1.

CALCULE CU MRIMI sI UNITI IMPORTANTE N CHIMIE

Executarea corecta a calculelor n cadrul diverselor operatii de
laborator si aplicatii de chimie, presupune cunoasterea principalelor notiuni
care stau la baza evaluarii cantitative a transformarilor fizico-chimice. Aceste
notiuni vor fi prezentate mai jos:

substanta chimica, element chimic, compus chimic;

masa atomica; atom-gram; kiloatom-gram;

masa moleculara; molecula-gram; milimol, kilomol;

masa echivalenta sau echivalent-gram;

calcul de numar de moli sau atom-gram cunoscnd masa

substantei;

raportul de masa;

compozitia procentuala.
SUBSTANTA CHIMICA, ELEMENT CHIMIC, COMPUS CHIMIC
Substanta chimica este definita ca fiind un tip omogen de materie,
cu o compozitie chimica bine definita.
Substantele chimice pot fi submpartite n doua categorii: substante
elementare (elemente chimice) si substante compuse (compusi chimici).
Elementul chimic poate fi definit ca fiind tipul de materie care consta
din atomi de acelasi fel (adica din atomi ale caror nuclee au toate aceeasi
sarcina electrica).
Elementele sunt reprezentate printr-un simbol, compus dintr-o litera
sau doua, de exemplu, simbolul hidrogenului este H, al oxigenului O, al
clorului Cl etc. Simbolurile tuturor elementelor chimice sunt trecute n
sistemul periodic al lui Mendeleev.
Elementele chimice pot fi formate din unul sau mai multi atomi. Astfel
gazele rare (argonul, neonul etc.) sunt elemente monoatomice, notndu-se
cu Ar, Ne etc. n timp ce majoritatea gazelor obisnuite (oxigenul, clorul,
azotul etc.) sunt biatomice, notndu-se cu O 2, H2, Cl2, N2 etc. Exista si
elemente poliatomice, ca de exemplu fosforul, P4, sulful, S8 etc.
Gradul de asociere al atomilor ntr-un element poate sa varieze n
functie de conditiile n care se afla elementul respectiv. De exemplu, n
intervalul de temperatura 20 - 10000C, sulful octoatomic S8trece succesiv,
pe masura cresterii temperaturii, n S 6, S4 si S2. De aceea, trebuie retinut
faptul ca denumirea de element biatomic, triatomic, tetratomic etc. se refera
la starea elementului respectiv n conditii obisnuite de temperatura si
presiune.
Compusul chimic poate fi definit ca fiind substanta rezultata prin
combinarea, n anumite proportii, a doua sau mai multe elemente chimice.
Compusul chimic rezultat are proprietati diferite de ale elementelor care l
compun.
Orice compus chimic se reprezinta printr-o formula chimica, care indica
numarul de atomi ai diferitelor elemente care intra n compozitia sa. De
1

exemplu, formula acidului azotic HNO 3, a oxidului de magneziu MgO, a

clorurii de zinc ZnCl2 etc.
Moleculele chimice rezulta prin unirea (n anumite conditii si dupa
anumite reguli) a doi sau mai multi atomi. Atomii pot fi de acelasi fel sau
diferiti. n primul caz se obtin molecule de substante elementare, ca de
exemplu Cl2, O2, P4 etc, n timp ce n al doilea caz se obtin molecule de
substante compuse cum sunt MgO, ZnCl2, SO2, H2O etc.
MASA ATOMICA, ATOM-GRAM, KILOATOM-GRAM
Masa atomica este o marime relativa care arata de cte ori atomul
unui element este mai mare dect unitatea atomica de masa (u.a.m). Drept
unitate atomica de masa s-a ales daltonul, care reprezinta a douasprezecea
parte din masa atomului de carbon. Rezulta ca masa atomica este un numar
fara dimensiuni. De exemplu, masa atomica a hidrogenului este 1,008, a
oxigenului 16, a clorului 35,453 etc. Masele atomice se noteaza cu litera A
urmata de indicele care indica substanta.
Exemple:
AH = 1,
AC = 12,
AFe = 56
Atomul-gram (atom-g) este o marime dimensionala ce reprezinta
cantitatea n grame dintr-un element, numeric egala cu masa lui atomica. Se
calculeaza exprimnd masa atomica n g.
Exemple:
1 atom-g O = 16g,
1 atom-g Al = 27g
Kiloatom-gram (katom-g) este o marime derivata: 1 Katom-g =
103 atom-g, si se defineste ca marime dimensionala ce reprezinta cantitatea
n kg dintr-un element, numeric egala cu masa lui atomica. Se calculeaza
exprimnd masa atomica n kg.
Exemple:
1 katom-g Cu = 64 kg,
1 katom-g C = 12
Kg
MASA MOLECULARA, MOLECULA-GRAM, MILIMOL, KILOMOL
Masa moleculara, M, este o marime relativa ce arata de cte ori
molecula unui e 555j92f lement poliatomic sau molecula unei combinatii este
mai mare dect u.m.a.
Masa moleculara reprezinta suma maselor atomice ale elementelor
componente (tinnd cont de coeficientii stoechiometrici). n calcule masele
moleculare se rotunjesc.
Exemple:
MHCl = 1 + 35,5 = 36,5
MNaOH = 23 + 16 + 1 = 40
Molecula-gram, mol, este cantitatea n grame dintr-o substanta
numeric egala cu masa moleculara a substantei.
Molul reprezinta cantitatea n grame dintr-o substanta egala cu suma
maselor absolute a N particule, reprezentate printr-o formula chimica.
2

Se calculeaza exprimnd masa moleculara n g.

