UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU - FACULTATEA DE

PSIHOLOGIE
PSIHOLOGIA PERSONALITATII

REFERAT: CARACTERUL

Dumitru Eduard Ionu

Anul ll, Grupa 3

Caracterul

Definitie si caracterizare generala:

Caracterul reprezinta latura rational-valorica si autoreglatorie a
personalitatii, modul de a fi al omului, ca structura psihica
complexa, prin intermediul careia se filtreaza cerintele externe, in
functie de care se elaboreaza reactiile de raspuns.
Caracterul reprezinta cea mai inanlta si sintetica formatiune a
personalitatii, care rezulta din integrarea in anumite modalitati
pshihocomportamentale a intregii experiente de viata.
Aceasta exprima valoarea psiho-morala a omului; fiind apreciata
in functie de unitate, consistenta si stabilitate.
Spre deosebire de temperament, care exprima forma de
manifestare a personalitatii si care evidentiaza in orice situatie,
caracterul reprezinta latura de continut a acesteia, ce formeaza
nucleul psiho-social al relatiilor individuale (caracterul se implica
si se manifesta numai in relationare).
Caracterul nu este innascut (component genetica doar inclina si
nu determina foarma acestuia), ci dobandita, la formarea acestuia
contribuind mai multi factori, dintre care cei mai relevanti fiind cei
socio-culturali. Premisele in conturarea caracterului consta in
modul in care individul isi manifesta receptivitatea fata de
normele si valorile existente la un moment dat in societatea in
mijlocul careia vietuieste.
Fiecare persoana dispune, la nivelul caracterului, de capacitate de
autoreglaj, care filtreaza toate intentiile sociale, astfel incat sa se

manifested oar acelea care ii asigura o buna integrare in

colectivitate.
Asadar, caracterul este singura component a personalitatii care
poate fi modelata prin dezvoltare personala continua, in functie
de preferintele fiecaruia dintre noi. Acest asepect este si mai
important, mai ales dupa o anumita varsta, atunci cand fiecare
devenim, in acelasi timp constienti si responsabili de propriul mod
de comportare.

Atitudinile caracteriale:

Caracterul se refera la un complex de atitudini proprii fiecarui

indivit, pe care acesta la exprima in mod constant la nivel
comportamental. Datorita acestui fapt, atitudinea poate fi definita
ca si un invariant al conduitei, prin care acesta se orienteaza spre
anumite valori, respective ceea ce persoana considera
semnificativ si dezirabil. Atitudinile se formeaza treptat si se
definitizeaza spre sfarsitul adolescentei, avand un rol semnificativ
in evolutia personalitatii.
Atunci cand vorbim de character ne referim la conduita umana
directionata de un ax conducator. Omul nu reactioneaza arbitrar,
ci comportamentele lui izvorasc dintr-o anumita atitudine.
Atiudinea este pozitia interna, specifica, pe care o are persoana
fata de realitatea in care traieste sau fata de un grup de problem
ale acstei realitati.
Atitudinea este o constructive psihica sintetica, ce reuneste
elemente cognitive, affective si volative.

1. Componenta cognitiva: include toata gama de

reprezentari, cunostinte, concept, convingeri, stereotipuri pe
care o persoana le are in raport cu
obiectul atitudinii. Acesta componenta ii ofera atitudini
orientare.
2. Compoenta afectiv-motivationala: indica gradul de
acceptare sau neacceptare al obiectului atitudinii. Aceste
comportamente (emotii, sentimente, pasiuni, trebuinte,
interese, idealuri) il propulseaza pe individ in actiune sau il
opresc din actiune, maresc sau diminueaza potentialul sau
energetic.
3. Componenta volitiva: se refera la tendintele de
comportament ale persoannei fata de obiectul dat, la
orientarea atitudinilor individului, desemnand sensul spre
care intreprinde individul actiunea. Caracterul se
structureaza prin integrarea pe plan cognitiv, afectivmotivational si volitiv a ceea ce este semnificativ pentru
individ in situatiile si evenimentele sociale (structura
caracteriala nu este dictate de situatiile si evenimentele
externe, ci ea se impune acestora).
Atitudinile exercita functii de reglaj asupra comportamentului,
la nivelul caruia acestea se exprima prin actiuni
corespunzatoare. In timp ce procesele psihice se dezvolta,
caracterul de maturizeaza odata cu adptarea individului la viata
sociala, in functie de modelul atitudinal ales.

