Sunteți pe pagina 1din 41

1.Organizarea controlului medicamentelor in RM.

Instituie AM RM( Agentia


Medicamentului), Laboratoare de control ale producatorilor autorizati, mesele de
analiza din farmacii.
Medicamentele fabricate n Republica Moldova, ct i cele de import autorizate de
Ministerul Sntii, medicamentele recepionate n calitate de ajutor umanitar i
materiile prime utilizate la fabricarea i/sau prepararea medicamentelor (n continuare
medicamente), snt supuse n mod obligatoriu controlului de stat al calitii.
Controlul de stat al calitii medicamentelor se efectueaz n conformitate cu
prevederile farmacopeilor n vigoare, sau n corespundere cu cerinele Documentelor
Analitico-Normative (DAN), aprobate conform prevederilor legale.
Controlul de stat al calitii materiei prime, utilizate de productorii locali la fabricarea
medicamentelor, se efectueaz n conformitate cu prevederile Farmacopeii Europene n
vigoare. n cazul lipsei monografiei respective n Farmacopeea European, controlul
calitii materiei prime se va efectua conform uneia din farmacopeile de circulaie
internaional sau a Dosarului de baz al materiei prime (Drug Master File) al
productorului de materie prim.
Pentru controlul calitii produsului vegetal medicamentos care nu se regsete n
Farmacopeea European sau n una din farmacopeile de circulaie internaional se va
accepta aplicarea monografiei farmacopeice ale farmacopeii naionale.
Controlul de stat al calitii medicamentelor include:
1) controlul preventiv;
2) controlul ulterior selectiv;
3) controlul de arbitraj.
n cazul neacceptrii efecturii controlului de stat i /sau certificrii medicamentului de
ctre Laboratorul pentru Controlul Calitii Medicamentelor (LCCM) al Ageniei,
solicitantul este informat n scris n termen de 10 zile lucrtoare de la data prelevrii
probelor.
2. Standartizarea remediilor medicamentoase. Normativele in vigoare dupa care
se efectueaza controlul medicementelor Farmacopeea Romana, Farmacopeea de
Stat, Farmacopeea Europeana, fisele tehnice de import.
n scopul crerii de medicamente se fac cercetri orinetate spre depistarea de
substane active din punct de vedere biologic, studierea calitilor lor farmacologice i a
aciunii secundare, aprecierea inocuitii, eficacitii terapeutice, elaborarea formelor
medicamentoase, metodelor de analiz a lor, a criteriilor de standardizare i
a documentaiei analitico-normativ. Calitatea medicamentelor o constituie proprietile
lor ce corespund farmacopeelor i cerinelor altor documente analiticonormative.Farmocopeea este o culegere de standarde de stat i norme n vigoare, ce
stabilete cerine obligatorii fa de calitatea medicamentelor. Documentaia analiticonormativ include Farmacopeea de Stat, Farmacopeea European, alte farmacopei
recunoscute de Ministerul Sntii, Monografiile Farmacopeice (M.F.) i Specificaiile
de normare a calitii (S.N.C.), aprobate de Ministerul Sntii, ale ntreprinderilor
farmaceutice. Nomenclatorul de stat de medicamente (n cele ce urmeaz Nomenclatorul de stat) constituie lista medicamentelor autorizate n modul stabilit spre

producere, import i utilizare n practica medical i medicina veterinar. Controlul de


stat al calitii medicamentelor i produselor parafarmaceutice produse la ntreprinderile
i instituiile farmaceutice din republic se efectueaz n conformitate cu
cerinele Farmacopeei i altei documentaie analitico-normativeaprobate de Ministerul
Sntii.

3. Prelevarea pobelor pentru analiza din fabrici, depozide si unitati farmaceutice.


Probele prelevate pentru determinarile calitativei cantitative trebuie s reprezinte, sub
toate aspectele, caracteristicile produsului din lotul sau seria respectiva (FR-X).

lot - o cantitate de materie prim, presupus a fi unitar, din care se obin una
sau mai multe serii de produse

serie - totalitatea unitilor de produs obinute n condiii identice, ntr-un singur


ciclu de operaii.

Prelevarea probelor din depozite : In acesta operatiune apar unele diferente de


procedura, astfel in cazul produselor lichide, acestea se omogenizeaa inaintea
prelevarii probelor deoarece proba trebuie sa reprrezinte un material omogen cu
compozitie uniforma, in acest caz probele se oreleveaza imediat dupa omogenizare,
in cazul produselor solide, moi sau viscoase se preleveaza din recipient trei portiuni,
una din stratul superior, alta din mijlociu si a treia din stratul inferior.
Cele trei probe si omogenizeaza, materialul obtinut reprezentind proba medie din
recipient, din aceasta se ia o cantitate de 4 ori mai mare dcit cantitatea necesara
efectuarii tuturor determinarilor pprevazute in monografia individuala. Acesta
cantitate de proba se imparte in doua parti egale:
-1/2 din ea este destinata analizi si controlului;
-1/2 din ea se pastreaa ca si contraproba pe toata perioada de vlabilitate a
produsului analizat;
-ambele probe se sigileaza specificindu-se pe eticheta urmatoarele date:

Denumirea produsului
Numarul lotului
Proviniente
numarul procesului-verbat si data prelevarii
Cantitatea prelevata
Semnatura operatorului care preleveaza proba.

Prelevarea probelor din unitati farmaceutice se: face pentru idetificarea substantelor
la masa de analiza sau pentru efectuarea unei analize complete in cadrul laboratorului
de control:
-pentru identificarea la masa de analiza se ia o proba mica necesara pentru efetuarea
identificarii;
-pentu controlul in laborator sa ia o proba de trei ori mai mare decit pentru masa de
analiza si se imparte in 3 parti egale:

2 parti sunt destiate analizei;


1 parte este contraproba, care se poastreaza in unitatea respectiva.

Prelevarea probelor din fabrici: Se iau 3 probe din care :

2 parti sunt destiate analizei;


1 parte este contraproba, care se poastreaza in unitatea respectiva.

4. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin


determinarea constantelor fizico-chimice: controlul organoleptic.
Controlul organoleptic se efectueaz in scopul verificarii aspectului, culorii, mirosului si
gustului unei substante.Aspectul: la sub solide se controleazaforma, sub care acesta
se reprezinta: cristalina cu ochiul liber, microcristalina(cu miscroscopul-200) sau amorfa.
La sub lichide se verifica daca acestea sunt limpezi( prin compararea cu apa),
transparente, opalescenta sau tulbureala conform prevedeilor din monografie
respectiva. Culoarea:sub solide trebuie privite fara o prelucrare prealabila, pe o
suprafata mat, alb, la lumina zilei. Sub lichide transparente se compara cu apa, iar
cele eventual colorate cu etaloane de culoare conform cerintelor MF generale
Determinarea culorii lichidelor. FS ed. XI, p.194.Mirosul:sub med se examieaza imediat
dupa deschiderea recipientului, daca se pecepe vre-un miros, recipientul se lasa
deschis 15 min, daca se mai percepe mirosul substanta nu este corespunzatoare.
Gustul: se i-o o cantitate mica de substanta se se aduce pe limba. Pentru sub toxice si
cu gust pronuntat se prepara o solutie de 1% care si imbiba o fisie de hirtie de filtru,
care se atinge cu virful limbii.
5. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
determinarea constantelor fizico-chimice: aspectul si colortia substantelor.
Determinarea transparentei se petrece prin comprarea lichidului analizat cu solventul
folosit la pregatirea acestuia.Gradul de tulbureala se determina prin compararea solutiei
de substanta medicamentoasa analizata cu solutia etalon de tulbureala. Epubetele se
analizeaza la lumina electrica pe fon negru. Lichidele se considera transparente , daca

la urmarirea cu ochiul liber nu se observa particule nedizolvate, in afara de fire unice si


la compararea cu solventul nu se observa nici o diferenta.
Determinarea culorii lichidelor- se determina vizual prin compararea cu solutii etalon de
culoare. Daca in MF perticular se indica ca solutia trebuie sa fie incolora copararea se
face cu solentul respectiv, iar in cazul lichidelor cu apa.
6. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
determinarea constantelor fizico-chimice: punct de topire.Punctul de topire se
definete ca temperatura la care substana solid se afl n echilibru cu topitura ei.
Substanele pure au temperatura de topire fix, determinarea ei exact (cca 0,01C)
fiind posibil numai prin trasarea curbelor de topire. Impuritile, chiar i n cantiti
foarte mici, coboar temperatura de topire i lrgesc intervalul de topire (1C).Acest
fenomen se folosete la determinarea identitii a dou substane cu aceeai
temperatur de topire.Se amestec bine cantiti identice din cele dou substane i se
topesc. Dac temperatura de topire a amestecului rmne neschimbat, nseamn c
este vorba despre aceeai substan, dac este mai mic, substanele sunt diferite.
Dei punctul de topire este o caracteristic a substanelor pure, nu exist reguli
generale care s indice mrimea acestei constante n funcie de structura compusului
respectiv. Totui, n urma unor observaii ndelungate, s-a ajuns la anumite corelaii ntre
temperatura de topire i structura molecular a substanei.
7. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
determinarea constantelor fizico-chimice:vscozitatea.
Vscozitatea este generat de fora de adeziune dintre moleculele lichidului, e o for
de frecare intern din fluid. n micarea fluidului, tangent la straturile ce au viteze
diferite, apar fore de rezisten care au tendina s egaleze valorile vitezelor.
Vscozitatea se manifest i la gaze, dar este mult mai evident la lichide. La creterea
temperaturii, valoarea coeficientului de vscozitate, , crete la gaze i scade puternic
la lichide. Pentru a msura vscozitatea unui lichid putem folosi metoda lui Stokes,
adic msurm viteza limit de cdere a unei sfere n lichid. Asupra bilei de raz "r" i
densitate "o" ce cade ntr-un vas cu lichid de densitate "" i coeficient de vscozitate
dinamic "" acioneaz fora de greutate G, fora arhimedic FA, fora de rezisten
(frecare) datorat vscozitii Fv i fora de rezisten dinamic Fd (neglijat de obicei).
8. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
determinarea constantelor fizico-chimice: densitatea.
Determinarea densitatii se face pentru substantele med si in functie de valoarea
densitatii se poate aprecia calitatea produsu-lui respectiv sau se poate determina
concentratia unor substante din solutie.
Densitatea se poate determina prin diferite metode:
metoda areometrica (cu ajutorul areometrelor)-Determinarea densitatii prin metoda
areometrica se bazeaza pe legea lui Arhimede, conform careia un corp scufundat intrun lichid este impins de jos in sus cu o forta proportionala cu masa volumului de lichid
dezlocuit.

metoda picnometrica (cu ajutorul picnometrului)- Prin metoda picnometrica nu se


determina densitatea absoluta (p), adica masa unitatii de volum, ci densitatea relativa a
lichidului respectiv (d), care reprezinta raportul dintre masa unui volum de substanta si
masa aceluiasi volum de apa, la aceeasi temperatura.
cu balanta
MOHR-WESTPHAL-Balanta
Mohr-Westphal
este
utilizata
pentru determinarea densitatii lichidelor in special a uleiurilor. Cu aceasta balanta se
masoara forta exercitata de lichid asupra unui plutitor cu volum constant, prin
echilibrarea cu greutati etalonate, respectiv 4 calareti: masa calaretului mai mare (I)
este egala cu masa apei pe care o poate dezlocui plutitorul, iar ceilalti calareti (II), (III),
(I7) reprezinta subdiviziuni, (0,1; 0,01; 0,001).
9.Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
determinarea constantelor fizico-chimice:punct de fierbere.
Punctul de fierbere al unui lichid este temp corectata la care presiunea de vapori a
lichidului este egala cu 101,3 kPa.Pt determinarea punctului de fierbere se foloseste o
eprubeta prevazuta cu un dop perforat la mijloc, astfel incit sa se poata introduce un
termometru la care se ataseaza un tub capilar inchis la partea superioara.Dopul este
prevazut lateral cu un sant longitudinal.Eprubeta se introduce intr-un balon care contine
parafina lichida(R)
Lichidul de analizat se introduce in eprubeta si termometrul cu tubul capilar inchis se
cufunda in lichid. Incalzirea se efectueaza treptat,astfel incit temp sa creasca cu 2-3
oC/min.La inceput are loc o usoara degajare de bule de gaz de la capatul inferior al
tubului capilar.In momentul cind ajunge la la punctual de fierbere si in lichid apare un
lant continuu de bule de gaz ,becul se indeparteaza.Viteza de degajare a bulelor de gaz
scade si cind degajarea acestora inceteaza si lichidul are tendinta de a fi absorbit in
tubul capilar termometrul arata temp de fierbere.
10. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
determinarea constantelor fizico-chimice:punct de picurare.
11. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
determinarea constantelor fizico-chimice:pierdere prin uscare.
Prin procedeele prevazute in monografie se stabileste masa compusilor volatili de orice
natura din substante farmaceutice, produse vegetale sau produse farmaceutice,
pierduta in anumite conditii de temperature, presiune si timp, specificate in monografiile
respective.
Limitele admise se exprima in grame si se calculeaza procentual.
Determinarea se efectueaza in fiole de cintarire a caror diametru se allege astfel incit
proba luata in lucru sa formeze u strat de aproximativ 5 mm grosime, cu excepria
produselor vegetale la care grosimea startului poate fi mai mare.Fiola de cintarire se
adduce la masa constanta in aceleasi conditii in care urmeaza se se efectueze
determinarea.

