Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Francois Lelord Cum Sa Ne Purtam Cu Personalitatile Dificile
Francois Lelord Cum Sa Ne Purtam Cu Personalitatile Dificile
Cum sa ne purtam cu
personalitatile dificile
A
TReI
recomandari
p'sihoterap.euti,
ISB}J:978-973-8291-76-8
www.edituratrei.ro
III
911789738
291768
Psihologie practica
Coordonarea colectiei:
Vasile Dem. Zamfirescu
Fran<;ois
Lelord
Christophe
Andre
Cum sa ne purtam cu
personalitatile dificile
editia a doua
TReI
Editori:
SILVIU DRAGOYIIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCC
Director editorial:
MAGDALENA MARCCLESCC-COJOCEA
Coperta colectiei:
FABER STUDIO (Silvia olteanu si Dinu Dumbravician)
Dtp:
CRISTIAN CLACDIC COBAN
GERER
LES PERSONNALITES
DIFFICILES,
Copyright
Cuprins
Cuvnt nainte
Personalitatile anxioase
II
Personalitatile paranoice
33
III
Personalitatile histrionice
65
IV
Personalitatile obsesionale
83
Personalitatile narcisice
101
VI
Personalitatile schizoide
123
VII
Comportamentele
139
VIII
Personalitatile depresive
162
Personalitatile dependente
183
Personalitatile pasiv-agresive
207
XI
Personalitatile evitante
225
XII
Si celelalte personalitati?
XIII
Originile personalitatilor
XIV
289
Bibliografie comentata
325
IX
X
de Tip A
dificile
245
265
273
Cuvnt nainte
Personalitatile
,
anxioase
D'
10
le prin care urma sa trecem, nct o n;:;tiintarefusese transmisa tuturor punctelor de frontiera.
Biata mal/uI! A)i vrea sa pot fi suparata pe ea, dar mi dau seama
ca este vorba de ceva mult mai puternic dect ea ;:;ica anxietatea ei
o face sa patimeasca destul. :j)idaca numai pentru mine )ii-arface
griji! Dar de griji nu este scutita nicicnd. De pilda, i este merCll
teama sa nu ntrzie. Cnd pleaca cu trenul, ajunge la gara cu cel
putin o jumatate de ora mai devreme. :j)till ca acolo unde lucreaza,
la minister, este extrem de apreciata, caci are mereu grija ca examinarea oricarui dosar sa fie realizata la timp, banllie;:;tece d~ficultati
s-ar putea ivi, ;:;i-;:;i
ia masuri de precautie suplimentare. O ;:;ivad
rnduindu-;:;i facturile telefonice ;:;ipe cele de electricitate. Imediat ce
le prime;:;te, completeaza tl11 cec de teama ca cea mai mica ntrziere
ar duce la suspendarea serviciilor respective, apoi, n zilele urmatoare a;:;teaptanerabdatoare sosirea confimzarilor de primire a cecurilor.
Este mai destinsa doar n zilele n care surorile mele, eu ;:;isotii
no;:;trivenim sa dejll11am cu ea. Toata dimineata se agita sa prepare
dejunul, dar ntr-o stare de alerta, ;:;iabia la cafea, cnd i cerem sa
stea lini;:;tita, iar noi strngem totulj o simt, n sfr;:;it,ceva mai relaxata ;:;i pna la plecarea noastra pare sa ramna calma. n aceea;:;i
zi, cnd ajungem acasaj o sun sub diferite pretexte, defapt pentru ca
;:;tiuca va fi mai lini;:;titasa afle ca am ajuns cu bine la destinatie.
Nu stiu de unde aceasta anxietate. Tata a murit ntr-un accident
de ma;:;inaj si ea a ramas singura, Cll trei copii de crescut. Este posibil ca din pricina acelui traumatism si acestei responsabilitati sa fi
ajuns o angoasata? Dar cnd ma uit la bunicii pe linie materna, vad
ca ei nu nceteaza de a se ngrijora pentru orice. :j)iatunci mi spun
ca-i din familie. De altfel, sora mea mai mare pare s-o cam ia pe acela;:;idrum si am sfatuit-o sa consulte degraba un terapeut.
YIama lui Claire are tendinta de a se framnta n orice mde a se gndi mai cu seama la posibilele riscuri si pericole ce ar pndi-o pe ea si pe cei apropiati. De cte ori se simte n nesigurantaj se gndeste la tot ce poate fi mai rau Cfiica
prejurarej
Personalitatile anxioase
11
12
Personalitatile anxioase
13
14
ceva mai destins apoi/ brusc/ mi vine alt gnd: mi amintesc ca astazi dimineata masina mea facea un zgomot. Si daca trebuie dusa
urgent la Service? As gasi oare timp ntre doua ntlniri? Si tot
asa. Astfel arata la mine o zi normala/ cu aceasta anxietate cu care
m-am deprins deja.
n mod paradoxal/ n fata unui pericol real reactionez mai degraba cu calm/ spre surprinderea celor ce sunt obisnuiti sa ma vada
framntndu-ma din orice. Anul trecut pornisem ntr-un voiaj pe
mare cu niste prieteni care voiau sa-mi arate noua ambarcatiune.
Pe neasteptate/ vremea s-a stricat si/ n acelasi timpI motorul a nceput sa dea niste rateuri. Toti erau nspaimntat( eu nsa am cobort n cala sa vad ce se ntmpla cu motorul. n cele din urma/
ne-am ntors n port cu bine. (Si daca n acea zi am putut sa fac
fata acelei probleme a fost pentru caI din aceeasi teama de a nu ramne cu masina n pana pe drum/ facusem niste cursuri de mecanica auto.)
n fata unei probleme reale ma pot descurca/ dar ce nu-mi da pace
este gndulla ceea ce s-ar putea ntmpla. Chiar daca nu am grijiI
mi lefac singur. Iar vara trecuta este un exemplu: totul mergea bine/
avusesem un an bunI eu si sotia mea ne ntelegeam bine/ vacantele
pe care ni le petreceam cu copiii erau absolut excelente si efectiv nu
aveam nici un motiv de ngrijorare. Ei bine/ au nceput sa ma framnte gnduri de genul: nu cumva vreunul din copii suferea de o
boala grava? Cum vedeti/ aceasta nu se termina niciodata.
Acest exemplu face sa fie si mai clare avantajele dar si inconvenientele unei personalitati anxioase. Avantaje: Gerard
este extrem de constiincios/ prevede riscurile si este un excelent profesionist. Inconveniente: este mereu /Jcu ochii n patru/J ceea ce l istoveste si i aduce destula suferinta.
Sa presupunem caI din motive care ne ramn ascunse/ anxietatea lui Gerard se amplifica/ ca el se simte din ce n ce mai
tensionat/ ca se gndeste doar la dezastre posibileI fapt care i
tulbura somnul si capacitatea de concentrare.
Personalitatile anxioase
15
Data medicul sau generalist l trimite la psihiatru, fara ndoiala acesta i va pm1e diagnosticul de anxietate generalizata.
Anxietatea generalizata se manifesta tocmai prin ngrijorari excesive ?i nejustificate, la care se mai adauga alte tipuri
de simptome1:
- o hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ (sistemul nervos dirijeaza reactiile involuntare): palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, "nod n gt" ...
- o tensiune muscular: zvcnituri, contractii dureroase (spate, umeri, maxime) ce dau adesea senzatia de oboseala.
- o scrutare hipervigilent a ceea ce este mprejur: senzatia de
a fi permanent la pnda, ntr-o continua excitatie, dificultati
de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate.
Sindromul anxios generalizat este un soi de caricatura a
personalitatii anxioase ?i cei ce sufera de acest sindrom patimesc destul. Este o maladie, n adevaratul sens al cuvntului,
o maladie ce necesita un tratament.
Adesea, cele mai eficiente tratamente sunt cele n care o
psihoterapie este nsotita de medicatie.
Dintre psihoterapii, terapiile cognitive ?i cele comportamentale, despre care vom vorbi n aceasta carte, ?i-au vadit o
anume eficacitate. Pacientului i se propune:
1. sa se initieze n tehnici de relaxare, pentru a-?i controla
singur reactiile anxioase excesive;
2. ?edintele de restructurare cognitiva2: terapeutul l ajuta pe pacient sa ?i reconsidere gndurile anxioase. n
special l ajuta sa faca o noua evaluare n privinta gravitatii ?i probabilitatii pericolelor pe care le supraestimeaza.
Psihoterapia este nsotita uneori de un tratament medic amentos pentru ca, mai nti de toate, pacientul se afla ntr-o
suferinta profunda ?i trebuie ajutat imediat, ?i apoi pentru ca,
16
la fel ca n multe din tulburarile psihice, asocierea psihoterapiei cu medicatia n anumite cazuri este mult mai eficienta dect oricare din cele doua luate separat.
Pentru anxietate medicii utilizeaza doua mari tipuri de medicamente: anxioliticile si antidepresivele. Mai jos vom arata care
sunt avantajele si dezavantajele respectivelor medicamente:
AVA:\rTAJE
ANXIOLlTICE
AXTIDEPRESIVE
- efect rapid
- sunt simplu de
ntrebuintat
- bine tolerat
- efect 1i11ij"
titor
pentru pacient
- actioneaza n
timp: sunt necesare mai multe
adverse:
- somnolenta,
saptamni de tra- tulburari de metament pentru a
morie sau de conse putea vorbi de
centrare (tempoo eficienta depliDEZAVANTAJE
na
rare)
- eficienta redusa
- uneori, la nceputul tratamentului
n cazul anxietatilor grave
sporesc anxietatea
- uneori nu au
efect
- folosite necorespunzator dau reactii
folosite
Personalitatile anxioase
17
Optiune a ntre un antidepresiv t;i un anxiolitic este o decizie medicala, ghidata de simptomele pacientului t;i de afirmatiile acestuia. De fapt, aproape ntotdeauna la nceput sunt prescrise anxiolitice, pentru a-l calma imediat pe pacient. n cazul
anumitor tulburari anxioase grave, se adauga t;iun antidepresiv care adesea face ca rezultatul sa fie mai bun ?i apoi doza
de anxiolitice sa fie redusa ..
Tratamentele pentru sindromul anxios generalizat pot fi folosite ?i n cazul unei personalitati anxioase, n functie de necesitatile pacientului. Sa l ascultam tot pe Gerard, care este
decis sa se trateze:
De fapt cred ca m-am obi~nuit cu anxietatea mea, iar mie mi se
pare o viata normala, numai ca sotia mea m-a tot mboldit sa merg
la medic. i era din ce n ce mai greu sa ma tot vada tensional. Mai
mult, aveam tendinta sa o tot ntreb daca a facut ceea ce era planificat sa faca: de pilda, sa-i duca pe copii la vaccinat, sa se ocupe de
cutare sau cutare act administrativ, sa se ntlneasca cu un lucrator (pentru casa). Si cum, de regula, ea se ngrijea de toate aceste treburi, o agasa faptul ca eu tot ncercam sa o controlez. Si apoi, mai
trebuie spus ca eu, la ntoarcerea din concediu, cnd i'tiam ca sunt
attea de facut, aveam insomnii.
Mai nti am fost la un medic generalist, care mi-a prescris
un anxiolitic. Si mi-a explicat cum sa-I iau: n timpul unei perioade mai dificile, cteva zile la rnd, fara a depai'i doza obii'nuita i'i ncercnd sa ma abtin de la medicament n restul timpului.
Si acest medicament m-a ajutat. Am nceput sa iau n week-end
mai nti, pentru a ma obii'nui i'i pentru a vedea daca nu mi dadea stare de somnolenta, apoi am continuat, marind doza, de la
simpla la dubla, n functie de zile. Am folosit acest medicament,
i'i totui'i personalitatea mea n-a suferit nici o schimbare, am ramas la fel de preocupat sa prevad totul, dar ma simt mai putin
tensional.
Sotia mea sesizase ca aceasta mi reui'ise, dar i displacea ideea
de a lua pilule. Si atunci m-a sfatuit sa consult un psiholog pe care
i-l recomandase o prietena. M-am supus, dar cu oarecare ezitari, nu
aveam chef sa-mi "povestesc problemele". Iar psihologul a nteles
aceasta i'i mi-a spus sa nvat tehnici de relaxare. Dupa i'ase i'edinte
18
ma puteam relaxa att de profund, nct :;;icnd voiam sa adorm foloseam tot relaxarea. Psihologlllmi-a mai sugerat ca n timpul zilei,
a:;;ezatfiind, Cli ochii nchi:;;i,sa fac ni:;;teminirelaxari (fara a fi cu
tot ul relaxat, fire:;;te), pentru ca tensiunea sa se diminueze. Acum
fac asta de mai multe ori pe zi: dupa un telefon, la volan, n timp ce
a:;;teptschimbarea culorii semaforului, fac zeci de respiratii profunde :;;iaceasta nza destinde.
Apoi psihologlll mi-a propus sa ncep o adevarata psihoterapie, dar parerea mea a fost ca nu era necesar. Cu cte o pilula din
cnd n cnd :;;icu putina relaxare, eu cred ca mi este deja mai
bine.
Acest exemplu arata ca uneori, prin procedee simple, pacientii pot fi ajutati enorm s'i ca numeroase persoane (barbatii
ndeosebi) nici nu pretind mai mult.
Cineva ar putea spune: "Dar Gerard nu s'i-a rezolvat problema anxietatii! El s-a ocupat doar de simptomele ei, cauza
ascunsa a acestora a ramas netratata. Doar o terapie aprofundata, o psihanaliza l-ar putea face sa-s'i cons'tientizeze cauzele propriei anxietati s'i sa se elibereze de simptom."
Acest tip de raspuns este destul de des ntlnit, mai cu seama cnd i se propune pacientului un tratament medicamentos ("Da, dar aceste medicamente trateaza simptomele, nu cauza lor."), sau relaxarea.
Din pacate, n ciuda a ceea ce multi oameni cred, cauzele
unei anxietati excesive nu sunt suficient cunoscute. Ele difera
de la un pacient la altul s'i ar fi dificil ca n stadiul actual al cunOs'tintelor noastre sa vrei sa tratezi de fiecare data "cauza".
Personalitatile anxioase
19
la;;i sindrom, dar numai ntr-un caz din ~ase daca gemenii sunt
dizigoti, adica nu seamana mai mult dect fratii sau surorile
"obi~nuite"3.
Se au n vedere tulburarile anxioase ~i nu doar "personalitatea anxioasa", dar alte studii au dovedit ca ~i o trasatura a
personalitatii "anxioase" putea fi partial mo~tenita.
Mediul: Studiile au aratat ca, la pacientii ce sufera de tulburari anxioase, cum ar fi sindromul de panica sau agorafobia,
"evenimentele de viata" (despartiri, decese, mutatul, schimbarea profesiei) se succedasera rapid n lunile ce au precedat
aparitia sindromului4. Alti autori se intereseaza de numarul
deceselor san al divorturilor parintilor survenite n timpul co-.
pilariei.5
Ca ~i n cazul altor personalitati dificile, pentru ca o personalitate anxioasa sa se formeze, este nevoie, d.e fiecare
data, de o mbinare variabila ntre o predispozitie ereditara, experiente educative ~i, uneori, evenimente traumatizante.
Pentru pshanali~ti, anxietatea excesiva, numita de ei "anxietate nevrotica", este simptomul conflictelor incon~tiente,
neadecvat rezolvate si datnd din prima copilarie. Pentru ei,
Gerard se angoaseaza tocmai pentru a combate o angoasa
mult mai profunda, incon~tienta, ce tine de unul sau de mai
multe evenimente din primii ani de viata. Deci, aceasta anxietate a cotidianului este traducerea unei probleme nca mai
vechi, de care Gerard nu este con~tient.
n cadrul unei pshanalize, el ar putea retrai experientele
emotionale ale trecutului sau, prin transfer, si astfel s-ar sesiza adevarata natura a propriei anxietati ~i s-ar elibera de ea.
Aceasta teorie seduce din mai multe motive.
3
K.5. Kendler & con. "Generalized Anxiety in Woman: A Population-Based Twin Study", Archives of General Psychiatry (1992), 49, p.
267.
4,
C. Favarelli, S. Pavanti, "Recent Life Events and Panic Disorder", American JO!l1'nal of Psychiatry (1989), 146, pp. 622-626.
J. Kenardy, L. Fried, Re. Kraemer, e.B. Taylor, "Psychological Precursors of Panic Attaks", British Joumal of Psychiatry (1992), 160, p. 668.
20
II
II
Datorita unui tratament "de fond" pacientul spera ntr-o vindecare deplina, altfel spus, spera sa atinga acea stare de sanata-
te psihologica fara sa mai fie necesara continuarea unui tratament. Sunt psihanalisti care afirma ca ei nu garanteaza
deloc o vindecare, totusi tocmai aceasta spera pacientii lor.
II
II
II
Totusi, nu sunt suficiente aceste motive pentru a recomanda oricarei persoane anxioase sa se supuna unei psihanalize
Personalitatile anxioase
21
sau unei psihoterapii analitice. Mai nti, metoda nsasi presupune anumite gusturi si anumite aptitudini (interes pentru
trecut, capacitate de verbalizare si de asociere libera, de suportare a ambiguitatii, frustrarii si asteptarea unui rezultat n
timp). Apoi, n psihoterapie, cercetarile actuale au aratat ca
nici o disciplina nu poate pretinde sa fie adecvata pentru toate tipurile de tulburari sau pentru toti pacientii.
Astazi, privirea este ndreptata asupra predicatorilor de eficacitate ai psihoterapiilor6, adica asupra acelor elemente proprii
fiecarui pacient, gratie carora s-ar putea decide ce tip de psihoterapie are cele mai multe sanse de reusita. n aceasta privinta, fireste ca fiecare "psihoterapeut" si are propriile sale
intuitii, dar obiectivul stiintei este tocmai acela de a transforma intuitile personale, aceste "convingeri intime", care difera de la un individ la altul, n cunostinte verificate si acceptate de ct mai multi.
Acest studiu a fost ntreprins acum mai bine de un secol,
la nceput n diverse ramuri ale medicinei, mai recent si n psihiatrie. Psihoterapiile analitice, terapiile cognitive si comportamentale, terapia interpersonala (mai nou) fac de zeci de ani
obiectivul evaluarilor n tulburari diferite si cu diferite tipuri
de pacienti.
Si daca n anumite tulburari anxioase bine definite (fobii,
agorafobii, atacuri de panica, tulburari obsesionale) terapiile
cognitive si comportamentale au vadit o eficacitate adesea
spectaculoasa, urmata si adeverita de numeroase studii facute de echipe diferite, ct priveste "simplii" anxiosi sau personalitati anxioase, imaginea este mai putin clara. De pilda, observatiile facute separat, ca si numeroasele studii au dovedit
ca printr-o terapie psihanalitica starea pacientilor usor anxiosi
sau deprimati se ameliora vizibil, comparativ cu starea celor
ce se gaseau pe lista de asteptare, fara a fi fost supusi vreunui
tratament.
6
22
LA CE BUN ANXIETATEA?
n definitiv, anxietatea este o emotie fireasca. Cu totii suntem mai mult sau mai putin anxio?i n fata unor situatii ce
comporta un anumit risc, cnd dam un examen, nainte de
a lua cuvntul n fata unei adunari, cnd se ntmpla sa zabovim n drumul spre gara etc. Si, cum nu este prea placut
sa ncerci o emotie precum anxietatea, vom cauta sa o ocoIim procednd n a?a fel nct sa evitam orice risc: cei mai
anxio?i se vor pregati ct pot mai bine pentru examene, ?i
vor pregati discursul 9i vor face totul pentru a ajunge din
timp la gara. Ei vor ncerca sa previna riscul de a pierde controlul situatiei. Dar persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul anxietatii pur 9i simplu neprezentndu-se
la examene, pe care le considera (uneori n mod nejustificat)
prea grele sau refuznd sa-9i sustina discursul, sau renuntnd la calatorie, caci toate aceste situatii le-ar pricinui mult
prea multe griji.
Vedem a?adar ca, pentru a controla mai bine situatia 9i a
preveni riscurile, anxietatea poate fi un stimulent dar ?i o stavila.
Dintr-un punct de vedere evolutionist, daca exista azi
att de multe persoane anxioase este pentru ca anxi09ii au
rezistat vicisitudinilor selectiei naturale, deci anxietatea a
avut o valoare anume pentru supravietuire. Si nu este greu
sa ne nchipuim cum s-a ntmplat: n fata riscului aparitiei
Personalitatile anxioase
23
24
ANXIOASE
Recomandabil:
Sa le inspirati ncredere
Pentru personalitatea anxioasa lumea este cam ca o mat'inarie uriat'a n care fiecare piesa te poate "lasa" oricnd, producnd astfel o pana. Daca-i dati impresia ca nu dumneavoastra veti pricinui aceasta pana, anxiosul va va vorbi mai putin
de nelinit'tea sa, ceea ce va face ca relatiile cu el sa fie mai
bune.
Si, adesea ngrijindu-va de detalii, i veti da aceasta impresie: veniti la ora stabilita, raspundeti fara ntrziere mesajelor
lui, aratati-va prevazator.
Ceea ce nu este simplu, caci anxiosii sunt uneori extrem de
scitori t'i ne trezesc dorinta de a face exact pe dos dect se
asteapta ei. Dar nu este o metoda prea buna n cazul n care
trebuie sa pastrati o relatie cu ei, fie parinti, fie sefi sau colegi.
Patronul meu se numepte Robert, ne spune Jean, treizeci pi opt
de ani, agent tehnico-comercial n informatica. Si este mare anxios.
Se straduiepte sa prevada totul, vrea sa se convinga ca totul se desfapoara cum trebuie. Cnd unul dintre noi trebuie sa se deplaseze la
un client, ntr-o delegatie de cteva zile, ntotdeauna Robert mai stabilepte o ntrunire chiar naintea plecarii, pentru a vedea daca suntem ndeajuns de bine pregatiti. De regula, cum deja au avut loc numeroase ntruniri pregatitoare, dintre care unele chiar cu clientul,
aceasta pedinta suplimentara irita destui colegi, care considera ca nu
este necesar sa fie tinuti de mna. Si atunci se mpotrivesc, nu pi
gasesc timp liber pentru a fixa ntlnirea, sau sosesc cu ntrziere.
Cnd trebuie sa-I vad pe Robert, eu adopt alta tactica: fac n scris o
dare de seama a programului meu, pi i-o explic. El face cteva observatii, dar fiind liniptit acum, scurteaza pedinta.
I-am cptigat ncrederea pi ultima delegatie mi-a confirmat-o: ne
osteneam sa fixam acea ntrunire de ultim moment pi n cele din
urma el mi-a spus: "Bine, n-o sa ne stresam pentru asta, pesemne
ca sunteti bine pregatiti 'li nu mai este cazul sa ne vedem. "
Personalitatile anxioase
25
Jacques a stiut sa faca fata situatiei ntr-un mod mai degra-:)aactiv, dect sa se opuna sefului sau n felul colegilor sai,
care au avut comportamente vadit pasiv-agresive.
Dar poate ca acestia dn urma au avut parnti anxiosi si scitori si retraiesc, fara sa constientizeze, un conflict dn copi~arie.
Sa le ajutati sa relativizeze
n cadrul terapiilor cognitive ale sndromului anxios generalizat, terapeutul l ndeamna pe pacient sa-si reamnteasca
toate gndurile anxioase care-i vin fara ncetare n minte. O
pacienta, de exemplu, poate spune: jn seara aceasta astept vizita unor prieteni si colegi ai sotului meu si mi-este teama sa
nu ard friptura, sau ca nvitatii nu se vor ntelege, mi-este teama ca sotul meu sa nu bea si sa nu vorbeasca prea mult."
Atunci terapeutul va cerceta toate consecntele neplacute ale
acestor lucruri, probabilitatea lor si eventualele solutii. "Sa vedem, va spune el, ce s-ar ntmpla daca friptura s-ar arde ... ",
si astfel pacienta va avea imagnea tuturor consecntelor propriului scenariu-catastrofa al fripturii arse, cu speranta ca:
1. se va obisnui cu acest gnd si astfel va fi mai putn anxioasa si este tocmai ceea ce specialistii numesc desensibilizare;
26
faptului de a ntrzia si asupra posibilelor solutii (sa luati trenul urmator, sa-i anuntati pe cei care va asteapta), l veti ajuta sa se detaseze si sa-si reduca din anxietate.
Sa practicati un umor binevoitor
Anxiosii stmt enervanti, este drept. \tIai cu seama cnd este
vorba de parinti, bine intentionati desigur, dar care si exaspereaza copiii, tot cerndu-Ie sa fie atenti. Si atunci este teribil
de tentant sa-i ironizezi.
Eram lafacultate ntr-un alt ora;o,poveste;ote Damien (douazeci
;oaptede ani) si mama mi telefona des. Numai ca nu se putea abtine sa nu ma piseze cu ntrebari de genul: "Mannci ndeajuns?
Sper ca nu te culci prea trziu? Ti-ai platit chiria? Te-ai nscris n
organizatia de ajutor reciproc?" Aveam douazeci de ani, voiam sa
fiu liber ;Oitoate ntrebarile astea ma exasperau.
La un moment dat am nceput sa-i raspund cu o ironie pe care
a;ofi vrut-o descurajanta: "Nu, mama, de o saptamna nu mai mannc deloc" sau "N-am sa dorm noaptea anul acesta" sau "Nici nu
am de gnd sa platesc vreo chirie pentru ca este iarna". Rezultatul
n-a fost tocmai stralucit, mama se nfuria, pendula ntre angoasa si
lacrimi,jacndu-ma sa cred ca sunt un ingrat, incapabil sa apreciez
dragostea pe care ea mi-o purta.
Mi-au trebuit ani ca sa ajung sa nu mai iau n tragic toate acestea; mi-au trebuit ani pentru ca glumele mele sa fie mai binevoitoare. Si cred ca si ea a facut unele progrese, se abtine sa ma tot ntrebe, caci pare sa-si fi dat seama ca acesta era un defect. Acum cnd
ma ntreaba" Te-ai gndit la ... ", i raspund zmbind "Cu siguranta ca nu pe ct te-ai gndit tu, mama", (3i atunci se schimba subiectul.
;Oi
Sa le determinati sa se trateze
Gnditi-va la Gerard, acel agent de asigurari, anxios. Folosind relaxarea si cte un anxiolitic n perioadele dificile, starea lui s-a ameliorat considerabil.
n ziua de azi dispunem de o ntreaga gama de procedee,
de la cele mai simple la cele mai complexe, pentru a veni n
sprijinul celor anxiosi. Clinicienii te pot initia n numeroase
Personalitatile anxioase
27
Christine Mirabel-Sarron,
Paris, 1995.
28
N erecomandabil
Sa va lasati subjugati
Persoanele anxioase au suparatoarea tendinta de a va implica n necontenita lor politica de prevenire a riscurilor. Si
cum intentia pare a fi buna, te poti lasa u~or influentat de
punctul lor de vedere. Este ceea ce ne explica Etienne, un pensionar de tiaizeci tii patru de ani.
Mie, pensionarea mi-a adus libertatea de a calatori n voie, descoperind, cu fiecare mI, alte ?i alte lneleaguri. Cu att mai mult cu
ct sotia mi mparta?este aceasta pasiune si, cta vreme sanatatea
ne-o va permite, avem de gnd sa profitam. Noi avem un cuplu de
prieteni de aceeasi vrsta, si ei amatori de calatorii, iar ntr-un an
am planuit sa plecam mpreuna n Italia. Din chiar clipa plecarii am
simtit ca nu va fi deloc simplu sa caIatoresc cu Henri, un om fermecator, de altminteri.
A nceput prin a-si face o multime de griji n privinta asigurarilor si ne-a lasat n pace doar cnd ne-am nscris la societatea pe
care o alesese el. n ziua plecarii trebuia sa treaca sa ne ia cu masina; un prieten urma sa o aduca de la aeroport. El a sosit cu jumatate de ora mai devreme, iar noi nici nu terminasem toate pregatirile.
A trebuit sa lefacem n mare graba, pe cnd el era angoasat de ideea
ca vom pierde avionul, iar sotia lui tot ncerca sa-I calmeze. La aeroport am fost primii care si-au nregistrat bagajele.
n timpul calatoriei, orice initiativa din partea noastra l nelinistea. De altfel, stabilise extrem de clar itinerarul, alegnd hotelurile
recomandate n mai multe din ghidurile lui. Dar cnd aveam chef
sa hoinarim si prin alte locuri, sa facem un ocol neasteptat, imediat
ncepea sa se nelinisteasca, sa se teama ca drumuletul nu ducea nicaieri, ca vom ramne n pana n mijlocul unui pustiu, ca la hanul
care nu aparea n ghidurile lui ne vom mbolnavi din pricina mncarii, ca nu vom mai ajunge la timp pentru urmatoarea rezervare.
Anxietatea care l stapnea era att de vizibila, nct la nceput nici
nu am ndraznit "sa-i iesim din cuvnt". Totusi, ncetul cu ncetul,
cu ajutorul sotiei lui, am nceput sa luam ?i noi initiative. Si cum
se poate spune ca totul a iesit destul de bine, n cele din urma el s-a
mai destins un pic.
Personalitatile anxioase
29
30
Personalitatile anxioase
31
anxioase
Recomandabil
Sa le inspirati incredere.
Sa le ajutati sa relativizeze.
Sa practicati un umor binevoitor.
Sa le determinati sa se trateze.
Nerecomandabil
Sa va lasati subjugati.
Sa le luati prin surprindere.
Sa le mpartasiti propriile voastre nelinisti.
Sa abordati subiecte de conversatie penibile.
Daca este patronul
dvs.:
titor.
Daca este o persoana apropiata:
un curs de parasutism.
Daca este coleg sau colaborator: folositi-va de calitatile lui de anxios pentru a preveni si prevedea totul.
32
anxioase?
ADEVA:zA,
I-~
I
goaseaza teribil.
I 3. Mi se reproseaza adesea ca mi fac
ntlnirile.
sa care
t;tiu
de
ce.
voia
sa gndesc
un fara
tranchilizant.
ori
mersul
trenurilor,
rezervarile
t;i
de
sa ca
pe
nu
repede.
ma
oiau
astept
sa
laprea
un
ntrzie,
accident.
nu griji
pot
pentru
mi-am
un
lucru
facut
nsemnatate.
multect
(facturi,
impozite,
chitante)
pot
9.
Cnd
sunt
luat(a)
prin
surprinde7.
Adesea
dau
prea
trziu
10.IAm
Uneori
ma
simt
tensionat(a)
fara
6.
tendinta
de
aseama
verifica
de
doua
8.
Cteodata,
n
timpul
simt
ne-I
5.
semi
ntmpla
cazilei,
ode
persoana
4.
ntotdeauna
ma
achit
obligatii
I
I
FALS
I
I
II
1
1
Personalitatile
paranoice
~..
de ani, agent comercial ntr-o ntreprindere de birotica,
Cnd
m-amdeja
angajat,
poveste~te
Daniel, douazeci
~apte
auzisem
cte ceva
despre Georges,
care urma;;i sa-mi
fie coleg. $tiam ca nu fusese promovat de mult timp. De la nceput
am vrut sa stabilesc o relatie amicala cu el, caci eu consider ca este
bine sa te ntelegi cu cei cu care lucrezi. n prima dimineata, m-am
dus sa ma prezint. M-a primit cu destula raceala, fara sa ma invite
sa iau loc. Georges are vreo cincizeci de ani, este bondoc, sta extrem
de drept are alura unui militar n civil. Am avut vreme si? bag de
seama ca n clipa n care ma apropiasem de birou, introdusese pe calculator "bruiajul". Cum nu puteam njgheba o conversatie, i-am cerut parerea n privinta felului de a proceda cu clientii. Cu un aer ironic, mi-a raspuns ca ar fi trebuit sa ;;tiu asta, din moment cefusesem
numit n acel post. Am plecat descurajat.
A doua zi, am gasit un mesaj de la el. Era o fotocopie a recomandarilor oficiale ale ntreprinderii n privinta conduitei fata de clienti,
care,firei'te, ca-mi erau deja cunoscute. Eu nsa i cerusem sa-mi mparta;;easca propriul sau punct de vedere. n saptamnile ce au urmat, relatiile noastre au devenit ceva mai bune. Am reu~it sa am cteva conversatii cu el, l vedeam cum, dintr-o data, redevenea cel de
dinainte ~i pleca, pretextnd ca are de terminat o treaba urgenta.
Trecusera doua saptamni de la venirea mea n acea ntreprindere, cnd am primit un telefon de la unul din vechii clienti ai lui Georges, care voia ca din acel moment eu sa fiu cel cu care sa trateze.
Eram suparat, nu voiam ca Georges sa afle de la altii ai'a ca i-am la-
;i
---j
34
Personalitatile paranoice
35
ndraznit sa-I ntreb daca din cauza aceasta parea sa fi prins necaz
pe mine, caci n-ar fi admis ca eu sa i dovedesc ca se n;;ela. Am lasat sa treaca cteva zile ;;i Georges a venit singur sa converseze putin cu mine. Cum nu este n termeni prea buni cu ceilalti colegi ai
no;;tri, eu cred ca i prinde bine sa gaseasca putina bunavointa la
mine. Dar simt ca nimic nu poate fi dobndit definitiv ;;i ca arfi destul sa fac o gafa, pentru ca el sa creada ca vreau sa-i fac rau.
Cu clientii mai dificili se descurca cum se descurca. Dar trebuie
sa recunosc ca are o forta de convingere putin obi;;nuita: l-am vazut
dovedindu-i unui client punct cu punct ca cererea pe care acesta ne-o
adresa nu concorda C1l trebuintele lui, nlaturnd contradictiile cu
o logica in flexibila. Nu este o tehnica de vnzare indicata, dar trebuie sa acceptam ca datorita lui au fost obtinute anumite contracte
cu clientii, pe care nimeni altcineva nu le-ar fi obtinut. AI,ti clien,ti,
n schimb, s-au plns direc,tiunii de comportamentul lui Georges.
n cele din umza, m-am obi;;nuit cu Georges. Nu este un tip rautacios, chiar daca uneori pare. Problema lui este ca nu reu;;e;;tesa se
ncreada n nimic ;;i n nimeni, ca vede pretutindeni raul. ?i ma ntreb cum ;;i unde ;;i-a nsu;;it aceasta maniera de a privi lucrurile.
Mai cred ca ntre noi totul pare sa se rezolve, caci m-a invitat cu
prietenii lui la pescuit. A;; vrea sa merg, dar ;;tiu ca va trebui sa fiu
extrem de atent ca sa nu fac vreo gafa.
36
II
2. Rigiditate
Se arata rationala, rece, logica si rezista oricaror argumente ce vin din partea celorlalti.
Personalitatile paranoice
37
Fara ndoiala, Georges este o personalitate dificila, dar ncercati sa-i ntelegeti punctul de vedere. El crede ca lumea este
Ul1loc primejdios, ca el nsusi este vulnerabil si, prin urmare,
trebuie sa se protejeze.
Axioma sa de baza ar putea fi: "Lumea este plina de oameni rau intentionati, care ma silesc sa fiu n permanenta
atent." Georges seamana oarecum cu o masina al carei sistem
de alarma, prost reglat, se declanseaza la cea mai usoara atingere.
Cum n fata unei primejdii nestiute ori nevazute este mult
mai anxios dect n fata unei amenintari bine identificate, ce
poate fi combatuta, Georges ncearca un adevarat sentiment
de usurare cnd, n sfrsit, descopera un dusman. Caci aceasta i confirma propria lui teorie despre lume. ntr-un anumit
fel, se poate spLme ca el are nevoie sa aiba dusmani, pentm a
se simti linistit si ndreptatit n banuiala lui. De unde si tendinta sa de a-i cauta si de a voi fara ncetare sa-si verifice suspiciunile. Tot asa, daca este orbit de gelozie nu va fi cu adevarat linistit dect n clipa n care va obtine dovada (sau ceea ce
crede el a fi o dovada) infidelitatii sotiei sale.
Aspectul tragic al situatiei este ca Georges va sfrsi prin a
avea dreptate: fiind ostil si banuitor, el va strni ura oamenilor care, obositi de comportamentul lui, vor ncerca, poate, sa-i
faca rau si atunci el va putea sa strige victorios: "Aveam
dreptate sa fiu nencrezatod"
Unii paranoici sunt asemenea acelor dictatori care ntr-att se tem sa nu fie rasturnati de la putere, nct si supun poporul unei supra vegheri politienesti, i nchid pe cei suspectati de ostilitate fata de programul lor, de teama unui complot,
trimit n fata plutonului de executie membri ai anturajului lor
38
Personalitatile paranoice
39
40
S. De Lastours, TOllkhatchevski,
bin Michel, 1996.
le batisseJll' de ['Armee
Personalitatile paranoice
41
mai pretuita dect cea a lui Hitler, fara ndoiala pentru ca dictatorul comunist si-a comis crimele n numele unei viitoare fericiri a omenirii, spre deosebire de Hitler care cerea deschis
subjugarea "raselor inferioare". Pe de alta parte, Stalin n-a
mers niciodata pna acolo nct sa masacreze dinadins copiii
victimelor sale (ci acestia erau doar ndemnati sa-si denunte
parintii politiei). Totusi, deosebirile dintre cele doua regimuri
nu trebuie sa le umbreasca similitudinile, mai cu seama paranoia care se erijeaza n mod de guvernare. Hannah Arendt,
care n nici un caz nu poate fi suspectat ca ar fi nutrit simpatie fata de nazism, a pus n lumina punctele comune celor
doua sisteme.3
O versiune tropicala a paranoiei a fost aplicata poporului
haitian de catre "presedintele pe viata", Fran<;oisDuvalier. n
timpul celor patruzeci de ani de crmuire "Papa Doc" si-a masacrat ori mpins la exil toti opozantii, reali ori fictivi, dezvoltnd cu acea convingere de neclintit a paranoicilor teorii marete despre propriul lor rol n istorie (se compara cu Napoleon
sau cu Lenin). Dar lista paranoicilor la putere este mult prea
mare pentru a fi data ntr-un capitol al acestei carti.
Consultati:
42
Daniel are sansa de a-si fi constientizat ntructva tulburarea. Si nu ncape ndoiala ca, urmnd o psihoterapie, va putea progresa.
Personalitatile paranoice
43
44
Azi este stiut ca n cazul personalitatilor senzitive se poate obtine o ameliorare a starii lor gratie unui tratament antidepresiv, nsotit adesea de o psihoterapie. Si este tocmai ceea
ce a facut si Marie-Claire. N-a devenit o persoana vesela si deschisa, dar ncetul cu ncetul a ncetat de a se simti tensionata
si a acceptat cu mai multa usurinta criticile.
Vedem, asadar, ca personalitatile paranoice, cel mai adesea
atunci cnd survine un esec, se pot decide singure sa ceara ajutorul unui medic si l pot si primi sub diferite forme.
Alain, care este asistent universitar, ne descrie aici o experienta mpartasita de toti cei care s-au aflat n fata unui public:
profesori, conferentiari si, n general, oricine este pus n situatia de a lua cuvntul n fata unui grup. Cnd n asistenta se
rde, primul lucru la care ne gndim este ca noi suntem obiectul acestei ilaritati. Trebuie sa ai o anume deprindere a cuvn-
Personalitatile paranoice
45
POATE FI FOLOSITOARE
PARANOIA?
46
- cnd trebuie sa stii sa fii inflexibil n aplicarea legii (politist, judecator, functionar public).
- cnd trebuie sa stii cum sa-ti aperi drepturile ntr-un conflict, fie un conflict cu administratia, fie cu proprietarul unui
garaj.
- cnd trebuie sa faci fata unor adversari posibil vicleni ori
primejdiosi (sa lucrezi n politie, la vama, n cadrul serviciilor
antitero sau faci afaceri ntr-o tara al carei echilibru este instabil).
Nu afirmam ca toti cei care lucreaza n aceste domenii ar
fi paranoici, ceea ce nu este adevarat, ci ca anumite trasaturi
ale paranoiei, bine domina te, pot fi utile n cazul n care aveti
acest gen de activitate. Sa-I ascultam pe Yves, de pilda, patruzeci si doi de ani, vorbindu-ne despre domnul A., presedintele asociatiei coproprietarilor din imobilul sau.
