Sunteți pe pagina 1din 3

Manolache Bogdan Catalin 33 A

Pozitia obictiva si critica asupra tiganilor


Ca o precautie analitica, pe de-o parte, este necesara prudenta in fata termenilor precum
"etnie" sau "minoritate" (ca si "rasa", "cultura", "natiune"). Acesti termeni, integrati in ideologii si
practici politice, participa in diferite forme peste tot in lume la fixarea diferentelor precum a
fluturilor intr-un insectar, la redesenarea si crisparea frontierelor, la alimentarea conflictelor zise
astfel "interetnice". Se creeaza o aparatura a diferentei (in societatile democratice sau cu aspiratii de
a deveni, aceasta ia forma "multiculturalismului"; in societatile totalitare sau doar autoritarnationale, avem de-a face cu represiunea, purificarea etnica, etnocidul2) in detrimentul considerarii
schimburilor reciproce, a metisajelor culturale, dar si a identitatilor multiple, hibride, schimbatoare.
Pe de alta parte, merita aceeasi distanta si negarea sau ocultarea diferentelor in virtutea unui
proiect de societate bazat pe ideea de individ abstract, neutru, universal sau national. O pozitie
critica fata de aceste doua orientari nu inseamna altceva decat o privire ajustata asupra diferentei,
ca si cum am folosi obiectivul unui aparat de fotografiat regland distanta pentru a obtine o imagine
clara.
La arhitectura eclectica dintre secolele XIX-XX. In Romania exista un producator austriac care
avea niste cataloage de ornamente de zinc. De exemplu, cladirea CEC-ului si cea a Ministerului
Agriculturii au acoperisuri, burlane, jgheaburi din aceste ornamente de zinc. Faptul ca la casele din
Buzesti exista aceste creste eu il vad ca o interpretare in cheie proprie a arhitecturii clasice. Ei n-au
facut decat sa creeze niste semne mai puternice decat era cazul, sa scrie numele sotiei, poate al
amantei, al copilului, numele masinilor. Si asta devine un fel de caracteristica. Pana la urma, este tot
un fel de exemplificare a ceea ce spuneam, interpretarea dupa ureche a unui repertoriu pe care vrei
sa-l adopti.
Interioarele, asa cum banuim, sunt impartite in doua: cele care folosesc strict pentru
prestigiu, eventual cu scari de marmura, care de obicei stau nefolosite, sunt deschise doar cand sunt
musafiri, si cele 2-3 camere din spate unde se ingramadeste toata familia, unde exista
electrocasnice, foarte scumpe de multe ori, tot felul de casetofoane cu beculete si carpete. Camerele
din fata stau mai degraba nefolosite si sunt mobilate in mod evident inadecvat in raport cu
dimensiunea lor. N-as vrea sa exagerez in speculatii, dar principiul simetriei, al organizarii ca si caruta
cu coviltir, foarte axial, este absolut evident si de regasit in toate casele.
Rolul lor, asa cum am inteles eu, e sa demonstreze in primul rand consatenilor si vecinilor
statutul social, care le foloseste in felul in care sunt vazuti si perceputi de comunitate, poate ca ii
ajuta in contractarea unor casatorii mai bune pentru copii s.a.m.d. Si - asta e o speculatie filozofica este un fel de demonstrare a statutului fata de straini, fata de trecatori: "uite, am construit o casa si
va arat ca pot sa o fac mai grozava decat a voastra".