Proba luata in lucru, a carei masa este prevazuta in monografia respective, se


pulverizeaza , daca este cazul, se uniformizeaza prin amestecare si se cintareste la
balanta analitica.Pulverizarea in cazul subst higroscopice sau eflorescente tr sa se
efectueze rapid.Produsele vegetale se maruntesc pina la gradul de fragmente mici.
In functie de natura probei de analizat, pierderea prin uscare se efectueaza prin urm
procedee , prevazute in monografia respective:
Uscarea in exsicator:Se efectueaza in prezenta unor substante deshidratante acid
sulfuric ( R), pentoxid de fosfor ( R), clorura de calciu anhidra( R), silicagel anhidru ( R).
Fiola de cintarire cu proba luata in lucru se tine in exsicator, la temp camerei, timp de 24
ore daca nu se prevede altfel si se cintareste.In continuare, se tine in exsicator si se
cintareste la intervale de 6 ore, pina la masa constanta.
Uscarea in etuva:Fiola se cintareste cu proba luata in lucru se tine in etuva, la 105 oC,
timp de 3-4 ore, daca nu se prevede altfel, se raceste in exsicator si se cintareste.Se
continua uscarea pe perioada de cite o ora, urmate de racier in exsicator si cintarire ,
pina la masa constanta.
Uscarea subst grase se efectueaza intr-o capsula de portelan, in prealabil cintarita
impreuna cu o bagheta de sticla.Proba luata in lucru si 5 g nisip (R) se cintareste la
balanta analitica in capsula de portelan, se amesteca cu bagheta de sticla si se usuca
in etuva, la 105 oC, pina la masa constanta.
Uscarea in vid:Se efectueaza in etuva sau in exsecatoare speciale, conform
prevederilor din monografia respective.Presiunea este de cel mult 2,7 kPa, daca nu se
prevede altfel..
12. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
metode chimice gravimetrice:gravimetria.
Gravimetria este o metod de analiz cantitativ bazat pe msurarea masei unui
precipitat. Toate msurtorile pentru determinarea masei sunt efectuate n acest caz cu
balana
analitic. O analiz gravimetric se realizeaz printr-o serie de etape experimentale: se
cntrete exact proba ce trebuie analizat; se dizolv proba cntrit; printr-un
procedeu
adecvat se nltur speciile ce pot interfera n metoda aleas; se ajusteaz condiiile
experimentale: pH, stare de oxidare, concentraie; se adaug agentul de precipitare
adecvat
(organic sau anorganic); precipitarea se face n soluii diluate la cald; se separ
precipitatul

prin filtrare; se spal precipitatul; se usuc, calcineaz i aduce la mas constant


precipitatul;
se calculeaz constituentul analizat din prob bazat pe stoechiometrie. n gravimetrie
analiza chimic se bazeaz pe cntrirea exact a unei substane solide,
pure, provenite din analit, folosind procedee specifice. Este vorba, n primul rnd, de
Metode chimice de analiz - interferene cu analizele instrumentale separarea prin
precipitare a unui ion aflat ntr-o soluie rezultat din prob sau, mai rar, de ndeprtarea
prin volatilizare a unei specii chimice devenite gaz la nclzire n tehnica denumit gazgravimetrie.
Analiza gravimetric ncepe, ca orice analiz chimic cantitativ, cu cntrirea la
balana analitic a unei mase de prob - solid sau lichid - care se supune mai nti
unor transformri chimice. Dup realizarea solubilizrii sau dezagregrii probei, n
gravimetrie specia chimic analizat se izoleaz, de regul, printr-o operaie numit
precipitare. Evident, substana precipitat trebuie s fie una foarte greu solubil astfel
nct n
soluia rmas (denumit soluie mum) s nu mai rmn dect o cantitate infim din
aceasta. Cantitatea rmas n soluie trebuie s fie sub limita de sensibilitate a balanei
analitice, deci o cantitate att de mic nct s nu mai poat fi sesizat de ctre balan
i care,
n consecin, nu modific rezultatul. Apoi, precipitatul se separ prin filtrare, urmat
obligatoriu de o splare. Se obine, n final, compusul precipitat pur care, dup uscare
sau
uscare i calcinare, se cntrete.
13. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
metode chimice titrimetrice bazate pe echilibre protolitice:acidometria.
Acidometria este o metod volumetric avnd ca obiect determinarea
concentraiei soluiei unui acid prin titrare cu soluii de baze de concentraie cunoscut .
Alcalinometria este o metod volumetric de determinare a concentra iei solu iei unei
baze prin titrare cu soluii de acid de concentraie cunoscut. Ambele metode se
bazeaz pe reacii de neutralizare (reacia dintre un acid i o baz cu formare de sare i
ap). n analiza volumetric prin reacii de neutralizare, se traseaz curba de titrare a
unui acid cu o baz (sau invers), ce const n a reprezenta ntr-un sistem de axe de
coordonate, modificarea concentraiei n ioni hidroniu sau a pH-ului fa de procentul de
acid sau baz neutralizat. La nceputul titrrii se estimeaz saltul de pH la punctul de
echivalen (care depinde de tipul de acid sau baz) i n func ie de aceasta se aleg

acei indicatori a cror interval de viraj se afl n domeniul de pH al punctului de


echivalen.
Un acid tare reacioneaz cu o baz tare, formnd o solu ie neutr (pH=7).
Un acid tare reacioneaz cu o baz slab, formnd o solu ie acid (pH<7)
Un acid slab reacioneaz cu o baz tare, formnd o solu ie bazic (pH>7).
Titrare acid/baz i curba de titrare.
Operaia de titrare se execut astfel: se msoar cu biureta ntr-un flacon conic, un
anumit volum de soluie de concentraie cunoscut, se dilueaz cu ap distilat pn la
un volum de cca 100 cm3 i se adaug cteva picturi din soluia de indicator. Se
umple o alt biuret cu soluia a crei concentra ie urmeaz s fie stabilit; din aceasta,
se adaug treptat la soluia pregtit n flaconul conic, pn la schimbarea culorii
indicatorului. La nceputul titrrii adugarea solu iei se face mai repede, iar ctre
sfritul acesteia, pictur cu pictur. n tot timpul titrrii solu ia se agit prin rotirea
flaconului. Dac rmn picturi pe gtul sau pere ii flaconului, acestea se spal imediat
cu ap distilat din stropitor.
Titrarea se consider exact dac schimbarea de culoare a solu iei titrate la sfr itul
determinrii, are loc la adugarea unei singure picturi n plus din solu ia de
concentraie cunoscut peste punctul de echivalen . La titrarea fiecrei solu ii se fac
cel puin trei determinri, ntre care nu trebuie s existe o diferen mai mare de 0,05
cm3, pentru calcularea concentraiei soluiei aproximative

14. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin


metode chimice titrimetrice bazate pe echilibre protolitice:alcalinometria.
Alcalimetria este o metod volumetric de determinare a concentra iei solu iei unei baze
prin titrare cu soluii de acid de concentraie cunoscut.
n analiza volumetric prin reacii de neutralizare, se traseaz curba de titrare a unui
acid cu o baz (sau invers), ce const n a reprezenta ntr-un sistem de axe de
coordonate, modificarea concentraiei n ioni hidroniu sau a pH-ului fa de procentul de
acid sau baz neutralizat. La nceputul titrrii se estimeaz saltul de pH la punctul de
echivalen (care depinde de tipul de acid sau baz) i n func ie de aceasta se aleg
acei indicatori a cror interval de viraj se afl n domeniul de pH al punctului de
echivalen.
Un acid tare reacioneaz cu o baz tare, formnd o solu ie neutr (pH=7).
Un acid tare reacioneaz cu o baz slab, formnd o solu ie acid (pH<7)
Un acid slab reacioneaz cu o baz tare, formnd o solu ie bazic (pH>7).
Titrare acid/baz i curba de titrare.

Operaia de titrare se execut astfel: se msoar cu biureta ntr-un flacon conic, un


anumit volum de soluie de concentraie cunoscut, se dilueaz cu ap distilat pn la
un volum de cca 100 cm3 i se adaug cteva picturi din soluia de indicator. Se
umple o alt biuret cu soluia a crei concentra ie urmeaz s fie stabilit; din aceasta,
se adaug treptat la soluia pregtit n flaconul conic, pn la schimbarea culorii
indicatorului. La nceputul titrrii adugarea solu iei se face mai repede, iar ctre
sfritul acesteia, pictur cu pictur. n tot timpul titrrii solu ia se agit prin rotirea
flaconului. Dac rmn picturi pe gtul sau pere ii flaconului, acestea se spal imediat
cu ap distilat din stropitor.
Titrarea se consider exact dac schimbarea de culoare a solu iei titrate la sfr itul
determinrii, are loc la adugarea unei singure picturi n plus din solu ia de
concentraie cunoscut peste punctul de echivalen . La titrarea fiecrei solu ii se fac
cel puin trei determinri, ntre care nu trebuie s existe o diferen mai mare de 0,05
cm3, pentru calcularea concentraiei soluiei aproximative

15. Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin


metode chimice titrimetrice bazate pe echilibre cu transfer de
electroni(Redoxometria ) : permanganometria.
Metodele de oxidoreducere se bazeaza pe reactia de oxidare si reducere dintre
substanta analizata si solutia titranta.Redoxometria este pe larg folosita in controlul
medic.In dependenta de solutiile titrante utilizate distingem mai multe tipuri de titrare
redoxometrice.
Permanganometria-se titreaza cu solutie de permanganate de potasiu in mediul acid
fara indicator deoarece titrantul este colorat.Se titreaza pina la aparitia coloratiei roz in
punctual de echivalenta.
Foloseste capacitatea oxidanta a ionului MnO4-, care se manifesta atat in mediu neutru
cat si alcalin.
Puterea oxidanta a ionului MnO4-, scade mult odata cu scaderea concentratiei ionului
de hidrogen si de aceea acesta va actiona diferit:
Prin cinci echivalenti in mediu puternic acid, trei echivalenti in mediu slab acid, neutru
sau slab alcalin si un echivalent in mediu puternic bazic:
MnO4-+ 8H+ + 5e- Mn2+ + 4H2O
Este o metoda mai putin aplicata in Farmacopee.
Aceasta metoda se poate aplica in cazul peroxidului de hidrogen, nitritul de sodiu,
peroxidul de magneziu, citratul de sodiu.
16.Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
metode chimice tritrimetrice bazate pe echilibre cu transfer de electroni
(Redoxometria) : cerimetria.

Metodele de oxido-reducere se bazeaza pe reactiile de oxidare si reactiile dintre


substanta analizata sisolutia titranta.
Redoxomeria este folosita pe larg in controlul medicamentelor, in dependenta de solutia
titranta utilizata, distingem mai multe tipuri de titrare redoxometrice :
Cerimetria se bazeaza pe utilizarea in calitate de solutie titranta a solutiei de sulfat de
cesiu (IV),care este un oxidant in mediul acid puternic. Punctul de echivalenta se
determina cu ajutorul ind. redox (difenilamina) sau potentiometric.
17.Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
metode chimice tritrimetrice bazate pe echilibre cu transfer de electroni
(Redoxometria) : dicromatometria.
Metodele de oxido-reducere se bazeaza pe reactiile de oxidare si reactiile dintre
substanta analizata sisolutia titranta.
Redoxomeria este folosita pe larg in controlul medicamentelor, in dependenta de solutia
titranta utilizata, distingem mai multe tipuri de titrare redoxometrice :
Este metoda redoxometrica care se bazeaza pe actiunea oxidanta a dicromatului de
potasiu in mediu acid:
Cr2O7 +6e+14H+ 2 Cr+ + 7H2O
Pentru ca reactia sa decurga rapad de la stanga la dreapta se luceraza la pH=0.
Ca solutie titrata se foloseste K2Cr2O7 0.1 mol/l.
Este mai putin utilizata in controlul medicamentelor, insa mult mai folosita pentru
dozarea a numeroase substante chimice reducatoare cu potentialul redox mai mic
decat al dicromatului.
In literatura de specialitate exista lucrari care aplica metoda la dozarea unor
medicamente: Morait si colaboratorii dozeaza acidul ascorbic cu bicromat de potasio
0.1 mol/l in prezenta KI-amidon.

18.Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin


metode chimice tritrimetrice bazate pe echilibre cu transfer de electroni
(Redoxometria) : iodatometria.
Este o metoda de dozare redoxometrica care se bazeaza pe comportarea oxidanta a
iodatilor alcalini in mediu acid.Sistemul de baza in aceasta metoda este:
IO3- + 6e+ 6H+ I- + 3H2O
In functie de pH-ul solutiei, de partenerul de reactie si de functia reducatoare a acestuia,
iodatul poate acepta 4 sau 10 electroni trecand in I + si respectiv I2.Ca solutie titrata se
foloseste iodatul de potasio 0.1 mol/l.Metoda este aplicata la controlul unor

medicamente ca :Iodura de potasio, iodura de sodio (substante), solutie injectabila de


iodura de sodiu.
DOZAREA IODURII DE POTASIU
Iodatul de potasio in mediu puternic acid oxideaza anionul I- la iod molecular:
5KI + KIO3 + 6 HCl 3I2 + 6KCl + 3H2O
Iodul astfel format este extras de cloroform. In continuare KIO3 oxideaza iodul
molecular la I+ conform reactiei:
2I2+ KIO3+ 6HCl5 HCl + + 3H2O+ KCl
Ecuatia generala este urmatoarea:
2KI + KIO3 + 6 HCl 3ICl + 3KCl + 3H2O
Se continua adaugarea de solutie de reactiv pana cand culoarea violeta a cloroformului
dispare.Se lasa 5 minute in repaus si daca coloratia reapare se continua titrarea.
DOZAREA SOLUTIEI INJECTABILE DE IODURA DE SODIU
Principiul acestei dozari este asemanator cu cel de la iodura de potasiu substanta.

