Sunteți pe pagina 1din 29

Tipuri de piee

Posibilitatea de a controla preul este influenat de natura concurenei existente pe pia. Unele
organizaii acioneaz pe piee extrem de competitive, iar altele dein controlul pieei din care fac
parte. Intre aceste dou extreme, exist o multitudine de variaii ale tipului de concuren i ale
puterii de a stabili preul. Totalitatea organizaiilor care fabric i comercializeaz acelai produs
formeaz o ramur de producie.
Diferitele ramuri sunt formate dintr-un numr variat de organizaii, de la una sau dou (exemplu:
ramura productoare de avioane), la foarte multe (exemplu: industria uoar). Preul i nivelul
produciei unei anumite ramuri sunt stabilite prin combinarea deciziilor individuale, pe care le ia
fiecare organizaie privind producia proprie i prin confruntarea curbei rezultante a ofertei cu cea
a cererii pieei.
Pentru a inelege cum este influenat nivelul preului pieei de ctre mrimea i numrul
organizaiilor i din ce cauz difer atat de mult numrul organizaiilor, care formeaz o anumit
ramur de producie, economitii studiaz structura pieei.
Structura pieei reprezint un sistem de clasificare care grupeaz firmele in funcie
de concurena creia trebuie s-i fac fa. Ea descrie structura vanzrilor i a cumprtorilor de
pe piaa respectiv.
In practic, exist diferite criterii de clasificare a structurii pieei. Unul dintre acestea il constituie
graniele pieei mrimea suprafeei in care interacioneaz vanztorii i cumprtorii. Ele sunt
adesea confuze i difer foarte mult in funcie de natura bunurilor sau a serviciilor. De exemplu,
piaa restaurantelor este local, piaa bancar este regional, piaa petrolului este internaional.
Un alt criteriu de clasificare a structurii pieei il reprezint produsele (sau serviciile) substituibile
care intr in concuren pe acea pia. Intr magazinele alimentare in concuren cu
restaurantele? Dar radioul, televizorul, casetofonul, CD player-ul, video-ul i jocurile pe
calculator? Economitii analizeaz structura pieei pentru a inelege modul in care furnizorii
rspund cererii consumatorilor, precum i mobilitatea cu care sunt folosite resursele.
Cele dou extreme ale structurii pieei, frecvent folosite in aceastanaliz, sunt:

concurena perfect

monopolul pur .

Aceste dou forme au caracteristici diametral opuse i corespund urmtoarelor situaii:

muli vanztori ai unor bunuri identice

un singur vanztor, i anume:

Vom analiza, in continuare, aceste dou extreme ale structurii de pia, precum i alte forme
circumscrise lor.

In cazul concurenei perfecte exist muli vanztori ai aceluiai tipde produse, nici unul
dintre acetia neputand s stabileasc preul.

In cazul monopolului pur, un singur vanztor deine controlul intregii piee, deci i al
preului.

Concurena perfect, lumea


primitorilor de pre
Atunci cand numrul cumprtorilor i al vanztorilor unui anumit tip de produs (sau serviciu) este
suficient de mare, preul acestuia este considerat ca fiind dat. Toi participanii pe piaa respectiv
sunt considerai primitori de pre, deoarece ei nu pot, nici singuri, nici in grup, s-l stabileasc sau
s-l modifice. Deci, in aceast situaie, preul nu se afl sub controlul primitorilor de pre,
depinzand numai de nivelul ofertei i al cererii. Nici un consummator nu va reui s cumpere la
preuri mai mici decat preul pieei. Pe de alt parte, nici un productor nu va putea vinde la
preuri mai mari decat preul pieei, deoarece consumatorii ii vor putea procura bunurile
(serviciile) mai avantajos, de la ali ofertani.
Primitor de pre este deci vanztorul (cumprtorul) care consider preul pieei ca fiind dat.

Figura. 8.1 Curba cererii firmei unei organizaii perfect concureniale


Curba CC' a cererii pe o pia cu concuren perfect este orizontal (figura 8.1). Indiferent de
cantitatea vandut, firma va obine preul pieei Po. Alura orizontal a curbei cererii reprezint
caracteristica esenial a concurenei perfecte.
O pia caracterizat printr-o concuren perfect indeplinete patru condiii:

Prima condiie const in existena unui numr mare de firme primitoare de pre. In acest
caz, nici furnizorii, nici cumprtorii nu pot influena condiiile ofertei i respectiv ale cererii.
Impactul pe care prsirea pieei de ctre anumite firme, intrarea de noi concureni pe pia,
precum i refuzul unor consumatori de a cumpra il au asupra preului este neglijabil.

A doua condiie este aceea c toate organizaiile de pe piaa respectiv trebuie s


realizeze acelai tip de produs (serviciu). Produsele (serviciile) sunt difereniate.

A treia const in faptul c toi cumprtorii trebuie s dein informaii precise, pentru a
putea fi siguri c preurile produselor (serviciilor) realizate de diferii concureni din ramura
respectiv sunt intr-adevr identice.

A patra condiie este libera intrare pe pia ca i libera ieire de pe pia. Firmele existente
nu pot bloca intrarea altor firme pe pia i nu exist bariere, care s restricioneze sau s
blocheze ieirea de pe pia.

Oferta organizaiei in condiiile concurenei perfecte


Teoria general a deciziei privind nivelul ofertei arat c, in vederea stabilirii celui mai convenabil
nivel al produciei, organizaia folosete condiia de marginalitate:

CM = VM
in care:
CM = este costul marginal;
VM = este venitul marginal.
Conform acestei condiii, managerii organizaiei verific dac preul mediu la care poate fi vandut
produsul acoper costul mediu. O alt caracteristic a concurenei perfecte este i egalitatea
dintre
venitul marginal VM i preul P.

VM = P
Aceast egalitate apare deoarece curba cererii este orizontal i nu descendent, cum se
prezint de obicei, atunci cand organizaia este obligat s reduc preul pe msura mririi
cantitii oferite. Deci, in cazul companiilor care acioneaz pe o pia cu concurenperfect,
venitul obinut prin vinderea unei uniti suplimentare este egal cu preul ei.

Curba ofertei pe termen scurt, in condiiile


concurenei perfecte
In figura 8.2 sunt reprezentate curbele costurilor pe termen scurt i anume: costul
marginal (CMS), costul unitar (CUS) i costul variabil unitar (CVUS). Conform relaiei (2),
condiia de marginalitate pentru stabilirea celui mai bun nivel al produciei este:

CMS = VMS = P
Conform acestei ecuaii, in cazul concurenei perfecte, organizaia poate produce doar atata timp
cat preul este egal cucostul marginal. Aceast egalitate este acceptat intrucat profitul este in
orice caz mai mare sau pierderea mai mic, in cazul in care se produce, decat dac nu
seproduce nimic. Ins, in nici un caz, preul nu poate scdea sub nivelul costului variabil unitar,
organizaia intrerupand, in acest caz, activitatea pe termen scurt.

