Metamorfozele

Intre 2 si 8 e.n., Ovidiu a compus, in cincisprezece carti, o epopee de

factura cu totul originala. In aproximativ 12.000 de hexametri dactilici, Ovidiu
prezinta aproape 250 de legende privitoare la metamorfoze. Chiar in primele
versuri din "Metamorfoze", Metamorphoses, poetul cere zeilor sa-l ajute sa
infatiseze cum au luat corpurile forme noi, de la crearea lumii si pana in
timpurile in care traieste el (Met, 1, w. l-4). De fapt el deruleaza
transformarile petrecute in cosmos sau suferite de personaje legendare ori
istorice, de la inceputurile lumii pana la apoteoza lui Caesar. Prin
"metamorfoza" Ovidiu intelege si devenire, evolutie. Totul se transforma in
natura, cele patru elemente, care-si urmeaza ciclul vesnic, timpul, datorita
schimbarii anotimpurilor si varstei oamenilor, mediul geografic, destinul
popoarelor.
Ovidiu incepe, in cartea intai, prin evocarea destramarii
haosului initial si prin formarea unei lumi din cele patru elemente, prin
succesiunea celor patru varste ale omenirii si potopul initial Poetul nareaza
legende referitoare la transformarea zeilor in animale, precum cea a lui
lupiterin taur pentru a o rapi pe Europa (Met., 2), dar si a oamenilor in fiinte
necuvantatoare, in flori, arbori, stanci, rauri, astre etc, a animalelor in
constelatii. Aceste legende, de felurite dimensiuni, care penduleaza intre
cateva versuri si sute de stihuri, se conexeaza intre ele prin diverse artificii.
Ovidiu inglobeaza, in epopeea sa, numeroase povesti de dragoste, printre
care se distinge emotionanta, casta legenda a dragostei dintre Philemon si
Baucis, doi batrani, care se iubeau nespus si primeau ca oaspeti chiar pe zei.
Ca recompensa, ei nu cereau decat sa imbatraneasca si sa moara impreuna;
sunt in cele din urma transformati in copaci (Mef., 8, w. 61l-724).
Astfel Ovidiu
raspundea unui orizont de asteptare mult mai amplu decat cel harazit
poemelor erotice. Romanii iubeau cu pasiune mitologia: multe dintre
legendele narate de Ovidiu apar si pe zidurile caselor din Pompei, iar
mozaicurile unor vile romane, insirate pana la Renania actuala, releva
interesul publicului pentru aventurile fabuloase, care se desfasoara in
Metamorfoze. De fapt Ovidiu denota o eruditie mitologica exceptionala, o
cunoastere complexa a vechilor legende. El a utilizat lucrarile mitografilor
greci, mai ales ale celor care tratau despre "metamorfozele" consemnate in
legende, ca Nicandru din Colephon (secolele III-II i.e.n.). De asemenea, el a
apelat la Parthenios si la elevii lui, caTheodoros, dar si la materialul utilizat
de cei mai reputati scriitori greci, ca Homer si trabantii lui, tragicii greci,
indeosebi Euripide. Totodata Ovidiu foloseste si strategii literare datorate lui
Ennius, Catul, Lucretiu, Vergiliu (desigur valorizat in functie de optica

