Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gheorghe Bratianu - Marea Neagra (Introducere)
Gheorghe Bratianu - Marea Neagra (Introducere)
Bratianu
marea neagra
DE LA ORIGINI PiNA LA
CUCERIREA; OTOMANA
Vo/umu//
Traducere de
MICHAELA
SPINEl
EDITURA
SPINEl'
MERIDIANE
BUCURESTI.
1988
INTRODUCERE
us
port catalan din Barcelona ~i Marsilia renascuta. Toate aceste erllporia sint centre ale traficului mediteranean.
In epoca moderna via~a economica se deplaseaza, 0 data cu marile descoperiri, pe ~armurile Oceanului. De la Cadiz ~i Lisabona,
comertul international ajunge in porturile flamande, olandeze ~i engleze, a carol' suprema~ie se afirma in secolul al XVIII-lea. Cu toate
acestea, porturile franceze de la Atlantic cunosc, de asemenea, o mare prosperitate,
in
timp ce sfir~itul secolului al XIX-lea ridica
la prim rang Hamburgul ~i porturile americane. Cu toate acestea, canalul de Suez a restituit Mediteranei 0 parte din vechea sa importan~a: bazele navale, care fixeaza pe ~armurile sale jaloanele Imperiului britanic, se
intind de la Gibraltar la Port-Said, trecind
prin Malta, Cipru ~i Alexandria8 Acum vreo
douazeci de ani rezumam. in felul urmator ceea
ce mi se parea a fi consecin~a naturaEi a acestei evolu~ii: "Timpurile moderne, descoperind
o lume noua, au stramutat spre Oceanul Atlantic rivalitatea economica ~i politica a puterilor
mari, iar rede~teptarea Extremului Orient ~i
expansiunea americana vor indrepta poate
spre ~armurile Oceanului Pacific centrul de
greutate al concurentei comerciale ~i al viitorului echilibru politic"9.
Vremurile s-au implinit: in ultimul razboi,
"batalia Atlanticului" a urmat celei, de propor~ii tot atlt de impresionante, a Pacificului. Al
doilea razboi mondial ~i progresele invenWlor tehnice, ale caror consecin~e abia pot fi intrevazute, deschid istoriei perspective planet are
pe care, pina acum doar naviga~ia circumglobulara ne putea lasa sa Ie prevedem.
Intr-un cadru mai restrins, limitat de un
orizont marginit la evenimentele locale, ma~
rea inferioara sau secundara punea aceea~i problema statelor riverane. Pentru istoria polona exista 0 "problema baltica", care prive~te
nu mai putin Suedia sau Danemarca, .Rusia
86
87
odata mai putin cunoscuta decit cea a numelui ei, oricit de paradoxala ar putea parea aceasta afirmatie. Intr-adevar, nimeni n-a ignorat dubla ei denumire: Pontul Euxin in antichitate ~i Marea Neagra in epoca moderna,
dar nu de mult s-a observat ca ambele au un
izvor comun, ba mai mult, ca reprezinta
la
origine un sens analog. Euxin (euxeinos) insemna "ospitalier"; dar acesta nu era decit
antiteza primului nume, pe care navigatorii
greci din timpurile antice il daduser a unei
mari necunoscute ~i inspaimintiHoare pcntru
ei. Ea incepuse prin a fi tocmai contrariul: axeinos, marea ostila, neospitaliera, cu furtuni nea~teptate ~i cu tarmurile populate de barbari
~i de mon~tri hiperboreeni. Studiul mai aprofundat al limbilor iraniene a dezvaluit existenta unui tennen care aminte~tE;;in mod ciudat
numele dat de catre greci: este akhshaena, intune cat, inchis, adica tocmai nuanta care se
regase~te in numele modern. Acum mai bine
de un secol, :BEe de la Primaudaie dezvaluise
existenta unui cuvint din limbajul "indigen" al
marii: ask en, care se apropie mult de akhshaena; dar el nu i-a acordat prea multa importanta,
astfel ca meritul de a fi putut reconstitui etimologia exacta le-a revenit lui Boisacq ~i Vasmer11. Navigatorii eleni, veniti din Egeea in
periplul obi~nuit, al carol' orizont era fragmentat de nenumarate arhipelaguri, traverseaza
Strimtorile ~i se gasesc deodata intr-un spatiu
necunoscut, fara insule ~i peninsule, un de doar
Crimeea ~i Dobrogea Ie ofere au adapost pe
promontoriile lor. Ei retin numele pe care H
aud pronuntat de popoarele iraniene pe care
Ie intilnesc pe tarmuri, dar il adapteaza dupa
propriul lor limbaj ~i-i dau sensul care Ii se
pare ca i "se potrive~te cel mai"bine; doar apoi,
pentru a-~i atrage protectia zeilor, numele de
rau augur este schimbat in sens opus, a~a cum
in timpurile moderne Capul Furtunilor va deveni Capul Bunei Sperante12. RomEll1ii n-au
facut altceva decit sa accentueze cuvintul pon-
(TI6v'roc;;) care caracterizeaza marea in general ~i care a sfir~it prin a lua in acest caz
un sens partlcular, "pontic" fiind rezervat in
zilele noastre Euxinului anticilor 13.
