Subiecte

pentru examenul la disciplina

Proiectarea i Analiza Sistemelor Mecanice
1. Procesul de proiectare
2. Caracteristicile activitii de proiectare i ale proiectantului
3. Taxonomia proiectrii
4. Rolul calculatorului n proiectarea i sistematizarea proiectrii
5. Scurt istoric despre proiectare
6. Noiuni despre sinteza i analiz
7. Sarcinile proiectrii
8. Noiuni introductive despre sisteme mecanice
9. Elemente (organe) de maini
10. Condiii generale impuse organelor de maini
11. Tipuri de calcule care deriv din condiiile generale
12. Metodica proiectrii
13. Sinteza mecanismelor
14. Calcule de rezisten
15. Argumentarea parametrilor constructivi
16. Articole noi
17. Crearea mostrei experimentale
18. Probleme i pericole n crearea articolelor noi
19. Proiectarea sistemelor mecanice
20. Procesul creativ
21. Creativitatea. Dirijarea cu imaginaia creativ.
22. Formarea ideii.
23. Obstacolele n creaia inginereasc.
24. Cinematica diferitor tipuri de reductoare.
25. Cinematica mecanismelor planetare.
26. Forele motoare i forele de rezisten productive.
27. Caracteristicile mecanice ale mainelor.
28. Analiza sistemelor mecanice.
29. Metodele de analiz a construciilor modernizate.
30. Fiabilitatea sistemelor mecanice.
31. Optimizarea sistemelor mecanice
32. Etapele inventicii etape creative de proiectare.
33. Procesul divizat de proiectare.
34. Metoda fundamental de proeictare propus de Matchett.

1. Procesul de proiectare
Proiectarea este actiunea de elaborare a unei lucrri tehnice executate pe baza unei
forme date i care cuprinde: calcule tehnice, desene, justificri, indicatii etc.Prin
proces de proiectare se ntelege activitatea de proiectare privit ca o succesiune de
stri princare trece proiectul n evolutia sa. Rezultatul activitiide proiectare nu
este produsul ci un model al sucare permite referirea la produs nainte ca el s
existe.
Activitatea de proiectare - totalitatea activitilor de pregtire a transpunerii n
realitate, printr-o tehnologie de execuie adecvat, a unor idei, principii, teme, n
vederea satisfacerii cerinelor beneficiarilor/utilizatorilor.
Etapele activitii de proiectare
1. Identificarea necesitii
2. Definirea obiectivelor proiectului
3. Concepia structural a proiectului, Schie preliminare
4. Mecanismul de funcionare cinematic i dinamic al componentelor
Modelate. Proceduri de asamblare
5. ntocmirea desenului de ansamblu i a desenelor de execuie.
6. Analiza eficienei i performanelor obiectivului ,Analiza economic.
Analiza valorii
7. Execuie prototip. Teste preliminare Finalizare proiect. Lansare n producie.

2. Caracteristicile activitatii de proiectare si ale proiectantului.

Activitatea de proiectare se poate aborda n dou moduri:

-analitic - cnd se ncepe cu specificarea cerintelor functionale i elaborarea unei
solutii initialecare se analizeaz comparativ cu cerintele din tema de proiectare i
se aduc modificriilecorespunzatoare;
- sintetic- cnd se pleac de la cerintele temei de proiectare i se ajunge la un
pachet de specificatii pentru obiectul proiectat.Se poate considera c activitatea de
proiectare constructiv are fazele :
1. planificarea= stabilirea temei de proiect,
2.elaborarea= fixarea i detalierea obiectivelor,
3.proiectarea propriu-zis = stabilirea formelor i dimensiunilor preliminare,
4.definitivarea= definirea i optimizarea reperelor.
Cele mai utilizate tehnici de proiectare constructiv sunt:
1.constructie nou - rearanjarea unor elemente noi sau vechi => solutie bun,
2.construtie adaptat - se modific un aranjament de baz preluat,
3.constructie de variante- se conserv structura i functiile ansamblului,
4.constructie cu pstrarea principiului: se modific doar dimensiunile reperelor
Cerintele impuse la proiectarea unui produs sunt cuprinse de regul n tema de
proiectare icaietul de sarcini i se refera la: productivitatea, cost de productie,
cheltuieli de exploatare, masatotal, dimensiuni de gabarit, durata de exploatare,
estetica etc.Pentru realizare acestor cerinte, fiecare reper component trebuie s
satisfac prin forma sau urmatoarele criterii:
a) -asigurarea conditiilor functionale (rezistent, rigiditate),
b) -uurinta de executie i de montare,
c) -cost minim al materialelor i manoperei de executie

3.Taxonomia proiectarii

Problemele de proiectare se pot clasifica n functie de stadiul din ciclul de

proiectare n careapar astfel (exemplu pentru un suport de date pentru un
computer):
a). Inventia / inovatia= conceperea initial a produsului (functionarea de principiu ,
stocarea informatiilor digitale pe un tip de suport);
b). Proiectarea conceptual = d solutii pentru realizarea inovatiei;
c). Proiectarea de configurare= contine alegerea metodei (de ncrcare /descrcare
adiscului/benzii/cartelei, pozitionarea capului de citire, numrul i aranjamentul
componentelor);
d).Proiectarea parametric = se finalizeaz dimensiunile ( diametrul discului
benzii, vitezade deplasare a suportului, dimensiunile motoarelor etc.);
e). Proiectarea de detaliu= cuprinde proiectarea fiecrui reper cu detalii suficiente
pentru a permite executia sa;
f).Proiectarea tehnologic = implic definirea itinerarului tehnologic i a tuturor
informatiilor necesare programrii mainilor-unelte, procurrii materialelor,
sculelor idispozitivelor, organizrii i planificrii productiei.

4. Rolul calculatorului in proiectarea si sistematizarea proiectarii

Proietarea, chiar a produselor noi, nu ncepe de regul de lazero; exist repere

stanardizate,colectii de progame, repere care pot fi reutilizate cu modificri
sauadaptri. Pentru a realiza economiieste avantajoas realizarea uneianalize
sistematice i detaliate aspectrului de produse din punctulde vedere al reutilizarii
sauadaptabilitii uoare acomponentelor i subansamblelor deja existente.n acest
sens, o importanta deosebita prezint:
a) ajutarea proiectantului n gsirea informatiilor prin cataloage fiate;
b) sistematizarea informatiilor princlasificari n tabele, cataloage etc.;
c) ajutarea proiectantului n alegerea metodei de proiecare/construire;
d) introducerea sistemelor adecvate din informatica aplicat sisteme CAD,
expert, Baze de date(BD) etc.
Rezultatul este c procesul de proiectare poate fi descris prin paradigmele :
cutare,optimizare, compilare, satisfacerea unor conditii.

5. Scurt istoric despre proiectare.

Proiectarea este o creatie inginereasca care da posibilitatea de a demonstra vizual sustinuta

de un vocabular teoretic un mecanisc, constructie arhitecturala. Proiectarea de baza intra ca o
necesitatea in viata omului din motivul de a elimina o problema aparuta in cadrul functionarii a
unui grup de personae care necesita un obiect care le-ar acorda o productivitate mai mare, cu un
consum energetic si economic minim care ar satisface necesitatile acestora.
Din istorie se cunoaste ca baza proiectarii a fost pusa pe procesele tehnologice agricole,
apoi pe cele de arhitectura si anume cele de aparare a localitatii, apoi procesul tehnologic de
elaborare a uneltelor de uz casnic, arme, de uz agricol etc., toate cu scopul sporirii productivitatii.
Aparitia macaralelor in constructie a dat dovada de progres in constructie si anume
elaborarea mecanizmului de ridicare caruia fiind aplicat o forta mica dadea posibilitatea de a
ridica greutati mari. Proiectarea apare de baza ca necesitate de elaborare si sau perfectionare a
mecanizmelor sau proceselor tehnologice deja existente.
In istoria creatiei si stiintei, si anume in domeniul proiectarii si inventiilor i-l putem
mentiona pe Leonardo da Vinci un pictor, sculptor,arhitect i om de tiin italian. S-au scris
volume ntregi despre Leonardo, nainta de seam n astronomia modern, n geometrie i mai
ales n mecanic. Construirea geometric a diferitelor forme ornamentale l atrgea mai mult
dect rezolvarea empiric a problemei. Aici intervenea impulsul de constructor de instrumente:
elaboreaz tot felul de unelte, ndeosebi compasuri bazate pe folosirea paralelogramuluiarticulat,
compasuri parabolice, eliptice, proporionale. Se susine c Leonardo a iniiat metoda dubl
n cinematic i ar fi constatat c, n micarea hipocicloid, un punct de pe arcul mobil ar descrie
o elips. Aceasta este metoda pe care se bazeaz strungul eliptic, al crui desen se gsete n
manuscrisele lui Leonardo.
Pentru perioda contemporana ncepnd cu 1980, proiectarea poate fi caracterizata pri
schimbari enorme si anume prin programele de proiectare asistat de calculator a redus nevoia de
desenatori n mod semnificativ, n special n companiile mici si mijlocii. Accesibilitate i
capacitatea de a rula pe calculatoarele personale de asemenea, a permis inginerilor s fac
propriile lor de elaborare i de lucru analitic, eliminnd nevoia de departamente ntregi. n lumea
de astzi, muli studeni n universiti nu invata tehnici manuale de redactare, deoarece acestea
nu sunt obligate s fac acest lucru. De zile de la desen mn pentru desenele finale sunt practic
peste. Universitile nu mai necesit utilizarea de raportoare i busole pentru a crea desene, n
schimb exist mai multe cursuri care se concentreaz pe utilizarea de software CAD.
Prin Proiectarea asistat de calculator sau CAD se neleg acele unelte, aplicaii,
programe de calculator care pot asista inginerii, arhitecii, geodezitii n activitatea lor de
proiectare.
Iniial aceste aplicaii au fost create ca instrument de desenare cu calculatorul, instrument
dorit s nlocuiasc planeta de desenare. n cursul timpului ns ele au fost dezvoltate mai
departe pentru a uura nu numai desenarea, dar i toat activitate de proiectare. De unde iniial
ele permiteau numai desenare n dou dimensiuni (2D), la momentul actual se poate
crea virtualizarea (reprezentarea n calculator) a unui obiect real cum ar fi de ex. un arbore
motor, precum i vizualizarea spaial (n 3D) a unei asamblri pe un monitor de calculator.