Termenul de mol se aplica la:
substante cu formule moleculare cunoscute: H2O, HCl etc.;
substante ce nu formeaza molecule: NaCl, CaCl2 etc.;
la atomii liberi: H, Cl etc.;
la ioni: Na+, Cl- etc.;
la particule subatomice: e-.
Exemple:
1 mol O2 = 32 g,
1 mol CaO = 56g
Milimol, mmol, este o marime derivata:
1 mmol = 10-3 mol
si reprezinta cantitatea n mg dintr-o substanta, numeric egala cu masa ei
moleculara. Se calculeaza exprimnd masa moleculara n mg.
Exemple:
1 mmol F2 = 38 mg,
1 mmol H3PO4 = 98 mg
Kilomol, kmol, este o marime derivata:
1 kmol = 103 mol
si reprezinta cantitatea n kg dintr-o substanta, numeric egala cu masa ei
moleculara. Se calculeaza exprimnd masa moleculara n kg.
Exemple:
1 kmol Cl2 = 71 kg,
1 kmol HNO3 = 63 kg
MASA ECHIVALENTA SAU ECHIVALENT-GRAM
Echivalent chimic (gram) al unui element, este acea cantitate,
exprimata n grame, din acest element care se combina cu 1 g de hidrogen
sau 8 g oxigen.
n sensul teoriei atomice, echivalentii chimici reprezinta mase relative
ale atomilor care se combina, raportate la masa atomului de hidrogen (cel
mai usor atom).
Echivalentul gram:
la elemente se calculeaza prin mpartirea masei atomice la
valenta.
la saruri se calculeaza mpartind masa moleculara la produsul
dintre valenta metalului si numarul atomilor de metal;
la oxizi se obtine mpartind masa moleculara a oxidului la
produsul dintre numarul atomilor de metal sau nemetal si valenta
acestuia;
la acizi si baze, se calculeaza mpartind masa moleculara la
numarul atomilor de hidrogen care se pot nlocui prin metale,
respectiv numarul gruparilor oxidril, (OH).
Exemple:
=

g/echivalent

g/echivalent
g/echivalent
g/echivalent
g/echivalent

CALCUL DE NUMAR DE MOLI SAU DE ATOM-GRAM CUNOSCND

MASA SUBSTANTEI
Numar de moli: se calculeaza mpartind masa substantei, exprimata
n grame, la masa ei molara.
Numar de atomi-gram, se calculeaza mpartind masa substantei
elementare exprimata n grame la masa atomica a elementului.
RAPORTUL DE MASA
- reprezinta raportul cantitativ al elementelor care compun unitatea de
structura a substantei chimice compuse.
COMPOZITIA PROCENTUALA
A calcula compozitia procentuala a unei substante compuse
nseamna a calcula % n care sunt continute elementele respective n
unitatea de structura.
PROBLEME REZOLVATE:
Problema nr.1
Cti atom-g reprezinta: 60 g C; 0,4 katom-g N?
60 g C = 60 : 12 = 5 atom-g C
0,4 katom-g N = 0,4 103 = 400 atom-g N
Problema nr.2
Cte grame reprezinta: 8 mol H2; 500 mmol CaO; 0,02 kmol H2SO4?
8 mol H2 = 8 2 = 16 g H2
500 mmol CaO = 500 55 10-3 = 27,5 g CaO
0,02 kmol H2SO4 = 0,02 103 98 = 196 g H2SO4
Problema nr.3
Cti moli reprezinta: 4 g CuSO4; 300 mmol KOH; 0,4 kmol HNO3?
4 g CuSO4 = 4 : 160 = 0,025 mol CuSO4
300 mmol KOH = 300 10-3 = 0,3 mol KOH
4

0,4 kmol HNO3 = 0,4 103 = 400 mol HNO3

Problema nr.4
Sa se calculeze masa molara pentru: H2O, CaCO3?
= (1 2) + 16 = 18 g H2O
= 40 + 12 + (3 16) =100 g CaCO3
Problema nr. 5
Sa se calculeze raportul de masa al apei.
= (2 1) + 16 = 18
H : O = 2 : 16 = 1 : 8
Problema nr. 6
Sa se calculeze raportul de masa pentru CaCO3.
= 40 + 12 + (3 16) = 100
Ca : C : O = 40 : 12 : 48 = 10 : 3 : 12
Problema nr. 7
Sa se calculeze compozitia procentuala a apei.
= (2 1) + 16 = 18
18 g H2O ............................ 2 g H
100 g H2O ............................ x
x = 11,11% H
y = 100 - x = 100 - 11,11 = 88,89 % O
Problema nr.8
Sa se calculeze masa de sulf existenta n 680 g de CaSO4 anhidru.
= 40 + 32 + (16 4) = 136
136 g CaSO4 ..................................... 32 g S
680 g CaSO4 ..................................... x
x = 160 g S
Problema nr.9
Determinati formula unei substante care contine : 43,39% Na, 11,32%
C si 45,28% O.
NaxCyOz
x = 43,39 : 23 = 1,89 atom-g Na
1,89 : 0,94 = 2,01
y = 11,32 : 12 = 0,94 atom-g C
0,94 : 0,94 = 1
5

z = 45,28 : 16 = 2,83 atom-g O

x:y:z=2:1:3
NaxCyOz = Na2CO3

2,83 : 0,94 = 3,01

PROBLEME PROPUSE:
1. Cte grame reprezinta:
10 atom-g Ca; 5 atom-g Al; 2 atom-g S; 0,5 katom-g O; 0,2 katom-g C; 0,1
katom-g Fe?
2. Cti atom-g reprezinta:
70 g N; 80 g O; 3,55 g Cl; 0,5 katom-g Cu; 0,4 katom-g Ag; 0,3 katom-g Au?
3. Cti katom-g reprezinta:
200 g H; 420 g O; 660 g N; 50 atom-g Zn; 40 atom-g Cd; 30 atom-g
Hg?
4. Cti mol reprezinta:
6,2 g C2H2; 30 mmol Fe2O3; 0,6 kmol CO2?
5. Cte kg reprezinta:
0,4 kmol Ca(OH)2; 5 kmol CaCO3; 0,06 kmol HNO3?
6. Cti kmol reprezinta:
1,2 kg FeS2; 3,4 kg Fe2O3; 0,23 kg C2H5OH?
7. Calculati masa molara pentru:
Ca3(PO4)2; Na2S; CaCl2; AlCl3; Na3PO4; NH4H2PO4; Al2(SO4)3?
8.
Calculati echivalentul-gram pentru:
Na; Al; SO2; Al2O3; HCl; H3PO4; Ca(OH)2; Al(OH)3; CuSO4; Al2(SO4)3; HNO3;
KOH; Ba(OH)2; Fe(OH)3; MgO; Fe2O3.
9.
Sa se calculeze raportul de masa al elementelor care compun
CaCO3.
10. Sa se calculeze raportul de masa al elementelor care compun CaO.
11. Sa se calculeze raportul de masa al elementelor care compun
Al2(SO4)3.
12. Sa se calculeze compozitia procentuala a Ca3(PO4)2.
13. Sa se calculeze compozitia procentuala a Na2SO4.
14.Sa se calculeze compozitia procentuala a Al2(SO4)3.
15. Sa se afle compozitia procentuala a unui aliaj format din 140
g argint si 260 g aur.
16. La analiza a 2 g aliaj Cu-Au-Ag s-a gasit 0,4Au; 1,2 gCu si 0,02
g impuritati. Determinati compozitia procentuala a aliajului.
17. Determinati masa fierului existent n 111,2 kg calaican (FeSO4 7
H2O).
18. Determinati masa fosfatului monoacid de amoniu n care se
gasesc 4,5 kg hidrogen.
19. Aflati formula substantei care contine: 28,67 % K; 1,47 % H si 22,8
% P.
20. Sa se afle formula substantei al carui raport de masa este: H : S :
O = 1 : 16 : 24.
21. Determinati formula chimica a substantei al carui raport de masa
este:
6