19.Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin


metode chimice tritrimetrice bazate pe echilibre cu transfer de electroni
(Redoxometria) : iodometria.
Metodele de oxido-reducere se bazeaza pe reactiile de oxidare si reactiile dintre
substanta analizata sisolutia titranta.
Redoxomeria este folosita pe larg in controlul medicamentelor, in dependenta de solutia
titranta utilizata, distingem mai multe tipuri de titrare redoxometrice :
Iodometria se bazeaza pe reducerea iodului liber pina la ioni de iod si invers in mediul
neutru. Prin metoda iodometrica poate fi utilizata dozarea oxidantilor si reducatorilor.
Determinarile se pot efectua fara indicatii pana la aparitia coloratiei galben la titrarea cu
iod si pina la decolorarea completa la titrarea cu tiosulfat de sodiu sau in prezenta
indicatorului amidon solutie.
Cuprinde metodele oxido-reducatoare in care este utilizat ca oxidant iodul
elementar:I2+2e 2IDeoarece iodul este greu solubil in apa si o asemenea solutie nu este stabila, se dizolva
iodul intr.-o solutie de KI sau NaI cand se formeaza complexul:I2+KIKI3In solutii de iodura, in care se gaseste anionul [I3]- reactia redox este:I3- + 2e- 3IIodometria poate fi directa si indirecta, poate fi combinata cu alte metode redox :
bromometria,bronatometria, iodcarimetria.

-metode directe de dozare a substantelor cu character reducator prin oxidarea lor cu


solutie de Iod 0.1 mol/l:
-metode indirecte de dozare a substantelor cu caracter oxidant care elibereaza iod din
iodura de potasiu si care apoi se titreaza cu tiosulfat de sodiu;
Metoda iodometrica este utilizata pentru dozarea unui numar mare de substante si
forme farmaceutice ca acid ascorbic, anhidrida arsenioasa, cafeina, fenazona,
metionina, penicilina, clorura ferica, cacodilat de sodiu, albastru de metilen, cloraminaB.
In continuare se vor da cateva exemple de dozare a unor medicamente cu carcter
reducator:
Prin aceasta metoda dozarea se face direct cu solutie titrata de iod folosind ca indicador
solutie de amidon, indicatorul se adauga la inceputul titrarii si adaugarea solutiei de iod
se face pana la aparitia unei coloratii albastre persistente.
DOZAREA ACIDULUI ASCORBIC
Solutia de iod oxideaza acidul ascorbic la compus dehidrogenat: Farmacopeea Romana
editia a Xa recomanda aceasta urmatoarea tehnica de lucru:
0.150 g substanta se dizolva in 15 ml apa proaspat fiarta si racita, se adauga 5 ml acid
sulfuric diluat si se titreaza cu o solutie de iod 0.1 mol/l pana la coloratie albastra
persistente (indicador amidon).
Prin aceasta metoda se mai pot doza : penicilina, cafeina, fenazona.
Exemple de dozare a unor substante cu carcter oxidant ;DOZAREA CLORAMINEI B
Iodul rezultat din reactie se titreaza cu solutia de tiosulfat de sodium in prezenta
amidonului:
I2+ 2 Na2S2O3 2 NaI+ Na2S4O6
Farmacopeea Romana editia a Xa recomanda aceasta urmatoarea tehnica de lucru:0.3
g de substanta se dizolva in 30 ml apa intr.-un flacon cu dop rodat, se adauga 10 ml
iodura de potasiu si 10 ml acid clorhidric, diluat. Se lasa la intuneric 10 minute si se
titreaza cu tiosulfat de sodio 0.1 mol?l pana la decolorare, adaugand 2 ml amidon spre
sfarsitul titrarii.
20.Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin
metode chimice tritrimetrice bazate pe echilibre cu transfer de electroni
(Redoxometria) : bromometria.
Metodele de oxido-reducere se bazeaza pe reactiile de oxidare si reactiile dintre
substanta analizata sisolutia titranta.
Redoxomeria este folosita pe larg in controlul medicamentelor, in dependenta de solutia
titranta utilizata, distingem mai multe tipuri de titrare redoxometrice :

Bromometria este o metoda de analiza redoxometrica in care oxidantul este bromatul


alcalin in mediu acid conform sistemului:
BrO3- + 5Br- + 6H+ 3 Br2 + 3H2O
Br2 + 2e-2 Br-

21.Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin


metode chimice tritrimetrice bazate pe echilibre cu transfer de electroni
(Redoxometria) : bromatometria.
Metodele de oxido-reducere se bazeaza pe reactiile de oxidare si reactiile dintre
substanta analizata sisolutia titranta.
Redoxomeria este folosita pe larg in controlul medicamentelor, in dependenta de solutia
titranta utilizata, distingem mai multe tipuri de titrare redoxometrice :
Bromatometria la tritrarea bromatometrica are loc reducerea in mediul acid a ionilor
bromat pina la ioni brom sarcina negativa. In analiza medicamentelor bromatometria se
utilizeaza frecvent la dozarea compusilor aromatici.
Bromometria este o metoda de analiza redoxometrica in care oxidantul este bromatul
alcalin in mediu acid conform sistemului:
BrO3- + 5Br- + 6H+ 3 Br2 + 3H2O
Br2 + 2e-2 BrIn bromatometrie oxidantul este bromatul alcalin in mediu acid conform sistemului:
BrO3- + 5Br- + 6H+ 3 Br2 + 3H2O
In ambele metode practic se utlilizeaza bromatul alcalin metoda este denumita mai
frecvent bromo-bromatometria.
In aceasta metoda ca solutie titrata se utilizeaza bromatul de potasio 0.1 mol/l.
Metoda este utilizata pentru dozarea unor medicamente (substante si forme
farmaceutice) ca : salicilatul de fenil, salicilamida, timolul, fenol, rezorcinol,
sulfacetamida, p-clorfenol.

22.Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin


metode chimice tritrimetrice bazate pe echilibre cu transfer de electroni
(Redoxometria) : nitritometria.
Metodele de oxido-reducere se bazeaza pe reactiile de oxidare si reactiile dintre
substanta analizata sisolutia titranta.

Redoxomeria este folosita pe larg in controlul medicamentelor, in dependenta de solutia


titranta utilizata, distingem mai multe tipuri de titrare redoxometrice :
Nitritometria se utilizeaza pt dozarea aminelor aromatice primare a derivatelor clor
acilati dupa hidroliza preventiva sau a nitroderivatilor aromatici care usor pot fi redusi
pina la amine aromatice. Analitul se tritreza cu solutie de hidrit de sodiu in mediul acid in
prezenta indicatorului extern (hirtia de iod,amidon sau intern).

Pentru catalizarea reactiei se utilizeaza bromuro de potasio.


Ca reactiv de titrare se foloseste o solutie de nitrit de sodio in mediu acid.
Ca indicatori s-au folosit inicial indicatorii externi (hartia imbibata cu iodura alcalina si
amidon).
Ulterior s-a trecut la utilizarea indicatorilor interni cum sunt: acidul
difenilbenzilidendisulfonic, galben de metanol, difenilamina.
Cercetatorii romani R.Vasiliev si colaboratorii au introdus indicatorul oranj IV:

Metoda este folosita pentru dozarea unui numar important de medicamente ca acidul paminobenzoic, procaina, anestesian, sulfametoxidiazida.

23.Identificarea si determinarea puritatii substantelor medicamentoase prin


metode chimice tritrimetrice bazate pe echilibre de precipitare : argentometria.
Dintre metodele de titrare sedimentar o rspndire major n controlul medicamentelor
a cptat-o argentometria.Se titreaz argentometric halogenurile i
pseudohalogenurile cu soluie de azotat de argint, sau se titreaz srurule de argint cu
soluie de halogenur alcalin sau tiocianur de amoniu. Prin procedee indirecte pot fi
titrate srurile organice care precipit cu cationul de argint.
Se cunosc mai multe procedee de titrare argentometric:
1.Metoda argentometric cu folosire a cromatului de potasiu n calitate de indicator
(metoda Mohr) titrare direct:
HCl + AgNO3 AgCl + HNO3
2AgNO3 + K2CrO4 Ag2CrO4+ 2KNO3

2. Titrarea argentometric indirect (metoda Wolhard).


NaBr + AgNO3 (ex) AgBr + NaNO3 + AgNO3 (rest)
AgNO3 (rest) + NH4SCN AgSCN + NH4NO3
NH4SCN + Fe(SO4)2NH4 Fe(SCN)3 + 2(NH4)2SO4
3. Metoda argentometric cu folosire a eozinatului de sodiu n calitate de indicator
adsorbantpentru dozarea iodurilor (metoda Fayans) titrare direct.
NaI + AgNO3 AgI + NaNO3
[AgI]I- [AgI]AgNO3 [AgI]AgInd
Alte exemple de titrare argentometric:

Reacia de formare a srii de argint de bendazol (dibazol) st la baza determinrii


argentometrice, care const n precipitarea srii de argint a bendazolului i filtrrii.

Precipitatul de pe filtru se dizolv n acid azotic.

Nitratul de argint format n cantitate echivalent se titreaz cu soluie 0,1mol/l tiocianur


de amoniu (indicator aluni de fer amoniacali).
AgNO3 + NH4NCS AgNCS + NH4NO3
3 NH4NCS + Fe(NH4)(SO4)2 Fe(NCS)3 + 2 (NH4)2SO4
Titrarea argentomentric a bromhidratului de tiamin. Determinarea cantitativ prin
aceast metod const din 4 etape. La prima etap se petrece neutralizarea bromurei
de tiamin ca NH-acid cu sol. 0,1 mol/l hidroxid de sodiu.

La etapa a doua se pregtete indicatorul tiocianur de fer (III). Pentru aceasta la un


anumit volum de sol. 0,1 mol/l tiocianur de amoniu, se adaug sol. alauni de fer
amoniacali:
coloraie roie
La etapa a treia suma bromurilor se titreaz cu sol.0,1 mol/l azotat de argint:

La etapa a patra se titreaz tiocianura de fer (III) obinut n urma celor dou etape cu
sol.0,1 mol/l azotat de argint, pn la dispariia culorii roii.

precipitat alb
Volumul sol.0,1 mol/l AgNO3 folosit la titrarea direct a bromurei de tiamin , se
calculeaz prin diferena dintre volumul total mers la titrare i volumele de hidroxid de
sodiu i
tiocianat de
amoniu.
24.IDENtificarea si determinarea puritatiisubstantelor medicamentoase prin
metode chimice tritrimetrice bazate pe echilibru de complexare
(Complexonometria ).Metoda complexonometric se bazeaz pe reacia de formare a
complecilor dintre ionii metalelor i reactivi organici capabili de a forma compleci
complexoni, care sunt mai durabili dect complexii formai ntre metal i indicatorii
metalocromici.
Exemple de complexoni (soluii titrante): Trilona B (sarea bi-sodic a acidului
etilendiamintetraacetic), acidul nitriltriacetic.
Exemple de indicatori metalocromici: eriocrom albastru, eriocrom negru, murexid,
albastru de pirogalol, violet de pirocatehin.
Determinarea cantitativ a clorurii de calciu se face prin metoda complexonometric.
Indicatorul eriocrom albastru n prezena soluiei tampon amoniacale (pH 10-12)
formeaz cu ionul de calciu un compus complex, colorat n roz. La titrarea cu trilon B n
reacie mai nti intr ionii de calciu din soluie:

