul i sperie feciorii,
mbrcndu-se in piele de urs. Pornind de la proverbul Fiecare pentru sine croitor de
pine, accepta ncercarea mezinului. Bazndu-se pe respectul fa de vrstnici i creznd
n cuvntul lor, mezinul miluiete cu bani pe baba care-l ispitete i-i vorbete n
parabole si care-l sftuiete sa ceara de la tatl su: calul, armele si hainele cu care a fost
el mire cu toate acestea putnd ajunge acolo unde nu au ajuns fraii lui.
Btrna l atenioneaz c: Hainele sunt vechi si ponosite si armele ruginite,
iar calul ai s-l poi alege punnd n mijlocul hergheliei o tava plina cu jratic, i care
dintre cai a veni la jratic s mnnce, acela are sa te duc la mprie si are sa te scape
din multe primejdii. Desigur ca, la fel ca orice personaj fantastic, si baba dispare
misterios.
Pornind de la ideea ca omul e dator sa ncerce, Harap-Alb singur afirma ca va
porni si el intr-un noroc si cum o da Dumnezeu. Dup ce l nduplec pe tatl su,
alege calul nzdrvan care-l ncurajeaz spunndu-i : -Sui pe mine, stpne, tine-te
bine, dup care zboar pana la nori, pana la luna, mai iute ca fulgerul, si a treia oara
pana la soare dup care-i ntreab stpnul: -Ei, stpne, cum i se pare? Gndit-ai
vreodat c ai sa ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mana si prin nouri sa caui
cununa? Mrturisind c a trecut prin mare sperietura, fiul de crai ii cere calului: De
mi-i duce ca gndul,

tu mi-i prpdi, iar de mi-i duce ca vntul, tu mi-i folosi.

Mirndu-se de calul ales, fiul de crai repeta ncercarea frailor si, trecnd cu bine proba,
fcndu-l pe crai s-i recunoasc travestiul: -Dragul tatei, nu da, ca eu sunt.
mbrindu-l, craiul i sftuiete fiul: n cltoria ta ai s ai trebuin i de ri i de
buni, dar s te fereti de omul ro, iar mai ales de cel spn, ct i putea; s n-ai de-a face
cu dnii, ca sunt tare ugubei. i, la toat ntmplarea, calul, tovarul tu, te-a mai
sftui i el ce ai sa faci, ca de multe primejdii m-a scpat i pe mine n tinereile mele!
Na-ti acum si pielea asta de urs, ca ti-a prinde bine vreodat.

12

Nerespectnd sfatul tatlui su, l ascult pe Spn, care, pclindu-l, l bag n


fntn s se rcoreasc, cerndu-i apoi s-i jure credin, schimbndu-i rolurile i
botezndu-l Harap-Alb.
Dup aceasta, ncleca fiecare pe calul su i pornesc, Spnul nainte, ca stpn,
Harap-Alb n urm, ca slug Ajuni la curtea mpratului Verde, Spnul i joac
rolul mai departe, Harap-Alb fiind obligat a se supune. Fetele mpratului se ndoiesc de
apropierea de rudenie cu Spnul, pe care-l cred ru i neomenos fa de Harap-Alb.
Ca in toate basmele si aici se cer trecute probele focului ceea ce face de fapt
ca basmul sa devin i un roman de formare. Harap-Alb e supus probelor de aducere a
salatelor si a capului si pielii cerbului din Pdurea Ursului si, respectiv, din Pdurea
Cerbului. Cu ajutorul Sfintei Duminici reuete.
Trimis s aduc fata lui Ro-mprat, Harap-Alb ocrotete n drum nunta de
furnici, primind in dar o aripa ce-i poate servi la nevoie; ajuta albinele fcndu-le un
bustihan, pentru care primete de asemenea, o aripa; ntlnete apoi, pe rnd, pe Geril
o dihanie de om care se perpelea pe lng foc; pe Flmnzil foametea sac fr
fund sau cine mai tie ce pricopseala a fi, de nu-l mai satura nici pmntul; pe Setil
fiul Secetei, nscut n zodia ratelor i mpodobit cu darul suptului i cruia ncepe a-i
ni apa pe nari si pe urechi, ca pe nite lptoace de mori; apoi pe vestitul Ochil
care vede toate i pe toi altfel de cum vede lumea cealalt; numai pe sine nu se vede
ct e de frumuel. Parc-i un bo, chilimbo boit n frunte cu un ochiu, numai sa nu fie de
deochiu! i, n sfrit, ultimul pe care-l va lua este Psri-Li-Lungil- botezat de ctre
scriitor aa fiind mai potrivit cu nravul i apucturile lui; i el este fiul sgettorului
i nepotul arcaului; brul pmntului i scara ceriului; ciuma zburtoarelor si spaima
domeniilor
Ajung la Ro-mprat, cel care nu avea mila de om nici cat de caine un om
paclisit si rautacios la culme, Harap-Alb fiindu-le tovaras si partas la toate, si la paguba
si la castig, cum spune scriitorul, prietenos cu fiecare, pentru ca avea nevoie de dniipentru ca nu se poate ca din cei cinci nespalati cati merg cu Harap-Alb sa nu-i vina
vreunul de hac.

13

Calificai ca nite golani care ndrznesc s-i ceara fata, Ro-marat i va


supune si el la probe peste care nzdrvanii vor trece cu succes, reuind s ctige fata
mpratului, care i ia cu ea trei smicele si apa vie.
Dup ce au luat fata, ndreptndu-se spre mpria lui Verde-mprat, Geril,
Flmnzil i Setil, Psri-Li-Lungil i nzdravanul de Ochil se opresc i zic cu jale:
< - Harap-Alb, mergi sntos! De-am fost ri, tu ni-i ierta, cci rul cateodat prinde bine
la ceva > .
Folosind o splendida proza ritmata, scriitorul precizeaz: Harap-Alb le
mulumete s-apoi pleac linitit. Fata vesel i zmbete, luna-n ceriu au asfinit. Dar n
pieptul lor rsare Ce rsare? Ia, un dor; soare mndru, luminos i n sine arztoriu, ce
se nate din scnteia unui ochiu frmctoriu!
Harap-Alb, ndrgostit de fata mpratului Ro, nu-i venea s-o duca Spnului
Cci era boboc de trandafir din luna lui mai, scldat n roua dimineii, dezmierdat de
cele nti raze ale soarelui, legnat de adierea vntului de neatins de ochii fluturilor.
Ajungnd la mprie, surprins de frumuseea fetei, Spnul se repede s o ia n
brae de pe cal, dar aceasta l respinge adresndu-i-se : Lipseti dinaintea mea, Spnule.
Doar n-am venit pentru tine, -am venit pentru Harap-Alb, cci el este adevratul nepot al
mpratului Verde.
Spnul, vznd ca a fost data n vileag neltoria sa, se repede ca un cne turbat
si reteaz capul lui Harap-Alb. Fata de mprat pune capul lui Harap-Alb la loc, l
nconjoar cu cele trei smicele de mr dulce, l stropete cu apa vie i-l nvie, acesta
simindu-se ca dup un somn greu. Calul lui Harap-Alb l pedepsete pe Spn ridicndu-l
spre cer i dndu-i drumul de acolo.
Primind binecuvntarea

i mpria de la Verde-mprat, Harap-Alb si fata

mpratului Ro au fcut o nunta ca-n povesti.