6. Notiuni despre sinteza si analiza.

ANALZMetod tiinific de cercetare care se bazeaz pe studiul sistematic al fiecrui ele
ment n parte; Descompunere real sau mintal a unui obiect, fenomen sau a
relaiilor dintre obiecte, fenomene etc., n prile lor componente, n scopul
cunoaterii; examinare amnunit, parte cu parte, a unei probleme, a unui obiect
de studiu.
Sinteza- Metod tiinific de cercetare a fenomenelor, bazat pe trecerea de la
particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare;
mbinare a dou sau a mai multor elemente care pot forma un tot.

7. Sarcinile proiectarii
Proiectarea reprezint activitatea tehnic mental desfurat de la ideea
tehnic sau problema concret cerut de producie pn la materializarea acesteia
n desenele de execuie. Proiectarea conduce la materializarea unor teme noi, ori
cunoscute dar nerealizate sau realizate parial, a unor dezvoltri sau perfecionri
funcionale, constructive, tehnologice pentru condiii date. Uneori proiectarea
pregtete punerea n practic a rezultatelor cercetrilor care conin elemente de
noutate. Prin proiectare formulele abstracte sunt transpuse n elemente tehnice
concrete.

8. Notiuni introductive despre sisteme mecanice

Sistemul mecanic reprezint un ansamblu de corpuri materiale conceput, proiectat
si realizat pentru:
a. efectuarea unui lucru mecanic util sau transformarea energiei mecanice ntr-o
form de energie nemecanic, prin utilizarea unei instalatii mecanice;
b. transformarea unei forme de energie nemecanic n alt form de energie
nemecanic, prin utilizarea unui transformator de energie;
c. dirijarea unor procese nemecanice sau a fluxului de energie, prin utilizarea
unui utilaj.

9.Elementele (organe) de masini

Conceperea, proiectarea si realizarea practic a oricrui sistem mecanic
impune descompunerea acestuia ntr-o serie de ansambluri, subansambluri si n
final n elemente(organe) de masini.
Elementele (organele) de masini sunt prti constructive ale unui sistem
mecanic, care au un rol functional bine definit si pot fi studiate, proiectate si
realizate n mod independent de celelalte componente ale sistemului respectiv.
Pentru asigurarea unui studiu sistematic se impune realizarea unei clasificri a
elementelor (organelor) de masini. Aceasta se poate face pe baza mai multor
criterii de clasificare si anume:
1. Dup rolul functional:
a. elemente (organe) de asamblare. Acestea au rolul functional de a asigura
legtura mecanic ntre diverse elemente ale unui sistem mecanic. Ele pot fi:
- nedemontabile (nituri, mbinri sudate etc.);
- demontabile (suruburi etc.);
- elastice (arcuri);
b. elemente (organe) ale miscrii de rotatie, categorie din care fac parte:
- elemente (organe) de masini de susinere (arbori si osii);
- elemente (organe) de masini de rezemare (lagre);
- elemente (organe) de masini de legtur (cuplaje);
c. elemente (organe) ale transmisiilor mecanice (roti dintate, roti de
frictiune,curele, lanturi etc.);
d. elemente (organe) pentru dirijarea, reglarea si nchiderea circulatiei
fluidelor (conducte si armturi).
2. Dup domeniul de utilizare:
a. elemente (organe) de masini generale;
b. elemente (organe) de masini speciale.
3. Dup complexitatea constructiv:
a. elemente (organe) de masini simple, formate dintr-o singur pies (surub,
panetc.);
b. elemente (organe) de masini complexe, formate din mai multe piese
(rulmenti,cuplaje).

10. Conditii generale impuse organelor de masini

Pentru asigurarea functionrii la parametrii doriti, n sigurant si economic a
oricrui sistem mecanic, elementele (organele) de masini care l compun trebuie s
ndeplineasc o serie de conditii generale. Respectarea acestor conditii generale se
realizeaz n decursul proiectrii, executiei, exploatrii si ntretinerii elementelor
(organelor) de masini.
1. ndeplinirea rolului functional.
Aceast conditie este asigurat prin efectuarea unor calcule geometrice si
cinematice care s asigure functionarea corect a elementului (organului) de
masin proiectat.
2. Siguranta n exploatare.
Functionarea sigur a unui element (organ) de masin se asigur pe mai multe
ci.
a. Asigurarea rezistentei mecanice.
Aceasta se asigur prin calcule de rezistent.
b. Limitarea deformaiilor.
Deformatiile sub sarcin ale elementelor (organelor) de masini sunt limitate
de buna functionare a sistemului mecanic din care fac parte. Aceast conditie se
asigur prin calcule de deformatii. De obicei aceste calcule sunt calcule de
verificare, din care rezult sgetile sau deformatiile unghiulare efective, datorate
solicitrilor reale, acestea fiind apoi comparate cu valorile admisibile. Mai rar
condiia de deformaii se utilizeaz pentru
dimensionare.
c. Asigurarea stabilitii elastice.
n cazul multor elemente (organe) de masini apare pericolul de pierdere a
stabilittii elastice (flambaj). Rezult, n aceste cazuri, necesitatea efecturii unui
calcul de verificare la flambaj.
d. Evitarea sau reducerea vibratiilor.
Orice element (organ) de masin este un sistem elastic si deci este
caracterizat printr-o frecvent proprie (wcr ncr).
Dac aceast frecvent
proprie este egal sau apropiat de frecventa regimului de functionare a masinii (w
n) apare fenomenul de rezonant, deformatiile si deci si tensiunile crescnd
teoretic la infinit, fapt ce duce la distrugerea sistemului tehnic respectiv. Rezult
deci necesitatea efecturii unor calcule de verificare la vibratii.
e. Limitarea temperaturii de funcionare.
n cazul sistemelor mecanice cu miscare relativ, ca urmare a pierderilor prin
frecare, temperatura de functionare a elementelor (organelor) de masin
componente este mai mare dect a mediului ambiant. Dac temperatura de
functionare este prea ridicat apar fenomene nedorite: degradarea lubrifiantilor,
mbtrnirea elementelor confectionate din cauciuc sau mase plastice, griparea etc.
f. Asigurarea etanseittii.

Aceast conditie este absolut necesar n cazul sistemelor mecanice n

interiorul
crora se gsesc fluide la presiuni mai mari dect presiunea atmosferic.
3. Durabilitate economic.
Oricrui element (organ) de masin trebuie s i se asigure o anumit
durabilitate
economic. Asigurarea acestei durabilitti impune efectuarea unor calcule de
durabilitate
si fiabilitate de rezistent si tribologic. Astfel de calcule se efectueaz n
prezent pentru
un numr restrns de elemente (organe) de masini (rulmenti, ambreiaje,
curele).
4. Tehnologicitate.
Forma final aleas pentru orice element (organ) de masin trebuie s
satisfac
conditia de tehnologicitate: piesa respectiv s poat s fie prelucrat pe
masini unelte
uzuale, utilizndu-se tehnologii ct mai simple.
5. Economicitate.
Aceast conditie se reflect n:
Faza de proiectare, prin:
- alegerea unor materiale ieftine, dar cu caracteristici de rezistent
corespunztoare;
- reducerea consumului de material prin calcule de dimensionare corecte;
- nlocuirea materialelor deficitare sau reducerea lor la minim;
Faza de executie, prin:

- tehnologii de fabricatie simple;

- cost de fabricatie sczut;
- productivitate ridicat;
Faza de exploatare, prin:
- consum redus de energie n exploatare;
- cheltuieli de ntretinere sczute.
6. Asigurarea interschimbabilittii.
Interschimbabilitatea elementelor (organelor) de masini se asigur n principal
prin respectarea standardelor. Aceste prescriptii elaborate de forurile de stat
reprezint obligatii legale pentru proiectanti.
7. Respectarea normelor de tehnica securittii muncii.
Aceast conditie constituie de asemenea o obligatie legal pentru proiectant.
8. Conditii de transport si montaj.
De exemplu pentru piese mari si grele se fixeaz limite de gabarit si greutate.
9. Estetica industrial.
Estetica industrial se asigur prin forma pieselor si a masinilor, prin aspectul
prelucrrii, prin acoperiri metalice, vopsire etc. Estetica industrial este un element
al calittii care sporeste competitivitatea produselor.

11. Tipuri de calcule ce deriva din conditiile generale

Calculul de dimensionare.
Se cunosc:
- sarcinile exterioare:
fora - F;
momentul ncovoietor - M;
momentul de rsucire - T;
fora normal de contact - N;
- tipul solicitrii:
ntindere-compresiune;
ncovoiere;
forfecare;
solicitri compuse;
solicitri de contact;

