Politicile UE

Comparatie intre pilonul II si pilonul III-Situatia fostului pilon II

dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona

Comparatie intre pilonul II si pilonul III- Situatia fostului pilon II

dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona

Rezumat

Acest eseu propune o prezentare concisa a pilonilor II si III ai Uniunii Europene si a

modificarilor ulterioare aparute in structura acestora odata cu intrarea in vigoare a Tratatului
de la Lisabona.In final, se va insista asupra impactului pe care acest Tratat de reforma l-a avut
asupra structurii fostului pilon II, cel de politica externa si de securitate comuna.

Ideea ca Europa Unita sa aiba o voce unica pe scena internationala este tot atat de veche
ca si procesul de integrare insusi.1In anul 1954 legislativul francez a votat in ultimul moment
impotriva infiintarii Comunitatiii Europene de Aparare, iar in 1970 a fost creata Cooperarea
Politica Europeana(CPE), in cadrul careia statele membre ale CE au incercat sa coordoneze
activitatea lor in probleme de politica externa.Schimbarile geopolitice produse dupa prabusirea
comunismului si izbucnirea unor crize regionale in Balcani si in alte zone, au indemnat statele
membre, sa dubleze eforturile lor in acest domeniu si cu ocazia semnarii Tratatului de la
Maastricht

au

prevazut

infiintarea

pilonului

Politica

externa

si

de

securitate

1 Fabian Gyula, Drept instituional comunitar, ed. a 3-a revizuit i adugit, Ed.
Hamangiu, Bucuresti, 2010,p.477

comuna(PESC)-fiind recunoscut drept pilonul II- in cadrul UE pentru a crea intstrumentele

pentru interventii si actiuni diplomatice.
Problema principala a fost impartirea competentelor intre state si organele UE.Solutia adoptata a
fost ca in problemele principale decid statele membre, iar in celelalte decid organele comunitare,
care de cele mai multe ori, au nevoie de unanimitate in luarea deciziilor.Politica externa si de
securitate comuna cuprinde toate problemele referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv stabilirea
unei politici de aparare comune, care ar putea conduce la un sistem de aparare comun, in care
Consiliul European decide in acest sens.
Obiectivele PESC sunt:

Salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independentei si integritatii

Uniunii, in conformitate cu principiile Cartei Natiunilor Unite;

Consolidarea securitatii Uniunii sub toate formele;
Mentinerea pacii si intarirea securitatii internationale, in conformitate cu principiile
Cartei Natiunilor Unite, precum si cu principiile Actului Final de la Helsinki si cu

obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele privind frontierele externe;

Promovarea cooperarii internationale;
Dezvoltarea si consolidarea democratiei si a statului de drept, precum si respectarea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Astfel,statele membre sustin activ si fara rezerve politica externa si de securitate a

Uniunii, intr-un spirit de loialitate si de solidaritate mutuala, coopereaza in vederea consolidarii

si dezvoltarii lor politice mutuale si se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii.
Pilonul III al UE:Cooperarea judiciara si politieneasca in materie penala
Libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana nu poate fi inchipuita fara
asigurarea unor conditii de munca si de viata sigure pe intreg teritoriul statelor membre.Cetatenii
europeni trebuie protejati in fata infractionalitatii transfrontaliere, trebuie sa aiba acces la justitie
in mod egal si trebuie sa li se garanteze drepturile fundamentale.Inca din 1975 Consiliul
European a intarit intalnirile semestriale ale ministrilor statelor membre in legatura cu probleme
legate de mentinerea ordinii publice(terorism,criminalitate). Dupa 01.01.1993, odata cu intrarea
in vigoare a Tratatului de la Maastricht Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne a
castigat un cadru organizat in cadrul pilonului III.

Tratatul de la Amsterdam a redus paleta problematicilor din pilonul III la Cooperarea

judiciara si politieneasca in materie penala, transferand problematicile azil, vize, imigratie,
refugiati, in cadrul pilonului I de cooperare supranationala(Titlul IV din Trat. CE). 2Astfel,
principalele atributii ale acestui pilon sunt de a reglementa cooperarea politieneasca si judiciara
in materie penala in lupta impotriva fraudei de dimensiuni internationale, a terorismului, a
traficului de droguri si a altor forme grave de criminalitate internationala.
Obiectivul Uniunii este sa ofere cetatenilor un nivel ridicat de protectie intr-un spatiu al
libertatii, securitatii si justitiei, prin elaborarea unei activitati comune a statelor membre in
domeniul cooperarii politienesti si judiciare in materie penala si prin prevenirea si reprimarea
rasismului si a xenofobiei.Acest obiectiv se atinge prevenind si combatand criminalitatea
organizata sau de alta natura, in special terorismul, traficul de fiinte umane: infractiunile
impotriva minorilor, traficul de droguri si traficul de arme, coruptia si frauda privind interesele
financiare ale UE, prin urmatoarele instrumente:

