Sunteți pe pagina 1din 9

COMUNICAREA VERBAL, NONVERBAL SI DIDACTICA

Dup apariia ciberneticii i a teoriei informaiei, comunicarea s-a impus ca problem major de cercetare, cu extindere n toate
sferele cunoasterii stiinifice. Comunicarea reprezint o modalitate de legtur n spaiu si timp ntre un anumit sistem si mediul
extern. Potrivit acestei accepiuni, comunicarea devine nu numai un atribut al omului, respectiv al sistemelor socio-umane, ci i al
sistemelor fizice i biologice, la
nivelul crora se realizeaz procese de reglare.
Noiunea de comunicare include doua aspecte distincte : cel de relaie i cel de proces.
-Ca relaie, comunicarea se defineste ca interaciune informaional ntre doi termeni :sursa sau emitentul, care genereaz i
transmite mesaje i receptorul sau destinatarul, care capteaz i prelucreaz(decodific) semnalele transmise de emitent,
modificndu-i sub sub aciunea lor starea iniial.
-Ca proces , comunicarea se refer la ansamblul operaiilor de codare-recodare-decodare i la succesiunea mesajelor care se
transmit ntre emitent i destinatar.
Comunicarea poate fi analizat din multe puncte de vedere, cunoscnd forme diverse. Dintre acestea, comunicarea uman, se
difereniaz, dup natura substanial calitativ a semnalelor i alfabetelor utilizate pentru transmiterea mesajelor(codul folosit)
i canalul predilect de transmitere n :
-comunicare verbal- prin cuvnt. Este specific uman, are form oral sau scris, permite transmiterea unor coninuturi extrem
de complexe.
-comunicare paraverbal-prin nsuiri vocale care nsoesc cuvntul ,cum ar fi :caracteristicile vocii, intensitatea ,ritmul,
debitul vorbirii, intonaia, etc.
-comunicarea nonverbal-prin semne legate direct de postur, micare, gesturi, mimica, nfiare.
n cadrul formelor de comunicare, a fost evideniat valoarea comunicativ a tcerii.Exist tceri-nedumeriri, tceri-proteste,
tceri-aprobri, tceri-laborioase(gndete intens), tceri-provocatoare, tceri-pedeaps,etc.
Formele de comunicare se intercondiioneaz i se sprijin reciproc.Exprimarea verbal este facilitat de prezena gestualitii i
micrii, iar interzicerea acestora, din considerente ntmpltoare sau experimentale , poate produce perturbri ale comunicarii.
S reinem : vorbim cu ajutorul organelor vocale, dar comunicm cu ntregul nostru corp i nu numai. Comunicative sunt i
mbrcmintea, relaiile pe care le stabilim, spaiul pe care l ocupm , distanele la care ne plasm fa de interlocutor.
Concluzii :
-Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominant verbal, nonverbal sau mixte.
-Se apreciaz c promptitudinea este apanajul comunicrii nonverbale, pe aceast cale, informaiile sunt de patru ori i jumtate
mai rapid decodificate dect pe cale verbal.

-Coninuturile afectiv-atitudinale , indispensabile dimensiunii relaionale a oricrei comunicri, se transmit, n proporii


hotrtoare, prin comunicare nonverbal.
-n comunicarea coninuturilor explicite comunicarea nonverbal are un rol explicativ sau ilustrativ, dar are o importan redus.
-In comunicarea unor coninuturi implicite, rolul formelor nonverbale este foarte important, multe dintre acestea neputnd fi
detectate altfel.
-Fa de implicarea voluntar i contient a partenerilor comunicrii n formele verbale, comunicarea nonverbal scap cel mai
adesea contientizrii, gradul de spontaneitate al acesteia fiind ridicat.
-In orice comunicare predominant verbal, componenta paraverbal i cea nonverbal completeaz comunicarea, formnd un
ntreg bine structurat, complex i convergent.
Avantaje ale comunicrii verbale:
-se poate realiza n diferite moduri: -n limbaj oral(monolog, dialog,..),
-n limbaj scris
-n limbajul intern.
-permite transmiterea unui coninut complex, sistemul de informaii transmis i receptat poate fi logic structurat, sistematizat,
exprimat ntr-un limbaj elevat, etc.
-pune n eviden capacitatea de gndire i creativitatea uman
-limbajul intern, vorbirea cu sine i pentru sine, prezint un maximum de economicitate, uznd de prescurtri, condensri,
substituind cuvintele cu imagini, viteza de lucru fiind de sute de ori mai mare dect a vorbirii.
-pe msura constituirii sale , limbajul intern ndeplinete funcii de anticipare, proiectare, coordonare a limbajului oral i scris.
-se intercondiioneaz cu funcia cognitiv i cea reglatorie a limbajului.
Dezavantaje ale comunicrii verbale:
-este lipsit de expresivitate, dac nu apeleaz la mijloace paraverbale i nonverbale.
-transmite mai greu o anumit stare afectiv( suprare. bucurie, etc), cuvintele nu sunt ntotdeauna suficiente.
-viteza de transmitere si mai ales de receptare a mesajului este mai mic, uneori se poate mai uor i mai rapid exprima printr-un
simplu gest.
Avantaje ale comunicrii nonverbale:
-cel mai important avantaj se refer la expresivitate.De exemplu, intonaia si nalimea vocii poate sa sugereze mesaje diferite ale
aceluiai cuvnt .G.Bernard Shaw spunea c exist 1000 de feluri de a spune da i 100 de feluri de a spune nu.