Curba, care reprezint grafic evoluia cantitii pe care organizaia dorete i poate s o produc
la fiecare pre dat, poart numele de curba ofertei. Preul de scoatere din funciune este preul
la care organizaia elimin pierderile numai prin oprirea produciei.

Figura 8.2 Decizia privind oferta organizaiei pe termen scurt, in condiiile concurenei
perfecte
Conform figurii 8.2, curba ofertei pe termen scurt este reprezentat de poriunea de deasupra
punctului A a curbei CMS. Ea realizeaz corespondena intre preul pieei i cantitatea realizat.
Intre punctele A i C, corespunztoare preurilor P1 i P3, organizaia ofer, dar inregistreaz
pierderi pe termen scurt, deoarece preul este mai mic decat costul mediu. Aceste pierderi sunt
ins mai mici decat cele pe care le-ar inregistra firma neproducand. La preuri superioare lui P3,
preul la care CMS intersecteaz minimul curbei CTMS, organizaia inregistreaz profituri pe
termen scurt. De exemplu, la preul P4 profitul pe unitatea de produs este reprezentat de

segmentul DG, diferena dintre preul i costul total mediu pe unitatea de produs. Preul P1
este preul de scoatere din funciune.

Curba ofertei pe termen lung, in condiiile


concurenei perfecte
In cazul concurenei perfecte, pe termen lung se aplic aceleai principii ca i in cazul ofertei
organizaiei. In acest caz, condiia de marginalitate pentru stabilirea celui mai bun nivel al
produciei este:

CML = VML = P
in care:
CML = costul marginal pe termen lung;
VML = venitul marginal pe termen lung;
P = preul produsului.
Figura 8.3 prezint costul unitar pe termen lung CVL i costul marginal pe termen lung CML.

Figura 8.3 Decizia privind oferta organizaiei pe termen lung in condiiile concurenei
perfecte
Curba costului marginal pe termen lung CML este mai puin abrupt decat curba costului
marginal pe termen scurt CMS, deoarece in acest interval de timp organizaia poate lua decizii in
vederea modificrii factorilor de producie.
In figura 8.3, curba ofertei pe termen lung este poriunea de deasupra punctului B de pe curba
CML, care face corespondena intre preul pieei i cantitatea oferit. In punctul B preul P2, la
care se produce o cantitate Q2, este egal cu minimul costului unitar pe termen lung. In acest
punct profitul este zero, din venituri acoperindu-se doar costul de oportunitate al banilor i timpul
productorului. Se spune c, in aceste condiii, organizaia obine profit normal. Preul
corespunztor punctului B se numete pre de intrareieire.
La acest pre, din motivele prezentate mai sus, nu exist stimulente ale intrrii pe pia i nici
motive ale prsirii ei. Costurile de intrare-ieire pot fi, aa cum reiese din analiza mai atent a
figurii 8.3, mai mari decat cele de meninere in interiorul ramurii. De exemplu, firmele care vor s
ptrund pe pia sunt uneori nevoite s se amplaseze in poziii mai puin avantajoase in

comparaie cu cele ale concurenilor deja existeni, ceea ce atrage costuri de transport mai mari.
Or, preul P3 acoper, aa cum am artat, numai minimul costului unitar pe termen lung. Prin
urmare, intrarea devine atractiv numai la preuri ceva mai mari.

Organizaia marginal
In condiiile concurenei perfecte, in cadrul ramurii exist un numrmare de organizaii care
realizeaz acelai tip de produs, pe care il vand la acelai pre, dar avand curbe ale costurilor
uor diferite.
In figura 8.4 sunt prezentate curbele costurilor a dou organizaii, A i B. Organizaia A are un
cost redus, in timp ce B are un cost ridicat. In cadrul ramurii, pot exista i organizaii ale cror
costuri sunt cuprinse intre A i B, precum i altele cu costuri mai mari decat B. Curbele costurilor
organizaiei A vor fi curba costului unitar pe termen lung CULA i curbacostului marginal pe
termen lung CMLA.
Curbele costurilor organizaiei B vor fi CMLB i CULB. La preul P, firmaA, care are costuri mai
mici, produce o cantitate QA mai mare decat cantitatea QB a firmei care are costuri mai mari. In
timp ce la acest pre firma A obine profit, firma B ii acoper doar cheltuielile, neinregistrand
profit. O reducere cat de mic a preului, va fora firma B s prseasc ramura. De asemenea, in
condiiile preului P, nici o alt firm cu costuri mai mari decat cele ale firmei B nu poate intra in
competiie. Ele pot spera s intre in cadrul ramurii numai dac preul P va crete puin.

Figura 8.4 Firma marginal


In concluzie:

organizaia marginal din interiorul ramurii este aceea care are cele mai mari costuri in
comparaie cu concurenii, reuind ca la nivelul P al preului pe termen lung s-i acopere
numai cheltuielile;

organizaia marginal care ateapt ptrunderea in ramur este acea firm cu cele mai
sczute costuri in comparaie cu firmele care nu pot intra in competiie la nivelul P al preului
pe termen lung. O cretere cat de mic a preului ii va permite intrarea in cadrul ramurii.

Realizarea echilibrului in cadrul ramurilor cu


concuren perfect
Dup ce am examinat curbele ofertei ramurii pe termen lung i pe termen scurt, putem studia
modul in care interacioneaz oferta i cererea pe termen scurt i pe termen lung, determinand
preul de echilibru pe termen scurt i respectiv pe termen lung. In cazul echilibrului pe termen
scurt (lung), la preul pieei, cantitatea cerut este egal cu cantitatea oferit de organizaiile
careconcureaz in cadrul ramurii, atunci cand fiecare produce la nivelul curbei ofertei pe termen
scurt (lung).

Dei au libertatea de intrare i de ieire, atunci cand se inregistreaz numai profituri normale, alte
organizaii nu vor fi interesate s ptrund pe pia, iar cele existente nu vor avea motive s o
prseasc. Modificarea strii de echilibru a ramurii are loc numai atunci cand se produc
schimbri ale costului sau ale cererii.

