Rugciune ctre Prea Sfnta Nsctoare de Dumnezeu la vreme de necaz i de ntristare

Valuri de patimi m mpresoar; mare necaz i strmtorare mi umplu sufletul o, ntrutot Sfnt Maic, linitete sufletul meu cu pacea Fiului tu i alung dezndejdea i
ntristarea sufletului meu cu harul Su. Potolete furtuna pcatelor mele care m frig
precum un vierme n foc i stinge-i flcrile. Umple-mi inima de bucurie, Preacurat
Maic i mprtie ceaa nelegiuirilor mele de la faa mea, cci acestea m mpresoar i
m tulbur. Lumineaz-m cu lumina Fiului tu. Sufletul meu se simte sfrit; totul mi
este greu, chiar i rugciunea. Iat-m, rece ca piatra. Buzele mele optesc o rugciune,
dar inima mea nu tresalt. Necazurile m-au mpresurat de pretutindenea. Topete
gheaa din jurul sufletului meu i nclzete-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o
ncredere n aprarea venit de la oameni, ci ngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfnt
Maic i Fecioar. Nu m alunga de la faa ta, ci primete rugciunea robului tu.
Tristeea m-a cuprins. Nu mai pot rbda nvlirile diavolilor. Nu am nici o aprare; nici
nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit n lupta aceasta i nu
am alt mngiere dect n tine, Preasfnt Maic. O, ndejde i aprarea tututror
credincioilor, nu trece cu vederea rugciunea mea.
Prea Sfnt Maic a lui Hristos, Prea Curat, Prea Binecuvntat Maic a lui
Dumnezeu, vezi cum satana m izbete precum valurile mrii lovesc corbiile! El m
urmrete ziua i m tulbur noaptea. Nu am pace sufletul meu se pleac duhul
meu se cutremur. Grbete, Prea slvit Maic i m ajut! Roag-L pe dulcele
Domn Iisus Hristos s aib mil de mine i s-mi ierte pcatele pe care le-am svrit.
O, Preasfnt Maic a Domnului nostru Iisus Hristos, buntatea ta cea plin de iubire
este nesfrit i este cel mai mare vrjma al puterilor iadului. Chiar atunci cnd cel
mai mare pctos cade n strfundurile iadului, mpins de for e diabolice, dac
acesta strig ctre tine, tu eti gata s-l eliberezi din legturile iadului. Slobozetem i pe mine. Privete cum satana vrea s m fac s m mpiedic i s-mi
zdrobeasc credina, dar eu mi pun toat ndejdea n Domnul. Slav ie, ceea ce
eti mai cinstit dect Heruvimii i mai mrit fr de asemnare dect Serafimii.
Amin.
-----------------S nu facei nimic cu scop. S nu spunei O s fac aa, ca s obin acest rezultat, ci
s lucrai aa, lin, fr s o tii.
Simplu, lin s le facei pe toate. S nu facei nimic cu scop. S nu spunei O s fac
aa, ca s obin acest rezultat, ci s lucrai aa, lin, fr s o tii. Adic s v rugai
simplu i fr s v gndii la ce v va drui Dumnezeu nluntrul sufletului. Nu facei
socoteli. tii, firete, ce druiete Dumnezeu atunci cnd vii n atingere cu El, dar e ca
i cnd n-ai ti. S nu vorbii despre astea nici mcar cu voi niv.
(Ne vorbete Printele Porfirie, Editura Bunavestire, p. 232)
--------------------Cte ntmplri asemntoare nu se petrec din pricina blestemului i a suprrii peste
msur! Cnd se distrug familii ntregi sau mor multe persoane ntr-o familie s ti i c
se ntmpl aceasta fie din nedreptate, fie din vrji, fie din blestem. Un tat avea un
copil ce nu mai sttea acas. Odat tatl su i-a spus foarte suprat: S vii odat
pentru totdeauna!. n acea noapte, cnd biatul venea acas, exact n faa casei sale la lovit o main i a murit. Prietenii lui l-au ridicat i l-au dus n cas. A venit dup
aceea i tatl lui la Coliba mea i plngea. Copilul a murit n faa uii casei mele,
spunea. Mai trziu, cnd l-am ntrebat mai struitor, mi-a mrturisit: I-am spus un
cuvnt. Ce i-ai spus?, l-am ntrebat. M-am nverunat c umbla noaptea i i-am
spus: S vii odat pentru totdeauna! Nu cumva a fost din aceasta?. Ei, din ce
altceva? i-am spus. Caut s te pocieti i s te spovedeti! Vedei, i-a spus numai
aceste cuvinte: De data aceasta s vii odat pentru totdeauna, i l-au adus pe copil

mort. Dup aceea s vezi ce durere i plns la tatl su!