- tensiunile admisibile (sa, ta) determinate de material, tehnologia de

execuie
si condiiile de exploatare.
Se determin:
- elementul dimensional (aria necesar a seciunii sau aria necesar de
contact - A sau modulul de rezisten necesar - W):
Elementl dimensional = sarcina (F M T N)/ tensiunea admisibila( s a t a)
A2. Calculul de verificare.
Se cunosc:
- elementul dimensional (A, W);
- tipul solicitrii;
- sarcinile exterioare (F, M, T, N);
- efectul de concentrare a tensiunilor (ak - coeficientul static de concentrare
a tensiunilor);
- tensiunea admisibil (sa, ta);
- caracteristicile de rezisten ale materialului (rezistena la rupere Rm;
limita de curgere Rp0,2).
Se determin:
n cazul unor solicitri simple:
Tensiunea efectiva (sa, ta )= sarcina (F,M,T,N)/ elementul dimensional
(A,W)* k
la echilibru termic puterea pierdut prin
frecare Ppf este egal cu cldura evacuat prin carcas Pc, deci:
P = P - P = P K S (t - t ) ,
unde: Pi - puterea la intrarea n reductor;
Pe - puterea la iesirea din reductor;
K - coeficient global de transfer termic;
S - aria carcasei reductorului;
t - temperatura medie de funcionare a reductorului;

t0 - temperatura mediului ambiant;

rezultnd:
t =(( P - P e )/ K S)+t 0<=ta
12. Metodica proiectarii.
Proiectarea reprezint activitatea tehnic mental desfsurat de la ideea tehnic sau problema
concret cerut de producie pn la materializarea acesteia n desenele de execuie.
Proiectarea conduce la materializarea unor teme noi, ori cunoscute dar nerealizate sau realizate
partial, a unor dezvoltri sau perfecionri functionale, constructive, tehnologice pentru conditii
date. Uneori proiectarea pregteste punerea n practic a rezultatelor cercetrilor care contin
elemente de noutate. Prin proiectare formulele abstracte sunt transpuse n elemente tehnice
concrete.
Proiectarea sistemelor tehnice cuprinde urmtoarele etape:
1. Tema de proiectare.
Tema de proiectare, ntocmit de beneficiar, stabileste caracteristicile tehnicofunctionale si
performantele urmrite pentru produsul care va fi proiectat.
2. Analiza temei de proiectare.
Aceast etap contine lucrrile de identificare a principalelor caracteristici, performante,
indicatori tehnici si economici si de selectare a materialului documentar. Totodat se elaboreaz
studiul tehnico-economic care analizeaz economicitatea si eficienta produsului.
3. Proiectarea de ansamblu.
Etapa proiectrii de ansamblu cuprinde mai multe faze:
- stabilirea de variante pentru structura de baz;
- analiza variantelor si alegerea soluiei optime;
- elaborarea de schie funcionale, constructive, cinematice etc.;
- alegerea unor soluii constructive si efectuarea unor calcule de predimensionare;
- ntocmirea de schie pentru desenul de ansamblu.
4. Etapa proiectrii tehnice.
Proiectarea tehnic cuprinde:
- calcule definitive care constituie o parte important din memoriul tehnic de calcul
justificativ;
- ntocmirea desenului de ansamblu cu nscrierea indicatiilor de montaj si a caracteristicilor
tehnico-functionale;
- extragerea desenelor de executie cu precizarea tuturor datelor necesare executiei pieselor;
- ntocmirea proiectului tehnologic de executie si montaj;
- prezentarea indicatorilor tehnico-economici.
5. Etapa de realizare si ncercare a prototipului.
Etapa de realizare si ncercare a prototipului contine lucrri de executie a prototipului, de
proiectare si de realizare a standurilor de prob dotate cu aparatura adecvat, precum si
ncercarea n condiii de laborator si de exploatare.
6. Etapa de fabricatie si ncercare a seriei zero.
Aceast faz cuprinde:
- proiectarea S.D.V.-urilor pentru fabricatie;
- definitivarea proiectrii tehnologice;
- organizarea productiei;
- ncercri pe standuri sau n exploatare.
7. Concluzii.
n aceast faz se analizeaz toate etapele anterioare desprinzndu-se concluzii
referitoare la competitivitatea produsului proiectat.

13. Sinteza mecanismelor

14. Calcule de rezistenta

Sigurana n funcionare i durabilitatea organelor de maini i a mecanismelor este dat n
primul rnd de corectitudinea calculelor de rezisten. In acest scop este necesar o ct mai
precis determinare a naturii, mrimii, direciei i sensului forelor i momentelor.
Dup modul cum acioneaz forele, acestea pot fi:
- statice (constante n timp) - care se aplic lent de la valoarea minim la cea maxim, dup care
rmn constante;
- dinamice (variabile n timp) - a cror valoare se modific n timpul funcionrii.
Forele i momentele dinamice pot avea o variaie periodic ntre anumite valori sau o variaie
brusc (ocuri).
Calculul de rezisten la solicitri statice poate fi de dimensionare sau de verificare.
Etapele generale de calcul sunt urmtoarele:
- pe baza analizei cinematice i dinamice a schemei mecanismului, se stabilesc condiiile cele
mai grele de funcionare i n raport cu ele se determin mrimea, direcia, locul (punctul) de
aplicaie al forelor i momentelor care lucreaz asupra elementului (organului) considerat;
- se alege materialul, determinndu-se totodat tensiunile admisibile a i a ;
- cunoscnd schema de ncrcare i adoptnd schema cea mai apropiat de rezemare, se
determin reaciunile, momentele ncovoietoare i cele de torsiune i se stabilete poziia
seciunii periculoase.
De aici, dup caz, se poate trece la:
- dimensionare, se stabilete dimensiunea principal i innd seama de tehnologie, poziia
organului n ansamblu i altele, se schieaz forma sa;
dup definitivarea acesteia se fac unele verificri (oboseal, deformaii etc.);
- verificare, dimensiunea sau chiar forma elementului (organului) se aleg constructiv i apoi se
verific seciunea cea mai solicitat astfel ca tensiunea efectiv s fie mai mic dect tensiunea
admisibil.
Calculul de rezisten la solicitri variabile
Sub denumirea de solicitare variabil se nelege solicitarea provocat de sarcini care variaz n
timp fie ca valoare, fie ca valoare i direcie. Acest fenomen de micorare a proprietilor de
rezisten sub efectul solicitrilor variabile poart numele de oboseala materialelor. Aspectul
seciunii unei piese rupte prin oboseal este diferit de cel al piesei rupte static. La ruperea prin
oboseal, apare o fisur iniial care se extinde din ce n ce mai mult n seciune.
La studiul solicitrilor variabile se admite c forele i momentele, respectiv tensiunile,
variaz n timp n mod continuu i periodic.
Ciclul solicitrii variabile este definit prin:
a) tensiunea maxim max i tensiunea minim min sau prin tensiunea medie m i
amplitudinea ciclului v:

Coeficientul de siguran la oboseal material 1 dure, 2 fragile.

1.

2.

15. Argumentarea parametrilor constructivi

N CAZUL UNOR SOLICITRI STATICE rezistena mecanic se asigur prin
verificarea condiiei ca tensiunile efective maxime s fie mai mici dect cele admisibile. n acest
caz calculul de rezisten poate fi un calcul de dimensionare sau un calcul de verificare.

16. Articole noi

Baza pentru crearea produsului

Producatorul, inainte de a incepe crearea produsului si disign-ului, trebuie sa
cunoasca cerintele cumparatorilor potentiali. Deasemenea el trebuie sa cunoasca si
alti factori (legislatia, regulamente, etc.) care pot afecta circulatia produsului pe
piata. Toate acestea pot inluienta calitatea produsului final. Cind aceste cerinte si
factorii de influenta sunt determinati, producatorul trebuie sa stabileasca directiile
principale de activitate pentru crearea produsului nou. Pentru aceasta trebuie sa fie
luata in considereatie experinta acumulata in procesul de producere a produselor de
acelas tip. Un anumit design a produsului in trecut a putut sa provoace anumite
probleme in procesul de producere sau utilizare, generind cheltuieli nedorite. De
exemplu poate ca nu este nevoie de serviciile post-vinzare pentru unele articole,
deoarece design-ul permite aceasta. Sau informatia operativa arata despre existenta

unui pericol in caz de folosire incorecta a produsului ce poate duce la leziuni.

Scopurile pentru crearea unui produs nou, care vor lua in consideratie cerintele
reflectate mai sus, trebuie sa fie expuse informa scrisa.
Prevenirea prealabila
Crearea produsului, design-ul si planificarea producerii sunt determinate de
scopurile stabilite referitor la produsul nou. Pe parcursul lucrului, este foarte
important ca producatorul sa fie convins in aceia ca toate aceste scopuri vor putea
fi realizate cind va incepe producerea pe scara larga. Daca este necesar, pot fi
intreprinse careva masuri de corectie pentru a asigura acest lucru. Metodele de
prevenire prealabila care pot fi aplicate pentru acest tip de control pot fi: revizuirea
design-ului ; analiza neajunsurilor; testarea in laborator , testarea in practica ,
productia pilot
Aceste metode sunt folosite in urmatoarele puncte in procesul de creare a
produsului nou:
selectarea conceptului design-ului ; alegerea componentelor pentru produs;
confectionarea articolului prototip ; etapele pre-pilot ; etapele pilot; etapele
producerii limitate

17. Crearea mostrei experimentale

Mostrele initiale
Urmarile pentru cumparator pot fi serioase in cazul ca prima partida primita va fi defectata. De
exmplu, daca articolul este cumparat pentru a fi folosit la confectionarea unui produs nou, atunci
poate aparea necesitatea minarii lansarii produsului. Pentru evitarea acestor situatii, cumparatorul
trebuie sa ciara o mostra pentru studirrea defectelor pina la livrarea primei partide. Mostra data
trebuie sa fie din partida emisa, confectionata de o tehnologie adecvata, metode si instalatii care
vor fi folosite in timpul producerii pe scara larga. Mostra initiala trebuie sa fie pusa la dispozitie
in cazul daca exista posibilitatea unui pericol sistematic aparent in materialul furnizat, de ex. Din
cauza interpretarii incorecte a specificatiilor, din cauza utilajelor defectate ori instructiunilor
incomplete. Asa cazuri sunt posibile cind:
Se furnizeaza un articol nou.
Se schimba specificatiile.
Se schimba procesul de producere, de ex. din cauza metodelor, masinilor ori utilajelor.
In acest caz departamentul de cumpararepoate indica in factura de cumparare, ca vinzatorul
trebuie sa-l aprovizioneze pe cumparator cu mostri inainte de livrarea primei partide. Marimea
mostrei si limitele livrarii trebuie incluse in factura de comanda. Inainte de a livra mostrele,
furnizorul trebuie sa le testeze pentru a se convinge ca ele corespund calitatii cerute de
cumparator. Cumparatorul trebuie sa ciara inregistrarile acestor testari si inspectii. Aceasta ii va
face afacerile lor cu mult mai utoare si va reduce considerabil timpul necesar pentru studierea
defectelor. Departamentul de inspectare a cumparatorului trebuie la rindul sau sa inspecteze si sa
testeze unul din exemplarele din mostrele oferite pentru determinarea caracteristicilor lor. Daca
departamentul de inspectare nu dispune de unele dinresursele necesare, atunci trebuie de
intreprins toate masurile pentru capatarea acestora, de ex. in laboratoriu. Pentru evitarea
neintelegerilor, numai unul din departamentele cumparatorului trebuie sa fie responsabil de
legatura cu vinzatorul in problema mostrelor initiale. De obicei aceasta responsabilitate este
asumta de departamentul de inspectare. Daca calitatea nu corespunde ori cu cerintelor generale
(specificatiilor) ori utilajele utilizate pentru producerea materialelor (daca aceasta e cauza
devierilor), atunci ele trebuiesc schimbate. E recomandabil de stabilit echilibrul complet intre

specificatiile si mostrele initiale. Decizia privitor schimbului specificatiilor poate fi infaptuita

numai de departamentele de creare a produsului si design-ului.