Dimensiunile nunii din basm sunt comparabile cu cele ale nunilor din Calin
de M. Eminescu si Nunta Zamfirei de G. Cobuc.
Particularitile artei narative: aspectul dramatic, dialogul presupus; folosirea
onomatopeelor, a locuiunilor populare, a repetiiilor, a unor comparaii, expresii
idiomatice; a proverbelor, zictorilor populare sau create de scriitor ( erudiie
paremiologica ) ; ritmarea unor propoziii sau fraze (modificnd chiar ritmul povestirii );

14

folosirea unor expresii sinonimice ( particularizarea personajelor fabuloase din basm se


caracterizeaz printr-o simetrie sinonimica: Flmnzil o namila de om, Geril o
dihanie de om; Ochil o schimonositura de om; Psril o pocitanie de om;
Setil o artare de om caracteristic fiind hiperbolizarea fizicului lor ) ; folosirea
formulelor scurte ale pronumelor de persoana I si a II-a; a verbelor care dau micare i
mai ales a formelor de prezent; a diminutivelor, in special cu aspect ironic; aspectul
superlativelor prin limpezirea unor sunete sau repetarea cuvintelor , folosirea ndeosebi a
coordonrii, ceea ce asigura claritate textului etc.
Toate aceste particulariti, precum i altele, fac din scriitor, dup cum apreciaz
G. Clinescu: un umanist al tiinei steti, scond din erudiia lui un rs gros, fr a fi
totui un autor <vesel > prin materie. Coninutul Povetilor i Amintirilor este indiferent
n sine, ba chiar apt de a fi liric ori fantastic, vesela este hohotirea interioara, setea
nestinsa de vorbe, sorbite pentru ele insele, dintr-o voluptate strict intelectuala.
Sntatea, simplicitatea- apreciaz G. Ibraileanu- limpezimea, <realismul>
psihologic din opera lui fac din Creanga un scriitor clasic, n nelesul literar al
cuvntului.
Creang este poet chiar n povetile lui cu talc, n modul parabolic de a insinua
adevruri morale si de a personifica forele naturii; poetul se afla n mitul narativ din
Haral-Alb, n fora lui de a surprinde, in fantasticul fpturilor, cteva trsturi umane i
cteva idei. Filozofia lui Creang este filozofia poporului. Spnul ilustreaz proverbul:
F-te frate cu dracul pn treci puntea, iar Harap-Alb: Unde nu-i cap, vai de
picioare. Soluia lor este: Cine sapa groapa altuia, cade el in ea aa cum i s-a
ntmplat Spnului uzurpator i duman de moarte al fiului de mprat. Ajutorul pe care
uriaii , albinele i furnicile l dau la timpul oportun lui Harap-Alb, concretizeaz
proverbul: Dumnezeu nu las pe omul bun. Ca i poporul, Creang gndete mitic si
epic; didacticismul ctorva anecdote si povesti minore ale lui nu mai apare i- n
extraordinarul lui basm. Moralist si psiholog, el nu uita natura umana nici in jocul cel
mai liber al fanteziei, mpins pn la fantasticitate; dar intuiiile lui nu se desfoar
dect subteran i filozofia este implicata in povestire. Basmul Harap-Alb este o
sinteza a basmului nostru si cel mai frumos basm romanesc, prelucrat de un artist crescut
el nsui, ca o fora mitica, din geniul subcontient al rasei. Uriaii lui Creang sunt

15

zugrvii n fantasticitatea lor, cu acelai realism ca i ranii humuleteni. Simbolul lor


acoper intuiii ale naturii umane, caractere i adevruri morale, sau forte ale naturii
nsi.
ntre amintirile copilriei i povestea lui Harap-Alb este acelai raport de
subsecventa ca ntre nceputul i sfritul vieii. Creang nu i-a povestit maturitatea sub
forma de memorial; a nvluit-o n mit i a rezumat-o ntr-o experien fantastica, valabila
pentru om in genere; si el a luptat cu spnii, cu primejdiile i nevoile, i el s-a fcut frate
cu dracul, ca sa treac punile vieii, iar nemurirea i-a dobndit-o din apa vie i ap
moart a creaiei artistice. Filozofia surztoare a lui Harap-Alb a fost filozofia lui, pn
n pragul morii, iar nelepciunea ei a fost nelepciunea vieii nsi, eterna i plin de
umbre si lumini.
Povestea Prostia omeneasca se caracterizeaz prin nota satirica si formule
artistice nchegate. Dei povestirea nu conine elemente folclorice, miraculoase, ea
cuprinde formulele de deschidere: A fost odat, cnd a fost, ca daca n-ar fi fost, nu s-ar
povesti si de ncheiere a naraiunii: -am nclecat pe-o cpun i v-am spus,
oameni buni, o mare minciuna!
Prostia omeneasca se nrudete cu celelalte opere ale lui Creanga prin obiectul
satirei si procedeele specifice. Scrisa pentru nvtoriul copiilor, unde a i aprut, n
ediia a V-a, Iai, 1878, povestirea difer totui de celelalte istorioare instructive si
moralizatoare publicate in acelai loc. Satira poarta aici asupra mult batjocoritei prostii
din literatura populara.
Un om nsurat avea o nevasta cam proasta, care, la rndul ei, avea un copil de fata.
Soacra lui nu era tocmai htr ( priceputa, istea, hazlie, viclean ) . Amndou boceau
de frica sa nu cada drobul de sare de pe horn peste albia de lng soba, in care dormea
copilul, daca mata se va urca sus pe soba.
Omul a plecat in lume pentru a vedea daca se pot gsi i ali prosti mai mari ca
nevasta si soacra sa. n drumul su, ntlnete un om care voia sa bage soarele in bordei
cu un oboroc, un cos de nuiele cu care se pescuiete. Drumeul l nva s-i taie o
fereastra pentru ca soarele sa dea lumina in bordei.
Un rotar i fcuse un car, n casa, i se chinuia s-l scoat pe u. Neputnd, voia
sa taie ua. Drumeul l nva s-l desfac, s-l scoat i s-l njghebe la loc afara.

16

ntlnete apoi un alt ntru care voia cu un poi, furca pentru fn, s arunce nite
nuci in pod. Nucile nu puteau fu luate cu furca. I-a recomandat un oboroc pentru nuci.
ntlnete apoi alt nzbtie. Un om legase o vaca cu funia de gat vrnd sa o
suie ntr-o ur pentru a o hrni cu fn, fiind gata s spnzure vaca. Drumeul l sftuiete
s dea jos fnul din pod, spunndu-i: Nu fi scump la tarate si ieftin la faina.
Morala se desprinde chiar din cuvintele drumeului, care se mira de prostia
omeneasca: Mata tot s-ar fi putut ntmpl s deie drobul de sare jos de pe horn; dar sa
cari soarele in casa cu oborocul, s arunci nucile n pod cu poiul i s tragi vaca pe ur
la fn, n-am mai gndit.
Astfel, drumeul, ntlnind n via fapte mai grave n ale prostiei omeneti, i
scoate pe ai si mai cu duh, adic mai cu inteligena, mai cu minte.
Remarcabila este simplitatea expunerii faptelor; folosirea dialogurilor, a unor
cuvinte regionale, proverbe, expresii populare; ton sftos, ironic, natural, conferind
povestirii oralitate si o adnc morala, potrivit creia trebuie s gndeti nainte de a face
sau de a spune un lucru.
Aici nu personajele sunt importante in primul rnd, ci spe prostiei lor. ( . )
<Tontul>, <ntrul>, <neghiobul> constituie galeria de <dobitoci> absolui cu care e
preparata lumea, mult mai prosti ( cum ii arata denumirile date lor de autor si absurditatea
faptelor svrite ) dect soia ranului, care era <cam proasta>, i dect soacra s care
nu era tocmai <htr> ( Zoe Dumitrescu-Buuleng ) .
Povestea capat dimensiuni ale absurdului, ntruct scriitorul da povestirii un
aspect hazliu, sfidnd regulile bunului-simt.
Astfel, scriitorul rde de

cei care merg alturi de firescul vieii, mpotriva

firescului. Alegerea situaiilor care pune n valoare prostia omeneasca demonstreaz


talentul scriitorului de a arata simplu, dar sugestiv, in ce consta de fapt prostia
omeneasc i pn unde poate ajunge.
Povestea unui om lene a fost publicat n octombrie 1878, n Convorbiri
literare. Aceasta este o povestire cu caracter satiric, ndreptat mpotriva leneilor.
Personajul principal ntruchipeaz pn la absurd lenea, aa cum n povestirea anterioara
era ntruchipat prostia. De fapt Creang traduce ad litteram zicala : de lene ce era, nici
mbuctur din gura nu i-o mesteca, ajungnd la poanta finala cu refuzul leneului de a

