Enigma Otilia -citate-

Felix:
Fa de Otilia i exercita sentimentele filiale, rmas nefolositor din pricinamorii mamei
i ddea seama c iubete pe O. fr s poat determina coninutul acestuisentiment.
nici eu nu tiu cum te iu besc, ca pe o logodnic, ca pe o mam, a zice.
E o fata admirabila, o fata superioara, pe care n-o inteleg
Otilia era o fata subtire, cu gusturi aristocratice, ar fi ras auzindu-l ca se faceimpiegat.
Pascalopol:
e o mare trengri
N-am prea stat s disting ce e patern ice e viril n dragostea mea ; venea lamine simplu, ca o fiic.
am nevoie de d-ra Otilia, ea e micul meu viiu sentimental
A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o adevarata enigma.
Titi:
Mama spune ca a vazut-o cu multi
Otilia e o tarfa!
Stanica:
Dumneata ai mult din caracterul meu! Esti libera, independenta, lipsita de prejudecati. Iti spun aici intre patru ochi.
Este o fata simpatica
Autorul:
Otilia amesteca o seriozitate rece, blazata cu cele mai teribile copilarii. Intr-o ziimbraca papusi, in alta mustra pe mos
Costache....
Nimic in purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant, gesturile si cuvintele ei erau pline de gratie, Insa totul respira prea
multa inteligenta. Otilia traia cum canta la pian, zguduitor si delicat, Intr-un tumult de pasiuni, notate precis pe
hartie,stapanite si justificate. Otilia parea ca stie multe si intimida pe barbat, iritand pefemei, care in genere
dusmanesc pe orice femeie independenta fata de barbat
Costache este descris prin prisma lui Felix: "capul era atins de o calviie total i faa prea aproape spn i din
cauza aceasta ptat. Buzele i erau ntoarse n afar i galbene de atta fumat acoperind doar doi dini vizibili ca nite
achii de os."
Autorul o descrie pe Otilia: "fata subiric, mbrcat ntr-o rochie foarte larg la poale...".
Portretul fetei este schiat de la nceput: "Fata prea s aib i8 -i9 ani. Faa mslinie cu nasul mic i ochii foarte
albatri arat i mai copilroas ntre multe bucle i gulerul de dantel."
Marturisirea autobiografica a lui Pascalopol este si o caracterizare bine stapinita :
"Eu, domnule Felix, da-mi voie sa ma marturisesc dumitale ca unui prieten, n-am fost fericit in casnicie. Intia sotie nu
mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. In sufletul meu de mosier prozaic se ascunde putin romantism. O cunosc pe Otilia
de cnd era mica si pot spune ca a crescut sub ochii mei. Daca Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea sa-mi fac femeia cum
vreau eu, as fi facut-o ca pe domnisoara Otilia. O iubesc si eu in felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, si poate ca
nu ma insel cnd iti afirm ca si ea ma iubeste pe rnine. Nici nu e greu, fiindca un dezamagit ca mine e un om fara
pretentii. Eu nu i-am cerut niciodata nimic domnisoarei Otilia si n-am prea stat ca sa disting ce e patern si e ce viril in
dragostea mea.(...) Otilia venea la mine simplu, ca o fiica, si-mi cerea ceva. Ea nu a avut niciodata ideea ca e
curtezana, ma ierti, care cere de la un barbat. S-a format intre noi o rudenie sui generis..."
Aglae este definita intr-o convorbire dintre Felix si Weissmann, student si el in medicina, in felul urmator: " ... asa o
femeie rea ca matusa dumitale, sa nu te superi, n-am vazut... Este baba absoluta, fara cusur in rau, pot sa jur. Barbatul
ei innebunea si fara infectie".
Parerea lui Felix despre familia sa actuala :in familia in care ma aflu - spune Felix - unul pndeste pe celalalt si-i
cred capabili pe fiecare, pentru bani, de cele mai mari mrsavii."