Testarea laboratorica se face cu scopul de a obtine informatia privitor

caracteristicile de calitate a produsului. Modul de testare aplicat depinde de produs.
Testarea se face atit asupra produsului in intregime, cit si asupra partilor
componente a lui. Unul din factorii ce pot fi testati in laboratoriu este
imbunatatirea calitatilor si rezistentei produsului. Scopul testarii laboratorice de
regula nu este reproducerea exacta a mediului in care se va afla produsul.De
exemplu testarea umiditatii accelerate va cuprinde efectele ce pot aparea ca urmare
a diferitor combinatii de temperatura si umiditate. Scopul acestei testari este de a
verifica functionarea produsului in conditiile extreme a mediului in care se va afla
produsul si de a se asigura ca aceste conditii nu vor provoca deteriorarea
produsului. Inafara de factorii mediului prin intermediul testarii laboratorice pot fi
analizati si alti factori asa ca: performantele produsului, coieficientul de fiabilitate
si durata vietii lui. Actiunile suportate de produs in perioadele de manipulare,
pastrare si transportare pot fi la fel simulate in conditii laboratorice. De obicei, atit
la nivel national, cit si la nivel intrenational exista anumite reglamentari privitur
securitatea unor produse. Uneori acestea cuprnd si metode de testare suplimentar la
cerintele de securitate.
Testarile in cimp
Testarea laboratorica are si careva limite. De obicei ea poate fi infaptuita
numai asupra unei cantitati limitate de mostre. Este de asemenea greu de simulat in
laborator situatii reale concrete. Cu acest scop ca adaus la testarea laboratorica se
foloseste testarea in cimp.
Problema ce apare la testarile in cimp, de obicei, este obtinerea informatiei
curente. Informatia trebuie sa fie colectata de la agentii care petrec testarea.
Aceasta poate fi efectuat prin inermediul vizitelor sau inerviurilor la locul utilizaii
sau prin inermediul chestionarelor trimise in aceste regiuni. Cei care testeaza
produsl trebuie sa fie bine informati la cine pot apela in caz de esec a produsului.
Productia pilot
Scopul productiei pilot este de a determina, inainte de a incepe confectionarea
pe scara larga, daca metodele de productie si inspectie alese vor permite obtinerea
unor produse de calitate dorita. Este foarte important ca in procesul de producere
pilot sa fie utilizate, pe cit e posibil, aceleasi procedee, masini, utilaje, dispozitive
de fixare si metode care vor fi folosite in producerea pe scara larga. Cite odata nu
toate dispozitivele sunt gata pentru exploatare, in asa caz piesele articolului trebuie
produse manual. Astfel poate aparea riscul ca unele problemele legate de calitatea
produsului vor fi descoperite doar dupa inceperea productiei pe scara larga.
Producerea pilot poate fi realizata la mai multe nivele: actiunile pre-pilot, pilot si
actiunile producerii limitate. Numarul articolelor creste odata cu schimbarea
nivelului.

18. Probleme i pericole n crearea articolelor noi

Producatorul este deasemenea si cumparator. El trebuie sa cumpere materie
prima, articole semifabricate, componenti si altele pentru a produce produsul nou.
In timpul cumpararii este relativ usor de gasit un furnizor care va oferi un pret si
cerinte acceptabile.
Cu mult mai dificl este de a gasi bunuri ce trebuie furnizate cu calitate
satisfacatoare. Daca calitatea nu este corespunzatoare atunci ambele parti vor
suporta cheltuieli suplimentare, ce pot fi legate de inspectare, sortare, acte juridice,
inventariere suplimentara si dificultati in producere.
Pentru a ocoli aceste probleme, compania in momentul cumpararii marfii
trebuie sa intreprinda urmatorii pasi:
Sa stabileasca o politica privitor calitatea bunurilor cumparate si sa asigure ca
aceasta politica este bine cunoscuta atit in cadrul intreprindererii, cit si de
vinzatorii curenti si potentiali.
Sa identifice furnizorii potriviti si sa-i elimine pe cei ce nu pot furniza marfa
de caliate corespunzatoare.
Sa transmita informatia privitor produsul curent vinzatorului.
Sa informeze vinzatorul in caz de schimbari in specificatiile calitatii.
Sa stabileasca o sistema de identificare imediata a devierilor materialului
furnizat de la specificatiile de calitate.
Sa foloseasca informatia referitor la inspectie prezentata de catre furnizor.
Sa urmareasca performantele furnizorului.
Devieri in procesul de productie. Devierile pot aparea in fiecare procesde
productie, afectind astfel calitatea produsului final. Numarul defectelor produselor
de pe liniile de asamblare vor varia de pe zi pe zi si de la articol la articol. Aceste

divergente sunt cauzate de alti factori cum sunt materialele, utilajele, mediul,
dezvoltarea fizica si intelectuala al operatorilor. Ca rezultat al operatiunilor de
producere de ex. dimensiunea, ori proprietatea chimica poate varia pe neasteptate
din motive ocazionale. Devierile pot avea o anumita tendinta, crescinda sau
descrescinda, in dependenta de anumite cauze. Motivul in acest caz este un factor
care influientiaza procesul, de ex. deteriorarea utilajului ori schimbarea
temperaturii. Devierile pot aparea din diferite motive neasteptate: materiale noi,
schimbari in instalarea utilajului ori schimbarea opertorului. Devierile neasteptate
sunt cauzele multor factori neasteptati. Aceasta ar insemna ca in cazul schimbarii
unui factor, atunci aceasta se reflecta asupra rezultatului final. Din punct de vedere
economic nu se recomanda de redus schimbarile neasteptate in proces. Ele pot sa
fie mai tirziu si acceptate. Este important ca aceste devieri sa fie detectate rapid si
sa fie luate masuri pentru eliminarea cauzelor lor. Aceste masuri sint deseori
justificate din punct de vedere economic.

19. Proiectarea sistemelor mecanice

Proiectarea reprezint activitatea tehnic mental desfurat de la ideea tehnic sau

problema concret cerut de producie pn la materializarea acesteia n desenele de execuie.
Proiectarea conduce la materializarea unor teme noi, ori cunoscute dar nerealizate sau realizate
parial, a unor dezvoltri sau perfecionri funcionale, constructive, tehnologice pentru condiii
date. Uneori proiectarea pregtete punerea n practic a rezultatelor cercetrilor care conin
elemente de noutate. Prin proiectare formulele abstracte sunt transpuse n elemente tehnice
concrete.
Proiectarea sistemelor tehnice cuprinde urmtoarele etape:
1. Tema de proiectare .
Tema de proiectare, ntocmit de beneficiar, stabilete caracteristicile tehnico- funcionale
i performanele urmrite pentru produsul care va fi proiectat.
2. Analiza temei de proiectare .
Aceast etap conine lucrrile de identificare a principalelor caracteristici, performane,
indicatori tehnici i economici i de selectare a materialului documentar. Totodat se elaboreaz
studiul tehnico-economic care analizeaz economicitatea i eficiena produsului.
3. Proiectarea de ansamblu .
Etapa proiectrii de ansamblu cuprinde mai multe faze:
- stabilirea de variante pentru structura de baz;
- analiza variantelor i alegerea soluiei optime;
- elaborarea de schie funcionale, constructive, cinematice etc.;
- alegerea unor soluii constructive i efectuarea unor calcule de predimensionare;
- ntocmirea de schie pentru desenul de ansamblu.
4. Etapa proiectrii tehnice .
Proiectarea tehnic cuprinde:
calcule definitive care constituie o parte important din memoriul tehnic de calcul justificativ;
- ntocmirea desenului de ansamblu cu nscrierea indicaiilor de montaj i a
caracteristicilor tehnico-funcionale;
- extragerea desenelor de execuie cu precizarea tuturor datelor necesare execuiei
pieselor;
- ntocmirea proiectului tehnologic de execuie i montaj;

- prezentarea indicatorilor tehnico-economici.

5. Etapa de realizare $i ncercare a prototipului .
Etapa de realizare i ncercare a prototipului conine lucrri de execuie a prototipului, de
proiectare i de realizare a standurilor de prob dotate cu aparatura adecvat, precum i
ncercarea n condiii de laborator i de exploatare.
6. Etapa de fabricaie si ncercare a seriei zero .
Aceast faz cuprinde:
- proiectarea S.D.V.-urilor pentru fabricaie;
- definitivarea proiectrii tehnologice;
- organizarea produciei;
ncercri pe standuri sau n exploatare.