Nu este mai putin sigur ca originea insa~i a
numelui tine de 0 dubli:1influenta, iraniana ~i
greaca, ~i trebuie intr-adevar, a~a cum a observat Rostovtzev, sa incepem studiul problemei "pontice" cu "iranienii ~i grecii" 14.
Dar evolutia unui toponim are capricii ciudate; se pare ca ip epoca romana, probabil sub
infh.1en\a politicii lui Mithridate ~i a regatului
sau din "Pont", care jucase la un moment dat
un 1'01 aUt de insemnat, calificativul "euxin" ar
fi fost aproape abandonat ~i ca s-ar fi spus
in mod curent pontus, fara nici 0 alta precizare. Unii filologi admit in arice caz ca de la
acest cuvint trebuie sa derivam numele ce i-I
dadeau in evul mediu geografii arabi, care sint
primii ce il mentioneaza pe hartile ~i in scrierile lor dupa sfir~itul perioadei antice"; este
adevarat totu~i ca etimologia: Pontus-BundusNitas sau Nitash (numele dat in secolul al
XII-lea Marii Negre pe harta mare a lui Idrisi15)
poate parea indrazneata. In plus, Bahr sau Bar al
Nitas ar fi in acest caz 0 tautologie, cele doua
'nume avind exact acela~i sens, unul in araba ~i
celalalt in greaca, deformat de 0 pronuntie defectuoasa. Se mai intilnesc $i alte nume: Bahr
al TaTCtbazunda, Marea Trapezuntului, care indica limpede drumul comertului oriental, Bahr
Kidm care scoate in evidenta importanta CriRum, Marea romanilor,
meei, vneori Bahral
rezervat indeosebi Mediteranei, sau Bahl" al
Khazar, Marea chazarilor, care va ramine numele Marii Caspice. Mai intra, de asemenea, in
discutie Bahr al Rus, Marea ru~ilor sau a varegilor16, care pare tradus direct din greaca
bizantina ~i raspunde gravel or preocupari cauzate Bizantului de incursiunile piratilor nordici in secolele X ~i XI; tot aici vine Villehardouin sa caute acea "Mer de Rossie". Locuitorii de pe tarmuri au avut aceasta pronuntata
tus
88
89
Caracterul de tranzitie intre doua lumi diferite a fost marcat astfei chiar si de relieful fizic. Barta scoate in evidenta profunda depresiune intinsa de-a lungul litoralului septentrional al Asiei Mici ~i contrastul care 11 opune
tarmului opus al Rusiei Meridionale, unde
marea patrunde insesizabil in intinderea stepel. Marea de Azov, care prelunge~te pina,la
gurile Donului aceasta parte a Marii Negre,
nu are in anumite puncte de eft cincisprezece
pina la douazeci de metri adincime, astfel ca
au fost necesare lucrari ample pentru a amenaja porturile moderne de la Mariupol sau de
la Taganrog; dimpotriva, in centrul depresiunii
care se deschide intre Crimeea ~i Asia Mica,
adincimea 'atinge 2245 m. Calitatea apei nu
este mai putin caracteristidi: in Mediterana
concentratia sarii este foarte mare ~i atinge
o proportie de la 3,64 pina la 3,93%; cea 3
Marii Negre nu depa~e~te 1,9%. Trebuie evident sa se tina seama de marile cantitati de
apa dulce, pe care atitea fluvii - DU{1area,
Niprul, i.ndirect Donul - Ie varsa in chiuveta pontica; s-a calculat di, daca cursu 1 acestor fluvii ar fi oprit ~i daca bazinul Marii Negre ar fi secat, ar trebui nu mai putin de trei
mii de ani curentului Bosforului ca sa-l umple
din nou cu apa Mediteranei.
