Liviu REBREANU Ion

Motto: Pentru mine, arta zic arta si ma gandesc la literatura

inseamna creatie de oameni si viata. Astfel, arta, intocmai ca si creatia
divina, devine cea mai minunata taina.
(Liviu Rebreanu Cred 1924)

Intr-o sumara incercare de incadrare intr-un tip de scriitor spontan sau laborios Constantin
CIOPRAGA considera ca Liviu Rebreanu ar apartine celei de-a doua categorii (spre deosebire
de Sadoveanu care, cel putin in aparenta, ar apartine primei categorii). O demonstreaza, pe de
o parte, amplul material ramas de la Rebreanu, material privind propriul laborator de creatie si
care releva etapele unei munci laborioase necesar realizrii unei opere durabile ; pe de alta
parte, o demonstreaza structura sa interioara, intelectual-realista, obiectiva si analista,
sinceritatea fata de sine, devenita o a doua natura, o ncercare de ptrundere n sine insusi,
lent, necrutoare, franc si din care afirma el insusi izvorte sinceritatea fa de

art si care-l determina sa puna mereu accentul pe acest dat al actului creator, tocmai pentru
c eul creatorului este mprit ntre existen i creaie.

Si romanul Ion (1920) este rezultatul unei lungi gestatii survenite si ca urmare a faptului
ca autorul fusese martorul mai multor intamplari reale care, acumulandu-se, depasesc pragul
semnificatiilor initiale, continutul lor capatand concretete intr-un plan mai adanc adevarului,
in planul artei. Un taran imbracat in straie de sarbatoare ingenuncheaza si saruta pamantul
pe hotarul satului ; drama unei fete care pacatuise (motiv de salbatica sanctiune paterna) ;
convorbirile cu Ion Pop al Glanetasului ; scene din familia impovarata de necazuri a
invatatorului Vasile Rebreanu iata cateva puncte de reper pentru un schelet de roman .
Din relatarile privind scrierea romanului, autorul aminteste o noapte de august 1916, cea mai
fecunda din viata lui, noapte in care a scris capitolul intai si parte din al doilea. Aceasta
rodnicie exceptionala avea sa o explice prin evocarea neintentionata a unor amintiri din
copilarie care au umplut primul capitol, acele note subiective prin intermediul carora
documentaristii incercau in exces sa raporteze opera la conditii externe.

Totusi, actiunea romanului incepe prin descrierea drumului spre Prislop, de langa Nasaud (in
roman Pripas), a satului si a imprejurimilor, descrieri care corespund in mare parte realitatii.
Despre acest drum s-a spus ca face legatura intre lumea reala si lumea fictiunii, ca o poarta
de acces dinspre real spre imaginar, dinspre biografic spre romanesc, dinspre viata spre arta,
ca o deschidere prin care viata patrunde in roman. Drumul pana la Pripas apare ca fiind primul
personaj al romanului, iar 500 de pagini mai departe, acelasi drum apare ca fiind ultimul
personaj din roman, marcand astfel ciclicitate, un univers rotund si inchis, inchis realitatii pe
care Rebreanu o folosise ca pretext pentru a crea o alta lume. Acest drum are menirea de a-l
trece pe cititor ca peste o granita, din lumea reala spre alta lume, imaginara, similara realitatii,
totusi cu alte legi si intamplari, un imago mundi. Cu alte cuvinte, acest drum inchide si
deschide o lume, este o metafora a romanescului, cum spunea Manolescu in Arca lui Noe.

Ficiunea trece aadar, n realitate i invers, graie unitii de ritm cutat cu ncpnare
flaubertian, prin simetrii de scene i de personaje. Capitole dispuse antinomic (Glasul

pmntului Glasul iubirii), motive reiterate (drumul), personaje polarizate (Ana Florica)
trdeaz organizarea prealabil a materialului epic, ajungndu-se chiar la detaliu.
Daca pana la un punct personajele sunt creionate dupa modele vii, in roman, ele intereseaza ca
aparitii problematice introduse intr-un conflict. Iar problematica din Ion graviteaza in jurul
problemei dureroase a pmntului care apare aproape de la sine, fr efort vizibil, de sub
condeiul scriitorului agresat parc de acelai glas ca i personajul sau principal: Glasul
pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-l. Se simea
mic i slab, ct un vierme pe care-l calci n picioare sau ca pe o frunz pe care vntul o
vltorete cum i place.
Romanul prezint, asadar, lupta lui Ion, un ran srac, pentru a obine pmnt i consecinele
actelor sale. Relaia organic dintre Ion i pmnt este fixat chiar din capitolul al II-lea,
secvena a doua, prin prezentarea drumului lui Ion la cosit. Naratorul surprinde att drumul lui
Ion, ct i instinctul su de proprietate i legtura sa cu pmntul. Pmntul este pentru Ion o
stihie, o for care l cheam, i ordon micrile i l face s se simt stpn n aceeai msur
n care este stpnit. Dorinta apriga a protagonistului romanului de a-si depasi conditia se
loveste de doua obstacole: vocea pamantului si vocea iubirii, pentru el, tentatii problematice si
oponente: forta demonica, de posedare a pamantului, si cea angelica, dragostea pentru Florica.
In aceasta lupta dintre contrariile ce se atrag, in finalul romanului, personajul este distrus,
sfasiat.

