Sunteți pe pagina 1din 3

TUMORILE NAZALE SI

ALE SINUSURILOR PARANAZALE

1. TUMORILE BENIGNE
Tumorile benigne sunt relativ rare la aceste organe si cel mai adesea se manifesta
printr-o obstructie nazala, rinoree mucopurulenta, tulburari de olfactie.
Cele mai frecvente sunt:
A. Osteoamele sunt tumori dure, situate cel mai des la nivelul sinusului frontal si
etmoidal.
Simptomatologia se caracterizeaza prin cefalee si senzatie de presiune la nivelul
capului. Sinuzitele repetate sau mucocelul se datoreaza obstructiei mecanice provocate de
aceste osteoame. Marimea lor exagerata poate provoca deviatii oculare si uneori de
complicatii intracraniene. Deseori sunt descoperite intamplator cu ocazia unei radiografii
craniene efectuata in alte scopuri.
Tratamentul este chirugical si consta in extirparea tumorii.
B. Papiloamele, sunt tumori de origine virala, rare in cavitatea nazala si sinuzala,
mai des intalnindu-se la nivelul vestibulului nazal. Ele necesita supraveghere,
datorita potentialului de degenerare maligna, mai ales papiloamele invertite.
Simptomatologia, este reprezentata de obstructia cailor respiratorii superioare,
obstructia nazala si epistaxis. Tumora poate fi demonstrata la rinoscopie.
Diagnosticul pozitiv are la baza examenul histopatologic.
Tratamentul este chirurgical si consta in excizia papilomului, stiut fiind, ca in caz
de malignitate aceste tumori sunt radiorezistente.
C. Polipul sangerand al septului nazal este un angiofibrom localizat la nivelul
petei vasculare.
D. Hemangioamele si limfangioamele ( capilare sau cavernoase) sunt tumori
congenitale, 90% manifestandu-se in primul an de viata, 60 % fiind

la sexul feminin. Sunt cele mai frecvente tumori benigne la copii si au tendinta de
remisiune spontana in primul an de viata.
Tratamentul se recomanda a fi efectuat in jurul varstei de 3-4 ani si este
chirurgical cu ajutorul Laserului, criocauterizarea, sau mai modern introducerea in
sedinte repetate a unor bastonase de Mg inactivat in tumora, pana la disparitia tumorii.
Radioterapia este eficace, dar produce cicatrici deformante ale scheletului facial, precum
si pericolul unei degenerari maligne mai tarziu.
Se mai pot intalni condroame, fibroame, glioame, toate aceste tumori au ca unica
modalitate de tratament extirparea chirurgicala.
2. TUMORILE MALIGNE
Tumorile maligne pot afecta exteriorul nasului, aici incluzand: carcinomul
bazocelular (bazaliomul), carcinomul spinocelular si melanomul. Keratomul senil si
xeroderma pigmentosum sunt tumori cu potential malign si sunt cuprinse in grupul
starilor precanceroase.
A. Keratoacantomul este in esenta o tumora benigna dar foarte greu de diferentiat
de un carcinom scuamos.
Tumorile cele mai frecvent intalnite in cavitatea nazala si in sinusuri
sunt carcinoamele epiteliale, carcinoamele adeno-chistice si adenocarcinoamele.
Tumorile mezenchimale cum ar fi sarcoamele, condrosarcoamele, osteosarcoamele si
limfoamele sunt rare. La copii cel mai frecvent se intalneste Histiocitoza X (granulomul
eozinofil) si rabdomyosarcoamele. Tumorile care se nasc din epiteliul olfactiv se
numesc estezioneurinoame si sunt tumori maligne.
Simptomatologia comuna acestor tumori este: obstructia nazala progresiva,
insotita de rinoree purulenta si sanguinolenta, epistaxisuri, deformari nazale si/ sau
orbitare, in functie de faza de dezvoltare a tumorii precum si prezenta adenopatiei
laterocervicale.
Tratamentul in functie de stadiul de evolutie al tumorii, de adenopatia metastatica
si de metastazele la distanta, poate fi chirurgical sau radioterapic (cobaltoterapia,
curieterapia, accelerator liniar), sau paleativ cu ajutorul citostaticelor.

Tumorile maligne ale sinusurilor, in functie de locul de origine si de dezvoltare,


au fost clasificate in trei categorii:
a) tumori de suprastructura, cand se nasc in etmoid, invadeaza fosa nazala si se
manifesta prin obstructie nazala, rinoree mucopurulenta si epistaxis. In evolutia lor,
aceste tumori invadeaza orbita producand exoftalmie, tulburari de vedere, cecitate.
Decesul se produce cel mai adesea in urma complicatilor secundare invaziei
endocraniene.
b) tumorile de mezostructura, se manifesta mai tarziu si ele isi au originea in
sinusurile maxilare. In dezvoltarea lor depasesc sinusul, ducand la deformarea obrazului.
Durerile maxilare acompaniate de anestezia nervului suborbitar, pot fi semne clinice
foarte valoroase.
c) tumorile de infrastructura se caracterizeaza printr-o evolutie bucala si/ sau
dentara, cand sunt descoperite de stomatologi, intrucat dintii sunt impinsi afara din
alveole, locul lor fiind luat de mugurii tumorali sau bolta palatina se deformeaza,
rebordul alveolar al osului maxilar se ingroasa, astfel incat bolnavul care a avut o proteza
dentara nu o mai poate folosi.
Diagnosticul tuturor acestor tumori nazale sau sinusale, se face pe baza:
anamnezei, examenului ORL, examenului histopatologic, iar tratamentul se face in
functie de bilantul lezional, care necesita examen radiologic, tomografie computerizata,
rezonanta magnetica nucleara si o serie de examinari complementare.
Tratamentul de electie este cel chirurgical, completat cu tratament radioterapic sau
citostatic, dar rezultatele sunt nesatisfacatoare, procentul vindecarilor la 5 ani osciland in
jurul cifrei de 37%.