20. Procesul creativ

Creativitatea este, n esen, un complex, o complex activitate psihic ce se
finalizeaz intr-un anumit produs, este acea capacitate psihic a individului uman
de a realiza noul, sub diferite forme: teoretic, tiinific, tehnic, social etc., de a
releva aspecte deosebite, necunoscute ale realitii, de a elabora ci i soluii
originale de rezolvare a problemelor i a le exprima n forme personale inedite.
Primul nivel de creativitate l constituie creativitatea expresiv. Exemple:
desenele spontane ale copiilor.
Caracteristicilor acestor produse sunt nu abilitatea, originalitatea,
claritatea i valoare , ci spontaneitatea i libertatea de expresie.
Al doilea nivel al creativitii l constituie creativitatea productiv. n
acest stadiu, individul, nsuindu-i anumite informaii i tehnici, a ajuns la un
nivel nou de ndemnare i de realizare a unui produs tiinific sau artistic finit. Se
remarc acum tendina spre restrngerea i controlarea jocului liber i spre
dezvoltarea unor tehnici, a unor priceperi necesare producerii de lucrri finite.
Al treilea nivel l constituie creativitatea inventiv. Ea const n
ingeniozitatea aciunii cu materiale, tehnici i metode. Creativitatea inventiv
implic flexibilitatea n perceperea de relaii noi i neuzuale ntre pri anterior
separate. Aceast form nu contribuie, ns, direct la elaborarea de idei
fundamentale noi care sunt produsul unei creativiti de ordin superior ci doar
la o nou utilizare a unor elemente vechi.
Al patrulea nivel, creativitatea inovativ, este ntlnit la un numr mai restrns de
persoane. Ea implic modificarea semnificativ a fundamentelor sau principiilor
care stau la baza unui ntreg domeniu al tiinei, artei, tehnicii etc. i necesit o
remarcabil aptitudine de conceptualizate abstract. Realizarea acestei
performane este posibil atunci cnd principiile fundamentale sunt nelese la un
nivel care s permit o transformare fundamental, o mbuntire prin
modificare, o inovaie.
Al cincilea nivel, creativitatea emergent (imprevizibil) este cea mai
nalt form. n acest caz, sunt dezvoltate, la nivelul mai abstract i mai profund,
principii sau ipoteze cu totul noi, n jurul crora se dezvolt noi coli. Acest nivel

implic aptitudinea de a absorbi experienele existente, realizndu-se din ele

ceva cu totul deosebit.

21. Creativitarea. Dirijarea cu imaginatia creativa.

Creativitatea este un proces mental i social care implic generarea unor idei
sau concepte noi, sau noi asocieri ale minii creative ntre idei sau concepte
existente.
Creativitatea este un concept multidimensional i se poate manifesta n multiple
domenii. Identificarea i cuantificarea naturii creativitii constituie obiective
dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline
diferite: psihologie, psihologie social, etc. i deci la multe niveluri distincte:
cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc.
Prin intermediul imaginatiei se elaboreaza imagini noi in realitate sau in
experienta noastra anterioara, prin prelucrarea si transformarea datelor cognitive
(reprezentari si idei) fixate in memorie. Pe baza ei, omul isi poate anticipa produsul
muncii, apare ca o disponibilitate a vietii psihice, contribuie la proiectarea
traiectoriei propriei vieti si asigura alaturi de celelalte procese psihice continuitatea
vietii. Prin procesele senzoriale si de cunoastere omul se raporteaza la prezent, prin
memorie la trecut si prin imaginatie la viitor.
In procesul imaginativ sunt implicate doua procese fundamentale: analiza i
sinteza. Prin analiza se realizeaz descompunerea unor reprezentri pentru ca apoi,
prin sintez se recurge la reorganizarea n structuri deosebite de cele percepute sau
gandite anterior.

22. Formarea ideii.

Metode de creare a ideii.
Unele idei ingenioase au vizat transformarea formei rezultnd o diversitate de
unelte i aplicaii, poate cel mai ilustrativ exemplu fiind descoperirea aplica iilor
cercului, ducnd la roat i toate consecinele. Spaiul uneltelor i tehnologiilor a
avut cel mai mare ctig din emularea intelectului, din cutarea i aplicarea ideilor.
Odat ce omul a neles c raiunea i inventivitatea i pot furniza mijloace pentru
sporirea calitii vieii, tot mai multe mini au intrat n infinitul univers al cutrii
ideilor i au nceput s l exploreze, rtcindu-se n nelimitarea lui. Dar i alte
intervale ale gndirii i creativitii au evoluat n paralel. Practic istoria ideilor se
confund cu istoria evoluiei entitii om, fiecare ideie cuprinde i descrie cumva o
parte din realitate, o parte din individualitate, sau o relaie ntre individualitate i
realitate.
Imaginatia intuitiva a ideii.
Imaginatiaestemaiimportantadecatcunoasterea,cunoastereaestelimitata,imaginatia
inconjoaralumea. (AlbertEinstein)
Totceeaceitipotiimaginaestereal.(PabloPicasso)
Fenomene psihice precum gandirea, limbajul, imaginatia, memoria sunt cuprinse
in termenul de intelect si ne ofera acces la cunoasterea logica, rationala a lumii.
IMAGINATIA este un proces psihic cognitiv complex care apare in contextul
eforturilor omului de a se adapta la mediu; ea apare pe o anumita treapta a
dezvoltarii psihice umane, dupa dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului,
evolutia gandirii si imbogatirea experientelor de viata.
IMAGINATIA se manifesta sub forma unei constructii imagistice, rezultata in
urma operarii cu imagini mentale a carui caracteristica este NOUTATEA
rezultatelor ei.

23. Obstacolele n creaia inginereasc.

Cercetatorii au adus contribuii de valoare la realizarea unor clasificari ale
blocajelor creativitatii in general i ale creativitaii tehnice. Se consider
obstacolele n creaia inginereasc, intre care:
de ordin psihologic: fluena scazuta, rigiditatea functionala, frica de critica, frica de
ridicol, timiditatea, descurajarea si auto-descurajarea.
de ordin social: lipsa capitalului de cercetare, sau mediu de studiu.
de ordin cultural: nivelul intelectual, atitudinea, limbajul de comunicare.
de ordin fizic: aparena fizic, starea motoare.
de ordin tehnic: lipsa utilajului de cercetare-elaborare.
Acestea fiind ca cele mai importante obstacole in calea creativitaii i performantei
umane.

24. Cinematica diferitor tipuri de reductoare.

Alegerea ripului de reductor intr-o scheme cinematica se face in functie de:
raportul de transmitere necesar;
gabaritul disponibil;
pozitia relativa a axelor motorului si a organului (masinii) de lucru;
randamentul global al schemei cinematice.
In functie de aceste cerinte se pot utililiza urmatoarele tipuri de reductoare cu roti
dintate: cilindrice, conice, conico-cilindrice, melcate, cilindro-melcate, planetare.
Din punct de vedere al inclinarii danturii, la alegerea tipului de reductor cu roti
dintate cilindrice se tine seama de urmatoarele recomandari:
reductoarele cu roti dintate cilindrice drepte, pentru puteri instalate mici si
mijlocii, viteze periferice mici si mijlocii si la rotile baladoare de la cutiile de
viteze;
reductoarele cu roti dintate cilindrice inclinate, pentru puteri instalate mici si
mijlocii, viteze periferice mari, angrenaje silentioase;
reductoarele cu roti dintate cilindrice cu dantura in V, pentru puteri instalate
mari viteze periferice mici.
Reductoare cu roti dintate conice. Aceste reductoare schimba directia miscarii
la 90 grade, fiind utilizate atat in varianta constructiva simpla (un singur angrenaj
conic concurent ortogonal) cat si in varianta combinata (impreuna cu 1 sau 2
angrenaje cilindrice paralele).
In privinta utilizarii acestor tipuri de angrenaje mai trebuiesc amintite si domeniile
de viteza recomandate pentru angrenajele conice, functie de tipul danturii:
pentru danturi conice drepte, vmax = 3 m/s;
pentru danturi conice inclinate, vmax = 12 m/s;
pentru danturi conice curbe, vmax = 40 m/s.
Reductoare cu roti dintate cilindrice planetare si diferentiale. Reductoarele
planetare au un singur grad de mobilitate iar reductoarele diferentiale, 2 grade de
mobilitate.
Principalele avantaje al reductoatelor planetare (diferentiale) fata de celelalte tipuri
de reductoare:

constructie foarte compacta, greutate de 2.6 ori mai mica (la aceiasi putere
transmisa si acelasi raport de transmitere); aceasta se datoreaza faptului ca
momentul de rasucire se repartizeaza pe 2 sau mai multi sateliti;
rapoarte de transmitere de 2...3ori mai mare.
Principalele dezavantaje sunt legate pretul de cost mare de fabricare si cerintele de
montaj foarte exigente.
Prin legarea acestora in serie se pot obtine scheme cinematice de tip 2P1, 2P2 etc.
Reductoarele diferentiale sunt utilizate in schemele cinematice ale masinilor sau
aparatelor pentru insumarea sau divizarea puterii.
Reductoare melcate. Reductoare melcate cuprind un angrenaj melc-roata melcata
care au axele de rotatie asezate incrucisat in spatiu (unghiul de incrucisare este de
90 grade), normala lor comuna este distanta dintre axe.
Aceste reductoare sunt angrenaje silentiose datorita alunecarii relative dintre
flancurile dintilor melcului si rotii melcate. La utilizarea reductoarelor melcate cu
melc cilindric se tine seama de urmatoarele caracteristici ale acestora:
reductoarele melcate simple cu iT max = 80 (pentru la transmisiile de forta)
si iT max = 1000 (pentru la transmisiile cinematice) si randamente mici; melcul
poate fi pozitionat sus sau jos;
pentru crestera rapoartului de transmitere, se realizeaza reductoare combicate
compuse dintr-un angrenaj cilindric la intrtare si un angrenaj melcat, constructie
care are fata de reductorul melcat simplu, la acelasi raport de transmitere total, un
randament mai mare;
la puteri transmise si rapoarte de transmitere mari, datorita frecarilor mari
dintre flancurile dintilor melcului si rotii melcate, se incalzesc puternic si necesita
masuri speciale de racire;
sunt transmisii cu autofranare (elementul conducator este melcul).