Pentru prima oara am devenit proprietarul apartamentului meu
cu trei ani n urma, tJi de atunci am nceput sa merg la ntrunirile
coproprietarilor. PretJedintele nostru este domnul A., reales mereu,
fost patron, acum pensionar. Este un om plin de energie, autoritar,
n preajma caruia nu te prea simti n largul tau, cel putin cnd l
vezi pentru prima oara. Dar nu putem dect sa ne felicitam ca-I
avem ca reprezentant. EI este cel ce a descoperit ca primul comitet
savrtJise unele nereguli de gestiune tJi a adus dovezile cu o asemenea fermitate, potrivit procedurilor, nct comitetul a fost nevoit sa
demisioneze. Comitetul proaspat ales trebuie sa ia seama!
Apoi a numit un expert care a descoperit ca un antreprenor a carui obligatie era renovarea imobilului savrtJise tJiel abateri tJi ntocmise facturi pentru servicii ce nu fusesera prestate. A urmat o alta
plngere, iar antreprenorul a fost att de mitJcat de convingerea de
care era patruns pretJedintele nostru, nct a preferat un aranjament
financiar tJi reparatii imediate, dect sa ajunga la tribunal.
Ultimul episod: cineva vrea sa construiasca un imobil cu opt etaje pe locul unei mai vechi gradini din apropierea imobilului nostru,
ceea ce ar acoperi vederea tJiar lua lumina multor apartamente. De
ndata donmul A. a nceput o procedura judiciara tJi este pe punctul
de a obtine anularea autorizatiei de constructie. I cunosc pe avocatul nsarcinat cu aceasta problema, este un prieten care mi poves-
Personalitatile paranoice
47
'e$te ca este nevoit sa reciteasca jurisprudenta cu o deosebita aten~ie,caci pre;;edintele nostru s-a cufundat cu atta ardoare n studiul
.ireptului imobiliar, nct a sfr;;it prin a cunoa;;te unele detalii mai
!;ine dect el.
Pe de alta parte, cu noi este extrem de binevoitor, vizibil ncnfat de rolul lui de aparator pe care noi i-l recunoa;;tem bucuro;;i. Evi.'lent, nimanui nu-i trece prin minte sa-I contrazica.
Acest exemplu constituie o demonstratie vie a utilitatii sociale a personalitatilor usor paranoice, ori de cte ori la mijloc
este o cauza ce trebuie aparata, sau un drept ce se cere respectat.
48
cultnd orice zgomot din imobiL parndu-i-se suspect pna si clipocitul apei din conducte. Atunci s-a dus sa consulte un psihiatru,
pentru a-i cere sonmifere. Acesta i-a stabilit diagnosticul si i-a prescris un tratament care a facut ca delirul Adelei sa dispara n cteva saptamni. Dar vindecarea deplina a fost obtinuta atunci cnd,
la sugestia psihiatrului ei, a cerut o ntrevedere la birourile respectivei companii de asigurari, pentru a discuta o chestiune privind
obligatiile de coproprietar si atunci a realizat ca,fata de propria persoana, nu era nici urma de ostilitate.
DOCTORE,
SI MEDICAMENTELE?
Personalitatile paranoice
1-
1,
:'1,
II
a
a
a
:i
a
a
1
,t
'1
49
Ct priveste antidepresivele, acestea pot ajuta personalitatile senzitive sa fie ceva mai optimiste si, prin urmare, sa se
simta mai putin vulnerabile. Oricarui psihiatru i vin n minte cazuri de personalitati senzitive, uneori chiar usor delirante, ale caror tulburari au disparut complet n urma unui tratament alcatuit adesea dintr-o combinatie de un neuroleptic n
doze reduse si un antidepresiv. Dar se ntmpla si ca unii paranoici sa ramna neschimbati, n ciuda oricarei medicatii ori
a psihoterapiei.
paranoice n filme si n literatura
de Bunuel (1952) reprezinta un autentic sindrom clinic
al paranoiei n domeniul vietii amoroase. Francisco, un proprietar :;.nexicannstarit, se ndragosteste de o tnara frumoasa. Impreuna, pleaca n luna de miere. Dar banuim ca
lucrurile vor lua o turnura neplacuta atunci cnd, n noaptea nuntii, el se apropie de sotia sa pentru a o saruta, ea nchide ochii si de ndata l aude ntrebnd: "La cine te gndesti?"
n Revolta de pe Caine de Eduard Dmytryk (1954), film turnat dupa romanul lui Herman Wouk, Humphrey Bogart
joaca rolul unui sfsietor personaj paranoic, comandant de
vas autoritar si incompetent, care si exaspereaza echipajul
si sfrseste prin a trezi n jurul lui chiar ura pe care o suspecta.
In capodopera lui Stanley Kubrick, Doctor Falamour
(1963) generalul Ripper, jucat de George C. Scott, se dovedeste un veritabil paranoic, inflexibil si plin de ncredere n sine. Ferm convins ca sovieticii i "otraveau fluideIe corporale", declanseaza al treilea razboi mondial.
(Speram ca responsabilii fortelor nucleare sunt supusi
testelor de aptitudini.)
n Diabolic scriitorul englez Evelyn Waugh ne descrie o experienta paranoica deliranta. Aflat ntr-o croaziera pe un pachebot, aude echipajul si pasagerii ponegrindu-l fara ncetare, ntr-un crescendo de halucinatii din ce n ce mai terifiante.
Personalitatile
El
50
Recomandabil
Sa va exprimati limpede motivele si intentiile
Paranoicul va avea mereu tendinta de a-~i imagina ca vreti
sa-i faceti rau. Prin urmare, nu trebuie sa-i dati "indicii" care
i-ar confirma suspiciunile. Cel mai bun mijloc este de a comunica cu acesta ntr-un mod ct mai putin echivoc cu putinta.
Mesajele voastre nu trebuie sa lase nici cel mai mic loc interpretarii. Daca trebuie sa-I criticati, fiti limpede, ferm, clar.
Spuneti-i: ,,I-ai cerut patronului sa-ti ncredinteze acest dosar, fara sa ma 11~tiintezi~i aceasta ma supara. Data viitoare
as prefera sa vorbe~ti mai nti cu mine." (Descrieri precise ale
comportamentului. )
Nu-i spuneti: "Nu mai merge asa. Nu se mai poate lucra cu
tine. Daca vei avea probleme, nu te bizui pe mine." (Critici
evazive si amenintatoare.)
Astfel, Hru~ciov a supravietuit mai multi ani n imediata
apropiere a lui Stalin, sub conducerea caruia jumatate din
membrii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice au fost executati ori deportati. Potrivit istoricului american Robert Conquest5, motivul ar fi acela ca Hrusciov aparea n ochii conducatorului naiv si sincer. Fata rotunda si privirea asa-zis naiva,
de "taran rus cumsecade", pare sa-I fi avantajat.
Sa respectati convenientele
cu scrupulozitate
ntr-o zi, unul din prietenii nostri afost prezentat n acelasi tirnp
mai multor persoane, cu prilejul unei ntruniri profesionale. Acesta
a nceput sa strnga mini si, mai mult dintr-o usoara eroare de sincronizare dect din impolitete, si ndrepta privirea catre urmatoarea persoana, n timp ce nca mai strngea mna celei anterioare.
Aceasta, o personalitate paranoica, a dedus imediat ca acel prieten
si-a ntors privirea dinadins si ca n felul acesta voia sa-i arate dispretul si, astfel, ntre cei doi a nceput o relatie tensionata.
5
R. Conquest,
Personalitatile paranoice
51
Orice eroare de eticheta pe care o comiteti risca sa fie con~~derata drept semn al dispretului sau drept batjocura. Prin
zmare, daca aveti de-a face cu un paranoic, fiti de o politete
reglementara"; nu-l lasati sa a;;tepte, raspundeti de ndata
::lesajelor lui, fiti cu bagare de seama la formulele de curtoazie, fiti atent cnd l prezentati altcuiva, feriti-va sa-I ntreru?eti cnd vorbe;;te (doar daca este absolut necesar).
Atentie! Nu este vorba sa deveniti servili sau excesiv de binevoi-
Sa mentineti
Fiind bine cunoscute tensiunile extreme pe care le prilejuieste frecventarea paranoicilor, adesea este teribil de ispititor sa-i evitati pe ct posibil, sau sa ncercati sa nu-i mai vedeti deloc. Si daca este este vorba de o persoana de care va
puteti distanta fara parere de rau, nu ezitati sa o faceti. Dar
se poate ntmpla ca, prin forta mprejurarilor, contactul cu
un paranoic sa devina inevitabil, fie acesta patron, vecin, coleg, ruda. Pna sa va mutati ori sa va schimbati locul de
munca, totu;;i veti fi nevoit sa ncercati sa le faceti fata. n
acest caz, strategia care consta n a te tine de o parte nu este
neaparat ;;i cea mai potrivita. Sa o ascultam pe Lise, cincizeci
si doi de ani, care, mpreuna cu sotul ei, a cumparat o casa
la tara.
Cnd ne-am cumparat casa la tara, nici nu ne-a trecut prin minte ca vecinul nostru ar avea un asemenea caracter dificil. Fost agricultor, locuia cu sotia lui, ntr-o casuta din apropierea vechii lor ferme. Chiar din momentul n care am nceput amenajarile, a venit sa
se plnga ca un camion cu pietri?, care venise la solicitarea noastra, lasase o urma pe peluza lor. Am fost u?or uimiti de ostilitatea
din glasul lui ?i de ndata am ncercat sa mai des tindem atmosfera,
ntmpinndu-l cordial ?i cerndu-i scuze; dar el a ramas la fel de
nenduplecat. L-am nsotit, pentru a vedea stricaciunile pricinuite
de camion. Era de-a dreptul ridicol. Pe un colt al peluzei, pe o su-
52
Personalitatile paranoice
53
Un paranoic pe care l evitati ar putea chiar crede ca unel:iti mpotriva lui sau ca va ndepartati repede tocmai pentru
ca va este teama de represaliile din partea lui, dupa raul pe
care l-ati facut si pe care el nca nu l-a descoperit. De pilda,
~ocmai l-a dojenit seful lui; nsa dumneavoastra l evitati de
cteva saptamni; deci dumneavoastra sunteti cel care l-a vor-::titde rau sefului. Absenta dumneavoastra i va da libertatea
de a gndi n voie la intentiile dumneavoastra rauvoitoare n
ceea ce-l priveste. n timp ce un contact firesc, regulat, n cadrul caruia dumneavoastra respectati uzantele si nu va aratati
ostil sau nelinistit, l va face ca, din cnd n cnd, sa-si repuna la punct parerea despre dumneavoastra si va mai tempera
elanurile imaginatiei sale.
Sa faceti referiri la legi si la regulamente
Paranoicul se considera o persoana care respecta legea, care
nu vrea dect dreptatea, ca si dictatorii paranoici, care ntotdeauna cred ca actioneaza pentru binele poporului lor, chiar si
atunci cnd l extermina, pentru a-l salva fie de la decadenta,
ne de la impuritate. Majoritatea paranoicilor resimt o anume
fascinatie pentru legi si regulamente, iar scrisorile lor au deseori un aspect juridic, argumentatia propriei lor pozitii fiind justa si pe puncte. Procedura juridica exercita asupra lor o puternica atractie. Iar avocatilor le este bine cunoscut acest gen de
clienti, gata oricnd sa intenteze o actiune n justitie pentru o
cauza ce nu merita osteneala s;icare nu precupetesc timp s;ibani
pentru ceva ce, la urma urmei, contravine propriilor interese.
Daca faptul de a se simti nvins de un alt ins l face pe paranoic furibund, n schimb el se va nclina n fata unei institutii, legi sau regulament (cu exceptia situatiei n care considera ca al sau caz nu este similar celui din regulament). Iata un
rapt surprinzator: dintre membrii partidului comunist, redus
drastic ca urmare a unor epurari masive, un grup a fost totus;i
crutat de Stalin: cei care fusesera membri ai Dumei, adunarea
parlamentara, din ultimii ani a tarului!
54
Personalitatile
la
;i
)
-,
paranoice
55
iioasa wleori. La cei din jur poti afla sprijin, ncurajare, sfa:uri, mai ales daca si ei se confrunta cu acelasi paranoic. Acest
~ucru e valabil mai cu seama n lumea afacerilor. Totusi, sa nu
iti prea surprinsi daca altii se vor arata reticenti n a va acorda sprijinul lor, ca n cazul lui Jean-Marie, cadru administra:iv ntr-o colectivitate teritoriala.
Sunt luni de zile de cnd sunt n conflict cu Marcel, mai bine zis
e
a
c
2
l'
Totu~i, cred ca-1~tiu: sunt mai tnar, am o diploma, iar cei de la alte
.tepartamente ma apreciaza mai mult. Dar, ieri dimineata am gasit,
-,dusa chiar de Marcel, o copie a unei scrisori adresate ~efului nostru. Citind-o, am nlemnit! Marcel facea o lunga lista a tuturor actelor necinstite pe care, chipurile, le-a~fi comis la adresa lui; eu moilopolizasem secretara noastra comuna, ca ea sa nu mai aiba timp
sa-i dactilografieze ~i lui lucrarile, ncercasem sa-i fur ideile ca sa le
prezint ca apartinndu-mi, l vorbisem de rau reprezentantilor municipalitatii, pentru ca ace~tia sa nu i se mai adreseze ~i lui ~i, n final, ca a~fi facut haz pe seama lui laolalta cu alti colegi mai tineri,
pentru a-l desconsidera.
Am simtit furia crescnd n mine. Stiam ca nu era nici un
graunte de adevar n tot ce scrisese: fire~te, i dadeam de lucru secretarei, dar nu n ideea de a o monopoliza. Si nici nu-l vorbisem
de rau, tinnd cont de situatia care oricum era complicata, ~i nici
n-am rs pe seama lui vreodata, ci, mai degraba, mi venea sa ma
cert cu el. Dupa furie, m-a cuprins nelini~tea: ~tiam ca nimic din
ceea ce scria el nu era adevarat, dar scrisoarea adresata ~efului era
teribil de bine ticluita, scrisa ntr-un stil juridic ~i parea convingatoare.
Numaidect i-am cerut patronului o ntrevedere ~i acesta mi-a
acordat-o. Am nceput prin a-i explica propriul meu punct de vedere, caci scrisoarea continea punctul de vedere al lui Marcel. Spre marea mea surpriza, m-a ascultat cu un aer plictisit, obosit aproape ~i
n loc de a-mi spune care i este parerea, mi-a recomandat, pur ~i
simplu, sa evit orice conflicte cu Marcel.
Eram deceptionat. Am vorbit despre aceasta cu un alt coleg care
mi-a explicat ca acela~i patron, cu ctiva ani n urma, voise sa-I
transfere pe Marcel n alta parte. Numai ca Marcel mobilizase nu-
56
maidect sindicatele, trimisese o scrisoare ziamlui local, amenintase ca se va plnge la consiliul de conciliere a conflictelor de 71nll1ca,
obtinuse chiar interventia deputatului local. ~i pusese la punct un
dosar clar ~i convingator, ca ~i scrisoarea pe care tocmai o citisem.
Directiunea preferase sa renunte dect sa dea na~tere unui conflict
interminabil.
Roger mi este prieten de multa vreme, ne poveste~te Patrick, patruzeci ~i trei de ani, cadru din domeniul bancar, dar sa-I vad prea
des este obositor cteodata, caci este mult prea susceptibil. De cnd
l ~tiu este a~a. De altminteri, este un tip generos, loial ~i destul de
haios cnd este ceva mai destins.
Alaltaieri, cinam cu ni~te prieteni ~i, cum domnea buna dispozitie, am nceput sa povestesc cum s-a certat Roger cu primul lui patron, pe vremea cnd abia l cunoscusem. Patronul era un batrn
plin de el, foarte grav, dar total depa~it, ~i Roger nu-i prea aratase
respectul pe care acesta l a~tepta. Povestea era destul de comica. Nu
aveam ctu~i de putin intentia de a rde de Roger, ci de a arata cum
Personalitatile paranoice
f,
57
Patrick ofera un bun exemplu n ce prive?te utilitate a ncercarii de a lamuri o nentelegere. De altminteri, el a respectat doua reguli de aur, valabile n cazul unei personalitati u?or
"parano";
- a luat asupra lui ntreaga raspundere pentru acea nentelegere, n loc de a o arunca asupra prietenului sau;
- nu ?i-a silit prietenul sa recunoasca ca se suparase, caci
aceasta ar fi nsemnat sa-I faca sa recunoasca ?i ca gre?ise n
supararea lui.
n cele din urma, preocuparea lui Patrick de a lamuri aceasta problema l-a ajutat cu siguranta pe Roger sa con?tientizeze
ca propriile simtaminte nu-i erau indiferente lui Patrick ?i ca
acesta nu-i putea fi "du?man".
58
Personalitatile paranoice
S9
60
ce argumente. Cum personalitatile paranoice manifesta adesea o atractie pentru pozitiile politice extreme (caracterizate
prin desemnarea unui dU9man rau intentionat 9i raSp1.illzator
de toate relele societatii ?i care trebuie pedepsit fara miIa6),
discutia pe teme politice se poate aprinde iute. Iata marturisirile lui Damien, fost elev al unei 9coli de arhitectura.
Am pstrat legtura cu ctiva colegi de facultate si ne ntlnim
periodic. Prin anii saptezeci eram studenti si, ca multi alti tineri,
eram de stnga, unii dintre noi revendicndu-se de la \tIao ori de la
Enver Hodja. De atunci ns vrsta, ndatoririle familiale si profesionale, venirea stngii la putere, ceea ce am aflat despre conductorii pe care i admiram, caderea zidului din Berlin, toate acestea ne-au
mai temperat elanurile. Cei mai multi dintre noi au rmas de stnga, dar de partea social-democratilor, mai degrab. Cu exceptia lui
Eric, care si-a pastrat neschimbate convingerile revolutionare de la
douzeci de ani.
Si aceasta ni s-ar fi prut o chestie simpatica, dar la Eric se manifesta ntr-o forma destul de greu de suportat ntr-o discutie. Cnd
abordam subiecte politice, Eric i tot da cu teoriile asupra necesitatii dictaturii proletariatului. Si devine cu att mai violent, cu ct
pare sa creada ca cel care este mai temperat ca el este fie un inconstient, care nu realizeaz suferintele poporului, fie un ticalos, care
nu se sinchiseste de ele si care, n cazul unei revolutii, n-ar trebui
s scape nepedepsit. Daca este contrazis se aprinde si aceasta pare
sa-i faca mare placere, controversa continua, dar degenereaz curnd
ntr-un monolog. Aceasta ne face sa nu mai vorbim de politica n
prezenta lui. De altminteri, este un tip de treaba, pe care te poti bizui, dar este cazul sa o spunem, politica l face sa vada rosu n fata
ochilor.
Dar Eric nu este singurul cu care nu trebuie sa discuti politica.
Avem un vecin, un pensionar. La prima vedere, pare un om fermecator, are grija de casa noastra cnd suntem noi plecati, eu merg cu
el la pescuit deseori, iar sotia mea se ntelege bine cu sotia lui. ntr-o seara am avut proasta inspiratie de a-i invita la cina. Totul a
6
Personalitatile paranoice
61
Cele doua exemple precedente pun n lumina doua caracteristici ale personalitatii paranoice. n primul rnd, rigiditarea. Nici unul dintre interlocutori nu accepta sa-~i mai tempereze modul n care ~i exprima opiniile, chiar n contextul unei
iiscutii amicale. Apoi, tendinta de a simplifica problemele politice, desemnnd un du~man raspunzator de tot raul ~i care
merita sa fie aspru tratat. Concluzia: nainte de a discuta politica, asigurati-va ca interlocutorul vostru poate accepta regulile unei dezbateri n contradictoriu fara a-~i pierde sngele
rece. (Atentie, nu vrem sa spunem ca orice persoana care se
aprinde vorbind despre politica este paranoica!)
Sa deveniti si voi paranoici
Relatia cu un paranoic se aseamana uneori cu un scandal
care de-abia ncepe: unul din protagonisti, din gre~eala, l trnteste pe celalalt; acesta, ofensat, l mpinge cu brutalitate; primul, surprins si revoltat, riposteaza printr-o lovitura nca ~i
mai puternica, care l face pe celalalt sa-i dea un prim pumn
si meciul de box ncepe. Spectatorului sosit ntre timp i este
greu sa desluseasca "cine a nceput" acest taraboi.
Feriti-va sa ajungeti n aceea~i situatie, n fata unui paranoic: uneori este de-ajuns sa iei putina distanta, sa-i la~i ceva
mai mult spatiu, chiar sa ncerci sincer sa lamure~ti o nentelegere pentru a dezamorsa un conflict care plute~te n aer. Ba
62
paranoice
Recomandabil
N erecomandabil
Personalitatile paranoice
63
64
Cnd cineva
mi arata ca ma apre! FALS
marturisesc.
mine
cum
s-ar
ficeva
cuvenit.
ea--I
dintez
cuiva
un
secret,
mi
secu
ma
simt
prost.
dect
sa
obtina
de
la
mine.
apoi
seasca
teama
mpotriva
ca
acesta
mea
sapurtau
ceea
nu
foloce
iface
team
cu
ca
mai
acestea
multe
nu
persoane,
caci
socochipui.
care
i-as
pedepsi
pentru
faptele
pe
caresetoCmall-am
10.
Chestionarul
acesta
face
sa
as
ficunoscut.
nencre6. Ma
Mi
se
reproseaza
ca se
9.
gndesc
adesea
lama
toti
cei
pe
S.
Cnd
mi
ntmpla
sa-i
ncrea sa ai mai
I
3. Sunt sceptic(~)n privinta celor I
e
!
paranoice?
I
I ADEVARATiI
I
1
II
III
Personalitatile
histrionice
I
66
re ca 11-0 mai plac. Iar vocea ei i era ndurerata. Cum statea pe scaun plngnd, privindu-ma ndurerata ca ofetita abandonata, ei bine,
n acea clipa, recunosc - era tulbzlri'itoare. M-am oferit s-o duc acasa fii pe drum, n ma:;ina, vom mai putea vorbi. Mi-a sarit de gt n
semn de multumire fii avea aceea:;i voce infantila, numai ca mie
nu-mi prea iel?eadin minte faptul ca acel copila:; era de fapt o tnara sexy, nalta de un metru :;aptezeci fii cinci.
n cele din urma am cinat mpreuna. mi sorba din nou cuvintele, iar dind i-am propus sa mai bem un pahar la mine, a acceptat surzatoare. Acasa la mine, alta schimbare de registru: ngndurata, Caro line mi-a spus ca n acel moment nu era chiar
libera, ca ntr-o relatie, barbatii te deziluzioneaza. Caroline era
destul de evaziva fii eu tot nu reu:;isem sa aflu daca pna la urma
avea sau nu un iubit. A sfr:;it prin a ma obosi ntr-un asemena
hal, nct am condus-o la ea. Pe drum nu ne-am prea vorbit. Dar
cnd sa coboare din ma:;ina, alta surpriza: Caroline m-a sarutat
pe gura.
Dar nu are sens sa va povestesc toate episoadele relatiei noastre.
Am curtat-o saptamni ntregi n timp ce ea pendula n permanenta ntre indiferenta fii senzualitate nvaluitoare; cnd nsa dadeam
semne ca vesnicile ei variatii de atitudine ma cam oboseau, Caroline redevene~ provocatoare: n cele din urma, am petrecut o noapte
mpreuna. Dar, dupa ce am facut dragoste, cnd nca mai eram n
pat, Caroline mi-a spus ca era amanta unui barbat nsurat. Privea
n gol n timp ce vorbea despre el, parea extaz iata fii nu contenea sa
laude bunatatea, generozitatea, aura de mister de care era nconjurat acel barbat. Asta chiar ca a pus capa;; la toate. M-am decis sa
pun capat relatiei. Fara nici un cuvnt, am condus-o pe Caroline
acasa. La despartire i-am spus ca era mai bine ca relatiile noastre sa
fie strict profesionale. Mi-a purtat pica timp de cteva zile, dar s-a
consolat destul de repede facndu-i ochi dulci unui coleg noU venit
n ntreprindere.
La lucru, Caro line este apreciata de unii, detestata de altii. Cu
clientii nsa se descurca bine, caci I?tie cum sa le lase impresia ca
le-ar ntelege perfect trebuintele. Deseori, la :;edinte vine cu idei
bune. n schimb, cnd este vorba de un dosar ce trebuie ntocmit
minutios, se plictise:;te repede, este neglijenta, pna la urma lasa
Personalitatile histrionice
7-
e,
I-
II
'e
1-
[-
a
a
r
67
.C_-sarulpe seama altora. La pedinte, se exprima ntr-un mod oare::on dramatic, pare sa puna totul la inima, ca pi cum decizia ale,-,'rii unei reclame pentru cutare produs alimentar ar fi o adevara:.: tragedie. Caroline i mai poate pacali doar pe cei nou veniti, pe
:~ice n-o Clinosc nca.
Relatiile
mele cu Caroline sunt amicale. Cred ca si-a
,
, dat seama
_-.'1
nu-i port pica, dar nici nu mai poate sa ma "duca". Uneori trece
:-2 la mine sa mi se destainuie: sa-mi povesteasca, de pilda, despre
::!tare nou pef care i se pare complet genial, admirabil, extraordinar,
:-2ntru ca dupa doua saptamni sa-mi spuna ca de fapt era un tica:_'5, un meschin, o nulitate. Este un ve;mic "show" cu ea.
Sunt deja doi ani de cnd ne cunoaptem, dar mi se pare ca ea nu
,-ste vreodata sincera, ca pna pi n micile discutii pe care le purtm
.)aca un rol pentru a-mi capta atentia, ca nu este niciodata ea ns.isi. La urme urmei, poate ca apa este ea!
1
e
1
1
'[
'[
'[
Caroline cauta n permanenta sa atraga atentia celuilalt pu::l.ndn joc toate mijloacele de care dispune: tinuta provoca:oare, tentative de seductie, declaratii teatrale la sedinte,
schimbari deconcentrante de atitudine (trece cu usurinta de la
seductie la indiferenta), solicitari dramatice de ajutor (cnd
apare ca o fetita trista), ea face un "joc" mare, pentru a capta
atentia celuilalt.
Bruno a sesizat ca emotiile Carolinei variau cu repeziciu:le: n aceeasi seara, ea a trecut de la disperare la un joc al seductiei, apoi la o tristete oarecum misterioasa, la indiferenta
si a sfrsit cu un sarut.
n fine, ea are tendinta de a idealiza anumite persoane, vor:,ind de ele cu admiratie, dar si de a deprecia n mod excesiv
altele, care adesea se ntmpla sa fie aceleasi.
Bruno marturiseste ca nici nu mai stie daca Caroline este o
actrita, daca face un joc, sau daca acest comportament teatral
i sta n fire! Caroline ntruneste toate caracteristicile unei personalitati histrionice.
68
Personaliatea histrionica
II
II
II
II
La o ~edinta, dorinta Carolinei este de a fi punctul central al atentiei celorlalti, iar n tete-a-tete ea vrea ca interesul interlocutorului
ei sa fie ndreptat cu totul asupra ei.
Convingerea sa de baza pesemne este: "Pentru ca ceilalti
sa-mi acorde sprijinul lor, trebuie sa se simta fermecati ~i
atra~i de mine." Ceea ce implica o alta convingere a Carolinei: ca nu se poate descurca singura n viata ~i ca are nevoie de ajutorul celorlalti. ntr-adevar, personalitatile histrionice ascund sub o aparenta spectaculoasa o depreciere a
propriei persoane; ele cauta necontenit o ntarire n privirea
fascinata a celuilalt. Adesea, emotiile lor se schimba cu repeziciune, dar este greu de spus daca pentru a trezi uimirea
sau interesul celorlalti sau daca, aidoma copiilor, trec sincer
de la rs la plns.
NTR-UN FEL,
NU TOATE FEMEILE SEAMANA
CAROLINEI?
Intentia noastra nu este aceea de a le provoca pe feministe, ci doar de a aminti o dezbatere care a animat comunitatea
psihiatrica.
Personalitatile histrionice
69
Nevoia de a placea, dispozitia schimbatoare, nevoia de aju~or... nu sunt oare acestea clasicele trasaturi feminine? Litera-:'elramultor secole ne nfati?eaza "femeia ca fiind adesea ca::nicioasa", ne spune ca femeile ncearca sa seduca pentru
?Iacerea seductiei, ca ele dau impresia de fiinte lipsite de apa:are tocmai pentru a-i acapara barbatului forta, ca sunt perfiie, ca joaca teatru etc.
nainte de a vorbi despre personalitatea histrionica, ne
':om opri la personalitatea isterica. Termenul "isteric" vine de
husteros, care n greaca nsemna uter, matricea, organul specific feminin. Grecii vechi credeau ca manifestarile zgomotoase ?i exagerate ale femeilor erau cauzate de mi?carile ?i contracturile uterului lor. Pe lnga trasaturile de personalitate pe
care le-am descris, adesea medicii observau la acelea?i pacien:e ?i alte tulburari spectaculoase: paralizii, contracturi, dureri
abdominale, crize asemanatoare celor de epilepsie, amnezii.
Toate aceste simptome se deosebeau de cele observate n maladiile fizice, caci apareau ?i dipareau ntr-un mod misterios,
puteau fi provocate ori puteau disparea n urma unor eveni::nente nsemnate ?i nu corespundeau nici unei maladii fizice
cunoscute. Pna n secolul al XIX-lea, aceste tulburari erau
i:1ca desemnate prin numele de "furie uterina".
n 1980, termenul de "personalitate isterica" a disparut
din clarificarea americana DSM-III a tulburarilor psihologice. Felul dramatic si
emotiI teatral n care si
I exteriorizeaza
I
ile parea a fi o trasatura constanta a personalitatilor
zise
"histrionice", de la latinul histrio, care-l desemna pe actorul
care, n sunetul flautelor, juca pantomima. De altfel, simptomele spectaculoase ale isteriei (paralizii, le?inuri, amnezii ... ) au fost regrupate sub alte denumiri diagnostice: tulburari somatice, tulburari disociative, tulburari de conversie.
::21
70
Personalitatile histrionice
71
72
edez i s-ar parea histrionic. Aldo Macione (sau personajele ntruchipate de el) ntr-un film de Bergman ar surprinde.
Personalitatile histrionice
73
ESECUL
74
Viata sentimentala dezastruoasa a multor staruri de cinema constituie unul din indiciile personalitatii lor histrionice: periodic, acestea sunt abandonate de partenerii sedusi
mai nti, apoi obositi de comportamentul lor spectaculos,
sau, dimpotriva, chiar ele sunt cele care si parasesc partenerii n favoarea unei noi cunostinte care momentan le acorda mai multa atentie.
Personalitati histrionice n filme si n literatura
n Bulevardul Anvergului (1950), Gloria Swanson joaca rolul unui star care ncearca sa seduca un tnar scenarist, punnd n joc o ntreaga gama de comportamente histrionice.
Dar totul se va sfrsi rau.
n filmul Pe aripile vntului (1939) de Victor Fleming, Scarlet O'Hara, interpretata de Vivien Leigh, vadeste tendinta
histrionica de a le strni barbatilor interesul, dar ea se ndragosteste cu adevarat doar cnd acestia devin inaccesibili.
).Tuvom uita desigur Colivia cu nebune (1978) de Eduard
Molinaro, n care Michel Serrault joaca rolul lui Albin, un
homosexual la vreo cincizeci de ani, extraordinar de emotiv
si expresiv, dar avnd si puternice trasaturi histrionice.
Gustave Flaubert ne descrie o Madame Bovary care, cu
a sa emotivitate, cu setea de iubire, cu dispozitia schimbatoare, cu a sa nclinatie spre reverie, dar si cu tendinta de a
idealiza un barbat mediocru, ar putea fi un portret graitor
al personalitatii histrionice.
n Duelul de Cehov, Nadejda este o frumoasa histrionica,
ce si-a parasit sotul si a plecat cu un tnar si chipes functionar ntr-o localitate de pe tarmul Marii Caspice. Cnd acesta, nsa, se plictiseste de ea, brusc Nadejda acuza tot felul de
dureri care nu numai ca nu l nduioseaza pe iubit, ci dimpotriva; si atunci, Nadejdei nu-i mai ramne dect sa ncerce a seduce un alt barbat, pe ofiterul Kirilin.
Personalitatile histrionice
75
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE HISTRIONICE
Recomandabil
Sa va asteptati la tot felul de exagerari si dramatizari
Daca ati nteles ce este o personalitate histrionica, atunci
stiti ca aceste comportamente teatrale si excesive nu sunt "ca:?ricii", ci reprezinta un fel de-a fi care face parte din pers 0:lalitatea lor. Este, deci, inutil sa spuneti: "Ar trebui sa termi:le o data cu tot circul asta" si sa va enervati. Caci pentru
?ersonalitatea histrionica nu 'este deloc un "circ", ci compor:amentul sau obisnuit, felul n care cauta sa se afirme n ochii
celorlalti, n care striveste n fasa unele emotii mult prea de~)!imante. Dect sa va enervati atunci cnd aceasta personajtate pare "sa ntreaca orice limita", ncercati mai bine sa acceptati ca histrionismul sau este ceva obisnuit, ca si miopia
ori calvitia. Va enerveaza prietenii vostri pentru ca sunt
:niopi ori cheIi?
Sa le lasati din cnd n cnd sa se manifeste,
dar stabilind unele limite
La lucru, mai cu seama la sedinte, personalitatile histrionice sunt destul de greu de suportat uneori. n timp ce se asteapta de la ele un discurs precis, factual, centrat pe posibilele solutii ale unor probleme, acestea tin un discurs imprecis,
dramatic, centrat pe emotii. Superiorul lor se poate simti
atunci tentat sa le faca "sah-mat", nemaioferindu-le nici un
prilej pentru a vorbi.
Jocelyne, asistenta sociala ntr-un spital, reusea sa-i oboseasca pe
toti la sedinta de vineri. n timp ce echipa medicala, presata de timp,
trebuia sa revada fisele tuturor bolnavilor si sa se concentreze asupra problemelor nsemnate, Jocelyne nu contenea istorisind confidentele pe care cutare sau cutare bolnav lefacuse, descriind ntr-un
mod dramatic disperarea acestuia si felul n care ea l mbarbatase.
Infirmierele erau iritate la culme de ceea ce lor li se parea un fel de
"a se lauda singura", iar medicii nu suportau ntreruperile Jocely-
76
Personalitatile histrionice
77
76
Personalitatile histrionice
77
78
te, aceasta doar pentru a-mi atrage atentia. Dar eu mi-am pus la
punct o tactica. Atunci cnd mi se pare ca vorbe?te doar ca sa nu taca,
i raspund monosilabic ?i iau aerul celui care este cu gndurile n alta
parte. n schimb, cnd vine cu ?tiri pertinente, o privesc n fata, ncuviintez, i pun ntrebari care i arata ca o ascult ntr-adeuar. De trei
luni aplic aceasta metoda ?i mai trebuie sa spun ca, din punctul meu
de vedere, comportamentul Sophiei s-a schimbat mult n bine.
Nerecomandabil
Sa va amuzati pe seama lor
Deseori, personalitatile histrionice par u~or ridicole ~i devin u~or tinta ironiei anturajului lor. Si asta, fara ndoiala, pen-
Personalitatile histrionice
79
:::-cl ca dorinta evidenta a acestor personalitati de a atrage me~eu atentia exista ~in noi, nsa ntr-o forma mascata. Ironizam
.::uatt mai multa satisfactie aceasta trebuinta a lor, cu ct nu
.~remsa acceptam ca ea exista ~i n noi. E ca atunci cnd ne
?::11uzampe seama unui copil de doi ani care se da n specta'::01 pentru ca surorii sale nou-nascute i se acorda prea multa
3.tentie.
Ne amuzam pe seama istericilor, caci ace~tia, cu emotivi:atea ~i sensibilitatea la opiniile celorlalti, nu pot fi adversari
~edutabili. (Mult mai rar vedem oameni amuzndu-se pe sea::na paranoicilor.) Or, zeflemeaua, care n genere rane~te, va
~ani poate n ~imai mare masura o personalitate histrionica ~i
o va determina sa va rec~tige atentia prin toate mijloacele dis?onibile: lacrimi, tentative de suicid, concedii.
80
n joc un arsenal de seductie. Termenul "cochet" nu este folosit, dar ar putea totusi desemna unele conduite histrionice la
barbati. (A nu se confunda barbatii histrionici cu cei ce ezita
din timiditate ori din prea multe scrupule.)
Sa va lasati prea tare nduiosati
Emotivitatea de care dau dovada personalitatile histrionice, de fapt fragilitatea lor, comportamentul lor oarecum infantil va pot nduiosa si va pot trezi un sentiment protector (ce
barbat nu a fost ndragostit de o frumoasa histrionica pe care
a vrut sa o iubeasca si sa o ocroteasca?). Atentie, pierznd din
detasare, din obiectivitate, riscati sa fiti antrenati n starile ei
fluctuante, derutati de schimbarile ei de atitudine, riscati sa
fiti antrenati voi nsiva n dramatizarile ei. Voind prea mult
sa-i respectati dorintele, nu o veti mai putea ajuta.
Relatia mea cu Claire a fost de la bun nceput graitoare. De pilda, avusesem parte de o fabuloasa cina de ndragostiti; la desert, dintr-o data Claire a izbucnit n lacrimi, fara nici un cuvnt. Am ncremenit, apoi m-am napustit cu tot felul de ntrebari asupra ei, iar
Claire a sfr9it prin a-mi marturisi ca avusese acela9i desert 9i cnd
cinase ultima oara cu tatal ei, cu care era certaM de vreo trei ani. Alta
data, ntorcndu-ne de la o cina cu prietenii, Claire mi-a repro9atfurioasa caflirtasem cu vecina de la masa, ceea ce era complet fals. Am
ncercat sa ma apar dar, n cele din urma, m-am nfuriat, iar ea a nceput sa plnga ca o fetita. Fire9te, eu m-am simtit vinovat.
ncetul cu ncetul, am nteles ca aceste scene, la ea erau cam ca
un reflex pentru a putea provoca un schimb emotional ntre noi. Dar
eu nu i-am mai facut jocul. De pilda, refuzam sa port o discutie n
acel moment, amnnd-o pentru mai trziu. Cu timpul, Claire s-a
mai lini9tit, iar acum putem comunica mai deschis, mai firesc. Claire i-a spus uneia dintre prietenele ei, care m-a n9tiintat degraba, ca
eram primul barbat care se opunea 9i ca de fapt asta o reconforta.
Nu uitati ca pentru o personalitate histrionica publicul sunteti dumneavoastra. Si un public mult prea "facil" pierde repede interesul ei. n final vom reaminti ca personalitatea histrionica prezentata de noi nu constituie dect un aspect al
diverselor simptome grupate altadata sub numele de "iste-
Personalitatile histrionice
81
sindrom misterios, a carui istorie continua sa alimen:2ze interesante dispute ntre "psi".
=:2" -
histrionica
Recomandabil
Sa va asteptati la tot felul de exagerari si dramatizari.
Sa o lasati din cnd n cnd sa se manifeste, stabilind unele limite.
Sa-i aratati interes ori de cte ori are un comportament
"normal".
Sa va pregatiti sa treceti de la statutul unui erou la cel al
unui infam si, invers.
);"erecomandabil
Sa va amuzati pe seama ei.
Sa va lasati impresionati de tentativele de seductie care
sunt adesea factice .
Sa va lasati prea tare nduiosati.
Daca va este sot sau sotie: nu aveti dect sa savurati spectaeolul si diversitatea. La urma urmei, pentru asta v-ati casato::it cu el (ea).
Daca va este patron: ncercati sa ramneti voi nsiva, chiar
.iaca vi se cere contrariul.
Daca va este coleg sau colaborator: pastrati o anume distanta,
care i va ngadui sa va idealizeze.
ti. II
a-I
r-
82
histrionice?
A:JEVARAT!
FALS
ca
Ma emotionez usor.
mi place la nebunie sa seduc
I
~
cator.
sau
inaccesibile.
largul
meu.
ta ncep
saprea
nude
ma
mai sau
simt
n
mbrac
excentric
provodragostesc
persoane
distante
da
toata
lumea
atentie,
nda7. Cteodata
Mi sentreb
ntmpla
adesea
sa ma
n10:Ma
adesea
ce efect
am
8.
mi
se
spune
cadema
I
i
I
I
I
IV
Personalitatile
, obsesionale
"Odata decizia mea
luata, ezit ndelung."
