Sunteți pe pagina 1din 5

STILURI DE CONDUCERE SI

TIPURI DE MANAGERI

Student: Balan Stefan


Prof. Coordantor: Daniel Uritu

STILURI DE MANAGEMENT Si TIPURI DE MANAGERI

Definitie. Stilul de management exprima modalitatile in care managerii isi exercita


atributiile ce le revin in planificarea, organizarea, antrenarea si coordonarea activitatii
fiind definit in principal de atitudinea fata de subordonati. Stilul de management reflecta
modul in care un manager gandeste si actioneaza.
Stilul de management rezulta din imbinarea a doua atitudini fundamentale:
1. responsabilitatea fata de misiunea si obiectivele firmei, reflectata prin preocuparea
pentru implementarea strategiilor si indeplinirea in cele mai bune conditii a atributelor proprii,
prin in teresul fata de eficienta si dorinta de a obtine rezultate de performanta;
2. cooperarea manager-salariati exprimata prin preocuparea pentru rezultatele globale
ale firmei, interesul fata de relatiile umane si problemele cu care este confruntat, precum si
tendinta de a asigura colaborarea intre compartimentele structurate.
Criterii unidimensionale de structurare a stilurilor de management: atitudinea fata
de responsabilitate si autoritatea exercitata de manager.
Pe baza atitudinii fata de responsabilitate, principalele stiluri de management sunt: stilul repulsiv, stilul
dominant si stilul indiferent.

1. Stilul repulsiv corespunde persoanelor care refuza promovarea in functii de


conducere. Acesti manageri au in general complexe de inferioritate, o redusa incredere in fortele
proprii si prin urmare dorinta expresa de a evita responsabilitatile. Manifestand un respect
exagerat pentru independenta celorlalti, acesti manageri vor adopta decizii mai putin eficiente.
2. Stilul dominant acesti manageri sunt in general persoane dinamice, active, dornice
de a ocupa pozitii cat mai inalte si de a se impune cu orice pret. In caz de esec, acesti manageri
vor cauta explicatii exterioare persoanei lor, plasand responsabilitatea in sarcina subalternilor.
Evitarea recunoasterii propriei responsabilitati in caz de esec, determina formarea unei imagini
deformate asupra realitatii din partea acestor manageri, si in concluzie reduce sansele
fundamentarii unor decizii riguroase.
3. Stilul indiferent corespunde persoanelor care nu manifesta in mod direct un interes
deosebit fata de evolutia in ierarhia firmei, dar odata promovate in functii de conducere pot
deveni eficienti, datorita ponderatiei si straduintei in indeplinirea atributiilor de conducere,
precum si responsabilitatii vis-a-vis de parteneri si colaboratori. Datorita faptului ca au
capacitatea de a-si forma o imagine realista despre sine si despre ceilalti, acesti manageri iau
decizii bune.
In functie de autoritatea exercitata de manageri, gruparea stilurilor de manageri include
trei categorii: autoritari, democrati si permisivi.

1. Stilul autoritar propriu acelor manageri care refuza orice sugestie din partea
subalternilor. Acesti manageri sunt preocupati de realizarea atributiilor, de controlul modului in
care se executa sarcinile repartizate. De regula un astfel de stil, declanseaza rezistenta
neexprimata a subalternilor, determina aparitia apatiei si micsorarea interesului subordonatilor
din punct de vedere profesional ca urmare a tendintelor de exagerare a atitudinii critice de sus in
jos. De aceea de regula in lipsa managerului, randamentul grupului scade.
2. Stilul democratic se caracterizeaza prin capacitatea de a antrena subalternii in
realizarea obiectivelor firmei, in repartizarea sarcinilor; ca urmare randamentul grupului este
acelasi chiar si in absenta managerului.
3. Stilul permisiv specific managerilor care evita orice interventie in conducerea si
organizarea grupului datorita faptului ca prefera organizarea si conducerea spontana.
Sistemele multidimensionale permit gruparea stilurilor de management in functie de aria
deciziilor si informatiile disponibile; interesul pentru oameni si rezultate; interesul pentru
oameni, rezultate si eficienta; valoarea profesionala si modul de manifestare in relatiile
interumane; atitudinea fata de sarcinile profesionale, relatii interumane, satisfacerea intereselor
personale, cooperare s.a comportamentul si atitudinea managerilor.
Teoria tridimensionala a stilurilor de management a fost dezvoltata de W. Reddin. In
functie de interesul pentru oameni, rezultate si eficienta, rezulta 8 tipuri distincte de manageri.
1.Altruistul manifesta un deosebit interes pentru oameni, neglijand rezultatele si eficienta. Desi
acest gen favorizeaza o atmosfera de colaborare, lipsa exigentei conduce la un randament scazut
si la o lipsa de organizare. Acest gen de regula nu rezolva situatiile ci cauta doar sa le calmeze,
lasand ca aspectele critice sa fie rezolvate prin trecerea timpului, de la sine.
2. Delasatorul (evazivul) nu manifesta interes pentru nici una intre cele 3 variabile, de aceea
este tipul cel mai ineficient de manager. Acest manager reduce si randamentul celorlalti prin
atitudinea sa.
3. Autocratul acorda importanta indeplinirii sarcinilor, neglijand relatiile umane si
preocuparea pentru eficienta. Are incredere redusa in oameni, considerand ca acestia au
dezinteres pentru munca si ca urmare ei trebuie controlati, dirijati si amenintati cu sanctiuni in
cazul in care nu-si indeplinesc obligatiile. De regula este impotriva initiativelor personale,
considerand ca subalternii trebuie sa-si asculte orbeste seful; mai mult opiniile contrare sunt
considerate de acest tip de manager ca o lezare a autoritatii sale. Acest manager este neeficient
reusind sa realizeze fie o disciplina de tip ,,cazon, fie dezinteresul total al salariatilor.
4.Ezitantul in aplicarea ideilor si in luarea deciziilor. Acest tip de manager recunoaste
necesitatea preocuparilor pentru indeplinirea responsabilitatilor si a celor privind relatiile in
cadrul firmei; totusi, atitudinea sa il face sa ia decizii numai pe baza unor evenimente recente sau
sub presiunea faptelor, evitand solutionarea problemelor pe termen lung. Acest tip de manager
face deseori compromisuri, incercand sa nu dea satisfactie celor care i-ar putea influenta cariera,
creand un climat de incertitudine si fiind neeficient.

