Sunteți pe pagina 1din 19

Comunicarea de mediu

Categorii generice ale fotografiei de mediu

Comunicarea de mediu reprezint toate formele de comunicare care sunt implicate cu


dezbaterile sociale despre aspectele si problemele de mediu.
Campul jurnalismului de mediu acopera o mare varietate de subiecte. Conform The
Reporters Environmental Handbook1 jurnalistii de mediu percep grija pentru apa ca cel mai
important aspect de mediu, urmat de grija pentru poluarea aerului, elementele perturbatoare ale
sistemului endocrin si aspectul deseurilor menajere. Jurnalismul de mediu poate include, dar nu
este limitat, cateva din subiectele urmatoare (din The Reporters Environmental Handbook):
poluarea aerului, biodiversitatea, armele chimice, iradiatia mancarii, incalzirea globala, sanatatea
muncii, pesticidele, cresterea populatiei, aprovizionarea cu apa.
Conform EnviroLink Network, organizatie non-profit ce a oferit accesul la mii de
resurse de mediu online, cateva din subiectele ce se incadreaza in aceasta categorie sunt:
agricultura, schimbarea climei, energia, padurile, conservarea habitatului, sanatatea umana,
oceanele, populatia, stiintele, stiintele sociale si umaniste, durata de viata, problemele urbane,
calitatea apei, viata salbatica.2
Tot EnviroLink Network subcategorizeaza stiintele sociale si umaniste in: antropologie,
arheologie, arta si literatura, psihologia de mediu, diversitatea etnica, culturile indigene si
culturile lumii.3 Sanatatea umana este si ea subcategorizata iar aici regasim toxinele, saracia,
calitatea mancarii, cancerul, astmul s.a.4

1 http://en.wikipedia.org/wiki/Environmental_journalism
2 http://www.envirolink.org/
3 http://www.envirolink.org/topics.html?topicsku=2002119145515&topic=Social%20Sciences
%20and%20Humanities&topictype=topic
4 http://www.envirolink.org/topics.html?topicsku=2002119144601&topic=Human
%20Health&topictype=topic

The World Bank, retea ce se ocupa cu politicile globale si are ca scop dezvoltarea
tarilor, include urmatoarele categorii in clasificarea subiectului mediu: managementul resurselor
teritoriale, biodiversitatea, schimbarea climatului, responsabilitatea intreprinderilor, economiile
de mediu, sanatatea mediului, padurile si impadurirea, managementul oceanelor si al coastelor,
epuizarea stratului de ozon si persistenta poluantilor organici.5
Aceasta reprezinta colectarea, verificarea, productia, distributia si expunerea
informatiilor cu privire la evenimente, trenduri, probleme si oameni, de actualitate, care
interactioneaza cu lumea ne-umana.6

5
http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/TOPICS/ENVIRONMENT/0,,contentMDK:20
274260~menuPK:242153~pagePK:210058~piPK:210062~theSitePK:244381,00.html
6 http://en.wikipedia.org/wiki/Environmental_journalism

Fotografia de natur

Fotografia de natur se refer la o gam larg de fotografii luate n aer liber i se dedica
prezentarii elementelor naturale, cum ar fi peisajele, animalele slbatice, plantele i close-up-uri
de scene i compozitii naturale.
Fotografia de natura tinde s pun un accent mai puternic pe valoarea estetic a
fotografiei dect alte genuri de fotografie, cum ar fi fotojurnalismul i fotografia documentara.
Fotografiile de natura sunt publicate in reviste stiintifice, culturale si de calatorie, cum ar
fi revista National Geographic, Wildlife National Magazine si revista Audubon, sau alte reviste
mai specifice, cum ar fi Outdoor Photographer (Fotograf in aer liber) si Natures Best
Photography (Cele mai bune fotografii ale naturii). Fotografi de natura foarte bine cunoscuti sunt
Frans Lanting , Galen Rowell , Eliot Porter i Art Wolfe.