JULES RENARD
Intr-o
84
tiune de ncredere. Jean-Marc nu-mi punea la ndoiala corectitudinea; numai ca ntotdeauna el avea nevoie de ct mai multe detalii
nainte de a lua o decizie, fie de a cumpara o masina de spalat, fie de
a alege locul n care sa-si petreaca vacanta. nchiznd telefonul!
m-am gndit ca eu si Jean-Marc eram complementari! caci el urma
sa fie atent la acele detalii care pe mine ma plictiseau.
Afacerea a demarat curnd! caci multi din mai vechii mei clienti
au vrut sa continue colaborarea cu mine. Jean-Marc lucra din greu
la stabilirea normelor, a procedurilor; se descurca bine, de;;ieu eram
de parere ca aceasta i lua cam prea mult timp. Sora mea mi tot telefona pentru a-mi spune ca i dadeam prea mult de lucru sotului ei
si ca acesta si petrecea toate week-end-urile n fata calculatorului.
Am ncercat sa vorbesc cu Jean-Marc sfatuindu-1 s-o lase totusi
mai moale! sa nu mearga att de departe cu preocuparea lui pentru
detalii. Dar m-am lasat repede pagubas, caci, de cte ori mergeam
sa-I vad! el pornea sa-mi explice ndelung motivele felului n care
proceda! eu nu-l mai puteam opri ;;i ntreaga discutie sfrsea prin
a-mi mnca si mie din timp!
Curnd am angajat zece salariati. Apoi! cu trei luni n urma s-a
ivit si comanda! care este visul oricarui mic patron. Un mare lant
de supermarketuri ne-a solicitat sa le livram ambalaje pentru o gama
de produse lactate. Am izbutit sa nchei un contract care avea si clauze avantajoase pentru noi, si credeti-ma ca n-a fost deloc simplu!
Primul lucru care m-a cam enervat la Jean-Marc a fost ca! n
loc sa fie entuziasmat! el a citit si recitit contractul, apoi mi-a spus
ca nu luasem n calcul cutare sau cutare eventualitate! de genul celor care nici nu se ntmpla vreodata. n cele din urma a recunoscut
ca era o afacere buna. Dar cnd a trebuit sa trecem lafabricarea ambalajelor! Jean-Marc mi-a spus ca daca voiam sa respectam nonnele! nu puteam produce ambalajele solicitate n ritmul dorit. Totusi,
clientul era multumit de ambalajele pe care le livrasem deja! Dar
Jean-Marc tinea mortis sa se respecte cele mai severe norme statistice. Si sustinea ca ar trebui sa cumparam alte materiale, ceea ce ne
depasea posibilitatile financiare n acel moment. Atunci eu am venit cu propunerea de a introduce un control de calitate! gratie caruia ambalajele necorespunzatoare
sa fie depistate si nlaturate.
Jean-Marc afost de acord. Dar metoda pe care el o instituise era n-
Personalitatile obsesionale
85
---att de complicata, nct lucratorii au venit la mine la birou pena ma anunta ca ei refuzau sa o aplice.
n cele din urma, cu acordul lui l-am eliberat pe Jean-Marc de
~;'iceraspundere n ce prive~te productia ~i serviciul comercial. Acum
;-: HU se mai ocupa dect cu partea administrativa ~i de registrele de
~:leltuieli, dar va asigur ca totul este perfect! Sora mea nsa vorbe~:: de divort. Jean-Marc nu numai ca lucreaza tot timpul, dar, cnd
:?'uineacasa, i repro~eaza ca nu face bine menajul, legndu-se de tot
-~lul de detalii.
:':1
86
obsesionala
LUMEA?
Jean-Marc pare ca se teme mai ales de imperfectiune (atentie acordata detaliilor) ~i de nesiguranta (manifesta interes
pentru proceduri ~i verificari). Are sentimentul ca este obliga-
Personalitatile obsesionale
87
Cu Jean-Marc am facut o descriere a unei personalitati obsesionale tipice. Dar ;;i aici exista o ntreaga gama de forme intermediare. unele persoane sunt preocupate de ordine, mai
cu seama, sau de proceduri, fara nsa a scapa din vedere rezultatul final. Fire;;te ca este placut sa intri ntr-o casa curata,
aflata n rnduiala, nsa pastrndu-ti totu;;i cumpatul, daca
vezi cum copiii ;;i-au mpra;;tiat jucariile prin casa. De altfel
unii obsesionali ;;i con;;tientizeaza propria tendinta ;;i ncearca sa se corecteze. Sa l ascultam pe Lionel, patruzeci de ani,
expert contabil.
Dintotdeauna mi-au placut lucrurile rnduite, aliniate, cum mi-a
placut ~i simetria. Copil fiind, mi a~ezam bilele n ni~te casute, potrivindu-le dupa diverse criterii: marime, culoare, materialul din care
erau facute, chiar felul n care le procurasem; fie cafusesera cumparate, daruite sau c~tigate n jocurile cu alti copii. Schimbam criteriul de aranjare ~i hop! ncepeam o alta ordonare a bilelor. Apoi, student fiind, mi placea ca toate obiectele de pe biroul meu sa fie
aranjate ori paralel, ori perpendicular. Carti, rigle, stilouri ~i chiar
88
Personalitatile obsesionale
89
tru a-l accepta asa cum este, dar si destul de diferita de el pentru a-l ajuta sa progreseze.
Exista o adevarata maladie "sindromul obsesiv compulsiv" sau SOC, de care se vorbeste din ce n ce mai mult n
mass-media. Pacientii ce sufera de SOC se simt obligati sa se
supuna unor adevarate ritualuri de aranjare a lucrurilor, de
spaIari repetate, de verificari mult prea dese si amanuntite,
pentru ei acestea fiind singurele cai pentru a-si diminua anxietatea. Ei mai au si gnduri obsedante involuntare, pe teme
de curatenie, perfectiune, culpabilitate. Toate acestea i fac sa
patimeasca si le pot ocupa multe ore din zi. Iata doua exemple:
Ori de cte ori se afla la volanul ma~inii, Marie, ce suferea de
SOC, se temea sa nu fi accidentat vreun trecator fara sa fi bagat de
seama. Odata ajunsa la destinatie, se simtea obligata sa refaca o portirme a drumului n sens invers, pentru a se convinge ca nu facuse
nici un accident. Era con~tienta de faptul ca acest gnd era absurd,
dar atta vreme ct nu se ntorcea sa verifice daca nimeni nu zacea
pe ~osea, ea nu-~i putea diminua anxietatea.
Philippe, patruzeci ~i trei de ani, suferind ~i el de SOC, obsedat
de murdarie ~i de praf se spala pe mini de zeci de ori pe zi, nu accepta ca sotia lui safaca menajul, nu-i lasa pe cei ce veneau n vizita sa-i intre n apartament ncaltati. Spalatul minilor ~i menajul i
luau ntre patru-cinci ore pe zi, timp n care el se afla ntr-o stare
de mare tensiune anxioasa.
Aceste doua exemple sunt departe de a reprezenta totalitatea tulburarilor obsesive compulsive. Cititorul interesat
va afla si alte exemple n bibliografia mentionata la sfrsitul cartii.
Raporturile ntre personalitatea obsesionala si SOC sunt
mult mai putin clare dect ne lasa sa ne imaginam teoriile
psihanalitice. ntr-adevar, potrivit diverselor studii epidemiologice, ntre 50 si 80% dn pacientii ce sufera de SOC nu au o
90
DOCTORE,
SI MEDICAMENTELE?
Ct prive;;te medicatia prescrisa SOC-ului, maladie considerata pna n anii saptezeci greu de tratat, aparitia unor antidepresive a produs o adevarata revolutie. ::\"utoate antidepresivele sunt eficiente, ci doar acelea care actioneaza asupra
secretiei si distrugerii serotoninei, o molecula care se gaseste
n stare pura n sistemul nervos central. Dupa cteva saptamni de tratament cu un antidepresiv serotoninergic n doze
suficiente2,la aproape 70% din pacientii care sufereau de SOC
se putea constata o ameliorare. Daca pacientul participa la o
terapie comportamentala, rezultatul este si mai bun, fapt confirmat de numeroase studii. Dar se pare ca pentru majoritatea
pacientilor rezultatul combinatiei antidepresiv-terapie comportamentala este mai bun dect fiecare din cele doua aplicate izolat.3
Cum se poate veni n sprijinul personalitatilor obsesionale? Evident ca psihiatrii au venit cu ideea de a folosi antidepresive n SOC, caci lor li s-a parut ca ntre cele doua forme
de tulburari exista o anumita asemanare. Ei bine, nu s-au nselat. Cnd se ntmpla ca personalitatile obsesionale sa se
simta deprimate, cea mai mare eficienta si-o vadesc atunci antidepresivele serotoninergice.
1 J.H. Pollak, "Commentary on Obsessive-Compulsive
Personality Disorder", in The DSM-IV: Personality disorders, op. cit., p. 281.
2 M.A. Jenike, "New Developments
in Treatment of Obsessive-Compulsive Disorders", in Review of Psichiatry, voI.
A. Tasman, M.B. Riba
ed., Washington, American Psychiatric Press, 1992.
3 J. Cottraux, "Traitements biologiques",
in Obsessions et Compulsions,
Paris, pug 1989, pp. 106-121.
lI,
Personalitatile obsesionale
91
92
la particulari ori de la ntreprinderi, penh'u a putea asigura sanatatea cetatenilor, administratiile modeme pretind cifre si iar
cifre, mai mult, cifre bine verificate.
Deci, astazi exista loc si pentru obsesionali, cu conditia de
a-i supraveghea n preocuparea lor de a face totul bine. S-ar
putea spune ca din clipa n care se formeaza o echipa, fie pentru a construi un baraj, fie pentru a nfiinta lill jumat prezenta unui obsesionat bine ales, ar putea fi un ingredient pretios,
care va garanta calitatea produsului final.
Personalitatile
renta sa, cu interesul acordat clasificarilor, cu a sa vestimentatie vesnic neschimbata are, poate, cteva trasaturi obsesionale.
n serialul televizat Star n'ek, M Spock (cel cu urechile ascutite) pare sa fie caricatura unui obsesional; este exasperant
de glacial si rational, nu poate pricepe afectivitate a si reactiile irationale ale coechipierilor sai de pe Terra.
n filmul lui James Ivory, Rama?itele zilei (1993), Anthony
Hopkins joaca rolul unui majordom englez aflat n serviciul
unei ilustre case, fanatic al ordinii desavrsite. El si reprima
orice reactie emotionala, nerenuntnd la a servi la un dineu
diplomatic, timp n care, la etaj, tatal sau agoniza. Mai apoi,
este incapabil sa raspunda iubirii Emmei Thompson, desi se
simte atras de ea.
n Podul de pe rul Kwai (1957) de David Lean, nenduplecatul colonel Nicholson, jucat de Alex Guinness, ofera un fascinant exemplu de personalitate obsesionala. Luat prizonier
de catre japonezi, el refuza sa se supuna ordinelor acestora si
nu accepta sa colaboreze cu ei dect pentru a r-rentmpina
unele represalii asupra oamenilor sai. nsarcinat sa construiasca un pod pentru a nlesni trecerea trupelor nipone spre Birmania, el va face uz de toate talentele sale de obsesional pentru a nalta o lucrare desavrsita, uitnd ca aceasta i va servi
inamicului. El nici nu va admite ca ai sai compatrioti sa-i distruga munca.
Personalitatile obsesionale
93
Recomandabil
Sa le aratati ca le apreciati simtul ordinii si al rigorii
Nu uitati ca obsesionalul crede ca actioneaza n numele binelui. Daca l contraziceti, din dorinta de a-i arata de la bun
nceput ca exagereaza, va va dispretui, considerndu-va o persoana incapabila sa nteleaga ce este important. Daca, n
schimb, i aratati ca i apreciati perfectionismul, el va va primi
cu mai multa consideratie eventualele critici.
94
Personalitatile obsesionale
95
Sesiznd conceptia despre lume a colaboratorului sau obsesional, directorul a reu~it sa-I faca sa-~i schimbe felul de a
proceda, fara a-l brusca nsa. Directorul a izbutit sa dea criticii sale o forma u~or lIobsesionala", precisa, motivata, scopul
ei fiind dobndirea unui plus de perfectiune. Si fara ndoiala
96
Personalitatile obsesionale
97
acrobatice, attat 'li de ncurajarile amuzante ale tuturor spectatorilor. Echipa sa a c'ltigat, n mare parte gratie ncrncenarii cu care
jucase el. Cnd afost felicitat pentru aceasta victorie, parea a se simti
iara'li stingherit; totupi, a fost mult mai destins tot restul zilei, mai
apoi plonjnd pi n mare, laolalta cu colegii sai. Din acea zi, la lucru,
el era mai putin rezervat, ngaduindu-pi unele mici glume pi raspunznd cu placere tuturor invitatiilor de week-end.
N erecomandabil
Sa le ironizati pe tema maniilor lor
Obsesionalii, cu seriozitate a si maniile lor, sunt tinte care
pot tenta, mai cu seama pe cei porniti pe glume. Nu cedati tentatiei.
Nu uitati ca obsesionalul considera ca actioneaza
n nu"
,
mele bmelui, pentru a aduce un plus de perfectiune lumii si
ca se poate ntmpla sa nu priceapa motivele ironiei voastre.
Si mai ncercati sa va amintiti ultima remarca ironica pe care
v-a facut-o cineva. V-a ajutat cumva sa va schimbati? Sau, mai
degraba, v-a lasat sentimentul ca celalalt nu reusea sa va nteleaga? Uneori, n cadrul unei relatii de ncredere, l.ill umor
binevoitor poate ajuta pe cineva sa se schimbe. Terapeutii stiu
ca acest umor este un instrument ce trebuie mnuit cu maxima prudenta. Urmati-le exemplul!
Sa va lasati antrenat prea departe n sistemul lor
Cu obstinatia de care dau dovada si cu convingerea pe care
o au ca ar actiona n numele binelui si al ordinii (termeni oa-
98
recum sinonimi pentru ei), obsesionalii simt dorinta puternica de a impune respectul regulilor pe care ei le considera juste. Totu~i, fara a nutri intentii rele, se poate ntmpla ca n scurt
timp sa ajunga sa tiranizeze o ntreaga echipa ori o ntreaga
familie ~i, prin demonstratii monotone ~i repetitive, sa-i secatuiasca de vlaga pe cei ce i se mpotrivesc. Aratndu-Ie ca le
apreciati simtul ordinii ~i al rigorii, trebuie totu~i sa ~titi cnd
sa spuneti "Stop!". Pe ct posibil, recurgeti la un numar ct
mai mare de argumente!
Unui sot obsesional i displacea dezordinea pe care sotia sa o facea la bucatarie n timp ce pregatea masa; farfurii murdare, vasarie
n chiuveta, diferite ingrediente pe masa etc. Asa ca statea lnga ea
si punea la loc fiecare obiect ori ingredient de ndata ce sotia sa nu
le mai folosea. Simtindu-se n permanenta supravegheata, ea a ajuns
la un asemenea grad de exasperare, nct l-a amenintat ca refuza sa
mai gateasca n asemenea conditii.
Sotul ei a acceptat s-o nlocuiasca, caci gndea ca se va descurca
mai bine dect ea la bucatarie sau ca n orice caz va lucra mai ordonat. Totusi, dupa cteva zile, a realizat ca nu reusea sa gateasca pe
ct ar fi dorit de bine si ca prepararea cinei i rapea din timpul pe
care el voia sa ;;i-l consacre altor activitati (contabilitate, dereticat).
Si atunci, cei doi au ajuns la o alta ntelegere: accesul la bucatarie i
era lui oprit cta vreme sotia gatea. n schimb, odata ncheiata prepararea mesei, el putea rndui ;;icurata totul dupa bunul lui plac.
Personalitatile obsesionale
99
obsesionale
Recomandabil
Sa le aratati ca le apreciati simtul ordinii si al rigorii.
Sa le respectati nevoia de a prevedea si de a organiza totul.
Cnd merg prea departe, aduceti-le critici precise si moti~
vate.
Sa le aratati ca sunteti previzibili si ca se poate bizui pe voi
Sa le faceti sa descopere bucuriile destinderii.
Sa le ncredintati sarcini pe masura lor, n care "defectele"
lor sa fie tot attea calitati.
N erecomandabil
Sa le ironiza ti pe tema maniilor lor.
Sa va lasati antrenat prea departe n sistemul lor.
Sa le coplesiti cu prea multa afectiune, recunostinta sau cu
daruri.
Daca va sunt patroni: cnd va scrieti rapoartele, fiti atenti sa
nu faceti greseli de ortografie.
Daca va sunt soti sau sotii: lasati pe seama lor contabilitatea
menajului, si nu uitati sa va lasati ncaltarile la intrare.
Daca va sunt colegi sau colaboratori: ncredintati-le controlul
si finisajul. Anuntati-le durata discutiei nainte ca ele sa nceapa sa vorbeasca.
er-
1OO
5.
9.
8.
7.
12.
I
FALS concen ra prea
cauza ca m-am
I
mult
asupra
detaliilor.
I as
U rezultatul
Ucadouri,
t se tpare
re)
pentru
final.
ca
cit(a).
ramne
dator(oare).
rnduind
si
verificnd.
mi
se
fac
cacio mi
echipa,
ma
simt
raspunzator(toapersonala.
6.
Cnd
este
vorba
de
Nu-mi
place
dezordinea.
10.
mi
tin
singur(a)
contabilitatea
mi
place
sa
arunc
lucruri.
INu
prezint
ideile
ncaordine.
Mi
se
as
fimunca
zgrNu
ma reproseaza
simt
n
largul
meu
cnd n
14. Mi discutie
s-a ntmplat
sa ratezsa-mi
ceva din
ntr-o
mi place
obsesionale?
ADEVARAT
v
Personalitatile
,
narcisice
102
de fata, nsa, fitiu ca nu el afost cel ce s-a ocupat de unele din campaniile premiate).
Nu este deloc ufior sa lucrezi cu Alain. Firefite, i'tie cum sa cucereasca i'i sa entuziasmeze o ntreaga echipa, mai ales pe cei nou-veniti, carora le trebuie timp pentru a descoperi latura mai putin placuta a personalitatii lui. Atitudinea lui este vei'nic schimbatoare.
ntr-o zi te felicita fii crezi sa el te sustine ntru totul, a doua zi nsa
ti critica munca, fara nici un fel de menajamente, n fata tuturor.
Iar membrii echipei pndesc un semn de ncllviintare din partea lui
fii tresar la cel mai mic semn de dezaprobare. Cu unii dintre colaboratorii sai, Alain a stabilit o relatie de dependenta pasionala aproape i'i este tocmai ceea ce fii vrea, caci i place sa se i'tie respectat i'i admirat. n orice caz, dincolo de aparenta de "camaraderie" se ascunde
un om care nu prea admite sa nu i se arate o anume deferenta. Si vai
de cei care l contrazic!
Anul trecut un designer cunoscut, Patrick, care venise de la o
alta agentie, l-a nfruntat la o i'edinta pe Alain, spunndu-i deschis
ce credea despre felul n care acesta conducea agentia._Alb de furie,
Alain a parasit fiedinta trntind ufia. A doua zi, Patrick i'i-a gasit
toate lucrurile gramada la receptie, laolalta cu o scrisoare de concediere pentru grei'eli grave. Ceilalti asociati ai agentiei, temndu-se
ca n acelfel sa nu fie afectata cumva imaginea agentiei, au ncercat
sa aplaneze conJlictul. Totufii, n final, designerul a trebuit sa plece,
dar cu o indemnizatie frumoasa.
Inutil sa mai spun ca dupa o asemenea ntmplare nimeni nu
mai ncearca sa se razvrateasca fatii'. De altminteri, atta vreme ct
l Jlatezi i'i nu l contrazici, ambianta este mai degraba buna. Ceea
ce mi displace nsa cel mai tare este ca Alain face n aiiafel nct
sa-fii nsufieasca ideile echipei pentru a-fii atribui succesul. El este un
ecran ntre noi i'i ceilalti asociati fii nu ngaduie ca noi sa intram n
contact cu acefitia.
De ce ramn? Pentru ca, n clipa de fata, mi-ar fi greu sa gasesc
un alt loc de munca. Si apoi, trebuie sa recunoai'tem ca, n profesia
lui, Alain este totufii un star i'i aceasta va prinde bine C. V-ului meu.
Oriunde apare, Alain face o impresie puternica, cu aerul sau ncrezator, cu eleganta lui, ntotdeauna pare sa fie ntr-o forma foarte
buna, ui'0r bronzat, elegant.
Personalitatile narcisice
103
104
narcisica
Despre sine
Are sentimentul ca este exceptionala! deasupra oamenilor
de rnd si ca i se cuvine mai mult dect celorlalti.
Stapnita de ambitia de a avea! de succese rasunatoare! att
n plan profesional, ct si n viata personala.
Adesea extrem de preocupata de nfatisarea sa si de vestimentatie.
n relatiile cu ceilalti
Se asteapta la atentie, privilegii! fara a se simti! nsa! obligata la reciprocitate.
Cnd nu i se acorda privilegiile pe care le asteapta, devine
furibunda.
i exploateaza si i manipuleaza pe ceilalti pentru a-si atinge scopurile .
. Manifesta destul de pupna empatie, iar emotjile celuilalt nu
o prea misca.
Personalitatile narcisice
105
Ca multe alte personalitati narcisice, Alain socoteste ca regulile sunt facute pentru oameni obisnuiti si, prin urmare, nu
se aplica si propriei persoane. Cnd fraudeaza fiscul si trebuie
sa dea seama, el nu se simte numai frustrat si preocupat, dar
si indignat! Cum poate fi constrnsa o fiinta ca el sa se supuna regulilor comune?
Acest sentiment de a fi deasupra oamenilor de rnd l face
sa caute compania unor persoane importante, dupa parerea
lui, singurele care sunt demne de a fi frecventate n mod constant. Alain este cumva "snob"? Fireste, snobismul, n sensul
curent al cuvntului, comporta si o oarecare doza de narcisism, dar uneori si nevoia de a-si mbunatati o imagine depreciativa despre Sh'1e:este cautata compania unor persoane nsemnate tocmai n speranta de a se obtine n acest fel o
confirmare a propriei valori; Alain considera ca, pentru meritele sale exceptionale, i se cuvine o viata sociala sclipitoare.
Cosmarul narcisicului: sa fie vazut ntr-un select restaurant
"parizian", n compania unei verisoare din provincie, prost
mbracata (de altfel, el o va duce la unbistro de la periferia
orasului).
Cu Alain am descris o personalitate narcisica destul de puternic conturata si ctusi de putin agreabila. Totusi, n multe
cazuri, narcisismul nu are aceasta forma extrema. Sa o ascultam pe Juliette, douazeci si noua de ani, care n urma unor
esecuri sentimentale, s-a decis sa nceapa o terapie.
Adevarul este ca nca din clasele primare aveam impresia ca mi
se cuvenea mai multa atentie dect colegilor mei. Eram o eleva buna,
destul de sigura pe mine f'i eram nconjurata de admiratoare, de fete
nu att de frumoase ori de sigure pe ele ca mine. Pe vremea aceea,
deja, mi facea placere sa ma f'tiu admirata. Prietenia mea era considerata un privilegiu, iar eu eram conf'tienta de aceasta f'i profitam.
Tatal meu ma admira, ma rasfata, mi satisfacea toate capriciile. Si
tocmai aceasta i reprof'a mama; curnd relatiile mele cu ea s-au nasprit, iar ntre noi a nceput ceva n genul unei rivalitati ntre femel.
106
Juliette a constientizat una din caracteristicile personalitatii sale narcisice: sentimentul ca orice barbat i datoreaza o
Personalitatile narcisice
107
atentie aparte, fiindca ea este exceptionala. Aceasta convingere de baza genereaza, nsa, o animozitate disproportionata
atunci cnd iubitul ei ntrzie la ntlnire, caci are prea mult
de lucru. Apoi, psihoterapia a ajutat-o pe Juliette sa-~i con~tientizeze cteva din principalele sale convingeri: "Nu sunt
ca toti ceilalti", "Ceilalti mi datoreaza respect ~i atentie", ~i sa
si le revizuiasca.
De altfeIr ea a nceput prin a-~i pune propriul psihiatru la
ncercare, ntrziind la sedinte, ncercnd sa le prehmgeasca
cnd timpul afectat se scursese, sau cernd o ntrevedere de
la o zi la alta. Mai mult sau mai putin con~tient, Juliette nu accepta sa fie supusa aceleia~i reguli ca ceilalti pacienti, sa nu
beneficieze de un regim aparte. Iar psihiatrul s-a folosit de incidentele dintre ei pentru a o ajuta sa-si constientizeze principalele convingeri. ncetul cu ncetuIr Juliette a izbutit sa adopte
un punct de vedere mai temperat, att asupra propriei persoane, ct ~i asupra celorlalti, sa fie mai putin agresiva, ~i sa se
manifeste mai putin violent, cnd un barbat nu-i acorda atentia pe care si-ar fi dorit-o.
SITUATIE TIPICA
PENTRU PERSONALITATEA NARCISICA
Un scriitor celebru, mai cu seama printre intelectuali, ?i care apareafrecvent n emisiunile culturale difuzate la ore trzii, CI venit ntr-o zi la un editor important cu care avea fixata o ntlnire. Numai
ca tnara secretara, angajata de putina vreme, nu-l mai vazuse pna
atunci, nici chiar la televizor, deoarece atunci cnd ramnea treaza
pna la ore trzii prefera sa mearga la discoteca dect sa urmareasca o emisiune culturala. Cnd scriitorul s-a apropiat de biroul ei cu
un aer solemn, ?i i-a cerut sa-i anunte editorului sosirea, ea a ntrebat candid: "Pe cine sa anunt?" Faimosul personaj s-a cabrat, s-a
congestionat defurie ?i,fara a catadixi sa-i raspunda, ?i-a ntors capul ndreptndu-se direct catre biroul directorului.
1 08
Personalitatile narcisice
109
11 O
pinii, prospetimea apei, volumul muzicii, i'i gata oricnd sa ntruneasca ntreg statul major al stabilimentului i'i sa parlamenteze pna
cnd obtine ci'tig de cauza. Odata a primit gratuit un bilet de avion
din partea unei companii aeriene, dupa cefacuse scandal pentru ca
ai'teptase la aeroport doua ore. Ea i'tie mereu ce sa faca pentru a obtine cea mai buna masa la restaurant, ori cea mai buna camera la
hotel.
Este cam penibil sa fii cu ea, cnd face tot circul (de genul "Credeti ca am sa accept ai'a ceva? Nici sa nu va gnditif"), dar, ce-i drept
reui'ei'te. Mai ntotdeauna Coralie obtine ce vrea. Acolo unde noi nu
reactionam spunndu-ne: "La urma urmei, nici nu merita safaci o
tragedie pentru atta lucru", i'i unde ideea de a reclama nici macar
nu ne trece prin minte, Coralie este gata oricnd de lupta pentru a
capata ce-i mai bun.
Vizibil, Coralie nici nu se sinchisei'te de faptul ca n felul acesta poate trezi aversiunea interlocutorului sau. Dar culmea este ca
nimeni nu se supara. Dimpotriva, s-ar putea spune ca ea ci'tiga n
felul acesta stima celorlalti. Cred ca n-ar fi rau daca din cnd n cnd
m-ai' comporta i'i eu precum Coralie.
Psihiatrii au numit dimensiune a narcisica prezenta n fiecare din noi stima de sine. Ei ~tiu ca o insuficienta stima de
sine este la originea mai multor tipuri de probleme psihologice precum timiditatea2, starile depresive3 etc.
CND NARCISISMUL
TE FACE VULNERABIL
Daca aveti talent ori ~arm, ceilalti va vor suporta mai u~or
narcisismul. Ei vor fi sedu~i, impresionati sau convin~i de siguranta voastra. Dar, adesea, problema narcisicilor este aceea
de a voi ntotdeauna mai mult ~i de a sfr~i prin a deveni inJ.M. Cheek, L.A. Melchior, "Shyness, Self-Esteem and Self-Counseiousness", in H. Leitenberg (ed), Social and Evaluation Anxiety, N.Y., Plenum Press, 1990, pp. 47-82.
3 D. Pardoen et eoll., "Self-Esteem in Reeovered Bipolar and Unipolar
Outpacients", British Joumal of Psychiatry (1993), 161, pp. 755-762.
2
Personalitatile narcisice
111
11 2
atentie prin conversatia sa sclipitoare si sarcastica, si nu admite sa fie vreun moment ignorat, facnd aluzii repetate la nobila sa ascendenta. Dar se va ndragosti de un "inferior", violonistul sociopat Morel.
Personajul producatorului interpretat de Tim Robbins n
Jucatorul (1992) de Robert Altman vadeste numeroase trasaturi narcisice. Traieste centrat pe propriile ambitii, este indiferent la suferinta pe care o produce n jurul sau si seduce fara
urma de regret sotia unui tip pe care el l-a ucis accidental.
n Apocalipsul, acum (1979) de Francis Ford Coppola, Robert Du Jall joaca rolul unui colonel narcisic si sigur pe el, care
si amplaseaza elicopterele n apropierea unei plaje expusa focului inamic, doar pentru placerea de a-si impune vointa de
sef si de a-si vedea soldatii facnd surf. Mai apoi, eroul filmului va ntlni o personalitate narcisica, Marlon Brando, colonel parasutist, care a decis sa poarte razboiul asa cum ntelege el si care domneste ca un rege (visul oricarui narcisic)
asupra unui trib de munteni rebeli.
In Cararile gloriei (1958) de Stanley Kubrick un general din
primul razboi mondial, narcisic si nsetat de glorie, trimite oamenii la masacru ntr-o ofensiva prost conceputa. Furios ca
planul sau a esuat, el arunca ntreaga raspundere asupra soldatilor pe care i trimite n fata curtii martiale, spre indignarea colonelului Dax, jucat de Kirk Douglas.
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE NARCISICE
Recomandabil
Ori de cte ori sunt sincere, aratati-le ca le aprobati
Amintiti-va: personalitatea narcisica considera ca i se cuvine ntreaga voastra admiratie si daca vreti sa ramneti n relatii bune cu ea, nu ezitati: complimentati-o pentru reusitele
sale. Felicitati-o pentru rochia cea noua, pentru ca a stiut sa
convinga un client; felicita ti-o pentru partida de tenis, pentru
Personalitatile narcisice
113
taiorul, pentru discursul ei. Iar avantajele sunt multiple: persoana narcisica va va considera un om inteligent care stie sa-i
recunoasca valoarea, o va tenta mai putin gndul de a ncerca sa va impresioneze cu orice chip. In prezenta voastra va fi
mai putin iritabila si veti avea mai multa greutate n ochii ei
cnd i veti face o critica.
Ne referim, fireste, la o aprobare sincera, caci o falsa magulire risca sa devina imediat o escaladare careia nu-i veti mai
putea face fata. Pe de alta parte, deseori, tocmai setea lor de
admiratie i face pe narcis ici experti n materie, iar cei mai
inteligenti vor sti prea bine sa distinga ntre un compliment
sincer si o lingusire ieftina .
Sa le explicati reactiile celorlalti
Daca ati reusit sa cstigati ct de ct ncrederea unei personalitati narcisice, atunci o veti auzi adesea cum vi se plnge de altii. Si va va marturisi ca oamenii sunt abuzivi, ingrati,
rai, lipsiti de valoare, ceea ce de regula este semn ca nu i s-a
acordat consideratia si atentia care credea ea ca i se cuvin. Ati
putea sa o ajutati explicndu-i punctul de vedere al celuilalt,
asa cum l percepeti voi. Atentie, nu este vorba sa-i spuneti ca
celalalt are dreptate, ci sa-i aratati mai degraba ca fiecare vede
lucrurile altfel.
Daniel, un tnar functionar narcisic, se ntoarce extrem de furios n biroul sau, 'dupa o ntrevedere cu directorul, ;;i i se destainuie unui prieten, Fran(:ois. Directorul i-a acordat lui Daniel un
spor la salariu pe care acesta l considera nesatisfacator, jignitor
chiar. A obtinut cele mai bune rezultate din ntreaga echipa, prin
urmare, este ndreptatit sa pretinda un spor mai mare ca al celorlalti. Fran(:ois l lasa sa termine, recunoa;;te ca Daniel a avut reZItltate exceptionale ;;i l felicita. Apoi, recunoscndu-i nca o data valoarea profesionala, i mai spune ca directorul nu are totu;;i puteri
absolute. Probabil ca pentru sporuri nu dispune de fonduri financiare fabuloase, iar daca i-ar da lui Daniel un spor mai mare, consecinta ar fi ca sporurile celorlalti ar trebui reduse. "Dar ei n-au
avut rezultate lafel de bune cu ale mele!", se ncapatneaza Daniel.
Fara ndoiala, dar nu ;;i-au atins ori depa;;it ;;i ei obiectivele? Daca
11 4
sporurile lor ar fi prea mici, ei ar fi demotivati. Iar directorul trebuie sa tina seama de asta.
Dupa ce a discutat vreme de jumatate de ora cu prietenul lui,
Daniel a reusit sa priceapa punctul de vedere al directorului, desi
continua sa fie de parere ca totusi i se cuvenea mai mult. Fran90is
reusise acolo unde directorul esuase, recunoscuse pur si simplu punctul de vedere al lui Daniel aratndu-i ca l ntelegea, n vreme ce directorul, iritat de aroganta lui DanielJusese categoric, acuzndu-l
ca are pretentii "extravagante", "care nu sunt conforme regulilor",
ceea ce a sporit furia lui Daniel.
Personalitatile narcisice
11 5
116
Evitati, deci, sa cadeti n cercul vicios nfatisat de Catherine: represaliile care fac loc altor represalii. n locul acestui comportament firesc, dar total ineficient, faceti-i complimente cnd
le merita si alternati-Ie cu critici precise.
Sa pastrati discretia n privinta
propriilor voastre reusite si privilegii
Cunoastem cu totii invidia, aceasta emotie neplacuta, care
ne poate napadi cnd vedem ca o persoana detine acele avantaje la care rvnim si noi ... si despre care gndim ca ni s-ar cuvenit La . narcisic aceasta emotie
, este nzecita. Cum el considera ca merita mai mult dect noi, privilegiile noastre i vor da
sentimentul unei dureroase nedreptati. Evitati, deci, sa-i vorbiti despre vacantele superbe pe care le-ati petrecut, despre
mostenirea pe care tocmai ati primit-o, despre prietenii din copilarie cu care ati pastrat legatura si care azi sunt sus-pusi sau
despre recenta voastra promovare. Toate acestea l vor face sa
sufere si relatiile cu el se vor deteriora. Iata ce ne relateaza Yannick, treizeci si doi de ani, agent comercial la o agentie imobiliara.
Sunt n relatii destul de bune cu patroana mea, caci spre deosebire de alti colegi am priceput ca era ndeajuns sa-i fac unele complimente din cnd n cnd, fie pentru taiorul nou, fie pentru ca izbutise sa atraga un client important. A?a se face ca eu sunt mai
putin admonestat dect altii, iar uneori chiar mi permit sa-i discut
ordinele.
Din pacate, n-am prevazut totul: sotia mea este stewardesa, a?a
ca putem calatori cu avionul la preturi derizorii. Urmarea este ca ne
petrecem vacantele la celalalt capat al lumii, iar n week-end-uri vizitam capitalele Europei. ntr-o zi nu m-am putut stapni sa nu pomenesc de un week-end de vis pe care l petrecusem la Viena. Intrigata, patroana m-a ntrebat cum de calatorim att de des. n timp ce
Personalitatile narcisice
117
Acest exemplu arata ca o personalitate narcisica va fi invidioasa chiar ~i atunci cnd este vorba de un privilegiu pentru
care n-a existat nici o competitie.
Nerecomandabil
Sa va opuneti sistematic
Uneori, personalitatile narcisice sunt iritante, ca sa nu spunem insuportabile. Nervozitatea pe care ele v-o provoaca va
poate favoriza un adevarat "blocat n ceea ce le prive~te. Veti
avea chef sa le contraziceti sistematic, sa va aratati ostili, sa le
raniti amorul propriu. Aceasta va va calma momentan, dar va
face ca relatia sa fie si mai ncordata. Pe de alta parte, persoana narcisica va considera comportamentul vostru ca fiind nedrept, chiar scandalos, si riscati chiar sa-i deveniti un du~man.
Asa ca, repetam sfatul anterior: faceti-i complimente de cte
ori este cazul, recunoasteti-i succesele, iar aceasta va va procura "libertatea" de a-i aduce critici.
Sa nu fiti atenti la tentativele de manipulare
Deseori narcisicii sunt persoane fermecatoare care-i fascineaza ori i seduc pe ceilalti, cel putin la nceput. Poate tocmai
aceasta putere de seductie asupra celorlalti le-a creat impresia
ca li se cuvin atentii speciale (amintiti-va exemplul Juliettei).
Sarmullor, siguranta lor si att de putina importanta pe care
o acorda celorlalti i fac manipulatori redutabili: a manipula,
adica a te juca deliberat cu emotiile celorlalti, pentru a-i ralia
la propriul tau punct de vedere. Iata marturisirile Charlottei,
care este asistenta unui arhitect.
ntotdeauna patronul meu obtine de la tine ceea ce vrea; mai rau
este ca uneori mi se pare ca ar face-o intentionat. Trucul lui este ca
izbuteste sa te faca sa te simti vinovat. Cnd ncerci sa-i explici ca
11 8
Personalitatile narcisice
119
- s-o las sa-i prezinte patronului cel mare micile afaceri ncheiate de mine ca apartinndu-i.
Refuz:
- sa-i pregatesc mereu cafeaua (ci numai atunci cnd fac
si pentru mine);
- sa ma alatur criticilor pe care le face la adresa directorului, a concurentei ori a colegilor mei;
- sa ma las ndepartat de la o sedinta la care este prezent
si directorul, pentru a discuta chestiuni importante.
Dupa cum vedeti, nu este deloc simplu sa te afli n preajma unui narcisic! Iar aceasta presupune doar sa fii altfel dect
el: sa nu reduci totul la o problema de amor propriu.
Sa va asteptati la recunostinta
Atunci cnd cineva va face o favoare, se poate ntmpla sa
va simtiti ndatorat si sa doriti sa-i platiti cu aceeasi moneda
de ndata ce veti avea ocazia. Se poate ca recunostinta sa nu
fie un sentiment din cale-afara de natural (natural este, dimpotriva, a-l evita pe cel caruia i datorezi ceva). Dar educatia,
regulile de politete, privirea celorlalti atintita asupra noastra
si, uneori, constiinta propriului nostru interes ne determina sa
ne aratam gratitudinea celor care o merita. Pentru o personalitate narcisica, adesea lucrurile stau cu totul altfel, cum ne povesteste si Fanny, treizeci si doi de ani, jurnalista n presa feminina.
La nceput, Veronique a venit aici ca stagiara recomandata de
mine, caci fuseseram colege de facultate. Cum s-a descurcat de minune, seful serviciului a decis s-o angajeze, asa ca ne-am regasit
amndoua n acelasi domeniu: turismul si excursiile. Veronique a
ajuns sa se afirme destul de repede la sedintele de redactie si sa obtina cele mai interesante subiecte ce presupuneau si excursii atractive. Cum pare sa fie foarte sigura de ea si abila, i-a facut o impresie
puternica redactorului-sef
Veronique ncepuse sa ma cam irite pe mine si nu numai. Dar o
data am fost mai prompta dect ea si am obtinut un reportaj ce trebuia facut la Sankt-Petersburg, n timp ce ea urma sa viziteze frumusetile Provencei, ceea ce nu era rau deloc. Dupa sedinta, a venit
12O
narcisica
Recomandabil:
N erecomandabil
Sa va opuneti sistematic.
Sa nu fiti atenti la tentativele de manipulare.
Sa-i faceti vreodata o favoare pe care nu doriti s-o reiterati.
Sa va asteptati la recunostinta.
Personalitatile narcisice
121
torez
122
narcisice
merite-I I
ADEVARAT
I
I1
1
VI
Personalitatile
, schizoide
"Am oroare de ntrunirile la care este multa lume."