Trasaturi de caracter:

Atitudinea se exprima, cel mai adesea, in comportament prin

intermediul trasaturilor de caracter; de exemplu, atitudinea fata
de sine se exprima prin trasaturi ca: modestie si demnitate.

Potrivit psihologiei, sunt trasaturi de caracter numai acelea care

indeplinesc urmatoarele conditii:
- Sunt esentiale, definitorii pentru individ.
- Sunt stabile, durabile, determinand un mod constant de
manifestare a individului si permit anticiparea reactilor
viitoare
- Sunt corelate intre ele, formand o structura armonioasa in
virtutea careia oamenii se diferentiaza unii de altii.
- Sunt asociate cu o valoare morala.
- Sunt specific si unice (deoarece se formeaza de-a lungul
vietii individuale)
La formarea trasaturilor de caracter, componenta genetica doar
coparticipa, nu si determina natura acestora, cunostiinta prin
analiza si selectia factorilor de mediu avand rol determinant.

Caracterul, ca sistem valoric si autoreglabil de atitudini si

trasaturi, indeplineste mai multe functii pe care M. Zlate (2000) le
sintetizeaza in:
1. Functia relationala (punte individul in contact cu realitatea si,
in acelasi timp, faciliteaza relatiile sociale).
2. Functia orientativ adaptativa (ofera persoanei posibilitatea
de orientare si conducere de sine conform scopului sau, si
totodata, posibilitatea manifestarii atitudinii adecvate).
3. Functia de mediere si filtrare (permite filrearea la nivel
cognitive si afectiv a tuturor actiunilor).
4. Functia reglatorie (prin care persoana isi regleaza propria sa
conduia).
Caracterul domina, controleaza si inregistreaza celelalte
subsisteme ale personalitatii, valorizandu-le si valorificandu-le
maximal.

 Devieri caracteriale

Potrivit lui A. Athanasius si R. Constantin (2007), devierile

caracteriale sunt reprezentate de o serie de insusiri (care exista la
fiecare dintre noi, intr-un grad redus, dar fara manifestari
exterioare deranjante pentru cei din jur), de o anumita
intensitate, care isi pun amprenta asupra personalitatii. Cand
acestea se augmenteaza, ajung sa-I influenteze negative
structura, transformand-o intr-o pesronalitate accentuata (dupa
K. Leonard 1972).
Potrit acestora, principalele devieri caracteriale sunt urmatoarele
1. Agresivitatea: este definite ca o permanenta dispozitie la
actiuni violente, intense si disproportionate, mai mult sau
mai putin provocate; se manifesta prin intransigent, tendinte
violente si imprevizibile (care sunt atat mai evidente, cu cat
persoana este mai emotiva).
2. Egoismul: este definit ca o preocupare constanta fata de
propria persoana (convingerea nezdruncinata ca numai ceea
ce are legatura cu fiinta sa are importanta); se manifesta
prin dorinta persoanei de a fi in centrul atentiei, de a avea
toate avantajele, dar niciun inconvenient, lipsa de
consideratie fata de ce vine de la altii (idei, opinii, planuri
etc); este cauzat de lipsa empatiei, inflexibilitatea
emotionala, poate fi transmis inclusive ereditar.
3. Orgoliul: se manifesta printr-o atitudine de infatuare si
vanitate, pana la exagerarea megalo-maniaca, si printr-un
comportament inabordabil; principal cauza este reprezentata
de instabilitatea mediului afectiv-familial;
4. Labilitatea: este definita ca o variatie foarte frecventa si
rapida a dispozitiilor mentale si affective (de regula,
nemotivate); se manifesta prin reactii dezordonate, bruste,
in sfera sentimentelor, hiperexcitabilitate emotiva,