25. Cinematica mecanismelor planetare.

Mecanismele planetare (simple sau difereniale) au n componena lor roi
dinate cu axe fixe i respectiv cu axe mobile.
Roile cu axele de rotaie fixe se numesc roi centrale sau solare, iar roile cu
axele de rotaie mobile poart denumirea de roi satelit sau planetare. Acestea din
urm sunt meninute n angrenare cu roile centrale prin intermediul unor bare
mobile n jurul unei axe fixe denumite brae port - satelit. n analiza micrii
mecanismelor planetare, roile centrale se noteaz cu numere impare, sateliii cu
numere pare , braul port-satelii cu cu litera S, iar carcasa fix purttoare a
lagrelor axelor centrale, cu cifra zero.
Roile centrale i roile satelit pot avea angrenare exterioar sau interioar i
pot fi realizate ca roi cilindrice sau conice. Fiecare din aceste categorii de
mecanisme planetare pot avea o roat central sau dou roi centrale.
Mecanismele planetare sunt utilizate n construcia multor maini, utilaje,
dispozitive i aparate ntlnite n industrie.
Mecanismele planetare aa cum s-a artat mai sus au n componen i roti cu
axe mobile. Dac gradul de mobilitate al acestor mecanisme este M = 1 se numesc
mecanisme planetare simple iar dac gradul de mobilitate este M f 1 mecanisme
planetare difereniale.
Mecanismele planetare simple au roi dinate cilindrice (fig. 1) i sunt
mecanisme plane.
Un mecanism planetar simplu este format din roile centrale (1, 3), roile
satelii (2, 2 ) i braul portsatelit (4). Angrenarea poate fi exterioar.

26. Forele motoare i forele de rezisten productive.

Fora motoare este n fizic i tehnic rezultanta forelor exterioare, aplicat
punctului material sau sistemului de puncte materiale, elementului motor sau
conductor al unui mecanism, ansamblu de mecanisme; ea contribuie, n general,
la efectuarea unui lucru mecanic elementar pozitiv (lucru mecanic motor). n
anumite situaii, acest lucru mecanic poate fi i negativ, ca de exemplu, n faza de
compresiune a motoarelor cu ardere intern.
In general, asupra unui mecanism sau main pot aciona mai multe categorii
de fore i momente: fore motoare, fore de rezisten tehnologic (util), fore de
greutate, fore pasive (de frecare), fore elastice, fore de inerie (masice) i
reaciunile din cuple.
Forele motoare Fm sau momentele motoare Mm pun in micare
mecanismul sau maina i se caracterizeaz prin aceea c presteaz un lucru
mechanic pozitiv. Deci acestea acioneaz in sensul de micare al elementului
motor.
b).- Forele de rezisten tehnologic Frt sau momentele de rezisten
tehnologic Mrt se opun micrii elementului condus pe care
acioneaz,caracterizandu-se prin aceea c presteaz un lucru mecanic negativ.
Mainile sunt construite cu scopul invingerii forelor sau momentelor de
rezisten tehnologic.

27. Caracteristicile mecanice ale mainelor.

Maina este creaia tehnic a omului, alctuit dintr-un complex de corpuri
materiale cu micri relative determinate, servind la transformarea unei forme de
energie n lucru mecanic (maina de lucru) sau la transformarea unei forme de
energie n alt form de energie (maina energetic).
Maina de lucru transform energia mecanic in lucru util, prin aceasta
realizndu-se:
- schimbarea formei i dimensiunilor obiectului mainile tehnologice
(maini unelte, maini textile, agricole, de construcie);
- schimbarea poziiei obiectului mainile de ridicat i transportat;
- nlocuirea activitii intelectuale a omului mainile cibernetice;
- controlarea activitilor altor maini mainile de conducere i control.
Maina energetic transform o form de energie disponibil n energia
mecanic necesar acionrii mainii de lucru, n cazul motoarelor (motoare
termice, hidraulice, electrice, pneumatice etc.) sau transform energia mecanic n
alt tip de energie, n cazul generatoarelor (generatoare electrice, hidraulice,
pneumatice).
Mecanismele sunt pri componente ale mainilor servind la transmiterea
micrii sau la transformarea ei n alt micare necesar. Legtura ntre maina
energetic i maina de lucru se poate face direct sau prin mecanisme denumite
transmisii (mecanice, hidraulice, pneumatice, electrice etc.).
Att mainile ct i mecanismele sunt constituite din pri elementare cu
funcii distincte denumite organe de maini (uruburi, roi, arbori etc.), ce pot fi
studiate, proiectate i executate independent. Organele de maini se mpart n:
- organe de main de uz general (uruburi, arbori etc.);
- organe de main speciale (valuri de laminoare, cuite de foarfeci, rotoare
de turbine etc.).

28. Analiza sistemelor mecanice.

Instalatia mecaniceste un sistem mecanic conceput pentru a furniza
energiamecanic necesar efecturii unui lucru mecanic util sau generrii unei
forme de energie nemecanic.
n cazul general instalatia mecanic se compune din :
masina motoare - M.M.;
transmisia mecanic - T.M.;
masina de lucru - M.L. sau generatorul de energie - G.E.;
sistemul de comand, reglare si control - S.C.R.C..
Masina motoare (M.M.) este un sistem mecanic care transformdiferite forme
deenergie n energie mecanic.
Transmisia mecanic (T.M.) este de asemenea un sistem mecanic care
transmiteenergia mecanic, cu modificarea parametrilor si/sau a tipului miscrii
mecanice, de la masina motoare la masina de lucru (generatorul de energie).
Masina de lucru (M.L.) este sistem un mecanic care utilizeazenergia
mecanicprodus de masina motoare si transferat de transmisia mecanic pentru
efectuarea unui lucru mecanic util. Acest lucru mecanic util poate servi la
modificarea formei obiectelor (de exemplu n cazul unei masini unelte) sau la
schimbarea poziiei n spaiu a acestora (de exemplu n cazul unei masini de ridicat
sau de transportat).
Generatorul de energie (G.E.) este de asemenea un sistem mecanic
caretransform energia mecanic produs de masina motoare si transferat de
transmisia mecanic ntr-o form de energie nemecanic (de exemplu un generator
de curent electric sau un compresor).
Ca elemente componente ale unei instalaii mecanice masina motoare,
transmisia mecanic si masina de lucru (generatorul de energie) se caracterizeaz
prin periodicitatea miscrii.
Sistemul de comand, reglare si control (S.C.R.C.) permite modificarea de
ctreutilizator a regimului de funcionare a instalaiei mecanice si asigur
ncadrarea parametrilor ce definesc funcionarea acesteia ntre anumite limite
prestabilite. Spre deosebire de celelalte componente ale instalaiei mecanice,
sistemul de comand, reglare si control acioneaz discontinuu si anume numai

atunci cnd se modific sau trebuie modificat un parametru funcional.

B.
Transformatorul de energieeste un sistem mecanic care are rolul de
atransforma o form de energie nemecanic n alt form de energie, tot
nemecanic. Un transformator de energie furnizeaz energia nemecanic necesar
funcionrii unui motor secundar. De regul un transformator de energie este un
sistem mecanic static, fr elemente n miscare.
Utilajuleste un sistem mecanic care, spre deosebire de instalaia mecanic,serveste
la dirijarea unor procese nemecanice (de exemplu un vas de reac ie dinindustria
chimic) sau la dirijarea fluxului de energie (de exemplu un schimbtor de
cldur). i utilajul este de regul tot un sistem mecanic static.

29. Metodele de analiz a construciilor modernizate.

Analiza mecanismelor are scopul de a studia, sub aspect structural,
cinematic i dinamic, mecanisme existente (deja construite).
Analiza structural cuprinde: noiunile de baz despre mecanisme, analiza
mobilitii mecanismelor i clasificarea structural a mecanismelor plane dup
criteriul grupelor cinematice. Partea de analiz structural care vizeaz
descompunerea mecanismelor plane n grupe cinematice este necesar pentru
rezolvarea problemelor de analiz cinematic i dinamic.
Analiza cinematic cuprinde metodele de determinare a cmpurilor de viteze
i acceleraii la mecanismele cu bare, mecanismele cu came, mecanismele cu roi
dinate i mecanismele pentru transmiterea micrii de rotaie cu intermiten.
Analiza dinamic a mecanismelor cuprinde: studiul tipurilor de fore i
momente care acioneaz n mecanisme i n maini, determinarea torsorului de
inerie, determinarea reaciunilor din cuplele cinematice, echilibrarea rotorilor,
echilibrarea mecanismelor i a mainilor i studiul micrii reale a mainilor.

30. Fiabilitatea sistemelor mecanice.

Fiabilitatea a aprut ca efect al importanei deosebite pe care au cptat-o problemele
siguranei n funcionare a echipamentelor industriale, dispozitivelor i componentelor,
constituind n prezent, o tehnic de vrf indispensabil inginerilor.
Funcionarea unui produs este limitat de apariia unei abateri sau a unui defect. Din acest
punct de vedere, fiabilitatea poate fi privit i ca o tiin a defectrilor. Fiabilitatea reprezint
astfel aptitudinea unui produs de a funciona fr a se defecta. Matematic este posibil s se
prevad cu un anumit grad de certitudine comportarea unui produs n anumite condiii de
utilizare stabilite.
Noiunea de fiabilitate poate fi privit sub dou aspecte: calitativ i cantitativ.
a) Calitativ, fiabilitatea reprezint aptitudinea unui produs de a-i ndeplini funcia
specificat n condiii date de-a lungul unei durate impuse.
b) Cantitativ, fiabilitatea reprezint caracteristica unui produs exprimat prin probabilitatea
ndeplinirii funciei impuse pe o durat dat Tf, mai mare dect intervalul de timp L, prescris, n
condiii de funcionare specifice, adic:
RL PTf L .
(1.1)
Durabilitatea dispozitivului, considerat n mod individual, este variabila aleatoare Tf din
relaia (1.1), semnificnd durata efectiv de funcionare fr defeciuni.
Durabilitatea unei populaii, format din elemente (dispozitive) identice i cu aceleai
condiii de funcionare, este perioada de timp L n care fiabilitatea scade pn la o valoare limit
dat (care n cazul rulmenilor este, n mod uzual, de 90%). Se observ c durabilitatea este
inversa funciei de fiabilitate (1.1).
Defectarea, denumit i defeciune sau cdere, reprezint evenimentufundamental din
teoria fiabilitii i anume ncetarea aptitudinii unui dispozitiv de a-i ndeplini funciunea
specificat.
Deteriorarea reprezint procesul de modificare treptat a parametrilor constructive i
funcionali de care depinde funcionarea corect a sistemului. n cazul sistemelor mecanice,
fenomenele de deteriorare const n: deformri, ruperi, neetaneiti, modificri ale materialului
etc. Defectarea se produce cnd se atinge valoarea limit a unuia dintreprocesele de deteriorare
care afecteaz sistemul Interpretarea corect a definiiei fiabilitii este deosebit de important
mai ales n proiectarea unor ncercri determinative de fiabilitate. Deocamdat se constat c
fiabilitatea ridic mai multe probleme dect reuete s rezolve, dar perfecionarea metodelor de
investigaie va conduce cu siguran la transformarea noiunii de fiabilitate n principala
caracteristic a unui produs. Anumite produse necesit o serie de operaii de ntreinere sau de
mentenan. Dac utilajul este reparabil, se pune problema naturii defectelor i a posibilitii de
intervenie. Ansamblul tuturor aciunilor tehnice i organizatorice efectuate n scopul meninerii

sau restabilirii funciei specificate se numete mentenan. Aptitudinea unui produs de a putea fi
ntreinut sau reparat mai uor este reprezentat de caracteristica de mentenabilitate, sau simplu
de mentenabilitate, redattot printr-o probabilitate. n cazul dispozitivelor reparabile se folosete
i noiunea de disponibilitate care reprezint probabilitatea ndeplinirii funciei la un anumit
moment dat, lund n consideraie i probabilitatea repunerii n funciune n urma eventualelor
defecte. Corelaia acestor concepte ca pri ale calitii unui sistem mecanic este prezentat n
fig. 1.2.

