7 idei prin care esti mai aproape de vocatia ta

Traim in vremuri grele. Asa mi se spune, cel putin. Criza pe care o

resimtim la tot pasul este departe de a fi o simpla criza economica. Este o
criza a individului, in primul rand. A descoperirii de sine. A reinventarii
continue. A miscarii.
Chiar ieri vorbeam cu un prieten si ii marturiseam o observatie oarecum
dureroasa si surprinzatoare. Am luat scrierile (cartile, articolele,
interviurile) mai multor intelectuali romani contemporani. Oameni cu o
capacitate de analiza peste medie si care sunt capabili sa defineasca
prezentul societatii noastre si un presupun viitor, din punctul lor de
vedere.
Observatia mea se referea la nuantele exprimarii lor, care erau
negativiste, usor depresive si puternic judicative la adresa societatii in
care traim si a oamenilor care constituie societatea.
Aceste nuante exprimau, la baza, pozitia unui om infrant. Dezamagit. Fara
speranta. Resemnat.
Iar prietenul meu, psiholog, mi-a raspuns amuzat:
dar intelectualii au tendinte depresive
si am continuat eu:
pentru ca nevoia primara a unui intelectual este procesul gandirii, sa
stie
iar prietenul meu a conchis:
iar actiunea in sine este medicamentul impotriva depresiei. Fara actiune,
doar in mental, oamenii capata tendinta de a vedea negativul. Actiunea
sta in spatele fericirii. Pasivitatea inseamna depresie, actiune inseamna
miscare catre un scop cu alte cuvinte actiunea inseamna implinire.
Brusc mi-am adus aminte de un citat de-al lui Donald Trump:
Recunosc o persoana infranta in cel care isi vinde masina si nu o duce la
o spalatorie inainte, ca sa o faca sa arate mai bine.
Discursul negativist, sumbru, este dovada unui om infrant, care a
renuntat sa mai lupte. Fara speranta (scop) lipseste actiunea, fara actiune
lipsesc rezultatele.
Dialogul a avut pentru mine o semnificatie aparte, pentru ca in ultima
vreme s-au inmultit mesajele pe care le primesc, verbal sau scris, despre
lipsa vocatiei sau a unui scop in viata. Este ca si cum, pe masura ce am
inaintat in criza si in senzatia incertitudinii generale, devine din ce in ce
mai importanta misiunea personala pe care o are fiecare dintre noi.
Iar exprimarile, cand vine vorba de neimplinire si lipsa unei vocatii, arata
dovada unei pasivitati:
Cuvantul cheie din articolele tale este actiunea dar in ce directie
trebuie sa actioneze o persoana care
nu stie exact ce vrea sa faca, o
persoana care nu si-a gasit vocatia, chiar daca isi doreste cu disperare
lucrul acesta si ar da vreun an din viata sa isi gaseasca in sfarsit
strada?!?!
Cam asa arata un mesaj tipic al unei persoane care nu isi stie vocatia.
Secretul insa sta in articularea cuvantului vocatie. Cand aud exprimari

de genul nu stiu care imi este VOCATIA, eu citesc printre randuri lipsa
de actiune. Persoana respectiva nu se misca pe o directie anume pentru
ca nu stie daca aia ii este vocatia (ACEA VOCATIE, una singura). Are
nevoie de dovezi palpabile. Asa ca prefera sa nu faca nimic diferit,
asteptand acea vocatie sa vina din exterior.
Am o veste proasta: vocatia nu exista.
Cel putin nu asa cum ti-o imaginezi. Vocatia esti tu, ce faci si iti face
placere acum. Nu exista O vocatie, doar implinire prin ceea ce faci si
flexibilitate pentru ceea ce poti sa devii. Astazi ceea ce faci poate fi
vocatia ta, asa cum peste o saptamana sa descoperi altceva care sa fie,
la fel, vocatia ta si sa schimbi directia la 180 de grade. Sa nu te apuci
de ceva pentru ca nu stii daca acel ceva este vocatie sau nu este in totala
antiteza cu ideea de vocatie.
Nu te poti plange ca nu stii care este vocatia ta fara sa o cauti
pentru simplul fapt ca daca nu o cauti, ea nu exista.
Saptamana trecuta am pus intrebarea ce este vocatia pe facebook, iar
unele raspunsuri au fost foarte inspirationale:
Calea spre fericire. Dan
Misiunea sufletului. Dragos
Vocatia inseamna sa te trezesti dimineata plin de viata si cu multa
placere si sa te culci cu acelasi gust dulce al vietii. Daca una dintre cele
doua lipseste, n-ai vocatie. Antonio
Vocea fiecaruia. Vuietul, viata. Cristian
Vocatia esti tu!
Totalitatea lucrurilor pe care le faci si care te reprezinta in momentul asta
si lucrurile pe care le vei obtine, persoana care vei deveni, continuand ce
faci acum.
Asa ca fiecare persoana care spune nu stiu care imi este
vocatia spune de fapt nu stiu cine sunt eu.
Si este MULT MAI USOR sa descoperi cine esti tu, decat sa cauti o vocatie,
care nu este nimic altceva decat un termen abstract. Nu exista nici
vocatie, nici scop al vietii, nici misiune personala. Decat daca iti sufleci
manecile si le creezi tu, pentru tine.
7 idei despre vocatie care te pot duce mai aproape de ea :
1 Ancoreaza-te in prezent!
Cei mai multi oameni gresesc, atunci cand se raporteaza la vocatie,
pentru ca se raporteaza la ceva exclusiv aflat in viitor, nedefinit. Insa iti
garantez ca toti oamenii care si-au descoperit vocatia sunt oameni ai
prezentului in primul rand.
Nu poti deveni acel om al prezentului, care isi traieste propria misiune,
daca nu te conectezi la realitate. Si primul pas este sa incepi sa lucrezi la
viata ta, sa o imbunatatesti prin decizii la inceput marunte.
Ce anume poti face acum ca viata ta sa fie mai buna?
Daca actionezi in spiritul acestei intrebari, faci deja primii pasi catre
vocatie.
2 Spune da experientelor noi!