Apoi trilona B leag ionul de calciu din complexul calciu indicator. De aceea n punctul
de echivalen soluia capt culoarea indicatorului liber (albastru - violet).
Distingemcomplexonometria indirect (prin diferen), cnd la soluia cercetat se
adaug un volum exces de complexon, soluia tampon, indicatorul adecvat, iar restul de
complexon ce nu a format un complex cu metalul se titreaz cu o soluie de
concentraie exact de alt metal.
25.Identificarea si determinarea puritatii substanelor med-se prin metode chimice
titrimetrice acido-bazice in mediu anhidru.
26.Determinarea calitativa, cantitativa si a gradului de puritate a SM SAU A
amestecului d sm INTRO FORMA MED-SA prin metode fizico chimice optice de
analiza.Refractometria.
Refractometria este o metod de testare fizic a propriet ilor unei substan e prin
msurarea indicelui de refracie. Indicele de refrac ie este msurat cu ajutorul
refractometrelor. Indicele de refracie poate fi folosit pentru identificarea unei anumite
substane sau pentru verificarea puritii substan elor. Refractometria se bazeaz pe
fenomenul de refracie. Refracia reprezint schimbarea direc iei de propagare a
undelor1
(indiferent de natura lor, mecanic sau electromagnetic) la limita dintre dou medii cu
proprieti diferite. Refracia depinde de lungimea de und i de propriet ile fizicochimice
ale mediilor pe care le traverseaz unda. Indicele de refracie se determin
experimental la temperatura de 25 oC
(dar se poate face determinarea i la alte temperatruri, cel mai des la 20 oC),
pentru linia D din spectrul sodiului (lungimea de und, = 5893
Angstromi); aceast radiaie este foarte uor de produs i este situat n
regiunea galben a spectrului vizibil, n domeniul n care ochiul omenesc
prezint un maxim de sensibilitate.
27.Determinarea calitativa, cantitativa si a gradului de puritate a SM SAU A
amestecului d sm INTRO FORMA MED-SA prin metode fizici chimice optice de
analiza .Polarimetria.
Polarimetria este metoda bazata pe posibilitatea unei solutii de substanta cu atom de
carbon chiralic in molecula de a roti planul unui flux de lumina polarizzanta .Valorea
devierii planului de polarizare de la pozitia initiala se exprima in grade .Aceasta este
numita unghi de rotatie.Compusii cu atomi chiralici pot roti planul de polarizare in stinga
se numesc levogiri si in dreapta dextrogiri.Prntru soolutii marimea unghiului de rotatie

este dependent de natura solventului, concentratia solutiei si lungimea cuvei cu


solutie .Pentru identificarea si determinarea puritatii se utilizeaza valoarea puterii
rotatorii specific.(a)D20 , MASURATE LA 20 graade si la lungimea de unda a
spectrului natriului .Marimea .(a)D20 pu solutii de substante se calculeaza conform
relatiei .(a)D20 =a*100/l*C.
Substanele care nu prezint activitate optic sunt optic izotrope, iar cele
active sunt considerate optic anizotrope.
Rotirea planului de polarizare se datoreaz faptului c lumina polarizat
liniar n urma interaciunii cu mediul respectiv se descompune n dou fascicule
polarizate eliptic, n sens contrar fa de care mediul se comport anizotrop.
Activitatea optic a substanelor solide este legat de structura lor
cristalin, care prin trecerea n topitur sau soluie dispare, aa cum este cazul
cuarului, care prezint activitate optic n stare solid cristalin, dar n
topitur acest fenomen dispare.
La alte substane, activitatea optic este legat de structura molecular
asimetric, care se pstreaz i n soluie, aa cum este cazul zaharozei.
Dac rotirea planului de polarizare are loc n sensul micrii acelor de
ceas substana este dextrogir, iar unghiul de rotaie, , se consider pozitiv
dac planul de polarizare se rotete invers, substana este levogir, iar unghiul
se consider negativ.
28. Determinarea calitativa, cantitativa si a gradului de puritate a SM SAU A
amestecului d sm INTRO FORMA MED-SA prin metode fizici chimice optice de
analiza.Interferometria. Interferometrie este un dispozitiv de msurare, a cror
funcionare se bazeaz pe fenomenul de interferen. Interferometrul este un pachet de
radiaii electromagnetice (lumin, unde radio, etc. p. ) folosind un spaiu de dispozitiv
este mprit n dou sau mai multe stelute coerent. Fiecare din grinzile este drumul
optic diferite i este trimis la ecran, crend un model de interferenta care pot fi utilizate
pentru a stabili diferena de faza de interferen de alte pachete n modelul punct dat.
Interferometre sunt utilizate atunci cnd precise msurtori de lungime, n special n
main i constructoare de maini, i pentru a evalua calitatea de suprafete optice si
optica sisteme de scanare n General.
29. Determinarea calitativa, cantitativa si a gradului de puritate a SM SAU A
amestecului d sm INTRO FORMA MED-SA prin metode fizici chimice optice de
analiza.Spectofotometria in UV. Spectrele de absorbie n ultraviolet sunt spectre
electronice ale moleculelor

care cuprind domeniul de lungimi de und 800 200 nm (1 nm =


10-9m) ele sunt asociate cu tranziiile electronice care au loc cnd o molecul
trece din starea fundamental ntr-una excitat, sub aciunea unei cuante
de lumin. Tranziiile electronice aprute ca urmare a absorbiei cuantelor din domeniile
ultraviolet sunt de tipul orbital de legtur, ocupat de electroni n stare
fundamental, i orbital de antilegtur, lipsit de electroni n stare fundamental
dar ocupat de acetia n stare excitat; particip la efectuarea
tranziiilor electronice n ultraviolet electronii localizai n orbitali de tip ,
pentru legturile simple, i cei de tip , pentru legturile multiple, duble sau
triple; mai particip la efectuarea tranziiilor menionate i orbitalii de
nelegtur de tip n, care sunt localizai la un singur atom. Analiza calitativ n domeniul
studiat const n compararea spectrului
substanei de cercetat cu spectre ale unor substane similare din cataloagele
de spectre puse la dispoziie de marile firme care au preocupri n acest domeniu.
Analiza cantitativ const n determinarea coeficientului molar de extincie
prin nregistrarea spectrului substanei etalon, dup care se poate
calcula concentraia substanei din proba supus analizei din datele de absorban
(extincie) determinate experimental.
30. . Determinarea calitativa, cantitativa si a gradului de puritate a SM SAU A
amestecului d sm INTRO FORMA MED-SA prin metode fizici chimice optice de
analiza.Spectofotometria in IR. Absorbia radiaiilor infraroii produce modificri de
vibraie i rotaie
ale moleculelor substanelor.
Lungimea de und a radiaiilor nfraroii este de ordinul = 2 500 15 000 nm, iar
numrul de und = 4 000 667 cm-1.Absorbia de energie radiant se realizeaz
ca urmare a interaciunii componentei electrice a radiaiei electromagnetice cu
componenta electric a moleculei (dipolmomentul molecular).Un spectru n infrarou
apare numai dac n urma excitaiei vibraionale se produce o distribuie de sarcin
nesimetric, adic apare un dipol oscilant; acest dipol oscilant absoarbe din spectrul
electromagnetic numai radiaiile de aceeai frecven cu dipolul. Intensitatea benzii de
absorbie n infrarou este proporional cu ptratul variaiei momentului de dipol al
moleculei datorit absorbiei.
Prin absorbia radiaiilor infraroii de ctre o molecul energia de vibraie a atomilor
crete, ducnd la o alungire a legturii chimice, iar frecvena de rotaie se mrete; pe

lng vibraiile de legtur localizate se produc i vibraii de schelet, la care particip


ntreaga molecul. Spectrele n infrarou ale substanelor furnizeaz informaii asupra
structurii moleculare, n principal asupra proprietilor geometrice ale moleculelor cum
sunt distana dintre atomii moleculei i unghiurile de valen.
31.Determinarea calitatita,cantitativa si a gradului de puritate a SM sau
amestecului de SM intr-o forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice de
analiza bazata pe absorbtie:spectrofotometrica in VIS. Spectrofotometria se
foloseste pentru identificarea compusilor,cercetarea componentei,structurii si analize
cantitative a substatelor individuale si sistemelor policomponente.curba dependentei
absorbantei de lungimea de unda se numeste spectru de absorbtie a substantei si este
o caracteristica specifica a subtantei date.Analiza spectrofotometrica dupa
determinarea absorbantei poate fi efectuata pentru substante ce poseda anumite
particularitati structural(compusi cromatici;compusi cu legaturi duble;compusi a unui sir
de metale) Exemplu de utilizare a metodei spectrofotometrica in dozarea
medicamentelor:dozarea difeturului si profeturului,pentru elaborarea metodei
spectrofotometrica de dozare a difeturului si profeturului a fost inregistrate sprectele UVVIS ale substantelor in apa si alcool etilic 95%.La trecerea unui fascicule luminous
printr-o substanta ,intensitatea lui scade datorita absorbtiei,reflexiei si difuziunii,in cazul
cind reflexia si difuziunea sint neglijabile,cauza principal a scaderii intensitatii este
absorbtia.Masura cantitativa a efectului produs de acest process este absorbanta sau
transmitanta.(O constanta spectrofotometrica este marimea absorbtiei
specific(A1%.1cm) care se calculeaza conform relatiei:A1%.1cm=A/C x l.
spectrofotometria derivate este varetate a spectrofotometriei differentiate.daca in
spectrofotometria derivate se masoara absorbanta la doua lungimi de unda
diferita.Aceasta variatie permite selectarea unor benzi de absorbtie individuale in
regiunea UV-VIS,care se prezinte sub forma unor benzi sumare suprapuse,care nu au
maxim bine pronuntat.Astfel pot fi identificate substantele cu o structura
asemanatoare,pot fi dozate componentele unui amestec,marind selectivitatea metodei.
32. Determinarea calitatita,cantitativa si a gradului de puritate a SM sau
amestecului de SM intr-o forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice de
analiza bazata pe absorbtie:fotocolorimetrica.ca substanta analizata este trecuta
sub actiunea diferitor reagent intr-o forma colorata(obtinerea unui compus colorat in
urma unei reactii chimice). Determinarea absorbtiei se realizeaza la fotocolorimetre.
Continutul cantitativ de substanta poate fi determinat in baza unei curbe de
calibrare,construite pentru o solutie standart de substanta,sau dupa formula,tinind cont
de relatia:Cx/Ax=Cst/Ast din care Cx=Ax*Cst/Ast. Ea se bazaza pe determinarea
absorbtiei solutiei analizate in raport cu o solutie de referinta cu continut anumit de
substanta standart ,ceea ce majoreaza exacitatea si specificitatea metodei.duritatea
legaturii compusilor colorati-caracteristicacantitativa a stabilitatii oricarui compus
complex ii revine constantei termodinamice stabilitate.gradul de stabilitatge a
compusului colorat in solutiile apoase creste odata cu marirea constantei de
stabilitate.cu cit mai bine ionul de determinat M se leaga cu reagentul fotometric R intun compus colorat cu atit precizia si sensibilitatea metodei va fi mai mare.

33. Determinarea calitatita,cantitativa si a gradului de puritate a SM sau


amestecului de SM intr-o forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice de
analiza bazata pe absorbtie:analiza de fluorescenta. Se bazeaza pe proprietatea
substantelor de a poseda fluorescent proprie sau in urma unor reactii chimice,a
proceselor de solvoliza,disociere. Fluorimetria se utilizeaza nu numai pentru
identificare,dar si pentru determinarea unor cantitati mici de substanta,deoarece
intesitatea fluorescentei este in dependent liniara de concentratie.aceasta dependent se
pastreaza pentru excitatii cuantice stabile si intesitatea luminii de excitare pentru
concentratii mici de substanta.in cazul concentratiilor mari aceasta dependent nu se
respecta. Spectrul este format din benzi late de emisie(de la 100 la 200nm). Dozarea se
petrece la spectrofluorimetre.Calcularea concentratiei se face dupa curba de
calibrare.Metoda este foarte sensibila.
34. Determinarea calitatita,cantitativa si a gradului de puritate a SM sau
amestecului de SM intr-o forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice de
analiza bazata pe absorbtie:fotometria flacarii. Proba de analizat este introdusa ntrun pulverizator (coloana de pulverizare) apoi se introduce sub form de aerosoli in
flacra unui arztor special (Brenner). Soluia de aerosoli, ajuns n flacr sufer
diferite transformri: apa n care este dizolvat sarea se evapor, componentele
dizolvate sunt excitate de temperatura ridicat a flcrii, rentoarcerea electronilor din
starea excitat pe un nivel energetic inferior elibereaz energia absorbit sub form de
lumin cu lungime de und caracteristic elementelor chimice ai crui atomi sunt
excitai.Mod de lucru:Prin excitarea n flacr a acestui amestec complex iau natere
diferite spectre de emisie. Radiaia emis este focalizat pe o celul fotoelectric, dup
ce au trecut prin filtre optice de selecie; Ia natere astfel un fotocurent care se
msoar cu ajutorul unui galvanometru.n cazul determinrii unui anumit element
(sodiu, potasiu, calciu etc.),intensitatea fotocurentului este proporional cu
concentraia elementului respectiv din soluie.Din lumina emisa, se selecteaza cu filtre
de interferenta lungimile de unda specifice pentru fiecare element. In aparat pot fi
montata simultan trei filtre care pot fi schimbate cu un comutator. Pentru determinarea
altor elemente, filtrele trebuiesc schimbate. Flacara poate fi alimentata deopotriva cu
propan, butan, amestec propan-butan si gaz metan.
Functionarea sigura este asigurata de mecanismul automat de oprire a debitului de gaz
in cazul stingerii flacarii, precum si de mecanismul de aprindere automata si de lampa
de semnalizare a flacarii.
Reglarea fina, in functie de compozitie, a debitului gazului de ardere care intra cu o
presiune de aproximativ 30 Psi (2 bar) se face comod cu butonul de reglare fina situat
pe panoul frontal al aparatului. Pentru functionare, este necesar aer fara ulei si apa, cu
un debit de 61/min. si presiune minima de 14 Psi (0.94 bar). Pe solutia de blank, se
poate regla valoarea zero a afisajului, iar pe solutia de calibrare se pot face reglaje
brute si fine cu ajutorul butoanelor corespunzatoare a concentratiei afisate. Astfel, in
cursul masurarilor, de pe afisaj poate fi citita direct concentratia. In cazul analizei unui
numar mare de probe concentrate, recomandam sistemul de diluare-dozare . Acesta
dilueaza probele in raport de 1:50 sau 1:200, apoi le introduce in flacara.

