CAUZA 106/77

Amministrazione delle Finanze dello Stato impotriva Simmenthal S.A

Tipul si obiectul actiunii: actiunea are ca obiect o cerere de pronuntare a

unei hotarari preliminare adresata Curtii, in temeiul art. 177 din Tratatul
CEE de catre Pretore di Susa , cu privire la interpretarea art. 189 din Tratatul
CEE si in special cu privire la consecintele aplicabilitatii directe a dreptului
comunitar in cazul unui conflict cu eventuale dispozitii nationale contrare.
Situatia de fapt: Legea italiana nr. 1239/70 a introdus, dupa intrarea in
vigoare a Tratatului CEE, conform legislatiei comunitare, inspectia
veterinara a carnii de vita si manzat. Legea a fost atacata in fata instantelor
italiene ca fiind contrara art. 28 (ex. 30) care interzicea restrictiile cantitative
cu privire la importuri si la masurile cu efect echivalent.
Pretore di Susa adresase Curtii intrebari preliminare care sa ii permita sa
aprecieze daca taxele sanitare, percepute pentru importurile de carne de vita
si manzat sunt compatibile cu Tratatul si cu anumite reglementari
(Regulamentul nr. 805/68 al Consiliului din 27 iunie 1968 privind
organizarea comuna a pietei in sectorul carnii de vita si manzat).
In urma raspunsurilor oferite de Curte, Pretore di Susa, considerand ca
perceperea taxelor respective este incompatibila cu dispozitiile de drept
comunitar, a adresat Administratiei Finantelor Statului o somatie de a
rambursa taxele percepute nejustificat, cu dobanzile aferente.
Argumentele partilor: Pretore di Susa a retinut ca se pune in discutie
problema unui conflict intre anumite norme comunitare si o lege nationala
ulerioare, respective Legea 1239/70. De asemenea, a completat ca avand in
vedere jurisprudenta recenta a Curtii Constitutionale italiene ( Hotararile

232/75, 205/75 si Ordonanta 206/76) pentru solutionarea unei astfel de cauze

se impune sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la neconstitutionalitatea
legii contestate.
In sustinerea actiunii Pretore a adresat Curtii doua intrebari:
1) Dispozitiile nationale, ulterioare dispozitiilor comunitare direct
aplicabile, aflate in conflict cu acestea din urma, trebuie sa fie
considerate inaplicabile de drept, fara a fi necesar sa se astepte
inlaturarea lor de legiuitorul national (prin abrogare) sau de catre alte
autoritati constitutionale (prin declarare a neconstitutionalitatii)?
Prima intrebare urmareste, in esenta, precizarea consecintelor
aplicabilitatii directe a unei dispozitii de drept comunitar in cazul
incompatibilitatii acesteia cu o dispozitie legislative ulterioara a unui stat
membru.
2) Presupunand ca dreptul comunitar ar admite ca protectia drepturilor
subiective (create prin dispozitii comunitare direct aplicabile) sa poata
fi amanata pana in momentul abrogarii efective de catre autoritatile
nationale competente, aceasta abrogare trebuie sa fie in toate cazurile
insotita de o retroactivitate deplina, astfel incat sa se evite ca
drepturile subiective sa fie prejudiciate?
Prin intermediul celei de a doua intrebari instanta nationala solicita sa se
stabileasca daca aceasta inlaturare trebuie sa implice in toate cazurile o
retroactivitate deplina, pentru a fi evitate eventualele prejudicii?
Administratia Finantelor Statului a formulat opozitie impotriva acestei
somatii.
Motivarea instantei: avand in vedere ca in urma invocarii unor exceptii de
neconstitutionalitate de catre Tribunalele din Milano si Roma , prin care s-a
declarat ca anumite dispozitii ale Legii nr.1239 din 30 decembrie 1970,
inclusive cele relevante pentru litigiul aflat pe rolul Pretore di Susa sunt
neconstitutionale, Curtea fiind sesizata printr-o cerere de pronuntare a unei
hotarari preliminare, introdusa in temeiul art 177, trebuie sa inlature aceasta
obiectie preliminara ridicata de Guvernul italian, chiar daca prin efectul
declaratiei de neconstitutionalitate intrebarile formulate de Pretore nu ar mai
prezenta interes.

