Intre 2 si 8 e.n., Ovidiu a compus, in cincisprezece carti, o epopee de
factura cu totul originala. In aproximativ 12.000 de hexametri dactilici, Ovidiu prezinta aproape 250 de legende privitoare la metamorfoze. Chiar in primele versuri din "Metamorfoze", Metamorphoses, poetul cere zeilor sa-l ajute sa infatiseze cum au luat corpurile forme noi, de la crearea lumii si pana in timpurile in care traieste el (Met, 1, w. l-4). De fapt el deruleaza transformarile petrecute in cosmos sau suferite de personaje legendare ori istorice, de la inceputurile lumii pana la apoteoza lui Caesar. Prin "metamorfoza" Ovidiu intelege si devenire, evolutie. Totul se transforma in natura, cele patru elemente, care-si urmeaza ciclul vesnic, timpul, datorita schimbarii anotimpurilor si varstei oamenilor, mediul geografic, destinul popoarelor. Ovidiu incepe, in cartea intai, prin evocarea destramarii haosului initial si prin formarea unei lumi din cele patru elemente, prin succesiunea celor patru varste ale omenirii si potopul initial Poetul nareaza legende referitoare la transformarea zeilor in animale, precum cea a lui lupiterin taur pentru a o rapi pe Europa (Met., 2), dar si a oamenilor in fiinte necuvantatoare, in flori, arbori, stanci, rauri, astre etc, a animalelor in constelatii. Aceste legende, de felurite dimensiuni, care penduleaza intre cateva versuri si sute de stihuri, se conexeaza intre ele prin diverse artificii. Ovidiu inglobeaza, in epopeea sa, numeroase povesti de dragoste, printre care se distinge emotionanta, casta legenda a dragostei dintre Philemon si Baucis, doi batrani, care se iubeau nespus si primeau ca oaspeti chiar pe zei. Ca recompensa, ei nu cereau decat sa imbatraneasca si sa moara impreuna; sunt in cele din urma transformati in copaci (Mef., 8, w. 61l-724). Astfel Ovidiu raspundea unui orizont de asteptare mult mai amplu decat cel harazit poemelor erotice. Romanii iubeau cu pasiune mitologia: multe dintre legendele narate de Ovidiu apar si pe zidurile caselor din Pompei, iar mozaicurile unor vile romane, insirate pana la Renania actuala, releva interesul publicului pentru aventurile fabuloase, care se desfasoara in Metamorfoze. De fapt Ovidiu denota o eruditie mitologica exceptionala, o cunoastere complexa a vechilor legende. El a utilizat lucrarile mitografilor greci, mai ales ale celor care tratau despre "metamorfozele" consemnate in legende, ca Nicandru din Colephon (secolele III-II i.e.n.). De asemenea, el a apelat la Parthenios si la elevii lui, caTheodoros, dar si la materialul utilizat de cei mai reputati scriitori greci, ca Homer si trabantii lui, tragicii greci, indeosebi Euripide. Totodata Ovidiu foloseste si strategii literare datorate lui Ennius, Catul, Lucretiu, Vergiliu (desigur valorizat in functie de optica
ovidiana, desi s-a aratat ca furtuna din cartea a unsprezecea a
Metamorfozelor seamana mult cu cea consemnata in cartea intai a Eneidei) O problema complicata s-a pus in legatura cu genurile, cu tiparele literare practicate in Metamorfoze de Ovidiu. Savantul italian Ettore Paratore a caracterizat Metamorfozele drept un "gigantic conglomerat de epilii". Sau altfel spus, o desfasurare, artificios construita, a unei serii intregi de mituri7. Anumiti cercetatori au incercat sa descopere forta motrice a Metamorfozelor in filosofia pitagoriciana. intr-adevar, ultima carte a Metamorfozelor inglobeaza, sub forma unui discurs al lui Pitagora (Met., 15, w. 60-470), o expunere a unor idei privitoare la conceptia miscarii, devenirii universale. Dar sunt emise numeroase principii pitagoreice si se preconizeaza doar teoria metempsihozei, transmigratiei sufletelor, ca un caz particular de metamorfoza si ca o legitimare a legendelor mitologice. in realitate, discursul pitagorician este lipsit de profunzime, iar miturile prezentate de Ovidiu apar ca foarte conventionale. Miturile sunt umanizate, ca si divinitatile Olimpului. Locasul zeilor este populat de galanterie, de madrigaluri si de scandaluri sentimentale, lunona, in postura de sotie geloasa, il supune pe lupiter la un interogatoriu sever (Met., 1, w. 612-624). Ovidiu "cotidianizeaza" mitul, are