35. Determinarea calitatita,cantitativa si a gradului de puritate a SM sau


amestecului de SM intr-o forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice de
analiza bazata pe absorbtie:rezonanta magnetic nuclear. Metoda rezonantei
magnetice nucleare este o metoda de analiza,bazata pe proprietatile magnetice ale
nucleelor atomilor. Modul de manifestare a aceste insusiri este influentat de ambianta
chimica,in care sint inglobati atomii,ale caror nuclee sint implicate in fenomenele de
magnetizare.RMN ofera informatii deo inestimabila valoare analitica cu privire la atomii
acestor elemente,punind la dispozitie date complexe si directe cu privire la alcatuirea
schiletului de atomi de carbon,hydrogen,fosfor,azot,oxygen,si influenta reciproca a lor.
Spectru RMN reprezinta o totalitate de semnale,inregistrate pe specrtograma.
36. Determinarea calitatita,cantitativa si a gradului de puritate a SM sau
amestecului de SM intr-o forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice de
analiza bazata pe absorbtie:cromatografia pe strat subtire. Cromatografia este o
parte,un domeniu vast al metodelor de analiza. Metodele cromatografice se numara
printer cele mai eficiente,mai selective si mai sensibile metode de separare si de
detective.prin cuplarea lor cu detector automatizati,modelele cromatografice pot fi
utilizate si la determinarea cantitativa a analitilor separate. Cromatografia pe strat
subtire. Aparatura placi cromatografice din sticla sau din alte material,de densiuni
diferite,cu lungimea de obicei,de 20 cm si latimea variabila,pe care se aplica un strat
subtire de adsorbant de puritate cromatogra-fica(silicagel,kieselgur,celuloza
microcristalina,oxid de aluminiu..)la care se pot adauga lianti(sulfati de
calciu,amidon,carboximetice-luloza..)sau agenti fluorescent. Vase cromotografice din
sticla,cu posibilitatea de inchidere etansa de demensiuni convenabile,pentru a asigura
mentinerea placilor in pozitie aproape vertical. Micropipete. Microseringi sau alte
dispositive.
37. Determinarea calitatita,cantitativa si a gradului de puritate a SM sau
amestecului de SM intr-o forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice de
analiza bazata pe absorbtie:cromatografia pe hirtie: Cromatografia pe hrtie este de
tipul cromatografiei dc repartiie lichid-liehid. adic implic distribuirea componentelor de
cromatografiat ntre o faz lichid polar, care este de obicei, apa adsorbit puternic pe
fibra de celuloz a hrtiei (aceasta va constitui faza staionar) i o faz mobil solventul de eluare. Tehnica cromatografiei pe hrtie este urmtoarea: pe o hrtie
special, la distana de 2-3 cm de la marginea de jos se traseaz o linie - linia de start,
pe care se picur din capilar o pictur de soluie de cromatografiat. Dac sunt mai
multe soluif, atunci distana dintre picturi trebuie s nu fie mai mic de 3 cm. I (rtia se
introduce ntr-o camer cromatografic, n care se gsete eluantul. Nivelul solventului
trebuie s tic mai jos de linia startului. Camera se nchide. Solventul se va mica
ascendent, purtnd cu sine componentele amestecului. Componentele care se absorb
mai slab pe fa/a staionar se vor deplasa cu o vitez mai marc i vor 11 ridicate mai
sus de solvent, hluantul trebuie s umecteze hrtia pn la 1-0,5 cm dc la marginea de
sus. In acest moment hrtia se scoate din camera cromatografic i se traseaz linia de
fini. Dac substanele sunt colorate atunci pe plac se vor observa o serie de spoturi
(pete), aezate pe o linie perpendicular pe nivelul solventului. n cazul substanelor
incolore, pentru vizualizarea spoturilor se utilizeaz diferite procedee de developare.

Spoturile developate se vor contura cu un creion simplu imediat ce sunt detectate.


Pentru a determina poziia spoturilor, se msoar distana de la linia startului pn la
centrul fiecrui spot (a) i distana de la linia startului pn la linia finiului frontului de
solvent (h). Raportul dintre aceste mrimi vor exprima valoarea constantei
cromatografice R( pentru substana dat. R,-=a/h.Cromatografia pe hrtie se utilizeaz
mai des pentru analiza rapid a amestecurilor, identificarea compuilor unui amestec,
dar nu i pentru separarea lor la scar preparativ. Pentru cromatografie se folosete
hrtie special Watman, fabricat din bumbac de anumit compoziie i proprieti. Cel
mai des se utilizeaz ei lianii: alcoolii, acizii carboxilici, fenolii, esterii, bazele
heterociclicc. eterii i cetonele.

38.determinarea calitativa,cantitativa si a gradului de puritate aSM sau


amestecului de SM intro forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice
cromatografice de analiza: cromatografia gaz-solid.
Cromatografia - o tehnica de separare a amestecuri
lor , In componentele sale cu scopul de a le analiza,
identifica, purifica si /sau cuantifica. Cromatografia se bazeaza pe interactiunea
diferentiata a doi sau mai multi compusi de separate (numiti soluti) cu ajutorul a doua
faze
cromatografice:faza mobile si faza stationara.
Prin forma cromatografic de puncte, cromatografia de gaze este cromatografie n
coloan, n funcie de grosimea coloanei pot fi mpr ite n categorii generale ambalate
i coloane capilare. Coloan, n general, ambalat este montat pe o faz sta ionar de
sticl sau tub metalic, un diametru interior de 2-6 mm. Coloan capilar este mpr it n
gol capilare i plin de coloan capilar dou feluri. Fixativ coloan capilar tubular este
aplicat direct la diametrul interior de numai 0.1-0.5 mm sticl sau peretelui capilar de
metal, coloane capilare ambalate sunt dezvoltate doar n ultimii ani, este anumite
particule solide poroase n perei groi tub de sticl, iar apoi aspirat n nclzire capilar,
n general, un diametru interior ntre 0,25 i 0,5 mm,.
Cromatografia gazoas pot fi mprite n cromatografia gaz-solid i cromatografia gazlichid. Cromatografie gaz-solid se refer la faza mobil este un gaz, materialul solid este
metoda de separare cromatografic faz staionar. Cum ar fi crbune activ, silicagel ca
faz staionar. GLC se refer la faza mobil este un gaz, o metod cromatografic
lichid staionar separarea fazelor. De exemplu, pmnt de diatomee acoperit cu un
material inert squalan, pot fi separate, determinarea pur urme etilen de metan,
acetilen, propilen, propan, i alte impurit i.
39. determinarea calitativa,cantitativa si a gradului de puritate aSM sau
amestecului de SM intro forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice
cromatografice de analiza:cromatografia gaz-solid
Cromatografia de gaze este cea mai raspandita metoda de analiza croma-tografica,
datorita faptului ca prezinta o serie de avantaje.
Folosirea unui gaz ca faza mobila face posibila realizarea unui transfer de masa
rapid intre fazele mobila si stationara, datorita vitezei de difuziune ridicate a
componentelor; in acest fel echilibrele de distributie se pot stabili de foarte multe ori intrun interval scurt de timp.
Viscozitatea redusa a gazelor face posibila folosirea unor coloane lungi si cu retinere
mica, de foarte mare eficacitate.

Detectia componentelor separate se face usor, folosind tehnici simple de mare


sensibilitate, usor adaptabile la controlul analitic automat.
Gaz cromatografia se poate cupla usor cu alte metode instrumentale, cum sunt
metodele spectrale, ceea ce permite realizarea unei analize detaliate.
Prin forma cromatografic de puncte, cromatografia de gaze este cromatografie n
coloan, n funcie de grosimea coloanei pot fi mpr ite n categorii generale ambalate
i coloane capilare. Coloan, n general, ambalat este montat pe o faz sta ionar de
sticl sau tub metalic, un diametru interior de 2-6 mm. Coloan capilar este mpr it n
gol capilare i plin de coloan capilar dou feluri. Fixativ coloan capilar tubular este
aplicat direct la diametrul interior de numai 0.1-0.5 mm sticl sau peretelui capilar de
metal, coloane capilare ambalate sunt dezvoltate doar n ultimii ani, este anumite
particule solide poroase n perei groi tub de sticl, iar apoi aspirat n nclzire capilar,
n general, un diametru interior ntre 0,25 i 0,5 mm,.
40. determinarea calitativa,cantitativa si a gradului de puritate aSM sau
amestecului de SM intro forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice
cromatografice de analiza:cromatografia de lichide de inalta presiune
Cromatografia de lichide de nalt presiune acoper azi, n
proporiea p r o xi m a t i v 8 0 % , a n a l i z a s u b s t a n e l o r m o l e c u l a r e : o r g a n i c e , o r
g a n o - m e t a l i c e i anorganice inclusiv compuii foarte polari sau labili termic pecum i
compuii cu masmolecular ridicat (naturali sau sintetici). De aceea,
mpreun cu cromatografia deg a z e c o n s t i t u i e u n p u n c t d e s p r i j i n
important n analizele chimice moderne. Dei e f i c a c i t a t e a c o l o a n e l o r
nu o egaleaz nc pe cea din GC, prin faptul c se
p o a t e modifica, pe lng faza staionar, i faza mobil, cromatografia de
lichide (LC) face posibile separri i analize uneori imposibil de realizat prin
alte tehnici. Cuplajul cuspectrometria de mas a transformat, n ultimul timp,
aceast metod n
principalul mijloc de analiza a compuilor moleculari naturali sausintetici
, c o n s t i t u i n d u n u l d i n pilonii pe care s-a dezvoltat biochimia i biotehnologia
modern.
Analiza
Proba de analizat este introdus n volum mic n fluxul fazei mobile. Trecerea analitului
prin coloan este ncetinit de prezena unor interac ii de natur chimic sau fizic in
faza staionar, acestea trecnd de a lungul coloanei. Totalul ncetinirilor depinde de
fiecare analit n parte, faza staionar i compozi ia fazei mobile. Timpul la care un analit
specific elueaz (iese afar din coloan) este numit timp de reten ie; timpul de reten ie
sub condiii particulare este considerat o caracteristic unic de identificare a analitului
dat. Folosirea unei coloane ncrcat cu particule mici (care creeaz o presiune de
mpingere mai mare) crete viteza linear, acordnd compuilor timpul minim
s difuzeze prin coloan, conducnd astfel la o mbunt ire a
rezoluiei cromatogramei rezultate. Solvenii comuni care se utilizeaz includ orice
combinaie miscibil cu apa sau lichide organice variate (de
obicei metanol sau acetonitril). Apa poate conine soluii tampon sau sruri care ajut la
separarea componenilor de analizat sau componen i ca acid trifloroacetic care
acioneaz ca agent de mperechere ionic.
O rafinare mai bun a metodei HPLC a dus la posibilitatea de a varia compozi ia fazei
mobile n timpul analizei; aceasta este cunoscut sub denumirea de gradient de elu ie.

Un gradient normal pentru o faz cromatografic invers poate se nceap cu 5%


metanol i s creasc pn la 50% n 25 minute; gradientul ales depinde de ct de
hidrofob este analitul. Gradientul separ amestecul de anali i n func ie de afinitatea
analitului pentru curentul fazei mobile raportat la faza sta ionar.
41 determinarea calitativa,cantitativa si a gradului de puritate aSM sau
amestecului de SM intro forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice
cromatografice de analiza:cromatografia prin schimb de ioni
Cromatografia prin schimb de ioni
Este o varianta a cromatografiei pe coloana. Este o tehnica lichid cromatografica in care
se utilizeaza ca material de umplutura a
coloanei schimbatori de ioni (SI) si care reprezinta faza stationara.
Schimbatorii de ioni (SI) sint substante macromoleculare cu structura reticulate pe care
sint grefate grupari acide sau bazice
ionizabile care in anumite conditii experimentale sint capabili sa retina din solutia cu
care vin in contact ioni si sa elibereze incantitate stoechiometrica ioni ce difuzeaza in
solutie.
Schimbatori de ioni (SI) care retin cationi se numesc cationiti(SIC) si
in general au in molecula grefate grupari acide(R-H+).
Schimbatorii de ioni (SI) care retin anioni se numesc anioniti (SIA) si
in general au in molecula grefate grupari bazice (R+OH-).
Cromatografia de schimb ionic
Acestea se obtin prin reactia rasinii cu acid clorosulfonic cind are loc o substitutie in
pozitie para a ciclurilor benzenice.se introduc astfel in pozitia para grupari sulfonice
SO3H puternic acide.
Aceste rasini prezinta capacitati de schimb diferite in functie de gradul de reticulare
determinat de procentul deDVB si in functie de natura grupelor acide. Cationitii
(SIC)puternic acizi contin grupareaSO3H, slab acizi contur grupareaCOOH;-OH-.
Proprietatile fizicochimice ale schimbatorilor de ioni
1.Stabilitate chimica.
Presupune rezistenta la
solutii apoase de acizi sau baze sau chiar fata
de anumiti reactivi; nu sint solubili in apa dar
in contact cu apa se umfla (gonflare) prin fixarea unor cantitati importante de apa
proces exoterm.
2.Stabilitate termica.
De obicei procesele de
schimb ionic au loc la temperatura obisnuita,
uneori se poate lucra si la temperaturi mai mari.
3.Porozitatea- este data de numarul porilor pe
unitatea de suprafata si este direct proportional cu gradul de
reticulare.Dimensiunea porilor determina efectul de sitare al SI, care devin astfel
permeabili numai pentru ioni sau molecule de
anumite dimensiuni.
4. Granulatia.Este data de dimensiunea particulelor de rasina(se prezinta sub forma de
mici sfere sau granule), este factor important privind viteza de stabilire a echilibrului in
procesele de separare.
42. determinarea calitativa,cantitativa si a gradului de puritate aSM sau
amestecului de SM intro forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice
electrochimice de analiza:potentiometria