Doar asa te poti descoperi pe tine, cu totul. Cand ti se propune o

activitate care te scoate din zona de confort, de multe ori iesi mai
castigat daca accepti, decat daca ramai intre aceiasi patru pereti ai vietii
tale.
Este decizia ta daca vei mai repeta experienta respectiva, insa te asigur
ca fiecare experienta noua pe care o accepti va adauga un strat
personalitatii tale. Plus ca niciodata nu stii ce iti face placere cu adevarat,
pana nu testezi.
Nimeni nu iti poate spune tie ce iti place cu adevarat. Tot tu vei afla, prin
ceea ce vei face. Insa cei care refuza experiente sunt asemenea copiilor
care spun ca nu le place un fel de mancare fara sa il guste vreodata.
Paralela pe care o pot face aici este cu probatul hainelor. Pana sa ajungi
sa iti cumperi o haina faina, care iti vine tie bine, pe stilul tau, este bine
sa probezi mai multe.
3 Propune-ti obiective pe care sa le urmaresti (scopuri/teluri)
Este cel mai simplu mod de a ajunge un om de actiune. Actionand catre
un scop, indiferent de natura lui, iti dezvolti abilitatea de a depasi
obstacole si a gasi solutii. Dispare sentimentul de inutilitate, pasivitate,
lipsa de sens.
Nu conteaza ca nu tin de un ideal inalt. Conteaza ce obtii in urma
acestui proces. Sa cauti vocatia fara sa cauti in general activitati care sa
iti aduca beneficii este ca si cum ai cere unui supraponderal cu viata
puternic sedentara sa alerge direct la maraton.
Invatand sa actionezi, te antrenezi pentru cine vei deveni.
4 Nu lasa ca ceilalti sa iti dicteze viata
Este cel mai mare pericol in calea gasirii propriei vocatii. Inca de cand
suntem mici, cei din jurul nostru au tendinta sa ne spuna ce sa facem si
incotro sa o luam. Parintii stiu mai bine decat noi, prietenii, profesorii etc.
Este ca un zumzet care tot preseaza propriul timpan.
Daca intri in jocul acceptarii, vei ajunge sa traiesti o viata care nu este a
ta. Daca iti vei urma instinctul si vei face ce vrei tu si te vei indrepta
incotro crezi ca e mai bine pentru tine, zumzetul o sa scada in volum.
Nu-ti imagina insa ca daca accepti sa mergi o perioada pe drumul dictat
de ceilalti, vei fi lasat in pace mai apoi. Cu cat vei urma sfaturile altora,
cu atat zumzetul lor va creste. Vei fi lasat sa iti urmezi calea doar atunci
cand nu o vei urma pe a lor in mod evident !
Din pacate asteapta-te ca, la inceput, infrangerile tale sa aiba gust de
succes pentru ei, cei care conteaza in viata ta. Asta in cazul in care ai
plecat pe drumul tau si ei nu sunt de acord.
Cele mai mari crime in istoria umanitatii s-au facut in numele iubirii. In
acelasi trend cele mai multe vieti irosite au fost ale celor care nu au reusit
sa se desprinda de proprii parinti, care au ajuns sa le dicteze studiile,
cariera, nevasta, copiii etc.
Nu este numai vina parintilor, pentru ca treaba lor este sa aiba grija de
copii, ci si a copiilor, ca nu au mai ajuns adulti, sa decida singuri pentru
ei.
5 Nu conteaza importanta a ceea ce faci !