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceti, vol. 1: Cu durere i dragoste pentru
omul contemporan, traducere de Ieroschimonah tefan Nuescu, Editura Evanghelismos,
Bucureti, 2003, pp. 104-105)
----------------Exist i csnicii nefericite: uneori, soul i soia se nsoesc parc spre pcat i
spre nenorocirea amndorura. De ce sunt nefericii? n cea mai mare parte, din pricina
nepotrivirii de caracter, din pricina rigiditii, a ncpnrii, a samavolniciei i asprimii
soului sau a obiceiurilor necuviincioase ale acestuia; din pricina necredincioiei soului
sau soiei; din pricina nenfrnrii soului sau a patimii acestuia pentru jocurile de
noroc; din pricina mptimirii de podoabe a soiei, a toanelor ei, a rutii ei, a purtrii
ei argoase, a ndrtniciei, a neputinei de a ndura lipsurile. Domnul s v ajute s
scpai de asemenea convieuire pctoas i de asemenea necazuri conjugale.
(Sfntul Ioan de Kronstadt, Cum s ntemeiem o familie ortodox, Editura Sophia,
Bucureti, 2011, p. 101)
-----------------Un printe a spus despre dragostea pentru adevrata credin:
Mnia este necesar doar pentru aprarea credinei noastre. Nu este folositoare pentru
a ne apra pe noi nine. Dac cineva vorbete de ru mpotriva noastr, ar trebui s
acceptm. ns cnd credina noastr este atacat, atunci mnia devine potrivit pentru
a apra Ortodoxia.
(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin i Maria Ciobanu,
Editura Bunavestire, Bacu, 2000, p. 49)
--------------------Lsndu-i o dat patria, la porunca lui Dumnezeu, ca i dumnezeiescul Avraam,
fericitul Efrem a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru cinstirea sfintelor moa te
ce erau acolo, iar, pe de alta, pentru ntlnirea cu vreun brbat dintre cei cuvnttori,
ca s ia pild de via de la dnsul. Acest lucru l cerea i de la Dumnezeu, zicnd
deseori : "Doamne Iisuse Hristoase, Stpn al tuturor, nvrednicete-m ca, intrnd n
cetatea Edesa, s m ntlnesc cu un brbat care va fi puternic s-mi griasc cele spre
folosul sufletului." i, astfel rugndu-se, a ajuns la porile cetii.
Deci, cltorind aa cu mintea treaz, l ntmpin o femeie i aceasta era o desfrnat.
i lucrarea lui Dumnezeu era aceasta, c pe cele bune, de multe ori El le lucreaz prin
cele potrivnice. Deci, sfinitul Efrem, ntlnind, astfel, pe acea desfrnat, sta uimit,
oarecum, cutnd ctre dnsa i era mhnit, c nu i s-a mplinit cererea, dup
rugciune, ci cu totul dimpotriv. Iar ea, vzndu-l astfel, privea la dnsul cu ochii
necuvioi. i fiindc mult vreme se priveau unul pe altul astfel, vrnd el s o ru ineze
i la sfial a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te ruinezi, femeie, privind cu ochii int la
mine ?" Iar femeia zise: "Dar mie aa mi se cade de a privi la tine, c dintru tine i din a
ta coast sunt luat. Iar ie i se cade a te uita nu la noi, ci n pmnt, din care ai i fost
luat." Acestea auzindu-le, Efrem a mulumit, femeii, pentru folosul ce avea, i lui
Dumnezeu cu fierbineal i nla mulumire, care i prin cele fr de ndejde poate
face lucruri bune.
(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavetire, p. 460)
Dumnezeu a dat mare har dumnezeiesc omului. Libertatea de a alege. Dumnezeu nu-l
foreaz s se mntuiasc, nu i-a luat libertatea. Din aceast cauz, noi, folosind
libertatea de a alege spre patimi, alungm harul lui Dumnezeu de la noi, asta mai ales
prin egoism i mndrie.
Cum vd eu lucrurile, astzi omenirea s-a schimbat. nainte era foarte greu de trit,
osteneal mult, nevoie, srcie, dar mult bucurie duhovniceasc, simplitate, prostime
sfnt. Astzi sunt multe nlesniri, dar pentru c nu tim s le folosim dup Dumnezeu,
ne deprteaz de El. E mult tulburare sufleteasc i nu mai este bucuria aceea simpl.

Nu tiu, dar aa vd eu lucrurile, s-a slbnogit omenirea.

Stinsu-s-au iscodind iscodiri. Adic a pierit toat credina, toat simplitatea atunci
cnd iscodeti toate i toate pricinile.
Singura noastr salvare este s ne ntoarcem la simplitatea noastr, la prostimea
noastr, ca s nu mai iscodim cu mintea toate i s ne pierdem credina.
(Stareul Dionisie Duhovnicul de la Sfntul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp.
282-283)
----------------------Cnd va veni vremea rugciunii, s nu ncepi s te rogi dintr-o dat, imediat ce te-ai
rupt de treburile obinuite, ci mai nti pregtete-te pentru aceasta: stai puin n
tcere, pn ce se vor liniti simurile tale, precum te nva cartea de rugciuni, i
adu-i aminte de ce te apuci i ce vrei s svreti, cine eti tu, cel care urmeaz s
te rogi, i cine este Cel naintea Cruia i vei rosti rugciunile tale, i ce anume eti
dator s rosteti i cum.
(Sfntul Teofan Zvortul, Rzboiul nevzut, Editura Mnstirea Sihstria, p. 194)
--------------Un alt ndemn este acela de a alege partenerul de via dup calitile spirituale, mai
exact dup calitatea vieii lui duhovniceti. S ne amintim c Domnul Hristos a spus:
Cutai mai nti mpria lui Dumnezeu i dreptatea Lui, i toate celelalte se vor
aduga vou (Mt. 6, 33). Partenerul de via dac este un bun cretin te va ajuta s
mplineti acest ndemn al Mntuitorului Iisus Hristos.
(Din nvturile Printelui Arsenie Boca, Tinerii, familia i copii nscui n lanuri,
Editura Credina strmoeasc, p. 210)
--------------------PCATUL BLESTEMULUI N CAS
Exist un obicei foarte ru la unii printi de a-si blestema copiii atunci cnd i supr.
Tot timpul le-am recomandat printilor ca atunci cnd copiii nu sunt cuminti, s-i bat,
ns niciodat s nu-i blesteme. Deoarece blestemul, njurtura, cnd sunt fcute de
printe asupra copilului pe care l-a nscut, au urmri negative asupra lui. Copilul care a
fost blestemat de tatl sau mama lui si printii respectivi nu s-au spovedit de acest
pcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din aceast
cauz pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri n viat peste copiii respectivi.
Blestemele sunt foarte rele n cas, att cnd sunt rostite de printi asupra copiilor, ct
si invers, de copii asupra printilor. Multi copii nu se cstoresc sau celor care se
cstoresc nu le merge bine n csnicie din cauza blestemelor printilor. Remediul cel
mai eficient mpotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii
facut att de printi, ct si de copii; dup aceea un rol foarte important l are citirea
rugciunii celei mari de dezlegare asupra ntregii familii. Adic s mearg mpreun,
printii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugciune de dezlegare. Foarte grav este
cnd printii mor far s le fi citit n viat rugciunea respectiv. Acele njurturi si
blesteme asupra copiilor lor, dac nu sunt dezlegate de ctre preot, cnd sunt n viat
printii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormnt nu mai
poate face nimeni acea dezlegare. S ne ferim a rosti orice cuvnt ru asupra copiilor
nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri n viat. De
asemenea, copiii niciodat s nu-si blesteme sau s-si njure printii care i-au nscut. Nu
mai vorbesc de acei copii care ajung chiar s-si loveasc printii, pe cei care i-au
nscut. Spun Sfintii Printi c acelui copil care si-a lovit printele, mna respectiv nu-i
mai putrezeste. Este ceva nfricostor! Pentru orice cuvnt iesit din gura noastr vom da
rspuns n ziua Judectii, naintea lui Dumnezeu.
--------------n mnstirea de femei a tabenisionielor a fost o fecioar care se fcea c este nebun
i ndrcit. i pn ntru att au urt-o pe dnsa celelalte, nct nici nu mncau