Efectul creterii costului asupra strii de echilibru


Dac la un moment dat cresc preurile resurselor, vor crete la randul lor costurile variabile
unitare i costurile unitare ale produselor. In aceast situaie firmele vor continua s ofere
produsele atata timp cat pe termen scurt preul lor acoper costurile variabile unitare, chiar dac
este mai mic decat costul unitar. In acest fel, fiecare unitate realizat va contribui la recuperarea
unei pri din costurile fixe totale ale organizaiei, egal cu diferena dintre pre i costul variabil
unitar. Continuarea activitii pe termen scurt se justific prin faptul c oricum nu se poate aciona
asupra capitalului fix, deci cheltuielile fixe s-ar inregistra oricum i pierderea ar fi mai mare. Dac
preul este mai mic decat costul variabil unitar, organizaia trebuie s-i inceteze imediat
activitatea pe termen scurt pentru c fiecare unitate realizat ar aduga la pierderile cauzate de
costurile fixe totale o sum egal cu diferena dintre costul variabil unitar i pre.
Pe termen lung, se poate aciona asupra capitalului fix, luandu-se msuri de reducere a costurilor
fixe totale sau dimpotriv de lichidare a activelor fixe. Prin urmare, pe termen lung vor continua s
ofere meninandu-se pe pia, numai firmele care au costul unitar mai mic decat preul.
Ca urmare a acestor fenomene, atunci cand preul resurselor crete, pe termen scurt preul
produselor va crete pentru un timp, din cauza reducerii ofertei. Pe termen lung ins, cererea
scade, preul scade i ca urmare, o parte din firme nu-i mai pot continua activitatea i se retrag
de pe pia, oferta continuand s scad.

Efectul cererii asupra strii de echilibru la nivelul


ramurii
Pe termen scurt, fiecare organizaie are o parte din factorii de producie constani i numrul
organizaiilor care concureaz pe pia este fix. Dac cererea incepe s creasc, preul de
echilibru crete la randul lui. Pe termen lung, organizaiile ii pot modifica toi factorii de producie,
luand msuri care s contribuie la reducerea costului unitar.
In aceste condiii, firmele obin profituri supranormale i apare stimulentul ca noi organizaii s
ptrund pe pia, oferta va crete, i ca urmare preul de echilibru scade.

Figura 8.5 Modificarea cererii intr-o ramur caracterizat prin concuren perfect

Concurena imperfect
Dup cum s-a artat, concurena perfect reprezint numai una dintre extremele structurii de
pia. Alturi de organizaiile perfect concureniale, pe pia coexist alte trei tipuri de organizaii:
cele afla te in concuren monopolistic, oligopolul i monopolul pur, acesta din urm
reprezentand cealalt extrem a structurii pieei.
O firm imperfect concurenial este aceea care exercit un oarecare control asupra preului
produselor sale.
Condiiile in care firma poate deine controlul asupra preului sunt urmtoarele:

fiecare firm deine un segment de pia important;

fiecare firm produce un bun care se difereniaz de cele ale concurenilor.

O organizaie imperfect concurenial rspunde la cel puin una dintre cele dou cerine. Unele
organizaii intrunesc chiar ambele condiii. Pentru a putea inelege de ce aceste dou trsturi

permit unei organizaii s controleze preul produselor, s analizm ce se intampl cu o


intreprindere care fabric cea mai mare parte a produciei cu care se vine pe o pia de
exemplu, o intreprindere productoare de oel. Prin poziia pe care i-o confer importana
segmentului de pia pe care il deine, aceasta poate manevra preul pieei, prin modificarea
nivelului produciei proprii. In situaia in care aceast intreprindere i-ar reduce producia,
cantitatea de oel oferit pe pia ar scdea suficient astfel incat preul oelului s creasc. Invers,
creterea produciei ar determina reducerea preului.
Controlul asupra preului il poate deine i o organizaie care se adreseaz unui segment mic de
pia, dar care ofer un produs care se difereniaz net de cele ale concurenilor. S lum
exemplul unui restaurant de tip fast-food, de exemplu al unuia din reeaua Mc Donalds. Dei
meniurile oferite sunt aceleai in toate restaurantele din aceast reea, ele se difereniaz fa de
cele ale altor tipuri de restaurante. Dac o parte a clienilor prefer acest gen de servicii i
produse, preul lor poate crete puin, fr a determina reducerea vanzrilor. Dac, dimpotriv,
preul s-ar reduce puin, numrul de clieni ar crete.

Cererea in condiiile concurenei imperfecte


Am vzut c cererea pentru produsele organizaiilor perfect concureniale este perfect elastic,
deoarece acestea nu dein controlul asupra preului. Alura curbei cererii in cazul concurenei
perfecte este deci orizontal. In cazul firmelor imperfect concureniale, alura curbei
estedescendent, datorit celor dou posibiliti existente: fie de a crete preul i de a vinde o
cantitate mai mic, fie de a reduce preul i de a vinde ocantitate mai mare. Figura 8.6 ilustreaz
acest lucru.

Figura 8.6 Curba cererii in condiiile concurenei imperfect


Din figur se poate observa c o organizaie care acioneaz in condiii de concuren imperfect,
pentru a-i putea mri preul de la P0 la P2, trebuie s-i reduc producia de la Q0 la Q2. Invers,
dac dorete s-i mreasc producia de la Q2 la Q0, trebuie s-i reduc preul de la P2 la
P0.Intrucat aceast organizaie are, prin segmentul important deinut, o influen insemnat
asupra pieei, alura curbei cererii pieei va fi, de asemenea, descendent, dei cele dou nu vor
coincide decat in cazul monopolului pur. Cat timp pe pia vand mai multe firme, curba cererii
fiecrei firme in parte este mult mai elastic in comparaie cu cea a pieei. In cazul monopolului
pur curba cererii firmei i curba cererii pieei coincid, deoarece productorul, deci ofertantul, este
unic.

Monopolul pur, lumea cercettorilor de pre


Dup cum am mai artat, monopolul pur se afl fa de concurena perfect la extrema opus a
structurii pieei. In situaia monopolului pur nu exist concuren.

