n urm cu civa ani, a fost promulgat la Roma un edict salutar, care, pentru a

nltura unele periculoase controverse din vremurile noastre, impunea tcere asupra
opiniei pitagoreice, n legtur cu micarea Pmntului. N-au lipsit ns oameni care s
afirme n mod temerar c acel decret nu izvorse dintr-un studiu judicious, ci dintr-o
pasiune prea puin documentat i s-au auzit chiar proteste, dup care n-ar fi trebuit
ca, printr-o brusc interdicie, consilieri cu totul nepricepui n observaii astronomice
s taie aripile minilor cercettoare.
Orice adevr este uor de neles odat ce a fost descoperit; scopul este s l descoperi.
Cartea naturii este scris cu simboluri matematice.
Prin negarea principiilor tiinifice poi menine orice paradox.
Cnd toate simurile ne trdeaz, raiunea trebuie s-i fac simit prezena.

Rostul Sfintei Scripturi e s-i nvee pe oameni cum s ajung la Cer, nu cum sunt
alctuite cerurile.
Mi se pare c n discuia problemelor naturii n-ar trebui luat ca punct de plecare
autoritatea textelor Sfintei Scripturi, ci experiena prin simuri i demonstraiile
necesare.
Orict de mare este deosebirea dintre om i celelalte vieuitoare, totui nu s-ar
ndeprta prea mult de adevr cel care ar afirma c i oamenii se deosebesc unul de
altul nu n mai mic msur.
Dac a fost hrzit unor oameni s se deosebeasc de ceilali prin nelepciunea lor,
Ptolemeu i Copernic au fost dintre aceia care s-au ridicat cel mai mult, citind, oprinduse i filozofnd asupra constituiei lumii.
Dintre tot ce poate fi cunoscut n mod natural, constituia Universului se cade a fi
socotit ca ocupnd primul loc, cci depind pe toate celelalte prin generalitatea
coninutului, ca lege i ca sprijin a tot ce exist, trebuie s le depeasc i prin
importan.