POTENTIOMETRIE
Potentiometria cuprinde metodele de analiza electrochimica in care se masoara,
variatia potentialului de electrod .
Se cunoaste mecanismul diferentei de potential intre metal si solutia sarii acestuia.
Marimea acestui potential , denumit si potential normal, se determina dupa formula lui
Nernst :
E = E + ln C
in care: E - reprezinta potentialul normal al metalului
Metode de analiza.
Acestea pot fi:
- determinari potentiometrice directe
- titrari potentiometrice.
1.1 DETERMINARI POTENTIOMETRICE DIRECTE.
Principiul consta in determinarea speciei de analizat prin masurarea potentialului de
echilibru al unui electrod adecvat pe baza ecuatiei lui Nernst. Importanta mare prezinta
determinarea pH-ului solutiilor cu o serie de avantaje in sensul ca se pot face
determinari in solutii colorate, in prezenta oxidantilor si reducatorilor puternici etc .
Determinarile pH-metrice cuprind metodele care masoara tensiunea electromotoare a
unei pile formate prin introducerea in solutia de analizat a unui electrod indicator , al
carui potential depinde de activitatea ( concentratia activa ) ionilor de hidrogen din
solutie si a unui electrod de referinta cu potential constant , adica masoara aciditatea
solutiei la un moment dat .
Daca se introduce un electrod indicator intr-o solutie care contine ioni M si se masoara
potentialul acestui electrod concentratia ionului in solutie fie se poate calcula , in
principiu utilizind relatia lui Nernst .
TITRAREA POTENTIOMETRICA
Titrarea potentiometrica se bazeaza pe folosirea ca indicator in reactiile de
titrare, a unui electrod polarizat, ale carui variatii de potential se modifica in functie
de reactivul adaugat sau in raport cu ionul de titrat.
Metoda titrarii potentiometrice consta in masurarea F.E.M. a unei pile formate
din: electrod indicator, solutie de analizat, electrod de referinta, si reprezentarea
intr-o diagrama a variatiei F.E.M. in functie de cantitatea de reactiv adaugata.
Astfel se obtin curbe potentiometrice cu ajutorul carora se stabileste punctul de
echivalenta al reactiei efectuate.
43. determinarea calitativa,cantitativa si a gradului de puritate aSM sau
amestecului de SM intro forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice
electrochimice de analiza:polarografia
Polarografie este o tehnic analitic n care permite s efectueze analiza calitativ i
cantitativ prin msurarea curentului care curge printr-un circuit n timpul unei
electrolize a tensiunii controlate. Reprezint o variant de voltametrie,echipamente
capabile de efectuarea acestui tip de analiz se numete Polarografie. Un Polarografie
i const dintr-un capilar de la care picur mercur (DME spus electrod de lucru, un
electrod pictur de mercur) i un electrod potenial constant, de obicei, un electrod de
calomel sau un electrod cu Ag / AgCl. electrodul de lucru nu este cu adevrat face din
toate colturile capilar, dar picturi individuale, n ciuda faptului c o scurt durat (5-20
e), interacioneaz cu soluia. Aceast tehnic a fost proiectat i dezvoltat de ctre
chimistul ceh Jaroslav Heyrovsky n 1922.
Actual este monitorizat n Polarografie convenionale este de difuzie curent, id. Acest
curent este proportional cu concentratia de specii care urmeaz s fie analizate i apoi

pot fi folosite pentru calculele cantitative. Pentru a obine un curent de electroliz, care
depinde numai de difuzie, din cauza gradient de concentraie ntre zona central i zona
adiacent DME electrod, trebuie s elimine toi ceilali factori care ar putea duce la
libera circulaie a ionilor n soluie. Aceti factori sunt convecie (mecanic sau agitator
magnetic) i migrarea electric. Convecia este evitat lsnd soluia n repaus, n timp
ce puterea de migraie este contracarat prin adugarea de un electrolit n cantiti
mari, de exemplu, prin utilizarea KCl.
44. determinarea calitativa,cantitativa si a gradului de puritate aSM sau
amestecului de SM intro forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice
termice de analiza:termogravimetria
Analiza termogravimetrica
Gradul de umiditate al substantelor reprezinta un factor de calitate esential, de
importanta tehnologica si economica.
Metodele de masurare umiditatii substantelor pot fi impartite in 2 mari categorii:
- Absolute, bazate pe deductii simple (ca exemplu scaderea in greutate ce
survine in urma uscarii metoda ce sta la baza acestui analizator de umiditate)
- Deductive (indirecte) ce masoara marimi fizice bazate si in relatie cu
gradul de umiditate (ex absorbtia de unde electromagnetice, conductivitate
electrica, viteza undelor acustice). Spre deosebile de termogravimetrie, unele
dintre aceste metode pot determina si continutul in apa al substantelor.
Termogravimetrie lat. Thermo = caldura, Gravi = masurare, Metry = metoda
Analiza termogravimetrica reprezinta procesul de determinare a modificarii
valorii masei unei probe ca rezultat al uscarii. Proba este cantarita inainte si dupa
incalzire, iar diferenta se calculeaza in relatie cu greutatea initiala sau cea finala (masa
uscata).
Analiza termogravimetrica include toti ingredientii evaporati din substante in
timpul uscarii (ce are ca rezultat scaderea valorii masei probei). Astfel, determinarea
gradului de umiditate a unei probe nu este echivalent cu determinarea continutului in
apa. In afara de apa, o proba mai poate contine si alte materii volatile: grasimi, alcool,
arome, solventi organici etc. Analiza termogravimetrica nu face o distinctie intre apa si
celelalte substante volatile.
Uscarea la radiatii infrarosii este o metoda mai eficienta decat metodele
traditionale (ex in cuptor) deoarece radiatia penetraza substanta mai bine si mai adanc,
ceea ce scurteaza timpul de uscare.
Termogravimetrul este destinat determinarii rapide si precise a umiditatii unei probe si
este alcatuit din 2 componente ce actioneaza sinergic: balanta (folosita la masurarea
greutatii probei) si incalzitorul (care usuca esantionul utilizand lampi cu halogen).
Parametrii de uscare pot fi stabiliti in functie de preferintele utilizatorului.
45
46.Analiza calorimetrica diferentiala.
Pentru studiul comportarii substantelor medicamentoase la incalzire in procesul
identificarii , determinarii graduluinde puritate si a interactiunii fizico-chimice care au loc
in cadrul formelor medicamentoase se utilizeaza metodele termice dintre care fac
parte: analiza termogravimetrica, analiza termodiferentiala, si analiza calorimetrica
diferentiala.
In cazul analizei calorimetrice diferentiale se masoara energia caloric care insoteste
schimbarile de stare temperature cu o proba de referinta.

47.Termomicroscopia
Determinare calitativa, cantitativa si a gradului de puritate a SM sau a amestecului de
SM intr-o forma medicamentoasa prin metode fizico-chimice de analiza:termoscopia.
Analiza termic este utilizat pe scar larg n cercetare i testare a diferitor substan e i
materiale de origine organic i anorganic. O metoda esentiala este metoda
termoscopica polarizata,unde are loc interaciunea luminii polarizate cu un material
anizotrop. Exist numeroase exemple de aplicare n practic a diferitelor metode de
analiz termic pentru studiul fibrelor si a diferitor substante chimice de origine organic
sau anorganica.
48.Controlul sterilitatii.
Prin sterilitate seintelege absorbtia microorganismetor sub forma vegetativa sau
sporulara , capabile sa se dezvolte in conditii adecvate.
Pentru controlul sterilitatii se folosesc medii de cultura sterile , transparente cu valoarea
nutritiva verificata pe perment-test , pastrate la temperature normala si ferrite de lumina.
Se aplica citeva metode de control a sterilitatii: metoda directa ,metoda filtrarii prin
membrana.
49.Controlul pirogenitatii.
Substantele pirogene nimerind in singe provoaca hipertermie ,leucopenie si alte
schimbari in organism.
Substantele pirogene reprezinta produse de descompunere a microoorganismelor ,
compusi macromoleculari de natura lipopolizaharida.Controlului asupra impuritatilor
pirogene se supun apa purificata pentru injectiisi solubile injectabile.
Farmacopeile multor tari inclusive FS ed XI ,prevad metoda biologica de control care
consta in urmarirea temperaturii animalelor de experienta dupa administrarea unui
produs injectabil .
Ca animale de experienta se intrebuinteaza iepuri de casa de ambele sexe .
Testul de pirogenitate se executa pe 3 iepuri.
Produsul studiat este corespunzator daca suma celor trei modificari individuale maxime
de temperature nu depaseste 1,4o C; daca aceasta valoare depaseste 2,2oC,atunci
produsu; este repins, daca valoarea este cuprinsa ntre 1,5-2,2oC, atunci proba se
repeta pe 5 iepuri. Apa purificata pentru injectii si Solutia de substanta medicamentoasa
se considera apirogena, daca suma acestor valori pentru 8 iepuri nu depaseste 3,7oC.
Daca aceasta suma este egala cu 3,8oC si mai mult, atunci apa purificata pentru njectii
si Solutia de substanta medicamentoasa este pirogena, adica este respinsa.
Actualmente se fac incercari de a inlocui metoda biologica de control a impuritatilor
pirogene cu metode chimice si fizico-chimice. Solutiile cu continut de substante
progene, fiind prelucrate cu chinona, nu reactioneaza cu tetrabromfenolftaleina.

Este bine cunoscuta metoda fotocolorimetrica de determinare cantitativa a pirogenilor,


bazata pe tratarea lor cu chinona care conduce la formarea culorii rosii(cu lungimea de
unda de maximum 390 nm).
Este elaborate o metoda foarte sensbila- metoda fluorimetrica de determinare a
substantelor pirogene in apa pentru injectii si in unele solutii injectabile, bazata pe
tratarea cu rodamina 6G si l-anilina-naftalin-8-sulfonat. Metoda este bazata pe
capacitatea substantelor pirogene de a mari intensitatea de fluorescent a acestor
reactivi. Rezultatele obtinute coreleaza bine cu cele ale metodei biologice.

50.Erori.Clasificarea erorilor.
Valorile obtinute la determinarile cantitative pot sa difere de valoarea reala,adica se pot
comite erori.
Prin eroare se intelege diferenta numerica dintre valoarea determinata si valoarea reala
a unei marimi .
Prin exacticitate se intelege apropierea valorii numerice determinate experimental de
valoarea reala.
Prin raportarea valorii erorii absolute la cantitatea determinata se obtine eroare reativa.
Eroarea relative este cu atit mai mare cu cit cantitatea de substanata determinate este
mai mica.
In anaiza cantitativa chimica sau fizico chimica se constata 3 grupe de erori :grave
accidentale sau intimplatoare si permanente sau sisteatice.Rezultatele cu erori grave
sunt neglijate ca necalitative.
Erorile accidentale, sau intimplatoare rezulta in urma unor cauze nedeterminate (interne
sau externe).
Erorile permanente sau sistematice se repeta in mod reguat intr-un sir de determinari
repetate.
Erorile sistematice insumate au o valoare diferita de zero , pozitiva sau negativa .Dupa
cauzele care le produc erorile sistematice sunt de trei feluri: metodice ,erori operatorii,
erori instrumentale.In analiza columetrica cele mai tipice erori metodice sunt cele de
titrare.
Erorile operatorii se datoresc executorului fiind o consecinta fiind o consecinta fie a
neatentiei fie a lipsei de experienta si sint in mare parte denature fizica.

Erorile instrumentale se datoresc imperfectiunii instrumentelor pot fi :interne sau


externe.
51.. Validarea metodelor analitice.
Analiza formelor medicamentoase in farmacie se face conform Instructiunii pentru
controlul calitatii formelor medicamentoase preparate in farmacie. Conforma aceste
instructiuni in farmacie se aplica urmatoarele procedee de control: controlul in scris,
controlul organoleptic, controlul-interogatoriu, controlul fizic si controlul chimic.
Controlul in scris- acestui control se supun toate formele medicamentoase preparate in
farmacii. Acest control consta in faptu ca farmacistul cin prepara forma
medicamentoasa introduce intr-un formular specialtoate datele despre aceste date,
masa ingredientelor denumirea preparatului. Formularul impreuna cu reteta se
transmite provizorului-tehnolog la control.
Controlul organoleptic- se analizeaza aspectul exterior( culoarea, omogenitatea),
mirosul, gustul, absenta impuritatilor mecanice. Se verifica gustul la toate formele
medicamentoase destinate copiilor.
Controlul interogatoriu- se efectueaza de catre provizor-tehnolog. El numeste
ingredientul , ian in formele medicamentoase complexe- continutulprimului ingredient si
dupa aceasta farmacistul numeste celelalte ingredient si cantitatea lor.
Controlul fizic- consta in determinarea volumului i(masei) total sau a masei unor doze
aparte.
Controlul chimic- include analiza cantitativa si calitativa a medicamentelor preparate in
farmacie.
Caltatea medicamentelor preparate se apreciaza cu
52 CARACTERISTICI SI CONTROLUL CALITATII PULBERILORConditiile de calitate a

pulberilor se determina dupa farmacopee si normele interne de calitate. Farmacopeea


prevede urmatoarele determinari:
- omogenitate;
- gradul de finete a pulberii;
- masa totala pe recipient pentru pulberi nedivizate;
- uniformitatea masei pentru pulberi divizate
- sterilitatea pentru pulberile care se aplica pe plagi, arsuri si pielea sugarilor;
- dozarea pentru pulberi simple si compuse (divizate si nedivizate).
Omogenitatea. Pulberile trebuie sa prezinte u aspect uniform; intinse in strat
subtire pe o lama de sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari
de particule.