Multi oameni sunt incapabili sa se bucure de ceea ce fac cu placere din

cauza unui gand incoltit, gata sa dea roade. Vocatia nu este data
importanta pe care o atribuie ceilalti oameni activitatii tale, ci este data
de gradul de placere pe care il ai atunci cand faci ceea ce faci.
Poti sa cultivi rosii si sa fie asta vocatia ta, asa cum vocatia ta poate fi un
aparent prost platit job de asistent maternal. Vocatia ta nu va fi data de
judecata celorlalti cu privire la ce faci, ci de ceea ce crezi tu despre tine in
momentul in care faci ceea ce faci.
La un moment dat, intr-o discutie cu cineva care renuntase la un
apartament in Bucuresti si o cariera in IT pentru o casuta de lemn intr-un
judet foarte sarac, am auzit urmatoarea definitie a vocatiei:
Vocatia nu tine neaparat de cariera, ci de Dumnezeu. Cariera poti sa ti-o
alegi mental. In momentul in care ai facut destul de multe alegeri pentru
tine si esti un om muncitor, vei simti o chemare. Pentru ca vocatia este
chemarea lui Dumnezeu prin care iti spune ca meriti sa te bucuri de
restul vietii tale prin ceea ce faci.
I-am uitat numele, a fost o simpla persoana care a trecut prin viata mea si
care m-a impresionat cu povestea lui cand eu eram prea tanar ca sa
inteleg ceea ce imi spune.
6 Conteaza ce fel de oameni ai in jurul tau.
Un alt prieten mi-a spus in ce fel conteaza anturajul pentru cineva care
este in cautare de sine. A spus ca atunci cand prietenii tai sunt toleranti,
cu greu vei vedea lumina in jurul tau si vei inainta incet. Iar cand prietenii
tai sunt suportivi, adica te incurajeaza in ceea ce cauti si faci, atunci
te vei putea bucura de ceea ce descoperi pe parcurs.
Tolerantul ce face? Tolereaza. Pe un tolerat. Este o scara ierarhica si
puternice judecati de valoare care impiedica evolutia personala a celui
tolerat.
Insa reactia oamenilor din jurul tau depinde si de tine. Cand te vei bucura
pentru o persoana care evolueaza si se descopera, pas cu pas, atunci cel
mai probabil si altii se vor bucura pentru tine. Sa ai prieteni suportivi
inseamna sa fii si tu suportiv.
7 Relaxeaza-te!
Nu ma refer la relaxare de o bere (desi nu este exclus sa se poata
intampla si asa). Proprietatea noastra, a oamenilor, este ca pe masura ce
suntem mai angrenati in viata, sa adormim. Traim zile care seamana una
cu alta, ani la rand in care ne refuzam, intr-un fel sau altul evolutia, decizii
amanate, relatii intrate pe automatism.
Relaxarea de care vorbesc eu vine din relatia pe care o ai cu tine insuti.
Din izolare de ceilalti si de tehnologie.
Din cand in cand, nu foarte des, ca sa nu isi piarda din semnificatie, cauta
sa te desprinzi pentru cateva zile de ceea ce in mod evident de
reprezinta. Daca esti intr-un oras mult prea aglomerat, du-te intr-o zona
rurala, unde sa poti fi singur. Sau te poti duce intr-o calatorie intr-un loc
care iti poate oferi intalnirea cu cea mai importanta persoana din viata ta
(cu tine insuti).

Poti sa gandesti aceasta calatorie ca la una initiatica, in care iti dai voie
sa vorbesti cu tine, in lipsa altor oameni, cunoscuti, care sa te disturbe si
in lipsa automatismelor care te reprezinta in mod normal.
S-ar putea ca raspunsurile care vin atunci cand iti oferi cadrul de
singuratate, cu tine, sa iti dea indicii despre cine esti, ce urmaresti, in ce
directie sa o iei. Indicii care sunt adanc ingropate in ritmicitatea vietii si a
relatiilor cu tot ceea ce te inconjoara in fiecare zi.
In final raman cu o singura idee pe care, daca o adopti, vei intelege cu
adevarat ce trebuie sa faci de acum incolo ca sa iti descoperi vocatia:
Vocatia esti tu.