31. Optimizarea sistemelor mecanice

Optimizarea este, n esen, o opiune tiinific i const n elaborarea i trierea sistematic

a soluiilor posibile ale unei probleme inginereti. Scopul final al optimizrii este selectarea
acelei soluii care, n limitele unui cadru de referin definit prin condiiile admise sau impuse
iniial, conduce la folosirea cea mai avantajoas a resurselor de care se dispune pentru
materializarea ei. Optimizarea unei maini, instalaii sau construcii de un anumit tip se poate
face prin optimizarea separat a componentelor sale, a subansamblurilor sau a prilor
constructive distincte, structura de rezisten fiind una dintre acestea. n special la aceasta se vor
face referiri n cele ce urmeaz.
Bazele matematice ale proceselor de optimizare le constituie cercetarea operaional,
programarea liniar, programarea dinamic, programarea geometric, algoritmii genetici etc.
Scopul principal al optimizrii unei structuri sau, altfel spus, al proiectrii optimale a
structurii este determinarea formei acesteia. Determinarea tensiunilor i a deplasrilor
constituie o etap ulterioar n procesul proiectrii, n care se verific dac forma i dimensiunile
structurii satisfac exigenele scopului urmrit.
Cele mai utilizate criterii care stau la baza modelelor de calcul pentru optimizarea
structurilor sunt: greutate minim, tensiuni minime (rezisten maxim), energie potenial de
deformaie minim, rigiditate maxim, deplasri minime, rigiditate maxim pentru o greutate
dat, form de egal rezisten, cost minim etc.
Uzual este ca tehnicile i procedurile pentru optimizare s fie incluse n sisteme informatice
complexe pentru proiectarea asistat de calculator - CAD.
Procesul de optimizare trebuie s determine valoarea minim a unei funcii dependent de
variabilele de proiectare, numit funcie obiectiv.
Procesul de optimizare este o component a proiectrii i realizrii unui produs, dar n final
structura optimizat trebuie s ndeplineasc i alte condiii sau restricii, prezente totdeauna n
ingineria mecanic, adic rezultatul teoretic al procesului de optimizare trebuie validat, n
final, de considerente tehnologice, de montaj, de transport, de exploatare, estetice, ergonomice,
ecologice etc. Aceste restricii sunt formulate matematic sub forma unor relaii ntre variabilele
de proiectare. Ele limiteaz domeniul de variaie al acestor variabile i deci spaiul de
proiectare n care se caut soluia optimal.
Utilizarea calculatorului n proiectarea i simularea sistemelor mecanice a ncetat de mult s
mai fie o mod, devenind, practic, o necesitate. nc din fazele precoce ale proiectrii i pn la
execuia final a unui anumit sistem mecanic, calculatorul a nlocuit uneltele clasice, punnd la
dispoziie metode de lucru foarte performante i relativ ieftine. O multitudine de programe
(limbaje de programe - BASIC, PASCAL, C++, DELPHI .a., programe de proiectare asistat AUTOCAD, EUCLID, PROENGINEER, CATIA .a., softuri performante MultiBody Systems -

ADAMS, PLEXUS, DYMES, SDS .a.) au fost i sunt utilizate pe scar larg, conducnd la
realizarea unor adevrate prototipuri virtuale, avnd n vedere obinerea unor produse care s
corespund funcional cerinelor din ce n ce mai mari impuse de pia. Softurile actuale permit
simularea pe calculator a sistemelor mecanice, cu modelarea fidel att a componentelor
sistemului ct i a condiiilor de funcionare ale acestuia, ceea ce permite testarea rapid a
numeroase variante geometrico - constructive, n vederea optimizrii sistemului mecanic. Astfel,
se elimin practic o mare parte din etapa de testare experimental a produsului, proces scump i
consumator de timp. testare experimental a produsului, proces scump i consumator de timp.

1.
2.
3.
4.

32. Etapele inventicii etape creative de proiectare.

Literatura de specialitate menioneaz urmtoarele etape ale actului de creaie:
preparaia,
incubaia,
inspiraia sau iluminarea,
verificarea sau revizuirea.
1. Prepararea const n investigarea multilateral a problemei date, n
familiarizarea cu natura problemei i cu metodele de rezolvare adecvate.
Aceast etap, deosebit de complex, poate fi submprit n
urmtoarele sub etape:
1.1. sesizarea problemei,
1.2. analitic (analiza i definirea problemei),
1.3. acumularea (strngerea materialului de lucru),
1.4. operaional (formularea de ipoteze, ncercarea de restructurare a
materialului, schiarea primelor soluii,
1.1. Sesizarea problemei.
Orice proces de creaie este marcat de o stare difuz. Aceast stare
difuz nseamn descoperirea unei lacune n teoriile sau construciile ideative
existente. Sesizarea prolemei implic participarea unor aptitudini speciale numite:
sensibilitatea la probleme, sensibilitatea la implicaii, sensibilitatea pentru
deviaiile de la normal, capacitatea de a percepe situaiile problem structural
incomplete, de a sesiza deficienele intr-o anumit structur.
1.2. Etapa analitic.
Problema odat sesizat, devine obiectivul unei minuioase analize;
imprecis la nceput, situaia problem este, ulterior intelectualizat i formulat n
termeni clari. n aceast etap sunt solicitate, mai ales, abilitile evaluative i cele
mnemice.
1.3. Etapa de acumulare.
Dup definirea problemei, ncepe strngerea informaiilor contigente
soluionrii ei. Cantitatea i natura materialului acumulat depind de activitile de
evaluare i selecie, de percepie i de atenia creatorului. n aceast subetap,

atenia distributiv trebuie combinat cu o concentrare maxim. Strngerea unei

informaii ct mai variat este favorizat de atitudinea deschis, flexibil i
afirmativ fa de bogia i complexitatea lumii nconjurtoare, de receptivitatea i
deschiderea fa de universul problematic respectiv.
1.4. Etapa operaional.
Dup ce problema a fost formulat, ncepe activitatea de cutare
mintal a soluiei. n cadrul acestei subetape, se mbin aspect ale gndirii
convergente, ale gndirii sistematice i intuitive, ale gndirii n sisteme nchise i
ale gndirii aventuroase (primul aspect reprezent gndirea logic i raional, cel
de-al doilea, gndirea imaginativ creativ). Cutarea creativ n cmpul
problemei mai presupune flexibilitate, capacitatea de a transforma, comuta i
restructura eficient gndirea n raport cu intervenia elementelor noi, de a modifica
rapid modul de abordare a unor probleme, atunci cnd cel anterior se dovedete a fi
insuficient.
2.
Incubaia (germinaia) este, de regul, etapa de ateptare, n urma unei
ndelungate perioad de preparare n care nu s-a gsit nc nici o soluie. Ea se
situeaz ntre momentul elaborrii ultimei ipoteze i momentul elaborrii soluiei
definitive inspiraia. Durata ei variaz mult timp. Caracteristic, pentru perioada
de incubaie este permanenta revenire incontient - asupra problemei i
tensiunea proprie creatorului.
3. Iluminarea (inspiraia)
Iluminarea este momentul central, crucial al procesului creator. Dac n
unele cazuri se poate vorbi de creaie fr preparaie, incubaie sau verificare,
iluminarea este nelipsit, ea fiind nucleul procesului creator. Iluminarea este
momentul cel mai greu de surprins, de descris i de explicat, dat fiind natura ei
inexplicabil, necomunicabil, deseori nesesizabil chiar i pentru creatorul nsui.
Iluminarea este un moment brusc i de scurt durat, este momentul apariiei
spontane a soluiei, fr contiina modului de descoperire. Iluminarea se bazeaz,
ns, ntotdeauna, explicit i implicit, pe etape de acumulare activ, de pregtire
contient i prelucrare incontient, ea nu vine niciodat pe loc gol.
4. Verificarea sau revizia
Verificarea const n stabilirea faptului dac ideea respectiv,
elaborat n etapa iluminrii, rspunde sau nu criteriilor de evaluare a produselor.
Deseori, n aceast etap, trebuie create metode adecvate de evaluare, dac creaia
tiinific se finalizeaz n descoperirea unor legi noi, se procedeaz la verificarea
acestora prin confirmarea sau infirmarea prediciilor fcute pe baza lor. n creaia
tehnic, verificarea este un proces ndelungat, anevoios i laborios, n care se
parcurg mai multe faze: de proiect (desvrirea ideii i materializarea ei intr-o n
laborator), de experimentare, n vederea confirmrii sau infirmrii ideii.