n ceea ce privete modalitile de caracterizare a personajului principal, Ion este caracterizat

n mod indirect, prin aciunile sale i prin relaia cu celelalte personaje. Ion este un personaj
eponim, realizat prin tehnica basoreliefului i a contrapunctului, personaj monumental,
complex.
Din perspectiva lui Eugen Lovinescu, aciunile protagonistului pun n valoare inteligena
ascuit a acestuia.
Pe de alt parte, Clinescu afirm c Ion este lipsit de inteligen, avand doar o viclenie
procedural, tipic fiinelor inferioare. De asemenea, Clinescu susine c Ion se
dezumanizeaz treptat, n goana sa ptima dup pmnt, iar moartea sa este expresia
inteniei moralizatoare a scriitorului, demonstrndu-se astfel interpretarea textului ca roman
tradiionalist, construit pe o structur de natur moralist, eticist, o interpretare care se opune,
deci, structural interpretrii lovinesciene, conform creia romanul Ion este unul modern.
Nicolae Manolescu afirm c n centrul romanului se afl patima lui Ion, ca form a
instinctului de posesiune, patim care l face pe protagonist s se foloseasc de femeie ca
mijloc de obinere a pmntului. Cele dou femei, conturate antitetic, Ana i Florica,
simbolizeaz cele dou patimi ale protagonistului: pmntul i iubirea. Mndru i orgolios,

contient de calitile sale, Ion nu-i accept condiia i este pus n situaia de a alege ntre
iubirea pentru Florica i averea Anei. Cele dou chemari luntrice nu l pun ntr-o situaielimit, pentru c se manifest succesiv, nu simultan.
Echilibrul compoziional din Ion, de factur tradiional, surprinde viziunea despre lume a
autorului i evoluia personajului central. Titlurile celor treisprezece capitole, sase in prima
parte, sapte in a doua, sunt si ele semnificative, mai ales cele ce marginesc simetric textul, cu
aer de epopee, "inceputul" si "Sfarsitul", sugerand bucla de timp in care se inscrie actiunea si
mai ales destinul personajului principal. Aceasta organizare epica justifica si formula
balzaciana de roman obiectiv, "oglinda purtata de-a lungul unui drum", dar deschide acest
solid roman, in mod neasteptat, catre parabola. O parabola a vietii si a mortii, ca expresie a
scufundarii sale in lumea de jos a patimilor.
Intr-un univers al patimilor, mai mari sau marunte, actiunea romanului se inscrie pe mai multe
planuri, ilustrand conflicte sociale, intre taranii mai instariti si cei saraci, cel principal
decurgand din dorinta lui Ion de a obtine pamant cu orice pret, apoi intre "intelighentele"
satului, dascalul Herdelea si preotul Belciug, intre reprezentantii comunitatii romanesti si
maghiare, mascand aici ecoul unor confruntari de ordin mai general, conflicte politice.
Pe aceste trasee epice evolueaza o galerie ampla de personaje, balzaciene, de factura realista,
in primul rand taranii inclestati in conflictul de posesiune a pamantului si in aspiratiile erotice,

Ion al Glanetasului, taranul sarac, ambitios, Vasile Baciu, taranul instarit, Ana, mater dolorosa
(Tudor Vianu), Florica, dragostea ideala a lui Ion, George Bulbuc, cei dimprejurul lor,
Alexandru Glanetasu, care irosise pamantul mostenit, oloaga Savista, colportoarea de stiri,
apoi personajele care exprima ierarhia sociala a comunitatii, "oamenii mijlocii, priviti fara nici
un fel de pasiune, fara ura sau dragoste" (Eugen Lovinescu), familia invatatorului Herdelea,
cele doua fete nubile, Ghighi si Laura, tanarul Herdelea, "poetul pierde-vara", "aprigul popa
Belciug", "jovialul avocat Grofsoru, palavragiu si, in fond, "om de inima", "voluptuoasa Roza
Lang si betivul ei sot".
n opinia mea, Ion este un roman care impresioneaz, att prin structura narativ, ct i prin
construcia personajului eponim. Consider c Ion este un rezultat al instinctelor luntrice,
mereu dominat de dorina de a stpni i de a urca pe scara social. Astfel, Liviu Rebreanu se
evidentiaz prin construirea unei personaliti complexe, cu un impact major asupra
cititorului, un personaj marcant al literaturii romne.
n concluzie, romanul Ion este o capodoper a literaturii romne realiste interbelice,
apreciat la aparitie de criticul Eugen Lovinescu drept cea mai puternic creaie obiectiv a
literaturii romne.

