Sunteți pe pagina 1din 1

ION

Ion de Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu este considerat de catre istorici si critici un intemeietor al romanului
romanesc si modern. Ion a fost publicat in 1920, fiind primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodopera care
infatiseaza universul rural in mod realist. Opera literara Ion de Liviu Rebreanu este un roman de tip obiectiv
apartinand prozei interbelice. De aseamenea este un roman realist, social, cu teamatica rurala. Tema romanului
este problema pamantului devenita actuala in perioada interbelica cand se punea problema impartirii Romaniei in
cele 3 provincii romanesti. Vechiul regat, Ardealul, propunea aceasta tema ca fiind existentiala, sociala si politica,
deoarece Transilvania este atribuita pana la 1918 Imperiului Austro-Ungar. Subiectul romanului este linear, simplu,
derulandu-se pe 2 planuri: Ion, baiat sarac, iubeste o fata de aceeasi conditie, pe Florica, dar se simte atras de
Ana doar pentru ca este bogata si casatorindu-se cu ea ar obtine pamanturile tatalui ei, Vasile Baciu. Virtualul
socru nu se arata deloc incantat de relatia Anei cu Ion, iar tanarul pentru al determina sa accepte casatoria se
foloseste de mijloace lipsite de scrupule, neortodoxe seduncand-o pe aceasta. Odata nunta facuta, Ion se
indeparteaza de Ana si se intoarce la prima sa iubire. Florica, devenita acum sotia lui George Buluc, care ii va
cauza moartea lui Ion. Celalalt plan al romanului urmareste situatia familiilor Herdelea si Belciug, ambii invatator
si preot, facand parte din clasa intelectuala a vremii. In roman exista scene reprezentative, simbolice cum ar fi
scena horei de la inceputul romanului. Aceasta are loc intro zi de duminica in care locuitorii din Pripas se afla la
hora, acesta avand loc in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. In expozitiune sunt prezentate personajele
principale, timpul si spatiul. In centrul adunarii este grupul jucatorilor. Naratorul descrie jocul traditional,
somesana, prin portul popular, pasii specifici , vigoarea dansului si navala cantecului sustinut de catre lautari.
Cercul horei reprezinta centrul lumii satului, unde toata lumea se distreaza si se destine cantand si dansand.
Modul in care privitorii sunt asezati reflecta relatiile sociale. Cele doua grupuri ale barbatilor reprezinta
stratificarea economica. Fruntasii satului, primarul si chiaburii, discuta separat de taranii mijlocasi, asezati pe
prispa. Pe atunci, lipsa pamantului ,care era insasi averea lor, era echivalenta cu lipsa demnitatii umane, dandune
seama din spusele lui Alexandru Glanetasu. Fetele ramase nepoftite privesc la hora, iar mamele si babele, mai
retrase, vorbesc despre gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti. La hora este prezenta si Savista,
oloaga satului, piaza rea, colpoltoare a vestilor rele in sat, infatisata ca un portret grotesc. Intelectualii satului,
preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea, vin sa priveasca petrecerea poporului fara a se amesteca in
joc. Prin aceasta traditie, cea a horei, tinerii ajung sa se cunoasca mai bine, ajungand sa-si aleaga viitorul sot sau
sotie, deci, intemeierea unei familii dar respectand principiul economic. De aceea la hora, participa numai flacai
si fete. Personajul Ion este unul de referinta litarara romana, concentrand tragica istorie a taranului ardelean din
primele decenii ale acestui secol. Inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidenteaza dintre jucatori,
feciorului lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion , urmarind-o pe Ana cu o privire stranie, parca nedumerire si un
viclesug neprefacut, apoi o vede pe Florica m