Fotografia wildlife este dedicata capturarii animalelor interesante in actiune, cum ar fi


mancatul, lupta sau in zbor. Tehnicile fotografiei wildlife difer foarte mult de cele utilizate n
fotografia de peisaj. De exemplu, pentru fotografierea animalelor salbatice, fotografii prefera
deschideri mai largi ale diafragmei pentru a atinge o viteza de fotografiere mai rapida, pentru a
ingheta miscarea subiectului si pentru a crea efectul de difuz al fundalului, pe cand fotografii de
peisaj prefera deschideri mai mici ale diafragmei. Viata salbatica este fotografiata in mod normal

cu

teleobiective

lungi,

care

necesita

utilizarea trepiedului.
Fotografia wildlife este considerata
una din cele mai dificile forme de fotografie.
Cei care fotografiaza viata salbatica au
nevoie in general de abilitati de teren
imbunatatite, precum competente tehnice de
sunet sau posibilitatea de a expune corect.
De exemplu, unele animale sunt greu de abordat si necesita astfel o cunoastere a
comportamentului animal, pentru a putea prezice actiunile lor.
In timp ce unele fotografii ale acestei categorii pot fi
obtinute cu un echipament de baza, altele necesita
echipamente de specialitate. Pentru fotografierea
insectelor sunt necesare lentile macro, pentru pasari
lentile focale lungi, iar pentru viata marina camere
subacvatice. Desigur, de la aparitia aparatului digital
si marirea numarului de turisti in cautare de aventura,
o fotografie wildlife poate fi si rezultatul sintagmei omul potrivit la locul potrivit.
In zilele de inceput ale fotografiei era aproape imposibil sa poti captura o imagine a vietii
salbatice din cauza timpului de expunere mare al daguerreotipiilor.
69 de fotografi, 46 de ri, 15 luni i o singur misiune: un omagiu adus speciilor i locurilor
slbatice de pe un continent mai celebru pentru monumentele ingeniozitii umane orae, ci ferate,
cafenele , dect pentru conservarea naturii. Totui dup cum remarc Staffan Widstrand, unul dintre
directorii proiectului speciile slbatice i revin datorit schimbrilor din politic i din stilul de via.
Aproape 20% din Europa este acum prins ntr-o form sau alta de protecie i se produce o schimbare
uria, pe msur ce europenii abandoneaz fermele de familie i se ndreapt ctre orae. Astfel,
animalele

slbatice

ctig

teren

devin

parte

mai

important

din

experiena

european.7(www.natgeo.ro)

7 http://www.natgeo.ro/natura/habitat-conservare/9605-chipul-salbatic-al-europei?showall=1

Fotografia landscape (peisaj) este un gen care intentioneaza sa arate diferite locuri din
intreaga lume. Aceste fotografii capteaza de obicei natura si in mod normal nu contin elemente
construite de om. Fotografii de peisaj incearca sa transmita o apreciere a locului fotografiat, nu
numai aspectul documentar al acestuia.
Un lucru deosebit de dificil la fotografierea peisajului este evidentierea principalului,
menit sa atraga atentia privitorului. Eliminarea elementelor inutile care sustrag atentia
privitorului de la elementul principal al subiectului, delimitarea precisa a compozitiei cadrului
ajuta la realizarea acestui prim deziderat. Folosirea in prim-plan a arborilor, a unor detalii
arhitecturale, favorizeaza frumusetea si armonia distincta a cadrului.8
Unul dintre elementele cele mai importante la fotografia de peisaj este lumina, care poate
sa dea valoare imaginii, creand atmosfera specifica unei ore, unui anotimp sau unei zone. In
functie de iluminare, acelasi peisaj poate arata, fie vesel (senin), fie posomorat.
Lumina cea mai comoda pentru fotografierea peisajelor este lumina solara, atunci cand
soarele se afla lateral si nu prea sus. Peisajul capata relief si o anumita adancime evidentiata de
alternarea luminilor si umbrelor.
Alegerea punctului de statie este hotaratoare pentru reusita fotografiei de peisaj. In acest
gen de fotografie prim-planul este indispensabil, avand roluri multiple: produce iluzie de
adancime, un joc de tonalitati si de forme, acopera unele elemente nedorite, da culoare locala,
cand este intunecos, creeaza straluciri.

