FORMELE

COMUNICRII
COMUNICAREA IN INSTITUTIILE PUBLICE
ONEA ANDREI
POROSCHIANU IONELA
STOIAN OANA CRISTINA
AP III

DESPRE COMUNICARE

CE ESTE COMUNICAREA ?
Definirea comunicarii :
comunicarea reprezinta un proces de
transmitere de informatii (informatia fiind
privita ca un termen general referindu-se att
la concepte, ct si la semne, simboluri etc.)
comunicarea necesita cel putin doi poli
(individ-individ, individ-grup etc.)
Etimologic, termenul provine din limba
latina, unde communis nseamna a fi n
relatie cu, a pune de acord.
Comunicarea are rolul de a pune n relatie
sistemele (omul) cu mediul n care evolueaza.

PRINCIPALELE FORME ALE

COMUNICARII
Dupa participarea indivizilor la procesul de comunicare:
1. comunicare intrapersonala (comunicare cu sinele)
2. comunicare interpersonala (cu altii)
3. comunicare de masa (prin institutii specializate, cu adresabilitate generala)
4. directa (fata n fata)
5. indirecta (mediata)
6. verbala
7. nonverbala
8. paraverbala
9. comunicare incidentala (fara scop bine stabilit)
10.comunicare consumatorie (consecinta a starilor emotionale)
11.comunicare instrumentala (cnd este urmarit un scop precis)
12.comunicare omogena (om-om, animal-animal)
13.comunicare heterogena (om-animal, om-masina)
14.comunicare ascendenta (cu superiorii)
15.comunicare descendenta (cu subalternii)

 Dupa contextul spatial-temporal al

mesajelor
Dupa instrumentele folosite
Dupa obiectivele comunicarii
Dupa interactiunea sistemelor care
comunica
Dupa pozitia n cadrul unei organizatii
-comunicare orizontala (emitatorul si
receptorul au pozitii egale)

COMUNICARE VERBALA
Indivizii pot fi diferentiati prin:
competenta lingvistica (capacitatea de a construi, traduce si
identifica mesaje ntr-o limba;
performanta lingvistica (capacitatea de a nsufleti termenii
prin corelarea cu aptitudinile, atitudinile, conceptiile despre
lume si viata, astfel nct sa fie obtinute efecte noi);

CLASIFICAREA STILURILOR
DE COMUNICARE
stil neutru
stil beletristic
stil stiintific
stil administrativ
stil publicistic
stil managerial

COMUNICAREA IN INSTITUTIILE
PUBLICE
Comunicarea publica se refera att la schimbul si
mpartasirea de informatii de utilitate publica, ct si
mentinerea liantului social.
Comunicarea n institutii este un proces bilateral: el
presupune att transmiterea ordinelor, informatiei si
sfaturilor la un centru de decizie (adica un individ nvestit cu
responsabilitatea de a lua decizii), ct si transmiterea
deciziilor luate de la acest centru n alte parti ale institutiei..

Canalele de comunicare n institutiile publice pot fi

de doua feluri: formale si informale.
Comunicarea institutionala este o comunicare din
afara organizatiei prin care institutia din administratia
publica urmareste sa-si ntareasca imaginea, sa atraga n
jurul ei un climat de ncredere si simpatie din partea
cetatenilor.

 Prin nsasi natura ei, administratia publica depinde de

comunicare:
comunicarea ntre diferitele niveluri ale
administratiei publice;
comunicarea pe acelasi nivel;
comunicarea ntre administratie si executivul social;
comunicarea ntre administratie si autoritatea
politica;
comunicarea n mediul social;

Formele principale prin care se concretizeaza

comunicarea cu rol de promovare sunt :

publicitatea - prin mass-media sau prin

propriile materiale publicitare;
sponsorizarile - finantarea activitatilor
culturale sau sportive;
articole care prezinta organizatia n publicatiile de
specialitate;
organizarea de standuri la trguri si forumuri;

 Comunicarea n institutiile publice se realizeaza prin:

comunicarea orala (verbala)
- de exemplu comunicarea dintre functionar si cetatean la
ghiseu sau la birou
comunicarea scrisa

 Bariere comunicationale:
a)
La nivelul emitatorului si al receptorului:

starea emotionala a receptorului;

rutina, care influenteaza receptivitatea;

imaginea de sine a emitatorului si a receptorului si imaginea despre
interlocutor;

caracterizarea diferita a situatiei de comunicare de catre emitator si receptor;

lipsa atentiei n receptarea mesajulu

concluzii grabite asupra mesajului;

lipsa de interes a receptorului fata de mes

sentimentele si intentiile participantilor la situatia de comunicare.

b)
La nivel de limbaj:

aceleasi cuvinte primesc sensuri diferite pentru persoane diferite, n special

din cauza diferentelor n planul pregatirii si al experient
dificultati de exprimare; exprimarea cu stngacie a mesajului de catre emitator;

utilizarea de cuvinte sau expresii confuze.

c)
La nivelul contextului:

context fizic necorespunzator (poluare fonica ridicata);

suporti informationali necorespunzatori.