mpreun cu dnsa. Deci, fiind rnduit la buctrie, toat slujba o fcea. i era, ca s
zic aa, cu lucrul mplinind cuvntul cel scris: De voiete cineva s fie nelept ntre voi
n veacul acesta, fac-se nebun, ca s fie nelept.
Aceasta, legnd pe capul ei o trean (c toate celelalte erau tunse i aveau scofii pe
cap), aa slujea. Nici una din cele patru sute ce erau acolo nu au vzut-o cndva
necjit sau suprat. i n toat vremea vieii ei nu a stat la mas cu celelalte, nici nu
s-a mprtit cu vreo bucat de pine, ci cu firmiturile meselor pe care le cura i cu
rmiele din oalele pe care le spla, cu acestea se ndestula. i nu a ocrt vreodat
pe cineva, nici nu a grit vreun cuvnt, mic sau mare, nici nu a crtit, chiar dac din
toate prile era mboldit i urt de celelalte.
Deci, Sfntului Pitirum, pustnicului i brbatului celui prea iscusit, i-a stat nainte
ngerul Domnului i i-a zis: Pentru ce cugei nalt despre tine, ca i cum ai fi cucernic,
pentru c stai ntr-un loc ca acesta? Voieti s vezi pe o femeie mai cucernic dect
tine? Du-te n mnstirea femeilor tabenisiotence i vei afla acolo pe una avnd coroan
pe capul ei. Aceea este mai bun dect tine. C, luptndu-se cu atta norod, nu i-a
deprtat niciodat inima de la Dumnezeu. Iar tu, eznd aici, rtceti cu mintea prin
ceti, dei niciodat nu ai ieit de aici.
Iar el, ndat sculndu-se, a venit pn la locul unde era mnstirea i a rugat pe
dasclii lor s-l lase s intre n mnstirea femeilor. i aceia, ca pe unul ce era slvit i
btrn, i-au ngduit s intre. Intrnd, a cerut s vad pe toate surorile, dar aceea nu sa artat. Apoi le-a zis lor: Aducei-mi-le pe toate, c lipsete una. i au zis lui: Una
nebun mai avem nluntru, n buctrie, c aa o numeau pe ceea ce ptimea. Zis-a
lor btrnul: Aducei-o i pe aceea. Lsai s o vd i pe dnsa. Iar ele, ducndu-se, o
strigau, dar ea nu a ascultat, poate simind lucrul, ori poate i i se descoperise ceva.
ns ele o trgeau cu sila, zicndu-i: Sfntul Pitirum voiete s te vad pe tine; cci
era renumit brbatul.Deci, venind ea, a vzut treana pe fruntea ei i, cznd la
picioarele ei, zicea cu glas mare: Binecuvinteaz-m, maica mea. i a czut i aceea
asemenea la picioarele lui, zicnd: Tu m binecuvinteaz pe mine, domnul meu, Avva.
i s-au spimntat toate, i au zis lui: Nu i aduce ocar, Avva, c este nebun. Zis-a
lor btrnul: Voi suntei nebune, c aceasta este maic i a voastr i a mea - cci aa
se numeau cele duhovniceti. i m rog s m aflu vrednic de dnsa n ziua Judecii.
Auzind acestea, toate au czut la picioarele ei, mrturisindu-se atunci n multe feluri:
una cum a vrsat lturi din strachin peste dnsa; alta: c am mboldit-o i am
nghiontit-o; alta: c i-am pus mutar la nas, i, n scurt timp toate au spus c i-au
adus ei multe feluri de ocri.
(Sfntul Efrem Sirul, Cuvinte i nvturi vol. 2, Editura Bunavestire, Bacu, 2008, p.
199)
----------------Lumina suferinei - Printele Arsenie Boca
ndreptarea prin ncercri are o vreme a ei, care e mai lung sau mai scurt, dup cum
prindem minte i ne statornicim sau nu n calea lui Dumnezeu. Dac sufletul se
statornicete n bine i purtrile dinafar de asemenea, amrciunile ncercrilor trec i
vremea iari se ntoarce spre bucurie, dimpreun cu toate lucrurile, care nu ne mai
stau mpotriv. Vremea de amrciune ine de obicei ct ine aplecarea spre mndrie;
cci celui smerit nimic nu-i poate sta mpotriv: nici lucrurile, nici oamenii i nici dracii.
naintea lui Dumnezeu adevrata virtute e smerenia care tmduiete, cur, apr i
ntoarce toate spre pace. Deci, cnd amrciunea ncercrii i-a mplinit lucrul, iari
ntoarce Dumnezeu toate spre bucurie.
Despre o atare ntoarcere a lucrurilor, cnd ntr-un fel cnd ntr-altul, ne nva i
Sfntul Maxim Mrturisitorul (v. Cuvnt ascetic, p. 34), zicnd: S iubim pe tot omul,
din suflet; dar s nu ne punem ndejdea n niciunul dintre oameni. Cci ct vreme ne
susine Domnul, ne nconjoar mulime de prieteni i vrjmaii notri sunt fr putere.