-mijloacele extralingvistice de expresivitate-gesturile, mimica, postura- nsoesc formele comunicrii verbale, antrennd ntraga
personalitate.
-faciliteaz comunicarea, o completeaz cu o component afectiv , persuasiv sau ludic.
-dispune de spontaneitate i mare vitez de comunicare.
-nu se poate imagina nici un fel de comunicare eficient n absena unor componente extraverbale.
Dezavantaje ale comunicrii nonverbale:
-nu poate fi utilizat n procesele de comunicare a unor coninuturi complexe fr s fie utilizat i comunicarea verbal.
-n condiiile excesului de gesticulaie, mesajul poate fi alterat, reacia fiind de respingere sau negare a coninutului transmis.
Concluzie: Toate formele de comunicare sunt importante i se condiioneaz reciproc. Pentru o comunicare eficient i complet
sunt necesare att mijloace de comunicare verbale ct i nonverbale.
Comunicarea paraverbala
Forma comunicarii verbale este constituita de elementele paraverbale: volum, ton, ritm, accent, pauze si dictie. Cu ajutorul
acestora transmitem mesaje subliminale, ce influenteaza interlocutorul la nivel inconstient: in favoarea sau contra noastra! Pentru
a profita de latura pozitiva, trebuie sa cunoastem ce presupun fiecare dintre ele.
Prin volumul vocii dominam sau ne lasam dominati. O persoana cu voce volubila induce ideea de putere si vitalitate, pe cand una
cu voce slaba da impresia de pasivitate si lipsa de incredere in fortele proprii. Pentru a fi ascultati trebuie sa uzam de puterea
vocii, fara insa a exagera, deoarece volumul foarte mare indica o devalorizare a interlocutorului.
Nuantele de tonalitate reprezinta inaltimea de care uzam pentru a pronunta cuvintele. Tonul inalt, strident tradeaza nemultumire si
nervozitate si poate fi lesne interpretat ca o invitatie la conflict. Utilizand un ton de copil (ades intalnit la femei), alintat, vei
sugera nesiguranta, lipsa de experienta, iar interlocutorul te va percepe ca pe o persoana fara autoritate.
Nuanta ce te va avantaja in orice moment este tonul autoritar fara a fi agresiv, vorbeste cu voce moderata, rar si apasat in acest
mod vei fi perceput ca o persoana calma, sigura pe sine, echilibrata si competenta. Creierul uman raspunde instantaneu prin
supunere fata de tonul autoritar, deoarece ii aminteste de tonul parintesc.
Viteza in vorbire este data de ritm, care poate fi lent sau rapid, calm sau precipitat, insa ideal ar fi sa pastrezi o linie de mijloc.
Un ritm prea lent indica o persoana plictisita si fara vlaga este imposibil sa transmiti un mesaj important vorbind in acest modpe cand un vorbitor cu ritm prea rapid va transmite starea de urgenta. Ritmul mecanic, ca un metronom indica o persoana
disciplinata,
cu
vointa
de
fier,
dar
care
isi
controleaza
starile
afective
in
mod
exagerat.
Daca vrei sa dovedesti ca esti o persoana echilibrata, vorbeste pe un ritm moderat, cu usoare fluctuatii- acest lucru te va ajuta si in
cadrul discursurilor: pentru a fi ascultat trebuie sa variezi putin ritmul, altfel intervine o stare de platou ce poate plictisi usor pe
cei
care
te
asculta.
Accentul are un rol important in vorbire, de multe ori decisiv- putem accentua silabe, cuvinte sau chiar fraze. Pentru a evidentia
anumite idei dintr-un discurs, accentueaza-le, rostindu-le mai rar si apasat, in timp ce treci rapid peste ceea ce ti se pare
nesemnificativ
sau
care
te
dezavantajeaza.
Arta de a pronunta corect, dictia, putem afirma ca este elementul paraverbalului cel mai cunoscut, dar nu neaparat si pus in
practica. Pronuntand cuvintele clar vei fi perceput ca o persoana competenta si sigura pe sine.
Elementele paraverbalului constituie adevarate instrumente prin care poti influenta atitudinea interlocutorilor in favoarea ta.
Uzand de o voce volubila, un ton autoritar cu ritm moderat caracterizat de usoare variatii, accentuand aspectele care te
avantajeaza si pronuntand clar si cursiv vei dirija situata in directia dorita, fara eforturi suplimentare.