Gradul de finete al pulberii.


Se determina cu ajutorul sitelor standard (I IX) corespunzatoare
gradului de finete prescris al pulberii.
Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20g pulbere se
introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata in monografia respectiva si
se agita, daca nu se prevede altfel timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu
sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu
sita superioara, daca nu se prevede altfel.
Cu ajutorul sitelor se poate efectua si analiza granulometrica a
pulberilor. Analiza granulometrica este operatia de separare a unei pulberi in fractiuni cu
grade diferite de maruntire in functie de sita. In acest scop se utilizeaza 5 9 site care
se suprapun una peste alta de la sita cu dimensiunea laturii interioare mai mare, pana
la sita superioara cu latura mica. Dupa scuturarea acestui dispozitiv un timp de 1 1,5
min. cu o proba de 100 g pulbere, se cantaresc fractiunile ramase pe site si se exprima
procentual fata de cantitatea luata in lucru.
Pentru pulberile la care marimea particulelor este mai mica decat
dimensiunile sitei IX sau pentru cele la care se prevede o anumita forma cristalina, se
pot folosi si alte metode prevazute in monografia respectiva.
Masa totala pe recipient. Se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se
cantareste individual continutul din 10 recipiente. Fata de masa declarata pe recipient
se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul nr 4.
Masa declarata pe recipient

Abaterea admisa

Pana la 10 g

5%

10 g pana la 50 g

3%

50 g pana la 100 g

2%

100 g si mai mult de 100 g

1%
Tabelul nr 4

Uniformitatea masei. La pulberile divizate se cantareste individual continutul a 20


de doze si se calculeaza masa medie. Fata de masa medie calculata masa individuala
poate sa prezinte abaterile procentuale prevazute in coloana A din tabelul nr. 5; pentru
cel mult 2 doze se admit abaterile procentuale prevazute in coloana B din tabelul nr. 5:
Masa medie

Abaterea admisa

Pana la 300 mg

10 %

15 %

300 mg pana la 1 g

7,5 %

11,25 %

1g pana la 10 g

5%

7,5 %

10 g pana la 50 g

3%

4,5 %

Sterilitate. F.R. X prevede sterilizarea obligatorie pentru pulberile (pudrele)


destinate a fi aplicate pe pielea sugarilor, pe plagi deschise sau arsuri. Aceste preparate
trebuie sa fie sterile. De asemenea, toate pulberile care contin antibiotice se vor prepara
pe cale aseptica pentru a asigura atat sterilitatea preparatului cat si stabilitatea
antibioticului, in vederea realizarii efectului terapeutic. Substantele medicamentoase si
auxiliare termostabile, care intra in compozitia acestor pulberi, se vor steriliza la
temperatura indicata.
Metodele de sterilizare se aleg in functie de proprietatile fizico-chimice ale
medicamentelor si materialelor de sterilizat, astfel:
- sterilizare cu aer cald : in etuve incalzite electric, la temperatura de 140 180C. Ustensilele, obiectele din portelan si sticla se incalzesc 60 minute, la 180C.
Lanolina, vaselina, ceara, parafina, pulberile termostabile se incalzesc 3 ore, la 140C
sau 2 ore la160C;
- prepararea pe cale aseptica se aplica formelor care contin substante
termolabile. Intregul echipament de lucru, substantele termostabile, recipientele vor fi in
prealabil sterilizate, iar operatia de preparare se va efectua in boxa sterila. Eticheta
recipientelor in care se conditioneaza aceste pulberi va purta mentiunea preparat
aseptic.
Dozare. Se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva.
Pentru pulberile compuse nedivizate, fata de continutul in substanta activa
declarat, daca nu se prevede altfel, se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul
nr. 6

Continutul declarat in substanta activa


(%)

Abaterea admisa

Pana la 0,1 %

7,5 %

0,1 % pana 0,5 %

5%

0,5 % si mai mult de 0,5 %

3%

Pentru pulberile compuse divizate, fata de continutul in substanta activa declarat,


daca nu se prevede altfel, se admit abaterile procentuale prevazute in tabelul nr. 7
Continutul declarat in substanta activa
(%)

Abaterea admisa

Pana la 10 mg

10 %

10 mg pana la 100 mg

7,5 %

100 mg si mai mult de 100 mg

5%
Tabelul nr. 7

Pentru pulberile simple, continutul in substanta activa se determina conform


prevederilor din monografia substantei respective.
Conservare. In recipiente bine inchise.
Pulberile efervescente se pastreaza in recipiente inchise etans sau in recipiente
bine inchise si in prezenta unei substante deshidratante.

53

Controlul comprimatelor.

Comprimatele sunt supuse la numeroase incercari pentru a controla calitatea lo. Acestea se pot grupa
in:1 . C o n t r o l u l o r g a n o l e p t i c . 2 . C o n t r o l u l f i z i c : greutatea medie;-rezistenta mecanica;d e z a g r e g a r e a . 3 . C o n t r o l u l c h i m i c : -calitatea si cantitatea
substantelor active; - c o n t r o l a r e a c o n t i n u t u l u i i n t a l c .
1.Controlul organoleptic.

Cu privire la aspect, F. R., ed. VIII prevede urmatoarele:- c o m p r i m a t e l e t r e b u i e s a a i b a o


f o r m a r e g u l a t a ; -culoare asemanatoare substantelor pe care le contin;aspect uniform la suprafata si in sectiune, iar marginile intregi. In unele cazuri se
admite folosirea de coloranti
Omogenitatea suprafetei comprimatelor este o cerinta de prima importanta. Prezenta de
ouncte sau pete
maii n t e n s e d e d i f e r i t e c u l o r i e s t e u n i n d i c i u d e a m e s t e c u r i n e u n i f o r m e
a l e c o m p o n e n t e l o r s a u a l e u n o r incompatibilitati survenite intre componente.Controlul
aspectului comprimatelor, dupa un timp de la prepararea lor, are o importanta majorabin
ceea ce priveste urmarirea gradului lor de conservare. Aparitia de schimbari ale
aspectului poate da indicatii asupra unor eventuale modificari petrecute in timp.
2.Controlul fizic.
a). Determinarea greutatii medii a comprimatelor este importanta din
p u n c t u l d e v e d e r e a l c a l i t a t i i medicamentului, dand indicii in legatura cu continutul din
substantele active.Greutatea medie se stabileste in general in mod asemanator in
diferitele farmacopee, prevederile diferanumai in ceea ce priveste numarul de comprimate luate
pentru determinarea si procentul diferentelor
admise.D e t e r m i n a r e a s e f a c e c a n t a r i n d u n n u m a r d e c o m p r i m a t e s i i n p
a r t i n d g r e u t a t e a o b t i n u t a c u n u m a r u l comprimatelor.Una dintre cauzele care
provoaca diferente este scaderea greutatii comprimatelor prin frecarea marginilor sia suprafetei lor in
urma manipularii, ambalarii si expedierii. b). Rezistenta mecanica. Are inportanta din punct
de vedere al ambalarii si transportului comprimatelor.Un grad prea mare de soliditate nu
este admisa, deoarece este in detrimentul dezagregarii.
Dezagregarea.
Este cea mai importanta metoda de control al comprimatelor, deoarece de viteza de
dezagregare a acestoradepinde in mare masura absorbtia substantei active.In ceea ce priveste
elaborarea metodelor de control s-a tinut seama de 3 factori importanti:-mediul cu continut de
acid clorhidric si pepsina al stomacului;- m i s c a r i l e p e r i s t a l t i c e a l e
stomacului;- t e m p e r a t u r a c o r p u l u i .
Calitatea si cantitatea substantei active
se cerceteaza dupa ce s-au extras, s-au separat principiile activedin masa comprimatului.
Aceasta proba este importanta din punct de vedere al calitatii medicamentului.F.R. ed. VIII
prevede ca substanta activa se determina pe cantitatea de pulbere indicata
in monografiarespectiva, luata din amestecul omogen al unui numar de 10 comprimate
pulverizate si se raporteaza la greutateamedie. Fata de cantitatea de substanta activa prescrisa, daca
monografia nu prevede altfel, se admit urmatoarelevariatii:- pentru un continut pana la 0.10 g: 10%;pentru un continut peste 0.10g: 6%.La calcularea acestor limite se tine seama de continutul prevazut
de farmacopee pentru substanta activa.
Determinarea talcului.
Talcul este unul dintre excipientii lubrifianti cei mai inportanti, considerat de unii specialisti indispensabil
lacomprimare. Dar talcul nu este o substanta indiferenta din punct de vedere fiziologic,
de aceea se tinde sa
selimiteze cantitatea lui sau sa se inlocuiasca cu alta substanta. Din acest m
otiv, majoritatea farmacopeelor prescriu dozarea lui si limiteaza cantitatea admisa
la 2-5%.
Conservarea comprimatelor

.Comprimatele se pasreaza la loc uscat si, in unele cazuri, ferite de lumina. Periodic,
comprimatele trebuieverificate in ceea ce priveste timpul de dezagregare.
Ambalarea comprimatelor
.Comprimatele se ambaleaza in cutii din material plastic, metal, flacoane de sticla,
cutii de carton, tuburi desticla sau metal.O metoda foarte avantajoasa de conditionare a
comprimatelor este ambalarea intre doua foi de celofan,material plastic sau aluminiu, fiecare
comprimat avand astfel un ambalaj propriu. Aceste ambalaje sunt mult maiigienice decat
cutiile, sunt destul de estetice si, in unele cazuri, de exemplu folosirea
foliilor, de aluminiu,asigura o buna protectie a substantei active fata de agentii atmosferici.
54 Capsulele gelatinoase elastice trebuie s prezinte urmtoarele caliti:
s prezinte elasticitate bun, rezistnd la traciuni moderate;
s fie relativ transparente, cu excepia celor opace (opacifierea
se obine prin ntroducerea n formulri a oxidului de titan rezultnd capsulecu perei de
culoare alb);
soluia apoas a capsulelor nu trebuie s aib miros neplcut i s nu dea reaci
a pentru metale grele;
proba de dizolvare pentru capsule se face ntr-o soluie format din acid clorhidric
diluat 2ml, pepsin 0,25g i 98ml ap, meninute la 37-38C, timp de 2 ore.
testul de dezagregare-determintimpul necesar eliber rii coninutului dincapsul, n
mediul lichid, n condi
iile de lucru specificate.Conform F.R. capsulele gastrosolubile se dezagregn ap
n maxim 30 min.dacnu se prevede altfel. Conform F.R. capsulele enterosolubile s
nu sedezagrege n soluie de pepsinacidn 120 min., dar sse desfac
n maxim 60min. n soluie alcalinde pancreatin
.uniformitatea masei -se determinpe 20 de capsule-dozarea con inutului n substane
active
-conform F.R.-se admit abateri maimari sau mai mici n funcie de coninutul pe
capsul.F.R. nu prevede determinarea limitelor de excipieni din coninutul
capsulelor,dar se specificla formulare ctalcul trebuie sfie de maxim 3%, acidul
stearicistearatu de Mg sau Ca maxim 1%, aerosilul maxim 10% (sunt ageni de
curgele).Uneori se determin i testul de dizolvare-cantitatea de substan
activdizolvat
ntr-un anumit timp dupintroducerea capsulei n mediul de dizolvare.
e) Ambalare.
Capsulele se elibereaz n ambalaje cu contur cu fag (blistere)
.
f)
Conservare
.
Capsulele gelatinoase prezint dificulti de conser-vare, constituind un mediu prielnic
pentru dezvoltarea microorganis-melor. Din aceast cauz pstrarea se va face la loc
uscat,unde temperatura s nu depeasc 30C. Conservarea n mediu umed i n
ambalaje neetane determin supransmnarea cu fungi,
opacifierea i gonflarea gelatinei.

55APSULELE TARI Caracterele si controlul calitatiiMetodele de control la care


sunt supuse capsulele operculate, caform farmaceutic solid, sunt nscrise n
farmacopei.

FR X, supl.3, 2004 si Ph. Eur. 4th, 2003, supl. 2005, prevdurmtoarele metode:
uniformitatea continutului, uniformitateamasei, dizolvarea si dezagregarea.

Aspect: Capsulele goale trebuie s prezinte aspect uniform caluciu si culoare, cu peretii
ntregi, fr fisuri, pete, bule de aer saualte incluziuni, incolore, transparent sau
translucide, slab colorate n galben sau colorate divers, conform specificatiilor.

Continut n umiditate: 13-16%.

Dizolvare: Testul se efectueaz pentru capsule n acelasi aparatsi mediu de dizolvare


ca ptr. comprimate.

Acesta se efectueaz pentru a demonstra c eliberareasubstantelor active este


corespunztoare.
Dezagregare:

Capsule operculate

Ca mediu lichid se utilizeaz: ap R sau, n anumite cazuri,acid clorhidric 0, M sau


suc gastric artificial R.

Timpul limit de dezagregare pentru capsulele operculate tarieste de 30 minute.