17

mai tri, daca posmagii din magazia cucoanei nu sunt muiei. i contextul faimoasei
replici: Dar muiei-s posmagii? e altfel aranjat, nct personajul s fie scos ntr-adevr
parc din Schlaraffenland, din Cocagne; el rostete cu jumtate de gura, fr sa se
crneasc din loc, fiindc i-i lene s vorbeasc i s se mite.
Dialogurile sunt susinute de mnia ranilor fa de lene; ba una din replici are
savoarea si inflexiunile variate ale marilor dialoguri din opera lui Creanga: I-auzi, m
leneule, ce spune cucoana, ca te-a pune la cote ntr-un hambar cu posmagi iaca peste
ce noroc ai dat, bata-te ntunericul s te bata, urciunea oamenilor! Si degrada din care i
mulumete cucoanei ca te-a scpat de la moarte i-ai dat peste belug, lundu-te sub
aripa dumisale. Noi gndeam s-i dm sopon i frnghie. Iar cucoana, cu buntatea
dumisale, i da adpost i posmagi; sa tot trieti, sa nu mai mori ! S-i puie cineva
obrazul pentru unul ca tine i s hrneasc ca pe un trntor, mare minune-i asta! Dar tot
de noroc sa se planga cineva. Bine a zis cine a zis ca boii ara si caii mnnc. Hai, da
rspuns cucoanei, ori aa, ori aa, ca n-are vreme de stat la vorba cu noi.
Dat fiind faptul ca posmagii nu erau muiai, leneul a refuzat ajutorul doamnei.
Cucoana i sftuiete pe oameni s fac cum le va lumina Dumnezeu. Oamenii l
pedepsesc , scpnd n felul acesta leneul de steni i stenii aceia de dansul.
Din dialoguri se poate vedea capacitatea scriitorului de a individualiza, de a obine
efecte literare, comparabile cu cele ale lui I. L. Caragiale, pentru ca vorbirea personajelor
si nu numai aici este redata cu speciala lor intonaie si exacta culoare.
Expresia este vie, spontana, naturala, relevnd gnduri, sentimente, concepii
despre viata. De aceea si limbajul acestei povestiri este curgtor, impregnant de locuiuni,
proverbe, ce se intercaleaz fr efort n fraza, oferind un ton cordial, hazliu, aluziv, dar
nu rutcios.
Morala este Strpirea lenei din sat: Mai pofteasc de acum i ali lenei n
satul acela, daca le da mana si-i tine cureaua. Este vizibila concepia despre viata a
scriitorului , lenea fiind satirizata.
Cinci pini a fost publicat n Convorbiri literare din 1 martie 1883, purtnd
titlul de Anecdota. Cu foarte multa dreptate, Ibraileanu spunea ca aceasta nu e o

18

poveste, ci o snoava, sau, mai just, rezolvarea unei probleme de aritmetica ntr-o anecdota
cu scop moral.
Doi oameni care se cunoteau cltoreau ntr-o vara pe un drum. Unul avea in
traista doua pini, iar celalalt trei pini. Fcndu-li-se foame, s-au oprit lng o fntn, la
umbra unei slcii pletoase, i au nceput sa mnnce fiecare din pinile ce le aveau. Un
drume necunoscut s-a oprit lng ei, rugndu-i s-i dea ceva de mncare pentru ca nu are
de unde cumpr. Calatorul strin se pune pe mncat pine goal mpreun cu cei doi
drumei, pn ce au terminat cele cinci pini. Calatorul strin da din punga drumeului
care avusese trei pini cinci lei, ca semn de mulumire pentru binele ce i l-au fcut dndui de mncare. La mprirea banilor, dup numrul pinilor, oamenii se iau la cearta. Cel
cu dou pini pretinde s se mpart banii egal, adic cte doi lei i jumtate.
Nenelegndu-se, se duc la judecat. Judectorul, ncercnd s fac dreptate, a mprit
fiecare pine n trei buci, care, adunate, fceau 15 buci. Daca fiecare din cei doi ar fi
mncat cte 5 buci, ar fi rmas o bucat de la cel cu doua pini ( din ase buci ) i
patru de la cel cu trei pini ( din noua buci ) . Deci, strinul a mncat o bucat de la cel
avea doua pini i patru buci de la cel cu trei pini. Fiecare bucata ar costa un leu. Deci,
cel care primise de la tovarul sau de drum doi lei, va mai da celui cu trei pini un leu,
dup judecata fcut, rmnnd numai cu un leu , pentru bucata de pine care i-ar fi
rmas.
Cel cu trei pani ns, uimit de aa judecata , mulmete judectorului si apoi
iese, zicnd cu mirare:
-Dac-ar fi pretutindeni tot asemenea judectori, ce nu iubesc a li cnta cucul
din fata, cei ce n-au dreptate n-ar mai nzui n veci si-n pururea la judecata.
Deci, atunci cnd nu ai dreptate, nici nu o poi dovedi, ntr-o judecata dreapta.

Ursul pclit de vulpe este cea mai scurta povestire care are ca tema

viclenia si prostia.
n Ursul pclit de vulpe, e limpide contaminarea a doua proceduri narative,
dar si sintetizarea lor intr-un chip propriu numai unui ncercat meter de vorbe cu
tiina tranziiilor ce trec neobservate, pentru ca nu distoneaz, cu arta digresiunilor care
la alii plictisesc, iar la el instruiesc i desfat, cu nc mai rafinata arta a celui ce tie sa
portretizeze memorabil, din mers, fcnd astfel economie de mijloace, sporind

19

coeficientul de imprevizibil, invitndu-l pe cititor la colaborarea cu el, naratorul, nu


prezentndu-i portrete de-a gata, care tocmai pentru asta apar nu o data ca nite serbede
litografii. Iniial, s-ar prea ca avem de-a face cu istorisirea unei ntmplri din viaa
rneasc obinuit: un ran avea un car cu boi ncrcat cu pete, gsete n drum o
vulpe care s-a prefcut c este moart. ranul o ia i o arunc n car, n intenia de a-i
face soiei o caaveica din blana animalului. Vulpea hoa, dup ce a aruncat din car o
mulime de pete, a srit din car i a nceput s-i strng petele. Cand a inceput sa
manance, a venit un urs. Acesta ii cere peste sa mnnce i el, dar este refuzat de vulpe,
care-l sftuiete ca, dac vrea s prind pete, s-i vre coada n bltoaga din
marginea pdurii, fr a se mica pana la ziua. Ursul asculta ndemnurile cumetrei vulpi
i i vara coada n balta. Peste noapte, apa nghea, si ursul de durere si de frig,
trgndu-i coada din balta, rmne fr ea. Vulpea ascunsa ntr-o scorbura de copac, rade
de urs care venise s se rzbune.
Ursul, nencpnd n scorbura, ncerca zadarnic pedepsirea, cu o creanga de
crlig, fiindc vulpea nu poate fi scoasa din scorbura pentru a primi de cheltuiala.
Morala acestei povesti este aceea de nu fi ncreztori n oameni, de a fi lacomi,
deoarece putem fi pclii precum ursul.
Capra cu trei iezi a fost publicata la 1 decembrie 1875, in Convorbiri
literare, si demonstreaz predilecia scriitorului pentru povetile cu animale. Considerata
de cercettorul francez, Jean Boutire, care a realizat in 1930 unul din primele studii
asupra Povetilor lui Creanga, una din cele mai frumoase povesti din care nvm sa
ascultam de sfaturile prinilor.
O capra avea trei iezi. Cel mare si cel mijlociu erau obraznici, iar cel mic,
harnic si cuminte.
Deci nici iezii nu seamn ntre ei, aa cum la o mana sunt cinci degete i nu
seamn toate unul cu altul.
Capra, plecnd s aduc de mncare pentru copilai, i sftuiete pe iezi, s
ncuie ua, sa asculte unul de altul i s nu deschid dect atunci cnd vor auzi glasul ei,
care le va de tire spunnd: Trei iezi cucuiei, / Ua mamei descuiei! / C mama vaduce vou: / Frunze-n buze, Lapte-n e / Drob de sare / n spinare, / Mliei / n