Cnd ns ne prsete Domnul atunci ne prsesc i toi prietenii i vrjmaii dobndesc

putere mpotriva noastr. Dar i cel ce ndrznete, bizuindu-se pe sine, va cdea cu
cdere jalnic. Cel ce ns se teme de Domnul iari se va nla.
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Crarea mpriei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe
Romne a Aradului, Deva, 2006
---------------Nu este nevoie neaprat s mergi pn la captul lumii pentru a ndeplini dorina
cuiva, dar s ieri poi. Mai ales, tiind c n schimbul acestei iertri primeti iertare de
la Dumnezeu pentru toate pcatele vieii tale. Dar, mai presus de aceasta, tiind c prin
puterea de a ierta te asemeni cu Dumnezeu.
Cum s ieri un om ru? Cum s ieri un om care te necjete? Aducndu-i aminte de
Dumnezeu. Aducndu-i aminte de Cel care a murit pentru el. Aducndu-i aminte c i tu
ai nenumrate datorii. Aducndu-i aminte de oamenii dragi ie, de felul n care te pori
cu ei. Cu toate c vedem copii care-i ursc prinii, prini care-i ursc copiii i aa
mai departe. Ct de departe suntem de chemarea lui Hristos!
Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie ncet de desptimire, care au
nceput s ias cu ncetul din aceast lume. Care sunt pricinile pentru care urm un om,
pentru care ne suprm pe el? Are mai muli bani? Ne-a pclit ntr-o afacere? A mers n
locul nostru ntr-o cltorie care se oferea de la locul de munc i aa mai departe.
Toate acestea vin din alipirea noastr de cele materiale, de cele pmnteti i
trectoare.
n msura n care ne desprindem de ele i ne ndreptm mintea ctre Dumnezeu, ctre
viaa venic, tiind c toate sunt deertciune, iertm uor. tim c deertciune este
tot omul i n deert se tulbur tot pmnteanul, cum ne spune prorocul David. Aa
c este timpul s ne adncim n noi, pentru c poruncile Mntuitorului, dei sunt att de
simple, par simple, cer foarte mult profunzime de la noi. Nu complexitate, cer o
profunzime care ne uimete prin simplitatea ei. Ni se cere ca gndul nostru s fie
pururea ntors ctre noi i ctre Dumnezeu, s nu se mai alipeasc de cele trectoare.
Pentru c aa fcnd vom ti s descoperim n ceilali chipul lui Dumnezeu pe care l
poart. i dac Dumnezeu a murit pentru noi pe cnd noi nc eram pctoi, cum
spune Apostolul Pavel, cine suntem noi ca s-l judecm pe aproapele nostru? Acestea
avndu-le n minte, vom cpta i ndrzneala necesar pentru rugciune i pentru
aceast ndrzneal vom primi de la Dumnezeu i rspunsul cererii noastre.
(Ieromonah Savatie Batovoi, A iubi nseamn a ierta, Editura Cathisma, p. 74-76)
---------------------Nu te teme turma mica..
Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu acolo sunt Eu in mijlocul lor.
Iata Eu sunt cu voi sunt Trup si Singe in toate zilele pana la sfarsitul veacului. Dar
fericiti cei cu inima curata.
Deci cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea lui si toate celelalte vi se vor
da voua.Nu fiti cu spinii grijilor in inima.Ci Da-Mi Mie inima ta.
Daca vrea cineva sa vina dupa Mine sa se lepede de sine,sa-si ia crucea sa,in fiecare zi si
sa-Mi urmeze Mie.
Asadar,oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are, ba inca si de viata sa,nu
poate sa fie ucenicul Meu.
In lume necazuri veti avea,din pricina Mea,caci va vor ocari si va vor prigoni pe voi,si
mintand,vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra.
Iar cand vor incepe sa fie toate acestea,prindeti suflet si ridicati capetele voastre,
pentru ca rascumpararea voastra s-a apropiat.
Indrazniti deci, Eu am biruit lumea.
Iata stau la usa ta si bat.
Parintele Ieromonah Arsenie Boca.