EUGENE
LABICHE
Pe
124
Personalitatile schizoide
125
asa cum este. Cu timpul vedeam ca-i semana oarecum tatalui meu,
care nu era prea volubil fi a carei atentie ma tot straduiam sa o atrag.
1 26
LUMEA?
Personalitatile schizoide
127
128
spre ceea ce ma pasiona, abordam numai acele teme n care ma descurcam cu u~urinta: le explicam de pilda cum planeaza un avion sau
cum te poti caLauzi dupa steleI daca te ratace~ti pe mare. Vreme de
cteva minute reu~eam sa le att curiozitatea, apoi nsa ncepeau sa
se plictiseasca; mi dadeam seama de asta, dar tot nu schimbam registrul. Mai mult, daca se ntmpla ca vreun alt baiat safie atras de
aceea~ifataI eu ma retrageam de ndata, caci ntreaga situatie mi
parea mult prea complicata.
Terapia m-a ajutat enorm. n primul rnd, am izbutit sa-i nfati~ez psihologului acele situatii n care nu ma simteam nlargul meu,
ceea ce afost ca un fel de antrenament pentru a-mi explica propriul
punct de vedere, lucru care n viata obi~nuita nu mi reu~ea. A fost
o experienta foarte utila. Ulterior, gratie psihologului am ajuns sa
nteleg mai bine ceea ce a~teptau ceilalti ntr-o conversatieI ~i de ce
eu nu reu~eam sa comunic cu ei.
Ajuns n acest stadiu, arn acceptat ideea unei terapii de grupl
ceea ce la nceput refuzasem. Era un grup de antrenament n afirmarea de sine. Jucam diferite roluri pornind de la situatii din viata
de zi cu zi. De pilda: "Sa zicem ca sunteti la un curs ~i lnga dvs.
se afla o fata draguta; vreti sa ncepeti o conversatie cu ea ~i sa o invitati la o cafea." O fata din grup juca rolul studentei. Ne simteam
cu totii stnjenitil dar terapeutul ~tia sa creeze o ambianta lini~titoare, n care toti prindeau curaj. ntr-un singur an am progresat
enorm.
Mi-am pastrat gustul pentru singuratate ~i pentru activitatile
intelectuale, dar contactul cu ceilalti mi se pare mai placut dect nainte, pentru ca sunt mai destins. Si apoil eu ~isotia mea suntem firi
complementare. Ea este mult mai vivace ~i mai sociabila dect mineI
tot ea este cea care leaga noi prietenii, care organizeaza timpul liber.
n acela~i timpI ma cunoa~te ndeajuns de bine, a~a ca nu ma sile~te sa-mi depa~esc "doza" de contacte. Daca nu a~fi facut o terapie,
cred ca nu a~fi ajuns niciodata sa am o relatie cu o asemenea femeie ~i sa ma ~i casatoresc cu ea.
Personalitatile schizoide
129
terapie adecvata trebuintelor sale, care a ncercat sa-i amelioreze capacitatile relationale.
CND SCHIZOIDIA
ADUCE SUFERINTA
13 O
Astazi nsa, totul s-a schimbat. Majoritatea populatiei locuieste la oras, iar noi ntlnim alti si alti oameni, fie la scoala, la facultate, la lucru, n calatorii, n vacante. Trebuie sa stii cum sa faci
cunostinta cu o persoana sh'aina, sa intri n contact cu aceasta,
sa faci impresie buna, ceea ce este extrem de greu pentru unii oameni, mai cu seama pentru schizoizi, care totusi ar fi fost perfect
adaptati unui alt mediu. n termeni de comunicare, exigentele
societatii noastre sunt dure: daca vrei sa-ti seduci partenerul, sa
convingi LUt recrutor, sa iei asupra ta raspunderea unei echipe,
sa-ti fie acceptat un proiect, trebuie sa vorbesti, sa vorbesti, sa
vorbesti. Viata noastra profesionala si sentimentala depinde de
propria capacitate de a comunica ct mai bine cu ceilalti.
Persoanele schizoide risca, deci, sa fie izolate din punct de
vedere afectiv si social, iar pe plan profesional sa vegeteze n
posturi nensemnate. De unde si faptul ca unii schizoizi vor
sa se supuna unei terapii, care nu-i va preschimba n "oameni
de lume", dar care i va ajuta sa se mladieze situatiilor din viata de zi cu zL sa le faca fata mai bine.
Toate terapiile centrate pe un antrenament n vederea unei
mai bune comunicari cu ceilalti i pot probabil ajuta pe schizoizii motivati sa se schimbe, cu conditia de a propune situatii de o dificultate gradata, dar studiile care sa confirme acest
fapt lipsesc.
Personalitatile schizoide n filme si n literatura
Naratorul din Strainul de Camus, cu a sa viziune detasata
de realitate, cu nepasarea fata de reactiile celorlaltL cu atentia
sa la meandrele propriei lumi interioare, poate fi suspectat de
a avea o personalitate schizoida.
Acelasi lucru s-ar putea spune si despre eroii din unele romane ale scriitorului Patrick Modiano, care nu ies din izolarea lor meditativa si schizoida dect pentru dragostea unei tinere femei care i paraseste adesea, ca n Villa Triste.
n Maon Palace, eroul lui Paul Auster n-are bani si moare
de foame n propriul apartament. Dect sa intre n contact cu
semenii sai pentru a cere ajutor, el prefera sa se cufunde ntr-o
reverie schizoida.
Personalitatile schizoide
131
n filme, toti acei justitiari solitari si glaciali, scumpi la vorba si nepasatori la admiratia femeilor si a multimii, ar putea
fi considerati ca fiind schizoizi "activi". Clint Eastwood si
Charles Bronson s-au specializat n acest tip de personaje
impasibile, care si regleaza conturile cu cei "rai" pentru a se
regasi mai apoi doar n compania calului lor. De pilda Bronson n filmul A fost odata n Vest (1969) si Eastwood n PaIe Rider (1985).
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE SCHIZOIDE
Recomandabil
Sa le respecti nevoia de singuratate
Nu uitati ca pe un schizoid compania celorlalti l oboseste
mai mult dect pe noi. Singuratate a este oxigenul lui, gratie
careia el se reface dupa efort. Tot singuratate a l ajuta sa se
concentreze asupra acelor activitati n care se simte n largul
lui. Sa o ascultam pe Marine, sotia lui Marc, a carui marturisire ati citit-o n paginile anterioare.
De fiecare data cnd suntem invitati de prieteni la cina, l simt
pe Marc upor nemultumit, depi nu lasa deloc sa se vada. A acceptat,
firepte, ideea ca nu putem trai ca nipte sihaptri pi ca tovarapia prietenilor mi face placere. Simt ca ar prefera sa stea acasa pi sa citeasca. Accepta totupi invitatia fara discutie.
Cnd vine pi seara cu pricina, l simt mhnit din chiar clipa n
care vine acasa. Este trist pi nchis n el. Dar nu se plnge, se poarta dragut cu mine pi n timp ce eu ma aranjez, el se apaza n fata televizorului.
Cnd ajungem la prietenii nOptri, pare sa fie un altul, vorbepte, rde, da dovada de mult umor. l apreciaza cu totii pi sunt convinpi ca Marc este teribil de ncntat sa fie cu ei. Numai eu ptiu
ca a capatat aceasta dezinvoltura n timp, antrenndu-se, observndu-i pe ceilalti pi ca pentru el este o cazna. De altfel, cnd cina
se apropie de sfrpit, Marc este mult mai putin locvace, "intra n
132
regim de avarie", ca si cum consumase totul. n acel moment pretextez ca n ziua urmatoare trebuie sa ma trezesc devreme, dau
astfel semnalul de plecare si atunci chipul i se lumineaza iar, ca
un catel care vede ca i se scoate lesa si ca se poate ntoarce n cusca lui. Comparatia i apartine si dupa cum vedeti, Marc are simtul umorului.
De fapt, amndoi facem un efort: el pe acela de a accepta o invitatie si de a juca jocul conversatiei, eu pe acela de a nu da curs prea
des invitatiilor si de a pleca mai devreme dect as fi vrut, dar n final ne ntelegem bine. De altfel, l\1arc mi spune ca, n timp, compania celorlalti a nceput sa-i placa mai mult dect nainte.
Personalitatile schizoide
133
13 4
vor fi fost ratate doar pentru ca se as;teptase ca ei sa faca dovada unor nsus;iri manageriale pe care nu le aveau?
Atentie, nu vrem sa spunem ca persoanele schizoide nu ar
fi n stare sa conduca o echipa (de altfel, Luc poate face asta,
dar ntr-un mediu care sa i convina), ci doar ca posibilitatile
lor n acest domeniu trebuie evaluate cu mare atentie s;ica nu
trebuie confundat nivelul calificarii cu competenta manageriala.
Sa le observam
lumea interioara
Personalitatile schizoide
135
136
Personalitatile schizoide
137
care chiar dormeau acolo; acestia simplificasera exigentele vietii cotidiene ramnnd n papuci chiar si atunci cnd mergeau
sa bea o cafea, singura lor iesire n cursul unei zile. Nu vorbeau dect cu secretara lor si numai cnd aceasta i ntreba
ceva sau cu directorul, cnd el venea sa se intereseze personal
de stadiul cercetarilor. Exigentele cercetarii moderne, ntreprinsa cel mai adesea de echipe aflate ntr-o colaborare-competitie, de la un capat la altul al lumii, treptat au facut sa dispara aceasta speta de cercetator (care mai poate fi gasit si azi
n unele organisme de stat cu regim special) sau au facut ca
schizoizii cei mai adaptabili sa comunice cu semenii lor gratie unui mediu mai stimulativ. Mai stimulativ, dar nu foarte,
caci un laborator de cercetare este si un loc n care se respecta momentele de liniste si singuratate.
Deci, daca cunoasteti un schizoid, nu-l obositi cu lill exces
de prezenta sau de conversatie, vizitati-l doar din cnd n
cnd, invitati-l, ncercati sa-I aduceti la ntruniri. Astfel l veti
ajuta sa-si pastreze capacitatile relationale, iar acest antrenament va face ca el sa-si resimta viata sociala ca mai putin
obositoare, precum sotul Carolei, n primul exemplu al c:.c':Ostui capitol.
Cum sa ne purtam cu personalitatile
schizoide
Recomandabil
Sa le
Sa le
Sa le
Sa le
Nerecomandabil
Sa le cerem sa manifeste emotii puternice.
Sa le obligam la prea multa conversatie.
Sa le lasam sa se izoleze complet.
Daca va este sot sau sotie: consimtiti sa va ocupati dumneavoastra de viata sociala a cuplului.
ce
nu
oi
138
geti la el.
Daca va este coleg sau colaborator: dect sa-I mpingeti sa
ajunga un prost manager, Iasati-1 sa fie un bun expert.
VII
Comportamentele de Tip A
Iata
lui Norbert,
treizeci si sase de ani, angajatmarturisirea
al unei companii
de telecomunicatii.
nca de la interviul pentru angajare mi-am dat seama ca patronul meu era un tip dificil. 1mi punea ntrebari, dar nu a~tepta raspunsul la una, ca ~i trecea la cealalta. Parea grabit.
nerabdator, iar impresia mea era ca l fac sa-~i piarda vrernea.
A~a ca am crezut ca era decis sa nu ma angajeze, ca ma primise numai de forma. Ei bine, ma n~elasem, el m-a acceptat! Am
nteles mai apoi ca acea graba, acel neastmpar, erau constante ale firii sale.
La ~edinte este ~i mai rau; caci atunci cnd vorbe~ti ceva mai
mult, el te ntrerupe; uneori se ntmpla ca el sa sfr~eascafraza nceputa de tine. Nu-i place sa fie contrazis. Atunci argumenteaza
pna cnd celalalt renunta la propria pozitie. 1n schimb, dupa vreo
doua zile vezi totu~i cum el digerase informatia pe care te straduise~i sa i-o strecori ~ise comporta ca ~i cum ar fi fost de acord ntru
totul, de la bun nceput. Aceasta a ajuns un subiect de gluma pentru o ntreaga echipa.
Totu~i, noi l respectam, caci trebuie spus ca are o activitate debordanta de-a dreptul. Dimineata vine primul, toata ziua are numeroase ntlniri si ~edinte ~i pleaca acasa seara trziu. Vizitele prin
birouri le face n mare graba. Cnd i se prezinta o problema, de ndata ia o decizie care adesea se dovede~te a fi buna. De vreo doua-trei
ori s-a cam pripit. Daca ar fi chibzuit ceva mai mult, erorile care
ne-au costat mult ar fi fost evitate.
14 O
Vesnic grabit, ngrijorat, aflat parca ntr-o permanenta alerta, cu zile de lucru ce seamana unor curse contra cronometru,
patronul lui Luc pare sa se lupte cu timpul.
Relatiile lui cu ceilalti nu sunt deloc simple. Caci are tendinta de a-i ntrerupe, de a-i dojeni cnd i se pare ca nu sunt
ndeajuns de operativi, cnd comit erori care-i ncurca planurile. S-ar putea spune ca el i percepe pe ceilalti ca fiind obstacole n cursa lui mpotriva timpului. Pe de alta parte, are un
simt al competitiei nnascut, care se face simtit fie cnd este
vorba de o discutie n care sa aiba cstig de cauza, fie de o partida de tenis care nu are o miza importanta. Vesnic se simte n
competitie, nu poate altfel, chiar si atunci cnd o atitudine mai
ponderata i-ar servi mai bine. Aceasta percepere a interlocutorilor sai ca obstacole sau concurenti face ca el sa se afle adesea ntr-un soi de lupta cu ceilalti.
n fine, se pare ca patronul lui Luc nu poate sa nu si mobilizeze ntreaga energie cnd are de atins un obiectiv: sa con-
Comportamentele
141
de Tip A
de Tip A
mai repede, sa faca ct mai multe ntr-un timp limitat, preocupat de exactitate, fata de ncetineala altora.
Simtul competitiei: )li dore)lte sa "c)ltige" pna )lin situatii de viata anodine, n conversatie de pilda, ori n sporturiIe practicate n timpul liber.
Implicare n actiune: munce)lte enorm, pune suflet n tot ce
face, iar activitatile din timpul liber devin tot attea sarcini
cu un scop bine determinat.
Patronul lui Luc este o personalitate de Tip A, ndeajuns
de bine conturata care, daca ar fi supusa unor teste, nu n:::ape ndoiala ca ar intra n categoria Al, cu nota maxima. Orice
persoana poate fi clasata n functie de o gradatie care ncepe
de la Al: la o extrema se afla comportamentele de Tip A, iar
la cealalta extrema comportamentele de Tip B5; opusul comportamentului de Tip A. Cei din B5 sunt calmi, chibzuiesc )li
lucreaza pe ndelete, )'i asculta cu atentie interlocutorul, rareori se simt presati de timp. Daca luam exemple de oameni politici (care exemple nu sunt neaparat exacte, caci mass-media
ne nfati)leaza doar comportamentul public al oamenilor politici, nu )li activitatile lor cotidiene), am putea presupune ca
Alain Juppe este un Tip Al. Iar Raymond Barre vade)lte n public comportamente de Tip B5.
Tabelul urmator constituie o ncercare de a plasa cteva
personaje celebre pe axa A-B:
COMPORTAMENTE
Louis de Funes
DE TIP
COMPORTAMENTE
Bourvil
DE TIP
1 42
De Mesmaeker
Joe Dalton
Generalul Alcazar
Rock Hunter
Donald
Gaston Lagaffe
Averell Dalton
Senor Olivera
Colombo
Mickey
Comportamentele
de Tip A
143
simti descurajati, dar acest ritm este ca un drog pentru mine. Obi~nu iese sa fac doua lucruri deodata, scriu un raport n timp ce ~i ascult ce-mi spune cineva, sau parcurg coridoarele spitalului citind o
nota. Si m-am deprins sa fiu din ce n ce mai rapida. Seful spitalului m-a poreclit "tornada alba".
Totul este bine cta vreme eu simt ca stapnesc situatia, dar
n clipa n care sunt n ntrziere, sau cnd mi se pare ca ceilalti
nu sunt ndeajuns de operativi, devin iritabila! Suport greu ~edintele care se prelungesc cta vreme mie nu-mi ies din minte toate cte am de facut ~i atunci i ntrerup pe ceilalti, fapt repro~at
de infirmiere. n orice caz, cele carora stilul meu de lucru li se pare
infernal ~i cer transferul, neramnnd n spital prea mult. Si a~a
este cel mai bine; caci n acest fel majoritatea echipei lucreaza n
ritmul meu.
ntotdeauna am Junctionat" n felul acesta, dar sotul meu este
de parere ca la vrsta mea ar trebui sa ma domolesc. "Lini~te-te
putin", mi spune el. E nostim! Mi-ar placea sa-I vad lucrnd ntr-un spital n care cea mai mica eroare de organizare poate avea
consecinte catastrofice. Adevarul este ca seara ma simt din ce n
ce mai obosita ~i ca dispozitia mea nu este dintre cele mai bune.
Cred ca nu mai am tonusul de acum ctiva ani. Sotul meu spune
ca sunt prea stresata. Dar pentru mine stresul este chiar viata
mea!
1 44
DESPRE STRES
Comportamentele
de Tip A
145
APEL LA EVOLUTIE
146
reactia de stres este mult prea puternica (nu stapniti subiectul, auditoriul este exigent, mizati enorm pe faptul ca lucrurile sa iasa bine), riscati sa aveti toate simptomele tracului (palpitatii, palme umede, spasme n gt), care reprezinta de fapt
componenta fiziologica a reactiei de stres; riscati sa fiti anxios,
iar prin minte sa va treaca gnduri gen: "Daca ma blbi, este
un dezastru" sau "Au vazut cu totii ca am tracl/. Pe plan comportamental, riscati sa va blbiti, sa aveti un ,,lapsusl/, iar raspunsurile la ntrebari sa sune jalnic. Altfel spus, o reactie de stres
prea puternica va va afecta performanta.
Cum va puteti nchipui, exista o reactie de stres intermediara: sunteti usor tensionat, inima va bate ceva mai tare. La
acest nivel de stres sunteti complet mobilizati spre scopul care
consta n reusit a expunerii.
Raportul dintre calitatea performantei si intensitatea reactiei de stres poate fi reprezentat prin urmatoarea curba:
Performanta
Stres optimal
Intensitatea
reactiei
de stres
Comportamentele
de Tip A
147
Aceasta reactie de stres are si un pret energetic si se impune respectarea fazei de recuperare. Dupa expunere, veti simti
nevoia unei conversatii destinse sau a unei izolari pentru a recupera n liniste. Dar daca reactia voastra de stres se prelungeste sau se repeta prea des, va aparea oboseala.
Foarte bine, veti spune, dar Tipul A?
NTOARCERE LA TIPUL A
Ei bine, reactiile de stres de Tipul A sunt mult mai prelungite si mai frecvente dect media.
Deseori Tipul A nu respecta faza de recuperare, ceea ce nu
se va resimti cta vreme este tnar si n forma. Dar, cu ct nainteaza n vrsta, cu att el risca "suprancalzirea".
Numeroase studii au avut ca obiect reactiile fiziologice ale
Tipului A confruntat cu o situatie de un grad de stres mocrat. Si iata una: unor persoane de Tip A si Tip B li s-a propus
un joc video n care sa joace de fiecare data mpotriva unui jucator de tipul opus. Si atunci s-a constatat ca la Tipul A frecventa cardiaca, presiunea arteriala si nivelul adrenalinei din
snge erau mai mari dect la Tipul B. Iar n cazul Tipului A
acestea cresteau mai mult daca n timpul jocului adversarul se
distra facnd tot soiul de remarci ironice ("Nu mai dormi!
Spune!"). Ajunsi la acest nivel de reactie la stres, cei de Tipul
A au nceput sa comita mai multe erori dect cei de Tipul B,
iar performantele lor nu erau din cele mai bune3.
Aceasta experienta arata ca trebuie sa se evite sa fie suprastresat un Tip A, caci se suprastreseaza ndeajuns de mult singur.
Avantaj ele si riscurile de a fi un Tip A
AVANTAJELE TIPULUI A
RISCURILE TIPULUI A
Implicat n actiune.
3
Experimentdescrisn L'Illusion
OdileJacob,1989, pp. 201-202.
Exces de implicare.
psychosomatique,
de R. Dantzer,Paris,
1 48
Andre
Productiv.
Combativ.
Mobilizator.
Excesiv
de
Probleme
de
deconflictual.
cariera
sanatate
caII
cauzate
urmare
de
a
II Accident
autoritarism
ului sau.
Ambitios.
i
Sacrificarea
Cariera
este sa
greu
reusita.
sa
vietii
mai
familiale.
"slabeasca"
Apreciat
Energic.
Antipatizat
Promovare
Risca
stagneze
pentru
rapida.
din
pricina
din
exces
Pentru
ceilalti
este
descurajant.
un
stres
excesiv.
ritmul.
unor
sanatate
conflicte,
sau
conjugale.
probleme
de
de implicare.
sporeste.
4
R. Rossenman et colI., "Coronary Heart Disease in the Westem Collaborative Group Study. Final Follow-Up Experience of 8 1/2 Years",
Journal of the American Psychological Association, 1975, 233, pp. 872-877.
T.M.Dembrovski et colI.,"Antagonistic Hostility as a Predictor of Coronary Heart Disease in the Multiple Risk Factor Intervention Trial",
Psychosomatic Medicine, 1989,51, pp. 514-522.
Comportamentele
de Tip A
149
Aceste probleme de sanatate ale Tipului A au retinut atentia unor prestigioase institutii nord-americane6. Angajatii lor
de Tip A, fara ndoiala ca sunt operativi, dar n clipa n care
vor face un infarct, firma va fi afectata att n privinta productivitatii, ct si n ceea ce priveste cheltuielile de sanatate, caci
acesti angajati sunt asigura ti la companii priva te, iar pretul
asigurarilor si amenzile sunt platite de firma. Respectivele in"
stitutii au deci tot interesul sa depisteze Tipurile A si sa le propuna un program de gestiune a stresului si de reducere a altor factori de risc cardio-vascular.
Elemente obisnuite ale programelor
de gestiune a stresului si scopul acestora
TEHNICA
PROPUSA
Relaxarea
Antrenament n
vederea comunicarii
Analiza unora din
convingerile
Tipului A
OBIECTIV
Atenuarea componentei
fiziologice a reactiei de stres;
deprinderea recuperarii n
urma unui efort
Diminuarea comportamentelor
agresive
Sa nvete sa relativizeze si sa se
dezimplice
n beneficiul propriei
Sporirea rezistentei la stres si
diminuarea altor factori
sanatati ndemnul la:
de
risc cardio-vascular
- un regim alimentar
echilibrat
- renuntarea la fumat
- exercitii fizice regulate
- desfasurarea cu
regularitate a anumitor activitati n aer liber.
6
15O
Comportamentele
de Tip A
1 51
ta fie de a ma stapni, de a nu starui, fie de a exploda. El mi-a explicat ca ambele atitudini constituiau factori de stres importanti. Am
mai realizat ca erau multi ani de cnd nu-mi mai facusem timp pentru mine, pentTll micile mele dorinte ?i placeri. Slujba ?i viata de familie mi ocupau ntreg timpul, exceptnd cele doua ore de tenis pe
saptamna, dar pna?i aceasta devenise stresant, caci ma straduiam
sa ma mentin la nivelul de acum zece ani, fara sa izbutesc nsa. n
fine, ?i perfectionismul meu a ie?it la iveala, perfectionism care ma
mpiedica sa deleg unele atributii, a?a ca programul meu este suprancarcat. n saptamnile ce au urmat am pus la punct un program
personal de gestiune a stresului, centrat pe patru obiective:
- De cte ori ma enerveaza ceilalti, sa ncerc sa comunic cu
ei ntr-o maniera ferma, nici inhibata, nici agresiva. Analiznd
mpreuna cu el situatiile de la lucru, am jucat apoi roluri n care el
tinea locul cte unuia dintre interlocutorii mei obi?nuiti. Putin cte
putin, am deprins cum sa fac critici, dar ntr-un mod mai eficient,
exprimndu-mi deschis punctul de vedere ?i criticnd comportamentul, nu persoana. nainte, cnd asistenta mea nu-mi aranja dosarele n ordinea cuvenita, nu-i spuneam nimic de cele mai multe ori,
caci ?tiam ca are multe de facut ?i nu voiam sa o stresez cu lucruri
manmte, pna cnd ntr-o zi explodam: "Ce nseamna asta?! Nu
mi-ati pus dosarele n ordine! Nu puteti fi atenta! Putin va pasa de
munca mea!" Urmarea era ca mie mi era ciuda pe mine, ei i era
ciuda pe mine ?i toti erau stresati. Acum nsa i spun: "A? prefera
sa mi aranjati n ordine dosarele. Caci altfel pierd o gramada de
timp." Daca vad ca este deja stresata, mai adaug: "Stiu ca aveti multe treburi pe cap ?i aceasta este una n plus, dar este importanta pentru mine."
15 2
de respiratie. Dupa un exercitiu sustinut, am ajuns sa ma pot relaxa prin numai cteva respiratii si fac lucrul acesta de mai multe ori
pe zi, atunci cnd simt tensiunea crescndu-mi, ntre doua telefoane, n timp ce astept la semafor si chiar n sedinte, tinndu-mi, desigur, ochii deschisi. Urmarea este ca ma simt mai putin istovit cnd
ajung acasa si mai putin iritabil. Iar migrenele mele s-au mai rarit.
- Sa reflectez asupra prioritatilor. nca ne aflam n aceasta
faza a programului. Dar el m-a ajutat sa realizez ca, desi cariera primeaza pentru mine, este importanta si viata pe care ti-o organizezi
n afara slujbei. Avansam cu pasi mici pentru a vedea cum mi-as putea planifica timpul, astfel nct sa am mai mult ragaz pentru mine
si sotia mea.
Sunt extrem de multumit de acest program. Pentru mine, notiunea aceasta de tratare a stresului evoca tizana, sau baia ntr-un pru,
dar am realizat ca nu era ctusi de putin asa ceva! De fapt, este o adevarata ucenicie pentru a capata alte deprinderi n viata de zi cu zi.
Comportamentele
de Tip A
153
Recomandabil
Tipului A i displace sa as;tepte, se nelinis;teste si devine iritabil daca este pus n aceasta situatie. Prin urmare, daca aveti
de a face cu un Tip A nu ngreunati de la nceput situatia ntrziind! Daca realizati ca nu veti izbuti sa ajungeti la ntlnire
la timp, telefonati-i pentru a-i anunta acest lucru, precizati ora
la care veti ajunge. Astfel el se va linisti de ndata, caci va regasi senzatia de a detine controlul asupra felului n care si foloseste timpul: asteptndu-va, el si va ocupa timpul cu o alta
activitate. Dar fiti cu bagare de seama, respectati noul ragaz,
nu va expuneti unui alt risc de a-l pune iar sub presiune, sosind mai trziu dect ati anuntat; este preferabil sa va anuntati ntrziere a facnd o ampla estimare a ei.
154
Amintiti-va ca Tipul A ncearca n permanenta sa controleze tot ce-l nconjoara. Atta timp ct doriti sa-i mentineti
o buna dispozitie, lasati-l sa creada ca acest lucru i izbuteste: faceti ceea ce ati preconizat ca veti face, evitati omisiunile si lipsa de atentie, altminteri relatiile voastre vor fi afectate.
De cte ori ncearca sa va impuna
punctul lui de vedere, sustineti-l pe al vostru!
Laure este o tnara doctorita. Ea ne poveste~te care sunt relatiile ei cu un patron de Tip A:
La nceput, nici nu stiam cum sa ma port cu patronul meu. Cum
activitatea de cercetare pe care acesta o desfasoara este apreciabila,
mi dadea si mie o multime de lucruri de facut: sa citesc si sa rezum
o serie de articole, sa sistematizez rezultatele echipei de cercetare pentru a redacta un articol, sa-i prezint un proiect de cercetare pentru
ca el sa poata cauta finantare. Este un om hiperactiv, care munceste ntr-un ritm febril, si are tendinta de a impune si celorlalti acest
ritm. Asa ca mi dadea tot felul de sarcini. Timpul pe care l aveam
la dispozitie pentru a le ndeplini era extrem de scurt si Cllm nu cutezam sa obiectez, trebuia sa lucrez zi si noapte.
Prietenul meu era de parere ca viata mea devenise infernala. Mai
mult, nu reuseam sa ma achit de obligatii la timp, ceea ce pe patron
l irita n cel mai nalt grad. Prietenul meu m-a sfatuit sa negociez
termenele care mi erau impuse de el. Mi s-a parut ceva teribil de dificil: cum patronul nsusi munceste enorm, nu prea ndrazneam sa-i
spunem ca ne suprasolicita, si apoi, n ochii unei tinere cercetatoare ca mine, el aparea cafiind un tip autoritar si impresionant.
Si atunci, prietenul meu, care este agent comercial si este obisnuit sa negocieze cu clienti importanti, dar persoane dificile adesea,
mi-a propus sa joc cu el respectiva scena. EI juca rolul patronului,
iritabil pe ct i-l descrisesem eu. Am repetat de mai multe ori si, la
nceput, sfrsisem prin a ceda. Prietenul meu mi-a explicat care erau
greselile pe care le faceam negociind: i comunicam de ndata intervalul de timp care mi-ar fi fost necesar si care n orice caz era destui de scurt, ma aratam ferma la nceput, pentru ca atunci cnd el
staruia eu sa cedez.
Comportamentele
de Tip A
155
Dar acest mic antrenament m-a ajutat mult. Cnd patronul mi-a
propus iar intervale de timp aberant de scurte, calma, privindu-l
drept n fata, am nceput: "Voi face acest lucru cu placere, domnule, dar timpul mi se pare mult prea scurt." Apoi l-am lasat sa vorbeasca, afia cum ma nvatase prietenul meu. Am izbutit sa obtin un
termen de cincisprezece zile, termenul pe care l fii voiam (defii ncepusem prin a-i cere trei saptamni). Cred ca a fost surprins fii, cu
urmatoarea ocazie, a ncercat iar sa-mi impuna timpul care considera el ca mi era necesar, dar m-am tinut tare fii de asta data.
Acum s-a obifinuit fii ma ntreaba chiar el ct timp consider ca
mi-ar fi necesar pentru o noua lucrare. Mai mult, simt ca are mai
multa consideratie pentru mine. Iar eu am realizat ca a fiti sa negociezi este unul din cele mai importante lucruri. Pacat ca nu ne nvata aceasta la ficoala.
156
te bine, mi-a zis, dar daca nu le voi face la timp?" I-am cerut sa-?i
consulte agenda, ?i sa treaca n revista tot ce ar fi necesitat un timp
lafel de scurt ca cel pe care-l estimase el cafiindu-i suficient pentru
a ajunge la cabinetul meu. A sfr?it prin a recunoa?te ca nu gndea
n termeni de prioritati ?i ca pentru el totul era important.
bucuriile
adevaratei
destinderi
Acest exemplu pune n lumina distinctia dintre comportamentele de Tip A si ceea ce s-ar putea numi personalitati de
Tip A. Exista persoane ce vadesc comportamente de Tip A
doar sub presiunea mediului nconjurator. Dar de ndata ce li
se va ivi ocazia, ei se vor relaxa si vor schimba ritmuL n vacante sau n week-end-uri si vor gasi timp pentru a hoinari,
Comportamentele
de Tip A
157
a citi din simpla placere de a citi 9i, daca fac sport, nu vor nutri
dorinta de a c9tiga cu orice pret.
Dar alte persoane, precum sotul lui Marie-Laure, 9i vor induce o stare de stres n orice mprejurare, cu orice ocazie. 9i
vor planifica timpul 9i 9i vor fixa unele obiective chiar 9i n
vacante. Aceste persoane pot fi calificate ca fiind personalitati
de Tip A.
Vedem deci ca acei Tip A nU 9i fac prea multe probleme
cta vreme mai au acea energie a tineretii, dar cnd vigoarea
lor ncepe sa se diminueze, propriul comportament devine
epuizant pentru ei.
n fine, comportamentul de tip A define9te un mod de reactie n raport cu timpul 9i cu felul n care se savrseste controlul asupra mediului nconjurator. Deci poate fi asociat si altor
personalitati dificile: Tipul A - personalitate paranoica, Tipul
A - personalitate narcisica, Tipul A - personalitate anxioasa etc.
N erecomandabil
Sa negociati cu el,,la cald"
Firea Tipului A este competitiva. Cnd voi l contraziceti,
el va ncerca de ndata sa IIcstige" si discutia se poate lesne
ncinge. Mai cu seama daca ncepeti negocierea cnd el este
stresat de altceva. Sa-I ascultam pe Bernard, patronul unei curatatorii, vorbindu-ne despre asociatullui, un Tip A.
Este important ca relatiile cu propriul asociat sa fie bune, dar n
acela~i timp nu trebuie nici ca ascendentullui asupra ta sa fie prea
mare. Henri ~i cu mine suntem oarecum complementari. El este extrem de atent la tot, vrea sa controleze totul, de la nceput pna la
sfr~it, ~i se ocupa de acele chestiuni care pe mine ma plictisesc. Cum
Henri este destul de autoritar ~i iritabil, eu ma ocup ndeosebi de
acel aspect uman al problemelor, de managementul ntreprinderii,
lucru care ma preocupa mai mult. Dar nu-l prea pot controla. Deseori nu se poate mpiedica sa nu intervina n locul meu sau sa ia
decizii fara sa ma consulte. La nceput, imediat ce aflam acest lucru,
mergeam la el, ma straduiam sa-i dovedesc ct de mult gre~ise ~i sa
158
inutile
Cei de Tip A vadesc adesea o manie iritanta, caci vor sa izbndeasca mereu, sa aiba mereu cstig de cauza. La un dineu
de pilda, vor ca cea mai reusita gluma sa fie spusa de ei, sa
aiba ei ultimul cuvnt, dar se ntmpla sa si arunce un cuvnt
de spirit oarecum jignitor, caci pentru ei acest dineu este un
soi de competitie. Nu va lasati antrenati n acest joc ale carui
reguli sunt impuse de ei: mai mult, din lipsa de antrenament,
riscati sa pierdeti. Mai bine amuzati-va, atragndu-Ie atentia
ca iar se cred ntr-o situatie de competitie.
Evitati, de asemenea, sa acceptati acele mize care i motiveaza mai mult dect pe voi: sa va bata la tenis, sa alerge mai
mult ca voi, sa schieze mai repede, sa va bata la sah. Mai cu
seama daca competitia va displace, nu-i lasati sa va impuna
un climat stresant.
Sa dramatizati conflictele cu el
Tipul A este iritabil si irascibil adesea. Dar daca nu este
atins de alte tulburari de personalitate, furia sa se poate stinge pe ct de repede s-a ivit. Pentru acest Tip A, mnia este o
Comportamentele
de Tip A
159
Poate ca nu, ntr-adevar, caci nimeni nu-i obligat sa suporte la nesfrtiit accese de furie nejustificate. ntr-o zi n care dispozitia patronului este buna, supraveghetoarea ar putea aborda deschis problema rabufnirilor acestuia. Daca acest patron
este un autentic Tip A este posibil sa tii contitientizeze tii acest
defect sa faca un efort pentru a se controla. n schimb, daca
1 6 O
are si trasaturi narcisice sau paranoice, va fi greu ca el sa nteleaga punctul de vedere al celuilalt.
Cum sa ne purtam cu tipul A
Recomandabil
Sa fiti punctuali si dovediti-i ca se poate bizui pe dumneavoastra.
De cte ori ncearca sa va impuna punctul lui de vedere,
sustineti-l pe al vostru.
Sa-I ajutati sa relativizeze.
Sa-I ajutati sa descopere bucuriile adevaratei destinderi.
N erecomandabil
Sa negociati cu el ,,la cald".
Sa va lasati antrenati n competitii inutile.
Sa dramatizati conflictele cu el.
Daca un Tip A va este fie!: cstigati-i respectul prin operativitatea voastra, dar nu-l lasati sa va impuna ritmul lui.
Daca un Tip A va este sot/sotie: pentru a evita disparitia lui! ei
prematura, ndemnati-l(o) la o igiena de viata.
Daca Tipul A va este coleg sau colaborator: ncercati sa-I domoliti nainte de a claca sau de a va lua locul.
Comportamentele
Aveti comportament
1 61
de Tip A
de Tip A?
FALS
rea
masa.
inactivitatea.
titiei.
deja
la ce
voi
face
mai
apoi.
timp.
ca
nu
sesimt
mi~ca
ndeajuns
de pentru
repede.
5. Am
tendinta
de
a-mi
suprancar10.De
multe
ori
ma
presat
de I
4.
un
foarte
acut
simt
al
compe7.
Nu
mi
place
sa
astept.
6.
Mannc
prea
repede.
9.
mai
multa
energie
dect
ma2. Adesea ceilalti ma enerveaza"
3. Apropiatii se plng de faptul ca I
ADEVARAT
I
I
I
VIII
Personalitatile depresive
"Nu mi-ar placea sa
fac parte dintr-un club
care sa ma accepte ca
membru."
GROUCHO MARX
Personalitatile depresive
163
1 64
Pesimismul de care da dovada tatal Madeleinei este constant: n diverse situatii, el percepe ntotdeauna doar posibilele primejdii, fie ca este vorba de fetita lui, de o casa noua sau
de un nou dosar. Dispozitia lui obisnuita este ntunecata, cum
o si arata expresia sa trista si posomorta. Nu pare sa se bucure de viata: nu cauta acele activitati agreabile, poate pentru
ca nimic nu i pare agreabil. Aceasta dificultate n a resimti placerea este numita de psihiatri anhedonie si poate fi ntlnita si
n cazul depresiilor. n fine, din lectura jurnalului sau aflam
ca frecvent el ncearca sentimente de culpabilitate si de autodepreciere.
Acest tatic este foarte vrednic, scrupulos si duce o viata
austera. Nu este prea sociabit compania celorlalti l oboseste
si aceasta pentru ca el trebuie sa se fi considerat a nu fi un interlocutor la naltime.
Tatal Madeleinei pare sa fi avut toata viata aceste caracteristici. Deci nu este vorba de o depresie tranzitorie, ci de o personalitate depresiva.
Personalitatea depresiva
Pesimism: n orice situatie s-ar afla, vede doar latura sumbra a acesteia, posibilele riscuri, supraevalueaza aspectul
negativ minimalizndu-l pe cel pozitiv.
Dispozitie trista: este trista si posaca de obicei, chiar si atunci
cnd lipsesc evenimentele neplacute care sa justifice aceasta dispozitie.
Anhedonie: nu prea resimte placerea, nici n cazul unor activitati ori situatii considerate n mod obisnuit ca fiind
agreabile (week-end-uri, evenimente fericite).
Autodepreciere: nu se simte "la naltime", nutreste sentimente de inaptitudine ori de culpabilitate (chiar si atunci cnd
ceilalti l apreciaza).
Acestea sunt caracteristicile pe care le re gasim de obicei la
personalitatile depresive, dar nu este obligatoriu ca tabloul sa
165
Personalitatile depresive
fie complet pentru fiecare caz n parte. Ca multe alte personalitati depresive, tatal Madeleinei este altruist ~i scrupulos,
lucreaza enorm, este preocupat sa faca tohll bine, manifesta grija fata de ceilalti, fata de propriul anhlraj profesional ~ifamilial.
Acest tip de personalitate depresiva reprezinta o varianta numita de psihiatri Typus Melancholicus1. Dar exista ~ialte tipuri
de personalitati depresive, mai putin dinamice, care se simt lesne ostenite ~i care sunt mai putin preocupate de ceilalti2.
LUMEA?
K.A. Philips et co11.,"A Review of the Depressive Personality", American Joumal of Psychiatry (1990), 147, pp. 830-837.
3 A.T. Beck et co11., Cognitive Therapy of Depression, N.Y., The Guilford
Press,1979.