Curtea a motivat cu privire la prima intrebare, faptul ca aplicabilitatea

directa a dispozitiilor de drept comunitar presupune ca normele de drept
comunitar trebuie sa isi produca totalitatea efectelor in mod uniform in toate
statele membre, de la intrarea lor in vigoare pe tot parcursul validitatii
acestora. Aceste dispozitii de drept comunitar reprezinta o sursa de drepturi
si de obligatii pentru toti cei carora li se adreseaza ,atat pentru statele
membre, cat si pentru particulari, care sunt parti in raporturile juridice
reglementate de dreptul comunitar. Efectul acestor dispozitii priveste, de
asemenea, orice instanta, care fiind sesizata in cadrul competentei sale, are
misiunea de a proteja drepturile conferite particularilor de dreptul comunitar.
Curtea completeaza faptul ca, in temeiul principiului suprematiei dreptului
comunitar, dispozitiile tratatului si a actele institutiilor direct aplicabile au ca
efect, in raporturile lor cu legislatia nationala a statelor membre, nu numai
de a determina inaplicabilitatea de drept a oricarei dispozitii contrare a
legislatiei nationale , ci si acela de a impiedica adoptarea valabila a unor noi
acte normative nationale, in masura in care acestea ar fi incompatibile cu
normele comunitare.
Recunoasterea eficientei juridice a unor acte normative nationale, care
incalca domeniul in cadrul caruia Comunitatea isi exercita atributia
legislativa, ar echivala cu negarea angajamentelor asumate in mod
neconditionat si irevocabil de catre statele membre, in temeiul tratatului, si
ar pune astfel in discutie fundamentele Comunitatii.
Aceasta ide se desprinde si din interpretare art.177 din tratat, conform
caruia orice instanta nationala are dreptul de a se adresa Curtii de fiecare
data cand considera ca o hotarare preliminara asupra unei chestiuni de drept
comunitar este necesara pentru a pronunta o hotarare. Astfel, orice instanta
nationala, sesizata in cadrul competentei sale, are obligatia de a interpreta in
mod integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile conferite de acesta
particularilor, prin neaplicarea oricarei dispozitii contrare a legislatiei
nationale, indiferent daca aceasta este anterioara sau ulterioara normei
comunitare.
Prin urmare, Curtea a raspuns la prima intrebare in sensul ca instanta
nationala care trebuie sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozitiile de
drept comunitar are obligatia de a asigura efectul unitar al acestor norme,
inlaturand din oficiu, daca este necesar, aplicarea oricarei dispozitii contrare
a legislatiei nationale, anterioare sau ulterioare, fara a fi necesara solicitarea

sau asteptarea inlaturarii prealabile a acesteia pe cale legislative sau prin

orice alt mijloc constitutional.
In ceea ce priveste cea de a doua intrebare adresata de Pretore Curtii,
aceasta ramane lipsita de obiect, avand in vedere ca din raspunsul dat la
prima intrebare rezulta ca instanta nationala are obligatia de a asigura
protectia drepturilor conferite prin dispozitiile de drept comunitar, fara a fi
necesar sa se solicite sau sa se astepte inlaturarea efectiva, de catre
autoritatile nationale imputernicite in acest scop, a unor eventuale masuri.
Solutia Curtii: Curtea a hotarat ca instanta nationala care trebuie sa aplice,
in cadrul competentei sale, dispozitiile de drept comunitar, are obligatia de a
asigura efectul deplin al acestor norme, inlaturand, daca este necesar, din
oficiu aplicarea oricarei dispozitii contrare a legislatiei nationale, chiar
ulterioare, fara a fi necesar sa solicite sau sa astepte inlaturarea prealabila a
acesteia pe cale legislative sau prin orice alt procedeu constitutional.