Examinarea litoralului -afera aceleasi contraste. Anticii ii comparau conturul cu 'un arc
scitic asimetric, unul din capetele sale fiind
la Dioscurias, pe coasta Caucazului; in realitate el se afla putin mai la sud, la Batumi
(Strabon, Geografia, II, 22). Coasta stincoasa
a Asiei Mici nu ofera navigatiei moderne deeft un numar mic de golfuri, prea deschise ~i
expuse vinturilor Nordului, bune fara indoiala
pentru cabotaj ~i gata sa primeasca vasele de
mic tonaj ale nayigatiei antice ~i medievale,
dar nepregatite sa adaposteasea marile pacheboturi din zilele noastre; Trapezuntul, cap de
linie al drumurilor din Asia Centrala, se deta~eaza ea centrul de comert cel mai infloritor19
La varsarea anticului Phasis, actualul port Baturni i~i datoreaza importanta conductelor petrolifere. Coasta abrupta de-a lungul Caucazului nu este deloc prieinica navigatiei: in antichitate, Dioscurias (Sukhum Kale) era 0 piata
importanta; in zilele noastre, Novorosiisk este 0
baza navala de prim ordin. Coasta Crimeii, cu
cutele sale muntoase, prezinta 0 serie de porturi naturale care au fost folosite in toate timpurile de catre navigatori: Caffa sau Theodosia,
Soldaia (Sudak), vechiul Cherson, inlocuit de
Sevastopol, al carui golf este un port ideal
pentru 0 Iota de razboi20. Daca se trece de
strimtoarea Kerci, sint necesare amenajari speciale pentru a face accesibile porturile Marii
de Azov marilor cargouri care vin aici sa incarce grful sau dirbunele din Ucraina. Indreptlndu-ne spre vest, ajungem in regiunea porturilor de "liman", marc ate de bancurile de
nisip de la gurile marilor fluvii; in antichitate,
Olbia de la gura Bugului ~i Tyrasul de la cea
a Nistrului erau centrele cele mai frecventate.
Conditiile moderne de navigatie au impus infiintarea porturilor artificiale de la Odessa ~i
Constanta. Periplul se termina in Delta Dunilrii, care trebuie sa faca obiectul unui studiu
special: in evul mediu, actualul brat Sf. Gheorghe, apoi cel al Chiliei au fost principalele cai
navigabile; cel al Sulinei a fost facut aecesibil
in epoca moderna prin lucrarile Comisiei Internationale a Dunarii, dar ameninta totu~i ~i sa
se umple cu nisip dadi luerari permanente nu
li eUr[lta neineetat marginile. Pe coasta meritionala a Dobrogei promontoriul Caliacra adaposte~te porturile Cavarna ~i Balcic, in timp
C'ecoasta bulgara ofera navigatorului resursele
naturale ale golfurilor Varna ~i Burgas.
Regimul climei prezinta acelea~i contraste ~i
;\celea~i tranzitii. La nordul Marii Negre, rigol"lle extremelor continentale cuprind Ucraina ~i
Itomania, atenuate putin spre litoral, dar ac('cntuindu-se pe masura ce se patrunde inauntrul continentului. 0 exceptie marcanta 0 con93
92
stituie "nviera rusa" din Cnmeea, la adapostul munWor Iaila; ea ofera calEltorului peisaje'
mediteraneene, care i-au atras pe greci fn antichitate ~i pe italieni in evul mediu. La nordvest de Caucaz, oalta regiune de coasta este
bfntuita atit de des de ploi ~i dezvolta 0 vegetatie atit de luxurianta, fncit geografii sovietici nu au ezitat sa 0 califice de "subtropicala". Dar cu cit se inainteaza spre vest, de-a
lungul malului anatolian, cu atft regimul ploilor desere~te mai mult, pentru a se apropia de
climatul uscat al litoralului mediteranean, fn
timp ce podi$urile din interiorul Asiei Mid
constituie, din punct de vedere climatic, corespondentul exact a1 Sierras-urilor Peninsu1ei
iberiee21
Indeosebi ca centru al trafieului ~i a1 drumurilor bazinu1 pontic realizeaza cel mai bine
imagine a unei rascruci deschise tuturor influentelor. Doua mari dii se fndreapta de 1a malurile Marii Negre catre Asia Centrala: una,
cea mai veche, are ca punet de plecare porturile Crimeei, merge de-a 1ungul Marii de
Azov, urmeaza cursu1 Donului, se fndreapta
prin stepa catre varsarea Volgai $i, trecind
intre Ural $i Caspiea, se abate spre Turl<:estan, pentru a regasi in inima marilor masive
muntoase ale Asiei marginile misterioase ale
tarii serilor, stramo$ii actualiloI' chinezi. Acesta este "drumul matasii" venit din Extremul
Orient, care a fost parcurs de earavanele ne-,
gustore~ti din antichitatea cea' mai indepartata pfna fn secolullui Pegolotti.
Cealalta eale, de~i mai putin frecventata
in epoca antica, nu este mai putin insemnata
ea alte mari cai de tranzit din evul mediu. Ea
p1eaca tot din Asia Centrala, traverseaza podi$ul iranian ~i ajunge de la Tebriz la Trapezunt pe Marea Neagra. De ea se leaga 0 alta
retea rutiera, care une~te acela~i litoral pontic
de Oolful Persie ~i de Siria.
La aeeste mari drumuri ale traficului intercontinental se adauga altele, care, de~i mai pu94