Ca : H : P : O = 20 : 2 : 31 : 64
22. Determinati formulele combinatiilor cu compozitia procentuala:
a). 43,09% K; 39,21 % Cl; 17,7 % O
b). 36,67 % K; 33,33%; 30 % O
c). 31,8 % K; 28,9 % Cl; 39,3 % O
d). 28 % K; 25,7 % Cl; 46,3 % O
23. Determinati formulele substantelor n care raportul de masa al
elementelor componente este:
a). Ca : S : O = 5 : 4 : 6
b). Ca : S : O = 5 : 4 : 8
c). Ca : P : O = 60 : 31 : 48
d). Ca : P : O = 60 : 31 : 64
e). Ca : H : P : O = 40 : 1 : 31 : 64

2. CONFIGURAIA ELECTRONIC A ATOMILOR

Marimile caracteristice nucleului sunt:

Z: numar de ordine, numar atomic, numar de protoni ( = numarul

de electroni);

A: numar de masa, masa atomica, suma de nucleoni;

N = A - Z : numar de neutroni:

N - Z : numar izotopic.
izotopi = acelasi Z
izobari = acelasi A
izotoni = acelasi N
REGULI DE OCUPARE CU ELECTRONI A ORBITALILOR ATOMICI
a). Ocuparea cu electroni se face n ordinea cresterii energiei;
b). Principiul excluziunii lui Pauli
Conform acestui principiu, ntr-un atom nu pot exista doi sau mai multi
electroni care sa aiba toate cele patru numere cuantice (n, l, m, m s) identice.
Toti electronii unui atom trebuie sa difere ntre ei cel putin prin unul din cele
patru numere cuantice.
c). Regula lui Hund - electronii se repartizeaza n numarul maxim de
orbitali de acelasi fel care le sta la dispozitie. Cu alte cuvinte, mai nti se
ocupa pe rnd fiecare orbital cu cte un electron si numai dupa aceea cu cel
de-al doilea.
SUCCESIUNEA DE OCUPARE A NIVELELOR SI SUBNIVELELOR
ENERGETICE CU ELECTRONI
a). Regula sumei n + l
Conform acestei reguli valoarea crescatoare a paturilor si nivelelor
energetice este data de valoarea crescatoare a sumei n + l. Daca doua sau
mai multe nivele au aceeasi valoare a sumei n + l, nivelele corespunzatoare
numarului cuantic n cel mai mic are energia mai mica.
b). Tabla de sah Goldanski
1s
2s
2p

3s
3p

3d

4s
4p

4d
4f

5s
5p

5d
5f

6s
6p

6d

7s
7p

8s

c). Cu ajutorul sistemului periodic.

8

Orbitalii de tip:
s = 2 e-;
p = 6 e-;
IA
s1

IIA
s2

III- IV
B -B
d1 d2

VB
d3

VI
-B
d4

VII
-B
d5

d = 10e-;

VIII-B
d6

d7

d8

IB
d9

IIB
d10

f = 14 e-;
III
-A
p1

IV
-A
p2

VA
p3

VI
-A
p4

VII VIII-A A
p5 p6

Exemple:
Pentru Z = 11 sa se scrie configuratia electronica.
Z = 11
1s2 2s2 2p6 3s1
Numarul din fata ultimului orbital de tip s ne da numarul perioadei, iar
ultimul orbital ne da numarul grupei.
n cazul Z = 11 avem perioada a 3-a, grupa I-A.
PARTICULE EMISE DIN NUCLEE RADIOACTIVE
Partea centrala a atomului n care este acumulata aproape toata masa
atomului are dimensiuni de ordinul a 10-15 m n comparatie cu dimensiunile
atomilor care sunt de ordinul de marime a 10-10m.
n nucleu exista protoni - particule cu sarcina electrica pozitiva si
neutroni - particule neutre.
Un nucleu (sau denumit mai general nuclid) oarecare este exprimat
simbolic sub forma
, n care s-a notat cu X simbolul atomului din care face parte nucleul
respectiv; cu Z s-a notat numarul de protoni sau numarul de sarcini electrice
elementare a nucleului, iar cu A s-a notat numarul de nucleoni sau masa
aproximativa a nucleului exprimata n unitati atomice de masa. Numarul de
neutroni se obtine scaznd din numarul de nucleoni, numarul de protoni.
Deci numarul de neutroni este A - Z.
Doi nuclizi X si Y sunt izotopi daca au acelasi numar de protoni sau
altfel spus daca atomii corespunzatori ocupa acelasi loc n sistemul periodic
al elementelor. Acesti nuclizi izotopi se exprima simbolic:
;
.
Doi nuclizi X si Y sunt izobari daca au acelasi numar de nucleoni sau
daca atomii au aceeasi masa. Acesti nuclizi izobari se exprima simbolic sub
forma:
;
.
Doi nuclizi X si Y sunt izotoni daca au acelasi numar de neutroni. Acesti
nuclizi izotoni se exprima simbolic sub forma:
.

