Sunteți pe pagina 1din 8

Drept administrativ

Cursul 6
Actele Presedintelui
Art. 100 din Constitutie prevede ca in exercitarea atributiilor sale,
Presedintele emite decrete. Textul nu trebuie interpretat in sensul ca
singurele acte care emana de la Presedinte sunt decretele. Activitatea
Presedintelui se concretizeaza in mai multe forme intre care regasim
decretele ca acte juridice insa lor se adauga si alte modalitati precum
mesajul sau declaratiile politice ( care sunt acte politice) precum si
diferite fapte si operatiuni administrative cum ar fi consultarea
Parlamentului sau a Guvernului, participarea la sedintele Guvernului
sau la diferite alte manifestari interne si internationale.
Din interpretarea art. 100 rezulta ca decretul Presedintelui are
urmatorul regim juridic:
1. Este un act juridic din categoria actelor administrative;
2. Din punct de vedere al efectelor pe care le produce, decretele
Presedintelui fac parte din categoria actelor administrative cu caracter
individual adica actele care produc efecte fata de un subiect
determinat de drept. In doctrina exista doua opinii:
a) opinia potrivit careia actele Presedintelui ar avea caracter exclusiv
individual;
b) opinia potrivit careia decretele Presedintelui au in anumite situatii si
caracter normativ. Ex cele prin care se instituie starea de asediu sau
de urgenta in conformitate cu art. 93 din Legea Fundamentala;
3. In calitatea lor de acte administrative, ele se supun controlului de
legalitate exercitat de instantele judecatoresti de contencios
administrativ in baza art. 52 si 106 alin. 6 din Constitutie cu exceptia
cazurilor in care prin obiectul lor de reglementare, decretele fac parte
din categoria celor exceptate de la un asemenea control potrivit
textelor constitutionale mentionate si prevederilor legii in cadru a
contenciosului administrativ nr 554/2004. Constitutia se referea la

actele care privesc raporturile cu Parlamentul si actele de


comandament cu caracter militar.
4. Unele din decretele Presedintelui se contrasemneaza de primul
ministru. Este vorba de decretele emise in exercitarea atributiiilor de
politica externa, a celor in domeniul apararii art. 92 alin. 2 si 3,
atributiilor in situatii exceptionale art. 93 alin. 1 si a atributiilor prin
care Presedintele confera decoratii si titluri de onoare art. 93 lit. a),
acorda gradele de maresal, amiral si general art. 94 lit) b, acorda
gratiere individuala art. 94 lit d).
Prin intermediul contrasemnarii, se realizeaza un control indirect din
partea Parlamentului asupra activitatii Presedintelui dat fiind faptul ca
Guvernul raspunde politic in fata Parlamentului pentru intreaga sa
activitate, inclusiv pentru decretele Presedintelui contrasemnate de
Premier.
5. Se publica in Monitorul Oficial, in cazul nepublicarii intervenind
inexistenta care este cea mai groaznica sanctiune.
Raspunderea Presedintelui
Este reglementata de art. 95 si 96 din Constitutie care consacra doua
forme de raspundere a Presedintelui si anume suspendarea din functie
si punerea sub acuzare. Acestora trbuie sa li se adauge art. 52 care
recunoaste dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica printrun act administrativ de a solicita recunoasterea dreptului sau a
interesului legitim care i-au fost vatamate, anularea actului si
repararea pagubei. Referirea la repararea pagubei, reprezinta suportul
constitutional pentru interventia unei forme de raspundere juridica si
anume raspunderea administrativ patrimoniala pentru actele
administrative ale autoritatilor publice care au produs prejudicii
materiale sau morale persoanelor fizice sau juridice (unui subiect de
drept), al carei regim juridic este dezvoltat de Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ.
In contextul in care Presedintele emite acte administrative (decrete)
care pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instantele de