8 http://piatadefotografie.3xforum.ro/post/52/1/Fotografia_de_peisaj_Peisajul_/

Timp de peste 30 de ani, alpinitii romni au privit spre piscurile Himalayei peste Cortina de Fier. Prin
anii 80, o viz de ieire din ar era mai inaccesibil
dect un optmiar i puini au reuit s depeasc
birocraia i precaritatea mijloacelor. n anul 1985 a
pornit spre vrful Gurja Himal expediia condus de
Taina i Emil Coliban i naturalistul Ovidiu Bojor. Dup
moartea medicului Cezar Vergulescu, echipa s-a
destrmat, dar Marius Mrcu mpreun cu un alpinist
nepalez au atins totui vrful.9 (www.natgeo.ro)

In fotografia de peisaj, cerul este unul dintre cele mai interesante elemente de compozitie.
Indiferent de anotimp sau de conditiile meteorologice, cerul reprezinta de foarte mult timp o
sursa importanta de imaginatie pentru fotografii pasionati in special de acest gen de fotografie
atat de complex.
Ansel Adams spunea "Dumnezeu a creat lumina si a impartit-o in zece zone." 10 Declaratia
un pic hazlie a lui Adams arata ca lumina, desi este o parte foarte importanta, nu este suficienta
pentru fotografie.
Lumina la rasarit si apus este cea mai buna pentru ca este aproape orizontala, paralela cu
orizontul. In aceste momente lumina atinge subiectul orizontal, dindu-i un aspect tridimensional
atit de necesar in redarea plana. Dat fiind ca Soarele este putin deasupra orizontului la rasarit ori
apus, lumina este filtrata de straturile de praf atmosferic, picla si poluare, inainte de a atinge
subiectul. In timpul acestui proces, marea reducere a intensitatii si difuzia radiatiei produc o
lumina moale. Aceasta filtrare produce si eliminarea razelor verzi si albastre din spectru, lasind
mai mult razele rosii. Ca rezultat, imaginile la rasarit si apus sint calde, cu nuante rozalii, rosii ori
portocalii. Aceasta combinatie de filtrare si difuzie a luminii produce cea mai buna lumina pentru
fotografia de peisaj, lasind o impresie placuta ochiului. Deasemenea, perceptia umana este
9 http://www.natgeo.ro/explorari/alpinism/7497-romani-pe-everest
10 http://www.foto-magazin.ro/tutorial_open.php?art=tutorial_briot4.php

influentata de portretistica si de intrebuintarea unei iluminari laterale a subiectului, fiind astfel


mai placut impresionata decit de o lumina perpediculara pe subiect venita de deasupra.
Intrebuintarea unei lumini laterale creeaza parti luminoase si umbrite pe figura umana, care dau
adincime, tridimensionalitate subiectului. Acelasi principiu se aplica si fotografiei de peisaj cu
rezultate la fel de placute.

Fotografia close-up sau macro nu prezinta subiectul in contextul general al


imprejurimilor. In cazul in care este prea des folosit, close-up poate lasa privitorul nelamurit de
ceea ce vede. Acest tip de fotografie se face foarte rar cu lentile cu unghi de cuprindere larg
deoarece perspectiva face ca subiectul din centrul imaginii sa para nefiresc de mare. Totusi,
subiectul nu trebuie sa fie asezat exact in mijlocul cadrului, ci in conformitate cu regula treimii.
Fotografia macro este acea fotografie care ofera pe film aceeasi dimensiune a subiectului
ca si in realitata. Orice fotografie care ofera pe film o scara de 1:1 sau mai mare este macro
(imaginea pe film este de aceeasi dimensiune sau mai mare decit dimensiunea reala a
subiectului)
Metoda cea mai buna, din punct de vedere optic, este folosirea obiectivelor speciale
"macro". Acestea sunt special proiectate pentru a fotografia de aproape, la scara care se situeaza
in jurul valorii de 1:1. La acest tip de obiectiv, nu apar complicatii legate de ajustarea valorii
diafragmei determinate de extensia lentilelor.
Alte accesorii nafar de obiectivele macro dedicate ar putea fi lentilele closeup i tuburile de extensie, care, folosite mpreun cu un obiectiv bun, pot realiza fotografii macro
foarte detaliate. O metod relativ nou este folosirea unui burduf macro care, mrind distana
de la senzor la obiectiv, scade distana de focalizare, crescnd astfel raportul de mrire dar i
rezoluia imaginii.
Datorit popularitii ridicate, fotografiile macro sunt foarte variate, incluznd o
multitudine de subiecte cu potenial fotografic.