, cu conditia: A - Z =

Configuratia unui nuclid instabil se modifica prin dezintegrare,

conducnd la o alta configuratie care poate fi stabila, sau de asemenea
instabila.
n functie de particula emisa din nucleu, exista diferite tipuri de
dezintegrari:
a). Dezintegrarea
Procesul n care un nucleu de masa A si sarcina Z emite n mod
spontan particule (
sau
) cu eliberarea unei cantitati de energie sub
forma energiei cinetice a particulelor , se numeste dezintegrare .
Schematic procesul de dezintegrare se reprezinta astfel:
+
n urma dezintegrarii se obtine un nou nucleu al unui atom situat n
sistemul periodic cu doua casute mai la stnga.
b). Dezintegrarea
Nucleele radioactive sunt cele mai numeroase. Acest tip de
dezintegrare apare natural la nucleele cu Z 81.
Dezintegrarea radioactiva :
+
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1

Se da nuclidul
. Sa se scrie marimile caracteristice nucleului, valori,
semnificatii. Sa se scrie cte 2 izotopi, 2 izobari si 2 izotoni.
Z = 56 - numar de ordine, numar de protoni, numar atomic;
A = 137 - numar de masa, masa atomica,
A - Z = 81 - numar de n0;
N - Z = 25 - numar izotopic.

izotopi Z = 56
izobari A = 137
izotoni N = 81
Problema nr.2
Grupati urmatorii nuclizi pe specii caracteristice:
Izotopi:

10

Izobari:
Izotoni:
Problema nr.3
Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut
din
prin emiterea a 6 particule si 4 particule . Precizati grupa,
perioada si principalele proprietati ale noului element format.
6
+4
+
6
2
10
1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d 4p6 4d10 5p6 6s2 4f14 5d10 6p4
perioada a 6-a
grupa VI-A, metal
2

PROBLEME PROPUSE
1. Sa se stabileasca pozitia n sistemul periodic si caracterul chimic
al elementelor cu Z: 12, 16, 24, 26, 29, 32, 36, 47, 64, 83.
2. Sa se scrie configuratia elementului E1 din perioada a 5-a, grupa V-A
si a elementului E2 din perioada a 4-a, grupa V-A.
Sa se stabileasca caracterul chimic al elementelor respective.
Care este valoarea Z1 si Z2 pentru cele doua elemente?
stiind ca A1 = 122 si A2 = 75 sa se calculeze marimile caracteristice
nucleelor respective si sa se scrie un izotop pentru E1 si un izobar pentru E2.
3. O specie atomica are Z = 16 si A = 32.
Cti e-, p+, n0 are specia si cum poate fi redata simbolic?
Scrieti cte un izotop, izoton si izobar al speciei. Precizati pozitia n
sistemul periodic si caracterul chimic al elementului.
4. Se da urmatoarea serie de nuclizi:
Sa se grupeze nuclizii pe baza relatiei dintre A, Z, N.
5. Se da izotopul cu urmatoarea compozitie a nucleului: 15 p + si 16
0
n . Scrieti configuratia electronica a elementului, marimile caracteristice
nuclidului, pozitia n sistemul periodic, un izotop, un izobar si un izoton
posibil. Elementul formeaza un acid cu compozitia procentuala: H - 3,06%, X
- 31,63%. Care este formula acidului si ce stare de oxidare are X?
Mase atomice: H - 1, O - 16.
6. Elementul X din perioada a 3-a, grupa VI-A are n nucleu si 16 n 0.
Scrieti configuratia electronica a elementului, marimile caracteristice
nuclidului, un izotop, un izobar si un izoton posibil. Elementul formeaza un
acid n care starea lui de oxidare este 4+. Care este formula acidului si
compozitia lui procentuala?
Mase atomice: H - 1, O - 16.

11

7. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut

din
prin emiterea a 7 particule si 5 particule . Precizati grupa,
perioada si principalele proprietati ale noului element format.
8. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut
din
prin emiterea a 7 particule si 6 particule . Precizati grupa,
perioada si principalele proprietati ale noului element format.
9. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut
din
prin emiterea a 5 particule si 4 particule . Precizati grupa,
perioada si principalele proprietati ale noului element format.
10. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut
din
prin emiterea a 6 particule si 5 particule . Precizati grupa,
perioada si principalele proprietati ale noului element format.
11. Sa se scrie configuratia nvelisului electronic a nucleului obtinut
din
prin emiterea a 7 particule si 4 particule . Precizati grupa,
perioada si principalele proprietati ale noului element format.
3. PROPRIETI FIZICE sI CHIMICE ALE ELEMENTELOR
Proprietati fizice si modul de variatie corelat cu pozitia elementelor
n sistemul
periodic.
1.
Volumul atomic
Volumul atomic este definit prin relatia:

este o functie periodica de numarul atomic. Volumele atomice cele mai mari
le au metalele alcaline, iar cele mai mici, metalele tranzitionale.
creste VI B creste VIII A

scad
2.
Razele atomice
O periodicitate analoga prezinta si razele atomice. Cele mai mari raze
atomice prezinta metalele alcaline, iar cele mai mici, metalele tranzitionale.
Raza atomica (ra):
creste VI B creste VIII A

12

creste
3.
Razele ionice
Razele ionice variaza la fel ca si razele atomice. Cu ct sarcina pozitiva
a ionilor pozitivi este mai mare cu att raza este mai mica.
Razele ionilor negativi sunt mai mari dect razele atomilor. Cu ct
sarcina negativa a ionilor negativi este mai mare, raza ionilor este mai mare.
creste VI B creste VIII A

creste
4.
Energia de ionizare
Una dintre cele mai importante marimi fizice ale atomilor este energia
de ionizare. Prin energie de ionizare se ntelege energia cheltuita pentru
smulgerea unui electron dintr-un atom. Ea se exprima de obicei n electroni
volti (eV). Cele mai mici energii de ionizare le au metalele alcaline, deoarece
ele pot pierde cel mai usor electronul de pe ultimul strat. Energia de ionizare
creste paralel si cu cresterea numarului atomic Z pentru elementele din
aceeasi perioada. Aceasta se explica prin cresterea puterii de atractie a
electronilor de catre nucleu.
Ei creste
creste
5.
Afinitatea pentru electroni
Prin afinitate pentru electroni se ntelege energia eliberata la alipirea
unui electron la un atom, cu formarea unui ion negativ.
Faptul ca atomul neutru poate sa accepte electroni, arata ca nucleul nu
are cmpul electric complet saturat si tinde spre o saturare formnd ioni
negativi prin acceptare de electroni. Stabilitatea ionului negativ astfel format
este mult mai mare dect a atomului neutru. Asa se explica de ce ionul de
fluor F- este mai stabil ca atomul de fluor, iar anionul OH - este mai stabil
dect radicalul OH.
Afinitatea variaza invers cu energia de ionizare:

Proprietati chimice si modul de

elementelor n sistemul periodic.
1.