Aa cum ii arat i numele, combinaia a dou cuvinte greceti mon i polein (singur i vanztor),
monopolul este unicul ofertant de pe o anumit pia, intrarea altor firme fiind restricionat legal
sau pe alte ci. Prin urmare, monopolul i ramura (piaa) coincid. Monopolurile pot fi proprietate
de stat sau particular. Dei monopolul deine controlul intregii piee, i poate astfel stabili preul,
curba cererii ii limiteaz posibilitile de vanzare i veniturile. Dac totui preul crete prea mult,
cererea poate disprea. Pentru sporirea volumului vanzrilor, preul trebuie redus.
Controlul monopolistului asupra preului i a veniturilor const in studierea elasticitii cererii. La
randul ei, elasticitatea este condiionat de existena mrfurilor substituibile. De aceea, pentru
monopolist este vital blocarea intrrii concurenilor pe pia. Cele mai importante bariere in
calea intrrii altor firme pe pia sunt secretul de producie, tehnologia special, controlul asupra
materiilor prime cheie, brevetul.
Dei avantajele pe pia ale monopolului sunt indiscutabile, el este obligat totui s in seama de
legea cererii. Preul i cantitatea cerut fiind invers proporionale, cu cat va crete preul, cu atat
va scdea cantitatea vandut. Deoarece dein controlul asupra pieei, monopolurile pot cuta i
stabili combinaia cea mai profitabil intre pre i cantitatea vandut, totale, deci profitul. Din acest
motiv, monopolurile au fost denumite i cercettori de pre.
Cercettori de pre sunt acele organizaii care dein puterea de monopol, putand stabili preul.

Producia i maximizarea profitului de monopol


Dup cum am vzut anterior, concurena perfect asigur egalitatea dintre venitul marginal al
organizaiei i pre. Spre deosebire de aceast situaie, in cazul monopolului, curba cererii firmei
coincide cu cea a ramurii, avand o traiectorie descendent. De aceea, venitul marginal este mai
mic decat preul cu care se vinde fiecare unitate de producie suplimentar. Conducerea
monopolului tie c producia suplimentar reduce venitul obinut de pe urma acesteia,
deoarecepreul scade pe msura reducerii cererii. Figura 8.7 prezint relaia dintre venitul
marginal (VM), preul (P) i venitul total (VT), in cazul in care cererea este descresctoare. Cu
cat cererea este mai puin elastic, fiecare unitate produs suplimentar va determina reducerea
mai mare a preului i, deci, a venitului.

Figura 8.7 Cererea, venitul total i venitul marginal


La orice nivel al produciei, cu cat cererea este mai puin elastic, cu atat curba VM a venitului
marginal se plaseaz mai jos in comparaie cu ceaa cererii.
Fiind dat o anumit curb a cererii, venitul marginal scade cu atat mai mult sub nivelul preului,
cu cat producia este mai mare. Peste o anumit producie (4 uniti in cazul figurii 8.7) la
creterea

vanzrilor costurile cresc mai repede decat veniturile, le depesc i apar pierderi din ce in ce
mai mari. Ca urmare,venitul marginal devine negativ. Deci, aa cum reiese din figura 8.7, venitul
total incepe s scad. Atunci cand preul nu asigur recuperarea cheltuielilor variabile pe termen
scurt, monopolistul decide incetarea temporar a oferirii de produse, iar dac preul este mai mic
decat cheltuielile medii totale pe termen lung, monopolul prsete piaa.

Figura 8.8 Echilibrul de monopol


Regula pe care am discutat-o anterior i conform creia maximizarea profitului este posibil la
acel nivel al produciei la care venitul marginal VM este egal cu costul marginal CM, este
valabil i in cazul monopolurilor. In figura 8.8, acest nivel este Q1. Preul pe care monopolul
ilcere la acest nivel este P1. Pentru P1 i Q1, profitul monopolului e maxim, orice alt combinaie
profit-pre micorandu-l.
Atunci cand produce Q1, costul mediu va fi CTM1. Ca urmare, monopolul obine un profit unitar
egal cu (P1 - CTM1) i un profit total egal cu (P1 CTM1) x Q1, profit supranormal denumit profit
de monopol. In
figura 8.14, profiturile de monopol sunt acoperite de zona haurat.

Stabilirea preurilor de monopol


Spre deosebire de firmele perfect concureniale, care accept preul stabilit in funcie de cerere i
ofert, monopolul este un cercettor de pre. Fiind singurul ofertant de pe piaa respectiv, el
ajut s se stabileasc pentru produsul su acel pre care ii maximizeaz profitul. Aa cum
rezult din figura 8.8, maximizarea profitului se poate menine pe termen lung, datorit lipsei
concurenei. Spre deosebire de firma perfect concurenial, care ii stabilete preul la nivelul
costului marginal, monopolul ii va maximiza profitul, practicand preuri mai mari.
Cretereapreului peste nivelulcostului marginal reprezint o msur a puterii de monopol.
Preul care maximizeaz profiturile se obine prin controlul asupra cantitii oferite. Cantitatea
aleas spre a fi oferit pe pia de monopol va fi aceea la care costul marginal este egal
cu venitul marginal.

Consideraii privind puterea de monopol


Puterea de monopol reprezint posibilitatea organizaiei de a crete preul fr a-i pierde
clienii in totalitate. In lumea afacerilor, majoritatea organizaiilor au un anumit control
asupra preurilor pe care le stabilesc. Chiar in cadrul pieelor cu o concuren rezonabil, unele
organizaii se pot bucura de anumite avantaje, de exemplu, o amplasare mai bun. Altele pot
ptrunde pe piee noi sau in extindere, la timpul cel mai potrivit. De fapt, organizaiile care
acioneaz in condiii de concuren perfect, i monopolurile pure sunt puine. Un numr mic de
monopoluri produc un bun sau un serviciu care nu are substitueni. Elasticitatea cererii depinde
direct proporional de numrul produselor sau al serviciilor substituibile existente.
Puterea de monopol este invers proporional cu elasticitatea cererii. Cu cat gama de produse
sau de servicii este mai larg, cu atat puterea monopolului este mai mic. Economitii sunt de
acord c barierele artificiale in calea ptrunderii pe pia pot determina creterea preurilor i
scderea reaciei pieei la modificarea preferine lor consumatorilor. De aceea, in majoritatea
statelor, s-au elaborat reglementri antimonopol.