 Autorul descrie indiferenta personajelor pentru starea de sanatate a lui Costache, acestia urmarind doar banii: "In
vreme ce cadavrul statea inert peste plapuma si incepuse sa ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica si Titi scotoceau
in toate partile, trageau sertarele, desfaceau garderobul, cautau prin soba (...) Furioasa, Aglae trnti usile dulapurilor,
trase covoarele, fara sa le mai aseze la loc, desfacu cutiile mari de la masa de joc si de la cea din sufragerie (...).
Negasind nimic in haine, trase perna de sub capul lui mos Costache, privi pe sub cearceaf, apoi ridica cu putere
salteaua, rasturnind cadavrul spre perete".
Criticul Ovid S. Crohmalniceanu despre Stanica Ratiu : "volubilitatea personajului are atta intensitate vitala, incit
ridica arta de a trivializa orice lucru si de a-i umfla fantastic la o adevarata perfectiune; "He, he, Stanica e profund,
degeaba incercati dumneavoastra sa-i luati peste picior.
Felix si Otilia apar in roman, dupa marturisirea lui G. Calinescu: "in calitate de victime si de termeni angelici de
comparatie".
Otilia nu spunea lui Felix ca nu-l iubeste, ci numai se apara de invinuirea ca nu-l iubeste

Felix e un "suflet limpede, incapabil de disimulatie, profund in sentimente", care nu-si poate inchipui dragostea "decit
sfirsnd cu casatoria"
Felix: "Voi cauta -isi noteaza el in caiet, ca sa nu uite sa fiu bun cu toata lumea si modest, si sa-mi fac o educatie de
om. Voi fi ambitios, nu orgolios"
Otilia poarta in ea enigma eterna a feminitatii: "Otilia traia cum cnta la pian, zguduitor si delicat, intr-un tumult de
pasiuni, notate precis pe hrtie, stapinite si justificate"
De acum lucrurile se schimba intr-o strategie militara al carei sef este Aglae : "Aurica, vino repede, ca i-a venit rau lui
Costache ! Cheama-i si pe Titi. Treceti dincolo sa nu fure vreunul ceva. Marino ! Tu alearga iute la Stanica. Sa vie si el si
Olimpia si sa aduca doctorul pe care-i stie el. De acum comicul, ridicolul si grotescul devin si mai suculente.
Opinia Otiliei despre reusita in viata: " Tu nu cunosti viata, Felix - relua Otilia ideea - pentru o fata, reusita in viata nu
e o chestiune de studiu si de energie. Admir inteligenta si vointa ta de barbat, astea nu sunt bune si pentru o femeie.
Rostul femeii este sa placa, in afara de asta nu poate fi fericire ; "Succesul nostru in viata e o chestiune de viteza, iubite
Felix. Ah, ce rau imi sta negrul, ma invineteste la fata. Dupa scena aceasta, Otilia isi imparte lucrurile; "De obicei fetele
admira pe oamenii ca tine si merg dupa oameni ca Stanica.

Descrierea lui Pascalopol facuta de autor :"In ambianta casei din strada Antim, prezenta lui Leonida Pascalopol e un
lucru straniu. Mosierul bogat si manierat e intr-o neconcordanta prea izbitoare (pentru a nu o observa el insusi) cu
Costache si rudele sale. In momentul in care Felix soseste la unchiul Costache, intr-o seara de iulie, face cunostiinta
cu aproape toate personajele care populeaza casa, chipuri stranse laolalta cantr-o pictura flamanda cu precise linii de
contur si tonuri puternice. La masa de joc, care reunea o parte din personajele aflate in casa lui mos Costache, sta si
Pascalopol. Otilia, jucand rolul de initiator al lui Felix, le face cunostiinta. Pascalopol se recomanda lui Felix cu o
ceremonie care trada cresterea lui aleasa retinand ceva mai mult mana tanarului intr-a sa, spre a-l examina. Privindu-l
pe mosier, baiatul constata ca: era un om cam de vreo cincizeci de ani (...)"