Capsule gastrorezistente

Se utilizeaz acid clorhidric 0,1M, ca mediu lichid

Timpul de rezistent n mediul acid variaz n functie deformularea capsulelor


examinate si este, de obicei de 2 h pnla 3 h, niciodat mai mic de 1 h.

Nici o capsul nu trebuie s prezinte semne de dezagregare saualte fisuri, care ar


putea antrena pierderi ale continutului.

Se nlocuieste solutia acid, cu solutie-tampon fosfat de pH6,8, iar timpul de


dezagregare trebuie sa fie de cel mult 1H

56
F.R. X prevede verificarea urmtorilor parametrii pentru solutii
A. Aspect

A1. Soluii trebuie s fie limpezi, practic lipsite de particule n suspensie. Controlul se
face pe 25 fiole sau pe 10 flacoane care conin pulberi pentru preparatele injectabile
dizolvate.
Controlul se face n faa unui ecran pe jumtate alb pe jumtate negru, dup cteva
rsturnri ntr-un unghi perpendicular pe raza de lumin a unui tub de neon sau a unui
bec electric mat de 100 W.
A2. Soltiie dup o agitare de 1-2 minute trebuie s fie omogene i fr reziduuri fixate pe
fundul i pe gtul fiolei sau al flaconului. Pot prezenta un uor sediment redispersabil
prin agitare i trebuie s corespund probei de pasaj.
Pentru verificarea suspensiilor injectabile uleioase se admite o uoar nclzire la 37 0C.
A3. Emulsiile injectabile trebuie s aib aspect omogen dup agitare i s nu prezinte
nici un semn de separare a fazelor.
B. Culoarea este dependent de substana activ sau de sau solvent. O eventual
colorare nu trebuie s fie mai intens dect coloraia etalonului de culoare prevzut n
monografia respectiv.
C. pH-ul apropiat pe ct posibil de neutralitate i se verific poteniometric.
D. Controlul sterilitii se face conform F.R. X.
E. Controlul impuritilor pirogene se face conform F.R. X i este obligatoriu pentru
medicamentele injectabile administrate n cantiti mai mari de 10-15 ml.
F. Uniformitatea volumului se verific conform indicaiilor F.R. X pe 10 fiole utiliznd o
sering potrivit pentru a determina volumul n ml. Volumul de lichid injectabil care
trebuie s existe n fiole este cel prezentat n tabelul 4.1.:

Tabelul 1.1.
Volumul de lichid
injectabil declarat
(n mililitri)

Volumul de lichid care trebuie introdus


n fiole (n mililitri) i abaterea admis
Pentru lichide
injectabile apoase

Pentru lichide
vscoase

1,0

1,1 5 %

1,2 5%

2,0

2,2 5%

2,3 5%

3,0

3,2 5%

3,3 5%

4,0

4,25 5%

4,4 5%

5,0

5,3 5%

5,5 5%

10,0

10,5 3%

10,8 3%

20,0

20,6 3%

21,0 3%

G. Uniformitatea masei se efectuat pe 10 flacoane de pulbere, iar masa individual


a coninutului pe flacon poate s prezinte fa de masa medie calculat abaterile
prevzute n tabelul 4.2.:
Tabel 1.2.
Masa medie a coninutului pe flacon

Abatere admis
A

Pn la 120 mg

10%

20%

120 mg pn la 300 mg

7,5%

15%

300 mg i mai mult de 300 mg

5%

10%

57Controlul calitii unguentelor S-a urmrit calitatea unguentelor


realizatepentru selectarea celor mai bune formule .
Preparatele au fost pstrate n recipiente adecvate, bine nchise, la temperatura
camerei (lamax. 25C). Au fost efectuate urmtoarele probe de control: aspectul,
culoarea, mirosul,tipul de emulsie, pH-ul, capacitatea de ntindere, vscozitatea, punctul
de picurare, capacitatea de
penetrare, probe specifice de control pentru
unguente protectoare.
Aspectul: determinarea aspectului s-a fcut n conformitate cu prevederile F.R. X [5] de
la
monografia Unguente. Unguentele trebuie saib un aspect omogen, ntinse n strat
sub
ire pe o lam de microscop i examinate cu lupa (4.5), nu trebuie s prezinte picturi
sau aglomerri de particule. Culoarea: caracteristic componentelor. Se etaleaz n
strat subirecirca 3 g prob pe o sticlde ceas i se determin culoarea privind pe
unfond alb. Serepet procedura cu o prob standard (respectiv considerat ca fiind
proba iniial).
Culoarea nu trebuie s se modifice n timp.
Mirosul: caracteristic componentelor. Se ntinde n strat subire 0.52.0 g prob pe o
sticl
de ceas. De la o distan de 46 cm se comparmirosul probei cu cel al unei probe
martor, n mai puin de 15 min. Proba i standardul trebuie saib mirosuri compatibile.
Tipul de emulsie:s-a utilizat metoda dilurii i cea a colorrii folosind soluia de albastru
de metilen 0.25% i Sudan III 1% [4].
Determinarea pH-ului: s-a efectuat dup
o prelucrare a preparatelor, respectiv extracia probelor cu ap (1 : 5) i msurarea
pH-ului fazei apoase. La 5 g de prob se adaug 25 ml de api se agit ntr-un
Erlenmeyer cu dopnclzind pe baia de apa la 6
C timp de 10 min. Dup rcire, se separ faza apoas de faza uleioasi se

determin pH-ul la hrtia indicator universal


Capacitatea de ntindere:s-a determinat cu ajutorul metodei Ojeda-Arbassa [4]. Pe
placa de sticl inferioar se aduce 1 g prob peste care se aeaz a doua plac. Se
determin diametrul cercului ocupat de prob in urma presrii suferite. Dup intervale
egale de timp (1 min.) se aduc pe placa superioar greuti n ordine cresctoare (50 g,
100 g, 150 g, 250 g, 500 g,750 g) i se citesc diametrele cercurilor formate. Valorile se
pot reprezenta grafic(curba extensiometric) nscriind pe ordonat valoarea suprafeei
cercului i pe abscisgreutatea aplicat
. Vscozitatea: s-a determinat cu ajutorul vscozimetrului rotaional Brookfield
duptehnica de lucru prezentat n F.R. X.
Capacitatea de penetrare: s-a determinat cu ajutorul penetrometrului tip Labor dup
tehnica de lucru prezentat n F.R. X.
Punctul de picurare:s-a determinat cu ajutorul aparatului Ubbelohde dup tehnica de
lucru prezentat n F.R. X.
Determinarea stabilitii: s-a fcut prin pstrarea probelor n dou condiii de
temperatur(la 2C i la 40C) astfel: ntr-o fiol de cntrire prevzut cu capac se
introduc 5 g de probi fiola se menine 8 ore la temperaturile menionate, dup care se
examineaz aspectul probelor

58 Siroprile
CARACTERE I CONTROL
F.R.X prevede la siropuri controlul urmtorilor parametrii:
Densitatea relativ: se determin con#form prevederilor F.R.Xde la paraGraFul
Densitate relativ
. *Indice de refracie: se determin conform prevederilor FR.X de la paragraful
Indice de refracie
.
m'asa total pe recipient: acest parametru se determin prin cintrirea individual a
continutului din10 recipiente. fat de masa declarat pe recipient se admit abaterile
Siropurile sunt solutii limpezi sau slab opelescente, avind gustul si mirosul
componentelorsau al aromatizantului olosit, dependente de natura componentelor
dizolvate, culoarea, gustul imirosul Fiind variabile. Sunt lichide viscoase limpezi n
afar de cele care contin emulsii, care suntopalescente, avind aspect laptos.
De asemenea unele siropuri preparate cu tincturi pot deveni tulburidup un timp,
datorit rinilor sau clorofilei
care precipit. in general aspectul siropurilor industriale depinde deci de claritate i culo
are. in H design-ulIunui sirop, alegerea culorii se efectueaz de obicei n legtur
cu aroma, utilizind aromatizansi iconservanti admii de ministerul Snttii.
Dozarea: acest parametru se determin conform prevederilor din monografia
respectiv.continutul n substant activ poate s prezinte fat de valoarea declarat
abaterile procentuale prevzute n tabelul urmtor dac monografia nu prevede altfel

59Controlul calitii tincturilor..

n controlul de calitate vor fi apreciatecaracteristicilor organoleptice ale


tincturilor.1).aspect sunt lichide limpezii colorate. Prin diluare cu apa, unele
devinopalescente sau se tulbur ;Culoarea varia:din frunze, la verde-brun;brun verzui Tinctura Eucalipti;galben-brun - Tinctura Aurantii sau Tinctura Aconiti;rou-brun
- Tinctura Geniana;brun nchis - Tinctura Opii.Culoarea nu este concludent
pentru cn timp se poate modifica (uneori se nchide, alteori se deschide).
Opalescena sau tulburarea apar cnd la obinerea tincturii s-a folosit unalcool mai
concentrat; sau se formeazspum, cnd componentele au propriet
itensioactive.2). Mirosul este caracteristic componentelor i solventului;3). Gustul este
caracteristic componentelor;Mirosul imprimat de unele componente aromate ca la
tincturaAurantii,Valerianai Menthae, alteori predominmirosul de alcool.Gustul este de
obiceiarztor, puin amrui, datoritalcaloizilor sausubstanelor amare.4). determinarea
coninutului n fier, metale grele - acestea fiind impuriti admise nanumite
limite;5).determinarea coninutului n alcool, apreciind concentraia alcoolica tincturii;6).
determinarea reziduului prin evaporare - depinde de raportul produs vegetal/sol-venti
de solvent;7). pH-ul tincturilor F.R. X nu indic
pentru tincturi anumite valori de pH, cu excepia tincturii deaconit la care este indicat
pH-ul ntre2 - 3.8). Reaciile de identificare a principiilor active se folosete
cromatografia nstratsubire. Pentru unele tincturi se va determinai dozarea principiilor
active, respectivla cele ce au coninut declarat n principii active.
60
Preparate parenTerale
In ceea ce priveste controlul materiilor prime, se realizeaza dupa criteriilegeneralei au
la baza prevederile din farmacopee dar i din normele de calitate nvigoare. Pentru
unele substanesolventi se urmarestei controlul pirogenitatii.Mentionam ca la
produsele parenterale care se prepara n condiii aseptice sefolosesc materii prime
sterile.Efectuarea controlului calitatii n fiecare etapa de lucru este o condiieobligatorie
a oricarui producator. n fiecare etapa de productie este necesar sa serespecte cu
strictete regulile de buna fabricatie ca produsul final sa corespundacondiiilor de calitate
necesare.Controlul integral al medicamentelor parenterale cuprinde numeroase
probede natura fizico-chimica, biologica, microbiologicai clinica.
- aspectul:solu
iile parenterale terbuie sfie limpezi, lipsite de particule nsuspensie.Claritatea este o
condi
ie eseniala acestor preparate. Controlul serealizeaza conform prevederilor
FR X. ; eventualele impuriti pot proveni din:recipiente care n-au fost bine splate; filtre
ca lasscame (azbest sau celuloz);sistemele de nchidere;aer la umplerea
i nchiderea fiolelor sau se pot forma prin cristalizarea unor componente din soluie sau
datoritalcalinitii cedate de sticl
.Este greu de realizat controlul marimii particulelor dar vom tine cont de faptulca existo
anumittolerann ceea ce privete mrimea particulelor.
Accidentele datorate acestor particule sunt foarte rare, totui prezint un riscideci
prezena lor trebuie redusla minim.- culoarease verifica n conformitate cu etaloanele
de culoare prevazute n FR X.
- pH-ul
se verifica prin metoda poteniometrica.
- variantele de volumdepinde de volum
i densitate. Se va tine seama de faptulca volumul de soluie din fiol
este mai mare dect volumul declarat pentru a evitapierderile de la prelevarea dozelor.

- determinarea cantitativa
se efectueaza aplicand metode caracterisitice fiecareisubstanemedicamentaose
.- controlul impurit ilor pirogeneeste o probde control specific
pentrusoluiile injectabile care se administreazn volum de 20 ml sau mai mare, o
singur dati pentru preparate suspectate de pirogenitate, datorit
naturii materiilor prime:opoterapice, glucoz
, gluconat de calciu.Testul de pirogenitate urmrete creterea temperaturii la iepuri
dup administrarea unui medicament care ar putea fi impurificat cu pirogene(conform
FRX).
- Controlul sterilit ii Sterilitatea trebuie controlatla toate preparatele injectabile
dupnormeleoficinale de la controlul sterilitii.Conform prevederilor din Farmacopeea
Europeanai Farmacopeea Romn ediia a X-a, Supliment din 2001, n timpul fabric
rii, condiionrii, depozitriiidistribuirii preparatelor farmaceutice trebuie luate m
suri adecvate pentru asigurareacalit
ii microbiologice a produselor. Din acest punct de vedere preparatelefarmaceutice se
mpart pe 4 categorii, dupcum urmeaz
:Categoria 1 preparate obligatoriu sterile conform monografiei formeifarmaceutice
respectivei alte preparate etichetate sterile;Categoria 2 preparate pentru aplicare
localsau pentru administrare pe calerespiratorie, cu excep
ia preparatelor obligatoriu sterilei a dispozitivelor transdermice.Categoria 3 preparate
pentru administrare pe cale oralsau rectal
ianumite preparate pentru administrare pe cale oralcare conin materii
primedeorigine natural(animal, vegetal, mineral) atunci nd nu se poate efectua
opretratare antimicrobian

S-ar putea să vă placă și