20

clcie / Smoc de flori / Pe subsuori. Dar cum Preii au urechi i ferestrele ochi,
dumanul lup, chiar cumtrul caprei, pndind un prilej pentru a manca iezii, se preface si
rostete la ua iezilor, cu glas schimbat, cuvintele caprei. Iedul cel mic se opune sa se
deschid ua, spunnd ca nu este mmuca. Iezii se ascund de frica: cel mic se baga in
hornul sobei , cel mijlociu sub un chersin, albie adnc, iar cel mare dup u, pentru a
putea trage i zvorul de la u.
Lupul intra n casa, nha iedul cel mare, pe care-l mnnc iute, dup care se
odihnete. Strnutnd, iedul cel mijlociu i ureaz: S-i fie de bine, nnule! Lupul,
prefcndu-se, cheam iedul la el : -A! ghidi, ghidi! Ghidui ce eti! Aici mi-ai fost?
Ia vina-ncoace la nnelul, s te pupe el!
Lupul ridica chersinul, nfac iedul de urechi i-l flociete i-l jumulete i pe
acela de-i merg petecele! Vorba ceea: <Ca toata paserea pe limba ei piere>, adic
iedul singur vorbind s-a predat lupului hain. Iedul cel mic, tcnd molcum n horn, cum
tace pestele n bor la foc, a scpat viu.
Lupul, dup ce a aezat n ferestre cele doua capete de iezi cu dinii rnjii i a uns
toi pereii cu snge, fcnd n ciud caprei, a plecat.
Iedul cel mic, dup plecarea lupului, a ncuiat ua i s-a pus pe plns cu amar
dup fraii si, pn ce l-a apucat leinul. La ntoarcere, capra se nfiora de spectacolul
pe care-l vede si despre care ii va povesti iedul cel mic. Ea promite ca se va rzbuna. Face
bucate bune: sarmale, plcinte, alivenci, pasc cu smntn i cu oua, umple groapa cu
jratic i cu lemne, aaz o leasa de nuiele i frunzeri peste groapa, toarn rn, iar
peste rn aeaz o rogojin. Face un scaun de ceara pentru lup si pleac s-l caute prin
pdure. Dup ce-l gsete, se plnge la el de necazul pit i l invit la praznic. Prefcut,
lupul d vina pe Martin-ursul. Apoi, aezat la masa ncepe a manca hlpov; i gogl,
gogl, gogl, i mergeau sarmalele ntregi pe gt, rostind vorbe de iertciune la
Dumnezeu pentru iezii omori. Scaunul topindu-se, lupul cade n groapa, strignd de
durere i cernd ndurare. Dar capra nu da napoi i aplica principiul vieii: Moarte
pentru moarte, arsura pentru arsura Arunca n groapa, mpreuna cu iedul, o cpi de
fn, bolovani in cap, pn-l omoar de tot.
Caprele din jur s-au bucurat ca au scapat de lup.

21

Caprele simbolizeaz o mama iubitoare ; iedul cel mic, copilul asculttor ; cei
mari-copiii neasculttori ; lupul-omul ru si lacom, prefcut.
Morala acestei povesti, este aceea ca binele nvinge rul. Lupul este pedepsit la fel
de grav ca si fapta pe care a fcut-o. Copiii trebuie s fie asculttori i s se fereasc de
rul vieii ce poate fi provocat prin prefctorie ca n cazul lupului.
Limba preparata cu vorbe de har, proverbe, zictori pun n valoare trsturile
pozitive: cuminenia, isteimea, dorina de bine, de dreptate mpotriva vicleniei,
prefctoriei, lcomiei.
Formulele de nceput: Era odat o capr care avea trei iezi i de ncheiere: i
eram si eu acolo de fata, i-ndat dup aceea am nclecat iute pe-o ea, -am venit si vam spus povestea aa, -am mai nclecat pe-o roata i v-am spus jitia toata; si unde n-am
mai nclecat i pe-o cpun i v-am spus, oameni buni, o mare i gogonat minciuna!
au rolul de a duce cititorul in planul fantastic si, respectiv, de a-l reduce in planul realului.
Capra cu trei iezi ne apare ca o pura alegorie animaliera, vznd n tot chipul
relaiile dintre oameni. Citind povestea , suntem adui s nelegem ca, folosind mtile
animaliere, Creanga ne inculca mai cu pregnanta ideea de gratuitate a ntmplrilor,
estompnd la maximum tonul didactic, inevitabil altminteri. Iar in chipul acesta, fr a
mai fi suprtoare, nelesurile moralistice fundamentale rmn i s-ar putea formula
precum urmeaz: copiii care nu asculta sfaturile prinilor au de suportat consecinele. Un
sens nc mai generic ar fi ca nfptuirea rului nu rmne nepedepsit, sau cu o
binecunoscuta expresie pentru fiecare cojoc se gsete ac.
n aceast poveste, gsim elemente de basm: o capra care vorbete, un lup care-i
ascute glasul, si un ied iste care nu se las uor pclit. Toate aceste elemente ns sunt
plantate de Creanga ntr-o casa rneasc, ntr-un mediu rural. Aceasta casa are horn,
chersin si zvor la ua din lemn. n aceasta casa gospodina pregtete nu mncare
n general, ci bucate alese: alivenci, papa cu smntn si oua, care se servesc dup
sarmale si plachie, ca la o casa moldoveneasca de pe vremea n care a trit povestitorul
humuletean. Ursul urma s-l nvee pe biat nu o meserie oarecare, ci cojocria,
meserie ce se nva pe acele meleaguri i n vremea in care a trit Creang. Prul ars al
lupului slujete la descntatul pentru spriet, aa cum or mai fi descntnd i azi unele
femei de prin jurul Neamului.

22

Caprele care au venit la priveghi sunt acele femei care vin sa boceasc la
captiul morilor.
Toate aceste elemente fac mai accesibil basmul, pentru toi cititorii. Elementele
ofer o nota de umor, de oglinda a satului.
Suntem intre oameni de la tara si, potrivit momentului, locurile comune intra in
aciune prin tradiie. Vorbirea e lenta, de un realism incontestabil, moldoveneasca n
esen, cu nelipsitul apoi da nculcnd moliciune.