Un prim element al textului narativ, semnificativ pentru tema i viziunea despre lume, este
titlul romanului Ion, care pune n eviden personajul eponim. Ion devine, astfel, exponent
al rnimii prin dragostea lui pentru pmnt, individualizat ns prin relaia organic cu
acesta. n satul Pripas, cstoria srntocului Ion cu Ana, o fat cu zestre, nu este un fapt
deosebit, pentru c Vasile Baciu i Ion Pop al Glanetaului dobndiser avere n acelai mod.
Pmntul, expresie ontologic a organicului, absoarbe energii i distruge viei; n jurul su
pivoteaz totalitatea personajelor; ethosul, psihologia, erosul, intreaga existenta se exprima in

felul in care gandesc oamenii despre pamant. El ridica i coboar omul, nscriindu-l astfel ntro dramatic roat a vieii. Portretul de gravur al lui Ion mprumut atributele taranii.
Pmntul nu e fixaie i nici doar glas simbolic, ci realitate zguduitoare. Omul nu trebuie
s se ndeprteze de pmnt, afirma Rebreanu, conceptie prin prisma creia s-au nscut Ion
i Rscoala, i n parte, Pdurea spnzurailor.

Desfasurarea actiunii prezinta pe mai multe planuri narative evolutia personajelor si a

relatiilor dintre ele, avand in centru nucleul format din Ana, Ion,Vasile Baciu, Florica si
George. Altercatia dintre Ion si George Bulbuc, pornita in aparenta de la neplata lautarilor,
degenereaza intr-o bataie care camufleaza un conflict mult mai puternic: disputarea intaietatii
la mana anei.
Cele doua planuri narrative se intalnesc inca de la inceputul romanului in memorabilia scena a
horei,pretext narativ pentru prezentarea personajelor,a atitudinilor lo ai a ierarhiilor sociale
prestabilite.
Dupa descrierea drumului care intra in satul Pripas ,in expozitiune este infatisata o hora a

soartei.Mica intelectualitate de la tara isi face aparitia la petrecerile poporului ,dar nu se

implica pastrand o distant demna.Taranii instariti stau in grup compact,iar cei saraci le dau
tarcoale asemenea lui Alexandru Glanetasu,ca un caine la usa bucatariei.
Ion o joaca pe uratica Ancuta cu gandul la averea ei chiar daca inima lui este daruita
Floricai.Intriga este marcata de aparitia intempestiva a lui Vasile Baciu ,bocotanul care-l
numeste pe Ion hot,talhar,sarantoc si fleandura declansand in taranul mandru si ambitios o
sete de razbunare care se va finalize dramatic pt toate personajele.
Toata energia lui ion se canalizeaza pe dobandirea pamantului mult visar.O seduce pe ana
fortandu-l pe chiabur sa consimta la casatorie,dar complicatiile nu se opresc aici deoarece ion
nu a intrat in posesia actelor pentru zestre.Calvarul anei batuta se alungata de sot si de tata se
va sfarsi la un moment dat in grajd cu streangul de gat.Odata implinita pasiunea initiala,Ion
concluzioneaza ca:altceva trebuie sa fie temelia si aude din nou glasul iubirii
Deznodamantul rezolva dramatic toate conflictele:surprins noaptea la florica ,ion este ucis cu
sapa de George intr-o scena simtrica celei de la hora cand tanarul bogat fusese
infrant.Criminalul este arestat,iar florica urmeaza sa isi duc viata in singuratate.
Dup cum remarc i Nicolae Balot, n universul imaginar al lui Liviu Rebreanu verbul a
avea joac rolul principal. Romancierul este atras de o lume a celor muli umili Ion, un
univers al dezmoteniilor , a celor care n-au .Perspectiva satului n viziune rebrenian,

ierarhia oamenilor, legturile lor, snobismul rnesc, sunt determinate de legile averii i de
cele ale proprietii asupra pmntului.

http://www.scrierile.com/referate/Liviu-Rebreanu/-ION--roman-realist-LIVIU-REBREANUre-rom.php