COMUNICAREA DIDACTICA

Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou sau mai multe persoane, dou sau mai
multe grupuri.
Eseniale pentru actul comunicrii sunt:
1) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri,
2) schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii,
3) modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajati.

Elementele comunicrii didactice sunt:

emiterea mesajului didactic de ctre profesor sau de o alt surs de informaie, de la o anumit distan;

canalul prin care se transmite mesajul;

receptarea mesajului de ctre elevi;

stocarea i prelucrarea lui n scopul lurii deciziilor (formularea rspunsurilor de ctre elev, a corectrilor sau a
completrilor de ctre profesor).

TIPURI DE COMUNICARE :

Dupa nivelul interactiunii:

intraindividuala
interpersonala
de grup
de masa
publica sau mediatica.

Dupa tipul de cod utilizat

verbala (orala
paraverbala
nonverbala.

si scrisa)

Dupa canalul utilizat

directa (nemijlocita)


mediata (cnd se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea, radioul, telefonul, internetul,
aparatele foto, camerele de filmat etc. ).
Comunicare nonverbal; se realizeaz prin intermediul mijloacelor nonverbale( corpul uman, spaiul sau teritoriul,
imaginea)

Comunicarea verbal (limbajul). Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit n
comunicarea interumana. Limbajul, constituie expresia i realizarea conduitelor verbale.
In cadrul comunicarii verbale distingem:
- comunicarea orala
- comunicarea scrisa

Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei, gesturi, stralucirea privirii,
contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificatia cuvintelor. De exemplu, un profesor care intra n clasa
si se aseaza la catedra sau se lipeste de tabla si ramne acolo toata ora, si diminueaza mult din forta discursului. Limbajul
nonverbal are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal.
Scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea activitatii didactice si alegerea acelor
procedee favorabile formarii convingerilor privind toate domeniile cognitiei si practicii umane. Atunci cnd formarea de
convingeri nu este posibila, se apeleaza la persuadare, prin care ntelegem influentarea persoanei mai mult dect prin formare de
convingeri, prin argumentare, dar si prin vizarea afectivitatii, de exemplu atunci ct apelam la flatare pentru a convinge mai usor.
Persuasiunea nsoteste convingerea atingnd att ratiunea ct si sentimentele.
PARTICULARITATI
Comunicarea didactic are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicrii interumane:

se desfoar ntre doi sau mai muli ageni: profesor i elevi, avnd ca scop comun instruirea acestora, folosind
comunicarea verbal, scris, non-verbalk, paraverbal i vizual, dar mai ales forma combinat;

mesajul didactic este conceput, selecionat, organizat i structurat logic de ctre profesor, pe baza unor obiective
didactice precise, prevzute n programele colare;

stilul didactic al comunicrii este determinat de concepia didactic a profesorului i de structura lui psihic;

mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativ i este transmis elevilor folosind strategii
didactice adecvate dezvoltrii intelectuale a acestora i nivelului de cunotine pentni a fi neles de elevi;
- comunicarea se regleaz i autoregleaz cu ajutonil unor retroaciuni (feed-back i feed-farward), nlocuind blocajele care
pot apare pe parcurs.
In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe FUNCTII:

funcia informativ, de transmitere a mesajului didactic i educativ;

funcia formativ, de stimulare a gndirii i a imaginaiei la elevi;

funcia educativ, de transmitere a influenelor educaionale, de coeziune i afirmare a grupurilor colare;

funcia de evaluare i reglare a procesului de predare - nvare;

funcia de rezolvare a problemelor educaionale i a conflictelor colare.

REGULILE comunicarii didactice eficiente sunt:


- sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti;
- sa observi adica sa te intereseze ceea ce se ntmpla n cadrul situatiei de comunicare si sa ntelegi starea receptorilor;
- sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor;
- sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii;
- sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.

Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din mai multe domenii:
- cunoasterea influentei contextului comunicational asupra continutului
comportamentului de comunicare la acesta;

si formei comunicarii, precum si adaptarea

- cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si nonverbale n cadrul comunicarii


didactice;
- cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de relationare cu elevii;
- cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura la alta, iar ceea ce este considerat
eficient n comunicare pentru o cultura poate fi ineficient pentru o alta.
Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite CARACTERISTICI:
1. Ale profesorului:
- claritatea mesajelor
- precizia acestora
- utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
- utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific)
- structurarea logic a mesajelor transmise;
- prezentarea interesant a coninutului instruirii;
- asigurarea unui climat adecvat comunicrii
2. Ale elevilor:
- s aib capacitate de concentrare (pentru a putea recepta i inelege mesajul profesorului);
- s posede cunotinele anterioare necesare nvrii ce urmeaz;
- s fie motivai pentru a nva ( in general i la un anumit obiect

studiu, n particular);
- s cunoasc limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta
n comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie n aceasta directie, ca este un
partener de ncredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se va manifesta
si prin capacitatea de
ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se simt
a judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii.

BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA

Comunicarea poate fi OBSTRUCTIONATA sau doar perturbata de o serie de FACTORI care se interpun ntre semnificatia
intentionata si cea perceputa putnd fi legati de oricare dintre componentele comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor),
sau de interactiunea lor.
Dintre acestia cei mai importanti sunt :

1. Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul pot cauza rastalmaciri ale mesajului de
catre acesta din urma.
2. Probleme semantice specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional, creznd ca si ceilalti l pot ntelege;
persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima ntr-un mod mai sofisticat, greu de nteles pentru persoane cu un nivel
de scolarizare scazut.
3. Distorsiuni perceptive cnd receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de deschidere n comunicare,
neputndu-i ntelege pe ceilalti n mod adecvat.
4. Diferente culturale persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri diferite.
5. Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informatie si de asemenea si
momentul trebuie sa fie bine ales o situatie urgenta nu are sorti sa fie ndeplinita daca este ceruta la sfritul orelor de program
sau la sfrsitul saptamnii.
6. Lungimea excesiva a canalelor o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta.

FACTORI FIZICI PERTURBATORI iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi excesiv de


coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia telefon, cafea, ceai etc.

BARIERE UMANE in cadrul unei comunicari eficiente sunt :


- fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata intlnirii, etc.
- semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte.

- determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il ascult); implicare negativa (ex: Mirela m-a
brfit acum 1 an, deci interpretez tot ce spune ca fiind mpotriva mea).
- frica
- diferentele de perceptie
- concluzii grabite
- lipsa de cunoastere
- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul
emitatorului).
- emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii).
- blocajul psihic
- tracul

Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaiei se pot produce atunci cnd:

emitorul (profesorul) nu stpnete coninutul mesajului didactic transmis;

acesta nu este expus clar, inteligibil i sistematizat;

emitorul vorbete prea ncet, prea tare sau prea repede;

nu prezint la nceput scopul mesajului i nu creeaz motivaii pentru a trezi interesul pentru comunicare;

emitorul nu sincronizeaz diferitele tipuri de comunicare (verbal, paraverbal, nonverbal, vizual etc.);

mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat;

mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract i nu trezete interes, producnd plictiseal;

comunicarea este numai unidirecional, producnd pasivitate;

elevii nu sunt angajai n comunicare prin dialog sau prin ntrebri retorice;

eficiena comunicrii este blocat si de fondul stresant creat de emitor (plictiseal, oboseal, nerbdare, teama de a
nu grei n expunere etc.);

elevii nu au cunotinele necesare pentru a inelege mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate temeinic i ca
urmare se produc interferene.

Intre obstacolele ce apar mai frecvent n comunicarea didactic, menionm:


suprancrcarea (determinat de criza de timp, dar i de dorina unor profesori de a nu omite lucruri importante);

utilizarea unui limbaj ncifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor;


predat;

dozarea neuniform, n timp, a materialului de

starea de oboseal a elevilor /studenilor sau indispoziia profesorului; climatul tensionat sau zgomotos.

Pentru perfectionarea comunicrii didactice, este necesar cunoaterea respectarea unor reguli de ctre profesori, ntre
care menionm:
vorbirea corect, deschis i direct (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);
ncurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoate n ce msur mesajele transmise au fost corect recepionate
i nelese);
ascultarea atent, rbdtoare i ncurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a nelege
exact sensul acestor mesaje;
folosirea mai multor forme de comunicare didactic pentru acelai tip de mesaje (de regul, oral i vizual, concomitent);

repetarea mesajelor mai complexe