---------------------Toi voiesc s aib pace, dar nu tiu cum se dobndete. Paisie cel Mare s-a mniat, i a
rugat pe Domnul s-l izbveasc de mnie. Domnul i s-a artat i i-a spus: "Paisie, dac
voieti a nu te mnia, atuncea nimica s doreti, pe nimenea s osndeti sau s
urti - i nu te vei mnia." Aa i tot omul, dac i va tia voia naintea lui
Dumnezeu i oamenilor, totdeauna va fi cu sufletul n pace; dar cel ce iubete voia
sa, acela niciodat va fi mpciuit.
Sufletul carele s-a dat voii lui Dumnezeu, uor poart toat scrba i toat boala, cci i
n boal el se roag i vede pe Dumnezeu: "Doamne, Tu vezi boala mea; Tu vezi ct sunt
eu de pctos i de neputincios; ajut mie s rabd i s mulmesc buntii Tale."
Domnul uureaz boala, iar sufletul simte ajutorul lui Dumnezeu i se face vesel naintea
lui Dumnezeu i mulmitor.
Dac te ajunge vreo nesosin, tu s gndeti: "Domnul mi vede inima, i dac i este
bineplcut, atuncea mi va fi bine i mie, i altora", i aa sufletul tu pururea va
petrece n pace. Dar dac cineva va crti: "Asta nu-i cum trebuie, asta nu-i bine" atuncea niciodat nu va fi pace n suflet, chiar de ar pzi i postul i mult s-ar ruga.
Apostolii aveau mult druire de sine voii lui Dumnezeu; prin aceasta se pstreaz
pacea. Aa i toi marii oameni sfini, au rbdat toate scrbele, druindu-se voii lui
Dumnezeu.
Domnul ne iubete, i de aceea putem de nimica s ne temem, afar de pcat, cci din
pricina pcatului se pierde harul, iar fr harul lui Dumnezeu, vrjmaul mn sufletul
aa cum gonete frunza uscat sau fumul.
Trebuie cu trie a ne aminti c vrjmaii nii au czut din mndrie, i pe muli i-au
nelat. Domnul a zis: "nvai de la Mine blndeea i smerenia, i vei afla odihn
sufletelor voastre."
O, milostive Doamne, druiete nou pacea Ta, precum ai dat pace Sfinilor Apostoli:
Pacea Mea dau vou.
(Arhimandritul Sofronie, Cuvntri duhovniceti, Volumul nti, Editura Rentregirea,
Alba Iulia, 2004; pp. 110-111)
--------------------Dumnezeu iconomisete lucrurile n aa fel nct s rmnem aproape de El. Le
rnduiete pe toate spre binele nostru. Desigur, nu cu fora. tie c ne vom familiariza,
vom rmne aproape de El i i vom fi recunosctori. Las problemele. O s m ocup eu
de ele. Neglijeaz-le ca i cnd nu le-ai avea, spun celui ncrcat, ca s scape puin de
griji, de presiunea strii pe care o simte, a mhnirii pe care o simte. Cel care crede n
aceste cuvinte, va primi mare ajutor. n mod funcional, adic psihologic, cel care se
ncrede, scap de griji. Fcnd aceasta, Hristos gsete sufletul linitit, mpcat,
netulburat i druiete din belug Harul Su. Orice facem, facem n numele lui Hristos.
Suntem adunai n numele lui Iisus Hristos. n locul de spovedanie n numele lui Iisus
Hristos suntem adunai. Acolo este prezent Hristos. Dac nu este prezent de ce mai stm
acolo? Sau, dac nu este aici prezent de ce mai stm, de ce mai venim? Este posibil s
nu fie, din moment ce ne-a fgduit c o s fie? Uneori Dumnezeu manifest nu doar
iubirea Lui, ci iubirea lui fin ntr-un mod fin. Aadar de ce s ne nspimntm?
Va veni ceasul, nu tim cnd, depinde de atitudinea fiecruia, cnd omul va contientiza
i va spune: Dumnezeul meu, te-ai ocupat de mine n felul acesta! Ai rnduit s m
mbolnvesc, ai rnduit s am complexe, ai rnduit s am traume nc din anii
copilriei! Ai fcut acestea tocmai pentru a m mpiedica s o iau pe un drum greit!.
Omul se topete n faa iubirii lui Dumnezeu.
(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu,temnia mea, Editura Bizantin, Bucureti,
2009, p. 88-89)
------------Pentru om nimic nu este mai nltor dect a vorbi prin rugciunea min ii cu Domnul,

Care este pretutindeni, nfindu-I-te prin ea n gnd i rugndu-L s-i ierte pcatele.
Rugciunea este maica virtuilor, pentru c numai prin ea se dobndesc adevratele
virtui i daruri harice.
Fii cu mare atenie la rugciunea pe care o lucrezi, iar toate cele ce sunt tainice i
mree nsui Domnul le va svri atunci cnd va fi necesar i cnd inima ta se va
curi n totalitate de patimi i cnd voia lui Dumnezeu se va svr i ntru totul ntru
tine.
n rugciune i prin rugciune lucreaz nsui Dumnezeu. Iar tot ceea ce este n afara ei,
ct de bun i mntuitor s-ar prea la prima vedere, nu poate s-l biruie pe diavol,
deoarece nu are n sine puterea adevrat.
(Vldica Antonie Mrturisitorul, Calea rugciunii luntrice - Manualul isihiei, Editura
Egumenia Galai, p.78)
---------------Sfntul Ioan care a scris Scara, referindu-se la cuvintele Domnului Hristos: nvai-v
de la Mine, c sunt blnd i smerit cu inima, ne atrage atenia c Domnul Hristos vrea
s tim c noi trebuie s nvm de la El i zice nvai-v nu din carte, nu de la
nger, nu de la om, ci de la Mine, adic de la lucrarea mea cea din voi, c blnd sunt
i smerit cu inima, i vei avea odihn sufletelor voastre de patimile care v
hruiesc pe voi.
(Arhim. Teofil Prian, ntlniri cu Domnul Hristos, Editura Mitropolia Olteniei, p. 28)
---------------Mugetul apei vesteste furtuna...
Dupa ce va fi bine rascolita, din mare va iesi fiara. Marea este marea acestei vieti,
lumea in care traim, reprezentata de Sfantul Ioan Evanghelistul prin aceasta imagine
sugestiva care exprima realitatea ei profunda o apa de mare intindere, care
omogenizeaza, amesteca, aduna laolalta, din maruntaiele careia se va naste antihristul.
Pentru ca Hristos a venit din afara lumii, iar Antihristul va iesi din intunecimea si
imputiciunea ei. El intru ale Sale a venit, dar a fost respins de ai Sai. Antihrist va veni
dintru ale lumii si lumea il va primi, ovationand.
Pana acolo, insa, omenirea aceasta va trece printr-un mare si cumplit razboi al carui
zvon (in sensul biblic) il auzim deja. Huruie tot mai aproape, tot mai apasator. Razboiul
nu este sfarsitul in sine, o spune Insusi Hristos. Insa profetiile Bisericii ne arata ca
razboiul va arunca omenirea (partea care va mai ramane din ea) intr-o asa lipsa de har si
intr-o asa ratacire, incat va fi gata sa se arunce in bratele amagitorului.
Multi dintre noi refuza insasi aceasta idee, de parca ar fi o noutate
Amenintarea razboiului pluteste de ceva timp, iar problema deja nu se mai pune DACA
va fi razboi, ci doar.. CAND. Acum, exista semne ca acest cand e, practic, iminent. Sigur,
nu stim o data anume, insa estimarile, daca se pastreaza actualul ritm al evolutiilor,
sunt cat se poate de negative. Pe de o parte, asistam la o accelerata impartire a lumii in
blocuri antagonice dominate de cate o fiara (imperiu). Fiara euro-atlantica, fiara eurasiatica, fiara persana, fiara galbena.
In interior, aceste imperii isi consolideaza puterea, introducand masuri din ce in ce mai
politienesti, suspendand libertati civile, centralizand puterea economica, eliminand
progresiv democratia. Tarile mici sufera la granitele disputate ale sferelor de influenta,
fiind transformate in garnizoane si teatre de operatiuni, in statii avanpost. Cum e si
cazul nostru, Romania fiind transformata tot mai mult in garnizoana CIA, condusa deja
de un sef al serviciile secrete.
Orice amanare este amanare si atat. Tendinta este insa ireversibila, la fel cum
ireversibil este si drumul omenirii catre mai rau.

