Ion Creanga Oglindire a vietii in moduri fantastice dupa cum afirma criticul literar George Calinescu, basmul favorizeaza intrarea intr-o lume miraculoasa, unde se consuma aventura eroica a protagonistului, care se lupta in vederea impuneri unor valori morale: binele, adevarul, brumosul, dreptatea, cunoasterea. Basmul cult, asemeni celui popular, valorifica categoria estetica a fabulosului. Imita relatia de comunicare e tip oral dar scrierea poarta marcile originalitatii autorului. Toate trasaturile definitorii basmului sunt valorificate de catre Ion Creanga in Povestea lui Harap-Alb, basm publicat in anul 1877. Scriitorul preia tiparul narativ specific basmului popular dar il reconstruieste prin originala alaturare a miraculosului cu realitatea. Naratorul nu mai este o prezenta supraindividoala ci este o prezenta textuala care isi asuma rolul de povestitor :Sa incep a depana firul povestii, eu sunt dator sa spun poestea iar voi sa ma ascultati. Alte linii de forta ale basmului sunt personajele individualizate prin comportamente, limbaj si prin psihologie. G. calinescu afirma ca eroi lui Creanga se comporta ca niste tarani si vorbesc moldoveneste. Eroi lui Creanga au complexitate, ilustrand tipologi general umane. Harap Alb, de pilda, reprezinta novicele care se initiaza treptat. El nu are insusi puteri supranaturale dar este ajutat de catre personaje fabuloase specific basmului precum calul nazdravan sau Sfanta Duminica. Originali sunt si cei 5 uriasi, sau fata imparatului Ros care devine personaj justitiar. Specific basmului popular este tema unica a triumfului binelui asupra raului, dar in Povestea lui Harap Alb se poate vorbi si de o tema a initierii, astfel creatia poate fi interpretata ca un bildungs roman. Titlul are o structura oximoronica deoarece "harap" mai inseamna si negru, fiind in contradictie cu "alb" ce semnifica puritatea fiului de crai. In structura narativa se regasesc toate formele caracteristice basmului din folclor. Astfel incipitul este marcat printr-o dubla intrare in lumea fictionala. Fiecare prag al intrari in lumea basmica este marcat prin sintagma :amu cica era odata. Finalul canonic este insotit de formula de incheiere particularizata prin nota de umor.
Intre aceste doua puncte strategice, structura basmului contine
doua unitati compoItionale, fiecare insumand catre patru secvente separate prin formula mediana. Aceasta compozitie este anticipata prin sfatul craiului de a se feri de omul Ros si de cel Span. Motivul podului marcheaza trecerea intr-o alta etapa a procesului de maturizare a eroului. Cele doua serii de evenimente se petrec intr-un timp nedeterminat, specific basmului, avand ca spatiu de desfasurare imparatia Craiului, cea a lui Verde imparar, cea a lui Ros imparat si padurea labirint. Evenimentele din acest orizont spatio-temporal sunt relatate din perspectiva unui narrator heterodiegetic ce insoteste povestirea de comentarii. Asemeni basmului popular, Povestea lui Harap Alb isi structureaza subiectul pe doua motive : cel al calatoriei initiatiece si cel al probelor depasite. Scenariul consacrat este valorificat insa prin trei tipuri de calatori. Prima proba a calatoriei este confruntarea cu Spanul si este marcata de catre o moarte ritualica, jurand Spanului supunere pana la moarte, astfel primind si un nume, Acela de Harap Alb. In celelalte doua probe, cu ursul si cu cerbul, Harap Alb le depaseste cu ajutorul calului nazdravan si al Sfintei Duminici. Harap Alb infrunta pe omul Ros cu ajutorul ce si l-a castigat prin mila, harnicie si intelegere frateasca. Depasirea probelor contribuie la desavarsirea experientei acestuia. Tanar naiv, a plecat la drum, a invatat treptat sa se schimbe, invatand ce e mila, prietenia si dragostea, a fost sluga spanului pana cand va muri si va invia, si eroul a murit si a inviat, a trecut probele maturizarii, a primit in dar imparatia si s-a casatorit cu fata imparatului Ros. Protagonistul se inscrie astfel in tiparul modelului eroic desi nu in maniera clasica a lui Fat-Frumos din basmul polular.