variatie

corelat

cu

pozitia

Starea de oxidare
13

O proprietate periodica este si starea de oxidare (numar de oxidare,

treapta de oxidare).
Se ntelege prin stare de oxidare o sarcina electrica formala, pozitiva
sau negativa ce se atribuie unui element n combinatiile sale. Se atribuie
sarcina pozitiva sau negativa n functie de caracterul electropozitiv sau
electronegativ al partenerului.
Ca regula, putem spune ca n combinatiile cu elemente mai
electronegative dect ele, starile de oxidare maxime ale elementelor din
grupele principale, sunt pozitive egale cu numarul grupei din sistemul
periodic. n combinatiile lor cu elemente mai electropozitive dect ele, starile
de oxidare sunt negative si egale cu 8 - numarul grupei n care se gaseste
elementul.
Starea de oxidare reprezinta numai ntmplator sarcina ionului real (de
exemplu n Na2S, Na2O, NaCl etc.). Metalele de regula au numar de oxidare
pozitiv, iar nemetalele au numar de oxidare si pozitiv si negativ.
Valenta elementelor ntr-o perioada creste de la stnga spre dreapta.
2.
Electronegativitatea. Electropozitivitate.
Fiecare perioada se termina cu un gaz rar, formnd mpreuna grupa a
VIII-a A. Aceste elemente se caracterizeaza printr-o mare inertie chimica,
explicata printr-o structura electronica stabila. Dupa gazele rare urmeaza
metalele alcaline care formeaza grupa IA si se caracterizeaza toate prin
usurinta de a pierde electronul s, transformndu-se ntr-un ion pozitiv.
Elementele care prezinta o tendinta accentuata de a primi electroni se
numesc electronegative, iar cele care pierd usor electronii periferici, se
numesc electropozitive.
Caracterul electronegativ creste de la stnga spre dreapta n rndurile
orizontale ale sistemului periodic, iar caracterul electropozitiv se atenueaza.
De asemenea se constata o scadere a caracterului electronegativ n grupe,
de sus n jos. Aceasta nseamna ca cele mai electropozitive elemente se
gasesc n stnga jos a sistemului periodic, iar cele mai electronegative n
dreapta sus. n grupele din mijlocul sistemului periodic se gasesc elementele
care nu au un caracter electropozitiv sau electronegativ pronuntat, ele sunt
practic neutre.
3.
Caracterul acido-bazic
Exista un paralelism ntre electronegativitate si caracterul acid sau
bazic. Elementele electropozitive (sau cu electronegativitate mica) formeaza
oxizi cu caracter bazic, iar elementele electronegative (sau cu
electronegativitate mare) formeaza oxizi cu caracter acid.
Caracterul acid creste n grupa de jos n sus, iar n perioada creste de
la stnga la dreapta. Cel mai puternic caracter acid se ntlneste la
elementele situate n coltul din dreapta, sus a sistemului periodic.
Caracterul bazic creste n grupa de sus n jos, iar n perioada creste de
la dreapta spre stnga. Elementele aflate n coltul din stnga, jos al
sistemului periodic au caracterul bazic cel mai pronuntat.
14

Elementele din grupele secundare nu se supun regulilor de mai sus.

Majoritatea elementelor din grupele secundare (tranzitionale) apar n mai
multe stari de oxidare.
4.
Punctele de topire si de fierbere
Desfacerea retelei cristaline prin topire depinde de fortele de legatura
dintre particulele constituente. Aceste forte depind de caracteristicile
particulelor (volum, sarcina electrica, nvelis electronic, etc.).
Elementele cu volum atomic mic si valenta mare formeaza cristale n
care fortele de legatura sunt foarte mari.
Punctele de topire sunt functie de numarul atomic, Z. n grupele
principale, I - IV, temperaturile de topire scad cu cresterea numarului atomic,
pe cnd n grupele IV - VIII principale si n grupele secundare cresc cu
numarul atomic. n perioada, temperatura de topire a elementelor creste
pna la grupa a IV-a, apoi, scade. n acelasi mod se comporta si temperatura
de fierbere.
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1
Ordonati urmatoarele elemente n sensul cresterii electronegativitatii
lor:
Se scrie configuratia electronica a elemenetelor si se pozitioneaza n
sistemul periodic.
O : 1s2 2s2 2p4
perioada a 2-a, gr. VIA
2
2
5
F : 1s 2s 2p
perioada a 2-a, gr. VIIA
S : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p4
perioada a 3-a, gr. VIA
2
2
6
2
3
P : 1s 2s 2p 3s 3p
perioada a 3-a, gr. VA
Cl : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5
perioada a 3-a, gr. VIIA
innd cont de variatia electronegativitatii elementelor n grupe si
perioade, se ordoneaza elementele n sensul cresterii electronegativitatii:

VA

VIA

VIIA

F
O

Cl

P
15

P < S < Cl < O < F

Problema nr. 2
Care din elementele urmatoare are energia de ionizare mai mare?
Se scrie configuratia electronica a elemenetelor si se
pozitioneaza n sistemul periodic.
Na : 1s2 2s2 2p6 3s1
perioada a 3-a, gr.IA
Al : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p1
perioada a 3-a, gr. IIIA
2
2
6
2
6
1
K : 1s 2s 2p 3s 3p 4s
perioada a 4-a, gr.IA
Ca: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2
perioada a 4-a, gr. IIA
innd cont de variatia energiei de ionizare elementelor n grupe si
perioade, se ordoneaza elementele n sensul cresterii energiei de ionizare:
gr
per.

IA

IIA

IIIA

Al
Na

4
K
Al < Ca < Na < K

Ca

Problema 3.
Care dintre metalele Zr (Z=40), V (Z=23) si Ir (Z=77) va avea
duritatea mai mare? (Toate metalele cristalizeaza n retea compacta.)
Se scrie configuratia electronica a metalelor si se stabileste numarul de
electroni de pe ultimul strat cu care metalul participa la formarea legaturii
metalice:
Zr Z=40 1s22s22p63s23p64s23d104p65s24d2
4
e
V
Z=23
1s22s22p63s23p64s23d3
5
e
Ir
Z=77
1s22s22p63s23p64s23d104p65s24d105p66s24f145d7
9
e
Se ocupa cu electroni banda de valenta pentru a stabili care este
gradul de ocupare cu electroni a acesteia.
16

Duritatea cea mai mare o are V, deoarece el are cel mai mare grad de
ocupare cu electroni a benzii de valenta. Urmeaza apoi Zr si Ir.
PROBLEME PROPUSE
1. Sa se discute comparativ proprietatile metalelor: Ti Z = 22; Cr Z =
24; Mo = 42; Mn Z = 25; W Z = 74; Rb Z = 37; Nb Z = 41.
Cu exceptia Rb care cristalizeaza n retea afnata, restul metalelor
cristalizeaza n retea compacta.
2. Care din elementele urmatoare are caracterul cel mai metalic?
3. Care dintre urmatoarele elemente are raza cea mai mica?
5.

