Sunteți pe pagina 1din 2

Basmul

Povestea lui Harap-Alb


Ion Creanga
Oglindire a vietii in moduri fantastice dupa cum afirma criticul
literar George Calinescu, basmul favorizeaza intrarea intr-o lume
miraculoasa, unde se consuma aventura eroica a protagonistului, care se
lupta in vederea impuneri unor valori morale: binele, adevarul, brumosul,
dreptatea, cunoasterea.
Basmul cult, asemeni celui popular, valorifica categoria estetica a
fabulosului. Imita relatia de comunicare e tip oral dar scrierea poarta
marcile originalitatii autorului.
Toate trasaturile definitorii basmului sunt valorificate de catre Ion
Creanga in Povestea lui Harap-Alb, basm publicat in anul 1877. Scriitorul
preia tiparul narativ specific basmului popular dar il reconstruieste prin
originala alaturare a miraculosului cu realitatea. Naratorul nu mai este o
prezenta supraindividoala ci este o prezenta textuala care isi asuma rolul
de povestitor :Sa incep a depana firul povestii, eu sunt dator sa spun
poestea iar voi sa ma ascultati.
Alte linii de forta ale basmului sunt personajele individualizate prin
comportamente, limbaj si prin psihologie. G. calinescu afirma ca eroi lui
Creanga se comporta ca niste tarani si vorbesc moldoveneste. Eroi lui
Creanga au complexitate, ilustrand tipologi general umane. Harap Alb, de
pilda, reprezinta novicele care se initiaza treptat. El nu are insusi puteri
supranaturale dar este ajutat de catre personaje fabuloase specific
basmului precum calul nazdravan sau Sfanta Duminica. Originali sunt si
cei 5 uriasi, sau fata imparatului Ros care devine personaj justitiar.
Specific basmului popular este tema unica a triumfului binelui
asupra raului, dar in Povestea lui Harap Alb se poate vorbi si de o tema a
initierii, astfel creatia poate fi interpretata ca un bildungs roman.
Titlul are o structura oximoronica deoarece "harap" mai inseamna si
negru, fiind in contradictie cu "alb" ce semnifica puritatea fiului de crai.
In structura narativa se regasesc toate formele caracteristice
basmului din folclor. Astfel incipitul este marcat printr-o dubla intrare in
lumea fictionala. Fiecare prag al intrari in lumea basmica este marcat prin
sintagma :amu cica era odata. Finalul canonic este insotit de formula de
incheiere particularizata prin nota de umor.

Intre aceste doua puncte strategice, structura basmului contine


doua unitati compoItionale, fiecare insumand catre patru secvente
separate prin formula mediana. Aceasta compozitie este anticipata prin
sfatul craiului de a se feri de omul Ros si de cel Span. Motivul podului
marcheaza trecerea intr-o alta etapa a procesului de maturizare a eroului.
Cele doua serii de evenimente se petrec intr-un timp nedeterminat,
specific basmului, avand ca spatiu de desfasurare imparatia Craiului, cea
a lui Verde imparar, cea a lui Ros imparat si padurea labirint.
Evenimentele din acest orizont spatio-temporal sunt relatate din
perspectiva unui narrator heterodiegetic ce insoteste povestirea de
comentarii.
Asemeni basmului popular, Povestea lui Harap Alb isi structureaza
subiectul pe doua motive : cel al calatoriei initiatiece si cel al probelor
depasite. Scenariul consacrat este valorificat insa prin trei tipuri de
calatori. Prima proba a calatoriei este confruntarea cu Spanul si este
marcata de catre o moarte ritualica, jurand Spanului supunere pana la
moarte, astfel primind si un nume, Acela de Harap Alb. In celelalte doua
probe, cu ursul si cu cerbul, Harap Alb le depaseste cu ajutorul calului
nazdravan si al Sfintei Duminici.
Harap Alb infrunta pe omul Ros cu ajutorul ce si l-a castigat prin
mila, harnicie si intelegere frateasca. Depasirea probelor contribuie la
desavarsirea experientei acestuia.
Tanar naiv, a plecat la drum, a invatat treptat sa se schimbe,
invatand ce e mila, prietenia si dragostea, a fost sluga spanului pana cand
va muri si va invia, si eroul a murit si a inviat, a trecut probele maturizarii,
a primit in dar imparatia si s-a casatorit cu fata imparatului Ros.
Protagonistul se inscrie astfel in tiparul modelului eroic desi nu in maniera
clasica a lui Fat-Frumos din basmul polular.