Politica social definete setul de politici publice ce urmresc realizarea proteciei sociale i a bunstrii.

Ca
disciplin academic, politica social este o arie multidisciplinar, ce folosete concepte i metode din
economie, tiina politic, sociologie, asisten social, psihologie, management, filozofie i drept. Politica
social studiaz fenomene ce transcend aciunile i politicile guvernamentale: dincolo de serviciile sociale
politica social studiaz o gam larg de fenomene sociale i economice legate de bunstarea la nivel
individual, familial sau la nivelul colectivitii.
Astfel, ariile de interes n studiul politicii sociale cuprind:
1. practici administrative i politici n domeniul serviciilor sociale, incluznd servicii medicale,
asigurri sociale, educaie, angajare i formare profesional, servicii comunitare, locuire;
2. probleme sociale, incluznd criminalitate, handicap, omaj, sntate mintal, btrnee;
3. discriminare i dezavantaje: ras, etnie, gen, srcie i inegalitate economic.
Politica social a statului reprezint un ansamblu de scopuri i instrumente de analiz prin care
puterea public realizeaz afectarea normativ a resurselor publice i a distribuirii veniturilor n
perspectiva umanist a dreptii sociale.
n aa fel, politica social urmrete rezolvarea marilor probleme sociale legate de sntate, educaie,
locuine i se realizeaz prin intervenia statului asupra urmtoarelor categorii de beneficiari: familii cu muli
copii fr susinere material, copii orfani, persoane aflate n incapacitate de munc definitiv sau temporar,
persoane vrstnice etc. n general, nu se poate elabora o list universal de componente ale politicii sociale
asupra crora statul dorete i poate s acioneze prin intermediul politicii sociale deoarece aceasta cuprinde
o arie mai larg sau mai restrns de obiective sociale determinat de organizarea societii, n general i n
funcie de politica promovat de partidul de guvernmnt i mecanismele politice specifice acestuia.
ntr-un plan concret i din perspectiv temporal, politica social a evoluat difereniat pe ri,
diferenieri ce se pot vedea reproduse i astzi. ncepnd cu ultima parte a secolului XIX i pn spre anii
1930 ai secolului nostru se pot distinge dou modele contrastante de politic social:
1)

primul, n regimurile liberale, se regsete n rile anglo-saxone. Unul dintre cei mai mari

creatori a fost William Henry Beveridge (ef al serviciului de omaj i ocupare, economist i administrator
britanic). Politicile sociale din aceast categorie au fost orientate spre sisteme tradiionale de combatere a
srciei i de ncurajare a soluiilor private de asigurri sociale. Aceast abordare a fost conform cu ideile
economiei politice liberale clasice, politicile sociale avnd, ca principale instrumente, sisteme de verificare a
mijloacelor de trai i prestaii publice orientate numai spre nevoi care pot fi dovedite a fi, n mod real,
neacoperite i care nu greveaz esenial bugetul public.
2)

cel de-al doilea model este regsit n Europa continental. El s-a bazat pe asigurarea social -

lansat de Otto von Bismarck n anii 1880-, iniial privat i voluntar, devenit ulterior obligatorie. Acest
model s-a construit n ideea unui rol puternic i direct al statului, n special prin stipularea participrii
obligatorii a populaiei i prin stabilirea unor standarde ce trebuie atinse. Aceasta a favorizat dezvoltarea de
programe de asigurri sociale pe principii ocupaionale, cu statut distinct i administrare autonom.
1

Politicile sociale, n evoluia lor, au nregistrat o "explozie" n special dup cel de-al doilea rzboi
mondial, anii '50 i '60 reprezentnd perioada cea mai fertil. Aceast dezvoltare, ndeosebi n rile
occidentale, a fost susinut de creterea economic puternic nregistrat n respectiva perioad. Ea a
permis elaborarea i punerea n practic a unor programe sociale importante, care au ajuns astzi s acopere
n ntregime problematica social, evident cu particulariti i accente de la o ar la alta.

In ultimele decenii, se observa conturarea unor tendinte spre un consens in ceea ce priveste
obiectivele sociale, definite principial. Aceasta se intampla datorita:
a)

manifestarile evidente a unor obstacole de natura economica (riscuri) in satisfacerea unor

nevoi sociale, de aici a necesitatii interventiei puterii publice;

b)

recunoasterii si constientizarii intr-o masura crescanda a unitatii proceselor economice si

sociale si, din acest motiv, a unei tendinte de corelare mai buna, de integrare a politicilor
economice si a politicilor sociale;

c)

faptului ca se manifesta preocuparea de a lega procesul dezvoltarii economice de

satisfacerea nevoilor umane.

