Floarea

Florile ne inconjoara in orice situatie ne-am afla: botez, nunta, inmormantare. Ele reprezinta
de multe ori pata de culoare' ce da farmec lumii in care traim, caci inflorirea fragililor dar
gingasilor toporasi, primavara, este asteptata de toata lumea ca un mare eveniment, iar toamna cu
greu ne despartim de frumoasele si zburlitele crizanteme, care uneori rezista in fata frigului
pana in noiembrie.
Florile frumusetea, originalitatea formelor si culorilor lor nu dispar decat odata cu ele :
toate calitatile pe care natura li le atribuie din cand in cand nereprezentand altceva decat mijloace
sofisticate de asigurare a continuitatii speciei. Floare, sediul organelor sexuale masculine si
feminine, trebuie sa parcurga doua etape foarte importante si indispensabile, polenizarea si
fecundarea, pentru realizarea acestui obiectiv.
In general plantele superioare au flori hermafrodite incare sunt prezente simultan atat organele
sexuale feminine cat si cele masculine. Doar in cateva cazuri cele doua sexe sunt separate: la
plantele dioice (de exemplu: salcia, pomisorul ghimpos, dafinul) florile masculine si feminine
sunt purtate de plante diferite; la plantele monoice (prumd si dovleac) aceeasi planta poarta
separat ,atat florile feminine cat si cele masculine.
Toate componentele florilor sunt in realitate frunze modificate, in diferite moduri, cu
scopul de a realiza diferite functii.
In continuarea tijei (pedunculului) florale poate observa o parte ingrosata numita
receptacul pe care se inserea diferite componente ale florii. Periantul reprezinta , este format din
caliciu si corola, el acoperind organele reproducatoare. Caliciul este format in exclusiitate din
frunzulite verzi, numite sepale, care au rolul de a proteja structurile interne ale florii, in special
cand aceasta este boboc. Atunci cand sepalele interne ale florii sunt unite, de exemplu la garoafa,
caliciul este gamosepal, in schimb cand ele sunt distantate, de exemplu la trandafir, caliciul este
dialisepal. Caliciul este de cele mai multe ori persistent, in anumite cazuri avand chiar tendinta
de a evolua in timp, demonstrand astfel functia sa protectiva.
Corola, al doilea element constitutiv al periantului, este formata din petale care sunt in
general viu colorate si parfumate. Ele trebuie sa fie atractive pentru insecte in scopul de a
favoriza polenizare si implicit reproducerea. Culorile petalelor sunt determinate de trei grupe de
pigmenti aflati singuri sau in combinatie- care genereaza un adevarat curcubeu in petalele
florilor: anthocyanine care creaza umbre de violet, albastru sau rosu, betalaine care formeaza un
rosu intens si carotenoide care genreaza tente de galben sau portocaliu. Chiar si culoarea
petalelor se poate modifica in diverse moduri. De exemplu o petala ce are o textura neteda este
luminoasa, stralucitoare, in timp ce o petala cu asperitati apare catifelata. Unele flori, folosind
diversi pigmenti, produc lumina ultravioleta pentru a atrage insecte sensibile la aceasta. Insa de
cele mai multe ori, pentru a-si atrage polenizatorii plantele creaza nectarul. Acesta este creat de
glande speciale aflate la baza petalelor.Unele flori secreta cantitati impresionante de nectar,

pentru a atrage polenizatori mai mari, cum ar fi lilieci vegetarieni. Alte flori insa, ale caror
polenizare depinde numai de vant sau apa produc putin nectar sau chiar de loc. Totodata , unele
specii prezinta intre petale, glande minuscule, care produc uleiuri volatile ce sa vaporizeaza
instantaneu, si care dau florilor mirosul caracteristic.