Concurena monopolistic
Modelul monopolului pur i concurena perfect ne pot ajuta in analiza structurii de pia, cu
toate c anumite trsturi ale acestora sunt nespecifice. Exist firme care, dei vand produse
(sau servicii) aproximativ identice cu cele ale altora, pot deine controlul asupra pieei. Aceste
firme sunt cercettori de pre i sunt componente ale unei piee a crei structur este
caracterizat prin concuren de tip monopolist. Pieele produselor cosmetice, inclmintei,

florilor sunt exemple de piee caracterizate printr-o concuren de tip monopolist. In orice caz,
dac exist libertate de intrare i ieire, aceste firme, fiecare fabricand bunuri cu caracteristici
unice, nu vor catiga profituri supranormale pe termen lung. Libertatea de intrare va asigura o
modificare a cantitii oferite, ceea ce, in ultim instan, egaleaz veniturile cu cheltuielile.
Concurena monopolistic se caracterizeaz prin existena unuinumr mare de firme care vand
produse similare, dar difereniate, barierele de intrare fiind nesemnificative.
Concurena monopolistic se aseamn intr-o oarecare msur atat cu monopolul pur, cat i
cu concurena perfect, dar este mai apropiat de cea de a doua. Trsturile care apropie
concurena monopolistic de concurena perfect este existena unui numr mare de firme,
fiecare dintre ele contribuind cu cantiti mici la oferta pieei. Faptul c fiecare firm vinde un
produs diferit de cel al concurenilor determin alura descendent a curbei cererii fiecrei firme in
parte.
Faptul c dou organizaii din aceeai reea, de exemplu dou restaurante, se pot diferenia intre
ele, dei ofer acelai tip de produse i deservicii, poate prea ciudat. In comer i servicii ins,
amplasarea firmei are un rol esenial, clienii fiind dispui s plteasc mai mult pentru un confort
i o accesibilitate superioare.
Un alt factor, care difereniaz produse asemntoare este modul de servire. Muli clieni prefer
s-i cumpere imbrcmintea din magazinele mici, in care vanztorii ii ofer serviciile pentru
alegerea mrfii. Alii prefer, dimpotriv, magazinele universale, cu personal puin, deoarece
acolo au posibilitatea s aleag singuri. Deci, dei produsele vandute sunt aceleai, firmele se
difereniaz prin tipul serviciului oferit. Aceasta face ca i preul mrfurilor s fie diferit, deoarece
serviciul suplimentar oferit in magazinele mici atrage costuri mai mari.

Stabilirea preului pe pieele cu concuren


monopolistic
Intrucat produsele sau serviciile vandute de organizaiile monopolistic concureniale difer intr-o
oarecare msur, fie din punct de vedere fizic, fie din punct de vedere al amplasrii firmei, fie din
punct de vedere al serviciilor, preurile pot fi intr-o oarecare msur diferite. Totui, modificarea nu
poate fi semnificativ fr a produce un rzboi al preului, fr a duce la pierderea clienilor. Dar
dac firma consider c este mai avantajos s ofere mai puin pentru a mri marja de profit,
atunci va practica preuri mai ridicate decat media. Dac, dimpotriv, consider c profitul poate fi
obinut mai uor prin volumul vandut, va stabili un pre mai coborat decat media.

In cazul concurenei monopoliste, intervalul de pre i felul in care o firm ii poate desfura
activitatea este determinat in mare msur de preul mediu al celor mai apropiai concureni. O
organizaie se poate abate puin de la preul mediu al pieei, in funcie de natura activitii pe care
dorete s o desfoare. Aceasta nu inseamn c poate stabili orice pre, dei are mai mult
libertate decat firmele perfect concureniale.
In cazul concurenei perfecte, restriciile de pre i de volum al produciei sunt mai riguroase.
Firmele ii maximizeaz profiturile, dup cum am artat, la o cantitate de produse la care venitul
marginal este egal cu preul pieei. Aceeai tehnic se utilizeaz i in cazul firmelor care ii
desfoar activitatea in condiii de concuren monopolistic, dar, de aceast dat, curba cererii
este descendent. Mai mult, venitul marginal al unei uniti vandute suplimentar este mai mic
decat preul acesteia, deoarece preul nou, mai mic, se aplic tuturor unitilor vandute. Ca i
monopolul, firma monopolist concurenial ii maximizeaz profiturile dac vinde o cantitate
corespunztoare punctului in care costul marginal este egal cu venitul marginal. S ne amintim
c CM, costul marginal, este costul producerii sau vanzrii unei uniti suplimentare de producie
i VM, venitul marginal, este venitul suplimentar obinut prin vanzarea acestei uniti
suplimentare. De exemplu, cand vanzarea unui produs suplimentar cost 9000 de lei i venitul
marginal obinut prin vanzarea acestuia este 9500 lei, intreprinderea ii sporete cu 500 lei
profiturile prin vanzarea acestui produs. Creterea produciei este rentabil pentru organizaia
respectiv atata timp cat VM este mai mare decat CM. Figura 8.9 ilustreaz acest lucru.
S presupunem c organizaia dorete s-i sporeasc producia peste nivelul Q0. Se poate
observa c, in acest caz,costul marginal CM crete, in timp ce venitul marginal scade. Peste
acest nivel, costul marginal depete venitul marginal i intreprinderea inregistreaz pierderi,
deci creterea volumului produciei va fi nerentabil. Suprafaa haurat din figur reprezint
profitul suplimentar obinut prin creterea produciei de la Q la Q0.

Figura 8.9 Preul i cantitatea de produse care maximizeaz profitul organizaiei in


condiiile concurenei monopolistice
Figura arat totodat care este preul care asigur maximizarea profitului. Dac organizaia
dorete maximizarea profitului i produce sau vinde Q0, curba cererii indic faptul c preul pe
care clienii sunt dispui sl plteasc este P0. Organizaia nu va cere un pre mai mic, deoarece
in acest mod ar pierde profit. Pe de alt parte, ea nu va putea cere preuri mai mari, deoarece la
cantitatea Q0 cumprtorii vor plti cel mult preul P0.

Profiturile supranormale i pierderile organizaia


Din figura 8.9 nu a reieit dac organizaia realizeaz profituri supranormale sau pierderi. Tot
ceea ce putem preciza este faptul c P0 i Q0 reprezint preul i respectiv cantitatea optim la
care, fie pierderile sunt minime, fie profiturile sunt maxime. Pentru a putea determina profitul sau
pierderea, trebuie cunoscut costul unitar CU. Dac la nivelul cantitii optime CU este mai mic
decat preul, firma obine un profit. In situaia invers, inregistreaz pierderi.

In situaia in care organizaia obine profituri supranormale, resursele folosite producand un catig
mai mare decat acela care ar putea fi obinut din utilizarea lor in alte domenii (costul de
oportunitate). Organizaia se poate afla in aceast poziie favorabil din dou motive:

este atat de bine gestionat incat costurile sunt mici;

organizaia vinde un produs solicitat, deci curba cererii acestuia este relativ inalt.

In situaia unei organizaii care inregistreaz pierderi, resursele folosite de organizaie conduc la
un catig mai mic decat acela care ar putea fi obinut utilizand resursele in alte domenii. Orice
organizaie se poate afla in aceast situaie nefavorabil fie atunci cand salariile sunt foarte mari,
fie din cauza unei slabe gestionri. Pierderile se pot inregistra i atunci cand produsul vandut nu
este solicitat de consumatori, astfel incat cererea este relativ sczut.

