Scumpi copii, dupa vacana,

Va mai amintii de Zdreana,

Cel cu ochii de faiana,
Cum l-am scris i l-ai citit?
Cte unul, ci ai fost,
L-nvaa i pe de rost.
Rasfaat i mult iubit
Zdreana-al nostru a murit.
Ramasese din frumosul
Prieten bun, pielea i osul.
i pierduse i mirosul
i vederea, chiopatnd
i caznd din cnd n cnd.
Ma striga din glod i apa
Sa-l mai scot din cte-o groapa,
Aducndu-i poate-aminte
De un drum de mai nainte
O lua strmb printre strujani
Dnd cu botu-n bolovani,
Pentru ca nti i-nti
Sa-l ridic i sa-l mngi.
Zdreana, fara sa ma vada,
Ma tia cam prin livada.
Sufar de atunci cumplit
Sa tiu Zdreana ca-a murit.
Plnge sufletul din mine.
l atept i nu mai vine.
Mai aflai, i nu e bine,
Ca ce fuse nu mai vine.
Vremea deapana i toarce
i ce-a fost nu mai se-ntoarce.