Candva mi-am zis ca la batranete ma voi feri de patru gafe. 1.

Nu ma voi plange
ca nu mai sunt tanar. 2. Nu voi da sfaturi nimanui. 3. Nu voi invoca mereu
experienta mea. 4. Si nu voi povesti de 100 de ori acelasi lucru. (...) Ultima
regula era insa o dovada de superficialitate. N-am prevazut ca, intr-o zi as putea
suferi de un exces de memorie, cum sufera altii de un exces de suc gastric. Pe
urma, nu banuiam ce stiu azi, ca trecutul nu e o arhiva, o magazie unde gasesti
si azi si maine si poimaine, aceleasi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar in
fapt aceleasi. Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se
schimba in functie de ceea ce ni se intampla. Unele amintiri scad in importanta,
palesc, altele, dimpotriva, capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte,
Devin, din fleacuri, momente esentiale. De aceea, azi, inteleg ca destinul se
ascunde deseori in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.

Memoria mea seamana cu o oglinda sparta care imi restituie franturi de viata.

ceea ce am reusit in mod sigur a fost sa dau altora o impresie gresita despre
mine. Par sau, oricum, am parut un ardelean sobru cu picioarele bine infipte in
pamant, serios si ursuz. Din aceste trasaturi e adevarata numai ultima. Sunt
posac, morocanos, am mostenit-o pe mama, ca fire. Si n-am nimic din calitatile
unui ardelean. Ardelenii sunt, in genere, buni gospodari, realisti pragmatici. Eu
sunt tot ce poate fi mai strain de aceste insusiri. Gospodar nul, romantic inclinat
sa-si viseze viata, in loc s-o traiasca, introvertit cu o sensibilitate bonlavicioasa,
care ajunge usor jucaria suscetibilitatilor sale, cam asa arata ce se ascunde sub
aerul meu de persoana chibzuita.

Mi-am dorit enorm sa fiu ceea ce se cheama un om de lume..

Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata

Cred ca dragostea ne ridica in proprii nostrii ochi. Si cat de mult ai vrea sa fii
cum te vede celalalt!
Ai dori, si chiar incerci, sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate
si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care il iubesti.

Nu bei? Chiar deloc? Ei, bravo. E frumos in principiu dar foarte plictisitor, nu
crezi?Fara niciun viciu omul nu e complet, batrane. Ii lipseste ceva. Dumnezeu a
creat omul, insa l-a lasat p Diavol sa ii finiseze creatia, iar diavolul n-are masura.
S-a grabit sa le dea unora mai mult si n-a ajuns pentru toti. Tu faci parte, se pare,
dintre cei frustrati. De fumat fumezi? Te-ai lasat si de asta. Pacat. Daca nu te
sprijini pe un viciu oarecare, cazi prada proceselor de constiinta.

RUGATI-VA SA NU VA CREASCA ARIPI

Omul e o fiinta complexa. El proiecteaza azi o nava spatiala si maine se plange

ca nu e iubit cum iubeste el. A scris Romeo si Julieta dupa care a compus
cantecuo Ochii care nu se vad se uita. Poate ca a avut dreptate sa procedeze
asa. Daca vulgarizezi durerea, ea trece mai repede. Numai ca aceasta
vi=ulgarizare distruge si pe altii si te trezesti uneori in imposibilitatea de a mai
iubi ceva.

Asa e, singuratatea nu e o binefacere. Ea iti cere mereu sacrificii. Iti ia inainte d

ea-ti darui. Or, asa ceva risca sa faca din tine un om de gradul doi, daca nu
gasesti inlauntrul tau destula dragoste care sa te apere de pericolul inchistarii
Se pare ca fiecare om are haosul sau personal. Si ca, in raporturile cu acest haos,
exista trei faze, in prima, iti ignori haosul. In a doua, ratacesti prin el. In a treia,
incerci, daca mai ai timp, sa pui putina ordine
Poate ca dragostea este adevarul cel mai putin absurd in aceasta lume care nu
duce lipsa de absurditati. Si poate raspunsul cel mai simplu si, totodats, concret
la intrebarile complicate ale filosofiei este cel pe care adolescentii il gaesc
singuri, sarutandu-se prin parcuri. Un barbat si o femeie care se iubesc corecteza
in parte ceea ce e rau alcatuit in creatia lumii.
Cel mai mare profesor de dragoste este singuratatea. Asta ca sa intelegeti de ce,
uneori ne comportam ca niste cersetori. Cersim o prietenie, cersim o iubire. Cu
cat suntem mai singuri, cu atat suntem mai insetati de dragoste (..) in loc sa-i
vedem numai pe cei care au timp de noi, care se induioseaza si ne acorda
compasiunea lor, ne revoltam impotriva celor care nu intorc capul.