2
1 66
ntotdeauna viata mi-a pantt complicata. Totu?i, obiectiv vorbind, am ceea ce s-ar putea numi o viata fericita: am o slujba, un
sot care ma iube?te, doi copii reu?iti. Numai ca eu ma simt vulnerabila. Mi se pare ca de-abia, de-abia reu?esc sa fac fata tuturor situatiilor. Ma cam plictise?te munca pe care o fac ?i, cu studiile de
farmacie, a?fi putut lucra n industria farmaceutica. Dar mi se parea ca nu voi fi niciodata n stare sa joc jocul competitiei, mult prea
dur pentru mine, care sunt mult prea sensibila. Cnd sotul meu mi
poveste;;te cte se petrec la biroul la care lucreaza, mi spun ca am
procedat bine. A? fi putut avea propria mea farmacie, ceea ce mi-ar
fi dat impresia ca lucrez pentru mine. Dar ma nspaimnta gndul
unui mprumut ce ar fi trebuit rambursat de-a lungul mai multor
ani. Nu eram deloc sigura ca m-a? fi descurcat atta vreme. Ce s-ar
fi ntmplat daca ntr-o dimineata nu m-a? mai fi simtit n stare sa
continuu?
Copiilor le merge bine, tin la mine, dar mie mi se pare ca nu i
iubesc ndeajuns. Sunt zile cnd parca totul ma apasa, cnd pna ?i
prezenta lor o percep ca pe o povara, o responsabilitate pe care de-abia ma simt n stare sa mi-o asum. Dar daca stau sa ma gndesc
bine, ntotdeauna am facut fata, am dus la bun sfr?it tot ce am ntreprins, dar aceasta tot nu ma face sa ma simt mai bine, tot nu capat vreun strop de ncredere n mine.
Uneori mi se pare ca mi-am ratat viata fara sa pot spune nsa de
ce. Ma gndesc ca, pe undeva, ma a?teptam sa fiu mai fericita. Nici
macar nu ncerc sa mai ies, sa-mi ntlnesc prietenii, sau chiar sa
ma a?ez n fata pianului, pe care l adoram cnd eram copil.
Sotul meu este exact opusul meu: gnde?te pozitiv, este extrem
de energic, are toate calitatile pentru a ma suporta. Uneori pesimismulmeu ?i faptul ca nu am niciodata vreun proiect agreabil l enerveaza, ?i atunci mi spune ca seman mamei mele. Culmea e ca are
dreptate!
Personalitatile depresive
167
PERSONALITATEA DEPRESIVA,
PERSONALITATE SAU MALADIE?
La
168
tinua sa fie alimentata de noi j'i noi studii j'i depaj'este obiectul unui manual ce se vrea practic5.
O idee de nsemnatate capitala: tratamente le medicamentoase si psihoterapiile eficiente n depresia "obisnuita" se pot
vadi eficiente j'i n cazul distimiilor si ale personalitatilor depresive, sub alte forme nsa.
Iata de ce unul din sfaturile pe care le dam personalitatilor depresive este de a se adresa unui specialist.
D.N. Klein, G.A. Miller, "Depressive Personality in Non-Clinical Subjects", American Joumal of Psychiatry (1993), 150, pp. 1718-1724.
D.N. Klein, "Depressive Personality: Reability, Validity and Relation
to Dysthymia", J. Abnorm Psychology (1990), 99, pp. 412-421.
Personalitatile depresive
169
Thibaud realizeaza ca felul n care percepe viata si fericirea este rodul unei educatii mult prea stricte si culpabilizan-
17O
Personalitatile depresive
171
7. Socotindu-se a fi "rezistente la rau", si reconsidera parerea asupra propriei persoane, ceea ce nu cadreaza deloc cu
faptul de a consulta un specialist.
8. Gneori nsa, problemele lor le ofera si unele compensatii:
atentia sporita a propriului anturaj, mijloace de presiune
pentru a-i culpabiliza pe copii pentru ca nu mai trec sa le
vada etc.
Depresia ne tratata are un pret uman si economic chiar considerabil, si nadajduim ca un surplus de informatii va face ca
un mai mare numar de persoane sa apeleze la un ajutor calificat, ndemnate de multe ori si de anturaj.
Medicina si psihologia nu ofera solutii miracol, ci remedii
adesea eficiente, cum sunt psihoterapiile si medicamentele.
PSIHOTERAPIILE
1 72
Terapiile cognitive, de data mai recenta, au fost special elaborate pentru tratarea depresiei. Pentru a simplifica, aceste terapii considera dep resia ca fiind legata de anomalii n prelucrarea de catre pacient a informatiei. Obiectivul este acela de
a-l ajuta pe pacient sa-si reconsidere propria viziune pesimista asupra lumii si a propriei persoane. Terapeutul intervine
chestionndu-si pacientul n maniera sarcastica, pentru a-l face
sa reflecteze singur la propriile convingeri depresive. Aceste
terapii prezinta avantajul de a fi fost "testate" de studii riguroase, care au aratat ca succesul lor era similar celui repurtat
de cele mai bune antidepresive7.
O a treia forma de terapie, terapia interpersonala izvorta
din psihologia Eului, a avut rezultate echivalente sau chiar superioare terapiei cognitive n cazul depresiei8. Dar despre
aceasta vom vorbi ceva mai ncolo.
SI MEDICAMENTELE?
S. M. Sotsky et col1., "Patient Predictors of Response to Psychotherapy and Pharmacotherapy: Findings n the NL\1H Treatment of Depression Collaborative Research Program", American Joumal of Psychiatry,
1991,148, pp. 997-1008.
M.M. Weisman, G.M. Klerman. "Interpersonal Psychotherapy for Depression", in MD. Beitman, G.H. Klerman, Integrating Pharmacotherapy and Psychotherapy, Washington D.C, American Psychiatric Press,
1991, pp. 379-394.
Personalitatile depresive
173
17 4
ncredere n mine. Deja faptul ca o vedeam preocupndu-se cu adevarat de mine mi-a dat sentimentul unei anume valori proprii.
Am constientizat si acel gen de antrenament pentru culpabilitate
la care ma supusese mama, depresiva si ea. Terapia a ncetat, de
comun acord, dupa patru ani, mai nti pentru ca eram ntr-o forma mai buna si apoi pentru ca ncepuse sa se instaleze o anumita monotonie.
Dupa acesti patru ani de terapie ma simteam ceva mai bine, dar
n relatiile cu ceilalti, mai ales, continuam sa ma izbesc de aceleasi
probleme: aveam aceeasi impresie de a nu fi lafel de "bine" ca interlocutorii mei si ca trebuia sa muncesc de doua ori mai mult ca ei pentru a duce o viata normala. Atunci mi-a cazut n mini un articol,
l-am citit, si apoi am consultat un psihiatru ce practica terapii cognitive. Era cu totul diferit de terapia precedenta. Porneam de la evenimente din viata de zi cu zi, iar el ma facea sa-i spun toate gndurile sumbre ce mi trecusera prin minte n acel moment. Adica, ceea
ce el numea "discursul meu interior". Apoi analizam mpreuna
aceste gnduri devalorizante, iar el ma ajuta sa le repun n discutie.
Era o terapie mai scurta, prevazuta a dura sase luni, cte o sedinta
pe saptamna. Gratie acestei terapii capatasem unele gnduri pozitive. Cnd ma ncercau iar gnduri triste gen "sunt mai putin bine
ca ceilalti" sau "nu voi reusi niciodata", mi era mult mai usor sa
le relativizez. Ajunsesem chiar sa vorbesc cu mai multa siguranta.
Aceste doua terapii ma ajutasera, chiar daca faptul de a trai n
cotidian ma costa nca destula cazna.
Iarna trecuta nsa, ncepusem sa ma simt cu adevarat deprimata. Vedeam iar totul n negru. Medicul de familie a sfrsit prin a ma
convinge sa ncerc un antidepresiv. Am acceptat cu multa reticenta, caci gndeam ca problemele sunt mult prea profunde si ca nu o
pastiluta le putea rezolva.
Ei bine, a fost o adevarata revolutie! La nceput n-am simtit nimic deosebit, dar cu timpul ma trezeam cu mai mult an tren si dupa
o luna ma simteam n plina forma! ntelegeti-ma bine, nu era o ntoarcere la o stare anterioara depresiei, ma simteam ntr-o forma
n care nu mai fusesem niciodata nainte. Faceam totul cu mai
mult an tren, nu ma mai simteam att de des istovita, iar cnd eram
n societate nu mai resimteam acea stinghereala dinainte; mereu
Personalitatile depresive
175
aveam cte ceva de zis! Toti cei din jur au fost frapati de schimbarea
mea, de aceasta ameliorare.
Cnd dupa ~ase luni, medicul mi-a propus ncetarea tratamentului am fost destul de reticenta, dar m-am supus. La nceput n-am
simtit mare diferenta, dar dupa cteva saptamni, revenisem la ceea
ce eu numeam stare cem{~ie. De~i nu mi-a fost prea u~or, l-am rugat sa-mi prescrie din nou acel antidepresiv. Apoi m-am aflat din
nou n aceaforma excelenta. n ace~ti trei ani din urma, de cte ori
nu mai luam antidepresive, n numai cteva luni ma aflam iar n
starea mea obi~nuita. Am consultat ~i alti medici, psihiatri, profesor/.
n cele din urma am acceptat ideea ca probabil voi continua
acest tratament pentru tot restul vietii, a~a cum un hipertensiv trebuie sa ia n permanenta medicamente pentru tensiune. Acumfnsa
mi spun ca numai cnd iau antidepresivul am o stare normala ~i
ca pot profita ca toti ceilalti de viata. Evident, mi se spune ca nu
este ceva normal, natural, dar la urma urmei nici ochelarii nu sunt
ceva natural ~i, totu~i, miopii nu sunt lasati ntr-a lor lume neclara doar pentru atta lucru. Nu este vina mea ca m-am nascut cu
o dispozitie reglata la "trist". Iar daca un medicament mi poate
reda o viziune normala asupra lucrurilor nu vad de ce m-a~ da n
laturi. Daca mi s-ar fi spus toate acestea acurn zece ani, a~fi fost
de-a dreptul ngrozita! Solutia tuturor problemelor tale sa stea ntr-o pilula! Dar de atunci am strabatut drum lung, iar viata mea
este mult mai placuta.
Am citat aceasta lunga marturisire pentru ca ~i afla un corespondent n povestea multor altor persoane: sunt cazuri
cnd un antidepresiv poate ajuta colosal de mult o personalitate depresiva ~i ar fi pacat sa nu se ncerce. Trebuie totu~i
amintit ca efectul antidepresivului apare dupa cteva saptamni. Pe de alta parte, nu exista nca un examen de laborator
gratie caruia sa se poata preciza care ar fi antidepresivul potrivit pentru fiecare persoana n parte. Prin urmare, este necesar sa accepti faptul ca se poate ntmpla ca nici primul si nici
al doilea, poate, antidepresiv ncercat sa nu fie cel mai bun,
dar Iasati-i cteva luni medicului nostru pentru a-l gasi pe cel
nimerit.
1 76
Recomandabil
Sa le atrageti prin ntrebari atentia
asupra laturii pozitive a oricarei situatii
n orice situatie, o personalitate depresiva vede numai aspectul negativ al acesteia. Pentru ea, sticla este mereu "pe jumatate goala".
Ade/ine, douazeci si sapte de ani, documentarista la o firma cu
profil mecanic, tocmai afost promovata ntr-un post de supraveghere tehnologica. Si referitor la acest lucru ea spune: ,,0 safie mai stresant", "N-am sa ma descurc", "La firma aceasta supravegherea tehnologica nu este ctusi de putin organizata".
Personalitatile depresive
177
1 78
Personalitatile depresive
179
N erecomandabil
Sa le spuneti sa se "zgltie"
"Zgltie-te putin!", "Daca vrei, poti!", "Aduna-te!", iata
sfaturi care au fost date personalitatilor depresive de milioane de ori, de cnd exista omenirea. Si continua sa fie repetate,
tocmai pentru ca sunt ineficiente. Chiar daca va asculta ndemnul, personalitatea depresiva se va simti respinsa, nenteleasa
9i desconsiderata.
Sa li se faca morala
"N-ai deloc vointa", "Prea te la9i n voia lucrurilor", "Nu-i
bine ca vezi totul n negru", "Nu 9tii ct trag eu de mine".
Aceste remarci sunt tot attea medicamente nerecomandabile. Credeti ca daca am fi liberi sa alegem, am fi optat cineva
pentru o personalitate depresiva? Evident ca nu. O atitudine
moralizatoare 9i culpabilizanta este tot att de potrivita ca 9i
faptul de a-i repro9a unui miop ca vede totul n ceata sau unei
persoane ce 9i-a scrntit glezna ca 9chioapata.
E chiar rau, caci multe personalitati depresive se simt vinovate pentru faptul ca sunt a9a cum sunt; e deci inutil sa le
facem sa se simta ;oimai vinovate.
18 O
Daca unul dintre apropiatii vo?tri are o personalitate depresiva, sfatul nostru ("ndemnati-l sa consulte un specialist")
va poate fi util. ntr-adevar, sfaturile unui specialist va pot ajuta sa-i faceti fata, ca n cazul lui Jacques. Un psihiatru va poate
ajuta sa con?tientizati ca propriul nostru comportament favorizeaza n mod involuntar atitudine a depresiva a celuilalt. El
Personalitatile depresive
181
Recomandabil
Sa i se atraga atentia prin ntrebari asupra laturii pozitive
a oricarei situatii.
Sa fie antrenata n activitati agreabile, care sa fie pe masura sa.
Sa i se arate consideratia ntr-un mod adecvat.
Sa fie ndemnata sa consulte un specialist.
N erecomandabil
Sa i se spuna sa se "zgltie".
Sa i se faca morala.
Sa va lasati trti n marasmul ei.
Daca va este patron: verificati periodic sanatatea firmei voas-
tre.
Daca va este sot/sotie: ndemnati-l(o)
tol.
Daca va este coleg sau colaborator: complimentati-l de cte ori
gnde~te pozitiv.
alti.
182
depresiva?
ma
simt
infemulte
oriviataFALS
Iubesc
mai putin dect ceima
simt
vinovata.
ricite.
lalti.
o
bucurie
n
mprejurari
totusi
femijloace.
vlaga.
greselile
vara
pentru
din
cei
trecut.
apropiati.
dispune
de
mai
mult
timp
sitimde
pul
liber
pentru
atunci
crunle
fisimt
negru.
2.
Cteodata
mi
doresc
ma
fivoi
8.
10.
7. De
Am
mi
amn
tendinta
toate
de
activitatile
aprea
tot
medita
din
la
S.
Cteodata
mi
se
pare
casancerc
asnu
fisicnd
oca
po6.
Nu
este
nevoie
de
mult
sa
4.
Mi
s-a
ntmplat
sa
nu
nici
9.
Deseori
ma
obosit(a)
fara
13.
ADEVARAT
I
IX
Personalitatile dependente
"Singur: ntr-o companie suparatoare."
AMBROSE
BIERCE
Suntde fond:
o persoana
ne spune
Philippe,
am multhipersociabila,
prea multa nevoie
de ceilalti.
n fond eram un companion nu prea sigur pe sine: f>imi dau seama ca nu eram niciodata eu cel ce venea cu idei ori cel ce avea initiative. Caci mi-ar fi fost o teama cumplita ca acestea sa nu fie respinse ori critica te f>io data cu ele f>ieu ... Nu af>fi cutezat niciodata
sa-mi contrazic camarazii, af>ase face ca la un moment dat ajunsesem safac cele mai mari tmpenii, ntr-un an n carefrecventam un
grup al carui lider era plin de idei. Pradasem o casa ai carei proprietari erau n vacanta, la liceu jurasem echipamentele de sport f>imul-
184
te alte asemenea ispravi mai facusem ... Luat de val, nu ma mai puteam retrage n fata celorlalti, eram mult prea incitat sa fac parte
dintr-un grup att de "temerar". Iar cnd am fost print;i, parintii t;i
profesorii mei au crezut ca nnebunisem. Nu prea eram genul care
sa se comporte astfel, ca un mic delincvent, ci mai degraba genul
care spune "Saru-mna" femeilor ... Dar n-am recunoscut niciodata ca ma lasasem antrenat, cum voiau ei sa ma faca sa zic, ca sa nu
fiu exmatriculat din liceu.
Adevarul este ca nu am ctut;i de putin ncredere n mine. A
priori am sentimentul ca ceilalti mi sunt superiori, ca ideile lor sunt
mai bune, optiunile lor mult mai justificate ... si ca este interesul
meu sa-i urmez si sa profit de calitatile t;i de initiativele lor. n privinta oamenilor, n-am nici un fel de recul. Dar, dupa o vreme, se ntmpla sa mi dau seama ca m-am nt;elat n privinta lor. Ceea ce ma
face sa ma simt cumplit de amart, oricum nsa, nu le spun nimic
deschis, n fata, caci nu sunt prea sigur de judecata mea.
Sunt o persoana loiala. Am nevoie sa fiu nconjurat de prieteni
si de oameni care ma cunosc bi11esi care stiu ca ma apreciaza. De regula, sunt bine primit de ceilalti, caci sunt altruist, gata oricnd sa
fac un serviciu. Iar la lucru, colegii mei cam profita de asta, caci si-au
dat seama ca, daca erau binevoitori, puteau obtine aproape tot ce doreau de la mine. Dar trebuie sa recunosc ca t;i ei mi sunt de mare
ajutor: de multe ori ezit, sunt nehotart t;i le cer sfatul frecvent. Ma
panicheaza gndul erorii t;ial esecului. Cred ca nu am luat niciodata o decizie fara sa fi cerut mai nti parerea tuturor celor din jurul
meu. Si daca ma gndesc bine, n viata mea, multe decizii pe care ar
fi trebuit sa le iau au fost luate de altii ...
Cnd eram mic mama m-a nscris la un club defotbal, det;i la nceput nu eram prea entuziasmat; mai apoi nsa m-am dovedit un
bun jucator, disciplinat, iar antrenorii ma apreciau mult. Tata afost
cel ce mi-a ales meseria; la ndemnul lui am facut, ca t;i el de altfel,
studii de contabilitate. Eu m-as fi vazut mai degraba om de litere,
dar aveam sentimentul ca tata stia mult mai bine ce mi se potrivea
si
, ce nu si
, unde as, fii gasit de lucru ...
Tnar fiind, placeam fetelor; am o nfatisare placuta, sunt sociabil, sportiv, discre( sunt un bun ascultator, nu judec niciodata pe
nimeni. Am avut ceva prietene, dar am locuit cu parintii pna tr-
Personalitatile dependente
185
ziu: era mai practic, ma ntelegeam bine cu ei, erau buni sfatuitori,
mai ales mama, cu care vorbeam ndelung despre fetele cu care ieseam ... Numai ca rareori eu eram cel ce le alegea, mai degraba ele
ma alegeau pe mine. De altfel, mi era greu sa pun capat unei aventuri chiar si atunci cnd era limpede ca acea relatie era o eroare pentru amndoi. Ma ntrebam mereu daca nu cumva eram pe punctul
de a face o tmpenie. Si atunci nu mi placea sa ramn, ntre doua
flirturi, singur. Simteam nevoia sa trec de la o partenera la alta,
aceasta ma ajuta. Daca ma gndesc bine n-am stat niciodata singur.
De fapt, eram facut pentru viata de cuplu.
n orice caz, este ceea ce mi explica actuala mea sotie, care mi-a
nteles extrem de repede personalitatea. La nceput .nu ma prea atragea, avea ctiva ani mai mult ca mine, nu prea era genul meu nici
fizic; era destul de autoritara; fusesem usor impresionat de ea, caci
era mult mai diplomata ca mine ... Ea afacut toti pasii spre mine ...
De fapt, suntem complementari, iar relatia noastra merge destul de
bine. Sotia mea este foarte sigura pe ea, exigenta, usor taioasa chiar.
Si nu tocmai flexibila; eu nsa sunt mult mai conciliant, mai sociabil, mai suplu. Recunosc ca las pe seama ei toate deciziile privind
casa, vacantele, educatia copiilor ...
Am pastrat legatura cu multa lume, cu toate ca am o viata defamilie. Simt nevoia sa am mereu ctiva prieteni apropiati, carora sa
le pot cere sfatul; si am o ncredere absoluta n ei. Am pastrat legatura cu foarte multi prieteni mai vechi, sotia mea mi reproseaza,
uneori, ca sunt un "colectionar de relatii". Sunt oameni care nu se
ndura sa arunce nimic, ei bine, eu nu pot sa parasesc pe nimeni, sa
renunt la nimeni! Sunt n stare sa le transmit uneori urari de sanatate si celor pe care nu i-am vazut de douazeci de ani si pe care este
foarte posibil nici sa nu-i mai vad vreodata. Asa sunt eu; ma implic
afectiv, investesc mult n relatiile cu ceilalti; iar cnd o relatie nceteaza, mi se pare ca se sfarma ceva din mine.
Cteodata gndul ca un eveniment se poate derula fara mine ma
angoaseaza: daca se strng toti prietenii de pilda, iar eu nu sunt invitat, sau daca are loc o ntlnire de lucru la firma, iar eu nu sunt
anuntat, ma nelinisteste la culme. Este ca o teama permanenta de a
nu fi lasat la marginea drumului ... Aceeasi veche teama copilareasca de a nu fi exclus si de a ramne ncet-ncet singur.
18 6
Uneori mi-este tare ciuda pe firea aceasta a mea. Si mi dau seama cte ocazii am ratat din cauza felului meu de a fi. De pilda, mi
pare rau ca nu am facut o facultate de litere sau ca nici macar nu
am aprofundat studiile de contabilitate. Numai ca nu ma simteam
prea bine n respectiva pcoala pi nu izbuteam sa mi fac prieteni apropiati. Si apoi, sotia mea voia sa ne casatorim pi sa avem ct mai repede un copil, tocmai din cauza vrstei ei. Dar, la urma urmei, este
destul de bine pi apa. Mi-ar fi schimbat oare viata o diploma n plus?
De-a lungul istorisirii sale, Philippe insista mult asupra nevoii sale imperioase de a fi acceptat de ceilalti, de a-si avea locul n grupuri, chiar daca acestea nu corespund n ntregime
propriilor lui valori ori asteptari.
Pentru a fi integrat ntr-un grup, Philippe este gata sa faca
multe compromisuri: se supune, fara sa clipeasca, ndemnului celorlalti, se abtine sa si exprime orice dezacord, accepta
sa faca, fara crcnire, tot ce altii refuza ...
Caci ceea ce l mpinge pe Philippe spre ceilalti, nu este numai dorinta de a stabili o legatura, ci mai ales teama de a fi
singur. Pentru el, singuratatea si vulnerabilitatea sunt sinonime.
Philippe se teme ca nu este n stare sa aleaga singur, sa ia
singur deciziile corecte: de unde si tendinta de a cauta iar si
iar asigurari naintea oricarei decizii si, n fond, de a evita pe
ct posibil sa aiba initiative. Este ncredintat ca ceilalti detin
competenta de care el este privat.
Viata lui depinde enorm de ceilalti. Lasnd alegerea pe seama partenerilor lui, Philippe i lasa pe acestia sa-i cladeasca
viata, supunndu-se astfel unui stil de viata care nu l satisface cu adevarat ...
Personalitatea dependenta
Nevoia de a fi ajutata si sustinuta de ceilalti:
- este reticenta cnd este vorba sa ia singura decizii;
Personalitatile dependente
187
188
SUNTEM DEPENDENTI
CU TOTII?
Dependenta face parte chiar din natura umana. Fiinta umana se naste ntr-o stare de dependenta totala: se reproduce n
stare larvara - este ceea ce se cheama neotemie - si nca din
primele clipe de viata, supravietuirea ei depinde exclusiv de
propriul anturaj, si nu numai n ceea ce priveste supravietuirea fizica, ci si dezvoltarea psihologica.
Personalitatile dependente
189
19O
Un al doilea mod de a reactiona consta n a proclama lumea ca fiind dezamagitoare si n a sustine ca n nici un caz
satisfactiile nu pot veni din partea celorlalti, iar faptul de a
depinde de altii reprezinta cea mai mare primejdie posibila: Balint numeste aceasta atitudine "filobatism" (cuvntul
este un neologism alcatuit de la "acrobat": cel ce nu paseste pe teren sigur). Aceasta atitudine corespunde acelor subiecti care si valorifica la maximum autonomia si care sunt
reticenti la orice forme de dependenta ori chiar de angajament.
Ocnofilia si filobatismul reprezinta doua reactii extreme la
nevoia de dependenta prezenta n fiecare om; aparndu-se ~ri
dedndu-se la acestea, n mod excesiv n ambele cazuri ... In
literatura gasim exemple de astfel de atitudini. Don Juan este
un filobat impetuos; ct priveste relatia barbat-femeie, Tristan,
cu a sa dependenta de Isolda si de regele Marc, ofera remarcabilul portret al unui ocnofil ...
DE CE AJUNGI DEPENDENT?
Personalitatile dependente
191
Copiii, care sunt niste fiinte foarte pragmatice, nu fac mereu ce i sfatuiesc parintii, ci reproduc ceea ce fac acestia din
urma, considernd ca adevarul sta n gesturile, n actele cuiva si nu n vorbele lui. Acele atitudini de dependenta excesiva ale unuia ori ale ambilor parinti fata de orice autoritate exterioara "vor contamina" fara doar si poate pe copiii lor, chiar
daca ei vor fi ndemnati la autonomie ...
Atitudinile educative
Putina teorie: pentru ca un copil sa si poata dezvolta autonomia, este necesar ca el sa parcurga doua etape: prima este
cea n care copilul trebuie sa aiba o "baza" solida, nainte de
a pomi sa exploreze; autonomia, la nceput, nseamna desprinderea de cei dragi. Un copil nu poate fi autonom dect daca
este ncredintat ca cei pe care i iubeste l iubesc si ei ndeajuns
ca sa accepte si sa-i suporte desprinderea. A doua etapa este
cea n care copilul si vede efortul de autonomie sustinut si ncurajat de cei de care se desprinde.
Prin urmare, este limpede ca doua tipuri de atitudini parentale pot facilita aparitia unor trasaturi de personalitate dependenta:
19 2
EVENIMENTELE
DE VIATA
Personalitatile dependente
193
CND DEPENDENTA
Ca si n cazul altor tipuri de personalitate, si aici exista forme de dependenta, mai discrete, ce transpar numai n anumite situatii, amintind de regula circumstantele n care respectiva persoana s-a dovedit dependenta. S-o ascultam pe Martine,
treizeci si opt de ani, functionara.
Sunt o fiinta autonoma, mai cu seama n relatiile cu prietenii, ori la slujba. Superiorii nu ;;ovaie sa mi ncredinteze sarcini importante i'i aceasta nu ma nspaimnt deloc. Toate problemele mele vin nsa din viata sentimentala. Atta timp ct nu
ma implic prea mult, totul este bine; dar n clipa n care cineva
ncepe sa nsemne enorm pentru mine, ma fortez sa nu devin lin
crampon. Si ntotdeauna a trebuit sa lupt cu dorinta de a avea
o relatie fuzionala.
Nu este nici un secret: tata a parasit-o pe
mama, care nu era ndeajuns de tandra cu el. Copiii i-au fost ncredintati mamei, numai ca nici cu noi nu era prea afectuoasa,
aiia ca eu cautam mereu afectiunea profesorilor, a colegilor de clasa i'i a tuturor adultilor pe care i i'tiam, ca sa ma ncredintez ca
eram totui'i o fetita interesanta, dei'i mama nu-mi acorda mare
atentie ...
194
n fine, cteodata personalitatile dependente apar ca niste persoane amabile, complezente, care nu te contrazic niciodata, gata oricnd sa-ti faca un serviciu, chiar daca aceasta le incomodeaza ... Schitnd portretul celui pe care-l numeste "complezentul" Ieophrast descrie acest comportament astfel: "Cel care are aceasta pasiune, orict de departe s-ar afla, n clipa n care zareste pe cineva n piata, se napusteste catre el strignd: Iata un om de bine!, l abordeaza, l admira pna si n cele mai marunte lucruri, l tine cu
minile amndoua, de frica sa nu-i scape; si dupa ce a facut
ctiva pasi cu el, cu multa curtenie l ntreaba cnd l mai
poate vedea si, n fine, se desparte de el, aducndu-i laude
mii ... " Dar ncetul cu ncetul, interlocutorului i se dezvaluie
inepuizabila nevoie afectiva a acestor persoane, dar si faptul ca sunt exigente si acaparatoare uneori ... Si atunci cauta sa se ndeparteze ...
CND DEPENDENTA
DEVINE MALADIE
Daca tendintele de dependenta sunt prezente, n mod normal, n fiecare din noi, uneori acestea reprezinta tot attea feluri patologice de a fi si au consecinte deosebit de neplacute
pentru individ.
Cnd aceasta tendinta este exacerbata, ea face ca exigentele subiectului fata de propriul anturaj sa creasca. Fata de
ceilalti, poate fi exercitata o presiune puternica extrem de
culpabilizanta, gen: "Nu poti sa ma parasesti, caci daca mi
se ntmpla ceva, tu vei fi raspunzator." Studiile facute n
Personalitatile dependente
195
196
Personalitatile dependente
197
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE DEPENDENTE
Recomandabil
Sa li se laude mai mult initiativele
dect reusitele, sa fie ajutate sa banalizeze esecurile
Incapacitatea multor personalitati dependente de a actiona ascunde tocmai teama de esec si de urmarile lui. nconjurat de persoane pe care le considera mai competente ca el, dependentul se teme de criticile ce ar putea fi aduse initiativelor
lui. Nu ntariti acest mod de a vedea lucrurile, iar cnd sunteti nevoit sa-I criticati, fiti mereu atenti sa puneti accentul pe
initiativele lui, chiar daca rezultatele nu sunt la naltime ... Sa-I
ascultam pe Felix, douazeci si unu de ani, student.
Unul din primii oameni care m-au ajutat sa capat ncredere n
mine afost unul din profesorii de sport din liceu. Voiam sa joc tenis
pi parintii ma nscrisesera la unul din cursurile lui. Cum ma ncerca ofrica vecina cu panica la gndul ca ap parea ridicol pi ca l-ap putea dezamagi, la nceputul anului el m-a luat de o parte pi mi-a spus:
"Putin mi pasa de rezultatele tale pi nici nu ti cer sa fii bun. Ceea
ce vreau este ca tu sa ncerci; caci doar apa vei nvata pi este pi normal sa nu-ti reupeasca totul de la nceput." Nu ptiu de ce, dar pentru mine a fost ca un declic, nimeni nu-mi mai vorbise astfel. Daca
ncercasem numai sa vin lafileu, el ma felicita, la fel daca ncercam
sa servesc, chiar daca toata ora mingile mele sarisera n afara. La
sfrpitul fiecarei ore, nu uita sa sublinieze ncercarile pi stradaniile
mele.
19 8
Personalitatile dependente
199
mai lucruri neinteresante ori inexacte: ce oroare daca din vina mea
luase vreo decizie proasta! Numai ca el avea 9i o capacitate absolut
exceptionala de a accepta egecurile, fara a dramatiza. Iar faptul de a
descoperi ca o persoana, pe care o admiram att, nu era scutita de
ndoiala 9i ca simtea nevoia de a cere parerea altora m-a ajutat
enorm ...
2OO
N erecomandabil
Sa luati decizii n locul lor, chiar daca va cer; nu le sariti n ajutor de cte ori sunt n impas
Sunt persoane bine intentiona te, sau naive, pentru care tentatia de a sari n ajutorul personalitatilor dependente este
mare: disperarea de care dau dovada acestea este reala si nu
este (sau este rareori) vorba de siretenie sau de comoditate.
Numai ca fiecare sfat ori sprijin acordat ncurajeaza tendinta
ulterioara de a cere din nou ajutor si - ceea ce este nca mai
grav - accentueaza sentimentul neputintei si al autodeprecierii la individul dependent. Acum, iata ce ne povesteste Maxime, patruzeci si sase de ani, inginer.
lFm!!ll\TlIW;:
Personalitatile dependente
201
Prima mea sotie era o fiinta dependenta pi imatura. Eu par mereu sigur pe mine, chiar pi atunci cnd nu sunt: este felul meu de a
ma convinge ca lucrurile se vor rezolva pi cred ca tocmai asta-i placuse la mine! Numai ca am cazut n cursa ei: se lasa cu totul n seama mea, ceea ce la nceputul casniciei ma incita pi ma punea parca
n valoare. La un moment dat nsa, ceva n-a mai mers: sunt un tip
gelos pi nu mi placea ca ea sa plece de lnga mine. Si cum era o femeie frumoasa, era pi destul de curtata. Am avut cteva certuri destul de puternice, n care ea mi repropase ca o sufoc, ca n-o ajut n
nici un fel sa capete ncredere n ea ori sa progreseze. n fond, cred
ca ea ncerca sa seduca alti barbati tocmai pentru a deveni mai sigura pe ea. Numai ca eu nu puteam tolera apa ceva! n cele din urma
ne-am despartit.
2 O2
Sa le abandonati cu desavrsire,
pentru a le "nvata sa se descurce singure"
Din calcul sau din oboseala, va veti simti uneori tentati sa-I
mpingeti pe dependent la actiune, asa cum mpingi o persoana n apa. Ca sa-I silesti sa reactioneze ... Numai ca rareori
aceasta strategie da rezultate n cazul persoanelor dependente, care, de cele mai multe ori, vor fi nca mai angoasate n
urma unui astfel de "tratament", iar convingerea despre propria neputinta de a se descurca singure le va fi ntarita. Daca
vreti sa le ajutati sa devina independente, este preferabil sa
procedati mai progresiv. Si este cea mai anevoioasa cale, caci
necesita o mare vigilenta: dependentul, desi n aparenta va ncuviinta principiul ca trebuie sa nvete sa se descurce singur,
va cauta n permanenta pretexte pentru a cere din nou ajutor
ori pentru a-si face uitate obiectivele. Sa-I ascultam pe Jean-Michel, saizeci si cinci de ani, fost profesor.
Fiul nostru era tare dependent de noi, mai cu seama ca mama lui
l cocolo~ise mereu. Cnd a mplinit optsprezece ani ~i s-a nscris la
facultate, am decis sa-l mping din cuib ~i sa fiu mai exigent cu el:
i-am spus ca era timpul sa se descurce ~ifara noi ~i ca i voi da lunar o mica suma de bani. L-am ndemnat sa se nscrie la o facultate aflata la celalalt capat al Frantei, unde putea studia ceea ce l interesa. ntreaga experienta s-a preschimbat iute ntr-o catastrofa; ne
telefona n fiecare seara, iar mai trziu am aflat ca i telefona sotiei
mele chiar ~i n timpul zilei; nu-~i facuse nici un prieten ~i se hranea cu ce nimerea. Cnd, dupa cteva saptamni, sotia mea s-a dus
sa-l vada, era ct pe ce sa le~ine cnd a vazut mizeria ~i dezordinea
,~
Personalitatile dependente
203
din camaruta lui de student. Si nu este de mirare! Cta vreme a locuit cu noi, sotia mea ?i petrecea tot timpul strngnd ?i curatnd
dupa el ?i ncercnd sa-i ghiceasca pna ?i cea mai mica dorinta; el
nu era n stare nici macar sa cumpere ?i sa fiarba un ou. n cele din
urma am cedat la rugamintile lui de a-i ngadui sa revina ?i sa urmeze o alta facultate n ora?ul nostru, caci, mai mult, era cumplit
de nefericit fiind att de departe de noi ...
Sa le lasati sa va "invadeze"
Vulnerabilitatea de-a dreptul miscatoare uneori a personalitatilor dependente, solicitudinea lor reala si talentul de a
se vr ncet-ncet n vietile altora, le preschimba ntr-un soi
de paraziti ai existentei noastre. Daca nu trasam limite dare
solicitarilor de ajutor, ca si aversiunii fata de singuratate a
personalitatilor dependente, fara sa ne dam bine seama ne
2 O4
putem trezi "invadati". Si nca ceva: banalizarea dependentei prezinta un dublu inconvenient: este stnjenitoare pentru
cel ce ndeplineste rolul obiectului de ancorare si profl.U1ddevalorizanta pentru persoana dependenta, care si vede o data
n plus convingerea ca este o fiinta neinteresanta, din moment ce este acceptata cu atta usurinta, fara a i se da atentie. Sa-I ascultam pe Olivier, treizeci si doi de ani, consilier
de personal. mi aduc aminte de un coleg de facultate care se tinea de coada mea. n cele din urma mi luasem fata de el libertati
pe care nu as fi ndraznit niciodata sa mi le iau fata de altcineva.
Cum adesea ma tinea de vorba la telefon ore ntregi, n acel timp
faceam si alte lucruri: citeam, scriam, faceam ordine ... Uneori venea la mine si ramnea parca tintuit n camera mea, atunci eu mi
vedeam de treburile mele, continund sa-i vorbesc totusi, mai mult
sau mai putin. Era ca o planta, ori ca un animal domestic, se aseza ntr-un colt cu o carte n mna, iar eu uitam de el. ..
Recomandabil
Sa li se laude mai mult initiativele dect reusitele, sa fie ajutate sa banalizeze esecurile.
Daca va cere sfatul, nainte de a raspunde chestionati-Ie n
privinta punctului lor de vedere.
Vorbiti-le de ndoielile si slabiciunile voastre, nu sovaiti sa-i
cereti voi nsiva sfatul si ajutorul
Ajutati-le sa-si multiplice activitatile.
Faceti-Ie sa nteleaga ca sunt o serie de lucruri pe care le
puteti face fara ele, dar ca aceasta nu nseamna ca le respingeti.
N erecomandabil
Sa luati decizii n locul lor, chiar daca v-o cere; nu le sariti
n n ajutor de cte ori sunt ntr-un impas.
Sa le criticati initiativele, chiar daca nu sunt bune.
Sa le abandonati cu desavrsire pentru a le "nvata sa se
descurce singure" .
.",.
-----~~-
Personalitatile dependente
205
reasca salariul.
Daca va este sot/sotie: chiar daca vi se pare magulitor la nceput, nu uitati ca ntr-o buna zi va veti plictisi sa fiti dumneavoastra cel ce ia deciziile importante.
Daca va este coleg sau colaborator: trimiteti-l frumusel napoi
la treburile lui.
dependenta?
ADEVARAT
FALS
cineva.
"dus
de
val".
sa
vin
eu
cu
idei
noi,
ci
mai lasa
cutru
ceilalti.
rnd
am
sa-mi
tendinta
fie
foarte
de
a apropiate
ma
si
vinta
valorii
propriei
persoane.
pe
care
sa
ma
pot
bizui.
tati,
ori
subiecte
se
ntmpla
de
conversatie
sa
propun
sau
activita
cer
si
parerea
tie
ori
sa
mi
iau
ramas
de la
2.
este
sfrsesc
o bun
discu5.
Am
nevoie
desa
cteva
persoane
6. mi
Sunt
n
stare
sa
ma altora.
sacrific
pen4.
Cnd
magreu
aflu
ntr-un
grup,
rare-
ci
m-
2O6
7. De multe ori
i
meni.
dezacorduri.
II
I
II
---IlIlIH!I
II_--_"'""I!l!"'ihi..,''''----"''I!f!~,;,-------~---------
Personalitatile pasiv-agresive
208
te n 'ledinte decizii/e lui Andre, ori sa refuze unele sarcini suplimentare. Andre a priceput de ndata ce se ntmplase: a chemat-o numaidect pe Sylvie 'li i-a tras un perdaf Sylvie a ie'lit din biroul lui
trntind u'la. A doua zi n-a mai aparut la serviciu 'li am aflat ca 'li
luase doua saptamni de concediu medical.
n lipsa Sylviei, Isabelle s-a lini'ltit 'li a sfr'lit prin a ntelege 'li
a accepta punctul nostru de vedere. Andre are cusururile lui, dar
este un tip de treaba, corect 'li preocupat ca totul sa decurga cum trebuie. Cnd Sylvie a venit la serviciu m-am dus sa o vad 'li s-o ajut
sa nteleaga ca era necesar sa facem ca atmosfera sa fie placuta, din
moment ce ne aflam cu totii n aceea'li barca. Dar Sylvie nu se considera raspunzatoare pentru vreun conflict, fie ct de marunt. Iar
daca atmosfera era tensionata, singurii raspunzatori erau Andre 'li
conditiile de munca.
n 'ledinte a continuat sa adopte aceea'li atitudine 'li sa se achite
cu mare ntrziere de obligatiile ei profesionale. Andre a solicitat
transferul ei. Dar Sylvie a refuzat 'li s-a adresat sindicatelor, iar la
birou atmosfera a devenit irespirabila.