ovidiana, desi s-a aratat ca furtuna din cartea a unsprezecea a

Metamorfozelor seamana mult cu cea consemnata in cartea intai a Eneidei)
O problema complicata s-a pus in legatura cu genurile, cu tiparele
literare practicate in Metamorfoze de Ovidiu. Savantul italian Ettore Paratore
a caracterizat Metamorfozele drept un "gigantic conglomerat de epilii". Sau
altfel spus, o desfasurare, artificios construita, a unei serii intregi de mituri7.
Anumiti cercetatori au incercat sa descopere forta motrice a Metamorfozelor
in filosofia pitagoriciana. intr-adevar, ultima carte a Metamorfozelor
inglobeaza, sub forma unui discurs al lui Pitagora (Met., 15, w. 60-470), o
expunere a unor idei privitoare la conceptia miscarii, devenirii universale.
Dar sunt emise numeroase principii pitagoreice si se preconizeaza doar
teoria metempsihozei, transmigratiei sufletelor, ca un caz particular de
metamorfoza si ca o legitimare a legendelor mitologice. in realitate, discursul
pitagorician este lipsit de profunzime, iar miturile prezentate de Ovidiu apar
ca foarte conventionale. Miturile sunt umanizate, ca si divinitatile Olimpului.
Locasul zeilor este populat de galanterie, de madrigaluri si de scandaluri
sentimentale, lunona, in postura de sotie geloasa, il supune pe lupiter la un
interogatoriu sever (Met., 1, w. 612-624). Ovidiu "cotidianizeaza" mitul, are
tendinta sa renunte la limbajul simbolurilor in favoarea celui al semnelor,
incat el prefigureaza utilizarea de catre Lucan a antimitului. De altfel Ovidiu
practica abil analiza psihologica, sondarea vietii interioare a personajelor
Metamorfozelor8.
Legendele
mitologice despre mutatiile sufletelor si lucrurilor comporta adevarate
scenarii romanesti. Gingasia tonului se imbina cu senzualitatea moravurilor.
Delicatetea sentimentelor se impune in anumite povesti de iubire, ca in cea
mai sus mentionata si referitoare la Philemon si Baucis 9. Jocul cu miturile si
cu motivul dragostei ramane prin urmare structura generativa a universului
ovidian. Jocul savuros si nu pitagorismul.
Chiar in primele
carti, Ovidiu strecoara aluzii la istoria contemporana si transpune in lumea
legendelor institutii, moravuri si comportamente ale Romei arhaice si mai
ales ales ale vremii sale. Poetul blameaza pe ucigasii lui Caesar (Met, 1, w.
200; 15, v. 821), celebreaza gloria lui August, proclamat drept lupiter terestru
(Met., 15, w. 858 si urm.). Totusi un poem centrat pe dragoste si pe jocul
dezinvolt, in care se atribuiau zeilor toate slabiciunile umane, nu putea sa-i
placa lui August10.
In Metamorfoze, Ovidiu se exprima elegant, chiar rafinat. Descriptiile
ovidiene se remarca prin vivacitatea lor, prin umorul, care le imbiba. Ovidiu
manuieste o imagistica bogata in reverberatii, bazata pe asocieri ingenioase
de cuvinte, pe utilizarea unui vocabular expresiv, generator de numeroase

efecte vizuale si auditive, pe o scriitura intens colorata, chiar alambicata,

pretioasa. Abunda metaforele si metonimiile, termenii si conotatiile poetice.
Fraza este indeobste ampla, intemeiata pe o subordonare savanta. S-ar
spune ca poetul diminueaza distantarea sa de poetica clasicismului
augusteic. Dar tendintele spre innoirea limbajului continua sa actioneze si in
Metamorfoze. Astfel s-a evidentiat pasiunea pentru tot ce se prezinta ca
extraordinar, ca surprinzator, pentru o poetica barochizanta a fantasticului,
pentru exuberanta culorilor. Propensiunea spre hiperbolizare emerge adesea
din discursul poetului. Pana la un punct, aceasta stranie epopee
cosmogonica se prezinta ca lirica, intrucat implica trairea legendelor de catre
Ovidiu. Totodata poetul trece rapid de la un scenariu la altul, de la un detaliu
la altul, in chip insolit, prin modificarea unghiului vizual, ca in cazul descrierii
diluviului (Met, 1, w. 285-310) sau al cataclismului prilejuit de carul lui
Phaeton (Met., 2, w. 210-271). Digresiunile prolifereazaa, iar planul uman si
cel divin se suprapun adesea. inraurirea retoricii se manifesta deosebit de
pregnant. Personajele mitologice rostesc cuvantari structurate dupa toate
regulile retoricii, ca in disputa prilejuita de armele lui Ahile, cand vorbesc
succesiv Aiax si Ulise (Met., 13, w. l-22 st 128-381). Abunda formulele si
intrebarile retorice, sententele si maximele, figuri de stil ca apostofele,
antitezele si chiasmele 11.
In concluzie, Ovidiu n-a fost un poet de foarte mare valoare. El nu
atesta forta expresiva, densitatea emotionala a lui Vergiliu sau Propertiu si
nici luciditatea vibranta a lui Horatiu. Poezia sa erotica, dar si cea a
Metamorfozelor si Fastelor sunt dominate de baletul jocului nonsalant si
artificios, de detasare ironica si autoironica a poetului fata de propria
tematica. Elegiile erotice si Ars amatoria traduceau un nonconformism moral
si politic absolutizat si sfidau nu numai regimul augusteic, ci si lirismul
consistent, relativ sincer, al poeziei latine anterioare. insa poezia exilului
denota si conoteaza trairea vibranta a unei experiente de viata profund
amare. Totodata Ovidiu documenteaza si informeazaa asupra legendelor
greco-romane si sarbatorilor italice, ca si - mai ales - asupra vietii cotidiene si
problemelor socio-politice ale Dobrogei antice. Pentru istoria patriei noastre,
Ovidiu constituie un izvor de prima importanta. De aceea nu au exagerat
prea mult cei ce l-au clasificat drept "primul poet roman".Pe de alta parte,
eleganta sprintara sau indurerata a lui Ovidiu poate interesa, poate destinde
orice cititor modern. Ea poate chiar emotiona.