Elementul de referinta il constituie problemele sociale reale ce se manifesta in planul national in

anumite perioade. Odata ce se contureaza un acord asupra obiectivelor politicii sociale, alegerea mijloacelor,
a metodelor de actiune devine o problema tehnica. In acest fel politica sociala poate fi caracterizata prin
totalitatea prestatiilor orientate spre gospodarii sau persoane. Din ratiuni de analiza, acestea pot fi grupate in:

prestatii (venituri ) sociale in bani: pensii, ajutor de somaj, etc.;

prestatii (venituri) sociale in natura: servicii de sanatate, de asistenta sociala, invatamant,
etc.;
subventii pentru bunuri si servicii de consum;
prestatii fiscale: reduceri sau scutiri de impozite si taxe.

Pentru o cat mai corecta intelegere a configuratiei politicii sociale, consideram utile urmatoarele
precizari:

politicile sociale in fiecare tara se particularizeaza in functie de conceptiile ce

domina guvernarea si de problematica sociala existenta intr-o perioada data;
politicile sociale sunt si rezultatul jonctiunii intre obiectivele de realizare a
echilibrelor macroeconomice si a eficientei, pe de o parte, cu cele care se refera la
bunastarea individuala, pe de alta parte.

Stiinta economica poate sprijini intelegerea acestui concept prin analize referitoare la:

efectele pe care masurile de politica sociala le au in realizarea obiectivelor fixate si

sesizarea modificarilor inregistrate in nivelul de trai sau in alte segmente ale vietii umane;
confruntarea dintre problemele de functionare pietei si implicarea statului, in special in
problemele de (re)distribuire;

concordanta, corelatiilor dintre parametrii si componentele economice ale dezvoltarii, in

scopul sesizarii unor dezechilibre sau a unor surse pentru posibile dezechilibre (ex.: aspecte
legate de finantare).

Politica sociala poate fi studiata in diverse moduri, in functie de interesul celui care doreste sa
cunoasca:

suprafata de acoperire a problematicii politicilor sociale;

modul de organizare a derularii obiectivelor, in functie de scopurile perioadei de analiza;
cadrul administrativ in care se materializeaza decizia socio-economica.

Principalele preocupari sunt expuse insa in directia ariei de actiune a politicii sociale: - care este suprafata
de acoperire cu protectie sociala; - sistemul de siguranta sociala cuprinde intreaga populatie sau doar
segmentele cele mai defavorizate; - in ce masura statul poate si trebuie sa intervina in politica de locuinte
etc. La acestea se pot adauga intrebari similare privind organizarea si administrarea serviciilor.
Cea mai simpla studiere a politicii sociale se realizeaza prin intermediul descrierii politicilor componente si
a institutiilor care deservesc si formeaza sistemul serviciilor sociale.
Studiul politicilor sociale poate merge spre zona politicului sau a eticii urmarindu-se explicatia atitudinii
factorului politic in fata conflictelor sociale, dar si cautarea cauzelor inegalitatii in societatile evaluate
economic.
Studiul politicilor sociale ofera o vedere mai larga asupra conexiunilor dintre politici (in general) si
societate. Elaborarea politicii sociale este un proces politic, deoarece aceasta zona nu poate fi analizata
independent, fara a face referiri la alte activitati publice. Politicile trebuie sa fie intelese ca produse ale altor
politici. Acesta este un proces cumulativ, care trebuie inteles nu doar prin faptul ca o politica creeaza
oportunitati pentru o alta politica, dar si pentru ca solicita si alte raspunsuri politice.
Pentru a intelege cat mai corect politica sociala trebuie acordata o atentie deosebita constatarilor stiintei
politice.
Un aspect important in studiul politicii sociale il reprezinta examinarea implementarii sale. Impactul
actual al oricarei politici asupra publicului depinde de modul cum ea este interpretata si pusa in practica.
Cea mai evidenta necesitate a celui ce studiaza politicile sociale consta in cunoasterea si intelegerea
sistemului cu care acestea opereaza. Caracteristic persoanelor atrase sa lucreze in domeniul serviciilor
sociale este puternica lor angajare in acest domeniu de activitate.
Poate si pentru acest motiv studiul administratiei sociale este adanc ancorat in problematica politicilor
sociale de care se simte uneori raspunzator atunci cand realitatea afirma esecul unora dintre politicile sociale.
In general, concluzia celor care studiaza politica sociala este unanim formulata: politica sociala se
concentreaza asupra calmarii suferintelor sociale, obiectivele sale sunt acceptate ca valori indraznete; ele
sunt analizate in termenii succesului privind realizarea unor scopuri propuse si gandite in termeni politici.
Intre oamenii de stiinta care s-au ocupat si au scris despre politica sociala s-a purtat o vie dezbatere privind
masura in care analiza societatii si a institutiilor sociale are sau nu valoare pentru elaborarea politicilor
sociale.

Concluzia generala este ca, daca aceste analize sunt facute prin prisma convingerilor politice si etice
personale, ele nu sunt de nici un folos pentru corpul stiintific al domeniului respectiv aducand serioase
prejudicii obiectivitatii.