Cat de mult a influentat nomadismul profilul etnic al romilor, vom vedea in


continuare. Ne vom referi, in primul rand, la tipul de habitat: locuirea in cort presupune o
relatie speciala cu mediul natural si o anumita conceptie despre proprietate si despre locuinta.
In vreme ce sedentarul traieste acut sentimentul proprietatii de pamant si isi construieste in
jurul casei si gospodariei sale o adevarata filosofie existentiala, nomadul nu cunoaste acest
sentiment de atasament fata de loc, este eliberat de aceasta nevoie, se simte complet detasat
de ideea de teritoriu, fapt care confera caracteristici specifice structurii lui mentale.
Toate teoriile, dezvoltate de cultura sedentara, asupra proprietatii ca element specific
uman ii sunt straine. El isi alege cu grija si spirit pragmatic locul de stationare temporara a

Manolache Bogdan Catalin 33 A

satrei, in preajma unei paduri, la poalele unui deal, langa un rau, aproape de o pestera, pe
malul unui lac, la marginea unui sat.
Isi marcheaza teritoriul nu in sensul autoimproprietaririi, ci pentru a-l purifica si a-l
inconjura de un cerc magic protector - seful comunitatii inconjoara locul de tabara de trei ori,
calare pe calul sau, simbol al autoritatii si semn apotropaic al satrei. Acest mod de marcare a
teritoriului face parte din mostenirea indiana, casta ksatya - razboinicii - procedand, in
vechile teritorii indiene, la fel. Tabara este organizata spatial in doua cercuri concentrice, cel
dinspre exterior format din carute, iar cel dinspre interior - din corturi. Cercul, forma perfecta,
are atat rol simbolic protector, cat si rol practic de protectie a taberei.
Exista o tehnica specifica de ridicare a cortului: se infig trei pari grosi in pamant, in
triunghi si se leaga foarte bine la varf, cu sfoara groasa, peste pari se pune panza solida de
cort, data cu smoala ca sa nu patrunda apa, panza se intinde bine si se leaga la toate capetele
de pari, iar la varf se fixeaza de cei trei pari reuniti. Pe pamant se asaza fan si frunze.
De la cort, simbol al nomadismului, la palat, culme a sedentarismului, calea a fost neasteptat
de scurta. Nu trebuie uitat faptul ca nomadismul a fost pretextul de la care a pornit dictatura nazista
a lui Antonescu, politica sa de exterminare a romilor.
Caldararii, ultimii nomazi ai Romaniei, au investit in ceva strain spiritului lor ancestral, au
copiat modul de locuire al culturii dominante, s-au topit in habitatul vernacular, mai mult, l-au
depasit pe acesta din urma, in efortul de a contracara acuza de a fi nomazi, stigmatul de a fi nomazi,
in dorinta de demonstra ca sunt sedentari chiar in masura mai mare decat alteritatea care i-a exclus.
Exista, in primul rand, o tipologie de centru istoric. In general, acestea sunt comunitati care
au ramas in oras, care au un background istoric. Locuitorii de aici sunt romi urbani, fosti robi ai
manastirilor sau ai boierilor. In perioada construirii centrelor civice, ei au ajuns sa locuiasca de cele
mai multe ori in conditii incerte administrativ in diverse cladiri aflate chiar in buricul targului. Astfel,
au devenit o problema de imagine a primariei, care acuza cu regularitate, cu incapatanare si cu
neintelegere faptul ca ei nu sunt de acolo. Afirmatia "nu sunt ai nostri, au venit de undeva" e falsa. In
primul rand, ca cei mai multi chiar sunt din acele zone; apoi, faptul ca au venit de undeva nu este in
nici un caz rezultanta nomadismului, un alt stereotip care nu are acoperire, ci rezultatul unor
evacuari si abuzuri administrative de o data mai veche. Faptul ca primarii ii evacueaza continuu pe
cei pe care ii gasesc fara acte e intotdeauna o victorie pe termen scurt in ceea ce priveste politica
urbana. Primariile nu reusesc decat sa faca schimb de locuitori ilegali si creeaza o presiune intr-o alta
zona a orasului sau intr-un alt oras. Exista o justificare pentru primar: el nu vede decat orasul lui si nu
are in fata decat patru ani pentru a face ceva pentru comunitate. Pentru a rezolva problema, e
nevoie insa ca guvernul sa aiba o politica mai complexa, mai echilibrata, de intrare in legalitate a
celor care locuiesc ilegal, pentru ca, in prezent, elanurile de retrocedare si de refacere a centrelor
genereaza o problema grava in periferiile oraselor. Prin evacuarea oamenilor din centre crestem
bidonville-uri de toata frumusetea de jur imprejurul tuturor oraselor din Romania.
Dupa comunitatile de centru istoric, care sunt cele mai vulnerabile pentru ca sunt cele mai
vizibile, sunt comunitatile periurbane, reprezentate de bordeiele care se inmultesc rapid in jurul
oraselor. Pentru ele, singurii care fac politica urbana si de urbanism sunt cei de la Politia Romana,
care vin cu buldozere si le darama sistematic. Gestul nu poate avea o consecinta permanenta, pentru
ca oamenii ale caror adaposturi sunt demolate se vor muta in urmatorul colt de oras. Iar in
momentul cand se vor strange suficient de multi, vor fi iar demolati si vor deveni mai saraci cu inca o
treapta. In cele din urma, probabil se vor strange in ghetouri atat de mari incat nu vor mai putea fi
demolate. La fel s-a intamplat in alte tari care au avut de-a face cu aceasta problema. Cu cat