Fotografii close-up

Fotografii macro

Fotografia documentar

Caracterul documentar al fotografiei a fost unul dintre primele laturi ale limbajului su
specific. ntr-o fotografie documentar se combin abordarea plin de imaginaie i prezentarea
creator - artistic pentru a reda subiecte din viaa de toate zilele n forma cea mai eficace
(A.Feininger).11
Fotografia documentara surprinde imagini obiective si veridice ale oamenilor, locurilor si
altor subiecte care infatiseaza perspectiva fotografului insusi. Profesionistii si amatorii de
fotografie documentara utilizeaza acest tip de arta pentru a exprima propria lor definitie in
diferite domenii.
In jurul capitalei, de-a lungul soselei de centura, zac 30 de forturi si baterii, majoritatea
abandonate. Constructiile monumentale, ascunse sub vegetatie, se dezintegreaza, dar inca mai pot fi
salvate. [...]"Centura are o importanta deosebita, pentru ca e unul dintre ultimele sisteme de fortificatii
omogene in jurul unei capitale dupa planul celebrului general Brialmont si reprezinta stadiile finale ale
fortificatiilor detasabile. Proiectul lui Stefan Cristescu reprezinta primul pas in cercetarea necesara
pentru valorificarea acestora, dupa care e nevoie de un proiect pentru restaurarea si punerea lor in
valoare" - spune Sergiu Isopescu, cercetator la Institutul pentru Studii Militare. Istoria centurii fortificate
a Bucurestiului incepe odata cu venirea pe tronul Romaniei, in 1866, a lui Carol I. 12(www.natgeo.ro)

Arta fotografiei documentare a fost acceptata la scara larga in mass-media deoarece a dat
culoare subiectelor discutate despre probleme actuale si chiar a extins dimensiunea presei in
domeniul fotografiei.
Definitia fotografiei documentare difera de la un fotograf la altul, fiecare are propria lui
perspectiva despre ce inseamna. Acestia sunt foarte atenti in a captura imagini pentru ca ceea ce
exprima fotografia reprezinta mesajul pe care ei vor sa-l transmita.13
Stilurile de fotografie documentara sunt definite de un fotograf bazandu-se pe tipul de
abordare al subiectului si pe interesele sale, care se reflecta in propriile capodopere. Privitorii pot
deosebi cu usurinta munca unuia fata de a altuia prin felul in care acesta proiecteaza subiectul in
11 http://www.scribd.com/doc/94711949/Bazele-Fotografiei-Si-Operatoriei
12 http://www.natgeo.ro/istorie/personalitati-si-evenimente/8464-forturile-bucuretiului?
showall=1
13 http://www.documentary-photography.net/whatis.html

fotografii. Stilurile diferite de fotografie documentara pot fi observate in reviste de specialitate si


in alte media printate sau in galerii foto unde o multime de fotografi, profesionisti sau amatori, se
aduna pentru a-si expune munca.
Life Library's Documentary Photography (1972) a definit fotografia documentara ca fiind
o reprezentare a lumii reale de catre un fotograf a crui intenie este de a comunica ceva de
importan, pentru a face un comentariu, care va fi neles de ctre privitor.14
Autorii au propus trei
: transmiterea realitatii vizuale (John Thomson , William Henry Jackson, Eugne Atget),
realitatea sociala (Jacob Riis, Lewis Hine si fotografi ai Farm Security Administration (FSA)) si
realitatea psihologica (Robert Frank, Lee Friedlander, Diane Arbus). Sub aceasta definitie ampla,
o mare parte din fotografiile timpurii despre razboi, folclor, obiceiuri sociale si societati
autohtone au fost etichetate drept documentare. La sfarsitul secolului 20 a fost inclusa si
fotografia de strada, cel mai probabil, ca un mijloc de a o diferentia de fotojurnalism. Astfel,
brazilianul Sebastio Salgado, autor al fotografiei documentare, a descris fotografia in Witness in
our Time (Martor in timpul nostru) ca fiind o expresie activista a ideologiei, un vector de
conectare la realitile diferite ale oamenilor din ntreaga lume.
Incepand cu 1950, dar crescand dupa 1970, fotografia documentara a devenit multe
lucruri pentru multe audiente. Charlotte Cotton, curator al expozitiei Stepping In and Stepping
Out: Fotografia documentara contemporana de la Victoria din Londra si Muzeul Albert, a
subliniat gama fortelor emotionale politice, umaniste si estetice care conduc fotografia
documentara.
Lewis Hine si James Van DerZee sunt doi dintre pionierii fotografiei documentare. In
timp ce fotografia documentara si fotografia artistica sunt considerate a fi total opuse, Paul
Strand este unul din putinii fotografi cunoscuti pentru imbinarea acestor tipuri atat de diferite,
prin stilul sau avangardist.