Pungua cu doi bani este o frumusee de poveste n care o baba avea o gin
care se oua de doua ori pe zi i un moneag care avea un coco care nu fcea oua. Moul
o roag pe baba sa-i dea si lui din oule sale, dar baba-l refuza, i-l nva pe mo s-i
bata cocosul, pentru a se ou.
Moneagul pofticios i hapsn a btut cocosul, care, de frica, a fugit de-acas
umblnd pe drumuri bezmetic. Pe drum a gsit o pungu cu doi bani, pe care o ia n clon
i se ntorcea acas.
ntlnindu-se cu o trsur cu un boier, acesta, lacom, l-a trimis pe vizitiu s-i ia
cucoelului pungua. Cucoelul se ia dup trsur, suprat, spunnd: Cucurigu! boieri
mari , / Dai pungua cu doi bani! Boierul poruncete vizitiului s arunce cucoul ntr-o
fntn. Cucoul nghite apa din fntn i pornete din nou dup trsur strignd
aceleai cuvinte.
Boierul poruncete unei babe de la buctrie s arunce crestatul si pintenatul
ntr-un cuptor cu jeratic si sa pun o lespede la gura cuptorului. Cucoul, n faa unei
asemenea nedrepti, vars apa pe care o nghiise din fntn, stinge jarul din cuptor i,
dnd cu ciocul in geamul boierului, zice din nou: Cucurigu
Boierul da ordin vizitiului sa fie aruncat in cireada de vite. Cucoul nghite boi,
vaci, viei toata cireada, umflndu-se n pntec ca un munte. Vine din nou la fereastra
boierului, ntinde aripile n dreptul soarelui, ntunecnd casa boierului, zicnd iari:
Cucurigu
Boierul, disperat, poruncete sa fie aruncat cucoul n haznaua cu bani. Cucoul
nghite toi banii, lsnd lzile pustii si din nou striga la fereastra boierului.

23

Acesta, disperat, i azvrle pungua cu doi bani. Cucoul se ntoarce acas. Dup
el s-au luat toate psrile din curtea boierului, ca

la o nunta. Iar el cnta ano:

Cucurigu!!! cucurigu!!!
Moneagul, vznd cucoul aa de mare nct un elefant prea purice pe lng el,
deschide poarta si aterne n curte un ol pe care cucoul a vrsat o movila de galbeni
care strluceau la soare si a umplut ograda si livada moneagului cu psri i cirezi de
vite. Moneagul a srutat cucoul i l-a dezmierdat.
Baba, vznd toate acestea, a cerut de la moneag nite galbeni. Moneagul,
refuznd-o, o trimite s-i bat gina pentru a-i aduce bani.
Baba bate gina care fuge pe drumuri: gsete o mrgic, o nghite, se ntoarce
acas si striga. Cot, cot, cotcodac! Face in cuibar margica. Baba , de necaz, a batut
gaina pana ce a omort-o.
i aa baba zgrcit i nebun a rmas tot srac lipit pmntului, fa de
moneag care era foarte bogat. Cucoul umbla dup dnsul cu salba de aur la gt i
nclat cu ciubotele si cu pinteni la clcie, semnnd mai repede cu un irod dect cu
un cuco de fcut bor.
Morala acestei povesti, ne prezint rutatea babei i buntatea moneagului. Baba
de atta rutate si zgrcenie, rmne sraca. n via de zgrcit ce eti, poi s pierzi tot ce
ai, aa cum a pierdut si baba.
Stilul scriitorului este hiperbolic, cucoul este cel care face minuni, totul ns la o
scara greu de imaginat si in poveste un cuco care nghite cirezi, galbeni etc.
Povestea cuprinde observaii i reflecii glumee i satirice, dar pline de
jovialitate.

Prezentnd n antiteza cele doua portrete morale al babei

si al moneagului - , scriitorul sugereaz de fapt nfruntarea binelui i a rului, rsplata


vieii pentru buntatea sufleteasca a moneagului.
Soacra cu trei nurori
Pornind de la motivul raporturilor dintre soacra si nora, Creanga face o adevrat
comedie de caractere. Materia e mereu universala, personajele tipice in gradul cel mai
nalt. Nici unul nu se retine ca individualitate, ci ca o categorie morala; soacra e rea de
gura si de inima, zgrcit, feciorii sunt nali ca nite brazi i tari de vrtute, dar slabi de

24

minte, nurorile mai mari, harnice si proaste, cea mica ugubea. Povestirea e
ilustrarea unei relativi seculare, un spectacol. A crede ca autorul satirizeaz pe soacra
pentru zgrcenie i rutate prin nora cea tnr, care nu sufer nedreptatea, neegalitatea
de tratament a oamenilor, e a iei din realitatea povestirii. Tot ce-si dorete Creang e
s fac demonstraia vie. Ca soacra soacra va pune pe nurori la treaba, ne ateptm,
dar n ce chip convingtor o face: - Acum deodat, pn te-i mai odihni, i furca n bru
i pn mni diminea s gteti fuioarele acestea de tors, penale de strujit si mlaiul de
pisat. Eu m las puin, ca mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastr. Dar tu s tii ca
eu dorm iepurete; i pe lng iti doi ochi, mai am unul la ceafa, care ede pururea
deschis si cu care vad si noaptea si ziua tot ce se face prin casa. Ai neles ce ti-am spus?
Soacra e cotoroan din poveste, care da fetei treburi peste putin de nfptuit
ntr-o noapte i o vegheaz cu ochiul cel neadormit. Plcerea cititorului nu vine din vreo
observaie noua ori din realismul ntmplrilor, ci din impresia de gratuitate, ca n basme,
ca in Pungua cu doi bani, unde boierul, in loc sa taie pur si simplu capul obraznicului
de cuco, pune pe vizitiu sa-l arunce in cireada, doar l-ar omori vreun buhai, sau in
haznaua cu bani, doar i-o rmne vreun galben n gt. n acest stil voit hiperbolic, ospul
nurorilor, btaia pe care o trag soacrei, se desfoar pe toata povestirea.
Soacra cu trei nurori sta sub semnul iubirii materne, a posesivitii, dar si
sub semnul soacrei , considerata de toata lumea , si atunci, ca si acum, afurisita si plina de
venin fata de nurori.
Creanga profita de motivul soacrei pentru a crea o poveste plina de talc, despre
viata alturi de soacra. Descrierea gospodriei ne duce cu gndul la gospodriile din
partea Neamului, gospodarii pe care autorul le cunoate foarte bine: o rzeie destul de
mare, casa btrneasca cu toata pojijia ei, o vie cu livada frumoasa, vite si multe paseri
alctuiau gospodria babei. Specifica spaiului din care provine autorul, si al spaiului
romanesc n general, este i dorina mamei de a-si ine copiii lng ea. Datorita acestui
motiv, baba si-a mai construit doua case n aceeai curte, fr a le da n folosin. Se
ntlnete pratica populara, n care feciorii i aduc nevestele n casa socrilor.
Ivan Turbinca este o poveste ncnttoare. De obicei, n poveti, personajele
supranaturale druiesc oamenilor ca rsplata obiecte fermecate. Iat c aici, fr vreo

25

motivare vizibila, Ivan cere lui Dumnezeu s-i blagosloveasc turbinca, dup care,
promind vag c va merge s slujeasc la poarta raiului, nu tie cum s-i ia tlpia
Cu toata bucuria, Doamne; am sa viu numaidect, zise Ivan. Dar acum deodat m duc sa
vad, nu mi-a pica ceva la turbinca? . Dracii, Vidma vor intra pe rnd n turbinca
blagoslovita, spre nemaipomenita desftare a lui Ivan , care-i face harapar, rstoarn
legile lsate de Dumnezeu, amuzat de puterea lui i scpnd pn la urma de Moarte.
n Ivan Turbinca Creang realizeaz o adevrat demitizare a lui
Dumnezeu si a Sfntului Petru: i cum mergea Ivan, ovind cnd la o margine de
drum, cnd la alta, fr s tie unde se duce, puin mai naintea lui mergeau din
ntmplare, pe-o crare lturalnica, Dumnezeu si cu Sfntul Petre, vorbind ei tiu ce.
Sfntul Petre, auzind pe cineva cntnd din urma, se uita napoi i, cnd acolo, vede un
osta mthind pe drum n toate prile. Doamne, zise atunci Sfntul Petre : ori hai sa
ne grbim, ori sa ne dam la o parte, nu cumva ostaul acela s aib harag, i s ne gsim
beleaua cu dnsul. tii c-am mai mncat eu odat de la unul ca acesta o chelfneala. Nai grija, Petre, zise Dumnezeu. De drumeul care cnta sa nu te temi. Ostaul acesta e un
om bun la inima si milostiv. Vezi-l? Are numai doua carboave la sufletul sau, si, drept
cercare, hai fa-te tu ceretor la captul ist de pod, si eu la celalalt. i ai sa vezi cum are sa
ne deie amndou carboave de pomana, bietul om !