Modificrile care pot avea loc pe termen lung


Existena profiturilor supranormale, cat i a pierderilor inregistrate de un numr substanial de
organizaii pe o pia monopolist competitiv va determina apariia unor modificri in cadrul
ramurii. De exemplu, dac un numr substanial de organizaii obin profituri supranormale,
aceast situaie stimuleaz atat creterea produciei de ctre concurenii existeni, cat i
ptrunderea pe pia a noi concureni. In ambele situaii, cererea incepe s scad, deplasandu-se
spre stanga. Acest lucru are dou consecine:

consumatorii vor cumpra mai puin la preul dat;

consumatorii vor cumpra cantitatea oferit, numai dac preul scade.

Deci, pe msura deplasrii curbei cererii spre stanga, preul i cantitatea scad, ca urmare
profiturile supranormale vor scdea i ele pan la zero. Acest lucru nu este neaprat valabil
pentru toate organizaiile. Anumite organizaii pot continua s inregistreze profituri supranormale,
intrucat dein controlul asupra unora dintre resurse. In comer, amplasarea deine un rol hotrator
pentru obinerea de profituri. Alegerea unei zone favorabile se poate datora priceperii
proprietarului sau managerului, norocului sau unor circumstane aprute ulterior, cum ar fi
construirea in apropiere a unui cartier de locuine. In alte cazuri, de-a lungul anilor, organizaia ii
catig fidelitatea clienilor, care nu mai pot fi atrai de concurenii nou intrai pe pia. Aptitudinile
antreprenoriale ale unora dintre proprietari sunt uneori greu de atins de ctre rivalii lor.
In situaia contrar, o parte a organizaiilor care inregistreaz pierderii ii reduc patrimoniul vor
prsi piaa. Este evident c atunci, din cauza situaiei nefavorabile, nu vor intra pe pia ali
concureni. In acestecondiii, curba ofertei se va deplasa ctre stanga. In acelai timp, pe pia
exist i proprietari sau manageri care pot avea idei asupra imbuntirii situaiei firmelor lor sau

care au pltit faciliti la un pre mai sczut pentru dotri. Din aceste motive ei pot obine un profit
normal.
Cand oferta scade, fapt care duce la creterea preului de echilibru, organizaiile care s-au
meninut pe pia vor obine un profit supranormal.

Oligopolul
Denumirea de oligopol deriv din cuvintele greceti aligos i polein (caiva vanztori). Etimologia
ne d o imagine asupra pieei de oligopol. Un oligopol este o ramur format din cateva
organizaii, de obicei trei sau patru, care produc cea mai mare parte a produciei pieei. Oligopolul
se intalnete de obicei in industria grea sau in ramuri in care produsele se vand la nivelul
naional. Mainile, oelul, avioanele, medicamentele, petrolul, mineralele, computerele sunt
produse fabricate, deregul, de oligopoluri.
Astfel de ramuri, in care cateva organizaii produc cea mai mare parte a bunurilor de un anumit
fel, apar in principal atunci candintreprinderile de dimensiuni mari pot fabrica produsele in
condiiile mai eficiente decat cele mici.
De exemplu, este greu de imaginat o industrie a automobilelor format din cateva mii sau chiar
cateva sute de intreprinderi mici. Ele nu ar putea utiliza tehnicile eficiente ale produciei de mas.
Spre deosebire de concurena monopolistic, organizaiile de pe o pia oligopolist nu produc
neaprat produse care se difereniaz de cele ale concurenilor. Petrolul, oelul, mineralele sunt
aceleai pretutindeni, putand fi calificate ca produse omogene. Sunt i oligopoluri care nu fabric
produse omogene, de exemplu, automobile sau unelte. Trstura distinctiv a oligopolului este,
ins, numrul mic de organizaii care concureaz pe pia.

Stabilirea preurilor
Faptul c, in cazul oligopolului, fiecare intreprindere vinde o parte important a produselor de pe
pia, permite ca acestea s influeneze preul produsului. De exemplu, dac una dintre marile
companii productoare de oel ii reduce producia, volumul de oel existent pe pia va deveni
insuficient, importurile neacoperind necesarul. Consecina va fi creterea preului. Cu alte cuvinte,
pe o pia oligopolist, curba cererii cu care se confrunt fiecare firm este descendent.
Posibilitatea fiecrei firme de a influena preul produsului este inslimitat din cauza existenei
produselor substituibile. De aceea, fiecare firm trebuie s-i vand produsele la un pre care se
aliniaz la preul concurenilor, in special dac produsele fabricate de aceasta intr in categoria
celor omogene.

De aceea, toate organizaiile de pe piaa oligopolist ii schimb preurile aproximativ in acelai


timp, in special in cazul produselor omogene. Numai la produsele de lux, cum ar fi anumite
modele speciale de automobile, pot aprea diferene de pre. Totodat, intr-o ramuroligopolist,
resursele i tehnologia folosite sunt aproximativ aceleai. In consecin, dac preul resurselor se
modific, curbele costului marginal CM i a costului unitar CU se vor deplasa aproximativ in
aceeai msur. Uneori, cererea scade i este recomandabil reducerea preului pentru a putea
vinde produsele, situaie preferabil in cazul existenei unor stocuri mari, care nu se pot lichida.
Stabilirea preului de oligopol este reprezentat in figura 8.10. In vederea determinrii preului i a
cantitii optime, se poate folosi acelai tip de grafic ca i in cazul concurenei monopolistice.
Diferena este aceea c cererea are o curb mai puin elastic in cazul concurenei oligopoliste.
Acest lucru se explic prin faptul c fiecare firm deine un segment important al pieei respective.
Elasticitatea curbei cererii depinde i de natura produselor. Va fi mai mare pentru produsele
neomogene autoturisme i mai mic pentru cele omogene oel, petrol etc.

Figura 8.10 Preul i cantitatea care maximizeaz profitul oligopolului


Ca i in cazul monopolurilor i al concurenei monopolistice, oligopolurile determin nivelul cel
mai profitabil al produciei, egaland venitul marginal VM cu costul marginal CM. Preul este
stabilit in funcie de cerere i de cantitatea produs. Un rezultat inevitabil al existenei unui numr

mic de firme pe pia este acela c orice aciune major a uneia dintre ele afecteaz vanzrile
i/sau preul altor firme de pe acea pia.
S ne reamintim c, atunci cand preul unui produs crete, cererea pentru produsele substituibile
crete la randul ei. Aceast tendin va determina creterea preului materiilor prime i, implicit,
preul produselor finite. Acest proces reciproc va continua la nesfarit.