Aranjati elementele de mai jos n ordinea cresterii energiei de

ionizare:

6.

Se dau elementele chimice A cu numarul atomic Z = 11 si B cu Z

= 17. Se cere:
a) valenta metalelor date;
b) pozitia n sistemul periodic.
7. Ordonati n sensul cresterii temperaturilor de topire urmatoarele
metale: Ti Z= 22; Mo Z = 42; Ag Z = 47. Scrieti configuratiile electronice si
pozitiile n sistemul periodic al elementelor.
4. CONCENTRAIA SOLUIILOR
Concentratia unei solutii exprima raportul dintre substanta dizolvata
si solutie sau solvent. Exista numeroase moduri de exprimare a concentratiei
solutiilor, n functie de unitatile de masura n care se exprima cele doua
componente (dizolvatul si solutia sau solventul).
1. Concentratia procentuala
1.1. Concentratia procentuala de masa: reprezinta cantitatea de
substanta dizolvata, exprimata n grame din 100 g de solutie.
17

,
ms = md + msolv.
unde: c%m - concentratia procentuala de masa[%] ;
md - masa solutie [g];
ms - masa solutiei [g];
msolv. - masa solventului [g].
1.2. Concentratia procentuala de volum: exprima numarul de litri de
dizolvat din 100 l de solutie.
,
Vs = Vd + Vsolv.
unde: c%v - concentratia procentuala de masa[%] ;
Vd - volumul solutiei [l];
Vs - volumul solutiei [l];
Vsolv. - volumul solventului [l].
Acest mod de exprimare a concentratiei se aplica atunci cnd
componentele solutiei sunt gaze.
1.3. Concentratia procentuala volumetrica: reprezinta grame de solut
la 100 ml solutie.
2. Concentratia molara (molaritatea)
- reprezinta numarul de moli de substanta dizolvata ntr-un litru de
solutie.

unde: m - concentratia molara [mol/l];

Md - masa molara a solvatului [g].
3. Concentratia normala (normalitatea)
- reprezinta numarul de echivalenti-gram de solut dintr-un litru de
solutie.

unde: n - concentratia normala, [val/l];

Ed - echivalentul gram al solutului, [g];
VS - volumul solutiei [l].
4. Concentratia molala (molalitatea)
- este definita ca fiind moli de solut la 1000 g de solvent.

unde: a - concentratia molala, [moli/1000 g solvent];

18

Md - masa molara a solutului, [g];

m2 - masa solutului, [g].
5.Fractia molara
Considernd o solutie binara ce contine n 1 mol solvent si n2 mol
substanta dizolvata, atunci fractiile molare x1 (a solventului) si x2 ( a
substantei dizolvate) sunt:

unde: x1 + x2 = 1.
6.Titrul solutiei
- reprezinta cantitatea de substanta dizolvata, exprimata n grame, ntrun mililitru de solutie.

unde: T - titrul solutie, [g/ml];

md - masa de substanta , [g];
VS - volumul solutiei, [ml].
Alte relatii utilizate n calcule de concentratii:
c
m
n
c

PROBLEME REZOLVATE:
Problema nr.1:

Reactioneaza 200 g solutie NaOH 20% cu 200 g solutie HCl 18,25%.

Sa se arate daca reactia este totala.
NaOH + HCl = NaCl + H2O
MNaOH = 23 + 16 + 1 = 40
MHCl = 1 + 35,5 = 36,5
Pentru NaOH:

g NaOH
19

Pentru HCl:
g HCl
40 g NaOH .......36,5 g HCl
36,5 - 36,5 = 0
Rezulta ca reactia este totala.
Problema nr.2
Se da 100 g solutie x% H2SO4, care dizolva 13 g zinc. Se cere x.

H2SO4 + Zn

ZnSO4 + H2

AZn = 64
98 g H2SO4 ..........64 g Zn
y g H2SO4 ..........13 g Zn
g H2SO4

Problema nr.3
Se amesteca doua solutii ale unei substante cu raportul molar: H : S :
O = 1 : 16 : 32, astfel:
- 800 cm3 solutie 4% cu = 1025 kg/m3
- 500 cm3 solutie 54% cu = 1435 kg/m3
Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia
procentuala, molara, normala, molala si titrul solutiei finale.
HxSyOz

H:

H=1
S:

x 2

S = 1

H2SO4 acidul

sulfuric
O:

O=4
20

Din relatia
g
g
g
Din relatia
g

g
g

Problema nr.4
Se amesteca:
- 1,2 kg solutie H2SO4 4,9%
- 2 l solutie H2SO4 0,2M;
- 1 l solutie H2SO4 0,2 N;
- 0,25 kmol apa.
Considernd denstitatea solutiei ca fiind aproximativ egala cu 1
3
g/cm , sa se exprime concentratia solutiei finale n toate modurile posibile.
21

PROBLEME PROPUSE:
1. Reactioneaza 300 g solutie KOH 28% cu 500 g solutie HNO3 12.8%.
Sa se arate daca reactia este totala.
2. Reactioneaza 500 cm3 solutie H2SO4 51% cu = 1,4 g/cm3 cu 500
3
cm solutie KOH 50% cu = 1500 kg/m 3. Sa se arate daca reactia este
totala.
3. Se da 200 g solutie y% HNO3 care dizolva 4,8 g magneziu. Se cere
y.
4. La neutralizarea a 500 g solutie z% H2SO4 se consuma 28 g KOH.
Se cere z.
5.Ce cantitate de substanta este necesara pentru a obtine:
a) 250 g solutie 35%;
b) 50 g solutie 2,5%;
c) 2 kg solutie 10%;
d) 0,8 kg solutie 20%.
6.S-au dizolvat 20 g dintr-o substanta cu raportul molar Mg : S : O = 3 :
4 : 8 si s-a adus la 3 l de solutie. Densitatea acestei solutii este 1125 kg/m 3.
Despre ce substanta este vorba? Sa se exprime concentratia solutiei n toate
modurile posibile.
7. Se amesteca doua solutii ale unei substante cu urmatoarea
compozitie procentuala: H = 3,06%, P = 31,63%, astfel:
- 400 g cu c = 13,76% si = 1075 kg/m3
- 200 g cu c = 44% si = 1575 kg/m3
22

Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia

procentuala, molara, normala, molala si titrul solutiei finale.
8. Se amesteca doua solutii ale unei substante cu urmatoarea
compozitie procentuala: H = 2.06%, S = 32.65%, astfel:
- 500 g solutie 20% cu = 1140 kg/m3
- 300 g solutie 60% cu = 1500 kg/m3
Despre ce substanta este vorba? Sa se determine concentratia
procentuala, molara, normala, molala si titrul solutiei finale.
9. Se amesteca:
a) 400 cm3 solutie de HCl 0,4 m cu 0,8 l solutie HCl 0,1 m
b) 600 cm3 solutie H2SO4 0,5 n cu 1,2 l solutie H2SO4 n.
Se cere m si n a solutiei finale.
10. Se amesteca:
a) 0,4 kg solutie de NaOH 40% cu 600 cm3 apa distilata
b) 0,4 l solutie CuSO4 20% cu = 1,2 g/cm3 cu 0,6 l apa distilata..
Se cere c% a solutiei finale.
11. Se amesteca:
a) 400 g solutie H2SO4 40% cu 600 cm3 apa distilata. Se cere c% a
solutiei finale.
b) 500 cm3 solutie H2SO4 0,5 m cu 500 g apa distilata. Se cere
molaritatea si normalitatea solutiei finale.
11. 49 g solutie 10% H2SO4 se neutralizeaza cu x g solutie NaOH 8%.
Se cere x.
12. 400 g solutie 28% KOH se neutralizeaza cu y g solutie 6,3%
HNO3 .Se cere y.
13. 300 g solutie 11,2% KOH se neutralizeaza cu z g solutie 49%
H2SO4. Se cere z.
14.Se amesteca:
- 600 g solutie H2SO4 20% cu = 1,14 g/cm3
- 600 g solutie H2SO4 60% cu = 1,52 g/cm3
- 600 g solutie H2SO4 14% cu = 1,09 g/cm3
- 0,25 kmol apa.
Sa se exprime concentratia solutiei finale n toate modurile posibile.
5. TERMODINAMICA CHIMIC
1. CONSIDERAII TEORETICE
O reactie chimica este nsotita de un schimb energetic, de cele mai
multe ori de caldura. Transferul de caldura se ia n considerare fie la volum
constant, fie la presiune constanta. Daca are loc un transfer de caldura la
volum constant atunci transferul de caldura este egal cu variatia energiei
interne (U). Daca se lucreaza la presiune constanta, atunci schimbul de
caldura este egal cu variatia de entalpie (H). n conditii obisnuite, se
lucreaza la presiune constanta si ca urmare, se ia n considerare variatia
entalpiei, H. Reactiile n care H>0 se numesc endoterme, cele n care
H<0, exoterme.
23

Exista tabele care contin variatiile entalpiilor n conditii standard.

Pentru conditiile standard, aceste variatii de entalpii se noteaza n mod
diferit n functie de procesul care a avut loc, conform unei conventii. Daca
variatia de entalpie produsa la cantitatile exprimate de catre ecuatia
chimica, se numeste entalpia standard de reactie si se noteaza cu

Cu
se noteaza entalpia standard de formare, care reprezinta variatia
de entalpie care nsoteste formarea unui mol de substanta n stare standard
din elementele sale componente, tot n stare standard. Entalpiile standard de
formare ale elementelor se considera prin conventie egale cu zero. Daca nsa
un element se cunoaste sub mai multe forme, atunci se considera egala cu
zero numai entalpia standard de formare a structurii stabile n conditii
standard (de exemplu n cazul carbonului pentru grafit sau n cazul sulfului
pentru sulful ortorombic).
Cunoscnd entalpiile standard de formare se pot calcula entalpiile
standard de reactie.
Legile termochimiei se bazeaza pe conservarea energiei, deci pe
primul principiu al termodinamicii.
a) Legea Lavoisir-Laplace (1781)
"Efectul termic al reactiei de descompunere a unei substante n
elemente este egal si de semn contrar cu caldura de formare din elemente a
substantei".
Exemplu:
H=-6,2 kcal/mol
H=+6,2 kcal/mol
b) Legea lui Hess (1840) - legea aditivitatii caldurilor de reactie:
"Efectul termic al unei reactii depinde numai de starea initiala si
finala a sistemului, adica efectul termic este acelasi, fie ca reactia se
desfasoara direct, ntr-o singura etapa, fie ca are loc n mai multe etape
intermediare".
Ecuatiile termochice se pot deci aduna sau scadea ca si ecuatiile
algebrice.
Consecintele legii lui Hess
1. "Efectul termic al unei reactii este egal cu diferenta dintre suma caldurilor
de formare din elemente ale produsilor de reactie si suma caldurilor de
formare ale reactantilor initiali" (se tine seama de coeficientii stoechiometrici
ai reactiilor):
2. "Efectul termic al unei reactii este egal cu diferenta dintre suma caldurilor
de combustie a reactantilor si suma caldurilor de combustie a produsilor de
reactie" (se tine seama de coeficientii stoechiometrici ai reactiilor):

24

Cu ajutorul legii lui Hess se pot calcula caldurile de reactie ale

proceselor greu de realizat sau de masurat direct (de exemplu: procese care
decurg prea lent pentru a le fi determinat efectul termic).
Mai uzual, consecinta a doua a legii lui Hess se enunta astfel:
"caldura de formare din elemente a unei substante se afla scaznd caldura ei
de ardere din suma caldurilor de ardere ale elementelor componente".
c) Legea lui Kirchhof
Caldura de reactie este dependenta de temperatura. Legea lui
Kirchhoff exprima cantitativ aceasta dependenta.
Coeficientul de temperatura al caldurii de reactie este egal cu
diferenta capacitatilor calorice ale sistemului dupa reactie (C pf) si nainte de
reactie (Cpi):

Aceasta ecuatie permite calcularea caldurii de reactie la orice

temperatura.
Daca Cp este constant, atunci integrarea ntre T 1=0 si T2=T duce la
ecuatia:
unde H0 este valoarea extrapolata la 0 K a caldurii de reactie.