Daca ne uitam in jur si incercam, catusi de putin, sa privim starea duhovniceasca in care
ne gasim, intelegem de ce.
Faceti roada vrednica de pocainta!
Facem, oare? Sau nu cumva dragostea ni se raceste?
Raspunsul se afla in istoria pe care o traim.
Dar daca vrem sa vedem si sa nu ne mintim pe noi insine, atunci nu vom nega, ci vom
marturisi ca securea e la radacina pomilor, iar bolovanii urmarii pacatelor stau deasupra
capetelor noastre si, in plus, daca nu ne uitam ca fatarnicii doar la semnele climei,
prefacandu-ne ca nu stim sa le citim pe cele ale timpului, atunci, patrunsi de aceasta
iminen apocaliptica, desigur ca ne vom fi intrebat:
CE AVEM DE FACUT, DECI? (Lc. 3, 10)
Greutatea zilelor noastre este ca ne aflam fiecare ratacind in calea lui si nu a venit
proorocul Ilie, cel care va intoarce inimile parintilor catre copii, cel care va incalzi
inimile oamenilor vremurilor de pe urma, insuflandu-i pentru a sta impotriva
potrivnicului, pregatindu-i pentru A Doua Venire.
Pentru ca unei astfel de nedumeriri nu se pot da raspunsuri concrete. Nici din rasarit si
nici din apus nu ne vine ajutorul, si nici muntii, daca le strigam sa cada peste noi, nu ne
pot ajuta sau ascunde de urgia ce are sa vina peste noi. Cu alte cuvinte, nu locurile de
refugiu si nu solutiile lumesti ne vor salva sau ne pot ajuta in mod esential.
Ci numai ceea ce am acumulat inlauntrul nostru.
Asa invata, de pilda, Sfantul Seraphim Rose, atunci cand indemna sa adunam launtric (sa
invatam par coeur) cat mai multe rugaciuni, cat mai multa sfintenie din bogatia
Bisericii, pentru ca din aceasta rezerva sa ne hranim sufleteste daca ne-am afla in
situatii similare celor care au trecut prin experienta Gulagului comunist.
Asa isi indemna fiicele Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, invatandu-le, in sala de
tribunal, cantarea liturgica Iubi-Te-voi Doamne, si indemnandu-le sa invete multe
poezii. In inchisorile comuniste poeziile au hranit mii de suflete.
Si mai putem acumula daruind: daca avem o haina de prisos, dand celui ce n-are.
De asemenea, si mai important: refuzand nedreptatea si jecmanirea, murdariile si
desfranarile de orice fel, rasfaturile si desfatarile egoiste.
Sa ne amintim blandul avertisment al Parintelui Rafail Noica:
Cred ca vin zilele cand trebuie sa fie viata noastra curata. Curata nu inseamna ca nu
mai pacatuim, pe ici, pe colo, asa [fara voia noastra, n.n.], dar macar gandirea noastra
sa fie dreapta, sa fie integra, sa fie deplina, ca daca nu, riscam sa fim inhatati de
valurile si tsunamiurile vietii postmoderne.
Trebuie sa intelegem: complicitatea la nelegiuiri de orice fel, justificarea sofisticata si
sofistica a uraciunilor, a grosolaniei, a nemilei, a destrabalarii, sau participarea la asa
ceva ne vor trada in momentele de incercare. Patimile si faptele noastre ticaloase se vor
alatura tortionarilor nostri si ne vor chinui poate chiar mai mult.
Este bine sa recitim experientele celor din inchisorile comuniste. Sa recitim si sa vedem
care au fost resorturile interioare si cum au rezistat acolo. Nu pentru a ne inchipui ca
putem rezista in conditii similare, ci pentru a ne intelege mai bine, pe noi, prin
suferintele ca o operatie pe cord deschis prin care au trecut ei.
Numai doua mici exemple sa ne reamintim aici. Unul, apartinand lui Valeriu Gafencu, si
un altul, relatat de Demostene Andronescu:
Rugciunea lui Valeriu i pilda vieii sale lucrau pe nesimite n sufletele celor ce-l
nconjurau. De pild, ntr-una din zile R. trgea pe furi dintr-un rest de igar pe care-l
gsise prin curte. Valeriu l-a vzut i i-a spus:
- Cum vei putea rezista la marile ncercri in care suntem angajai, dac nu te poi
stpni de la un fum de igar?!
Lui R. tnr student pe ct de bine pregatit pe att de bine intenionat i-a fost