Cooperare mai stransa intre fortele de politie, autoritatile vamale si celelalte

autoritati competente ale statelor membre, atat direct, cat si prin Oficiul European

de Politie (Europol);
Cooperare mai stransa intre autoritatile judiciare si alte autoritati competente ale
statelor membre, inclusiv prin intermediul Unitatii Europene de Cooperare

Judiciara (EUROJUST).
Apropierea,atat cat se impune, a normelor de drept penal ale statelor membre.

Pilonii II si III au fost sculptati dupa modelul organizatiilor internationale clasice, ca

forme de colaborare in care deciziile se iau la nivel interguvernamental (in cadrul Consiliului) cu
unanimitate, pe cand in cadrul pilonului I comunitar deciziile se luau in mare parte prin
majoritate calificata, cu implicarea Parlamentului European. Cu alte cuvinte, in cele doua
domenii sensibile pentru suveranitatea nationala, statele aveau drept de veto, pe cand in celelalte
domenii se putea trece peste vointa unuia sau mai multor state care votau impotriva, cata vreme
majoritatea calificata era intrunita potrivit regulilor expres prevazute in Tratatul CE. Strans legat
de aceasta, tipurile de acte care puteau fi adoptate in fiecare dintre cei trei piloni erau diferite, cu
2 Idem,p.484

efecte juridice diferite.Rolul Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene era diferit de la un pilon
la altul: majoritatea competentelor sale erau exercitate in pilonul I; cat despre procedura
preliminara, in pilonul al II-lea nu avea deloc competenta, iar in pilonul al III-lea competenta in
acest sens era conditionata.

Situatia pilonilor dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona

In decembrie 2007, in urma unui proces accelerat, eminamente politic, in care au fost implicate
numai statele membre si institutiile comunitare, fara consultarile publice, deschiderea si
transparenta cu care procesul de elaborare a Constitutiei si al Cartei drepturilor fundamentale ne
obisnuisera, a fost incheiat Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, pe scurt Tratatul de la
Lisabona sau Tratatul de Reforma.3 Dup un proces de ratificare nelipsit de emotii, Tratatul
de la Lisabona a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009.
Una dintre cele mai importante modificari pe care le aduce Tratatul de la Lisabona este cea
structurala(renuntarea la structura pe piloni) pilonul al III-lea dispare din TUE, desavarsinduse astfel ceea ce s-a inceput acum zece ani. Intr-adevar, prin Tratatul de la Amsterdam, unul
dintre tratatele de modificare a TUE si TCE, parte din pilonul al III-lea (vizele, azilul, imigrarea
si cooperarea in materie civila) a fost scoasa de sub incidenta TUE si trecuta sub incidenta TCE.
De aceea de la o vreme unele aspecte ale cooperarii in materie civila sunt reglementate (si) prin
regulamente comunitare, si nu prin convensii internationale, deoarece materia a trecut sub
incidenta metodelor de legiferare din pilonul I. Tratatul de la Lisabona, la zece ani distanta,
incheie procesul, unind intreg pilonul al III-lea cu pilonul I si supunand intreaga materie regulilor
federalizatoare ale pilonului I. Astfel, toate problemele legate de cooperarea politieneasca si
judiciara in materie penala au fost deci alaturate prevederilor referitoare la vize, azil, imigrare i
alte politici legate de libera circulatie a persoanelor din fostul pilon I.

3 JO C306, 17.12. 2007, p. 1. Ratificat de Romania prin Legea 13/2008 pentru ratificarea
Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului
de instituire a Comunitatii Europene, publicata in M. Of. nr. 107 din 12 februarie 2008

n ceea ce priveste pilonul al II-lea, politica externa si de securitate comuna ramane in

continuare reglementata de TUE, inclusa intr-un titlu care priveste aciunea externa a Uniunii in
general. Modul sau interguvernamental de reglementare este acelasi, asa incat se poate afirma ca
in realitate domeniul respectiv a ramas organizat in cadrul unui pilondistinct.4

Situatia fostului pilon II dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona

Potrivit modificarilor operate de Tratatul de la Lisabona (art 28 A) Politica de securitatea
si aparare comuna face parte integranta din politica externa si de securitate comuna. Aceasta
asigura Uniunii o capacitate operationala bazata pe mijloace civile si militare.Uniunea poate
recurge la acestea in cadrul misiunilor in afara Uniunii pentru a asigura mentinerea pacii,
prevenirea conflictelor si intarirea securitatii internationale, in conformitate cu principiile Cartei
Organizatiei Natiunilor Unite. Indeplinirea acestor sarcini se sprijina pe capacitatile civile si
militare furnizate de statele membre. Mai concret misiunile in cadrul carora Uniunea poate
recurge la mijloace civile si militare, includ:

Actiunile comune in materie de dezarmare;

Misiunile de consiliere si de asistenta in probleme militare;
Misiunile de prevenire a conflictelor si de mentinere a pacii;
Misunile fortelor de lupta pentru gestionarea crizelor;
Misiunile de restabilire a pacii si operatiile de stabilizare dupa incetarea
conflictelor.