contencios administrativ rezulta ca si el poate fi subiect al raspunderii


patrimoniale.
Trebuie facuta diferenta intre faptele savarsite de Presedinte ca orice
alt titular de functie sau de demnitate publica in exercitarea acesteia,
care atrag o raspundere specifica in regim de drept public si faptele
savarsite de acestia in viata lor privata ca simplii cetateni care atrag
raspunderea in regim de drept comun in baza principiului
constitutional potrivit caruia cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari.
Suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei
Este calificata a raspunderea politica sau administrativ disciplinara a
Presedintelui si intervine in cazul in care acesta a savarsit fapte grave
prin care incalca prevederile Constitutiei.
Se realizeaza dupa urmatoarea procedura:
a) propunerea de suspendare se face de catre o treime din numarul
total al Parlamentarilor. Sub aspect procedural aceasta se
inregistreaza la secretariatul general al Camerelor pentru a se derula
procedurile ulterioare;
b) aducerea in mod neintarziat la cunostinta Presedintelui a propunerii
de suspendare. Presedintelui ii este recunoscuta posibilitatea de a da
explicatii Parlamentului cu privire la faptele care i se imputa fara a
avea obligatia sa faca acest lucru. Daca decide sa dea explicatii
Parlamentului, acest lucru se poate realiza fie prin prezentarea in fata
Parlamentului, fie prin ale moduri ( Ex. Transmiterea unui mesaj sau
prin consilierul responsabil in domeniul care a generat initierea
procedurii);
c) solicitarea si obtinerea avizului Curtii Constitutionale, aviz care are
caracter consultativ potrivit art. 95 si 147 lit. h) din Constitutie.
Regimul juridic al acestui tip de aviz (consultativ) este acela ca este
obligatoriu sa fie solicitat dar nu este obligatorie respectarea lui;

d) supunerea spre aprobare a propunerii care intra in competenta


celor doua Camere reunite in sedinta comuna cu votul majoritatii
parlamentarilor. Camerele Parlamentare pot constitui o comisie de
ancheta prin care cerceteaza faptele Presedintelui si care intocmeste
un raport care este supus dezbaterii in procedura de adoptare a
propunerii de suspendare.
e) in functie de rezultatul votului se poate ajunge la doua situatii:
-respingerea propunerii de suspendare ceea ce echivaleaza cu
reluarea atributiilor, prerogativelor;
-admiterea/ adoptarea propunerii ceea ce echivaleaza cu necesitatea
organizarea in termen de cel mult 30 de zile a unui referendum in
vederea demiterii Presedintelui.
Aprobarea suspendarii Presedintelui atrage dupa sine interventia
interimatului in functia de Presedinte care se exercita in succesiune de
catre presedintele Senatului sau al Camerei Deputatilor.
Referendumul, la randul lui, poate duce la doua dezultate:
-aprobarea demiterii Presedintelui ceea ce atrage vacanta functiei,
prelungirea interimatului si organizarea de noi alegeri in cel mult 3
luni de la data la care a intervenit starea de vacanta;
-respingerea propunerii de demitere, caz in care, Presedintele
suspendat isi reia prerogativele.
In aceste etape intervin si atributiile Curtii Constitutionale care potrivit
art. 146 lit. g) si i) pe de-o parte consacra existenta imprejurarilor
pentru interventia interimatului functiei de Presedinte si pe de alta
parte vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea si
desfasurarea referendumului si confirma rezultatele acesteia.
Raspunderea penala a Presedintelui Romaniei este reglementata de
art. 96 sub forma punerii sub acuzare a Presedintelui pentru fapte de
inalta tradare.

Pana la adoptarea actualului Cod Penal al Roamniei, fapta de inalta


tradare a generat o anumita disputa in doctrina, in contextul in care
ea nu era definita de lege considerandu-se ca este o fapta cu caracter
complex, politic si juridic in egala masura, si a ramas astfel, si ca nu
se impune definirea ei intr-o lege organica. Alti autori au considerat ca
ea trebuie sa fie definita de lege, cerinta impusa de principiul
legalitatii infractiunii nullum crimen sine legem, nulla poena sine
legem (nicio crima/infractiune si nicio pedeapsa nu pot exista fara
lege). Actualul cod penal transeaza aceasta problema definind
infractiunea de inalta tradare.
Procedura constitutionala de punere sub acuzare parcurge doua etape
si anume etapa politica si cea judiciara.
1. Etapa politica are la randul ei mai multe faze prima dintre ele fiind
formularea propunerii de punere sub acuzare de catre majoritatea
absoluta a Parlamentarilor.
A doua etapa, Aducerea neintarziata la cunostinta Presedintelui care,
ca si in cazul suspendarii din functie, poate da explicatii cu privire la
faptele care i se imputa, ca si in cazul suspendarii se pot constitui , si
regulamentele camerelor, comisii pentru cercetarea faptelor de care
este acuzat presedintele.
Votarea care se face cu majoritatea de doua treimi din numarul total
al Parlamentarilor care atrage interventia celei de-a doua faze si
anume, faza judiciara.
2. Etapa judiciara are si ea urmatoarele faze:
Prima este sesizarea parchetului de pe langa ICCJ care, in urma
cercetarii pe care o deruleaza poate ajunge la una din urmatoarele
concluzii:
a) ca Presedintele a savarsit fapta ceea ce atarge trimiterea lui prin
rechizitoriu la instanta judecatoreasca;
b) ca Presedintele nu a savarsit fapta, caz in care dispune prin
rezolutie scoaterea din urmarire penala