Ciudat este ca n afara serviciului Sylvie este cu totul alta persoana. La nceput mergeam uneori la cinema mpreuna sau la cumparaturi, 'li atunci era bine dispusa, se dovedea a fi o persoana placuta. Dar n clipa n care vine la birou se preschimba n zna rea din
pove'lti. Eu cred ca problema lui Sylvie este ca pregatirea ei nu concorda cu munca pe care o face. De'li este licentiata n istorie, a trebuit sa se multumeasca cu un post administrativ. Eu cred ca ar putea ncerca fie sa-'li caute alta slujba, fie sa accepte 'li sa se obi'lnuiasca
cu postul pe care l detine, numai ca Sylvie este nciudata, iar mniaei se rasfrnge asupra superiori/ar.
Personalitatile pasiv-agresive
209
2 1O
PASIV-AGRESIVE?
Deviza personalitatilor pasiv-agresive ar putea fi "A te supune este o adevarata nfrngere". Un ordin, uneori chiar o
simpla cerere le trezesc un sentiment de revolta ~i de frustrare. Dar rareori ~i vor manifesta aceasta revolta ntr-un mod
sincer, caci cealalta deviza a acestor personalitati ar putea fi:
"Daca spui ce gnde~ti ri~ti prea mult." A~adar, agresivitatea
lor fata de autoritate se va manifesta deseori prin pasivitate,
de unde ~inumele dat acestui tip de personalitate. Cu totii ne
confruntam cu o serie de comportamente pasiv-agresive.
Exemple: la restaurant, de pilda, chelnerul care, dupa ce i-ati
spusca a~teptati cam de mult, se ndreapta agale spre bucatarie, ori copilul pe care l-ati trimis n camera lui sa-~i faca temele ~i care se multume~te sa se ntinda pe pat, ori fiica voastra care, dupa ce a fost mustrata ca zaboveste prea mult la
telefon, se asaza totu~i la masa cu ntrziere, ori menajera care
sose~te cu ntrziere caci gaseste ca o chemati prea des, ori secretara dumneavoastra care ~i ia concediu de boala tocmai
dupa ce i-ati tras un perdaf. n toate aceste situatii - si acesta este numitorul lor comun - sunt implicate doua persoane
ntre care exista un raport de autoritate: patron si colaborator,
client si personal de serviciu, parinte si copil.
Voi nsiva n-ati vadit oare niciodata comportamente pasiv-agresive? "Daca nu sunt rugat frumos, nu fac asta." Ce ati
raspunde la aceasta fraza: adevarat sau fals? Si atunci suntem
cu totii pasiv-agresivi?
Personalitatile pasiv-agresive
211
PERSONALITATEA PASIV-AGRESIVA:
PERSONALITATE SAU COMPORTAMENT?
-----~--
2 12
mai docili sau poate ca izbutesc sa se apere n altfel, cu ceva mai multa diplomatie?
De pilda, n toate relatiile mele sentimentale, a existat ntotdeauna un moment n care gaseam ca partenerii mei luau decizii
fara sa ma consulte, ca ~i cum era ct se poate de normal sa consimt, sa ma supun. Alain, de pilda, ma chema la el n birou ca
sa-mi spuna: "M-am gndit sa mergem n Normandia
n
week-end-ul acesta." Ma enervam, dar nu spuneam nimic. mi
place Normandia, dar nu suportam sa decida el pentru mine. Si
atunci faceam n a~afel nct sa mi petrec toata ziua de vineri la
birou; trageam de timp, taraganam tot ce aveam de facut, spunnduci ca am prea mult de lucru ~i cum mi cerea sa ma grabesc descopeream subit ~i alte dosare ce trebuiau puse la punct. n cele din
urma mi terminam treaba, mult prea trziu nsa ca sa mai putem
pleca n aceea~i seara. Iar a doua zi ma plngeam ca sunt istovita, ~i apoi week-end-ul mi parea prea scurt, a~a ca nu merita sa
mai plecam.
La nceput era dezolat cu adevarat, mai apoi nsa se enerva din
ce n ce mai tare. Si pe plan sexual pornisem o serie de represalii,
respingnducl deseori ~i spunndu-i ca nu aveam nici un chef sa fac
dragoste. Evident caa sfr~it prin a maparasi ~i mi-am dat seama
prea trziu ca erq. un barbat ncntator, pe care multe fete ~i l-arfi
dorit ca partener.
Aceea~i atitudine o am ~i la slujba. A~ putea spune ca pndesc o
decizie nu tocmai justa ori o recomandare u~or autoritara, pentru ca
dendata sa ncep sa taraganez lucrurile, sa ma mpotrivesc n felul
meu, pe tacute, ori sa fiu tfnoasa. Iar ~efilor mei le-am cazut repede n dizgratie, pe de alta parte nsa sunt o persoana competenta ~i
a~a se face ca am ramas n acel post, iar cnd mi se lasa ~i putina libertate, superiorii nu aveau a se plnge de rezultate. Si aceasta era
ceva ce s-ar fi putut aranja, dar eu nu eram niciodata multumita ~i
le pretindeam ~i mai multa libertate pna cnd am stricat ~i am naruit totut orice ntelegere ntre noi.
mi dau seama ca n toate sferele vietii mele manifest aceasta forma de intoleranta la orice forma de autoritate.
Cnd gasesc o amenda pe parbriz, o rup imediat, n ciuda consecintelor pe care le-am suportat nu o singura data. Blocarea con tu-
"-
'm!!!l'l!1~
Personalitatile pasiv-agresive
213
lui, majorarea amenzilor ... Si la hotel, n ziua plecarii, ma irita teribil ca trebuie sa eliberez camera nainte de prnz, ~i iar trag de
timp.
Nu ~tiu de ce sunt a~a. Ba cred ca banuiesc de ce. Tata era extrem de autoritar, era un tip caruia i placea sa le porunceasca celorlalti, sa se faca ascultat de toata lumea. Ani ntregi o vazusem
pe mama mpotrivindu-i-se, dar n felul ei, tacut, plngndu-se ca
este obosita. Cnd trebuia sa mearga undeva mpreuna, mama se
aranja ore ntregi, pna cnd el exploda. Si cu mine ~i sora mea ncerca sa fie la fel de autoritar, voia sa controleze, sa supravegheze
totul, ie!lirile noastre, felul n care ne mbracam, sa decida el n privinta prietenilor pe care aveam dreptul sa-i frecventam. Sora mea
mai mare i s-a mpotrivit cu o violenta fantastica (de altfel i ~i seamana mult) !li a parasit foarte repede caminul parintesc. Dar eu nu
am avut curajul ei, izbucnirile lui de mnie ma nspaimntau, mi
se facea teama !li atunci am nceput sa ma mpotrivesc, pe ascuns
nsa, ca ~i mama de altfel. Cum anume? mi triam picioarele, nvatam prost la ~coala, nu ma purtam cuviincios la masa, ~i cnd izbuteam sa-I enervez ncercam o mare satisfactie. Urmasem, cred,
modelul mamei mele ...
Laurence si-a constientizat propria problema si este o etapa necesara de multe ori, dar nu si suficienta pentru a se putea vorbi de o schimbare. O vom vedea pe Laurence facnd
ulterior progrese.
Personalitatile pasiv-agresive n filme si n literatura
n Pisica (1971) de Pierre Granier-Deferre, o ecranizare
dupa unul din romanele lui Simenon, Jean Gabin si Simone
Signoret joaca rolul unui cuplu aflat n pragul batrnetii si care
si tot "administreaza" invective si comportamente pasiv-agresive. A nu se viziona filmul nainte de casatorie.
n Revolta de pe Caine, de Herman Wouk (film regizat de Edward Dmytryk, 1954), pe care l-am citat deja pentru personalitatea paranoica a comandantului de bord, unul din ofiterii
secunzi, locotenentul Keefer, pare sa se supuna - dar numai
n aparenta - superiorului sau, pentru ca ulterior sa-i discute ordinele si sa instige ntregul echipaj mpotriva lui; Keefer
2 14
si petrecea mare parte din timp n cabina lui, tolanit, cu o satisfactie absolut pasiv-agresiva.
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE
PASIV-AGRESIVE
Recomandabil
Sa fiti amabili
Personalitatile pasiv-agresive sunt extrem de susceptibile
la tot ce aduce a lipsa de consideratie. Daca le ceri ceva ntr-un
mod abrupt ori cu un aer distant le poti trezi de ndata ostilitatea. De altfel, puneti-va n locul lor: cum ati reactionat cnd
seful vostru v-a ordonat ceva? Chiar daca ati fost de acord cu
decizia lui, ati fost tentat sa nu o respectati, pentru ca aerul lui
autoritar v-a iritat. Aflnd ca personalitatile pasiv-agresive ncearca adesea aceasta senzatie de furie, veti ntelege poate ca,
daca sunteti binevoitoare cu ele, sansele ca lucrurile sa decurga
bine sporesc.
Chiar daca ntre voi si personalitatea agresiva exista un
anume raport de autoritate, nu uitati sa va luati un aer amabil, ori sa adaugati o fraza empatica, dovada ca i ntelegeti
punctul de vedere.
De pilda, va aflati ntr-un restaurant, ati facut comanda de
mai bine de zece minute si nca nu ati fost servit. Asa ca i atrageti atentia chelneritei, ce pare cam morocanoasa. Comparati
urmatoarele versiuni:
Prima versiune: "Astept de zece minute! E de necrezut!
Miscati-va odata!"
A doua versiune: "Sunt tare grabit. Stiu ca aveti multi
clienti, dar v-as fi recunoscator daca m-ati putea servi mai repede./I
Nici una din cele doua versiuni nu garanteaza un rezultat,
dar ct priveste prima din ele este sigur ca veti provoca o noua
reactie pasiv-agresiva. Este posibil ca chelnerita sa va serveasca de ndata, dar va face astfel nct sa va sanctioneze, ntr-un
Personalitatile pasiv-agresive
215
fel sau altul, "uitnd" de pilda tacmul, disparnd chiar n clipa n care ati dori sa vi se faca nota de plata sau aseznd n
vecinatatea voastra convivi galagiosi.
ntr-o piesa de Jean Anouilh, majordomul unei familii burgheze, ca urmare a unei revolutii, devine protectorul familiei
n serviciul careia fusese nainte. (Revolutionarii ngaduie ca
aceasta familie burgheza sa locuiasca mai departe n casa ei,
pe care o va transforma n muzeu, pentru ca poporul sa poata vedea cum traiau burghezii nainte de revolutie.) El le destainuie ca, nainte, cnd era exasperat de comportamentul lor
autoritar, se razbuna pe ascuns: nainte de a le servi supa urina n ea. n cazul comportamentului pasiv-agresiv exacerbat,
agresiunea nu este numai indirecta, ci si invizibila pentru persoana vizata! Bunele maniere nlesnesc viata n societate, dar
si relatiile cu personalitatile pasiv-agresive.
Iata un alt exemplu: aveti absoluta nevoie ca secretara sa
va dactilografieze niste scrisori pna a doua zi. Cum are deja
mult de lucru, va fi nevoita sa ramna peste program.
Prima versiune: "Am absoluta nevoie ca acest raport sa fie
dactilografiat pna mine."
A doua versiune: "Vad ca aveti un program ncarcat (expresia empatiei), dar am absoluta nevoie de aceste scrisori
mine dimineata. Cum ati putea face?"
n acest ultim exemplu i lasati secretarei o marja de autonomie: ea va va dactilografia scrisorile, dar dumneavoastra
sunteti gata sa o ajutati sa modifice cte ceva pe lista de prioritati. S-ar putea spune ca, ntr-un fel, o invitati sa participe la
organizarea propriei munci.
Si vom vedea care-i avantajul acestei atitudini.
Sa le cereti parerea de cte ori este posibil
Lucrez pentru o casa de moda, ne spune Catherine, iar eu ma
ocup de alegerea materialelor. Asistentul meu trebuie apoi sa le comande. Obisnuiesc sa-i dau o lista a materialelor pe care le-am ales,
iar el trebuie sa se adreseze furnizorilor. Numai ca atunci cnd facea comanda, daca se ntmpla sa se iveasca vreo problema, nici macar nu ncerca sa o rezolve sau sa negocieze; furnizorul i dicta pro-
2 16
Multi si-ar dori un sef precum Catherine, care nu si impune brutal vointa, ci sta si chibzuieste nainte. Catherine a redescoperit un adevar psihologic fundamental, confirmat de
numeroase studii de teren: e)'ti cu att mai satisfacut de munca
ta, cu ct ai avut sentimentul
re la aceasta munca2.
RA. Baron, "Decision Making in Organisation", in Behaviar in Organisation, Newton (Massachusetts), Ally and Bacon, 1980.
'lj'l!lI'i:
,"",.n'ilil>!fI'1l':IiFL
Personalitatile pasiv-agresive
217
ct daca si-ar exprima fatis dezacordul (si uneori nu se nsala). Dar n multe cazuri, faptul de a o invita sa-si exprime direct dezacordul nlesneste discutarea si rezolvarea (partiala) a
conflictului subiacent. Sa-I ascultam pe Frank, seful unei echipe care pregateste consultanti.
Michel este un consultant tnar, intrat n echipa noastra de putina vreme. La nceput mi-a facut o impresie buna: mi parea energic, inteligent, preocupat safaca totul bine. A;;a ca i-am dat sarcina
de a sustine;;i promova un stagiu n colaborare cu Charles, un consultant mai experimentat. Dupa cteva saptamni mi-am dat seama
ca ceva nu mergea. La ;;edinte Michel statea posac. Estimarile facute de el asupra stagiarilor se situau undeva la limita acceptabilului
;;i nu izbutea deloc sa gaseasca alti clienti. A;;a ca i-am cerut parerea lui Charles, care mi-a zis ca Michel se ocupa fara mare rvna de
stagiari. Pe de alta parte, Charles trebuia sa-i atraga mereu atentia
ca trebuie sa respecte programul, program elaborat de Charles.
Am stat sa ma gndesc. Charles este un consultant cam autoritar ;;iaceasta n virtutea experientei sale. L-am chemat pe Michel ;;i
l-am invitat sa se justifice. Dar nu a fost n stare sa ofaca. La toate
ntrebarile mele el raspundea ca totul merge bine. Degeaba i-am pus
n fata rezultatele lui, nu tocmai stralucite, caci tot n-am scos mare
lucru de la el.
1n cele din urma am ncheiat discutia spunndu-i: "Mi se pare ca
nu sunteti sincer. Si aceasta ma deranjeaza, caci daca nu vreti sa discutam eu nu am cum sa intervin, iar situatia va ramne aceea;;i;;i nu
ar fi bine pentru nimeni." A plecat fara nici un cuvnt. Dar a doua
zi a venit iar, parnd destul de ncurcat, ;;i cu mare greutate mi-a zis
ceea ce banuiam de altfel: Charles voia sa controleze totul, nu-l lasa
pe Michael sa se ocupe de anumite lucruri, pretextnd lipsa de experienta a acestuia, ;;i respinsese toate schimbarile pe care i le propusese Michel. Am luat mai multe decizii: Michel va lucra cu fulie, o consultanta mult mai deschisa dect Charles, ;;i se va ocupa ;;i de
elaborarea unui program pentru un alt stagiu, ntr-un alt domeniu.
Cnd va mai c;;tiga experienta, l voi pune sa lucreze iar cu Charles.
Dar de ce oare nu mi-a marturisit totul de prima data? Poate
pentru ca este prea politicos ;;ipentru ca este genul care se teme sa
nu supere pe cineva.
2 18
Personalitatile pasiv-agresive
219
geti-i atentia asupra comportamentului ei, si atunci nu va putea sustine ca nu o face intentionat. Daca Herve i-ar fi spus
Martinei: "faci un zgomot infernal, am impresia ca n felul
acesta ncerci sa-mi spui ceva", ea ar fi negat, desigur, dar ar
fi simtit o anume retinere n a continua sa faca zgomot.
O alta varianta a acestei situatii este binecunoscuta:
"De ce esti bosumflata?"
"Ti se pare, nu sunt deloc bosumflata." (Dar am sa fiu 1.'1.treaga seara, si aceasta pentru ca nici nu te-ai uitat la mine n
tim pul cinei cu prietenii tai.)
Sa le reamintiti regulile jocului
n prezent, copiii sunt educati ntr-o maniera mai putin autoritara dect acum una sau doua generatii. Comparati educatia pe care ati primit-o de la parintii vostri, cu cea pe care o
dati copiilor vostri. Veti constata ca le lasati mai multa libertate micutilor vostri dect cea care va era acordata voua, cnd
aveati aceeasi vrsta ca ei. Le mai interzice, oare, cineva copiilor sa vorbeasca cnd sunt la masa sau le cere sa raspunda
numai cnd sunt ntrebati? n acelasi fel se desfasoara lucrurile si la scoala: pedepsele sunt din ce n ce mai rare, profesorii si faimosul pedagog nu mai trezesc spaima nimanui, cum
se ntmpla generatii de-a rndul. n clasa copiii sunt gata sa
discute ce le propune profesorul, care-i invita, de altminteri,
sa o faca, si ei se exprima mai mult. Chiar n armata, bastionul istoric al autoritatii, povestile cu subofiteri autori tari nu
mai strnesc hazul nimanui, caci corespund din ce n ce mai
putin realitatii. Altfel spus, noile generatii s-au deprins nca
din copilarie sa se exprime si sa participe.
Dar ce se ntmpla atunci cnd pasesc ntr-o alta lume, o
data cu angajarea si cnd se confrunta cu un sef autoritar? Nu
ncape ndoiala ca vor tolera aceasta situatie mai putin bine
dect generatiile precedente, care nca din copilarie erau deprinse cu parinti autoritari, mai apoi cu profesori autoritari si
apoi cu un subofiter autoritar. Astazi, pentru multi tineri, lumea n care pasesc o data cu angajarea constituie o prima experienta de constrngeri ce trebuie acceptate fara discutie.
220
C. Andre, F. Lelord, P. U'geron, Chers Pacients - Petit tmite de communication il l'usage des medicins, Paris, Edition de Quotidien du medicin,
1994.
Personalitatile pasiv-agresive
221
buie sa va reamintesc una din regulile acestui joc. Sunteti platit ca sa va faceti treaba ct mai bine (reamintiti regula jocului).
Nu este o regula tocmai simpla ori placuta, ~i aveti tot dreptul sa va gnditi ca ati merita o alta slujba, ceva mai interesanta (expresia empatiei). Este posibil. Poate considerati ca nici nu
sunt ndeajuns de competent pentru a va fi ~ef ~i aveti libertatea de a gndi acest lucru (expresia empatiei). Dar daca doriti
sa lucrati n continuare cu mine, este de preferat sa acceptati
regula (i reamintiti regula jocului). Prin urmare, iata ce a~tept
de la dvs. pe viitor ... "
Acest discurs contine doua mesaje:
- i aratati celuilalt ca i acordati atentie, ca l priviti ca pe
o fiinta care ~i are propriile emotii ~i gnduri;
- i reamintiti ca relatia de autoritate dintre voi nu este personala, nu are la baza presupusa voastra superioritate, ci este
o regula de joc independenta de el ~i de voi, o regula impusa
de situatie.
Nu suntem ntr-att de naivi nct sa credem ca UIl discurs
de acest gen va rezolva toate problemele, dar va recomandam
sa ncercati.
N erecomandabil
Sa va prefaceti ca nu le-ati remarcat mpotrivirea
Daca partenerul de viata sau colaboratorul vostru sta bosumflat, puteti fi tentati sa nu reactionati n nici un fel, a~teptnd sa-i
treaca. n majoritatea cazurilor nsa, adoptarea unei asemenea
atitudini se dovede~te a fi o gre~eaIa. Nu uitati ca un comportament pasiv-agresiv reprezinta un mod de a va transmite ceva.
Daca va prefaceti ca nu percepeti nici un mesaj, celalalt va fi nclinat sa-~i intensifice represaliile, pna cnd va trezi o reactie.
A~adar, daca ati remarcat ceva ce aduce a rea-vointa, mbufnare, a represalii mascate reactionati imediat printr-o ntrebare. De
pilda, cnd sotul sau sotia are un aer posac, ntrebati: "Mi se pare
ca e~ti suparat(a), ma n~el?" Prin aceasta ntrebare l mpiedicati pe celalalt sa se instaleze confortabil n propriul comporta-
222
Personalitatile pasiv-agresive
223
Marie-Paule ~imama ei sunt antrenate ntr-un joc al represaliilor reciproce, cum se ntmpla adesea n viata familiala
sau conjugala. De remarcat este faptul ca adevarata miza a ntregii situatii - Marie-Paule ar dori ca mama ei sa-i acorde
mai multa atentie - n-a fost niciodata re cunoscuta ~i exprimata deschis de aceasta adolescenta rebela. Fara ndoiala pentru ca ea refuza sa-si recunoasca nevoia de afectiune si de a i
se acorda interes, considerndu-se pesemne o persoana adulta. n aceasta situatie terapeutul a ajutat-o sa constientizeze ca
avea nca nevoie de mama ei si, apoi, a ndemnat-o sa-i marturiseasca acest lucru si mamei.
Cum sa ne purtam cu personalitatile
pasiv-agresive
Recomandabil
Sa fiti amabil.
Sa le cereti parerea de cte ori este posibil.
Sa le ajutati sa se exprime deschis.
Sa le reamintiti regulile jocului.
N erecomandabil
Sa va prefaceti ca nu i-ati remarcat mpotrivirea.
Sa le criticati aidoma unui parinte.
Sa va lasati antrenati n jocul represaliilor reciproce.
Daca va este sot sau sotie: ncercati sa-I(o) determinati sa se
exprime deschis.
Daca va este patron: schimbati-va locul de munca, caci va
poate tr si pe dvs. n caderea lui.
Daca va este coleg sau colaborator: recititi acest capitol nainte de a va ntlni cu el.
sa
ne-I
224
pasiv-agresive?
ADEVARAT
FALS
Ii
nat".
fac
un
lucru,
fac.
spun
ca
nu
n?tiintat(a).
ma
misc
mai
ncet.
functia.
ca
displacea.
persoana
care
mi-l
ceruse
mi
I
de
viata,
tionat
fara
defusesem
nsa
la
?edinta,
sa
ma
justific
?i
n fac
sa
cu
buna
?tiinta
munca.
un
taraganez
lucru
extrem
ceva
de
intentionat,
ncet,
pentru
sa
fata
para,
lui.
nu-i
mai
dau
nici
unapoi
semn
competenti
?inu-l
nici
nu-?i
merita
6.
7.
Daca
Cnd
unul
sunt
din
rugat(a)
apropiati
frumos
ma
susa
4.
Mi
se
repro?eaza
"calipsesc
sunt
mbuf10.Urasc
sefii.
S.
sa
inten9.
Cu
ct
sunt
mai
zorit(a),
cu
att
8.
s-anu
ntmplat
"sa-mi
sabotez"
XI
Personalitatile
I
CU
evitante
226
evitanta
Hipersensibilitate: criticile si ironiile o nspaimnta, i e teama de ridicol.
Evita sa intre n relatii cu ceilalti, cta vreme nu e sigura de
bunavointa neconditionata a acestora.
Personalitatile evitante
227
228
Personalitatile evitante
229
230
s-a casatorit doar pentm un pic de siguranta. n acela~i timp, nutresc afectiune pentru sotia mea si n-as vrea sa o fac sa sufere, fara
sa pun la socoteala si ce ar simti copiii. Uneori mi spun ca m-as
simti mult mai mpacat daca as fi ramas timid.
Acest exemplu arata ca o schimbare a priori benefica pentru
Personalitatile evitante
231
EXISTA TRATAMENT?
Kagan, N. Snidman, "Temperamental Factors n Human Development", American Psychologist, 1991,46, pp. 856-862.
J.
232
Personalitatile evitante
233
234
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE
EVITANTE
Recomandabil
Sa le propuneti obiective de dificultate progresiva
Personalitatea evitanta se simte inferioara si se teme de a
nu fi respinsa sau ridiculizata. Dar o puteti 1i11istin aceasta
privinfa. Ca n toate celelalte tulburari legate de anxietate, cel
mai potrivit mijloc de a o reduce este acela de a-i confnmta pe
oameni, treptat, cu situatiile de care se tem si de a-i face sa
constate singuri ca lucrurile nu stau cktiar att de rau, ca teama lor e-ranejustificata.
' .
Cuvntul "progresiv" este important. ::\"uInvitati o persoana evitanta la o petrecere de treizE;'cide persoane. i va fi teama ca nu va sti sa se prezinte, ca va parea ridicola, ca nu va
sti ce sa spuna attor necunosc:uti. Proplmeti-i mai degraba sa
mearga la cinema cu dvs. si cu nca o persoana care o cunoaste mai putin. Vizionarea unui film nu e o situatie dificila, iar
daca dupa film veti merge undeva sa beti ceva veti avea cel
putinun subiect de conversatie, chiar daca personalitatii evitante i va fi greu sa-si exprime deschis parerea despre film.
La lucru, ncredintati-i la nceput posturi n care sa nu fie
expusa criticii celorlalti si n care stie bine ce are-de facut. ncet-ncet va mai capata ncredere nea pentru a trece la o etapa superioara.
Sa-I ascultam pe Jean-Luc, director comercial.
Maryse a avut dificultati la nceput, e adevarat. Era prima ei
slujba: de ata~at comercial. Parea sa i se potriveasca, judecnd dupa
Personalitatile evitante
235
236
bil de crispat fi uram, mai cu seama, momentele cnd fiecare trebuia sa-fi spuna parerea, caci eram de-a dreptul nspaimntat. Mai ales
ca atunci cnd cineva venea cu o alta perspectiva asupra problemei
n chestiunp, ceilalti ridicau tot felul de obiectii fi trebuia sa ftii cum
sa-ti aperi punctul de vedere. De regula, ma declaram cu totul de
acord cu antevorbitorul. Patronul meu a sesizat acest lucru fi, ntr-o buna zi, a nceput prin a ma chestiona pe mine primul, n privinta opiniei mele. N-am mai avut scapare.
Cu o voce tremurnda, am spus ca nu aveam nici o parere anume despre chestiunea pusa n discutie n acea zi, ceea ce lUi era adevarat. Ma priveau cu totii. Un altul n locul lui ar fi insistat, dar
numaidect patronul meu a cerut parerea urmatoarei persoane. mi
venea sa intru n pamnt. La sfrfitul fedintei mi-a cerut sa vin n
biroul lui. Eram vizibil panicat. Ca sa ma linifteasca, a nceput prin
a ma lauda pentru felul n care muncisem n ultimele luni. Apoi m-a
ntrebat ce ma intereseaza mai mult n munca mea. Asta nu era deloc greu, afa ca am nceput sa vorbesc. Eram mult mai relaxat. Si
. atunci, el mi-a zis: "Am impresia ca la fedinte aveti oarecare reticente n a va spune punctul de vedere. Dar eu tin s-o faceti, caci n
felul acesta toata lumea ar avea de cftigat. Chiar daca se poate ntmpla sa nu fie nimeni de acord cu dvs., o alta parere face ntotdeauna discutia sa naintete. Ne-am nteles?"
Din acea zi, faptul de a-mi exprima deschis parerea a devenit o
chestiune de onoare, chiar daca uneori asta ma costa. Nu izbuteam
sa tin piept discutiei ce urma, dar de regula patronul meu i punea
punct cnd i se parea ca se lungefte prea mult. Cu timpul, am fost
din ce n ce mai destins. Dar eu cred ca am avut noroc, caci pe vremea cnd eram tnar fi timid un patron mai dur m-aI'fi "desfiintat".
Personalitatile evitante
237
238
vostru constant
Personalitatile evitante
239
240
Personalitatile evitante
241
N erecomandabil
Sa le ironizati
Personalitatile evitante sunt hipersensibile. O usoara remarca ironica, care abia daca l-ar atinge pe altul, pe ele le raneste teribil. Chiar si un umor binevoitor poate fi gresit interpretat de o personalitate evitanta, care, va reamintim, se simte
inferioara celorlalti. Nu recurgeti la un asemenea umor dect
n cadrul unei relatii solide.
Sa va enervati
Cu sovaielile sale, cu obiceiul sau de a lasa sa lncezeasca
o conversatie, cu stinghereala ei, o personalitate evitanta poate sfrsi prin a va enerva si riscati astfel ca ntr-o buna zi sa o
criticati cu ceva mai multa asprime!
Caz n care, cu proxima ocazie cnd o veti rentlni, asteptati-va s-o vedeti devenind nca mai evitanta si anxioasa. Printr-o critica gresita i veti ntari doua convingeri de baza: "Sunt
inferioara" si "Ceilalti ma vor respinge". Bravo! Le-ati supus
unui soi de terapie inversa. Asa ca, daca se ntmpla sa va
enervati, cautati mai apoi sa reparati lucrurile vorbindu-i din
nou cnd sunteti ceva mai calm. Sa-I ascultam pe Patrick, doctorul stomatolog a carui asistenta, Genevieve, este o personalitate evitanta, care are probleme cnd e vorba de a se mpotrivi solicitarilor clientilor.
Eram stresat la culme de seria de consultatii ce se succedau cu
repeziciune, la intervale mici de timp, dar rezistasem gndindu-ma
la pacientul de la ora paisprezece, care pi anulase programarea pi la
pauza care ma aptepta. Dar la orele paisprezece Genevieve ma anunta ca am un pacient n sala de apteptare! Cedase la staruintele lui pi
l programase n locul pacientului ce renuntase la consultatie. Ideea
pauzei mele ratate m-a facut sa ma simt ntr-att de frustrat, nct
am explodat: i-am repropat ca nici nu ptie sa tina caietul cu progra-
242
Personalitatile evitante
243
Recomandabil
N erecomandabil
Sa o ironizati.
Sa o enervati.
Sa o lasati sa-si asume toate muncile ingrate.
Daca va este sot sau sotie: bravo! Ati reusit sa nu-l(n-o) speriati.
Daca va este patron: probabil lucrati la administratia publica.
Daca va este coleg sau colaborator: recititi acest capitol.
244
I ADEVARAT
ti
4. Mi s-a ntmplat sa ma simt ridicol(a) n fata cuiva, asa ca am preferat sa nu mai vad niciodata acea
persoana.
II
'1_
XII
Si celelalte personalitati?
Nu
.
PERSONALITATEA
NARCISIC-HISTRIONICA
astfel de persoana vade9te comportamentul teatral9i seducator al personalitatii histrionice, dar 9i sentimentul de superioritate 9i susceptibilitate al personalitatii narcisice. Caricaturiznd, s-ar putea spune ca aceasta personalitate mixta
este aidoma unui star care, odata ajunsa n holul unui hotel,
face totul pentru a fi remarcata (comportament histrionic) 9i
apoi, odata instalat, istove9te personalul cu interminabilele lui
pretentii, exprimate pe un ton poruncitor (comportament narcisic). Aceste personalitati sunt mai putin influentabile 9i mai
inflexibile dect histrionicii "puri". Sunt mult mai dependente de atentia celuilalt 9i propria stima de sine este mai redusa
dect la narcisicii "puri". Aceste personalitati mixte sunt des-
246
tul de des ntlnite, ntr-o forma moderata si, n cazul lor, perioadele mai narcisice, cnd se simt n plina forma, alterneaza uneori cu cele histrionice, cnd au nevoie de sprijin si mngiere.
n serialul Dinastia, Alexis, femeia fatala, jucata de Joan
Collins, este ilustrarea unei personalitati narcisic-histrionice.
n genere, serialele de televiziune americane abunda de personalitati narcisice si histrionice, centrul mai multor scene de
seductii sau de necrutatoare dispute.
lot o personalitate narcisic-histrionica este si redutabila Sally Spectra din Dragoste pi putere.
PERSONALITATEA
EVITANT-DEPENDENTA
Studiile au aratat ca persoane considerate de catre unii psihiatrii ca avnd personalitati evitante, supuse unei alte evaluari, de catre alti confrati, s-au trezit cu diagnosticul de personalitate dependenta, de asta data. Prin urmare, exista o
anumita delimitare ntre cele doua diagnosticuri.
Un "evitant pur" refuza orice contact social care l-ar putea
face sa re simta trac sau stinghereala, iar "dependentul pur",
dimpotriva, cauta compania celorlati, fiind gata de orice pentru a fi acceptat. De multe ori nsa, realitatea este mult mai
complexa: evitantul este pus, totusi, n situatia de a avea contacte sociale, fie la scoala, la lucru, fie cnd se ndragosteste.
Cum se teme ca ar fi "ridicol" sau ca n-ar fi ,,la naltime", va
ncerca sa se faca acceptat, aratndu-se deosebit de serviabil,
docil si "dragur, avnd astfel comportamentul unei personalitati "dependente". Invers, dependentul se va simti teribil de
prost n cazul unui conflict, chiar minor, din teama de a nu fi
abandonat si se va zapaci, se va nrosi, va fi ncurcat sau se va
retrage chiar, adoptnd astfel conduita unui evitant.
Am mentionat aceste doua forme mixte pentru ca ele sunt
frecvente, dar exista si multe altele, care fac din fiecare personalitate dificila o singularitate.
Si celelalte personalitati?
247
n afara formelor mixte, exista ~i alte tipuri de personalitati dificile pe care nu le-am specificat n capitolele precedente fie din pricina raritatii lor, fie pentru ca le consideram att
de dificile nct primul nostru sfat ar fi nu de a le respinge, ci
a va tine la o anume distanta de ele. Iar daca mprejurarile va
aduc n situatia de a mentine un contact regulat cu ele, n familie sau la lucru, noi va recomandam sa apelati la sprijinul
unui specialist. Prin urmare, iata acest "ca sting" pentru
tragi-comedie.
PERSONALITATEA
ANTISOCIALA
(SAU SOCIOPATA)
Aceasta personalitate se caracterizeaza printr-o lipsa de respect fata de regulile ~i legile vietii n societate, asociata unei
impulsivitati, unei incapacitati de a face proiecte pe termen
lung ~i unui simt al culpabilitatii redus (pna la absenta lui
totala). Asemenea personalitate pare a fi de trei ori mai frecventa la barbati, dect la femei. Ca toate tulburarile de "Dersonalitate, ~i aceasta transpare nca din adolescenta. Tnarul sociopat se va deosebi printr-o serie de comportamente ce vor
atrage atentia educatorilor sai: scandaluri, chiuluri dela scoala, abuz de alcool sau stupefiante, multiple contacte sexuale,
evadari prost organizate, calatorii fara nici o destinatie. Nu
sunt comportamente neobisnuite la adolescenti, numai ca la
viitorul sociopat vor fi deosebit de intense si de frecvente. ncadrati corespunzator, unii din ace~ti tineri se vor cuminti totusi, iar adaptarea lor sociala va fi buna, de multe ori, n profesii oarecum primejdioase sau nomade. Deseori nsa viata lor
profesionala sau sentimentala va fi destul de agitata. Altii nsa
staruie ntr-un stil de viata marcat de instabilitate, impulsivitate, ignorarea consecintelor actelor lor, absenta culpei. Nu e
de mirare ca ei intra n conflict cu legea si mai multe studii au
demonstrat ca n rndul detinutilor de drept comunI procen1 TA Widiger, E. Corbitt, "Antisocial Persona1ity Disorder", in The DSM
IV Persanality Disarders, ap. cit., pp. 106-107.
248
tul personalitatilor antisociale era ridicat. (Fireste ca delincventa nu se reduce la o chestiune de personalitate, ci are cauze sociale multiple.)
Unele epoci sunt mult mai prielnice sociopatilor dect
altele: razboi, revolutie, explorarea unor noi teritorii, iata
situatii n care o persoana cu simtul aventurii si putin predispusa la culpabilitate se va simti ca "pestele n apa". Se
prea poate ca, n alte circumstante, dintre detinutii de azi
unii s-ar dovedi corsari nenfricati, exploratori sau soldati.
Sub vechiul regim, cei mai ambitiosi ar fi primit ranguri nobiliare. Totusi, unele personalitati antisociale vor fi mult
prea instabile si impulsive pentru a respecta chiar regulile
unui grup de aventurieri si vor fi nlaturati chiar de tovarasii lor, sociopati si ei, dar mult mai maleabili. La urma urmei, chiar si mafia impune o anume disciplina n rndul
membrilor ei.
n filme sociopatul se bucura de o mare apreciere; caci pentru noi este o defulare sa-I vedem ncaknd regulile pe care le
respectam n viata de zi cu zi.
n Reservoir Dogs (1992) de Quentin Tarantino, o banda de
delincventi cu alura de sociopati pun la cale si dau o lovitura
la o banca, nsa lucrurile vor lua o ntorsatura neplacuta. Unul
dintre personaje, Mister Blonde, se dovedeste a fi si o personalitate sadica: n timpul loviturii la banca ucide, fara vreun
motiv, ctiva angajati ai bancii si ctiva clienti si profita de absenta complicilor sai pentru a tortura (jubilnd de placere) un
politist pe care-Iluasera ostatic, fapt ce-i socheaza pe tovarasii lui, sociopati, poate, dar nu sadici.
Jean-Paul Belmondo, n Cu sufletul la gura (1959) de Jean
Luc Godard, joaca rolul unui sociopat interesant, ratacitor, dar
al carui unic punct de stabilitate, iubirea lui pentru Jean Seberg, i va aduce n final moartea.
n Arma fatala de Richard Donner, MeI Gibson joaca rolul
unui politist sociopat: extrem de impulsiv, el se avnta fara sovaiala n actiuni primejdioase pentru el, pentru partenerul lui,
dar si pentru eventualii trecatori. Stabileste contacte cu o usu-
Si celelalte personalitati?
249
rinta fantastica, seduce cu aceeasi usurinta, manifesta intoleranta la plictis, dar si placerea de a bea, ce se regasesc adesea
la sociopati. Partenerul lui de culoare, Danny Glover, mai n
vrsta, este pentm el un fel de prezenta paterna si moderatoare, de care (de altminteri) este foarte atasat. (Un fel de duo
ed ucator-delincvent.)
Convingerea de baza a sociopatului pare a fi: "Daca vrei
ceva, ntinde mna numaidect si apuca!" TohlSi, unii sociopati n-o fac numaidect, pentru a-si lua un plus de precautii.
Dintre sociopatii delincventi, cei mai inteligenti ar putea
chiar ajunge sefii unei bande sau ar putea reusi n afaceri, cu
conditia de a avea asociati buni. Caracterul sociopatilor nu are
numai aspecte negative: stabilesc contacte lesne, vadesc un
anume umor, iar gustul pentru risc si pentru nou i fac campionii placuti, care va vor antrena n aventuri sau calatorii n
care nu ati fi plecat singuri (dar nu uitati ca de ndata ce se va
ivi o problema, ei vor fi tentati sa va lase balta). Exista numeroase persoane ce au trasaturi de personalitate cu tendinta sociopata, dar care pastreaza un simt al celuilalt si al legii, suficient pentru a prentmpina unele catastrofe; iar asemenea
persoane pot repurta uneori izbnzi.
n filmul lui Arthur Penn, Unnarirea (1966), Robert Redford
joaca rolul unui sociopat "dragut", care nu rezista tentatiei de
a evada din nchisoare, desi mai avea putin de ispasit din pedeapsa. Savrsise aceasta greseala mai ales din dorinta de a
revedea o fata de familie buna (Jane Fonda) logodita cu un tnar din lumea ei, dar care continua sa-I iubeasca pe Redford.
Ea va risca totul pentru a-l salva de ura si stupizenia locuitorilor unui orasel.
Sociopatii plac adesea femeilor pentru aura lor de aventura, cutezanta si nesupunere. Numai ca dezamagesc adesea,
dupa un timp: nestatornici, neputndu-si pastra prea mult
slujba, infideli, risipitori, pusi pe harta si betii, sociopatii plac
mai mult n filme dect n viata reala.
250
Si celelalte personalitati?
PERSONALITATEA
251
BORDERLINE
Si aceste personalitati sunt marca te de comportamente impulsive, provocate de asta data de o dispozitie fluctuanta, ce
le induce o stare de criza aproape permanenta. Personalitatile borderline sunt asaltate de emotii putemice, greu controlabile, mai cu seama cu stari de furie putemica mpotriva celorlalti, dar ?i a propriei persoane. De multe ori, furia lasa loc
unei stari depresive, nsotita de un sentiment de gol ?i plictis.