suficienta aceast observaie pentru ca s nceap s-i puna cu seriozitate problema

vieii cretine i a trairii launtrice.
In legatura cu Nichifor Crainic, despre care Colonelul Craciun spune ca l-a castigat de
partea sa foarte usor, fie-mi permisa o paranteza. Marele om de cultura (teolog, filosof
si poet) a fost un ins controversat, ar spune unii; eu insa as spune, mai degraba, ca a
fost un om chinuit. Sufletul lui era, in acea perioada critica, taramul de lupta dintre
Bine si Rau. Si fizic, el avea o conformatie ciudata. Cineva care l-a vazut odata la baie
spunea ca, de la brau in jos, Nichifor Crainic avea o conformatie de satir. Asa se explica
comportamentul sau, oarecum aberant, din perioada de detentie. Un exemplu: pe la
inceputul anilor 50, deci in primii ani de detentie, cand oamenii mai erau chinuiti si de
alte instincte decat de foame, el se afla intr-o celula din Zarca, impreuna cu profesorul
de filosofie Ion Petrovici, cu o inalta fata bisericeasca si cu amiralul Macelaru. Ca in
fiecare celula, si ei isi treceau timpul cu diferite activitati in cazul lor, mai ales
intelectuale. Povesteau, puneau tara la cale, conferentiau (fiecare pe teme din
specialitatea lui), se dedau la barfe vinovate sau nevinovate etc. Duminica, in special,
dupa o scurta slujba oficiata de inaltul prelat, conferentia Crainic. Intr-o astfel de
conferinta, el a tinut restransului sau auditoriu o lectie de mistica ortodoxa. A vorbit
atat de frumos si convingator incat l-a impresionat profund pana si pe profesorul Ion
Petrovici, care se considerea mai degraba liber-cugetator. Dar dupa ce si-a terminat
exprimarea, Crainic s-a trantit pe pat si a fost auzit rostind o vulgaritate greu de
reprodus. Acesta era Nichifor Crainic. De altfel, se spune despre el ca si in libertate, in
vremurile lui bune, era destul de slobod la gura.
Una dintre marile lui neputinte era foamea. Nichifor Crainic suferea cumplit de
foame. Si in libertate el fusese un gurmand, asa ca, in foamea Aiudului de la sfarsitul
anilor 50, el era dispus sa se batjocoreasca pe sine sau chiar sa-L renege pe Dumnezeu
pentru un blid de terci. De altfel, isi recunoaste el insusi aceasta neputinta intr-o
marturisitoare poezie intitulata chiar Foamea. Iata cum suna prima ei strofa:
In tara turmelor si-a painii/ Visez o mana de ciuperci!/ Lasati-ma in rand cu cainii/ La
raiul unui blid de terci!.
Cunoscandu-i neputinta, unii dintre caralii se amuzau punandu-l sa joace ca ursul sau
sa conteste existenta lui Dumnezeu in schimbul unei portii consistente de mancare. Cand
il intalneau prin curte (acest lucru se petrecea in fabrica inchisorii), strigau dupa el,
incitandu-l:
Hei, Crainic, daca joci ca ursul, capeti o gamelea cu arpacas!.
Si nefericitul, batand darabana cu palma, pe fundul unei gamele pe care o purta
totdeauna cu el, juca precum ursul! La sfarsit isi primea portia promisa, pe care o
infuleca hulpav.
Este bine sa recitim si Razboiul Nevazut, de Sfantul Nicodim Aghioritul. Scrie acolo cum
trebuie sa fie crestinul trezvitor: in asa fel incat sa nu il surprinda daca primeste o
palma din senin, fara sa fi facut nimic. Am rezista probei?
Ne-am pus oare problema cum am reactiona daca am fi supusi batailor, jignirilor,
umilirilor, pur si simplu gratuit? Cati dintre noi au trecut cu adevarat prin situatii
injositoare, prin constrangeri si bataie, ca sa isi stie cat de cat reactiile instinctive, sa isi
cunoasca slabiciunile, sa vada, pur si simplu, cum este sa treci prin asa ceva?
Majoritatea dintre noi, trebuie sa o recunoastem, nu am cunoscut asa ceva. Cei mai in
varsta, care poate au apucat sa faca armata obligatorie, cei care au trait in institutii
colective (camine, orfelinate) stiu, cat de cat, despre ce e vorba. In orice caz, la mijloc
se afla rezistenta launtrica: acel ceva care iti da verticalitate, care te face sa te simti
OM. Este mare pericol atunci cand aceasta este zdruncinata si uneori, TOCMAI pentru
ca NU STIM cum este in astfel de situatii, o putem pierde pentru ca ne pierdem cu firea
si avem impresia ca ar fi trebuit ca demnitatea noastra de om sa arate altfel.
Sfantul Ioan Gura de Aur spunea, de pilda, ca in fata acuzelor rauvoitoare nu trebuie sa