A doua faza in aceasta etapa este judecarea presedintelui care se face


ca si in cazul altor demnitari de catre iccj care judeca in doua grade de
jurisdictie fondul prin sectia penala si recursul prin sectiile unite al
inaltei curti.
Inalta curte, la randul ei, poate hotari:
a) condamnarea Presedintelui care este demis de drept la data
ramanerii hotararii definitive;
b) achitarea Presedintelui daca apreciaza ca este nevinovat.
Data punerii sub acuzare a Presedintelui atrage suspendarea de drept
din functie a acestuia si interventia interimatului.
Presedintele interimar nu poate exercita atributiile prevazute de art
88, 90 respectiv mesajul, dizolvarea parlamentului si referendumul.

Guvernul Romaniei
Este reglementat in Constitutie cu precadere in art 3 si 4 care privesc
Guvernul si raportul Guvern-Parlament insa prevedereile care ii sunt
aplicabile se regasesc si in alte parti ale Constitutiei fiind vorba despre
alte capitole ale titlului 3 sau alte titluri din Constitutie precum titlul 5.
Potrivit art 102, Guvernul exercita un dublu rol:
a) un rol politic prin care asigura realizarea politicii interne si externe a
tarii;
b) un rol administrativ prin care exercita conducerea generala a
administratiei publice.
Ambele roluri le realizeaza in baza programului de guvernare care a
fost acceptat de Parlament.
In realizarea rolului sau constitutional si a atributiilor care ii sunt
conferite prin Legea organiza nr. 20/2001 privind organizarea si
functionarea Guvernului, Constitutia prevede ca el coopereaza cu
organismele sociale interesate, sintagma in care introducem

patronatele, sindicatele, biserica, societatea civila in ansamblul sau


reprezentata de ONGuri.
Norma constitutionala trebuie raportata la art 141 din Constitutie care
reglementeaza Consiliul economic si social care este un organ
consultativ al Parlamentului si al Guvernului in domeniile de
specialitate prevazute in legea sa organica.
Structura Guvernului conf art 102 alin 3 este format din 2 categorii de
membrii.
a) prima categorie o reprezinta membrii stabiliti de Constitutie: primul
ministru si ministrii
b) alti membrii care pot fi prevazuti prin legea organica a Guvernului,
categorie care a starnit in practica guvernamentala, doctrina si
jurisprudenta opinii cu privire la acceptiunea ei in sensul statutului
juridic pe care il au membrii Guvernului, pe care legea organica ii
aduce membrii guv prevazuti de constitutie. Este vorba daca acestia
trebuie sa aiba un statut superior celor prevazuti de Constitutie sau
unul egal sau inferior fata de acestia. Discutia a fost generata de
functia de prim vicepresedinte care a fost recunoscuta si in prima lege
preconstitutioanal Legea 37/90, iar dupa adoptarea constitutiei a fost
considerata ca fiind contrara acesteia in conditiile in care legea
noastra fundamentala nu o mai prevede. Aceasta determinat fie
eliminarea fie mentinerea ei in categoriile de membrii ai Guvernului, in
prezent Legea 90/2001 prevazand-o. Apreciem ca in virtutea
suprematiei Constitutiei si a filozofiei consacrata de legea
fundamentala in ceea ce priveste structura interna a Guvernului, prin
legea organica pot fi prevazute categorii de mebrii ai Guvernului care
au cel mult acelasi statut cu cei prevazuti de Constitutie cum ar fi
functiile de ministrii delegati sau ministrii insarcinati cu anumite
atributii si nu functii superioare acestora.
Investitura Guvernului este reglementata de art 85 si 103 din
Constitutie, ea parcurgand urmatoarele etape:

a) formularea propunerii de catre presedinte a unui candidat pentru


functia de prim ministru. In vederea desemnarii, presedintele consulta
partidul care are majoritatea absoluta in Parlament, iar daca nu exista
aceasta majoritate consulta toate partidele reprezentate in Parlament;
b) candidatul desemnat are la dispozitie 10 zile in interiorul carora sa
alcatuiasca echipa, programul de guvernare si sa se deruleze
procedurile pentru numirea viitorului cabinet, astfel candidatii pentru
functia de ministru sunt audiati in comisiile de specialitate reunite ale
camerelor care dau un aviz consultativ;
c) dezbaterea programei si a listei viitorului cabinet si aprobarea
votului de incredere cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor;
d) numirea Guvernului de catre presedinte in baza votului de
investitura acordat de Parlament si depunerea de catre membrii
Guvernului in mod individual a juramantului de credinta in fata
presedintelui. De la aceasta data, Guvernul, in ansamblul sau, si
fiecare mebru isi exercita mandatul.