impulsivitate, intoleranta extrema la frustrari, abesnta

controlului asupra emotiilor; cauza principal este
reprezentata de instabilitatea mediului afectiv-familial;
5. Nesinceritatea: este definite ca un process de trezire in
mintea celorlalti, in mod constient si fara o necesitate
absoluta, a unor idei neconforme cu realitatea, in intentia de
a leza interesele acestora sau pentru a-si atinge propriile
obiective, se manifesta prin cuvinte inselatoare, gesturi false
sau chiar prin tacere: cauza acesteia fi lipsa de educatie sau
manifestarea unei boli psihice, respective mitomania.
6. Imaturitatea afectiva: este definite de un decalaj
persistent intre predominarea reactiilor affective de tip
infantile si aspectele maturitatii fizice si intelectuale; se
manifesta prin dependent excesiva de ceilalti, incertitudine
comportamentala, imposibilitatea de a controla propriile
emotii, imposibilitatea de a face judecati intelectuale
neafective, imposibilitatea de integrare in real si comunitate;
cauza principal este reprezentata de un mediu familial
supraprotectiv.
Toate aceste devieri caracteriale stau la baza neantelegerilor
dintre oameni, fiind inclusive cauza coportamentelor anti-sociale
care conform codului penal, se numesc contraventii sau, mai rau,
infractiuni. Agresivitatea produce violenta (verbal, psihica si
fizica), egoismul, orgoliul si nesinceritatea genereaza minciuna si
inselatoria. Indiferenta sau imaturitatea afectiva, impreuna cu
labilitatea, genereaza multa suferinta celor apropiati, iar toate
ceste, in diverse combinatii, pot produce acte violente sau
deosebit de grave (violenta domestica, talharii, violuri, trafic de
carne vie etc.)

Caracterul individului in multime

Studiind psihologia multimilor, medical francez, Gustave Le Bon

(1841-1931), realizeaza prima lucrare despre schimbarile
caracteriale ale indivizilor in situatii de multime (1896), punand
astfel bazele psihologiei sociale. Potrivit acestuia, prin
apartenenta la o multime, omul coboara mai multe trepte pe
scara civilizatiei; luat individual, el poate fi un evoluat, dar in
multime nu este mai mult decat un instinctual, avand violenta dar
si entuziasmul si eroismul fintelor primitive. Estomparea
personalitatii constiente, predominarea celei inconstiente,
orientarea cu ajutorul sugestiei si al constrangerii, a sentimentelor
si ideile in aceeasi directive, tendinta de a transpune orbeste in
realitate ideile sugerate sunt principalele caracteristici ale
individului ce face parte dintr-o multime,
Schimbarile de caracter apar la individul aflat intr-o manifestatie
spontana sau organizata fata de situatia in care este singur sunt
generate de urmatorii factori:
1. Sentimentul invincibilitatii: este direct proportional cu
dimensiunea multimii; acesta permite individului sa cedeze
instinctelor sale, pe care sigur le-ar izola (va ceda, cu atat
mai entuziasmat, cu cat multimea este anonima).
2. Puterea sugestiei: determina, la indivizii unei multimi,
caracteristici deosebite, desea total opuse celor alea
indivudului izolat; acesta face ca activitatea creierului sa fie
paralizata, personalitatea constienta sa fie stersa, pentru ca
sentimentele gandurile sa fie orientate in directia data de cel
care sugestioneaza (care, de regula, este foarte discret).
3. Convingerea mentala: fiind de natura hipnotica, aceasta
determina caracterele specific ale multimilor si orientarea lor
(intr-o multime, orice sentiment, orice act este atat de
contagios, incat individul isi sacrifica foarte usor interesul
personal in favoarea celeui colectiv; chiar daca acest lucru
nu ii este benefic)

Sfarsit!

BIbliografie:
Personalitatea! Sorin Negruti
Psihologia Personalitatii editia a-lV-a Mihaela Corina Tutu