Cercetarea preului i comportamentul strategic


Fiecare oligopol dispune de un grup de economiti i finaniti care cerceteaz piaa, pentru a
evalua costurile i cererea, in vederea stabilirii nivelului preului, in special in cazul produselor i
intreprinderilor noi. Dac produsul exist deja pe pia, organizaia trebuie s se alinieze la preul
deja practicat. Preul trebuie ins stabilit i in funcie de costul unitar. Odat preul stabilit i
decizia referitoare la nivelul produciei luat, organizaia va primi informaii de pe pia, precum i
din analiza costului i a profitului. Dac produsele nu se vand i stocurile cresc, rezult c preul
este supraestimat. Atunci cand o intreprindere dorete s ptrund pe pia, pentru a-i catiga
clienii, trebuie s le ofere, pentru aceiai bani, mai mult decat concurenii lor. Dac vanzrile
cresc, ea poate s-i ridice puin preul, in special dac producia nu poate face fa cererii. In
perioadele caracterizate prin inflaie, preul produsului trebuie s creasc i pentru a acoperi
costul unitar, care crete din cauza scumpirii materiilor prime i a forei de munc.
Fiecare organizaie trebuie s acorde o atenie deosebit concurenilor. Dac organizaia este
mic sau nou in afaceri, ii stabilete un model, al crui pre trebuie s-l urmreasc. In cadrul
unei astfel de practici, cel puin una dintre organizaiile de pe piaa oligopolist trebuie s aib
responsabilitatea stabilirii preului, prin adugarea profitului la costul unitar. Astfel de firme model
se numesc firme dominante. Cum ins curba cererii este descendent, puterea lor este limitat i
profitul va fi dependent de cost. De aceea, dac organizaia respectiv devine la un moment
datineficient, ii pierde poziia dominant, deoarece alte organizaii se vor decide s vand mai
ieftin, reuind totui s-i acopere costurile i s obin profituri normale. Pe de alt parte,
intreprinderile se confrunt cu concurena strin, precum i cu firme care funcioneaz pe alte
piee. Ptrunderea acestora pe pia este stimulat dac aici se pot obine profituri supranormale.
Se tie c, pe plan internaional, multe corporaii ii desfoar simultan activitatea in mai multe
ramuri.

Reclama rolul ei in stabilirea


preului

Reclama, care este practicat de toate categoriile de organizaii, include o gam larg de
activiti. Anunurile publicitare imprimate pemaini, publicate in ziare i reviste, transmise la radio
i televiziune, panourile de pe osele i strzi sunt exemple de reclam. Folosirea comisvoiajorilor
este o alt modalitate folosit.
Exist dou tipuri mari de reclam: de informare i de convingere. Reclama de informare ii pune
la curent pe clienii poteniali cu categoriile de bunuri care se ofer spre vanzare, cu
caracteristicile i preurile acestora. Un astfel de tip de reclam il constituie anunurile din anumite
reviste sau cataloage care informeaz cumprtorii cu ce mrfuri se pot aproviziona i la ce pre.
Pe de alt parte, reclama de convingere incearc s-i determine pe clieni s cumpere un anumit
produs i nu altul. Cea mai mare parte a reclamelor de la radio i televiziune sunt reclame de
convingere, dei conin i informaii asupra anumitor caracteristici ale produselor.
Toate reclamele incearc s ating un anumit obiectiv: creterea cererii pentru produsele sau
serviciile realizate de organizaia respectiv. Reclama cost bani, de aceea, atunci cand o
organizaie sau un grup de organizaii se decid s o utilizeze, trebuie s fie sigure c venitul
marginal obinut prin vanzarea suplimentar generat de reclam va fi cel puin egal cu costul
marginal (incluzand cheltuielile de reclam) al produselor vandute in plus.
Dac exist mai multe modaliti de a face reclam, va fi aleas aceea al crei raport dintre
utilitatea marginal (vanzri suplimentare datorate reclamei respective) i pre este mai mare.
Meritele reclamei sunt foarte disputate. Majoritatea oamenilor, inclusiv economitii, sunt de acord
cu faptul c reclama de informare este necesar. Ea este benefic pentru cumprtori, care afl
prin intermediul ei ce se vinde, la ce pre i care sunt caracteristicile mrfurilor respective.
Maimult, reclama stimuleaz concurena dintre cumprtori i pe cea dintre vanztorii aceluiai
produs. Dac prin intermediul reclamei cumprtorii sunt informai c un anumit produs se poate
procura i la un pre mai mic decat cel cerut de un anumit vanztor, ei pot negocia cu respectivul
vanztor reducerea preului sau pot cumpra din alt parte. Similar, dac un vanztor va afla c
in alte pri se practic preuri mai mici, va proceda in aa fel incat s rman competitiv. De
exemplu, conform unui studiu, preul ochelarilor in statele in care reclama este interzis este de
dou ori mai mare decat acolo unde nu exist restricii de acest gen.
In legtur cu reclama de convingere, exist mai multe puncte de vedere. Unii specialiti
argumenteaz c aceasta stimuleaz consumul,determinandu-i pe oameni s cheltuiasc. Ali
specialiti arat c reclama de convingere este o risip. Dei stimuleaz cererea pentru
produsele unei organizaii, ea conduce la reducerea cererii pentru produsele concurenilor.
Probabil c o abordare obiectiv se situeaz intre cele dou puncte de vedere. Cercetrile
efectuate in legtur cu impactul reclamei asupra consumului au demonstrat c, dei cheltuielile

cu reclama au crescut foarte mult in ultimele decenii, oamenii cheltuiesc in medie aceeai parte a
venitului lor, ca i acum 40 sau 50 de ani. Totodat nu se poate spune nici dac ar fi
recomandabil ca ei s investeasc mai mult in bunurile de larg consum. S-a discutat interzicerea
prin lege a reclamei de convingere i meninerea exclusiv a celei de informare. Dar este dificil s
se fac o difereniere intre cele dou tipuri de reclam.
Concurena pe piaa mondial
Atunci cand o marf este obiectul comerului internaional, preul acestei mrfi intr-o anumit ar
nu poate fi independent de cel practicat in alte ri. In cazuri extreme, se poate aplica chiar
Legea preului unic. Legea preului unic stabilete c, in situaia in care nu ar exista bariere
comerciale i taxe de transport, preul unei anumite mrfi ar fi acelai pretutindeni.
Pentru a explica modul in care comerul internaional afecteaz pieele cu concuren perfect,
cheltuielile de transport i restriciile comerciale vor fi considerate neglijabile. Figura 8.11
reprezint interdependena dintre piaa intern i piaa internaional in situaia existenei
comerului internaional.