14 http://www.answers.com/topic/documentary-photography-1

De multe ori, imaginile cu inclinatie spre fotografia documentara, tind sa fie socante,
grotesti, vii si intense, pentru a demonstra un punct de vedere si pentru a trezi emotiile
privitorului. Unele din cele mai comune exemple ale fotografiei documentare sunt prezente in
ziare si reviste moderne. Prin aceste imagini, publicul afla informatii adevarate despre situatiile
politice, culturale si de mediu. Avand in vedere acest fapt, nu este surprinzator ca fotografia
documentara a explodat in constiinta americana in timpul Marii Crize din 1930, atunci cand
fotografii documentau saracia raspandita.

Fotografie documentara obiectiva nu exista. Un fotograf care insista pe aspectul asta e naiv.
Aici este mereu un interes politic, comercial sau personal. Limita dintre fotografia documentara si
propaganda este foarte subtire. Ar trebui sa invatam cum sa dezvaluim puterea limbajului vizual al
fotografiei de propaganda. Fotografierea in diverse locuri, adopta una din laturi: pozitiva sau
negativa.15

Lucrand in special la inceputul secolului 20, fotograful francez Eugene Atget, a


documentat fatade ale magazinelor, detalii arhitecturale si sculpturale, copaci si verdeata si
indivizi care isi castigau existenta ca vanzatori ambulanti, producand circa 10000 de fotografii
ale Parisului si imprejurimilor sale.
Spre deosebire de multi fotografi de arhitectura de dinaintea lui, Atget a aratat o atentie
remarcabila compozitiei, caracterului semnificativ al continutului, calitatii luminii si in special
sentimentelor fotografului referitoare la subiect.
Forta expresiva vizuala a muncii lui Atget, produsa cu o camera de format mare, este o
dovada a capacitatii documentarii de a depasi simpla inregistrare spre a deveni o experienta ce
inspira.
Fotografia documentara a experimentat o reinviere in Statele Unite in timpul Marii Crize,
cand guvernul federal a efectuat un proiect documentar major. Realizat de Farm Security
Administration (FSA), sub conducerea lui Roy E. Stryker, care intrase in contact cu munca lui
Hine, proiectul cuprindea mai mult de 270000 de imagini produse de 11 fotografi care lucrau pe
durate variabile, in momente diferite si locuri diferite.16 Toti au muncit pentru a arata efectele
transformarii agriculturii cauzate de criza economica, lipsa ploilor si practicile agricole inutile
din America de Sud si regiunea centrala.
Una din sarcinile acestui proiect a fost de a inregistra conditiile de functionare, atat in
ferme cat si in noile gospodarii create de legislatia federala. Cea de-a doua atributie a proiectului
a fost de a starni compasiune astfel incat problemele abordate prin actiunea legislativa sa castige
suport.

15 G. Kornelissen, Documentary Facts As


APropagandahttp://www.shotaddict.com/tips/article_Types+Of+Photography.+Documentary+Photography.html