Fata de cei apropiati, borderlinii formuleaza cereri staruitoare de iubire ?i sprijin, pe care le altemeaza cu evadari brutale,
cnd li se pare ca intimitate a ar fi amenintatoare. Unii psihiatrii i-au asemuit cu aricii iama: vor sa fie aproape unul de celalalt, doar pentru a se ncalzi, dar daca se apropie prea mult,
se "nteapa". Pentru a-?i mai potoli starile de furie nebuna, de
plictis sau de disperare, personalitatile borderline fac uz ?i
abuz de alcool sau de tot felul de stupefiante, de multe ori ntr-un mod impulsiv ?i primejdios. Cel mai mare procent de sinucideri se nregistreaza n rndul personalitatilor borderline.
Aceste persoane nefericite au adesea o imagine incerta asupra propriei persoane, o viziune lipsita de claritate ?i consecventa asupra propriilor trebuinte, ceea ce le conduce la schimbari drastice n materie de amicitii, de profesie sau de
parteneri sexuali.
Tratamentul personalitatilor borderline a constituit tema
multor congrese intemationale ?i i preocupa destul de mult
pe psihiatri ?i psihologi. Cu totii au acceptat importanta pastrarii unei distante optime fata de propriul pacient: o distanta prea mare l va face pe borderline sa se simta frustrat ?i
atunci va reactiona, sporindu-?i actele impulsive ?i agresive;
o apropiere prea mare l va face sa regreseze sau l va angoasa?i i va stmi reactii imprevizibile2. Unele medicamente pot
252
Si celelalte personalitati?
253
SCHIZOTIPALA
Acest tip de personalitate nutreste convingeri si perceptii bizare asupra celorlalti, a propriei persoane si restului lumii. "Bizar", - raportat la credintele traditionale ale grupului cultural caruia i apartine individul. Nu e deloc "bizara"
convingerea unui taran haitian ca mortii ies din cosciug pentru a se razbuna, ar fi bizar sa auzi un parizian afirmnd
acest lucru.
n societatile noastre, personalitatile schizotipale se vor
simti atrase de ezoterism, de religiile orientale, de new-age,
dar cum sunt nencrezatoare si nu se simt n largul lor ntr-un grup, de multe ori ramn ntr-o anume izolare. Personalitatile schizotipale vad pretutindeni "semne" (pentru pacientul schizotipal, de pilda, faptul de a zari un camion ce
transporta o faimoasa marca de bere este un semn ca mama
sa i asteapta telefonul, caci ei i place aceasta bere). Ele cred
si n reincarnare ("prin mine vorbea sora mea moarta"), n
fenomenele paranormale si n extraterestri. Nu e vorba doar
de subiecte de interes, ci de convingeri adnci de care sunt
patrunse, pe care le "simt" fu viata de toate zilele.
2 54
J.L. Silevrman et coll, "Scrizophrenia Related and Affective Personality Disorders Traits in Relatives of Probands with Schizophrenia and
Personality Disorders", American Journal of Psychiatry, 150, 1993, pp.
435-442.
Si celelalte personalitati?
255
PERSONALITATEA
SADICA
Aceasta tulburare de personalitate se caracterizeaza printr-o serie de comportamente sau atitudini menite sa aduca suferinta celuilalt, sa-I domine. Sadicul l face pe celalalt sa sufere sau l domina "din placere", ~inu pentru ca urmare~te un
scop. (De pilda, faptul de a lovi o persoana pentru a o prada
nu reprezinta un act sadic: scopul urmarit de agresor este acela de a fura ~i nu de a-~i face victima sa sufere).
O personalitate sadica poate proceda astfel nct sa nu-i
poata fi adusa nvinuirea de ncalcare a legii, ci sa strneasca
suferinta celuilalt printr-o serie de comportamente" permise".
Faptul de a ofensa pe cineva, de a umili n public pe cineva,
de a-~i pedepsi copiii mai aspru dect s-ar cuveni, de a le flutura subalternilor amenintari de sanctiuni, de a maltrata animalele, de a se desfata cu suferinta altuia, de a le impune celorlalti comportamente umilitoare sau degradante pot fi tot
attea indicii ale unei personalitati sadice. Tulburarea apare
nca din adolescenta, ~i ntr-o majoritate covr~itoare la persoanele de sex masculin.
n societatile de razboinici, comportamentele sadice erau
considerate ca semn de virilitate ~i ca mijloc potrivit de a vr
spaima n trib urile rivale. Dintr-un punct de vedere evolutionist, s-ar putea afirma ca sadismul constituia un avantaj n a-i
ngenunchea pe rivali ~i a nimici du~manii, facnd ca ~ansele
de supravietuire sa sporeasca. La unele trib uri de indieni din
America de Nord, adolescentii trebuiau sa-~i dovedeasca vi-
25 6
de la Vapeur, 1852.
D. Boorstin, Les Decouvl'eul's,
1992.
257
Si celelalte personalitati?
PERSONALITATEA
CU CONDUITA
DE ESEC
Existenta acestei tulburari este mult dezbatuta si de altminteri nici n-a fost inclusa n ultima clasificare a Asociatiei Psihiatrice Americane, DSM-IV Personalitatea cu conduita de
esec caracteristica persoanelor care par sa-si "saboteze" cu
buna stiinta viata, desi dispun de toate resursele pentru a proceda si altfel. Ca de obicei, si aici, pentru a putea vorbi de o
personalitate, conduita de esec trebuie sa se manifeste nca din
adolescenta n diferite sfere ale vietii: la lucru, n relatiile sociale si sentiment~le, n activitatile din timpul liber iar repurtarea unui succes sa stea n puterile subiectului, fara ca el sa
constientizeze acest lucru.
'
2 58
Un student, de pilda, va sosi adesea cu ntrziere la examenele pentru care s-a pregatit totusi temeinic; o femeie va alege
mereu parteneri brutali si nestatornici, pentru care va face nenumarate sacrificii; "lill barbat nu-si va respecta fagaduielile facute prietenilor sai, desi n-ar fi fost ctusi de putin greu sa faca
acest lucru, si strneste o cearta. Un salariat ramne n posturi
prost platite si cu mult sub posibilitatile sale de calificare, desi
pregatirea de care dispune si calitatile sale i-ar ngadui sa ncerce sa capete ceva mai bun. Bolnava, personalitatea cu conduita de esec va consulta un medic doar atunci cnd va face
complicatii grave, si nu se va conforma ntocmai recomandarilor medicului, administrndu-si tratamentul dupa bunul ei
plac, orict de eficient si bine tolerat s-ar dovedi acesta.
Daca i se ntmpla ceva neplacut, personalitatea cu conduita de esec va anihila de ndata acel eveniment pozitiv, de pilda, provocnd un accident, ale carui urmari sa-I coste. Un salariat care e felicitat si avansat, ca urmare a felului n care a
muncit, nu dupa multa vreme va comite o greseala profesionala, care va atrage concedierea lui.
Cond uite le de acest gen trezesc, evident, furia si dezaprobarea anturajului: ,,0 face expres, sau ce?"
De fapt, aceasta tulburare de personalitate nu este oficial
recunoscuta, din mai multe motive. n primul rnd, studiile
arata ca deseori ea este asociata si altor tulburari de personalitate, mai cu seama personalitatii dependente, evitante, pasiv-agresive, borderline. Prin urmare, se considera ca e posibil sa nici nu existe personalitate cu conduita de esec, ci doar
comportamente de esec, comune mai multor tipuri de personalitate. De pilda, daca exista posibilitatea unei promovari, personalitatile mentionate mai sus vor re curge la un "sabotaj".
Personalitatile dificile carora li se ofera perspectiva unei
promovari; motivele unui eventual comportament de esec
Personalitatea dependenta va "sabota", de teama ca va fi
nevoita sa-si asume responsabilitati personale.
Personalitatea evitanta, de teama ca va fi n centrul atentiei celorlalti.
Si celelalte personalitati?
259
Personalitatea pasiv-agresiva, pentru a-l "pedepsi" pe superiorul ei, care se bizuia pe ea, dar pe care nu-l poate nghiti.
Personalitatea borderline va "sabota" pentru ca, subit, o
napadesc oarecari dubii legate de ceea ce si doreste cu adevarat, nsotite si de schimbari bruste de dispozitie.
Personalitatea depresiva, de teama ca nu va fi la naltimea
respectivei avansari, pe care crede ca nu o merita.
Un alt inconvenient al diagnosticului de personalitate cu
conduita de esec l constituie faptul ca uneori genereaza fenomene deviante, grupate sub denumirea de "blamarea victimei"8, cu consecinte nu tocmai lipsite de pericol.
De exemplu, acest diagnostic dezavantajeaza femeile batute de sotii lor si care continua totusi sa ramna cu ei. Diagnosticndu-Ie ca "personalitati cu conduita de esec", avocatii consortilor pot arunca asupra sotiilor toata raspunderea
pentru respectiva situatie conjugala "blamnd victima" si,
mai mult, ncercnd sa ia copiii de sub ngrijirea ei. Deseori,
femeile batute sunt victime ale unei stari de stres traumatic
cronic, care le induce o stare anxios-depresiva invalidanta.
Ct despre cele ce au o tulburare de personalitate, de multe
ori e vorba de personalitati dependente, care nu si parasesc
caminul conjugal, caci se tem ca nu vor fi n stare sa se descurce singure. Mentionam ca asta nu are nici o legatura cu
vestitul "masochism feminin" pentru care feministele nu l-au
iertat pe Freud.
Si terapeutii pot recurge la "blamarea victimei". Cnd, n
ciuda stradaniilor, starea pacientului nu se amelioreaza, este
comod si tentant sa arunci asupra lui ntreaga raspundere pentru esecul tratamentului. "Este o personalitate cu conduita de
esec". (Exista si o varianta psihanalitica: "Sunt prea puternice
rezistentele" sau "Are placerea masochista de a pierde".)
8
260
PERSONALITATI SCHIMBATE
DE UN EVENIMENT TRAUMATIC
P. Chodoff, "Late Effects of the Concentration Camp Syndrome", AI'chives of General Psychiatl'Y, 1963, 8, pp. 323-333.
JD. Kinzie et coH., "Post-Traumatic Stress Disorders among Survivors
Cambodgian Concentration Camps", American Joumal of Psychiatl'Y,
1984,141, pp. 645-650.
Si celelalte personalitati?
261
SI PERSONALITATILE
MULTIPLE?
262
263
Si celelalte personalitati?
Fara a fi la fel de dramatice, evenimentele traumatice aflate la originea personalitatilor multiple presupuneau, de multe ori, un risc vital, ca n cazul catastrofelor, al agresilmilor sau
violentelor sexuale, dar si al incesturilor. Aceasta tulburare
apare mai mult la femei, dar poate fi subdiagnosticata si la
barbati. Una dintre caracteristicile personalitatii multiple este
aceea a personalitatii borderline, cu acele comportamente impulsive si autodistructive, ceea ce nu e surprinzator, caci e stiut
ca, deseori, copilaria pacientilor borderline ascunde incesturi
si abuzuri sexuale.
O alta tulburare, oarecum adiacenta, este fuga disociativa:
exemplul clasic este cel al tinerei fete serioase si linistite, care
periodic fuge de acasa, rataceste cteva zile n tovarasia unor
parteneri de ocazie, savrseste tot soiul de delicte, consuma
alcool si droguri, si apoi se trezeste iar acasa, cu vechea sa personalitate si cu amnezie totala n ceea ce priveste apucaturile
din ultima vreme.
Nu toti cei care au avut experienta unui incest sau a unor
traume dezvolta o tulburare de personalitate multipla, dar unele persoane par a fi predispuse la aceasta, tocmai n virtutea
unei capacitati mai mari de "disociere" a propriei constiinte n
diverse stari. Fenomenele disociate desemneaza o serie de experiente, de la fugarul sentiment de depersonalizare (cteva
secunde ai impresia ca n-ai mai fi aceeasi persoana), la stari de
transa, trecnd prin acele senzatii de a te afla undeva n afara
ta, si de a-ti observa miscarile si, n fine, starea de hipnoza n
care subiectul se mentine ntr-o stare de constienta ce se deosebeste de starea de veghe, dar si de cea de somn. Se pare ca
subiectii lesne hipnotizabili ar fi aceia cu o mai mare predispozitie catre tulburari disociative n cazul unor episoade traumatice. De altminteri, hipnoza este o tehnica terapeutica la care se
recurge att n tratamentul personalitatilor multiple, ct si dupa
ce au trait unele episoade ale tulburarilor de stres posttraumatic. n ambele cazuri, practicata ntr-o ambianta linistitoare, hipnoza vizeaza reducerea n constiinta bolnavului
unor aminC!
264
tiri si emotii dureroase, pe care acestea le-a "evacuat" din constiinta sa, printr-o serie de mecanisme asa-zis disociative, si n
scopul de a se apara. Fenomenele disociative si cel mai spectaculos aspect al acestora, sindromul personalitatii multiple, constituie un subiect vast si complex, o adevarata specialitate n
cadrul specialitatii, iar noi n-am trasat dect o schita a acestuia.
(N.B. n Ame;ica de Nord pare sa fi izbucnit o adevarata epidemie de tulburari de personalitate multipla. Acest fapt, aparent spectaculos, are nsa cteva motive: sindromul este mai bine
cunoscut si asa se face ca e mult mai des recunoscut si diagnosticat de clinicieni, dar s-ar mai putea crede ca o adevarata moda
determina acei pacienti influentabili si hipnotizabili sa-si fabrice singuri personalitati multiple, cteodata si cu ajutorul involuntar al vreunui terapeut preocupat si el de subiectll.)
n functie de situatii, cu totii ne putem etala fatete ale propriei personalitati, fara ca aceasta sa nsemne ca posedam personalitate multipla. Cine nu cunoaste persoane care la slujba
sunt sigure de ele, iar acasa sunt crispate, sau invers, acasa sunt
adevarati despoti, dar sunt amabile si serviabile cu prietenii lor?
Exercitiu:
Ce tipuri de personalitati dificile ntruchipeaza Sharon Stone, Robert de Niro si Joe Pesci n Casino (1995), de Martin Scorsese? De ce atunci cnd e singur n biroul lui, Robert de Niro
nu poarta pantaloni?
M. Merskey, "The Manufacture of Personality: The Production of Multiple Personality Disorder", British Joumal of Psychiatry, 1992, 160,
p.327.
XIII
Cum
am specificat
deja,
este per~onalitati,
extrem de greumai
de ales
deterprocesul
de formare
a unei
ca
nu e vorba de un simplu raport, ci de o interpretare complexa, n care, n diferite perioade ale vietii, cei doi factori se ntrepatrund.
Ct prive;;te problema originilor personalitatii, exista numeroase teorii, dar destul de putine fapte de observatie verificate. Cum aceasta carte se dore;;te o lucrare practica,
n-am avut intentia de a dezvolta diverse teorii ale personalitatii (nu ne-ar fi de ajuns o ntreaga biblioteca), ci ne-am
multumit sa mentionam cteva fapte de observatie, cnd
acestea s-au dovedit confirmate de mai multe studii (de
exemplu, frecventa incesturilor ;;i abuzurilor sexuale n copilaria personalitatilor borderline, sau influenta factorilor
genetici asupra personalitatilor schizotipale). n orice caz,
cercetatorii au cazut de acord asupra faptului ca o personalitate este produsul complex al predispozitiilor nnascute,
transmise ereditar ;;i al influentelor exercitate de mediul nconjurator, nca din primele zile, asupra bebelu;;ului (;;i n
unele cazuri, chiar nainte de na;;tere). Discutia se poarta
asupra ereditatii ;;i a mediului nconjurator, respectiva cuanturnului fiecareia dintre ele, care variaza de la un individ la
altul ;;i, dupa cum vom vedea, n functie de caracteristica
cercetata.
266
267
268
schizotipale, ceea ce ne face sa ne gndim ca cele doua tulburari au o baza genetica comuna.
Atentie! Chiar daca o predispozitie este genetica, transmisa ereditar, asta nu nseamna ca nu poate fi modificata de educatie sau de mediul nconjurator. S-ar putea ntmpla, de
exemplu, ca o persoana care e predispusa genetic la alcoolism
sa dovedeasca temperanta ntreaga viata, daca prin educatie
este ajutata sa descopere ca exista si alte modalitati de a face
fata tensiunilor de tot felut si daca stie sa evite un anturaj sau
acele situatii prea tentante.
SI INFLUENTA MEDIULUI?
Faptul de a ne apleca asupra ereditatii trasaturilor de personalitate nu implica negarea nruririi ce poate fi exercitata
de unele evenimente din copilarie sau de educatie. Numeroase echipe de cercetare studiaza cu atentie nu doar ceea ce povestesc pacientii despre copilarie sau despre viata lor, ci si informatiile furnizate de observatorii exteriori, cum ar fi starea
civila, serviciile sociale sau medicale. Dintre acestea amintim:
- caracteristicile socio-demografice ale familiei;
- decesele premature;
- bolile grave ale unor membri ai familiei;
- violentele conjugale, abuzurile sexuale, maltratarile;
- tipurile de educatie sau de comtmicare din snul familiei, cnd acestea sunt evidente.
Un bun exemplu privitor la influenta exercitata de ereditate si de mediu l ofera o maladie: schizofrenia.
Gratie studiilor efectuate asupra copiilor adoptati de la nastere, s-a putut arata ca, n schizofrenie, ereditatea joaca un rol
important (daca unul din parintii biologici este schizofrenic,
riscul ca si copilul sa devina schizofrenic este de 10%, iar daca
ambii parinti biologici sunt schizofrenici, riscul este de 50%).
Analiznd tipul de comunicare din familiile acelor adolescenti ce pareau ntr-o mare masura expusi riscului de a deveni
schizofrenici (personalitate schizotipaIa), s-a mai aratat si ca,
Originile personalitatilor
269
dificile
n familiile n care comunicarea este defectuoasa, riscul ca adolescentii sa devina schizofreniei era mai mare, iar la cei ce ajungeau schizofrenici, reeidivele erau frecvente daca n familiile
lor existau tensiuni.
Verificarea ipotezei: atunci cnd comunicarea dintre membrii familiei devine mai buna, urmarea este o reducere a frecventei ~i duratei recidivelor persoanei schizofrenice. Totu~i
aceste studii au dat na~tere unor controverse, caci poate sa
apara ~iun efect invers: cu ct simptomele adolescentului sunt
mai grave, cu att sunt mai rascoliti membrii familiei, iar comunicarea lor se nrautate~te.
Disorders",
Bri-
270
personalitatea depresiva poate fi deosebita cu greutate de distimie, n care exista o componenta ereditara cu alte forme de
depresie.
ALE
271
272
re).
Aceste trei dimensiuni privesc relatiile cu persoanele apropiate ;ii s-ar putea crede ca sunt influentate n mare masura de
relatia mama-copil.
Si nca ceva: personalitatile dependente sunt mult mai ades
ntlnite la mezinii sau mezinele familiei sau la persoanele ce
au suferit de o maladie cronica n copilarie.
n concluzie, datele despre originile personalitatilor dificile sunt destul de fragmentare, mecanismele implicate ce tin de
genetica ;ii de mediul nconjurator deschid un cmp de cercetare captivant ce va putea fi explorat n viitor4, fara vreun a
priori ideologic.
XIV
au fost cu
consacrate
de "perCartine cantregi
este sinonim
ceea ce ntermenului
limbajul curent
nu-
mim "caracter".
Cnd vorbim de caracterul cuiva t;i spunem de pilda ca:
"Michel este foarte pesimist", ceea ce se subntelege este ca, n
diferite situatii t;i perioade ale vietii lui, nu o data, Michel a
vadit o anume tendinta de a vedea totul n culori sumbre t;i
de a se gndi la tot ce putea fi mai rau.
Vorbind despre caracterul lui Michel, ceea ce vrem sa spunem este ca acesta vede ntr-un anume fel evenimentele t;i reactioneaza la ele conform acestuia - pesimismulce va ramne o constanta a vietii sale.
Este posibil ca Michel sa t;i perceapa pesimismul ca fiind o
trasatura constanta a caracterului sau. Dimpotriva, pesemne
ca t;i nchipuie ca reactioneaza cu totul altfel, de fiecare data
n functie de mprejurari. Dar nu e singurul om care gndet;te
astfel; adevarul este ca noi percepem mult mai bine trasaturile de caracter ale celorlalti dect propriile noastre trasaturi.
Ni s-a ntmplat probabil tuturor sa-i povestim unui prieten care ne cunoat;te bine o situatie anume prin care am trecut. De exemplu, ne-am dus sa-i cerem explicatii colegului de
serviciu care clevetise pe seama noastra. Ne-am auzit nsa
prietenul raspunznd: "Nu ma mira deloc ca ai procedat n felul acesta!"
274
275
Deosebirea dintre trasatura ?i stare constituie una din temele majore ale cercetarilor ntreprinse de psihiatri ?i psihologi, atunci cnd ncearca sa defineasca o personalitate. Dar
cnd doua persoane vorbesc de personalitatea unei terte persoane, cunoscuta de cele doua, de cele mai multe ori respectivele persoane discuta necunoscnd diferenta dintre trasatura
(caracteristica constanta) ?i stare (stare trecatoare ce survine n
functie de circumstante). De exemplu:
,,- Michel e mare pesimist (trasatura de caracter).
- Nu, deloc, doar ca nu ?i-a revenit dupa divort (stare trecatoare).
- Nu, nu, de cnd l ?tiu e a?a (trasatura).
- Gre?e?ti, n studentie era un petrecaret (stare)!"
Acest exemplu suscita nsa o ntrebare: n timp nu s-ar fi
putut oare schimba personalitatea lui Michel? Tnar fiind, era
ntr-adevar un petrecaret (trasatura), acum nsa a devenit iremediabil un pesimist (trasatura). Vom vedea ca nu este deloc
exclus ca unele trasaturi de personalitate sa se schimbe cu
timpul.
Foarte bine, veti spune: prin urmare, exista ceva ce se cheama personalitate sau caracter si care ramne aproape constant
pe tot parcursul vietii. Dar cum sa definesti pentru fiecare ins
n parte? Fiecare individ are attea fatete diferite! Cum sa faci
diferenta ntre ceea ce se schimba de-a lungul vietii si ceea ce
ramne neschimbat ntr-o personalitate? Nu ncape ndoiala
ca-i o sarcina dificila; de altminteri, nca din Antichitate, omul
s-a preocupat de aceste chestiuni.
276
Snge
Limfa
Fiere galbena
Fiere neagra
TIPUL DE PERSONALITATE
I
Sanguin
I Limfatic
I Bilos
i
Melancolic
C."""i\CTERISTICI
I
Dinamic, emotiv
I
I
1
Lent, impasibil
Coleric, trist
Taciturn, pesimist
337-341.
ist
277
tegorii, atleticul si displasticul (pe care natura nu l-a prea rasfatat), obtinnd, astfel, patru mari tipuri de personalitate.
Cele patru mari tipuri de personalitate
dupa Kretschmer (1925)
!
FlzrCUL
coleric
simte
zentare
inferior
Dezvoltare
dese Vito
Lat
n
umeri,
ROL
N
FILME
Lino
PERSONALITATE
Scund
celorlalti
sislab
de
Nici
oVentura,
repreHarvey
Keitel
Impulsiv,
Inalt
siDanny
II Astenic,
veI Expansiv,
sel,
spontan,
I Gerard Jugnot,
pasibil, visator Rezervat,
Clint Eastwood
im- IJean Rochefort,
--
2 78
ABORDARILE
DIMENSIONALE
ALE PERSONALITATII
Sa ncepem cu o comparatie: eu, de pilda, clasific masinile n functie de marca si modelul lor. Este o clasificare categoriala, n care voi regasi modelele fiecarei marci de autoturisme. Dar mai pot clasifica masinile si altfel: notndu-Ie
de la O la la, n functie de unele caracteristici, precum: fiabilitatea, confortut cheltuielile de ntretinere etc. Aceasta
este o abordare dimensionala, care nu tine cont nici de marca, nici de modelul masnii, ci ia n calcul doar calitatile acesteia. Iar revistele de automobilism utilizeaza ambele tipuri
de clasificari, caci performantele unui autoturism de oras si
cele ale unui autoturism de teren, de pilda, difera. n vederea unui test comparativ, vom grupa autoturismele urbane
ntr-o singura categorie, apoi le vom aplica o clasificare dimensionala.
279
ncercarile de a raspunde acestor doua ntrebari fac obiectul unei 9tiinte: psihometria, respectiv abordarea cantitativa a
personalitatii. Aceasta este o 9tiinta aparte, bazata pe observatii 9i statistici, ale carei rezultate sunt facute cunoscute prin
articole mai degraba ermetice. Nu vom ncerca sa va explicam
metodele folosite de aceasta 9tiinta, ci doar sa va oferim o serie de exemple de clasificari dimensionale, care va vor convinge asupra amestecului de imaginatie 9i de rigoare de care dau
dovada cercetatorii.
Unul din pionierii clasificarilor dimensionale a fost psihologul american R.B. Catell, care a aplicat statistica la studiul
psihologiei. Catell a nceput prin a studia toate cuvintele din
limba engleza folosite pentru a descrie caracterul: acestea erau
n numar de patru mii cinci sute! Regrupnd sinonimele, numarul cuvintelor a fost redus cam la doua sute. Apoi, evalund mii de subiecti prin prisma acestor adjective 9i analiznd
rezultatele din punct de vedere statistic, Catell a sesizat ca, n
cadrul evaluarilor, unele adjective apareau mereu asociate, altfel spus, ele evaluau aceea9i dimensiune a caracterului. Evalund personalitatea, s-a mai redus numarul acestor adjective. Dupa mai multi ani de cercetari, Catell 9i echipa lui de
psihologi 9i statisticieni au izbutit sa identifice 9aisp:ezece trasaturi de personalitate, ce pot fi evaluate la fiecare individ,
printr-un test, intitulat 16PF. Elaborat n anii cincizeci, acest
test continua sa fie utilizat 9i n prezent.2
DIMENSIUNILE
TESTULUI 16PF
retras
mai putin inteligent
instabil emotional...
submisiv
rezervat
oportunist
2
sociabil
foarte inteligent
stabil emotional
au toritar
entuziast
consecvent
280
timid
pu ternic
ncrezator
pragmatic
deschis
placid
conservator
dependent
impulsiv
relaxa t
neinhiba t
.fragil
suspicios
imagina tiv
.ipocrit, retras
agitat, nelini~tit
radical
.independent, nestapnit
stapnire de sine
'"
tensiona t
La fiecare dimensiune subiectul obtine o nota intermediara ntre cele doua caracterizari extreme.
Exercitiu: un joc de societate,
pentru a te "enerva ca ntre prieteni"
Scrieti pe o foaie de hrtie cele ~aisprezece dimensilUli ale
testului si, la fiecare linie, schitati cinci rubrici libere, ntre cele
doua caracteristici extreme. Cereti-i cuiva din cei apropiati sa
faca o evaluare asupra voastra, bifnd o casuta la fiecare dimensiune. Concomitent, va veti face propria evaluare. Apoi,
veti compara evaluarea facuta de prietenul vostru cu autoevaluarea voastra. Discutati diferentele si ncercati sa aflati motivatia lor. Dupa care, veti inversa rolurile. Gnditi-va totusi
la un posibil arbitru.
Clinicienii din ntreaga lume recurg la testul ?vL'vIPI- Minnesota Multiphasic Personality Inventory. Acest test a fost elaborat prin anii treizeci de catre Hattaway si Mckinley, si recent
a fost revizuit3. Testul exploreaza zece componente ale personalitatii, recurgnd la mai bine de cinci sute de ntrebari asupra propriei persoane, la care subiectul trebuie sa raspunda
prin "adevarat" sau ,,fals". Printr-o seama de analize statisti3
H.r. Kaplan, B.J. Sadock, JA Grebb, "Psychology and Psychiatry: psychometric and Neuropsychological
Testing", in: Synopsis of Psychiatry,
7e ed., Baltimore, Williams Wilkins, 1970, pp. 224-226.
281
Castan
LagaEe
Profesorul
T<-:.rnesol
As:erix
Mickey
Obelix
I;o,'TROVERTIT
Avereli DaI:on
Str
TIntin
Lucky
Luke
EXTROVERTIT
Donald
um~
'ul C'ognon
le'
INSTABIL
apltanUi
(NEVROTIC)
282
c.R. Cloninger "A Psychobiological Model of Personality and Character", Archives of General Psychiatry, 1993, 50, pp. 975-990.
283
284
DIFICILA?
285
tentionati oamenij cu totii ma vor considera de ndata obositorj penibit eu nsumi ma voi simti vesnic tensionat sij fara ndoialaj voi rata ocazia de a lega amici tii sau de a ncheia o afacere buna. n cazul acestaj propria nencredere ma face o
autentica "personalitate dificila".
Deci, s-ar putea spune ca o personalitate devine dificila
cnd unele trasaturi ale caracterului sau sunt mult prea accentuate sau rigide, inadaptate situatiilorj cauznd, astfel, suferinta propriei persoane sau celuilalt (sau amndurora).
Aceasta suferinta constituie un criteriu n diagnosticarea
personalitatii dificile. Un prim obiectiv al acestei carti a fost
acela de a va ajuta n confruntarea cu o personalitate dificila
din propriul vostru anturaj, familial si profesional.
Dar mai exista si un al doilea obiectiv: si acesta ar fi de a
va ajuta sa va cunoasteti si sa va ntelegeti mai bine, n cazul
n care sesizati n propria persoana unele trasaturi ale personalitatilor dificile pe care vi le-am nfatisat.
Astfelj la fiecare capitol exista o serie de ntrebari care va
vor face sa reflecta ti asupra propriei voastre personalitati.
Aceste ntrebari nu constituie un test diagnosticj cij mai curnd, un subiect de reflectie asupra voastra.
DIFICILE?
286
287
pnmI.
Prin urmare, clasificarile prezinta un anumit interes. Ele
sunt necesare oricarei stiinte a naturii, fie ca 'e vorba de studiul norilor, al fluturilor, al maladiilor sau al caracterelor.
sA NTELEGI, SA ACCEPTI,
SA POTI FACE FATA PERSONALITATILOR DIFICILE
La fiecare tip de personalitate dificila am ncercat sa va explicam n ce fel el sau ea se percepe pe sine, dar si pe ceilalti.
Cnd veti fi nteles punctul ei (lui) de vedere asupra lumii si
asupra propriei persoane, unele din conduitele ei (lui) va vor
deveni explicabile.
Acest demers trimite la o abordare recenta, aflata nca n
plina expansiune, utilizata n psihoterapiile cognitive: atitudinile si comportamentele noastre vor fi determina te de cteva
convingeri esentiale, dobndite din copilarie. De pilda, principala convingere a personalitatii paranoice va fi IINu pot sa
ma ncred n nimeni, toti vor sa-mi faca numai rau!" De aici
decurge o ntreaga gama de atitudini circumspecte si de comportamente ostile, care constituie un fel de consecinta logica
a convingerii fundamentale. Am ncercat, la fiecare tip de personalitate, sa evidentiem cazurile n care una sau mai multe
convingeri erau cele care conditionau comportamentul subiectilor. n ultimul capitol al cartii veti gasi un tabel rezumativ.
Atunci cnd sustinem, n cadrul seminariilor noastre, necesitatea acceptarii personalitatilor dificile, suscitam deseori
n rndul auditoriului dezaprobarea si dezacordul. Cum ai putea accepta asemenea personalitati, cnd nu o data comportamentullor se vadeste a fi intolerabil si inacceptabil? Ceea ce
noi va cerem este nu o acceptare pasiva, care i-ar oferi personalitatii dificile libertatea de a va face rau, de a va prejudicia
(si adesea de a-si face si siesi rau). Mai curnd e vorba de a-i
accepta existenta n calitatea ei de fiinta umana. Ceea ce nu va
va retine sa va si protejati.
288
nca O comparatie. Sunteti n vacanta, la mare, si ati planificat pentru a doua zi o excursie cu vaporul. A doua zi nsa,
cnd va treziti, vedeti ca cerul este nnorat si sufla un vnt puternic. Va simtiti nciudati, si totusi nu veti avea o rabufnire
de furie doar pentru atta lucru; s-ar putea spune ca vi se pare
natural ca la mare sa fie si vreme urta. Asta nu va va mpiedica sa va adaptati situatiei si sa faceti altceva n acea zi. Ei
bine, personalitatile dificile sunt aidoma fenomenelor naturale: exista dintotdeauna si vor continua sa existe de-a pururea.
A te revolta ar fi la fel de lipsit de sens, cum ar fi si daca te-ai
mnia pe vreme ori pe legile gravitatiei.
Iata t'i un motiv pentru care ar trebui sa acceptati personalitatile dificile: acestea n-au nici o vina de a se fi nascut cu o
asemenea fire, nu si-au ales singure tipul de personalitate.
Amestec de ereditate t'i educatie, ele au dezvoltat comportamente care, cel mai adesea, nu le reusesc t'i de care, am putea
spune, nu sunt complet responsabile. Cine ar alege deliberat
sa fie excesiv de anxios, de impulsiv, suspicios, mult prea dependent de ceilalti sau obsedat de detalii?
O respingere n-a ameliorat niciodata starea cuiva, cu att
mai mult cu ct e vorba de oameni cu probleme. Faptul de a-i
accepta constituie adesea un prim pas necesar pentru a-i determina sa-t'i schimbe unele comportamente.
Daca veti reusi sa ntelegeti mai bine personalitatile dificile, sa le acceptati (n sensul n care ntelegem noi acest cuvnt),
atunci veti reusi sa faceti fata mai bine problemelor pe care le
ridica, veti putea sa le "dibuiti", veti capata un "simt" al personalitatilor dificile. n aceasta carte noi v-am oferit cteva ndrumari cu privire la fiecare tip de personalitate. Sunt sfaturi
izvorte din exprienta noastra de psihiatru, de terapeut, dar
si de fiinte umane care se confrunta cu dificultatile inerente
ale vietii n comun ...
Concluzie
Personalitatile
, dificile
si
, schimbarea
"M-am urt mai nti, apoi m-am venerat;
dupa care am mbatrnit
mpreuna."
PAUL VALERY
Atraice corespunde
nseamna
A TE SCHIMBA
290
ce am sa fac data viitoare ... " Prin aceste cuvinte, si cu pesimismul ce-i caracterizeaza ntreaga opera, scriitorul italian
Cesare Pavese pune n lumina un adevar crud: este cumplicat
de greu sa-ti schimbi propria personalitate. Toate epocile si
limbile abunda n proverbe ce oglindesc acelasi lucru: ,,0J-ai
cum sa te nasti din nou", ,,?\,havul din fire n-are lcecuire".
Cum sa explici ca mintea umana, care poate compLme simfonii si trimite nave cosmice pe Marte, se dovedeste cu totul neputincioasa cnd e vorba de a modifica unele deprinderi comportamentale? Fara ndoiala, sa-ti schimbi felul de a fi
reprezinta cea mai dificila tentativa posibila. Si lucrul acesta
este valabil si n cazul unor personalitati de exceptie: un studiul extrem de interesant facut pe circa trei sute de oameni celebri din ultimele doua secole a stabilit ca, n rndurile acestora, proportia de personalitati dificile, ca sa nu spunem
patologice, este mare. Se re gasesc aici si multe din gloriile
noastre nationale, precum Pasteur si Clemanceau. Acesti barbati, care au putut schimba cursul istoriei, al stiintelor sau al
artelor, nu-si putusera schimba nsa propriul caracter. Dar, la
urma urmei, nu a contribuit, oare, si acest caracter la gloria
lor? Ar fi rezistat, oare, creativitate a unor mari artisti la o psihoterapie sau la un tratament antidepresiv adecvat? Daca
Churchill n-ar fi fost nzestrat cu o personalitate dificila accentuata t'i cu alcoolismullui, ar fi dat oare dovada de aceeasi hotarre n fata lui Hitler t'i a amenintarii naziste?
Dar daca personalitatile dificile se pot dovedi a fi utile n
circumstante neobit'nuite, cea mai mare parte a timpului ele
se dovedesc putin adaptate vietii cotidiene ... Din ce motive,
oare, este att de dificil sa te schilnbi?
291
292
2 93
294
295
Egc:-sintonie si ego-distonie
In psihiatrie si psihologie, pe lnga simptomele n sine,
felul n care indivizii si percep propriile dificultati, si le
accepta sau nu, are o mare nsemnatate. n unele cazuri,
respectiva persoana va fi stnjenita de propriile ei defecte:
subiectul deprimat se va revolta mpotriva propriei incapacitati de-a actiona, fobicul se va simti rusinat de temerile sale etc. Individul percepe un caracter intru ziv al problemelor sale, care-l determina sa actioneze ntr-o maniera
ce nu corespunde propriilor valori sau acelei imagini pe
care ar vrea sa o aiba despre sine. Este constient de caracterul rigid al conduitelor sale si ar vrea sa se dezbare de
ele. O raportare de acest tip la propriile simptome este numita "ego-distonica".
Invers, o atitudine mai toleranta fata de propriile hliburari,
ce oscileaza ntre ignorare si acceptare, este numita "ego-sintonica". Subiectul si considera aspectele negative problemc:.tice ca parte integranta a personalitatii sale, corespunzl1d mai
mult sau mai putin propriilor valori sau viziuni asupra lumii.
Iar atunci, motivatia schimbarii este mai mica dect la
"ego-distonie". De pilda, tabacologilor le este bine Clmoscut
acest fenomen si stiu ca pacientii lor nu vor fi cu adevarat gata
de "ntarcat" dect atunci cnd vor fi "motivati", adica n momentul n care propriul comportament tabacic le va deveni indezirabil. Nu are nici un rost sa ncerci sa te lasi de fumat, cta
vreme n-ai trecut de la un tabagism ego-sintonic, la unul
ego-dis tonic. Ceea ce nu garanteaza succesul, dar l face totusi
posibil. ..
Majoritatea personalitatilor dificile sunt ego-sintonice. De
unde si rezistenta lor la schimbare. Rareori se ntmpla ca un
subiect cu personalitate dificila sa fie motivat sa se schimbe.
De multe ori, e necesara presiune a celor apropiati, a mprejurarilor sau o succesiune de dificultati si esecuri (o depresie, de
pilda), pentru ca respectiva persoana sa si puna o serie de ntrebari asupra ei si sa-si reconsidere propriile atitudini. Poate
pentru ca sufera mai mult din pricina propriilor atitudini,
unele tipuri de personalitati dificile (anxioase, depresive, de-
296
pendente) si constientizeaza, uneori mai mult dect altele (paranoice, narcisice, Tipul A), propria lor tulburare.
297
parcursul lucrarii, dar iata cteva care sintetizeaza principalele aspecte ...
sA NTELEGI SI SA ACCEPTI
De regula, un subiect cu o personalitate dificila nu se comporta ntr-o maniera problematica din placere, ci din teama:
aceasta personalitate dificila e stapnita de teama de a fi abandonata, nenteleasa, agresata, de a fi ori de a-i pune pe cei
dragi n pericol. .. Daca nu e9ti atent la acest prim considerent,
daca nu ntrezare9ti vuh1erabilitatea n spatele acelei atitudini
incomode, vei urma calea ce duce drept spre conflicte sau nentelegeri. Sa-I ascultam pe Simon, patruzeci 9i noua de ani,
arhitect.
Narcisismul unuia din colegii mei ma agasa la culme. El facea
totul sa atraga atentia clientilor, fii sa apara "garnisit" cu tot soiul
de merite n fata lor; considera ca totul i se datoreaza lui fii ca, n
ceea ce l privefite, mi era dispus safaca nimic pentru ceilalti. La nceput, conflictele noastre erau frecvente. Mai apoi nsa, am descoperit ca nu era deloc att de sigur pe el cum parea. De fapt, el cauta sa
se convinga ca le era superior celorlalti. La un moment dat am fost
tentat sa i-o spun verde n fata, sau sa nu-i mai dau deloc o serie de
informatii importante. Mi-am dat seama nsa ca asta nu ar ajuta la
nimic. $i atunci, am avut nifite explicatii cu el, iar eu am trasat unele limite, am specificat ce anume tolerez fii ce nu, fii conlucrarea a devenit posibila: el fitie pna unde poate merge iar eu admit sa-I las pe
el sa se ocupe de unele detalii. Faptul de a-i fi sesizat racila m-a ajutat sa-I nteleg fii sa-I suport mai bine. $i, n cele din urma, mi-am
dat seama ca aveam ceva de nvatat de la el, fii ca n unele privinte
nu grefiea: de pilda, ca uneori trebuie sa te pui n valoare, sa ncerci
sa te evidentiezi; eu, care pna atunci fusesem ncredintat ca valoarea ti este cunoscuta chiar daca rami n umbra ...