Functiile feed-back-ului sunt urmatoarele :
a) functia de control al ntelegerii, al receptarii
n bune conditii a mesajului;
b) functia de adaptare a mesajului la
caracteristicile
actorilor,
la
dificultatile
ntmpinate;
c) functia de reglare sociala prin flexibilitatea
rolurilor si functiilor ndeplinite de
diversi actori,
d) functia socio-afectiva: feed-back-ul creste
siguranta interna si satisfactia actorilor.

COMUNICAREA INTERPERSONALA IN ADMINISTRATIA

PUBLICA

Fenomenul disonantei cognitive este foarte obisnuit n administratia

publica. Astfel, cnd un grup se constituie pentru a discuta diferite
probleme, constatam ca, de la sefii departamentelor, la ministere, la
directori generali, la secretari de stat, etc, fiecare gaseste grupul unde unde
ceilalti au aceeasi viziune asupra problemelor. Cand ntlnirea ncepe si
membrii grupului si expun opiniile personale, ei aud propriile puncte de
vedere prezentate n cuvinte diferite si pleaca ntariti n convingerile lor
initiale, care sunt asemanatoare cu ale celorlalti.

COMUNICAREA INTRE INSTITUTIA PUBLICA SI

CETATENI
Autoritatile publice trebuie ca, prin ntreaga lor activitate,
sa urmareasca satisfacerea interesului general al populatiei, iar
institutiile administratiei publice au obligatia sa se apropie de
membrii colectivitatilor locale si sa mentina un contact
permanent cu acestia .
Comunicarii publice i revine rolul de a convinge, ca prin
politicile institutionale realizate, precum si prin deciziile
publice adoptate, se urmareste un interes general, obtinndu-se
astfel adeziunea cetatenilor.

Cetateanul trebuie sa fie informat cu privire la existenta si

modul de functionare a serviciilor publice, trebuie ascultat
cnd si exprima nemultumirea, trebuie sa-i fie luate n
considerare dorintele si nevoile.

COMUNICAREA INTRE FUNCTIONAR SI

CETATEAN

n procesul comunicarii, relatia functionar publiccetateni constituie substanta a actului de administratie

publica. Functionarul public (emitatorul) si propune sa
informeze, sa convinga, sa ndrume, sa capteze
interesul, sa fie eficient, iar ceteanul (receptorul) se va
stradui sa fie atent, sa nteleaga, sa retina.

Comunicarea cu cetatenii se realizeaza prin:

expuneri, activitati de informare, dezbateri, sesiuni de
comunicari,, activitati cu caracter cultural-educativ,
participare la concursuri

Parteneriatul interactiv functionar public-cetatean presupune

circulatia informatiei n ambele sensuri. Dincolo de aspectele oficiale,
institutionale, relatia functionar public-cetatean trebuie sa contina o
anumita doza de informatii .

Comunicarea este absolut esentiala pentru o

institutie. Este evident ca fara comunicare nu poate fi
organizare, caci atunci nu exista posibilitatea ca grupul
sa influenteze comportamentul individului. Pe lnga
aceasta, disponibilitatea anumitor tehnici de
comunicare va determina, n mare parte, modul n care
functiile de luare a deciziilor pot si trebuie distribuite
n institutie.
Din punct de vedere al legislatiei n vigoare,
institutiilor publice le revine responsabilitatea
informarii cetatenilor (informare exacta si simpla), a
primirii lor n audienta si a consultarii acestora n
problemele care-i privesc.

BIBLIOGRAFIE :
Alexandru Nedelea - Marketing n Administratia Publica
V. A. Munteanu - Marketing public, Ed. Sedcom
Libris, Iasi, 2006
I . Chiru - Comunicare interpersonala, Ed. Tritonic,
Bucuresti, 2003
Lucica Matei - Management public
Petca Ioan Comunicarea n conducere materiale
documentare, Bucureti, 1992