5.Promotorul - are incredere maxima in toata lumea, stimuleaza si dezvolta relatiile umane
precum si calitatile personale ale subordonatilor. Este eficient, favorizand cooperarea intre
subordonati si stimuland salariatii in obtinerea unor rezultate peste posibilitatile lor.
6.Birocratul - nu este interesat de munca sa si nici de relatiile cu cei din jurul sau. Este eficient
deoarece respecta ordinile, regulamentele si normele, pe care le considera ca dogme. Acest tip de
manager este subordonat regulamentelor si practicilor din perioadele trecute si nu are incredere
in proiectele pe termen lung. El nu are idei si nici nu urmareste dezvoltarea ideilor si a relatiilor
umane in cadrul grupului.
7. Autocratul consecvent - este tipul de manager care are incredere numai in propriile
posibilitati si metode. Este preocupat de indeplinirea sarcinilor si de realizarea unei eficiente
maxime. Ii face pe oameni sa-l asculte si obtine ceea ce vrea . Are ambitii, cunoaste bine normele
si metodele aplicate in cadrul firmei; este la curent cu noutatile, este eficace; realizeaza un
randament personal ridicat, insa nu stie sa obtina maximul de la subordonati.
8. Realizatorul sau adevaratul manager -> acorda atentie laturilor principale ale activitatii
firmei, indeplinirii responsabilitatilor, dezvoltarii relatiilor umane si manifesta interes pentru
cresterea continua a eficientei economice. Considera ca, managerul are rolul de a organiza cat
mai bine activitatea colaboratorilor, stabileste standarde ridicate, pretinzand de la fiecare
colaborator un randament maxim dar diferentiat in raport cu posibilitatea fiecaruia; stimuleaza
interesul colaboratorilor pentru gasirea solutiilor de rezolvare a problemelor. Realizarea unui
climat favorabil, colaboratorii simtindu-se responsabili atat pentru succese cat si pentru
eventualele esecuri.
Adoptarea unui anumit stil de management este rezultanta actiunii unui numar mare
de factori intre care se detaseaza:
Calitatile, caracteristicile si structura psihica a managerilor
Un bun manager trebuie sa fie permanent informat asupra problemelor firmei, sa se orienteze
asupra domeniilor esentiale, prioritare, sa fie preocupat de asigurarea motivatiei acestora, sa-i
antreneze cu actiuni de inovare continua, sa fie eficient sa sesizeze rapid abaterile si sa le
corecteze.

Evaluarea stilurilor de management


O modalitate de studiere
performantelor firmei.

o constituie studiul eficacitatii leadership-ului si a

Leadership-ul = abilitatea unui manager de a obtine implicarea efectiva a unor persoane in


implementarea unui anumit curs de actiune
La baza leadership-ului sta spiritul de echipa care este rezultatul integrarii a 4 procese:

- construirea increderii persoanelor implicate


- stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele
- derularea de procese decizionale partiipative
- motivarea puternica, individuala si de grup pentru a contribui la realizarea telurilor comune.
O definitie care evidentiaza mai mult rolul spiritului de echipa , fundament al leadershipului este data de Jaques Clement:
Leadership-ul = procesul prin care o persoana stabileste un scop sau o directie pentru una
sau mai multe persoane si-i determina sa actioneze impreuna cu comperenta si deplina
dedicare in vederea realizarii lor.
Nu se poate accepta ideea unei suprapuneri dintre management si leadership. Leadershipul se ocupa cu stabilirea viziunii, a directiilor de actiune si a principalelor abordari umane, in
timp ce managementul are ca obiect de activitate operationalizarea acestora in mod eficient.
Leadership-ul este doar a componenta managementului ce vizeaza doar o parte din dimensiunea
umana a managementului, respectiv pe cea care se ocupa cu latura de implicare sau de antrenarea
unui grup de persoane de catre leader.
Conform unor specialisti americani, nu se poate discuta despre leader in sine, ci de leader
managerial, leader politic,s.a