Mo Nichifor Cotcariul este cea mai interesanta poveste, fiind construita in


fapt ca o nuvela de un soi ciudat. A fost publicata n Convorbiri literare din 1 ianuarie
1877.
Titlul iniial al nuvelei era Mo Nichifor Harabagiul. ntreaga nuvela e
construita aparent foarte simplu, pe o cltorie a lui mo Nichifor din Trgul Neamului
pana la Piatra Neam, n tovria tinerei i frumoasei jupnese Malca, nora lui jupn
Strul negustorul. De fapt, aciunea, foarte putina, e un pretext pentru crearea acelui ran
ugub i vorbre att de drag lui Creanga. Introducerea, cu toate relatrile pline de haz
despre mo Nichifor, cu violentele rbufniri de critica antimonarhal, rspunsurile
echivoce ale maicilor ctre protopop, obiceiurile sfntului pustnic Chiriac de la Agura,
aluziile la necesitile medicale ale clugrilor si clugrielor satisfcute de doctoriile lui

26

jupn Strul etc., cele mai necrutoare din toata opera satirica a lui Creang , cu toate
jocurile de cuvinte, de logica, cu vorbirea figurata obinuit a scriitorului, se desfoar
parca greoi pana la intrarea in scena a personajului central. Om vrednic si de-a pururea
vesel, strdalnic i iute la trebile lui, dar mai ales galnic, mo Nichifor imprim
naraiunii ritmuri i variaiuni interesante, ncetiniri i accelerri, indicate de inflexiunile
vorbirii sale. Accentele plurivalente ale acestei vorbiri, plina de subnelesuri i subtiliti
htre, creeaz doua planari ale expresiei, unul direct, ncrcat cu aparenta ingeniozitii,
celalalt aluziv si echivoc, relatnd ermetic aventura galanta a lui mo Nichifor cu
frumoasa Malca.
n Mo Nechifor Cotcariul, primul episod are funcia de a pune in plina
lumina eroul, cu mentalitatea lui, ambiia, ndeletnicirile-i caracteristice. Episodul al
doilea cuprinde cltoria propriu-zisa, cu accidentul stereotip care face inevitabila oprirea
in codrul Grumzetilor, cnd calatorul dus la Piatra era o femeie. Episodul al treilea,
nglobnd si finalul debitat cu anume precipitare, e cel viznd culminaia ambigua a
ntmplrilor ce decurg dup un timp perfecionat cu vremea si cu sporirea experienei n
astfel de treburi.
n aceasta povestire Creang ni se dezvluie dintr-o data ca un mare analist in
sens realistic, iar subtilitile, rafinamentele de ars amandi n climatul rustic autohton fac
din aceasta povestire o scriere iniiatic de un gen aparte. Arta relatrii ambigue rmne
mereu desvrit, iar percepia micrilor sufleteti ale personajelor este att de fin,
constant, nct covrete i in privina aceasta ceea ce ar abate gndul cititorului dincolo
de marginile esteticului.
Dei este o scriere de mare valoare, care l consacra pe Creang, fcndu-l un
mare scriitor, aceasta povestire este plasata tot n spaiul att de bine cunoscut al locurilor
natale ale autorului. Nici aici Creanga n-a putut renun la spaiul de unde si-a luat
personajele, izvorul sau de inspiraie.
Mo Ion Roat i Unirea
Aici se dezvluie foarte mult din atitudinea caracteristica a lui Creang i a
eroilor si, din pricina ca personajul principal e confruntat cu necesiti sociale si politice
care l obliga sa reacioneze ntr-un anumit fel. Ion Roat vorbete nelept, cu blndee,

27

dar fr sfial, dei afecteaz mereu o oarecare simplitate a duhului si o umilin


farnica, pe care in realitate nu le are. Acesta este singurul mod de a spune tot ce crede,
la adpostul prostiei i umilinei simulate, acesta este modul de aprare al grupului social,
al rzeimii, fa de puternicul duman de secole, boierimea. La deartele promisiuni
boiereti, Roat rspunde, cu politicoase insinuri, despre neparticiparea maselor la
treburile obteti, pe de o parte, i despre neparticiparea boierilor la marile greuti ale
existenei, adic la munca, pe de alta.
nfundarea boierului din cuvinte de ctre Ion Roat cu tlcurile sale,
inofensive in aparen, dezvluie de fapt raporturile reale dintre rani i boieri. ntrecerea
n nelepciune, care pornete de la poziia de superioritate condescendenta a boierului si
starea de totala inferioritate a ranului, nu se sfrete ca aceea din Stan Pitul cu
egalitatea perfecta ntre pri, ci cu rsturnarea completa a valurilor. Boierul e ruinat i
mo Ion Roat repurteaz victoria, cu duhul sau ager de ran, cptnd asentimentul
celor de fata. Mijloacele literare folosite aici nu au strlucirea celor din marile povesti ale
scriitorului, dar ele pot fi recunoscute ici-colo. Registrul in care se nscrie povestirea este
cel serios; de aceea si vorbele de duh folosite din cnd n cnd nu au scparea de haz
obinuit; ranul cnd merge hopiete i cnd vorbete hodorogete, sau la rzboi
napoi i la poman naval capt n continuare o nuan de imputare si de oarecare
tristee. Dialogul pune in valoare mai ales demagogia boierului, ale crui replici sunt
parca luate

din discursurile vremii, cu ntorsturile de fraza si figurile de stil

caracteristice. Personajul literar al boierului, la Creang i se adaug astfel noi trsturi


fa de hpsnia cunoscuta pana acum, si anume demagogia si mai ales slbiciunea
duhului, descalificata in ochii scriitorului si ai grupului social pe care el l reprezint.
n Mo Ion Roat i Unirea, boierul leapad masca bunvoinei i a
sfatului printesc i se arata insolent i trufa n replica, aprnd astfel ntr-o lumina de
totala dezumanizare, de uscciune sufleteasca absoluta. Vorbirea lui e lovita de
vulgaritate, aa cum nu e niciodat vorbirea ranului. Dar ce nevoie mare este sa
nelegi tu, mojicule!? Tac-i leoarba dac-ai venit aici ; c-apoi ntorce-ne-vom acas, i
helbet ! nu t-a lua nime din spate ce tiu eu Auzi, obrznicie! Tu cu optzeci de mii
de flci de moie, i el un ghiorlan c-un petec de pmnt, i uite ce gura face alturea de
mine! seamn prin mijlocie i violenta cu cuvintele Spnului din Harap-Alb,