33. Procesul divizat de proiectare.

Proiectarea produsului finit se concretizeaz n Documentaia tehnic de
execuie care se compune, n Romnia, dintr-o documentaie de baz
(constructiv) i o documentaie tehnologic.[15] Documentaia de baz
(constructiv) este format dintr-o parte scris i o parte desenat[16]
Partea scris conine mai multe documente,astfel:
-memoriul de prezentare care conine o prezentare a produsului, a destinaiei
i a domeniului su de utilizare;
-breviar de calcul de exploatare conine calcule pentru stabilirea
caracteristicilor i performanelor produsului, pe baza condiiilor de exploatare:
calcule energetice, termice, hidraulice,electrice etc., cu indicarea consumurilor
specifice;
-breviar de calcul de dimensionare cuprinde justificarea dimensiunilor i a
materialelor indicate, precum i a performanelor de fiabilitate i a condiiilor de
mentenan;
-cartea tehnic, care cuprinde mai multe informaii eseniale asupra
funcionrii, montajului, reparrii, transportului la beneficiar, ct i ntre inerii i
controlului periodic al produsului fabricat. n cartea tehnic sunt indicate
destinaia, descrierea i caracteristicile produsului, performanele produsului
(vitez, putere, capacitate, siguran n funcionare, durat normat de funcionare,
consumuri de utiliti, termen de garanie), condiiile de exploatare (umiditate,
lumin, temperatur, vibraii, noxe, ntreinere, reparaii), condiii de ntre inere
-piese de schimb necesare, condiii de transport, manipulare, depozitare, ambalare,
montaj; Calitatea produsului (clasa de calitate, STAS-ul sau tipul);
-caietul de sarcini , document n care sunt specificai toi parametrii tehnici ce
caracterizeaz funcionarea produsului, condiiile de omologare i recepie a
produsului fabricat;
-lista materiilor prime i auxiliare, a accesoriilor, semifabricatelor, reperelor,
pieselor i subansamblurilor care intr n componena produsului finit, n care se
precizeaz caracteristicile, furnizorii, calitatea (STAS-uri, codul etc.), cantitatea;
-catalogul pieselor de schimb care pot fi comandate.
Partea desenat conine urmtoarele documente:

-borderoul cuprinde enumerarea desenelor pieselor care fac parte din proiectul
produsului,a documentelor scrise i a fielor de modificare cuprinse n proiectul
tehnic.
-desenele de execuie ale tuturor elementelor componente ale produsului finit
(subansambluri, piese, repere) , avnd toate datele necesare pentru execuia
acestora;
-desene de ansamblu ale produsului finit, precum i desenele
subansamblurilor de ordin inferior, componente ale ansamblului general, cu vederi
i seciuni, n scopul descrierii ct mai precise a poziiei de montare a tuturor
pieselor i reperelor componente ale produsului complet asamblat. Pe desenele de
subansamblu se trec cotele de gabarit, caracterul ajustajelor ntre pisele
componente, cotele elementelor de legtur cu subansamblurile vecine, precum i
cotele
funcionale,
conditiile
tehnice
de
funcionare
ale
ansamblului/subansamblului.
Pe desenul ansamblului general se trec valorile caracteristice: putere, moment,
curse, viteze etc.n scopul unei bune nelegeri a designului produsului, se
ntocmesc machetele produsului finit (care nu sunt obligatorii). n fabricaia de
automobile, dup realizarea desenului de ansamblu se realizeaz modele
funcionale, care sunt supuse ncercrilor n laborator, pentru a se ajunge la
variante perfecionate;
-desenul de amplasare are scopul de a stabili datele necesare pentru
amplasarea produsului pe locul de utilizare a acestuia (geometria fundaiei etc.);
-desenul de montaj (de instalare) are scopul de a stabili datele necesare pentru
montarea (instalarea) produsului pe locul de utilizare, pentru punerea n funciune;
-schemele electrice, hidraulice, cinematice, pneumatice, de ungere, de
fundaii, de susinere, de montaj;
-scheme-bloc de funcionare;
-diagrame de funcionare.
Orice desen de execuie (working drawing -l.engl.; dessin de definition
-l.franc.) trebuie s specifice scara desenului, toate cotele cu toleranele necesare,
STAS-urile materiilor prime, auxiliare, semifabricatelor i reperelor standardizate.
De asemenea, desenele de execuie conin extrasele de materiale pe baza crora se
stabilete lista materiilor prime i materialelor. n prezent, software CAD permit
editarea automat a desenelor de ansamblu i a celor de execuie.
n fabricaia de automobile se ntocmete un document specific, denumit
schia de organizare general a automobilului. n acest desen se eviden iaz postul
de conducere, spaiul util, grupul motor-transmisie, punile, precum i alte
componente ale automobilului. Totodat, se precizeaz i forma exterioar a
automobilului, n concordan cu cerinele arhitecturale i de design generale i cu
cele impuse de tema de proiect.[17] De asemenea, se definesc dimensiunile
principale interioare i exterioare, organizarea spaiului util, innd seama de
aspectele ergonomice , poziia centrului de greutate, ncrcrile la puni, aspecte
privind accesibilitatea la diferite subansambluri, posibiliti de ncrcare i
descrcare uoar etc.
Pe baza schiei de organizare general i a desenului de ansamblu se
realizeaz machetele: mai nti, machete pentru forma exterioar a automobilului,
de exemplu la scara 1:5, realizate din lut, plastilin sau alte materiale modelabile,

apoi o machet pentru interiorul automobilului, din lemn sau alte materiale, la
scara 1:1. Pe aceast machet pentru interior se verific condiiile de intrare i
ieire din automobil, poziionarea corect a scaunelor i a organelor de comand,
vizibilitatea, poziionarea bordului, spaiul disponibil pentru bagaje. Proiectul
tehnic const n definitivarea organizrii generale pe baza machetelor definitive,
realizarea desenului pentru ansamblul general al automobilului i proiectarea
celorlalte sisteme ale autovehiculului.

34. Metoda fundamental de proeictare propus de Matchett.

Toate aciunile provin din gndire i de atitudine, de aceea este n gndurile i atitudinile c
noi ar trebui s cautam mijloacele de verificare, lund i avnd un control real. Gndul i
atitudini, desigur, exist n vid. Ele sunt proiectate de o lume care ncet este adugat i
modificat, modificat de ceea ce percepe una din lume pentru a ne oferi o vedere incomplet de
realitate, imprevizibil si haotic. Aceste deficiene sunt ceea ce depaseste fundamental metoda
Design. Este o forma foarte controlat i disciplinat de gndire care o persoan dobndete printrun studiu atent organizat i osteneala a naturii, adecvarea si eficacitatea controalelor care el deja
impune propriu procesele de gndire. ntruct n normala gndire majoritatea activitatea mental
i materialelor care atrage este inaccesibil pentru constiintei, n FDM pragul de constiinta este
schimbat. . . (acestea sunt pasaje de deschidere la locul de munc nou produs la Fundaia
Matchett. Acesta este de departe cel mai cuprinztor document Fundamental Design.
Completarea de mai sus, aici este o passge care pe scurt descrie definiia care a dus la metoda
fundamental de Design i toate nvturile sale ulterioare: definirea care a condus s
fundamental Design metoda Logosynthesis, Sophiagenics i neuronale educaie n 1952, la scurt
timp dup preluarea meu post nou la Colegiul de aeronautic, Cranfield (acum Cranfield
University) am nceput s defineasc "good design", pentru a oferi o baz ferm i coerente
pentru nvtura mea, ndrumare, coaching si consiliere . . . i pentru a evalua sistemele de
proiectare studenii mei i desene de detaliu, care a fost o mare parte din munca mea. A fost
ncercarea de a obine o "metafizic star", c eu, sau oricine, ar putea conduce de, n timp ce
proiectarea sau analiza critic orice produs, sistem, metoda, planul, procedura, strategie, tactic,
logistic sau o organizaie. A fost aceast definiie timpurie a formulat peste mai multe luni de
efort intelectual, care a fost de a deveni baza de aproape toate meu metodologii pentru controlul
de gndire i crearea de impozitare.
Definiia timpurii, de asemenea, produs - n su primul transpunerea majore la "soluia
optim la suma de adevrat nevoilor anumit set de circumstane" - fundamentul pentru multe alte
abordri sistematice: cum ar fi "Pele" (analiza problemelor de demers logic), la Atomic arme
Research Establishment, Aldermaston . . . i Marinei Regale "MAUD" (analiz metodic pentru
utilizare n proiectare) proiectarea sistemului. n su al doilea transpunerea majore cincisprezece sau aisprezece ani mai trziu (1968) - l spawned "efectuarea de media plus
chestiune semnificativ", formularea care Arthur Koestler i, anterior, Rene Descartes a avut att
cuta . . . dar niciodat descoperit. Definiia timpurie descris doar calitile i caracteristicile
unei componente . . . dar orice component a oricrui sistem tehnologic: O parte bine conceput
este una care, n timp ce mai simpl posibil de configurare, va face tot ce este necesar de ea, i
oferi servicii eficiente i de ncredere pentru ntreaga sa via destinate . . . n toate condi iile
previzibile de funcionare i abuz. L va deeuri nici mpinge la limita materialele, procesele de
atelier sau abilitati umane care vor fi folosite n producerea sau deservirea ulterioar, i nu va fi
n nici un fel incomod, periculoase sau inacceptabil pentru persoanele care folosesc sau afectate

de utilizarea acestuia (cu excepia cazului n scopul su este de a provoca disconfort). De

asemenea, funcia sale, caracteristicile i configuraia general va fi astfel nct acestea amestec
cu cele de la unitatea la care se face parte. Costul su va fi ct mai sczut posibil, n timp ce vine
din categoria de ceea ce se poate permite s aib, va au fost determinate prin includerea de acele
caracteristici care unul nu-i poate permite s fac fr n cazul. Acesta nu va include
caracteristici noi care sunt diferite pur i simplu de dragul fiind diferite (excepia cazului n care
acest lucru este calculat pentru a crete sale vreo), dar, n schimb, va include ceea ce a dovedit
deja n sine bine n practic, ori de cte ori este convenabil s-l includ. Aceasta va permite cel
mai nalt grad rezonabil de standardizare de scule la fabricarea acestuia, i cel mai nalt grad
rezonabil interschimbabile n cazul n care un numr de astfel de piese sunt s fie fcute.