16 http://www.history.com/topics/history-of-photography/page2

Fotografia social-documentar

Ca o definitie scurta, fotografia social-documentara este inregistrarea oamenilor in


conditia lor naturala cu o camera. Deseori se refera si la un gen de fotografie ce are ca scop
prezentarea vietii oamenilor defavorizati sau dezavantajati.
Fotografia social-documetara poate fi dedicata deseori grupurilor sociale cu similaritati
socio-economice si culturale si arata conditii de viata si de munca percepute ca fiind rusinoase,
discriminatorii, nedrepte sau daunatoare. Copiii trimisi la munca, neglijarea copiilor, persoanele
fara adapost, saracia printre segmente ale societatii, copiii si varstnicii saraci si conditiile de
munca periculoase sunt cateva exemple de situatii studiate prin fotografia social-documentara.
In toata Africa subsahariana, statisticile referitoare la HIV/SIDA sunt cumplite: peste 26 de milioane de
persoane traiesc cu acest virus, iar 2,3 milioane mor anual din cauza unor afectiuni legate de SIDA. In
Lusikisiki, o regiune rurala din Provincia Eastern Cape, saracia a bantuit pe aici dintotdeauna, iar
pandemia face acum supravietuirea si mai complicata. Totusi, in anumite privinte, suferinzii de aici sunt
mai norocosi decat majoritatea africanilor care se lupta cu boala. In ultimii doi ani, aproape 800 de
persoane din Lusikisiki au fost tratate cu medicamente antiretrovirale (ARV). Acestea sunt administrate
de Siyaphila La - "Traim aici" -, un proiect comun al Fundatiei Nelson Mandela, al misiunii Medici fara
Frontiere din Africa de Sud si al autoritatilor locale din domeniul sanatatii. 17 (www.natgeo.ro)

17 http://www.natgeo.ro/stiinta/sanatate/7505-o-viata-cu-sida?showall=1

Saracii, cei exclusi din societate si clasele sociale


joase sunt

portretizati

printr-o observare

plina

de

compasiune. Puterea documentara a imaginilor este


asociata cu dorinta pentru o schimbare politica si sociala.
In Statele Unite doi fotografi remarcabili s-au
implicat la sfarsitul secolului 19 pentru a sustine oamenii
marginalizati ai societatii, Jacob Riis si Lewis Hine.
In 1890, Jacob Riis a adus documente despre
conditiile de viata ale somerilor si ale oamenilor fara
adapost din New York. Saracimea este de invinuit pentru
asocierea nedreapta a saraciei cu pedeapsa, generozitatile
cu inchisoarea, in servirea noastra municipala indreptata spre nevoile Jumatatii Inferioare. 18
Acesta a mai fost interesat si de soarta imigrantilor, multi dintre ei locuind in saracie extrema in
mahalalele New Yorkului. Riis ia partea oamenilor pe care ii fotografiaza si apeleaza la constiinta
sociala a societatii.

18 Riis, Jacob, How the other half lives, Ed. HathiTrust Library, pp. 255

Lewis Hine a documentat copiii muncind in industria americana, astfel ca la inceputul


secolului 20 a publicat mii de fotografii destinate sa atinga coarda sensibila a natiunii. In aceeasi
masura a acordat atentie si situatiei imigrantilor. Munca lui a culminat cu o lege impotriva
muncii copilului, care insa a fost respinsa la scurt timp dupa introducerea ei ca rezultat al intrarii
Statelor Unite in primul razboi mondial.

Unii fotografi abordeaza problemele sociale fara a arata sustinere pentru victimele
inegalitatilor si nedreptatilor sociale, precum Diane Arbus sau Tina Barney. In timp ce Arbus a
creat imagini obsedante ale invalizilor si ale altor oameni marginalizati, Barney a documentat
viata albilor ce apartin clasei superioare din New England.
Documentarea sociala in sensul literal reprezinta documentatiile multilaterale din viata de
zi cu zi, in anumite orase, peisaje si culturi. Exemplele sunt egal variate ca si oportunitatile.
Roman Vishniac poate fi mentionat ca un caracter reprezentativ, ce a documentat viata evreilor in
Europa de Est de dinainte de Holocaust.
Un alt gen apropiat de procedurile si rezultatele fotografiei social-documentare este
fotografia etnografica, care adesea studiaza viata oamenilor aflati in situatii precare, dar
intentionand sa documenteze traditiile, imbracamintea si conditiile de viata pe cale de disparitie.

Fotografia etnografic

Fotografia etnografic sau antropologic este o form de fotografie documentarstiinific, al crei scop este de a fotografia oamenii prin intermediul culturii si mediului social
din care fac parte, fiind un instrument pentru descrierea si analiza diversitatii culturale a fiintelor
umane.
Att fotografia, ct i etnografia, s-au nascut la mijlocul secolului 19 si imediat ce
fotografia a devenit populara, antropologii au gasit in aceasta activitate modul ideal de a
documenta lucrarile etnografice folosindu-se de ambele discipline. Cu toate acestea, cercetarile
care se concentreaza pe fotografie ca obiect de studiu antropologic sunt destul de recente, in ele
considerandu-se fotografia ca un dispozitiv construit din punct de vedere social.