Politica de securitate si aparare comuna include definirea treptata a unei politici de

aparare comune a Uniunii. Aceasta va conduce la o aparare comuna dupa ce Consiliul European
hotaraste aceasta in unanimitate. Statele membre se angajeaza sa isi imbunatateasca treptat
capacitatile militare. In acest sens s-a decis infiintarea unei Agentii in domeniul dezvoltarii
capacitatilor de aparare, cercetare, achizitii si armament denumita pe scurt Agentia
Europeana de Aparare, aceasta identificand necesitatile operationale, promovand masurile
necesare satisfacerii acestora, contribuie la identificarea si,dupa caz, la punerea in aplicare a
4 P. Craig, The Treaty of Lisbon, Process, Architecture and Substance, ELRev, 2008, vol. 33,
nr. 2, p. 142-143

oricarei masuri utile pentru intarirea bazei industriale si tehnologice in sectorul de

aparare.Participarea la activitatile agentiei va fi deschisa tuturor statelor membre.
In materie de politica externa, Tratatul de reforma prevede ca Uniunea Europeana va
dobandi o pozitie mai puternica pe scena internationala. Apare functia de Inalt reprezentatnt
pentru afaceri externe si politica de securitate, contopind cele doua pozitii existente cu atributii
in domeniul politicii externe intr-una singura ( Inaltul reprezentant pentru PESC si cea a
comisarului pentru afaceri externe.Inaltul reprezentant va ocupa o pozitie centrala in cadrul
institutional European. Atributiile care ii revin prevad dreptul de initiative in domeniul PESC,
detinerea presedentiei Consiliului afacerilor externe, reprezentarea Uniunii in raporturi cu terti si
in cadrul organizatiilor si conferintelor interguvernamentale (inclusiv la Consiliul de Securitate si
ONU).
Asta nu semnifica faptul ca statele membre isi vor pierde din capacitatea de a avea
propria lor politica externa . Domeniul politicii externe europene ramane in mare majoritate
interguvernamental, in care deciziile se iau numai de statele membre. Inaltul reprezentant nu va
putea pune in aplicare decat actiunile asupra cararora statele membre si-au exprimat in
unanimitate un acord. In privinta politicii de aparare a Uniunii, aceasta are alocata o sectiune
distincta (anterior era tratata in cadrul PESC). Uniunea Europeana este in prezent o organizatie
care si-a dezvoltat in principal dimensiunea economica, piata interna, agricultura, circulatia
marfurilor, a persoanelor, a capitalurilor etc. Prin prevederile incluse in Tratatul de reforma,
Uniunea ia astfel in considerare amenintarile actuale, externe, si care exista intr-o lume in plina
globalizare.
Unul dintre aspectele cele mai importante o constituie includerea in tratat a unei clauze de
aparare reciproce, precum clauza din Tratatul Atlanticului de Nord care prevede ca, in cazul in
care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pre teritoriul sau, celelalte state sunt
obligate sa ii acorde ajutor si asistenta prin toate mijloacele de care dispun.

Bibliografie:

P. Craig, The Treaty of Lisbon, Process, Architecture

and Substance, ELRev, 2008, vol. 33, nr. 2
Fabian Gyula, Drept instituional comunitar, ed. a 3-a
revizuit i adugit, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2010
D.Vataman,Dreptul UE,Ed. Universul
Juridic,Bucuresti,2010
Deaconu, Uniunea European dup Tratatul de
reform de la Lisabona, RRDC, nr. 5/2009
I. T. Savu, Obiectivele i competenele Uniunii
Europene consacrate de Tratatul de la Lisabona,
RRDC, nr. 1/2008
I.M. Anghel, Uniunea Europeana si pozitia (calitatea
de subiect de drept international) a statelor sale
membre, RRDC, nr. 6/2009
I. Simion, Tratatul Lisabona - unele aspecte teoretice
si practice privind asocierea parlamentelor

nationale ale statelor membre UE la procesul

legislativ al Uniunii Europene, RRDC, nr. 6/2009