Figura 8.11 Influena preului mondial asupra strii de echilibru intern

Influena comerului internaional asupra echilibrului


In figura 8.11, curba OO' reprezint curba ofertei interne, iar CC' curba cererii pentru o marf care
face obiectul comerului internaional.
In situaia in care nu ar exista comer internaional, de exemplu, din cauza taxelor prea mari de
import, piaa va fi in echilibru in punctul E, corespunztor preului P i cantitii Q.
S presupunem c taxele la import sunt eliminate. Oferta mondial se obine prin agregarea
ofertelor tuturor rilor participante la comerul internaional. Oferta mondial i cererea mondial
se intersecteaz intr-un punct de echilibru mondial, corespunztor preului mondial de echilibru al
mrfii respective.
In situaia in care preul mondial de echilibru este P, acelai cu cel de pe piaa intern, legea
preului unic este satisfcut. Consumatorii nu pot cumpra mai ieftin din import, iar productorii
nu pot vinde bunurile pe piaa intern la un pre mai mare. Oferta intern acoper complet
cererea intern, deci ara respectiv nici nu import, nici nu export bunul respectiv.
Dac preul mondial este P1, mai mic decat preul intern, consumatorii din ara respectiv vor
prefera s importe produsul respectiv. La preul P1, productorii interni vor produce numai o
cantitate Q1.
Diferena pan la totalul Q al cererii va fi acoperit din import. Invers, dac preul mondial P2 este
mai mare decat cel intern, consumatorii interni vor cere cantitatea Q1, dar productorii interni vor
oferi cantitatea Q1. Surplusul Q' Q1, corespunzand segmentului FF', va fi exportat.

Efectul schimbrilor survenite pe piaa mondial


asupra pieei interne
Cand o anumit ar intr in competiie pe piaa internaional, modificarea curbei ofertei sau a
curbei cererii la nivelul naional va afecta oferta, respectiv cererea la scar mondial. S
presupunem c in Australia, una dintre cele mai importante exportatoare de lan din lume, din
cauza unui an secetos, se reduce producia. Acest lucru va afecta oferta mondial i, ca urmare,
preul vacrete. Preul iniial a fost P1. Fermierii britanici produc o cantitate Q1, iar productorii
britanici de esturi import cantitatea Q' Q1, deoarece cantitatea total solicitat este Q'.
Creterea preului ca urmare a secetei a avut dou efecte. In primul rand, a redus cantitatea de
lan solicitat de productorii britanici de esturi. In al doilea rand, a permis fermierilor britanici
s-i sporeasc oferta deoarece, putand practica preuri mai mari, i-au permis s creasc

producia prin atragerea de noi resurse in aceast ramur. Ca urmare, importul s-a redus.
Creterea foarte mare a preului lanii australiene ar putea determina Anglia s devin chiar
exportatoare.

Figura 8.12 Influena comerului exterior asupra preului intern


S presupunem acum c ara respectiv intr in concuren liber pe piaa mondial. Dei
cererea va crete de la CC' la C1C'1, iar echilibrul nu va fi in punctul B, ci in C. Aceasta deoarece
consumatorii nu mai sunt afectaide preurile mai ridicate practicate de productorii indigeni,
obinand cantitatea corespunztoare segmentului AC din importuri. Aceast scurt analiz a
rolului comerului internaional asupra situaiei fiecrei ri demonstreaz faptul c definiia pe
care am dat-oramurii sau pieei la inceputul capitolului trebuie extins la nivel internaional. Atunci
cand restriciile comerciale i preurile de transport sunt neglijabile, preul de echilibru al unei ri
trebuie cutat pe piaa mondial.
Concluzii
Sintetizand informaiile prezentate, se poate trage concluzia c in cadrul pieelor caracterizate
prin concurena perfect, in care fiecare organizaie este un primitor de pre, singurul parametru
care poate fi controlat de aceasta este volumul produciei. Ele pot produce mai mult, mai puin
sau nimic. Ca o consecin, profiturile foarte mari, care le depesc pe cele normale, sunt doar

temporare. Forele pieei acioneaz permanent asupra preului, minimizand diferena dintre
venituri i cheltuieli. Datorit libertii de intrare, elasticitatea ofertei pe termen lung este foarte
mare, mult mai mare decat cea pe termen scurt. Firmele nou intrate vor concura, incercand s
obin profituri mai mari decat cele normale. Dar oferta suplimentar va determina reducerea
preului i va aduce profiturile la nivelurile minime. Pe pia vor ptrunde tot mai muli concureni,
pan cand preul va scdea suficient de mult i se vor elimina profiturile excesive. Dei se pot
inregistra profituri excesive pe termen scurt, libera intrare asigur dispariia lor.
Pe de alt parte, nici pierderile nu vor reprezenta un fenomen de durat. Dac o reducere a
cererii conduce la o scdere a preului i costurile depesc veniturile, unele organizaii vor iei
din afaceri sau ii vor schimba domeniul de activitate. Ieirea lor de pe pia este consecina
faptului c, pe termen lung, este necesar acoperirea costului de oportunitate al resurselor i
decidenii nu sunt dispui s prelungeasc perioada in care se inregistreaz pierderi. Prsirea
pieei va conduce la reducerea preului. Acest fenomen de prsire a pieei va continua pan
cand oferta, sczand, preul va crete, deci pierderile vor fi eliminate. O consecin a concurenei
perfecte este deci flexibilitatea ofertei in funcie de posibilitile de catig i de pierdere.
Modificarea preferinelor consumatorilor, care va determina atat modificarea cererii, cat i a
preului, va fi urmat de reacia ofertei. Un alt rezultat important al concurenei perfecte va fi acela
c pe termen lung preul este cat se poate de mic, adic la nivelul cheltuielilor de producie i de
desfacere. Dac preul depete acest nivel, este incurajat intrarea pe pia, cantitile cresc i
preul scade din nou. Pe scurt, extinderea sau restrangerea activitii firmelor sunt controlate de
creterea i de declinul cererii. Pe termen lung, preul este cat de mic posibil, dar suficient de
mare pentru a acoperi toate costurile produsului (serviciului). Din cand in cand, dar numai
temporar, pot aprea profituri sau pierderi foarte mari. Ele vor fi aduse la normal de libera intrare
i ieire pe pia.