ne pierdem cu firea, chiar si acolo unde ele ar contine o bruma de adevar. De ce? Pentru
ca cei care acuza nu o fac cu scopul indreptarii, ci cu scopul demolarii celuilalt. Nu
trebuie sa dam drepturi asupra launtrului nostru, asupra constiintei noastre, celor care
au scopuri rele.
Sa nu ne inchipuim ca demnitatea inseamna sa fii intact fizic sau sa fii respectat in orice
fel de ceilalti. Poti ajunge cel mai dispretuit dintre toti, ciuca batailor. Atunci intervine
simtamanul rusinii si al fricii. Poate ca nu suporti umilinta la care esti supus, este prea
mult pentru tine, si atunci cedezi, cum s-a intamplat cu acel detinut politic care a
rezistat torturilor din Pitesti dar care, atunci cand tortionarul s-a urinat asupra lui, a
cedat. O umilinta prea mult pentru el. Sau poate ca te domina frica atat de mult incat
te-ai anihilat ca persoana.
Dar si acestea sunt indreptate tot catre demolarea rezistentei din interior (care se
rasfrange, fireste, si in exterior). Oricare ar fi mobilul cedarii, conteaza mai putin.
Conteaza ca se tinteste la aceasta, la distrugerea acestei rezistente din interior. Pentru
ca astfel devii o umbra de om care face orice.
Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori
Sunt multe din noi, din afectele noastre, pe care nu le stim cum trebuie, pentru ca nu
ne cunoastem deplin si poate mai traim si in inchipuire, chiar la modul benign. Ne
inchipuim cum ar fi daca ar fi Mare inselare. NIMIC nu o sa fie dupa inchipuirea
noastra. Ne inchipuim, de pilda, cum ar fi sa facem foamea. Daca nu ar fi de plans, ar fi
de ras. Noi nu stim cum este foamea si punct. Nu are sens sa incercam sa ne imaginam.
Foametea e atat de cumplita incat, fara credinta destula, fara lupta cu patimile, fara
intarirea harului, ii poate impinge pe oameni inclusiv sa devina ucigasii si canibalii
propriilor copii. O spune Insusi Hristos in versetele eshatologice si o stim din istoria
recenta (vezi foametea din Ucraina). Si noi ne inchipuim ce este o foamete?!
Avem o singura sansa de rezistenta in conditii de vremuri apocaliptice razboi, prigoana,
foamete. Sansa noastra este o Persoana si se numeste Iisus Hristos. A fost rastignit in
zilele lui Pontiu Pilat, dupa ce, in prealabil, a fost arestat, intemnitat, supus batailor si
batjocurilor, scuipat si biciuit.
Fiu al unui Tata, El ne trimite pe Mangaietorul. Asadar, avandu-L pe Hristos, avem Sfanta
Treime. Avem dragostea.
El si doar El este taria noastra, de fapt, rezistenta noastra. Sa nu ne punem increderea
in pregatirea omeneasca (nu e de neglijat, dar sa nu depindem de ea). Totul poate fi
demolat si daca noi ne-am agatat de cele omenesti, daca noi ne-am pus nadejdea
salvarii noastre in orice NU este Hristos, atunci suntem in mare pericol. Pentru ca totul
ne poate fi rapit, insa Hristos nu.
Dar la ce foloseste Hristos? Dragoste, Treime, poate ne suna cam teologic, cam
abstract? Pentru ca, desigur, Hristos nici nu poate fi luat in rucsac ca sa ne acopere de
ploaie sau sa ne astampere foamea biologica, nici nu ne protejeaza neaparat de batai
sau agresiuni punandu-i la respect pe tortionari.
Nu vor veni ctre tine rele i btaie nu se va apropia de locaul tu. C ngerilor Si va
porunci pentru tine ca s te pzeasc n toate cile tale. Pe mini te vor nla ca nu
cumva s mpiedici de piatr piciorul tu. Peste aspid i vasilisc vei pi i vei clca
peste leu i peste balaur.
C spre Mine a ndjduit i-l voi izbvi pe el, zice Domnul; l voi acoperi pe el c a
cunoscut numele Meu. Striga-va ctre Mine i-l voi auzi pe el; cu dnsul sunt n necaz i-l
voi scoate pe el i-l voi slvi.
Cu lungime de zile l voi umple pe el, i-i voi arta lui mntuirea Mea (Ps. 90).
Dar relele vor veni si poate si bataia. Pentru ca victoria, scaparea, refugiul pe care ni La dat Hristos nu este din ordinea celor vazute. Nu vom fi asemenea eroilor din filme si
basme. Nu vom rapune pe vrajmasii nostri cu pumnul sau piciorul, insirandu-i ca in
filmele hollywoodiene, si nici ingerul nu ii va alunga de la noi.

Dar acestea toate cate ar veni, prin Hristos, nu vor deveni piatra de impiedicare pentru
sufletele noastre. Prin Hristos, ingerii ne vor ridica inimile, sa nu cadem. Asa cum au fost
langa El in gradina Ghetsimani, asa pot fi langa noi atunci cand ne e greu, cand tremura
inima in noi si frica ne copleseste, scotand o sudoare rece.
Nu vom rapune rautatea vitriolanta din jurul nostru. Dar putere avem de la Hristos sa o
stingem cand intra in sufletele noastre sau cand propriile noastre scorpii launtrice
tasnesc din noi. Avem putere de la Hristos sa calcam peste lasitatea, orgoliul, neputinta
noastra, peste balaurul groazei si leul terorii.
Sa nu ne mai inchipuim, sa renuntam la iluzii si proiectii si sa nu ne visam eroi si martiri,
ci sa ne asumam drept ceea ce suntem, niste pacatosi si potentiali vanzatori, pe care
NUMAI marea mila a Domnului ii poate salva! E cel mai bun, mai realist si mai sigur
inceput pe care il putem face: BIZUIRE 0 (ZERO) PE SINE!
Sa citim mai multa literatura si istorie din inchisorile si perioada marilor experiente ale
razboiului si totalitarismelor recente.
Sa ne rugam, sa ne plangem real pacatele (si nu doar o data si gata), sa ne zdrobim
rautatea si impietrirea inimii, pana cand din ea incepe sa curga sange ca sa putem
lua in schimb Duh Sfant, hrana cereasca, izvor de vitejie duhovniceasca, iar nu de la
trup si de la sange...
Sa ne pregatim prin toate mijloacele! Si sa ne rugam mai mult unii pentru altii. Sa cerem
sa ni se incalzeasca inima pentru durerile ce vor veni. In salbaticia care se anunta,
aceste rugaciuni, aceasta dispozitie buna catre semeni, va putea conta cat o paine calda
pentru un flamand.
Sa cautam sa recuperam din noi insine macar o farama din lumina ce ne-a fost aratata
de Mantuitorul cand S-a pogorat intru noi, cercetandu-ne si inviindu-ne din moarte si din
iad, cand ni S-a dat spre a-L vedea, a-L gusta, a-L manca si a-L bea.
O mica farama de lumina, acum, cand vine ceasul intunericului
(va mai urma doar daca va mai fi timp si va voi Dumnezeu sa urmeze)