Manolache Bogdan Catalin 33 A


comunitatile sunt mai mici, cu atat este mai posibil sa integram aceasta populatie, sa o ajutam sa
ajunga la un standard de viata normal si sa evitam problemele sociale ulterioare, care pot deveni
foarte grave. A se vedea cazul Frantei, ultimul si cel mai acut. Daca vom avea comunitati de 35.000
de oameni, ca in Bulgaria sau Iugoslavia, daca vom avea in jurul oraselor centuri de exclusi inghesuiti
in blocuri, la un moment dat situatia sociala va expolda. Ce se intampla acum in Romania este
concentrarea saracilor. De exemplu, la Cluj, romii sunt foarte raspanditi, iar primaria face cu ajutorul
Politiei o operatiune de curatire, trimitandu-i pe toti la Pata Rat, unde creste o comunitate de toata
frumusetea. Oamenii aceia nu mai au absolut nici o sansa de-a se dezvolta vreodata. Copiii lor sunt
condamnati sa ramana in saracie extrema pe vecie.
E tipologia de bloc. Acele aglomerari, care nu sunt comunitati in adevaratul sens al
cuvantului, sunt rezultatul unei filtrari produse prin decizii administrative gresite, sunt creatia celor
de la primarie si din ministere. Blocurile in care sunt mutati acesti oameni se distrug vazand cu ochii,
ceea ce demonstreaza faptul ca politicile sunt gresite. Si, in loc sa se analizeze cauzele, se continua
cu incapatanare renovarea acestor blocuri si aducerea altor saraci extremi in locul primilor. Procesul
de filtrare administrativa produce o omogenitate din punct de vedere al veniturilor si
comportamente care, la o analiza mai atenta, sunt mai degraba justificate. Stereotipul spune ca
tiganii sunt necivilizati si nu pot fi stapaniti. Dar, de fapt, acesti oameni sunt mutati in locuinte cu un
standard care este deasupra posibilitatilor lor si sunt obligati sa plateasca lumina, apa, caldura.
Neavand venituri, nu le platesc si, dupa o vreme, instalatiile sunt decuplate, devenind lipsite de
valoare pentru locatar. In schimb, ele au o valoare de piata si, atunci cand copilul tau e bolnav sau
nemancat, iar caloriferul este rece de 2 ani, e destul de logic ca o sa scoti caloriferul din perete, o sa-l
vinzi la fiare vechi, o sa obtii pe el un milion de lei si o sa cumperi medicamente. Degradarea
blocurilor arata ca acesti oameni nu au ce sa caute acolo, deci trebuie gasite solutii alternative. Iar
solutiile alternative circula ca un model de-a lungul si de-a latul lumii: niste locuinte insiruite cu o
curte minimala, cu acces individual.