28

probabil nu ntmpltor. Aezat, demn chiar in clipa jignirii celei mai grave, mo Ion
Roat este sobru si dramatic in replicile care dovedesc ca el poarta in suflet clocotul
maniei mpotriva asupritorului secular. Critica sociala atinge prin vorbele lui accentele
cele mai puternice din literatura acestei vremi, dezvluind starea de lucruri la ara, dei
aciunea se petrece la 1859. Creang i pune fai prerea despre starea ranilor i
pledeaz direct astfel cauza umiliilor si ofensailor si frai, dei ncearc s
atenueze critica, artnd ca boierul cel ru fcea parte din boierimea noua, crescuta in
strintate, i ca de pilda Alecu Forascu, boier btrn de tara, nu-i semn.
Cuza este nfiat cu aureola legendei create de popor in jurul lui, cu sufletul
deschis la durerile celor mruni i ca un adversar al marii boierimi.
Aceasta povestire nglobeaz resentimente i fixeaz o viziune sociala critica,
pe care numai foarte puin am fi putut-o bnui din marile basme si povesti si chiar din
Amintiri. De aceea, Mo Ion Roat i Unirea i Mo Ion Roat i Vod Cuza au o
valoare ideologica deosebita in complexul operei lui Creang.
Popa Duhu, aprut n Convorbiri literare din 1 noiembrie 1881,
vorbete tot despre un Creanga iubitor al neconformismului social. Portretul pe care-l
compune este al fostului sau profesor la coala din Tg. Neam, preotul Isaia Teodorescu,
zis Popa Duhu. O ampla perioada introductiva nmnuncheaz trsturile distinctive
fizice si morale, ale acestui nelept. Descrierea interiorului pitoresc ntregete omul:
Patru prei strini, afumai i mbrcai cu rogojini; teancuri de traftoloage greceti,
latineti, bulgreti, franuzeti, rubeti i romneti, pline de painjeni si aruncate in
neregula prin cele ungere, un lighean de lut cu ibric pentru splat , n mijlocul odii,
aprie pe jos, gunoi i gndaci fojgind n toate prile, o pne uscata pe masa si un
motan ghemuit dup soba era toata averea sfiniei sale. Este remarcata modalitatea
specifica a lui Creanga, in descrierea interioarelor, acumularea de obiecte in lipsa
verbelor, ceea ce slujete la realizarea unei oarecare simultaneiti, ca n plastica.
Numeroase anecdote lumineaz laturi neobinuite ale gndirii i aciunilor acestui
anahoret modern, om ciudat care supr pe superiorii si ierarhici, convenionali i obtuji.
Cteva sunt ntr-adevr excepionale, duhul lui Creang i al popii Duhu colabornd la
crearea de data aceasta a unui personaj htru, dar nu de tipul Stan Patitul sau Ivan

29

Turbinca. Aici avem a face cu un htru ascet, faceios, dar acru, nu jovial, o nfiare de
sfnt Atonie grotesc cum le-ar fi plcut micilor maetrii din tarile nordului germanic.
Excerpte din predicile sale, ntemeiate pe pilde evanghelice, sau chiar citate biblice iau
locul vorbelor de duh pronunate de ceilali eroi faceioi ai lui Creang. Scriitorul a
folosit cu mare pricepere portretul unui cleric exemplar si de cuvntul din cartea
bisericeasca pentru a face mai coroziv satira sa anticlericala. Aplicarea cuvntului biblic
la mprejurri contemporane are un haz rar, procedeul ntrnd pe larg n arta lui Creang
cu folosirea stilului profesiei clericale n mprejurri profane. Scena petrecuta ntre Popa
Duhu i mitropolit e savuroasa, pe lng faptul ca e fcut cu o foarte buna regie. Tonul
familiar al apostrofei fata de solemnitatea personajului, cruia i se deformeaz,
diminutivant din toate punctele de vedere, numele, e contrazis de asprimea citatului
biblic: cum era lume multa adunata si episcopul sta in strana arhiereasca, mbrcat
pompos i cu mitra pe cap, printele Duhu se oprete n faa-i i zice n gura mare,
cltinnd din cap:
<Dragul mamei Canilic, bine-i ede mitropolit Unde-i neneaca-ta s te
vad!? >
Apoi oftnd adnc mai adaug:
<Cnd vei vedea urciunea pustiirii stnd la locul unde nu se cade s steie, s
tii c aproape este sfritul a zis Hristos.
Aerul de profet vechi i srac, artndu-se mai-marilor lumii pentru a-i ruina,
i sta bine aici popii Duhu, care dispreuia i rangurile, i bogia i mbrcmintea
pompoasa.
Critica mai-marilor bisericii e fcut i n fragmentul urmtor, unde popa
Duhu, naintat in grad, nu-si poate procura hainele gradului: sfinia-sa i-a atrnat la
piept o cruce mare de lemn, legata cu sfoar groasa de cnep, zicnd: Iart-m, Doamne,
ca te-am spnzurat cu aa, neavnd lan de aur, nici de argint, cu care te spnzur maimarii mei, arhiereii
Cele mai izbutite efecte estetice sunt scoase de Creanga acolo unde-si pune
personajul sa dea agheazm ruseasc i s cnte irmoasele si antifoanele beivilor pe
glas al patrulea. Cntecul bahic e destul de reuit , mpnat, cum e cu aluzii de stil al

30

profesiei, dar e mult mai bun irmosul deformat profan: Umblat-au Israil prin valul cel
nvluit , c-un ulcior legat de gat si c-un curcan fript, ca s-a proslvit.
Sunt pline de haz si comentariile lui Creanga la micul episod final cu crile
spiritiste, comentarii fcute n spiritual bunului-simt rnesc i al ntorsturii laice i
raionaliste a mintii sale : i de-atunci, nceputul spirititilor n Iai. De-atunci Grigore
Nazianzul, Efrem Sirul, Solomon neleptul i ali riposai de veacuri nu se mai pot liniti
n morminte; ntrebare peste ntrebare li se face. -apoi ia s nu rspund, ca dracu-i a lor
pe apte ani.
Iar finalul l asociaz un verb care l confirma pe popa Duhu n categoria
personajelor poznae i nzdrvane, n msura n care lexicul lui Creang este expresiv
pentru inteniile sale: Si de-atunci, ca mai bine sa-l vad cineva bddind pe uliele
Iailor.
Procedeele registrului faceios sunt toate aici: personajul htru, definit prin
mprejurri care de care mai hilare, jocurile de logica si de cuvinte, stilul profesiei
clericale amestecat in strile cele mai profane, deformarea cuvintelor ( mrave pentru
marsande, canilic pentru Calinic , cu intenia de a-l apropia de cine, poate) ,
abundenta de zicale si vorbe de duh inedite ( Vorba ceea: Geasta cu trepadatele , ca nus disparte satele; dect s dai de pomana la calici smbt, mai bine , ceva de but
,mahmurilor, marta etc. ) , locuiuni si expresii idiomatice, strigturi satirice ( ca
Diaconii si cu pochii / De treji ce sunt, de-abia vad ochii / Iar mamelor preotese / Beia
din cap nu le mai iese ! etc., etc. ) .
Dnil Prepeleac
n prima parte a povestii, Dnil este un exemplar tipic al prostiei
omeneti, iar in a doua, un reprezentant biruitor al isteimii, n cea dinti un pclit, n
cea de-a doua un Pcal. Contrastul e cu att mai izbitor, cu cat prostia i se manifesta fata
de semeni, pe plan uman deci, pe cnd isteimea apare tocmai n comparaie cu puterea
diavolului, pe plan suprauman aadar, acolo unde ne ateptm mai puin la prezenta ei.
Procedeul antitezei se vdete si cu alte prilejuri, alctuind aproape metoda permanenta a
construciei basmului ( n introducere apar doi frai , unul harnic, grijuliu si chiabur, altul
srac; unul cu noroc, altul fr; unul cu , altul fr copii; nevasta bogatului pestri la
mae i foarte zgrcit, nevasta sracului muncitoare si buna la inima ; unul gospodar,