Fotografia antropologica are o valoare stiintifica, oferind o reprezentare vizuala a


oamenilor intr-un grup socio-cultural, fie pentru a documenta o indeletnicire etnografica, fie
pentru a arata prin imagini statice, obiceiurile si detaliile unei culturi cotidiene.
Ca multe femei de origine aymara din public, Yolanda i Claudina sunt mbrcate pn n cele
mai mici detalii dup moda tradiional a platourilor nalte din Anzi: fuste strlucitoare, peste mai multe
straturi de jupoane, aluri brodate pe care sunt prinse bijuterii n filigran, plrii tari. Costumele lor
sclipesc n lumina reflectoarelor, n timp ce nainteaz ca
o procesiune regal n jurul tribunelor, salutnd publicul
cu zmbete afabile de prinese, fcnd piruete i
fluturndu-i graios mna, pn cnd muzica se oprete.
Acesta e semnalul: cu micri agile, cele dou femei intr
legnndu-se pe ringul de wrestling, care a fost centrul de
interes

al

activitii

din

aceast

dup-amiaz. 19

(www.natgeo.ro)

De la inventia sa, fotografia a fost folosita ca instrument de studiu si demonstratie


stiintifica, trecand inclusiv, pentru o perioada, prin naivitate si supraevaluare a imaginii tehnice
ca proba de adevar, ca in cazul fotografiilor antropometrice din secolul 19, care au fost utilizate
pentru a demonstra superioritatea omului alb sau pentru studii criminologice precum cele
realizate de Alphonse Bertillon, bazate pe imagini vizuale simple.
Pe de alta parte, fotografia etnografica este urmasa ilustratiilor de calatorie, foarte
frecvente si apreciate in expeditiile stiintifice si in societatile colonizatoare, inca din secolul 15.
Incepand de la aparitia fotografiei in 1839, ilustratiile au fost inlocuite treptat, dar definitiv.
Mai tarziu, odata cu aparitia turismului si interesul crescand pentru cunoasterea si
impartasirea diversitatii culturale care ne inconjoara, fotografia etnografica s-a transformat intr-o
activitate foarte populara. Majoritatea calatorilor, interesati sa imortalizeze trairile si experientele
pe care vizitarea societatilor exotice le ofera, au abordat fotografia obligandu-ne sa studiem si sa
reflectam la importanta acestei discipline.

19 http://www.natgeo.ro/locuri-si-oameni/cultura/8787-luptatoarele-de-wrestling-din-bolivia?
showall=1

La sfarsitul secolului 19 au fost lansate planuri mari de a compara si contrasta rasele


umane si de a le fotografia. De exemplu, a fost propus ca expozitia Calcutta din 1869 sa adune
oameni ce apartin triburilor din Asia, Polinezia si Australia, cu scopul de a fi examinati si
fotografiati. Proiectul a esuat, dar studiile si expozitiile etnografice, ilustrate pe larg de fotografii,
au luat amploare in decursul anilor 1860 si 1870. Fotograful german Carl Dammann a realizat un
album cu 600 de imagini mici numit Ethnological Photographic Gallery of the Various Races of
Man20 in 1875.

In Rusia, campul de munca mai sistematic ce avea ca scop sa descrie tipurile fizice si
costumele locale, a inceput sa foloseasca fotografia. Russian Geographical Society a emis
20 Mary Warner Marien, Photography: A cultural History, Ed. Laurence King Publishing, pp. 95

instructiuni speciale pentru fotografii ce incercau sa realizeze un studiu stiintific al diferentelor.


Fata completa, profilul si inaltimea completa a oamenilor erau considerate a fi cele mai utile din
punct de vedere stiintific.
Fotografia antropologica a avut o straduinta morala pe masura ce s-a raspandit notiunea
ca populatia bastinasa nu are forta fizica si psihica sa supravietuiasca abuzului civilizatiei
Western.