tendinta sa renunte la limbajul simbolurilor in favoarea celui al semnelor, incat el prefigureaza utilizarea de catre Lucan a antimitului. De altfel Ovidiu practica abil analiza psihologica, sondarea vietii interioare a personajelor Metamorfozelor8. Legendele mitologice despre mutatiile sufletelor si lucrurilor comporta adevarate scenarii romanesti. Gingasia tonului se imbina cu senzualitatea moravurilor. Delicatetea sentimentelor se impune in anumite povesti de iubire, ca in cea mai sus mentionata si referitoare la Philemon si Baucis 9. Jocul cu miturile si cu motivul dragostei ramane prin urmare structura generativa a universului ovidian. Jocul savuros si nu pitagorismul. Chiar in primele carti, Ovidiu strecoara aluzii la istoria contemporana si transpune in lumea legendelor institutii, moravuri si comportamente ale Romei arhaice si mai ales ales ale vremii sale. Poetul blameaza pe ucigasii lui Caesar (Met, 1, w. 200; 15, v. 821), celebreaza gloria lui August, proclamat drept lupiter terestru (Met., 15, w. 858 si urm.). Totusi un poem centrat pe dragoste si pe jocul dezinvolt, in care se atribuiau zeilor toate slabiciunile umane, nu putea sa-i placa lui August10. In Metamorfoze, Ovidiu se exprima elegant, chiar rafinat. Descriptiile ovidiene se remarca prin vivacitatea lor, prin umorul, care le imbiba. Ovidiu manuieste o imagistica bogata in reverberatii, bazata pe asocieri ingenioase de cuvinte, pe utilizarea unui vocabular expresiv, generator de numeroase
efecte vizuale si auditive, pe o scriitura intens colorata, chiar alambicata,
pretioasa. Abunda metaforele si metonimiile, termenii si conotatiile poetice. Fraza este indeobste ampla, intemeiata pe o subordonare savanta. S-ar spune ca poetul diminueaza distantarea sa de poetica clasicismului augusteic. Dar tendintele spre innoirea limbajului continua sa actioneze si in Metamorfoze. Astfel s-a evidentiat pasiunea pentru tot ce se prezinta ca extraordinar, ca surprinzator, pentru o poetica barochizanta a fantasticului, pentru exuberanta culorilor. Propensiunea spre hiperbolizare emerge adesea din discursul poetului. Pana la un punct, aceasta stranie epopee cosmogonica se prezinta ca lirica, intrucat implica trairea legendelor de catre Ovidiu. Totodata poetul trece rapid de la un scenariu la altul, de la un detaliu la altul, in chip insolit, prin modificarea unghiului vizual, ca in cazul descrierii diluviului (Met, 1, w. 285-310) sau al cataclismului prilejuit de carul lui Phaeton (Met., 2, w. 210-271). Digresiunile prolifereazaa, iar planul uman si cel divin se suprapun adesea. inraurirea retoricii se manifesta deosebit de pregnant. Personajele mitologice rostesc cuvantari structurate dupa toate regulile retoricii, ca in disputa prilejuita de armele lui Ahile, cand vorbesc succesiv Aiax si Ulise (Met., 13, w. l-22 st 128-381). Abunda formulele si intrebarile retorice, sententele si maximele, figuri de stil ca apostofele, antitezele si chiasmele 11. In concluzie, Ovidiu n-a fost un poet de foarte mare valoare. El nu atesta forta expresiva, densitatea emotionala a lui Vergiliu sau Propertiu si nici luciditatea vibranta a lui Horatiu. Poezia sa erotica, dar si cea a Metamorfozelor si Fastelor sunt dominate de baletul jocului nonsalant si artificios, de detasare ironica si autoironica a poetului fata de propria tematica. Elegiile erotice si Ars amatoria traduceau un nonconformism moral si politic absolutizat si sfidau nu numai regimul augusteic, ci si lirismul consistent, relativ sincer, al poeziei latine anterioare. insa poezia exilului denota si conoteaza trairea vibranta a unei experiente de viata profund amare. Totodata Ovidiu documenteaza si informeazaa asupra legendelor greco-romane si sarbatorilor italice, ca si - mai ales - asupra vietii cotidiene si problemelor socio-politice ale Dobrogei antice. Pentru istoria patriei noastre, Ovidiu constituie un izvor de prima importanta. De aceea nu au exagerat prea mult cei ce l-au clasificat drept "primul poet roman".Pe de alta parte, eleganta sprintara sau indurerata a lui Ovidiu poate interesa, poate destinde orice cititor modern. Ea poate chiar emotiona.