HT=f(T) este o curba crescatoare sau descrescatoare, care poate

avea minim sau maxim, n functie de modul cum se schimba C p cu
temperatura.
La proiectarea instalatiilor industriale trebuie sa se aibe n vedere
acest lucru pentru dimensionarea corecta a ncalzitoarelor sau racitoarelor.
2. PROPBLEME REZOLVATE
2.1. Legea lui Hess
Problema 1.
Sa se determine caldura de formare din elemente a ZnSO 4 cunoscnd
efectele termice ale reactiilor de mai jos (n kcal/mol):
ZnS = Zn + Sortorombic
H1 = +44,00
H2 = -110,94

25

H3 = -23,44
H4 =+55,10
Rezolvare
Se rescriu ecuatiile ca mai jos si se aduna:
-H1
H2
H3
-H4
_____________________________________
Hf
Hf = -H1 + H2+ H3 + H4 = -233,48 kcal/mol
Problema 2.
Determinati caldura de reactie a procesului:
daca sunt cunoscute caldurile de formare din elemente ale substantelor:
J/mol
J/mol
J/mol
Rezolvare
Se cunosc deci efectele termice ale reactiilor urmatoare:
H1= -1,2106 J/mol
H2 = -0,394106 J/mol
H3 =-0,286106 J/mol
care se pot scrie astfel:
H1
- 6H

- 6 H3
_________________________________________________
J/mol
26

Se ajungea la acelasi rezultat aplicnd direct consecinta 1 a legii lui

Hess:
J/mol
Problema 3.
Sa se calculeze caldura de formare a metanului (care nu poate fi
masurata direct):
H= ?
Se cunosc efectele termice ale reactiilor urmatoare:
H1 = -94,05 kcal/mol
H2 = - 68,32 kcal/mol
H3 = -212,80 kcal/mol.
Rezolvare
Conform consecintei a doua a legii lui Hess, rezulta:
kcal/mol
Sau, se cunosc efectele termice ale urmatoarelor reactii:
H1
2 H2
- H3
kcal/mol
Problema 4.
Sa se calculeze caldura de esterificare standard a alcoolului etilic si a
acidului acetic:
a) din calduri de ardere;
b) din entalpii de formare.
Se cunosc:
Substanta
Hc [kcal/mol]
Hf [kcal/mol]
C2H5OH
-326,70
-66,35
CH3COOH
-208,34
-116,7
CH3COOC2H5
-539,1
-110,7
H2O
0
-68,3
Rezolvare
Reactia de esterificare este:
a)
27

kcal
kcal
kcal
b)
kcal
kcal
kcal
Problema 5.
n conditii standard, n reactia:
Se degaja cantitatea de caldura de 135,28 kcal. Sa se calculeze caldura
molara de formare standard a CO2(g), cunoscnd caldura de formare standard
a CO(g): Hf(CO)=-26,41 kcal/mol.
Rezolvare
Caldura de reactie este:

kcal/mol
2.2. Legea lui Kirchhof
Problema 1.
Sinteza alcoolului metilic din gazul de sinteza este nsotita de degajarea a
22,1 kcal/mol n conditii normale. Care este entalpia de reactie la 500C,
daca se cunosc caldurile molare:
Substanta
Cp [cal/mol]
CO
7
H2
7
CH3OH
2+0,03T
Rezolvare
Reactia de sinteza a alcoolului metilic este:
kcal
Se cunoaste relatia:

28

a = 2 - (7 + 27) = -19 cal/K

b = 0,03 - (0 + 20) = 0,03 cal/K2
Cp = -19 + 0,03T
T = 273 + 500 = 773 K

= 23494 cal = 23,494 kcal

3. PROBLEME PROPUSE
3.1. Legea lui Hess
1. Sa se calculeze caldura de formare din elemente a Fe2(SO4)3. se cunosc:
H1 = -198,5 kcal/mol
H2 = -106,0 kcal/mol
H3 = -136,7 kcal/mol
2. n reactia carbidului (CaC2) cu apa n exces rezulta acetilena si hidroxid de
calciu. Calculati caldura de reactie care apare la obtinerea a 10 m3 acetilena
(C2H2), la20C si 760 mmHg. n aceste conditii se cunosc:
H1 = -14,100 kcal/mol
H2 = -68,52 kcal/mol
H3 = +54,8 kcal/mol
H4 = -238,8 kcal/mol
3. Un alcan cu catena normala, a carui caldura de formare din elemente n
conditii standard este
= -1505,3 kcal/mol are caldura de combustie
= -845,3 kcal/mol. Sa se determine formula alcanului.
Se cunosc:
kcal/mol;
kcal/mol.
4. n conditii standard n reactia:
29

Se degaja cantitatea de caldura de 249,88 kcal. Sa se calculeze caldura

molara de formare standard a H2S, cunoscnd:
kcal/mol:
kcal/mol.
5. Sa se calculeze caldura de reactie standard

(n J si cal) pentru reactia:

Se dau:
Substanta

[kcal/mol]
NH3
-11,04
NO
21,60
H2O(g)
-58,80
6. Sa se calculeze cantitatea de caldura necesara pentru descompunerea
unui kilogram de CaCO3 n CaO si CO2 n conditii standard, stiind ca:
Substanta

[kcal/mol
]

CaCO3
-288,2
CaO
-151,8
CO2
-94,05
7. Sa se calculeze cantitatea de caldura degajata sau absorbita la
neutralizarea completa a 5 l solutie HCl 0,2N cu cantitatea echivalenta de
NaOH.
Se dau:
Substanta
[kJ/mol]
HCl
-92,3
NaOH
-426,6
NaCl
-410,9
H2O
-187,02
3.2. Legea lui Kirchhof
1. Sa se calculeze efectul termic al reactiei:

la temperatura de 600C, cunoscndu-se urmatoarele date:

Substanta
[cal/mol]
[cal/mol K]
30

8,2 + 10,23610-3T
8,12 + 6,82510-3T -2,103106
T2
O2(g)
0
6,0954
+
3,253310-3T
-10,17110-7T2
2. Sa se calculeze cantitatea de caldura necesara la descompunerea a 1 t de
CaCO3 de puritate 60% la temperatura de 927C. Se cunosc urmatoarele
date:
Substanta
[kcal/mol
[J/mol K]
]
CaCO3
-285,5
113,8
CaO
-151,7
51,09
CO2
-94,05
48,53
3. Sa se calculeze variatia de entalpie la ncalzirea unui mol de MgO de la
298 K la 1298 K. Se cunoaste:
SO3(g)
SO2(g)

-94450
-70960

cal/mol K

31