Nu trebuie confundata o asemenea comprehensiune cu la9itatea sau cu indiferenta. Si nici nu trebuie sa genereze atitudini ce tin de o "psihologie de tejghea", presarate de ceea ce
unii psihologi numesc "interpretari salbatice": "Sarmanul meu
298
prieten, daca te comporti n felul asta, nseamna ca ai o problema seioasa care presupun ca vine din copili'.ria ta ... " Faptul de a-l accepta pe celalalt conduce, n final, la o reflectie asupra propriei persoane: cum se face ca nu toleram cutare sau
cutare comportament la care altii nu reactioneaza att de puternic ca noi? n virhltea carora din propriile valori reactionam
astfel? Si prin ce sunt aceste valori superioare celor ale persoanei pe care pretindem ca ncercam s-o facem sa se schimbe?
Ce am putea nvata de la subiectul cu o personalitate dificila,
care, ca toti de altfel, are ;oipartile lui bune? ::\"eplacerile pe
care ni le pricinuiesc ;;i aprecierile facute asupra personalitatilor dificile sunt o marturie a propriilor slabiciuni. Cum scria
malitios Paul Valery: "Tot ce spui vorbe;ote despre tine. Mai cu
seama cnd vorbe;;ti despre altul."
sA RECUNOSTI DIFICULTATEA
PE CARE O IMPLICA SCHIMBAREA
299
cu copiii lui ... Brusc, ncepusem sa ma tem ca nu cumva fiul nostru sa aiba de suferit cu un tata att de rezervat. n primele luni, i
faceam o multime de reprosuri, dar cu ct l certam mai mult, cu att
parea ca se blocheaza mai tare. Apoi m-am linistit si m-am gndit
ca ar fi mai bine sa-I las n pace. La urma urmei, fusese singurul copilla parinti si nu stia nimic despre bebelusi. Nu-i mai faceam observatii, nu-i mai dictam cum sa se poarte cu fiul nostru. Dar ma
aratam ncntata cnd se comporta asa cum doream. ncetul cu ncetul s-a schimbat, a "crescut" o data cu baiatul nostru, care acum
are trei ani, si adora tatal si stie ca si acesta l iubeste; sotul meu a
nvatat cum sa-i arate fiului sau ntreaga afectiune si amndoi par
sa se nteleaga de minune. Iar sotul meu a devenit ceva mai extravertit si cu restul familiei ...
O alta regula importanta va fi aceea de a accepta schimbarile imperfecte sau incomplete: felul de a fi al personalitatilor
dificile rezida ntr-o istorie personala (t;i uneori ntr-un temperament biologic) pe care ar fi atunci absurd sa doret;ti sa-I
"corijezi" n proportie de 100%. Iata ce ne povestet;te Yanne,
patruzeci t;i doi de ani, salariata:
Colega mea de birou este o maniaca. Vrea ca totul sa fie la 10cuI lui, sa fie totul aranjat dupa cum doreste ea. Cum suntem n
acelasi birou si materialul cu care lucram este acelasi, la nceput,
cnd abia ma angajasem la aceasta firma, eu si colega mea aveam
mari conflicte. Izbutise sa o ngemmcheze pe cea de dinaintea mea,
dar cu mine nu i-a mers! n opt zile ajunsesem la razboi! Trebuia sa aranjez totul cum voia ea, sa respect un anumit orar, sa refac totul la cea mai mica greseala ... Un adevarat sclavaj. Ma revoltam, i spuneam ca e pisaloaga. Mai apoi m-am potolit, dupa
ce ma ncercase chiar gndul demisiei. Am decis sa negociez cu
ea, nsa treptat; ceea ce n-a fost greu, o data ce am constatat ca
avea si calitati: era serviabila si binevoitoare, daca-i respectai tabieturile si maniile. Poti conta pe ea si asta mi prinde bine, caci
eu sunt cam cu capul n nori. De mai multe ori s-a ntmplat sa
ma ajute sa ies din situatii profesionale delicate. Si atunci ma arat
mai toleranta fata de unele din maniile ei, fata de cele ce nu incomodeaza prea tare. Si nici ea nu mai cauta sa-mi impuna regulile ei. Deocamdata, ne ntelegem ...
3 O O
Cnd vrei sa faci pe cineva sa se schimbe, principala ntrebare ce se ridica este: "n numele a ce l presezi sa-si schimbe
felul de a fi?", "Ce drept am sa stabilesc ce e bine si ce e rau
si sa-i impun eu sau sa-i sugerez asta celuilalt?" Raspunsul
este simplu: nu trebuie nfatisate lucrurile n lumina asta, chiar
daca un anume fel de a fi pare sa prezinte o serie de avantaje
(sa fii maleabil si nu rigid, optimist si nu pesimist, autonom
si nu dependent ... ). Orice demers normativ sau moralizator
nu-si va dovedi o prea mare eficienta n a-l motiva pe celalalt
sa se schimbe. n primul rnd, pentru ca nimanui nu-i place
sa fie tratat ca un copil caruia-i spui ce e bine si ce e rau. n al
doilea rnd, pentru ca viziunea personalitatilor dificile asupra
lucrurilor este mult prea rigida si normativa, si tocmai aceasta este problema lor: ele actioneaza mai mult dupa propriile
reguli, prestabilite, dect n functie de situatiile sau persoanele cu care se confrunta.
Asa ca este inutil sa supralicitam prin norme suplimentare, deoarece se poate ntmpla ca ele sa le ntoarca n propriul
lor avantaj ("Mi-ai spus ca nu trebuie sa le cer altora parerea,
ei bine, iata rezultatul...") sau le vor caricaturiza ("Daca-n casa
asta nu ai voie sa faci nici un fel de comentarii, eu n-am sa mai
spun nimic ... "). Motivatia de schimbare variaza n fiecare caz
n parte: subiectul cu o personalitate dificila si va schimba atitudinile cnd ceilalti i vorbesc sincer, fara urma de agresivitate, despre problemele pe care el le genereaza. Iata de ce, cum
am ncercat sa aratam pe tot parcursul acestei lucrari, e mai
bine sa vorbetiti de propriile trebuinte, dect de obligatiile interlocutorului, sa pornesti de la situatii concrete, dect de la
tot felul de principii marete, sa vorbe titi de comportament si
nu de persoana, sa descrii si nu sa condamni etc. Iar marturisirea Marinei, treizeci tii trei de ani, casnica, vine sa confirme
acest lucru.
Gelozia sotului meu nu cunoa~te masura, a~a ca, vreme ndelungata, disputele violente erau ingredientul constant al casniciei noastre. i spuneam atunci ca e nebun, ca delireaza, "ca tre-
3 O1
ESENTIALE
Anturajul personalitatilor dificile, mai cu seama persoanele apropiate s;ifamilia, vor fi tentate sa c~deze la exigentele
acestor personalitati si sa le faca jocuL .. Intr-adevar, presiunea este constanta, iar n cazul n care refuzi sa i te supui, ea
spores;te n intensitate: accesele de furie, mbufniri, lacrimi,
culpabilizare ... Dar, daca veti ceda de prea multe ori, personalitatea dificila va fi convinsa ca-i suficient sa insiste, pentru
a obtine ceea ce doreste. E un lucru de care evident ca si va
aminti de fiece data ... Sa o ascultam pe Nicole, s;aizeci si unu
de ani, pensionara.
Una din nurorile mele are o fire extrem de autoritara ?i, atunci
cnd ne strngem cu totii, ea monopolizeaza ntreaga conversatie.
De fiecare data reu?e?te sa-i exaspereze pe toti, caci nu pridide?te
cu sfaturile ?i ?i tot lauda sotul ?i copiii, ce nu au seaman n inteligenta ?i frumusete, pare sa zica ea. n plus, nu suporta sa se
faca vreo observatie, iar cnd e vorba de propria ei persoana, simtul umorului efoarte redus. Toti ceilalti din familie i fac jocul un
pic din obi?nuinta, un pic din la?itate, sau pentru a evita orice
3 O2
discutii, caci daca ceva nu-i este pe plac, numaidect se mbufneaza, ~i n-o mai vedem saptamni ntregi. Odata nsa, sotul celei mai
mici dintre fiicele mele, intrat de curnd n familia noastra, s-a enervat, ~i i-a cerut sa-~i pastreze sfaturile pentru ea, sa nu mai dea lectii de pedagogie. Ea s-a suparat, iar vreo ~ase luni nu ~i-a mai facut aparitia. Cu totii au fost de parere ca ginerele meu mersese cam
prea departe, ~i chiar el ~ifacea o multime de repro~uri. Cum consideram ca procedase cum trebuie, am fost de partea lui de la bun
nceput, chiar daca ntreaga poveste ma ntristase. ntr-adevar, cnd
nora mea a reaparut la reuniunile familiale, am constatat cu totii
ca era mult mai rezervata, mai putin pretentioasa. Cred ca-i prinsese bine lectia. Noi evitam sa-i facem observatii, iar ea, de atunci,
se abtine sa-i critice la tot pasul pe ceilalti ...
, schimbe
RECOMANDABIL
comportamentul
mite
totul balta
ebuinte
si
lintele
dificigresiva
sa-?i
inta
aspecteAcceptati
o schimbare
ce temeri
as- Trasati
o imagine
claraincoma pro-I
proAcceptati
o schimbare
NERECOMANDABIL
Sa
faceti
ceti
lecredeti
jocul
compatimiti
ori sa
saviziule
nea
chestiune
asupra
de
lumii
rea-vointa
n
tot
cesafac
si
lasati
pretindeti
perfectiunea
vreti
lemorala
Sa
caschimbati
eapoi
vorba
defa-o
rapida
Sa le pretindeti o schimbare
3 O3
PSIHIATRIE SI PSIHOLOGIE
Confruntarea ntre psihiatri (ori psihologi) ?i personalitatile patologice se poate produce n diferitele circumstante. Cea mai frecventa este aceea n care un pacient vine sa
consulte un psihiatru (ori psiholog), pentru o alta problema:
s-ar parea ca ntre 20 ?i 50% din persoanele ce apeleaza la
un psihiatru sufera de tulburari de personalitate2. Aceste
persoane solicita tratarea consecintelor acestor tulburari: depresii, stari de anxietate, alcoolism etc. n alte cazuri, nu pacientul e cel ce se adreseaza unui specialist, ci persoane din
anturajul pacientului, nelini?tite ori istovi te de comportamentul acestuia. Iar psihiatrii sunt obi?nuiti cu situatii de
acest fel, n care, de multe ori, sunt alertati de telefoane, ce
au toate cam acela?i mesaj: "Nu ?tiu ce sa ma mai fac, el (ea)
nu vrea sa faca un consult, dar comportamentul lui (ei) ne-a
,
facut viata, infernala; ce e de facut?" n fine, mult mai putini
sunt pacientii care se decid sa consulte un specialist cu sentimentul ca au o problema de personalitate ?i ca lupta mpotriva a ceva ce-i depa?e?te.
De putina vreme psihiatria se ocupa de personalitatile propriu-zis dificile, ?i asta n ciuda faptului ca n rndul ntregii3
populatii, procentul acestora este de 10 pna la 15%. ntr-adevar, personalitatile patologice se dovedesc pacientii greu de
tratat: cnd sunt anxio?i, ori deprimati, rezultatele terapeutice nu sunt att de bune ca n cazul pacientilor ce nu prezinta
tulburari de personalitate (ceea ce lezeaza narcisismul terapeutilor). Dar, de ctiva ani, tot mai multe studii au fost consacrate perfectionarii prin care s-ar putea veni n sprijinul acestor personalitati, fie ca e vorba de tratamente medicamentoase,
fie de psihoterapii.
2
G. De Giorlamo,
1993.
3 O4
Medicamente si personalitate
Cnd e vorba sa li se prescrise medicamente psihotrope,
unii pacienti se arata reticenti, sunt stapniti de teama de a nu
le fi astfel transformata personalitatea. Antidepresivele sau
tranchilizantele vor schimba efectiv viziune a despre lume a subiectilor anxiosi, de pilda; acestia vor fi ntr-o mai mica masura afectati de propriile nelniisti, sub efectul benzodiazepnelor; confruntati cu unele evenimente, deprimatii vor dovedi
mai putn pesimism sau deznadejde, sub efectul antidepresivelor. Desi schimbarile sunt de-a dreptul spectaculoase uneori,
subiectii supusi unor asemenea tratamente nici nu realizeaza
ca propria lor personalitate a fost modificata. Ci au numai sentimentul ca au fost usurati de suferintele lor, ceea ce deja nseamna enorm, sau ca au redevenit ei nsisi.
Dar lucrurile s-au complicat de ctiva ani, o data cu aparitia unor noi produse, antidepresivele asa-zis serotoninergice
(numite astfel datorita actiunii lor asupra serotoninei, un important neurotransmitator cerebral). Extrem de eficiente n cazul tulburarilor depresive si a unor tulburari anxioase, aceste
molecule par sa actioneze modificnd si unele trasaturi de personalitate, precum o excesiva vulnerabilitate la critici n cazul
personalitatilor evitante, dar mecanismele prin care dovedesc
o att de mare eficienta sunt insuficient cunoscute, iar eficacitatea acestor medicamente variaza de la un subiect la altul.
Dat fiind entuziasmul exclusiv produs de aceste tratamente,
dar si nsemnatatea mizelor ce erau n joc, problema de a sti
daca o seama de medicamente pot transforma ntr-adevar personalitatea a animat societatea psihiatrica.
n prezent, studiile sunt nca putine, ceea ce face sa nu
existe certitudini. Trebuie totusi specificat ca studii recente
consacrate biologiei temperamentelor ar putea fi considerate
semne prevestitoare ale unei evolutii n materie de tratamente medicamentoase n tulburarile de personalitate4. Se ridica nsa o seama de probleme etice. Trebuie, oare, accepta te
moleculele pentru propriul echilibru, asa cum am sfrsit prin
4
3 O5
3 O6
Andre
ificarea
simpimLE relatia
SI COGNITIVE
ubiacente
eamentelor)
tulburari
(ceea
si pe
dintre trecut si prezent
i elemente
personale
nedeterminate
utine
informa- Orientate spre retrairea si commodificarea
TERAPII
COMPORTA'v1ENTAnoi
Orientate
Terapeut
cu va
problemele
competente
interactiv
spre
actuale
dobndirea
n
confruntarea
unor
structuri
terapie
simptomelor
cifice
Obiective
despre
psihice
si
durata
si
tulburari
conduitelor
profunde)
determinate
si despre
(ceea
Obiectiv
principal:
modificarea
Terapeutul
ofera
informatii
spece
permite
modificarea
/lacum/l
S.M. Stosky et colI, /lPacients Predictors of Respanse ta Psychatherapy and Pharmacotherapy: Findings in the NIMH Treatment of Depres-
3O 7
rndul pacientilor deprimati, arata ca aceia care prezentau tulburari de personalitate raspundeau mai bine la terapiile cognitive dect la antidepresive.
Mai trebuie mentionat ca unele forme de psihoterapie,
cvasinecunoscute n Franta, pot fi eficiente n tratarea tulburarilor de personalitate. Este cazul" terapiilor interpersonale", al caror postulat de baza este acela ca disfunctia relatiilor
interpersonale constituie principala sursa a problemelor unora din subiecti ?i ca o serie de interventii, destinate a mari capacitatile relationale ale subiectului (deprinderea unor schimbari gratifiante cu propriul anturaj, girarea eficienta a
conflictelor ?i problemelor relationale) pot atenua respectivele probleme. Aparute la nceputul anilor ?aptezeci, rod al cercetarilor psihiatrului american de origine elvetiana, Adolf Meyer, terapiile interpersonale subliniaza rolul esential pe care
l joaca adaptarea individului la mediul sau. La origine, terapiile interpersonale au fost elaborate ?i utilizate pentru tratarea subiectilor deprimati, nsa par a fi ndeajuns de bine adaptate ?i n cazul personalitatilor dificile6. Aceste terapii au avut
un ecou favorabil dincolo de Atlantic, unde integrarea armonioasa a individului ..npropriul sau mediu relational constituie miza fundamentala a oricarei psihoterapii.
Obiectivele terapiei interpersonale sunt de a-l face pe pacient sa realizeze ca:
- E preferabil sa-;;i identifice sursele propriei insatisfactii
relationale: adesea, starile depresive tin de experiente afective, nepercepute ca atare, uneori, de subiectul nsu;;i; de pilda, deziluzia de a nu fi fost invitat la o petrecere se va preschimba rapid n resentiment, mascnd suferinta resimtita
initial.
- Sa ncerce sa-;;i schimbe reactia obi;;nuita la situatii problema: pacientii deprimati pot deveni uneori egocentrici, ignornd
trebuintele ;;ipostura n care se'poate afla celalalt. De pilda, un su-
3 O8
Terapiile cognitive
Sa presupunem ca va aflati ntr-un restaurant si asteptati pe
cneva. La o alta masa, cneva va priveste pe furis, nsa staruitor. ntr-o asemenea situatie, n mintea voastra se poti ivi tot
felul de gnduri: pozitive ("cred ca ma place"), negative
("gaseste ca as fi cam urt"), neutre ("mi aminteste de cineva"). Aceste gnduri ce ti vin n minte constituie ceea ce se
cheama cognitii, cu alte cuvinte, acele gnduri ce ti vin n minte automat, ca raspuns la acele situatii cu care te confrunti n
viata. Aceste cognitii stau marturie felului n care percepem si
interpretam lumea nconjuratoare. Este ceea ce au sesizat si
stoicii, acum doua mii de ani, cnd scriau, ca Marc Aureliu:
7
3O 9
(emotii. comportamente,
discurs interior)
EVALUAREA
COGNITIVA
A SITUATIEI
,INTELOR
"trebuie
altfelmari
tesa
poti
fii
unor
peasa
31 O
PERSONALITATE
REGULI
PROPRII
CONSTELATIA
ce
fisa
mai
"lumea
"trebuie
orice
maepoate
plina
problema
de
anticipez
pri-rau"
si tot
sa
astept
mereu
la
311
Histrionica
Obsesionala
"trebuie sa controlez
totul" "trebuie sa respecti regulile n tot ce
faci"
Narcisica
Schizoida
"nu sunt ca toti cei- "e mai bine sa fiu sinlalti" "viata sociala e gur si sa nu am relatii
izvorul tuturor com- intime"
plicatiilor"
Comportamente
de Tip A
3 12
fac
oma
sanuverde
n"ceilalti
trebuie
direct
nsa"
"nu
cnd
nu"
"cnd
nu
devreme"
"trebuie
sa i de gnd sa cenu
dezvalui
voi
fi
la
n
naltime"
fata
celorsa
fiu
la
naltime"
esti
oneputincios
persoana
deprea
acord
incu
ceva,
lalti"
"trebuie
ma
trebuie
blema,
sa
trebuie
ma
mpotrisa
caut
muncesc
din
greu
ca
sitrebuie
"te
bucuri
mereu
sa
te
opui,
inI dez,
stiu
tin
perfect
de-o
cnd
parte,
altfel
"ne-am
nascut
numai
I "sunt
"sunt
sisa
Iprea
"n-am
"merit
mai
mult
de
la
se
cuvine
multa
"daca
apare
vreo
prode
ndata
ajutor"
"nu
I
u
sa
domiim"
"nu
mi
cu
adevarat,
sivi,
daca
i
sunt
competent"
putervesc
celorlalti"
alti
pot
despinge"
r
da
seama
cu
mult
mai
previata"
anta
I Depresiva
Scenarii stereotipeo o.
De obicei, anturajul personalitatilor dificile e frapat de caracterul repetitiv al comportamentului acestor subiecti; paranoicul,
a carui viata e o succesiune de dispute ;;i conflicte, histrionicul
care n mod regulat trece de la idealizare la deceptie, dependentul ve~micaflat n umbra protectorilor sai ...
Totalitatea fenomenelor cognitive pe care tocmai le-am nfatisat, credintele de baza ;;i regulile ce decurg din acestea justifica atitudinile specifice fiecarui profil de personalitate, ca reactie
la evenimentele de un anumit tip, pe care le vom numi "situa-
Concluzie:
Personalitatile
dificile ~i schimbarea
31 3
nuavea
PERSONALITATE
ia precautii.
una apropiata
maximum
DeSITUATII-CHEIE
de
cautarea
Se
dau
totPreventiv,
soiul
unui
maximum
REACTII
STEREOTIPE
Situatiile
confuze,
con-de
insista
pe
detalii.
Nelini~te,
formatii.
se
terpretari
arbitra
re, inLipsa
oricaror
repere
ste
de
la
o
inile.
cunoscutul,
ceilalti
au
De
exemplu,
plecata
n calatorie.
persoana
n oica
3 14
De
de
interesul
interlocutorului.
strneasca
reverifica.
Verifica,
tot,
tonul,
ncearca
sa
conchibzuieste
Se
enerveaza,
ridica
impusa.
laIti.
vorbeste
de Promiscuitate,
ea.
Sta
n
coltul
ei,
nu
Esecul
ntr-un
Lucreaza
troleze
real
mod
situatia,
mai
ipoteagresiv.
mult,
chiar
si I sa seduca si sa
sec,
rogativele
Vorbeste
depoata
interes
de
meritele
tot
fata
mereu,
Monode
si
preceiCerturile
devin
Treburi
Planifica.
ndelung
refuza
urgente.
orice
la
Se
Noul,
orice.
ndoieste
placere
Situatia
polizeaza
pentru
de
asau
anu
vorbi
conversatia,
fiei.
pride
proproxiSa
nu
fieNu
manifesta
n
competitie.
actiona.
nici
un
pic
IrupPersoane
atragatoare
suspiciuni.!
vorbit
de
tine
cnd
nu
IVrea
Acuze,
I
seama
de
lucruri
ct
corde
toata
asuturi
definitive.
alizarile
ei.
uveni.
catii
consilu,
sa
fie
neetepte.
considera
asa
pleca
no i pria
xemplu,
urolului
un
grup
sa
De
faca
mai
sa
de
repede
timp,
imperfect.
si,
din
lipunei
perpersoanasituatiile
si de resau straine,
isica
1
31 5
Dependenta
Sa fie nevoita sa la
singura decizii, sa i se
atribuie sarcini importante, sa fie singura. De exemplu, sa
petreaca singura un
week-end.
ncearca sa capete
sprijinul sau sa se asigure de prezenta celorlalti. Le ngaduie
orice.
Pasiv-agresiva
Opune rezistenta. Se
contrazice pentru detalii, staruind asupra
viitoarelor probleme.
Adopta o atitudine
nagativista. Se mbufneaza.
Evitanta
Evita confruntarea.
ntr-o situatie sociala
este nhibata sau distanta. Se ndeparteaza
degraba.
Confruntati cu manifestari de acest tip, terapeutii cognitivisti urmaresc sa-I ajute pe subiect sa-si constientizeze ntr-o
mai mare masura propriile judecati, propriul mod de a gndi.
ntr-un al doilea timp, terapeutii ncearca sa actioneze asupra
acelui mod de a gndi, schimbndu-i cursul. Dificultatea rezida, cum am precizat deja, n chiar nradacinarea adnca a
acestor mecanisme de gndire si n caracterul lor identitar pentru subiect ("este personalitatea mea"). Pentru ca un demers
31 6
ntr-att de intru ziv sa aiba sorti de izbnda, terapeutii cognitivis;ti adopta un demers specific s;icodificat n cel mai nalt
grad, s;iun stil de relationare absolut original n lumea psihoterapiei.
Relatia cu terapeutul cognitivist
Comportamentul cognitivis;tilor pe parcursul terapiei difera ntr-o masura destul de mare de cel la care se asteapta majoritatea pacientilor pentru care, n mod obligatoriu, lU1 psihoterapeut trebuie sa fie o persoana care vorbeste putin, e
dispusa sa te asculte si doar rareori s;iexprima parerea (atitudine ce corespunde modelului psihanalitic clasic).
Terapia cognitiva se nscrie ntr-o relatie asa-zis socratica:
n nici un caz nu e vorba de "sfaturi garantat bune" (terapeutul nu se erijeaza ntr-un guru sau un director de cons;tiinta),
ci e vorba de o serie de propozitii, de ntrebari si mai cu seama de ajutorul care e acordat pacientului, pentru ca el sa-si
cons;tientizeze propria disfunctie psihica, ceea ce ne aminteste de felul n care Socrate "mosea sufletele" discipolilor sai ...
Caci terapeutul cognitivist este un terapeut activ ~i interactiv, care raspunde tuturor ntrebarilor puse de pacientul
sau, nu refuza nici un subiect de discutie, se implica si se
angajeaza n terapie. El va veni cu o seama de exigente, consemne si exercitii pentru pacientul sau, i va preciza care
sunt marile directii pe care le va urma, l va asista n elaborarea unor noi strategii relationale pentru viata cotidiana.
ntr-adevar, multi dintre subiecti nu au o imagine prea clara a eforturilor pe care vor fi nevoiti sa le depuna, iar la nceput ei trebuie calauziti si ndrumati. Pe de alta parte, cognitivistul este totodata si un terapeut exigent si prescriptic, el
pretinznd ca pacientul sau sa ndeplineasca unele sarcini,
sa practice anumite exercitii, cu alte cuvinte, sa fie chiar el
artizanul propriei vindecari.
n fine, terapeutul cognitivist este explicit ~i pedagog si va
ncerca sa-I ajute pe pacient sa descopere care sunt mecanismele propriilor probleme, i va recomanda lectura anumitor
carti, i va explica sfaturile si interventiile terapeutice. Cogni-
31 7
DISCURSUL
INTERIOR
" "E
"
"Ceclar
ncearca
dovedeasca?
Pesemne
ca
casanuma
ma
fifi nselat
prea
place.
n privinta
Oare
de
zilei
ce?"
sau
"Trebuie
i sa-mi
se
ntmplat
ceva
ntre
doua
PERSONALITATEA
NCAWLvrea
NCARE
TERAPEUTUL
NTRZIE
nou
pe
doctorul
n
agenda
asta
...
...
E
clar
ca
nu
ma
pot
bizui
a
orei.
Cum
a
fost
posibil,
o
ma
uit
din
sa
vada
cum
reactionez
...
"
pierii
...
consultatii.
Poate
ca
ar
trebui
sa
chem
pomonala
nica
oida
ndenta
esiva
-agresiva
portament de
31 8
"
Narcisica
"Lucrurile
sa
asa.
eusau
stiu
sa-i
"Ziua
meaacesti
esi
Puteam
sa
nusase
n"Ce
la
cale?
Made
face
saSiunul
irosesc
un
"Trebuie
san-ar
ficompromisa.
spus
vreo
tmpenie
data
tretimp
"Din
pretios.
toti
As
oameni,
putut
exista
da
cinci
singur
"Nu
cumva
bate
joc
mine.
Cine
se
cre-I
Jmipune
place
aici,
nfiramna
sala
de
asteptare,
as
punu
mai
vine
...
Upe
dosare
plictisesc
altii
... n
cea
de
data
trecuta,
desi
el
...cnd.
" ncep
nici
osuport
psihoterapie,
dar
daca
tot
am
ceput-o,
consecintele
... " tot
cuta!
ocafi...
satul
pna
gt
de
mine,
de
aceea
Sper
de
azi
santrzie
tina
att
ca
n
telefoane
sala
de
pna
asteptare
acum
...
"siodin
sa
recitesc
cteva
tea
veni
sisdinta
sa
citesc
aici
cnd
n
de,
ma
rog?"
l
Concluzie: Personalitatile dificile ?i schimbarea
31 9
catii interminabile? Cum sa-i demonstrezi unui narcisic faptul ca antipatiile pe care le stme?te nu sunt cauzate numai de
invidie, ci ?i de iritarea pe care o resimt ceilalti cnd manifesta att de putin respect pentru drepturile altora?
Lucrurile se simplifica atunci cnd subiectul cu o personalitate dificila se decide sa consulte un specialist, ca urmare ?i
a unor probleme psihice, cel mai adesea fiind vorba de o depresie sau de tulburari anxioase ?i de alt tip. Asemenea contexte faciliteaza abordarea problemelor n fata carora subiectul "perfect sanatos", n ciuda dezechilibrelor lui, nu
obi?nuie?te sa se aplece. Prin discutii repetate, ce reanalizeaza cu precizie evenimentele saptamnii precedente, dar ?i prin
datele furnizate de autoobservare, cum sunt cele pe care le
prezentam mai jos, terapeutul ?i va ajuta pacientul sa-?i identifice principalele "situatii-cheie", precum ?i gndurile ce vor
decurge din acestea.
cert
cu
SITUATII-CHEIE
sotul
Nelini?te
leaga.
se
sinchiseste.
i
cer
fiului
maie
Medicul
de meu
familie
Ma
Nimeni
nuUnma
resIa teEMOT1I
uita!
doctoGNDURI
Nici
macar
nu
mai
Furie
Nemultumire
Putin
i pasa
de
ceea
Tristete
ncearca
sa vedeta!
ma
ntecrede
mare
ntmple.
ce
argeneralist
putea
sacare
mi
se
ra?
pecta.
320
procedeaza
o prietena
mala tine
Ranchiuna
Suntce-?i
cu nchipuie?
totii niste
I Agasare
Dar
nu
vorba
dedar
mine,
, ajutor,
suparati,
eu
le
sar eine
cnd
ma
mari
mai
caeuscuteasca!
ale
ei. Iamai
sa
le
mele,
mult
Am?i
problemeCnd sunt
I ingrati.
Plecnd de la acest minutios sfort de autoobservare, treptat, terapeutul identifica principalele teme pe care se vor manifesta trasaturile de personalitate dificila ale pacientului sau.
Si atunci, el l va face pe acesta sa con?tientizeze faptul ca
propriile lui gnduri sunt ipoteze, nu fapte, ?i l va ajuta sa
elaboreze ipoteze alternative.
Pacienta din exemplul nostru este ncredintata ca mamei
sale nu-i pasa de sanatatea fiicei ?i ca prietenii ei sunt nerecunoscatori. Terapeutul nu vrea dect ca Chantal sa realizeze ca
acestea constituie numai punctele ei de vedere asupra situatiei, felul n care ea percepe aceasta situatie, dar interlocutorii
ei vad cu totul altfel lucrurile. De exemplu, ca mama ei n-o ntreaba de sanatate, ca sa nu o sileasca sa abordeze un subiect
delicat, poate, pentru ea; sau ca generalistul ei este un medic
loial, dar realmente supraaglomerat n acea zi.
Aceasta extindere a punctului de vedere al pacientului constituie una din etapele cheie ale psihoterapiei. Treptat, accentund latura repetitiva a situatiilor-problema, terapeutul si va
conduce pacientul spre identificarea normelor si convingerilor
nde
locul
tau"
ci
tu,
celorlalti"
lanimeni
eila
tree!
Fac
totul
chemi
orpropriile inceilalti sa
321
ascunse n el si care i determina viziune a asupra lumii, precum si felul de a se comporta. Una din principalele convingeri
ale pacientei noash'e era: nntotdeauna, nainte de toate, ceilalti
trebuie sa-mi acorde atentie, pentru ca o merit din plin,"
Odata identificate aceste credinte, ele vor fi evaluate si discutate ndelung, astfel nct sa poata fi puse n lumina avantajele, dar si inconvenientele lor pentru pacient. Terapeutul nu
vrea sa schimbe radical convingerile pacientului sau, caci acestea din urma nu sunt ntru totul absurde, ci doar exagerate si
mult prea rigide. Asa ca se ncearca doar o atenuare a lor, respectiv a laturii lor rigide.
Discutarea uneia din convingerile lui Chantal,
personalitate narcisica
CO?\JvINGERE:
rite"
mine"
DEZAVAl'I'TAJELE
CONVI"GERII
"Sunt
mult
prea
mult
prea
centrata
pe
mesc
mine,
"Sfrsesc
nu
caci
e prin
niciodata
atentia
adependenta
ma
ceva
care
ndoi
spono pride
parerea
altoral!
"Stiu
ca
pe
multi
ipe
scot
din
sa-
AVANTAJELE CONVlL'lGERII
dine"
tan,
pentru
nuasta"
le las celorlalti timp
"Sunt
un omsunt
de bine,
asa ca
mi
"Oamenii
egoisti,
daca
Mare parte a timpului, acest efort de aprofundare a credintelor trece prin comprehensiunea genezei lor. n cazul lui
322
323
C. Cungi, "ThE:'rapieen groupe de patients souffrants de phobie sociale ou de troubles de la personnalih~", JOl/mal de therapie comportamentale et cognitive, 1995, 5, pp. 45-55.
324
capabili sa procedeze astfel nct motiyatia pacientilor sa persiste. n genere, terapiile cognitive ale tulburarilor de personalitate dureaza destul de mult, cam ntre doi ~i trei ani. Studii supravegheate ndeaproape au fost ntreprinse asupra
subiectilor cu personalitate evitanta, dar ~i asupra acelor structuri de personalitate mai grav perturba te, ca n cazul personalitatilor borderline, marcate de inconsecventa ~i impulsivitate, mai cu seama in relatiile afective: aceste studii au dovedit
eficienta tehnicilor cognitiv-comportamentale1D. Trebuie totu~i
mentionat ca majoritatea acestor studii au fost facute de echipe special pregatite, a caror disponibilitate era uria~a: n studiul facut pe pacientii borderline, de pilda, ace~tia puteau suna
la un numar de telefon ce le fusese dat, ~i aceasta douazeci ~i
patru de ore din douazeci ~i patru etc. Transpunerea acestor
pacienti n contexteledasice ale psihoterapiei (un singur terapeut, nu ntotdeauna accesibil, ce se dedica n egala masura ~i
celorlalti pacienti ... ) trebuie efectuata cu prudenta. nsa nimic
nu ne mpiedica sa speram ca dezvoltarea considerabila a cercetarilor facute asupra unor personalitati dificile, ca ~i asupra
unor metode de tratare a lor va oferi solutii din ce n ce mai
satisfacatoare acelor subiecti n privinta carora terapeutii nu
au reu~it.
10
Bibliografie comentata
Lucrari generale
despre personalitati
Quentin Debray si Daniel Nollet, Masson, Paris, 1995. Un tratat nuantat, precis, despre tulburarile de personalitate, cu un
expozeu al diverselor ipoteze asupra originilor acestor tulburari.
Therapies cognitives des trollbles de la personnaliU. Jean Cottraux
tradus din limba engleza de J. Guelfi, CE. Pull, P. Boyer, Masson, Paris, 1996.
Este traducerea celei de-a patra versiuni a clasificarii facute de
Asociatia Psihiatrica Americana si folosita n ntreaga lume.
Aceasta lucrare contine toate criteriile diagnostice ale diverselor tulburari de personalitate.
Lucrari n limba engleza:
Discordered Personality. David J. Robinson, Rapid Psychler
Press, Londra, Ontario, 1996.
326
O analiza critica si epidemiologica, adncita, a diferitelor tipuri de personalitate si a evolutiei clasificarii ce a dus la DSM
IV. O lucrare de specialitate.
Cognitive Therapy for personality disorders. A.T. Beck, A. Freeman et colI., The Guilford Press, New York, 1990.
anxioase
ris, 1991.
Un studiu al diferitelor tulburari anxioase, elaborat dintr-o
perspectiva cognitivo-comportamentaIa.
Personalitati
paranoice
327
Bibliografie comentata
histrionice
1995,45,pp.2550-2555.
O prezentare a istoriei ~i clinicii personalitatii isterice.
Etudes sur l'histerie, Sigmund Freud, Josef Breuer, PUF, Paris,
1956.
Originile psihanalizei.
Souvenirs d'Anna O.O.M. Borch Jakobsen, Aubier, Paris, 1995.
obsesionale
Odile Ja-
328
Personalitati narcisice
La personnalite narcissique. O. Kemberg, Privat, Toulouse, 1991.
schizoide
COMPORTAMENTE
DE TIP
Paris, 1995.
O carte pentru oamenii grabiti: n numai o ora de lectura, ace;;tia vor ;;ti esentialul despre gestiunea stresului.
Stress, Management and the Healthy Type A. Ethel Roskies, The
depresive
Bibliografie comentata
329
"Les Dysthimies". Studiu coordonat de J.F. Hallilaire, L'Encephale, 1992/ 18, numar special, pp. 695-782.
O pasionanta reflectie asupra mecanismelor dependentei ~ifricii de dependenta. O carte ce interpeleaza fiecare cititor.
Personalitati evitante
La peur des autres. C. Andre, P. Legeron, Odile Jacob, Paris, 1995.
O carte care se adreseaza att persoanelor timide, ct ~i terapeutilor, o carte care prezinta tabloul acestui sindrom, vreme
ndelungata subestimat.
330
S'affirmer
J.
York,1993.
Doua manuale ale unui cunoscut autor, care a elaborat un model extrem de complex ;;i o strategie terapeutica a personalitatilor borderline.
Personalitati antisociale
La Psychopate. Quentin Debray, PUF, Paris, 1984.
Bibliografie
331
comentata
T.
sadice
Personalitati
criminologi.
multiple
pp. 13-59.
O serie de articole scrise de specialisti francezi si nord-americani, pe marginea acestui subiect fascinant.
Originile
personalitatilor
dificile
istorica si psihodinamica
a tulburarilor
de perso-
Genetic Epidemiology in Psychiatry: taking both genes and enviroment seriousely, K.S. Kendler, Archive of General Psychiatry,
1995,1992, pp. 895-899.
332
perspectiva elocventa asupra cercetarii privitoare la cuantumul de l1l1ascut?i dobndit l1tulburarile de personalitate,
caracterizata de prudenta unui autentic om de ?tiinta.
Schimbare si psihoterapie
Com11lentfaire rire un paranoi"que. Fran<;:oisRoustang, Odile Ja-
O 11treagacarte consacrata relatarilor despre terapiile aplicate pacientilor, unii dintre ace?tia avnd personalitati dificile.
L'evaluation des psyc7lOtherapies. Paul Gerin, Nodules, PUF, Pa-
ris, 1984.
Un rezumat al problemelor metodologice ridicate de evaluarea psihoterapiilor, 11tr-ocarte clara ?i concisa.
Le gestions de soi. Jacques Van Riller, Ylardaga, Paris, 1992.
Bibliografie comentata
333
O carte care ti dezvaluie ca mecanismele evolutiei n-au actionat numai asupra fizicului nostru pentru a ajunge la fiintele
umane care suntem, ~i ca selectia naturala a operat asupra
comportamentelor ~i emotiilor noastre. O carte importanta,
tulburatoare, despre raportul natura-cultura.
n viata
de zi cu zi
(SAVOIR DIRE NON. en familie,
au travail, aux omis, en amour,
au quotidien)
Marie Haddou
Flammarion
ISBN: 973-8291-88-7
184 pagini
Format 13 x 20 cm
De ce este att de greu sa spui nu? Teama ca vei fi perceput ca un individ agresiv, ca vei fi respins, dorinta de a nu-i dezamagi pe cei pe care i iubesti, toate par sa stea la originea acestei forme specia1e de autocenzura. Multi
dintre noi am trait deja si mai traim si acum experiente de acest fel, si anume
sentimentul ca ne este foarte greu sa refuzam propuneri altminteri contrare
dorintelor noastre, aspiratiilor noastre profunde, intereselor noastre; si acest
lucru se ntmpla si atunci cnd este vorba despre cumpararea unui obiect
inutil sau despre tunsoarea nefericita cu care ne trezim ntr-o buna zi, dar poate merge si pna la controlul vietii noastre intime de catre copiii, parintii, prietenii sau sefii nostri. n cazurile extreme, neputinta de a spune nu se dovedeste a fi deosebit de periculoasa: un alcoolic care nu poate refuza un pahar
si risca nu numai sanatatea, ci si viata. Desi de cele mai multe ori incapacitatea noastra de a spune nu se manifesta n situatii aparent mai putin dramatice, efectele ei nu sunt adeseori mai putin triste, nsa n mod indirect...
Putinta de a spune nu i permite individului sa se consolideze si sa-si afirme independenta si autenticitatea. Va putea fi astfel el nsusi si deopotriva activ, fara a-l distruge sau rani n felul acesta pe celalalt. Relatiile umane se vor
simplifica mult n toate domeniile vietii curente, chiar daca traim ntr-o societate marcata de disconfort, stres, lipsa de comunicare si de ntelegere.