31

Dnil nu; toi l pclesc, el se las pclit; cnd ncepe sa pcleasc el, diavolul se las
pclit.)
Prostia lui Dnil e nfiat n partea nti pe calea schimburilor sau
trocurilor dezavantajoase, care iau forma regresiv descendenta: se schimba doi boi pe un
cal, acesta pe o capra, apoi si aceasta pe un gnsac, n sfrit pe o punga goala pe care o
druiete fratelui. Trocul duce deci la pierderea integrala a obiectului trguit i vdete o
prostie tot att de integrala.; sau Dnil taie n pdure un copac ce cade pe boii fratelui
i-i omoar, distrugndu-i i carul; Dnil arunca un topor n lac s ucid liie, dar
pierde, n acest fel toporul.
Isteimea se manifesta fa de drac dup cum urmeaz: biruirea acestuia
datorita nlocuirii forei fizice prin viclenie cu prilejul a sase probe: -nconjurarea iazului
cu o iapa in spinare de 3 ori, Dnil , lund-o numai ntre picioare; - ntrecere la fuga ,
iepurele-copilul lui mic- reprezentndu-l; - ntrecere la trnt, ursul, mou-su,
nlocuindu-l; - proba chiuitului, Dnil legndu-l i btndu-l peste urechi pe diavol; azvrlirea buzduganului, Dnil, prefcndu-se ca are frai n luna care au nevoie de fier
si nu l-ar mai napoia; - ntrecerea in blesteme, Dnil scrmnndu-l pe drac prin copiii
lui cu blestemele printeti-ragila i pieptenii .
Cele doua pari distincte se sudeaz: fratele i spune c-i bun de clugr,
nu de trit n lume i, urmnd aceasta vorba, se hotrte a nalt lng lac o mnstire,
cu care prilej apare diavolul nspimntat de fapta ce se pregtete.
Dnil, n ipostaza prostiei absolute, exprima o tema poporana. Prostia si
isteimea nu sunt pentru mentalitatea poporana categorii intelectuale absolut
contradictorii, ci extreme ce se ating, putndu-se adposti sub acopermntul aceluiai eu
sufletesc. Formula unei simpatii generale a totului pentru tot, prin care toate vietile
lumii comunica ntre ele, se metamorfozeaz unele ntr-altele fr piedici, fenomen ce
cuprinde i nsuirile lor, reprezentnd o caracteristica fundamentala a mentalitii
poporane, lmurete i cazul particular al basmului nostru, care asociaz, mpotriva
oricrei norme literare, elemente ce se resping. Izbucnirea de sub crusta prostiei absolute
a unei isteimi ce biruie pn i pe diavol ilustreaz apoi acel gust poporan pentru
neobinuit, ce ncordeaz att atenia asculttorilor simpli. Creang lucreaz cu

32

instrumentele psihologiei poporane i realizeaz efecte artistice din acestea pe planul artei
poporane.
n Dnil Prepeleac, n care eroul nu avea dect un prepeleac fcut de
mintea lui, ni se nfieaz o gospodrie rneasc de la poalele muntelui ntocmai ca pe
vremea lui Creang. n aceasta gospodrie model ar trebui sa existe: plug, grapa, teleaga,
sanie, car, tnjal, crcee, coasa, hreapca, poi, grebla, aa cum avea fratele lui Dnil.
Antiteza dintre cei doi frai, dintre starea lor materiala, subliniaz i mai mult localizarea
clara fcut de autor. El plaseaz aciunea n spaiul specific romanesc, moldovenesc mai
precis, reflectnd clar si indiscutabil viata rneasc. Oglinda satului se regsete n orice
poveste, deci i n Dnil Prepeleac. Fratele lui Dnil este simbolul gospodarului,
prototipul unui om avut, al unui om harnic. Dnil este omul lene, nendemnatic, sucit
si aiurit; este un prost comerciant care da tot pe nimic.
Cum observa Boutire, la Creang, ceea ce ncnt ndeosebi este coloarea
locala; eroii cred n superstiiile noastre, viaa li se desfoar n deprinderi etnice, n
obiceiuri rneti i chiar in oarecare familiaritate cu istoria naional.
n cazul lui Dnil, precaritatea strii lui materiale i sociale e cea care-i
inculca, ncet-ncet, precaritatea psihologica, mpingnd-o pn la exacerbare. Aa ajunge
el un fel de poet dadaist al comerului prin schimb. Starea lui este euforica, in tot decursul
afacerilor la care se deda, fiindc niciodat nu i-au trecut prin mini attea bunuri. Si
toate iar trebui! De aceea, nu e in stare doua lucruri: in principal, sa aleag, de nu
echivalentul, atunci lucrul cat de cat cel mai preios ce ntmpl s i se ofer n schimbul
boilor;

n subsidiar, - s se opreasc odat! Cel putin la car! Dar de unde? ! El

absolutizeaz inconvenientele obiectelor primite in schimburile lui succesive, devenind


orb astfel fata cu valoarea lor, cat de relativa fie. Aa, psihologia lui prinde nota adiacenta
a juctorului la noroc i vrtelnia schimbului nu se mai oprete dect la momentul si
n felul tiut. Iat deci mecanismul productor de situaii absurde: toi ceilali procedeaz
firesc , urmrind avantajul; Dnil procedeaz anapoda, trind succesiv emotiva inedita
de a se vedea in posesia unui lucru pe care nu-l mai avusese.
Indiferent de prototipuri si de genera lor, povetile lui Creang poarta
pecetea autenticitii: sunt poveti naionale, aducnd o viziune romaneasca. Schemele

33

pot fi universale, expresia, stilul, gesticulaia aparin ns naratorului, care le imprima


personalitatea sa. Arta lui este de a crea din date preexistente un univers nou.
BIBLIOGRAFIE
CREANG POVESTIND COPIILOR Amintiri, poveti, anecdote
ilustrate, Editura Porile Orientului, Iai, Casa colilor
GEORGE MUNTEANU Introducere n opera lui Ion Creang, Editura
Minerva, Bucureti, 1976
G. CLINESCU Ion Creang ( Viaa i opera) , Editura Minerva,
Bucureti- 1978
VLADIMIR STREINU Ion Creang Editura Albatros
SAVIN BRATU Ion Creang, Editura Tineretului
CONSTANTIN CIOPRAGA Ion Creang, Editura Eminescu, Bucureti,
Piaa Scnteii 1, 1977
MIHAI APOSTOLESCU Ion Creang ntre mari povestitori ai lumii,
Editura Minerva, Bucureti- 1978
CONSTANTA BRBOI Ion Creang, Editura Meteora Press, Bucureti
ILIE DAN Studii despre Ion Creang, vol.1., Editura Albatros
ILIE DAN Studii despre Ion Creang, vol.2., Editura Albatros
NICOLAE CONSTANTINESCU Ion Creang Povestea lui Harap-Alb,
Editura Albatros, Bucureti, 1983
LITERATURA ROMANA, clasele V-VIII, REFERINE CRITICE, Editura
Saeculum I. O. , Editura Vestela, Bucureti, 1995
TEODOR TANCO Lumea transilvana a lui Ion Creang, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1989
MIRCEA SCARLAT Posteritatea lui Creang, Editura Cartea
Romaneasca, Bucureti, 1990
CONSTANTIN PARASCAN Povestea vieii lui Ion Creang, Editura
Casa Editoriala REGINA, Iai, 1996
BASMELE COPILRIEI Antologie de ghiozdan pentru clasele I-IV,
Editura Porile Orientului, Iai, 2003
LECTURI MINUNATE pentru colarii mici, Culegere de texte pentru
clasele I-II, Editura Porile Orientului, Iai, 2001
SINTEZE LYCEUM Destinul unui clasic, Studii si articole despre ION
CREANG, Editura Albatros, Bucureti, 1990

34